Poemul ”Luceafarul” a fost conceput in perioada studentiei la Berlin.

Sunt cunoscute cinci variante, iar varianta finala a fost publicata in

Almanahul Societatii Academice Social Literare ”Romania Juna” in luna
aprilie, anul 1883, iar in luna august, in revista ”Convorbiri literare”.

Sursele de inspiratie: In scrierea poemului ”Luceafarul”, Mihai

Eminescu s-a folosit de mai multe izvoare:

 izvoare folclorice: basmul popular, fata din gradina de aur cules de

germanul Richard Kunisch intr-o calatorie prin tarile romane, mitul
zburatorului valorificat in primul tablou.
 izvoare filosofice: pentru a sublinia diferenta dintre omul de geniu
si cel obisnuit, poetul a valorificat lucrarea ”Lumea ca reprezentare
si vointa” a filosofului german Arthur Schopenhauer.
 izvoare mitologice: mitologia greaca, indiana si crestina.
 izvoare biografice: viata poetului este ridicata la nivel de simbol.
Teme si motive:

 Conditia omului de geniu in raport cu iubirea si cunoasterea.

 Tema cosmosului, a naturii, a timpului bivalent.
”Il vede azi, il vede maini” – pentru timpul individual masurabil

”Noi nu avem nici timp, nici loc

Si nu cunoastem moarte”

Motive literare: visul, noptii, lunii, oglinzii, stelelor, cuplului, castelului.