UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Etica profesionala din codul

deontologic

-2021-

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Etica profesionala din codul deontologic

1.Deontologia funcţionarilor publici.

Definirea termenului de ‘deontologie’ :

 Parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale.
 Ansamblu al normelor de conduită şi obligaţiuni pe care trebuie să le respecte un
funcţionar.
 Doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni.
 Etică profesională.

Codul deontologic conţine prevederi mai mult decât de ajuns pentru a crea o activitate etică. Tot
ceea ce este necesar este voinţă şi deschiderea funcţionarilor de a permite schimbarea. Toate
aceste aspecte sunt deja implementate noilor generaţii de funcţionari publici, pe care noi le
reprezentăm, care învaţă înca de pe băncile şcolii că bunăstarea cetăţeanului este bunăstarea şi
mulţumirea unei naţiuni. Şi dacă acest lucru stă în mâna acâtorva sute de oameni, şi daca acesti
oameni suntem noi, de ce să nu realizăm acest lucru? De ce să nu fim veriga în acest lanţ? De ce
să nu lăsăm la o parte interesele personale egoiste în favoarea intereselor generale ale societăţii
care oricum ne va recompensa într-un fel sau altul?

2. Scopul principiilor etice

Scopul principiilor etice este de a crea un cadru favorabil menţinerii unei încrederi depline în

administraţia publică şi în funcţionarii publici, stabilind următoarele principii generale:

 Funcţionarii publici trebuie să-şi desfăşoare activităţile în mod conştiincios şi corect,

astfel încâtîncrederea în ei şi în administraţiile publice să fie menţinută. Organismele de
conducere şiangajaţii acestora trebuie să acţioneze astfel încât să se supună acestui
principiu.
 Un comportament corect în activitate este sprijinit de existenţa documentaţiei adecvate,
precum şi de menţinerea jurnalelor şi a evidenţelor deciziilor luate.

3. Principii etice

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Toate activităţile administaţiei publice trebuie efectuate în baza unui scop corect şi general
acceptat.

Sunt interzise tranzacţiile fictive, înţelegerile exprese sau tacite care au ca efect denaturarea
instituţiei sau persoanei pe care o reprezintă funcţionarii publici.

Funcţionarilor publici le este interzis să formuleze explicaţii sau opinii false sau care pot induce
în eroare, asupra modului de funcţionare propriu sau informare.

4. Etica în administraţia publică

Waldo a considerat administraţia publică ca pe un proces politic înnăscut încă de când a
scris“Statul Administrativ”. În concepţia lui Dwight Waldo etica în administraţia publică este o
problem complexă şi complicată. Acest subiect este greu de explicat şi înţeles având în vedere că
în secolul nostrum codurile etice s-au schimbat, iar sentimentul că moralitatea este “relativă” a
crescut. Dată fiind creşterea în diversitate a organizaţiilor, se face simţită nevoia de noi repere
etice. Cu toate acestea nu se depune nici un efort în direcţia creării unui nou cod etic adaptat
noilor nevoi.

În teoria lui D. Waldo, funcţionarii publici trebuie să ţină cont de 12 obligaţii:

• obligaţii faţă de Constituţie;

• obligaţii faţă de legi;

• obligaţii faţă de naţiune şi ţară;

• obligaţii faţă de democraţie;

• obligaţii faţă de normele de organizare birocratică;

• obligaţii faţă de profesie şi profesionalism;

• obligaţii faţă de familie şi prieteni;

• obligaţii faţă de sine;

• obligaţii faţă de colectivităţile cu care vin în contact;

• obligaţii faţă de interesul public sau bunăstarea generală;

• obligaţii faţă de umanitate sau lume;

3

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

• obligaţii faţă de Dumnezeu sau religie.
Waldo afirmă despre aceste obligaţii că nu pot fi ierarhizate în funcţie de importanţă, iar numărul
lor poate creşte indefinit, el făcând doar o trecere în revistă a celor mai importante reguli etice în
viziunea lui. El tratează aceste obligaţii la nivelul datoriei individuale, datoria fiecăruia faţă de
moralitatea personală şi nu datoria faţă de organizaţie. Waldo face referinţă la nevoia de a
înţelege etica în contextual teoriei politice.Waldo este un teoretician al eticii în administraţie care
vrea sa explice acest fenomen complex fără a construi însa nişte reguli clare de urmat în acest
domeniu. El conştientizează faptul că cele mai multe dileme etice din administraţie sunt de cele
mai multe ori conflicte între diferitele coduri etice.

