Sunteți pe pagina 1din 11

REFERAT

ELEMENTE DE ARTĂ MILITARĂ

ARMATA PROFESIONISTĂ VS ARMATA DE MASĂ


ÎN CONFLICTUL ANGLO-ARGENTINIAN DIN
INSULELE MALVINE(1982)

1
CUPRINS

I. INTRODUCERE…………………………………...…….…......……p3

II. DECLANȘAREA CONFLICTULUI MILITAR…………….......p3-p4

III. DESFĂȘURAREA CONFLICTULUI…………………….…..…..p4-p5

IV. ANALIZA MILITARĂ……………………………………….…....p5-p7

V. ARMATA DE MASĂ SAU PROFESIONISTĂ……………….......p7-p9

VI. CONCLUZII…………………………………………………...……p9-p10

VII. BIBLIOGRAFIE……………………………………………..…….p11

2
I. Introducere
Forțele armate ale unui stat sunt apărarea finanțată de guvern și forțele
sale combatante. Acestea există pentru a sprijini politicile interne și externe ale
formei de guvernare. În unele țări forțe paramilitare fac parte din forțele armate
ale unei națiuni.Forțele armate pot fi alcătuite din militari profesioniști (armată
permanentă), a căror singură ocupație este pregătirea de luptă sau lupta propriu-
zisă, sau din rezerviști, care sunt cetățeni ce se mobilizează doar atunci când este
nevoie. Avantajul este că o astfel de forță armată este mult mai ușor de întreținut
și reprezintă o povară mai mică pe umerii societății; totuși, este mai puțin
pregătită și organizată decât o armată alcătuită în întregime din profesioniști.
Conflictul (din Insulele) Falkland, cu denumirea populară de Războiul
Malvinelor sau Războiul din Atlanticul de Sud , a fost un conflict militar cu
durata de zece săptămâni, între Argentina și Regatul Unit al Marii Britanii,
motivul disputei fiind două teritorii britanice de peste mări, respectiv Insulele
Falkland și Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud.

II. Declanșarea conflictului militar


Insulele Malvine sunt un arhipeleag in sudul Oceanului Atlantic, format
din două insule mai mari(Falklandul de Est și Falklandul de Vest) și din
aproximativ 200insulițe, cu o suprafață de 11.961km 2. Diferendul anglo-
argentinian datează din anul 1833, cand Anglia a luat in stăpanire insulele. 1 În
perioada premergătoare declanșării conflictului spre sfârșitul lui martie 1981,
Argentina a resimțit din plin efectele unei recesiuni economice severe, dar și o
perioadă de puternice frământări sociale, însoțite de proteste contra juntei
militare care guverna țara într-o manieră dictatorială începând din 1976. 2
În decembrie 1981, a avut loc o schimbare importantă la nivelul conducerii
militare a Argentinei, care a adus în prim plan o nouă “juntă”, în fruntea căreia
se găsea Gen. Leopoldo Galtieri, în calitate de președinte.

Alegând calea acțiunii militare directe, guvernul lui Galtieri a sperat să


mobilizeze sentimentele patriotice ale argentinienilor cu privire la insule,

1
Web site-ul oficial al guvernului insulelor Falkland, secțiunea istorie, www.falklands.gov.fk, 22.03.2007, apud
Gologan M. Războiul din Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?
2
The Falkland Islands:The Facts, Foreign and Commonwealth Office, London, p.3, apud Gologan M. Războiul
din Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

3
sperând să distragă în acest fel atenția opinieipublice de la gravele probleme
economice cu care se confrunta Argentina, dar și de la gravele încălcări ale ale
drepturilor omului comise de regimul militar.3

