Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
net/publication/270885427
CITATION READS
1 13,290
1 author:
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
7BG/2016 AVEVINPERFORM. Increasing performances in grapes an wine production within the Averești - Huși wine region, by adapting technologies to viticultural
potential of the area. View project
All content following this page was uploaded by Irimia Liviu Mihai on 15 January 2015.
Biologia, ecologia
şi
fiziologia vi ei de vie
IAŞI - 2012
Coperta: Liviu Mihai IRIMIA
634.8
ISBN 978-973-147-106-8
46
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
47
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
Fig. 2.2 - Evolu ia poten ialului cantitativ şi calitativ de produc ie la vi a de vie, în raport
cu vârsta butucului (după Hidalgo, 2003)
48
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Fig. 2.3 Timpul necesar pentru realizarea echilibrului vegetativ şi viteza de îmbătrânire a
butucului în func ie de vigoarea soiului de vi ă de vie (după Hidalgo, 2003)
51
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
52
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
a b
53
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
54
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
55
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
a b
56
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
57
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
lăstarilor încetează mai devreme, spre sfârşitul lunii iulie - începutul lunii
august, când vârful se usucă şi cade datorită secetei estivale (Huglin,
Schneider, 1998).
Spre deosebire de alte specii vegetale, la vi a de vie curba de
creştere a lăstarilor prezintă un singur maximum: creşterea este lentă
primăvara, se intensifică în cursul lunii mai şi se men ine la un nivel ridicat
circa două luni, până la jumătatea lunii iulie, după care descreşte treptat
(fig. 2.10). În raport cu intensitatea creşterii se disting trei etape: creştere
progresivă, creştere intensivă şi creştere regresivă.
Fig. 2.11 - űreşterea lăstarilor: 1. creştere pe baza substan elor de rezervă din coarde;
2. frunzele adulte exportă zaharuri către frunzele tinere şi inflorescen e; 3. frunzele
adulte exportă zaharuri către struguri, rădăcini şi frunzele bătrâne (Reynier, 1998)
60
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
care s-au format: meritalele dinspre vârf şi bază, formate primăvara şi spre
sfârşitul verii, sunt mai scurte, iar cele din treimea mediană, formate la
începutul verii, sunt mai lungi.
Factorii care influenţează creşterea lăstarilor. Intensitatea
procesului de creştere depinde de vigoarea soiului de vi ă de vie şi este
influen ată de factori climatici, biologici şi tehnologici.
űreşteri mari, atât ca volum, cât şi ca intensitate, prezintă soiurile
viguroase (Galbenă de Odobeşti, Zghihară de Huşi, Iordană, Crâmpoşie,
Rkaţiteli, Fetească albă, Fetească neagră etc.). La soiurile cu vigoare
mijlocie (Chasselas d’oré, Aligoté, Merlot, Sauvignon, Riesling italian,
Tămâioasă românească, Grasă de Cotnari etc.) sau mică (Pinot gris, Pinot
noir, Traminer, Chardonnay etc.), creşterile sunt moderate. Vigoarea de
creştere a lăstarilor la soiurile roditoare poate fi accentuată de portaltoii cu
vigoare mare (űrăciunel 2, Kober 5BB etc.).
Factorii climatici care influen ează creşterea lăstarilor sunt
temperatura, umiditatea şi lumina. űondi ii optime pentru creşterea
lăstarilor se înregistrează la intensitate luminoasă de 25-35 mii de lucşi,
temperatură de 25...30ºű şi higroscopicitate de 60-80 %. Temperaturile
ridicate din timpul verii, asociate cu deficit hidric, frânează creşterea
lăstarilor, în timp ce umiditatea ridicată determină creşteri mari, peste
valorile medii caracteristice soiurilor.
Factorii pedologici includ textura, con inutul de humus şi
umiditatea solului. űreşteri mari se înregistrează pe solurile fertile şi cele
cu con inut ridicat de argilă; pe solurile nisipoase şi pietroase creşterile
sunt mult mai mici.
Factorii tehnologici pot stimula sau, dimpotrivă, tempera creşterea
lăstarilor: irigarea planta iilor viticole, fertilizarea cu doze mari de azot,
încărcăturile de rod prea mici determină creşteri mari ale lăstarilor;
înierbarea intervalelor dintre rânduri şi încărcăturile de rod excesive
temperează creşterea lăstarilor.