Principiile care guvernează conduita profesională a

poliţistului
a) legalitatea - în exercitarea atribuţiilor sale poliţistul este obligat să respecte legea, precum si
drepturile si libertăţile constituţionale ale persoanelor;

b) egalitatea, imparţialitatea si nediscriminarea - în îndeplinirea atribuţiilor profesionale poliţistul

aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de
încălcare a normelor protejate de lege, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate,
rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie, vârstă, sex, orientare sexuală, avere, origine
naţională, socială sau decurgând din orice altă situaţie;

c) transparenţa - constă în deschiderea pe care poliţistul trebuie să o manifeste faţă de societate în

limitele stabilite de reglementările poliţieneşti;

d) capacitatea si datoria de exprimare - reprezintă posibilitatea poliţistului de a analiza situaţiile

profesionale pe care le întâlneşte şi de a-şi exprima punctul de vedere, potrivit pregătirii si
experienţei sale, pentru a îmbunătăţi calitatea şi eficacitatea serviciului poliţienesc cu privire la
acestea;

e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre

atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării
acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a
îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;

f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea atribuţiilor

funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;

g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a

deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
4

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

h) confidenţialitatea - determină obligaţia poliţistului de a garanta securitatea datelor şi
informaţiilor obţinute în exercitarea autorităţii conferite de lege;

i) respectul - se manifestă prin consideraţia pe care poliţistul o acordă persoanelor, colegilor,

superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor
sociale, normelor etice si deontologice;

j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice

acceptate si practicate în societate

k) independenţa operaţională - constă în îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor potrivit

competenţelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliţiei, fără imixtiunea
ilegală a altor poliţişti, persoane sau autorităţi;

l) loialitatea - se exprimă prin ataşamentul faţă de instituţie şi valorile promovate de aceasta,

adeziunea conştientă manifestată de către poliţist, din proprie iniţiativă, faţă de obiectivele
instituţiei, respectul faţă de ierarhia instituţiei, onestitate în relaţiile interpersonale, respectul faţă
de adevăr şi dreptate, conştiinciozitate în îndeplinirea atribuţiilor, respectarea angajamentelor
asumate, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor obţinute în procesul muncii.

1.Utilizarea forţei
(1) Poliţistul execută acţiuni în forţă ca măsură excepţională, în strictă conformitate cu
prevederile legale şi numai în situaţii de absolută necesitate, pentru îndeplinirea unui obiectiv
legitim.

(2) Acţiunile în forţă desfăşurate de poliţie trebuie subordonate principiilor necesităţii,

gradualităţii şi proporţionalităţii.

(3) Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în timpul acţiunilor în forţă, inclusiv armele de foc,
vor fi folosite numai în caz de necesitate absolută, cu respectarea strictă a prevederilor legale.

(4) În momentul realizării obiectivului legitim încetează şi exercitarea acţiunii în forţă.

(5) În executarea acţiunilor în forţă poliţistul va avea în permanenţă în vedere respectarea

demnităţii umane.

(6) Când este confruntat cu violenţa fizică ori cu ameninţări reale de folosire a forţei fizice
împotriva sa ori împotriva altor persoane, poliţistul are obligaţia de a interveni cu fermitate, în
limitele legale, pentru restabilirea ordinii.

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

2.Normele de conduită profesională a poliţistului

Conduita generală

Poliţistul răspunde la orice solicitare privind exercitarea profesiei, evită comportamentul care ar
putea afecta încrederea populaţiei, este disciplinat si apără prestigiul instituţiei şi profesiei,
exercitând toate prerogativele si îndatoririle specifice funcţiei publice pe care o deţine.

Comportamentul poliţistului

(1) Poliţistul trebuie să se comporte civilizat si să dea dovadă de amabilitate si solicitudine,

adoptând o atitudine politicoasă si fermă.

(2) Poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de

gestionare a situaţiilor conflictuale, dezvoltându-si prin sistemul de formare continuă puterea de
înţelegere a problemelor sociale, culturale şi educaţionale specifice colectivităţii în care îşi
exercită profesia, precum şi, după caz, capacităţile manageriale.

Declinarea calităţii

(1) Poliţistul în uniformă trebuie să poarte însemnele distinctive si echipamentul prevăzute de

lege, pentru a fi protejat şi recunoscut cu uşurinţă pe timpul misiunilor.

(2) Poliţistul are obligaţia de a-şi face cunoscută identitatea în legătură cu îndatoririle
profesionale ce îi revin, contribuind astfel la realizarea interesului public, asigurarea protecţiei
proprii şi crearea premiselor necesare angajării răspunderii personale pentru acţiunile sau
inacţiunile sale.

Raporturi în exercitarea profesiei

Poliţistul trebuie să promoveze si să dezvolte fără discriminare bunele raporturi între instituţia pe
care o reprezintă şi comunitate, asigură cooperarea efectivă cu reprezentanţii autorităţilor publice
centrale şi locale, ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai populaţiei, ai grupurilor minoritare,
inclusiv ai celor etnice.