III. Desfășurarea conflictului


Actiunea argentiniana a fost declansata in noaptea de 1/2 aprilie 1982,
cand o grupare de aproximativ 10.000 oameni, formata din unitati ale C. 5A., o
brigada aeropurtata, o brigada de parasutisti si unitati de aparare antiaeriana a
fost debarcata pe insulele Malvine (Falkland) si aproximativ 200 pe insula
Georgia de Sud.
Cei 79 de militari englezi aflati pe insule, inclusiv guvernatorul au fost evacuati
de fortele argentiniene in Uruguay, in vederea repatrierii lor in Anglia. In
sprijinul trupelor terestre conducerea argentiniana a constituit o grupare de
sprijin aerian, formata dintr-o brigada de aviatie si o grupare navala alcatuita din
24 nave de lupta principale, intre care 1 portavion, 1 crucisator, 9 distrugatoare,
2 fregate si 4 submarine. 
Pus in fata faptului implinit, guvernul englez a reactionat dur, luand
urmatoarele masuri pe plan militar:
- constituirea unei grupari navale cu un total de 30 de nave de lupta (intre
care 2 portavioane, cu 20 avioane „Harrier" si 20 elicoptere antisubmarine, un
crucisator, 4 submarine cu propulsie nucleara, 6 distrugatoare) si 30-35 nave
auxiliare, pe care le-a pus in miscare la 05.04.1982;
- trimiterea a 20 avioane de bombardament strategic „Vulcan" si 200
parasutisti in Insula Ascension;
- intensificarea pregatirii de lupta in cadrul gruparii navale pe timpul
deplasarii spre Falkland.
Efectivele terestre care au actionat in insule s-au ridicat la aproximativ
8000-9000 militari englezi. 
La 20.04.1982 gruparea navala engleza s-a divizat: fortele principale s-au
indreptat spre Falkland, iar restul spre Georgia de Sud, care a fost ocupata la
25.04.1982, garnizoana de 200 militari argentinieni predandu-se. Dupa ocuparea
Insulei Georgia de Sud, partile si-au intensificat pregatirile militare. 

In 28.04.1982 Anglia a anuntat instituirea, incepand cu 30.04.1982, orele


14.00 a unei zone de interdictie navala si aeriana de 200 mile (370 km) pentru

3
The Falkland Islands:The Facts, Foreign and Commonwealth Office, London, p.3, apud Gologan M. Războiul
din Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

4
navele si aeronavele oricaror state In perioada 01-20.05.1982, Anglia a realizat
si intarit dispozitivul militar de blocada si a terminat pregatirile in vederea unei
debarcari in Falkland. 
Operatia de debarcare a inceput in jurul orelor 24.00 din noaptea de
20/21.05.1982 surprinzandu-i pe argentinieni, care se asteptau la o asemenea
actiune in zorii zilei. Ritmul de debarcare a fost deosebit de ridicat, trupele
engleze reusind sa debarce in cursul noptii respective, aproximativ 4.000 de
militari in cele doua zone stabilite: 3.000 militari in capul de pod de la San
Carlos si aproximativ 1.000 in cel de la Goose Greene - Post Darwin. Pana in
jurul orelor 08.00 cand a inceput sa actioneze aviatia argentiniana, trupele
engleze reusisera sa cucereasca un cap de pod de aproximativ 6km 2, sa-si
instaleze baza de debarcare si sa organizeze apararea antiaeriana. 
Cu toate actiunile aviatiei argentiniene, care a reusit sa avarieze 5 nave de
lupta din clasa fregatelor, din care doua s-au scufundat, fortele engleze debarcate
la litoral si-au continuat actiunile cu succes reusind sa largeasca capul de pod
pana la sfarsitul primei zile de lupta la 32 km2, iar dupa trei zile de la data
declansarii operatiei la 150 km2. Realizarea capetelor de pod de catre infanteria
marina engleza si unitatile de parasutisti a constituit punctul culminant al
actiunilor desfasurate de gruparea navala expeditionara engleza pentru cucerirea
arhipelagului Falkland. Actiunile ulterioare desfasurate pe uscat au avut la baza
principiile luptei unitatilor si marilor unitati din trupele de uscat, acestea fiind
executate dupa aceleasi procedee si norme, prezentand unele particularitati
determinate de situatia concreta existenta in insule: terenul deosebit de
framantat, stancos nu a permis folosirea masata a blindatelor, dar a fost favorabil
apararii; hartuirea permanenta a trupelor argentiniene cu grupuri de cercetare-
diversiune; intrebuintarea pe scara lama de catre trupele britanice a elicopterelor
pentru regrupari de forte pe directii greu accesibile, in vederea realizarii
surprinderii; folosirea de catre englezi a procedeelor si metodelor de razboi
psihologic; executarea unei blocade totale, interzicandu-se aprovizionarea
trupelor argentiniene cu cele necesare ducerii luptei