Fenofaza creşterii lăstarilor este perioada cea mai aglomerată în
ceea ce priveşte măsurile agrotehnice care se aplică în planta ia viticolă. Se
efectuează: lucrări şi opera iuni în verde (plivitul, legatul, dirijatul şi
ciupitul lăstarilor), lucrări ale solului, tratamente fitosanitare, erbicidare,
fertilizare foliară, irigare, altoire în verde.
Fig. 2.12 - űreşterea rădăcinilor în func ie de mărimea produc iei, la soiul Gamay altoit
pe 3309 C (Murisier, 1996)
62
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Fig. 2.13 - űiclul biologic al mugurilor la vi a de vie: 1. ochi de iarnă pe coarda anuală;
2. formarea lăstarului din mugurele principal; 3. lăstar “geamăn” format din mugurele
secundar; 4-6. mugurii ter iari evoluează în muguri “coronari”; 7. în axila frunzei apare
„ochiul primar”; 8. mugurele secundar din “ochiul primar” evoluează în “copil”;
9-10 mugurele principal din “ochiul primar” formează primordii foliare şi de
inflorescen ă, iar alături de el apar muguri secundari (ochiul primar devine “ochi de
vară”); 11-12. după căderea frunzelor, “ochiul de vară” devine “ochi de iarnă”;
13. vârful de creştere al lăstarului este distrus de brume; 14. mugurii “coronari” devin
muguri “dorminzi”. (după Oprea, 1976).
63
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
un complex mugural, denumit „ochi primar” (fig. 2.14). Ochii primari apar
pe lăstar pe tot parcursul verii, odată cu nodurile şi frunzele generate de
apexul vegetativ al lăstarului. Mugurii din ochiului primar sunt men inu i
în stare de laten ă func ională, datorită dominan ei apicale şi inhibi iei
corelate a auxinelor sintetizate de vârful de creştere a lăstarului. Dacă
vârful de creştere este distrus, mugurele „de copil” porneşte în vegeta ie şi
dă naştere unui lăstar anticipat (copil). În cazul în care nu apar condi ii
favorabile pornirii în vegeta ie, mugurele „de copil” se usucă.
Fig. 2.14 - Alcătuirea “ochiului primar”: A. Sec iune longitudinală: a. lăstar; b. mugure
principal; c. mugure secundar; d. pe iolul frunzei; Ű. Sec iune transversală
Fig. 2.15 - Alcătuirea „ochiului de vară”: A. Sec iune longitudinală: a. lăstar principal;
b. copil; c. mugure principal; d, e. muguri secundari; f. teaca frunzei; Ű. Sec iune
transversală.
64
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
65
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
Fig. 2.17 - Varia ia con inutului de glucide la nivelul internodului 10 al unei coarde de
Riparia Portalis, în cursul ciclului vegetativ 1957 – 1958 (după Eifert şi colab., 1961):
GT – glucide totale; GI – glucide insolubile (amidon); GS – glucide solubile (zaharuri).
66
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
68
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
69
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
Fig. 2.19 - Diferen ierea mugurilor de rod şi formarea inflorescen elor şi florilor la vi a
de vie (după Srinivasan şi Mullins, 1981):
70
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
72
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Fig. 2.20 - Stadiul de evolu ie al mugurelui principal din ochiul de iarnă înainte de intrarea în
perioada de repaus vegetativ: Pf. primordii foliare; I1 - I2. primordii de inflorescen ă; I3. primordiu
de inflorescen ă cu evolu ie incertă; I4. primordiu de cârcel; a. apexul mugurelui
(după űarolus, 1970)
73
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
Acestea sunt necesare în fiecare etapă a diferen ierii mugurilor de rod, însă
în propor ii diferite: excesul de gibereline (cazul vi elor viguroase) duce la
transformarea primordiilor de inflorescen ă în cârcei (filarea
inflorescen elor); ramificarea primordiilor de inflorescenţă este
condi ionată de un raport echilibrat între gibereline şi citochinine; pentru
formarea butonilor florali trebuie să predomine citochininele; piesele
florale se formează numai în condi iile unui echilibru complex între
gibereline-auxine-citochinine; formarea staminelor este condi ionată de
prezen a citokininelor, iar a gineceului de un raport echilibrat între
citokinine şi auxine (Fournioux, 2005).
Soiul, ca factor genetic, influen ează procesul de diferen iere prin
timpurietatea sa: soiurile care diferen iază devreme formează inflorescen e
mai multe şi mai mari decât cele care diferen iază târziu.