Parteneriatul cu comunitatea

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

În temeiul relaţiilor de parteneriat dezvoltate în cadrul comunităţii, poliţistul furnizează
membrilor acesteia informaţii privitoare la legislaţia în vigoare şi la activitatea sa profesională, în
limita competenţelor ce îi revin şi fără a dezvălui date şi informaţii clasificate, potrivit legii.

Protecţia datelor şi informaţiilor

(1) Poliţistul are obligaţia să păstreze, în condiţiile legii, asigurând respectarea drepturilor
persoanelor, secretul de stat şi secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea deplină a datelor
şi informaţiilor pe care le deţine şi să nu le utilizeze abuziv sau în folos personal.

(2) Culegerea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal de către poliţist se fac în
condiţiile legii şi vor fi limitate strict la ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor legale
legitime şi specifice poliţiei.

Respectarea demnităţii umane

(1) Poliţistului îi este interzis să aplice, să încurajeze si să tolereze, în nici o împrejurare, acte de
tortură, tratamente si pedepse inumane sau degradante, constrângeri fizice ori psihice.

(2) În cazul în care poliţistul ia cunoştinţă, prin orice mijloace, despre săvârşirea de către alt
poliţist a faptelor prevăzute la alin. (1), ia măsurile care se impun, după caz, pentru determinarea
încetării acestui comportament si pentru informarea superiorilor cu privire la situaţia sesizată.

Atitudinea faţă de corupţie

(1) Poliţistului îi este interzis să tolereze actele de corupţie şi să utilizeze abuziv autoritatea
publică pe care i-o conferă statutul său.

(2) Poliţistului îi este interzis să pretindă sau să accepte bani, bunuri ori valori în scopul de a
îndeplini sau de a nu îndeplini atribuţiile profesionale si să primească sarcini, misiuni sau lucrări
care excedează competenţelor stabilite prin fişa postului.

(3) Poliţistul ia atitudine faţă de actele de corupţie manifestate în cadrul instituţiei, având
obligaţia de a informa superiorii şi alte organe competente cu privire la cazurile de corupţie
despre care a luat cunoştinţă.

(4) Poliţistului îi este interzis să uzeze de calitatea sau de funcţia îndeplinită pentru rezolvarea
unor interese de ordin personal.

Sesizarea

Persoanele care se consideră lezate în drepturile şi libertăţile lor pot contesta acţiunile sau
măsurile poliţiei, în condiţiile legii.

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

“Politistului ii este interzis sa aplice, sa incurajeze si sa tolereze acte de tortura, tratamente si
pedepse inumane sau degradante, constrangeri fizice ori psihice. in cazul in care ia cunostinta
despre savarsirea de catre un alt politist a unor astfel de fapte, are obligatia sa ia masuri pentru a
determina incetarea acestui comportament si sa-si informeze superiorul. Politistului i se interzice
abuzul sau orice alta fapta savarsita in indeplinirea indatoririlor prin care aduce atingere
drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei sau statului de drept.

De asemenea, “utilizarea fortei este o masura exceptionala, iar actiunile de forta se vor
subordona unor principii stipulate in actul normativ. Autoritatea functiei nu poate fi exercitata in
folos personal, iar politistii se supun normelor in vigoare referitoare la conflictul de interese”.

Conform codului aflat in dezbatere, in relatiile de parteneriat cu comunitatea, politistul “are

datoria de a pune la dispozitia membrilor acesteia informatii cu privire la legislatie, la activitatea
sa profesionala, in limitele competentelor”, iar in raport cu mijloacele de informare in masa
trebuie asigurata o colaborare a unor compartimente de compartimente de profil si a unor politisti
desemnati.

Plitistilor li se interzice categoric utilizarea numelui sau imaginii proprii in actiuni publicitare sau
in scopuri electorale. “Politistul nu are voie sa desfasoare activitati de natura sa aduca atingere
imaginii institutiei, fiindu-i interzis sa intretina relatii apropiate cu persoane care incalca in mod
repetat normele de convietuire sociala. Politistul nu va putea uza de calitatea sau functia sa
pentru a-si rezolva interesele de ordin personal. In situatia incalcarii normelor etice profesionale
si daca faptele nu se constituie in infractiuni, politistul va raspunde disciplinar”, se arata in
comunicatul MAI.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1.www.politiaromana.ro/GHIDUL_etica_deontologie.pdf

2.www.mai.gov.ro/Documente/Cariera/Cod_etica.pdf

3.www.dreptonline.ro/legislatie/lege_conduita_functionari.php

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA

UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

4.anssa-constanta.blogspot.com/.../aspecte-ale-eticii-profesionale.html

STUDENT

DOBRICĂ IRINA BIANCA