 IV. Analiza militară


Din punct de vedere militar, războiul din Insulele Falkland este cea mai

5
importantă confruntare militară aero-navală de la cel de-al doilea război mondial
încoace. În consecință, a fost obiect de studiu pentru numeroși istorici și analiști
militari. Cele mai importante “lecții” pe care le-a furnizat acest conflict au fost:
vulnerabilitatea navelor de suprafață față de atacurile cu rachete aer-sol sau sol-
sol, față de atacurile submarine, posibilitatea logistică și militară de a purta
războaie la mare distanță de centrul de putere, re-confirmarea forței tactice a
elicopterelor, și nu în ultimul rând, superioritatea antrenamentului forțelor
militare britanice, reflectată în disproporția de pierderi, în ciuda faptului că
argentinienii se găseau în defensive4. Războiul Malvinelor a demonstrat că, în
atmosfera încărcată a sfarșitului de secol XX, este posibil să aibă loc un razboi
limitat si controlat. In orice conflict, actual sau de viitor, forțele convenționale
sunt de neînlocuit și cu atat mai mult la inceputul conflictului.
Conducerea politico-militară engleza apreciază că factorul cel mai
important in obținerea succesului militar in operațiunile din Atlanticul de Sud l-a
constituit factorul uman, pregătirea militară, rezistența fizică si psihică, inițiativa
militarilor. Pe timpul luptelor, militarii britanicii au demonstrat măiestrie
profesională, spirit voluntar și agresiv avansat, înaltă pregătire de specialitate,
indeosebi cei din unitățile speciale, de elită (trupe de comando, parașutiști și
infanterie marină), constituite din voluntari selecționați.
Tocmai aceste unități au fost folosite de englezi pentru îndeplinirea celor mai
dificile misiuni de luptă. În același timp, majoritatea analiștilor au ajuns la
concluzia că factorii hotăratori ai înfrângerii argentinienilor au fost incapacitatea
guvernului de a conduce și administra criza, nivelul de instruire inferior al
trupelor, in marea lor majoritate militari in termen, cu o slabă instruire și fără
experiență, marile deficiențe in asigurarea tehnico-materială a trupelor din
Insulele Malvine, rivalitățile existente intre comandanții celor trei categorii de
forțe armate.5
Din desfașurarea acțiunilor pe uscat rezultă ca mobilitatea unitătilor si
subunităților terestre britanice a depins in mare măsură de existența și
intrebuințarea, in limita nevoilor, a elicopterelor si mașinilor de luptă ale
infanteriei care au permis intensificarea ritmului ofensivei, pentru a nu da
posibilitatea trupelor argentiniene scoase din dispozitivul de apărare să se
consolideze pe noi aliniamente. Deși au acționat in teren accidentat,
transportoarele blindate și mașinile de luptă s-au dovedit corespunzătore.
4

5
Hastings, Max and Jenkins, Simon, The Battle for the Falklands, p.324, apud Gologan M. Războiul din Falkland-
Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

6
S-au dovedit deosebit de eficiente mașinile și utilajele de geniu, mai ales in
condițiile in care forțele argentiniene au realizat puternice câmpuri de mine A.T.
și antipersonal.6
Totodata, desfășurarea luptelor a evidențiat importanța și efectele
deosebite ale acțiunilor de luptă desfășurate pe timp de noapte, indeosebi
impotriva inamicului superior numeric și care se apără in poziții amenajate
genistic. Forțele speciale au fost folosite intens de către englezi in desfășurarea
luptelor, pentru culegerea de date despre adversar și au executat numeroase
raiduri pentru a crea confuzie și a dezorganiza apărarea A.A.7
După debarcarea desantului maritim, forțele speciale, acționând numai in
fața forțelor principale au pus stăpânire pe pozițiile dominante, de unde au fost
lansate acțiuni ofensive incununate cu succes. Deși condițiile de ansamblu nu s-
au dovedit chiar propice executării misiunilor aviației in general, totuși aceasta a
fost intrebuințată in mare măsura in luptele din Atlanticul de Sud, atat de englezi
cat si de argentinieni. Chiar daca aviatia argentiniana deținea o superioritate
aeriană neta (223 avioane de luptă fată de 40 ale Angliei), eficacitatea acțiunilor
acesteia a fost redusa in comparație cu pierderile suferite: 79 avioane, 15
elicoptere, plus 16 avioane distruse la sol. Aceasta s-a datorat in principal lipsei
de rachete aer-nava si aer-sol, nerealizării măsurilor de contraactiune
radioelectronică si pregătiri piloților.Pe timpul războiului au fost doborâte 9
avioane engleze, majoritatea de focul artileriei AA.
Se apreciază că desfășurarea acțiunilor navale din Atlanticul de Sud a scos
in evidență valoarea principiilor duceri războiului naval si anume: imobilizarea
forțelor navale adverse, apărarea in adâncime și menținerea inițiativei. In
același timp a reliefat importanța raportului de forțe și a completări cu nave de
sprijin preluate din rândul flotei comerciale. Portavioanele s-au dovedit a fii în
continuare platforme foarte bune pentru acțiunile aeriene. Submarinele cu
propulsie nucleară au demonstrat importanța lor strategică. După scufundarea
crucișatorului Belgrano de catre submarinul englez Conqueror, practic flota de
suprafață argentiniană nu a mai participat la lupte.

V. Armată de masă sau profesionistă


Conflictul pentru Insulele Falkland a fost primul conflict naval cu o
6
Unele concluzii privind conflictul anglo-argentinian, Traducerea din limba franceza, p.12, apud Gologan M.
Războiul din Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?
7
Secretary of State for Defence,The Falklands Campaign:the Lessons,art.240, apud Gologan M. Războiul din
Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

7
importantă componentă amfibie desfașurat în epoca rachetelor și în care ambele
tabere erau dotate cu sisteme de armament de ultimă generație ce a produs
importante pierderi în avioane și nave de luptă. 8
Cu toate acestea, succesul final a fost determinat nu de sofisticatele
mijloace de război electronic, avioanele ultraperformante sau de submarinele cu
propulsie nucleară, ci de ciocnirea violentă, uneori chiar la baionetă, a
infanteriei.
În acest război s-au confruntat două armate bazate pe sisteme diferite de
recurare și de selectie a personalului.Armata britanică era formată din voluntari
profesioniști, înca din secolul XVIII, în vreme ce armata argentiniană era
alcatuită în marea majoritate din militari care executau serviciul militar
obligatoriu prin lege. Pornind de la această diferență, unii analiști sustin că
superioritatea acestui concept, al armatei profesioniste, a fost revalidată în
Falkland, când armata profesionistă britanică a înfrânt rapid o armată
neprofesionistă de două ori mai numeroasă. Diferența principală a fost aceea
referioare la genul de unitați trimise in luptă. Britanicii au trimis pentru
eliberarea insulelor unele din cele mai bune trupe ale lor Commando, Parașutiști,
Special Air Service, Special Board Squadron și Gurkha, în vreme ce junta
militară a preferat să nu trimită nici trupe de elită și nici măcar unitați care să fie
potrivite pentru acel teatru de operații. În schimb, trupele de elită argentiniene au
fost menținute în așteptare pe continent pentru a putea respinge o eventuală
ofensivă chileană9. În asemenea circumstanțe, fără pregătirea și echipamentul
necesar, militarii în termen argentinieni au trebuit să lupte nu numai cu inamicul,
ci și cu lipsa de viziune a proprilor comandanți.
Explicația pentru performanța în luptă a unor subunități din Fortele
Terestre Britanice este coeziunea ce se crease între miltiarii în termen,
subofițerii si ofiterii cu grade inferioare. In cazul Batalionului 5 Infanterie
Marină, unitate din compunerea forțelor marine, eficiența în luptă a fost datorată
atât pregătirii superioare și coeziunii, cât și mentalității diferite a forțelor navale
privind ducerea războiului.

Revenind la diferența dintre sistemele de recrutare și selecție a


personalului celor două armate beligerante, se va trece în revistă particularitățile

8
Cohen, Eliot A., Citizens and Soldiers, The Dillemas of Military Service, p.1, apud Gologan M. Războiul din
Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?
9
Ethell, Jeffrey and Price, Alfred, Air War South Atlantic, p.172 , apud Gologan M. Războiul din Falkland- Ce
au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

8
acestor sisteme10. Anglia, cu excepția unor scurte perioade în timpul celor 2
războaie, a avut o armată profesionistă, încă din secolul XVIII. Vechimea
aplicării acestui sistem și nenumăratele victorii ale armatei britanice de-a lungul
acestei perioade nu mai necesită nici un alt comentariu.
Argentina avea o armată compusă din cadre militare(ofițeri și subofițeri)
și militari în termen. Serviciul militar avea o durată cuprinsă între 12 și 14 luni.
Sistemul de selecție al cadrelor militare prevenea posibilitatea ca militarii în
termen ce dovedeau calitațile necesare să fie trimiși să urmeze școlile de ofițeri
sau subofițeri.
În termeni strict militari diferența dintre o armată de masă și una de
profesioniști influențează și capacitatea forțelor armate ale unei țări de a purta
războiul, iar eficiența acestora depinde și de tipul de război pe care vor trebui să
îl poarte. Pentru războaiele regionale, limitate ,o armată profesionistă pare mai
potrivită, în vreme ce pentru un război generalizat în care soarta națiunii este in
joc,o forță mecanizată, de masă, pare a oferii șanse mai mari de succes.

5.Concluzii
Ca urmare a actiunilor militare desfasurate de trupele engleze,
fortele argentiniene au capitulat la 15.06.1982. Potrivit datelor oficiale, gruparea
engleza a pierdut 255 militari si civili si a avut 777 raniti (peste 700 dintre
acestia s-au restabilit complet pana catre sfarsitul anului 1982) 11. Argentina a
avut peste 1000 de morti. Invatamintele si concluziile ce au aparut din analiza
conflictului din Atlanticul de Sud sunt valoroase.
Deși un conflict limitat prin amploare si durată, războiul din Malvine a
furnizat o serie de concluzii atat in domeniul strategic cât și tactic, al organizării,
al instruirii, dotării și tehnologiei.

În concluzie,pentru acest tip de razboi,este necesară armata compusă din


profesioniști inalt calificați,capabilă să reacționeze rapid in orice parte a
lumii12.Deci, armata britanică a avut un avantaj in ceea ce privește calitatea
Ethell, Jeffrey and Price, Alfred, Air War South Atlantic, p.248,251 , apud Gologan M. Războiul din
10

Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

Hastings, Max and Jenkins, Simon, The Battle for the Falklands, p.324, apud Gologan M. Războiul din
11

Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

Cohen, Eliot A., Citizens and Soldiers, The Dillemas of Military Service, p.112, apud Gologan M. Războiul din
12

Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit beligeranții?

9
personalului în timp ce armata argentiniană l-a avut pe cel al cantitații.
Referitor la modul de folosire al fortelor,argentinienii,deși superiori in
personal,artilerie,avioane de atac si elicoptere, au concentrat efortul principal pe
apararea pozitilor fortificate si nu pe apararea mobila.Britanicii, inferiori ca
numar,dar superiori ca pregatire, au folosit cu succes atacurile de noapte pentru
realizarea surprinderii,demoralizarea inamicului si,mult mai important pentru
reducerea eficacitatii focului executat de inamic.Rezultatul final al conflictului a
dat castig de cauza abordarii britanice.

BIBLIOGRAFIE:

10
1. Gologan M., Războiul din Falkland- Ce au făcut bine și unde au greșit
beligeranții? , Editura Universității Naționale de Aparare Carol I,
București,2008

2. Pricop V., Unele concluzii si invătăminte pe plan militar rezultate din


războaiele locale desfășurate după cel de-al doilea război mondial (lecție),
Academia Militară, București, 1983, online:
http://www.scribd.com/doc/207627887/Concluzii-Si-Invataminte-Militare-
Rezultate-Din-Razboaiele-Locale-Desfasurate-Dupa-Cel-De

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Malvinelor#Analiza_militar.C4.8

4. http://www.armyacademy.ro/e-learning/working/capitol_9.html#sus

11