- factorii externi (temperatura, lumina, factorii tehnologici)
influen ează diferen ierea şi vigoarea de creştere. Temperatura optimă
pentru diferen ierea primordiilor de inflorescen ă este de 30...35°ű (fig.
2.21); temperaturile mai mici de 20°ű împiedică diferen ierea mugurilor de
rod. Temperaturile ridicate (25°C) din timpul înmuguritului sporesc
numărul de inflorescen e, iar cele moderate (12°ű) duc la formarea unui
număr mai mare de flori în inflorescen ă (tab. 2.1).
Fig. 2.21 - Influen a temperaturii şi a luminii asupra diferen ierii mugurilor de rod.
űondi ii de experimentare: 25ºű, 39000 lux, 16 ore lumină (după Űuttrose, 1970).
76
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
decât cele care provin din muguri principali. Mugurii secundari şi ter iari
rămân după dezmugurire la baza lăstarului, sunt acoperi i de scoar ă şi
devin spre sfârşitul toamnei muguri dorminzi, care constituie rezerva
biologică a butucului de vi ă de vie (fig. 2.22). Fertilitatea mugurilor
coronari este foarte slabă, de la 0.14 la 0.25 primordii/mugure, iar a
mugurilor dorminzi este aproape nulă (de la 0.02 până la 0.12
primordii/mugure). Valori superioare ale fertilită ii mugurilor coronari
(0.57-1.33 primordii/mugure) şi dorminzi (0.37-0.92 primordii/mugure) se
înregistrează la soiurile rezistente (“hibrizi înnobila i”). Mugurii coardelor
lacome, formate din lemn multianual, au fertilitate normală, comparabilă
cu a coardelor de rod, deşi în practică ei sunt considera i infertili.
77
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
78
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
79
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
80
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Lăstar cu două
Lăstar cu o Lăstar cu trei inflorescenţe
Soiul inflorescenţe
inflorescenţă
inferioară superioară bază mijloc superior
Aligoté 60 51 59 46 60 64
Pinot noir 70 58 66 - - -
Chardonnay 84 64 81 - - -
Fig. 2.28 - Diferite grade de dezvoltare a semin elor: a. bob cu semin e normal
dezvoltate (Sultanină); b. boabe cu rudimente de semin e (stenospermocarpie, soiul
Sultanină); c. bob fără semin e (partenocarpie, soiul űorinth) (după Somma, 2012)
87
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
88
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
89
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
Fig. 2.31 - űurba de creştere a boabelor şi semin elor (după Mullins şi colab., 1992)
90
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Fig. 2.32 - Evolu ia cantită ii de ADN pe unitate de masă pericarp (μg/g) în timpul
creşterii boabelor la soiul Syrah (după Ojeda şi colab., 1999)
91
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
92
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
93
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
94
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
96
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
99
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
100
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
îşi pierd integritatea, încât pieli a se sub iază, devine elastică şi translucidă,
iar pulpa bobului îşi pierde fermitatea.
La soiurile de vin, hidroliza materiilor pectice este completă, încât
pulpa se dezorganizează şi devine zemoasă. La soiurile de masă, hidroliza
materiilor pectice este par ială, pulpa bobului păstrându-şi par ial
fermitatea.
Comparativ cu alte fructe, strugurii au un con inut redus de materii
pectice, cuprins între 0.06 şi 1.08 g/l. La soiurile vinifera, con inutul de
materii pectice este de 0.06 - 0.39%, iar la hibrizii producători direc i de
până la 0.60% (Winkler, 1974).
Evolu ia compuşilor fenolici. űompuşii fenolici sunt substan e
organice a căror structură chimică cuprinde una sau mai multe func ii
fenol: acizi fenolici, antociani, flavone, flavani. Din punct de vedere
oenologic sunt grupa i în materii colorante şi taninuri. La acestea se
adaugă resveratrolul, o stilbenă cu rol antibiotic, sintetizată de vi a de vie
în condi iile stresului fiziologic, provocat de atacul de Botrytis cinerea
(Adrian Marielle, 1997).
Materiile colorante se acumulează în pieli a boabelor, iar la soiurile
tinctoriale şi în mezocarp. Din punct de vedere chimic sunt flavonoizi
constitui i din doi nuclei aromatici, cu structura chimică ű6 - C3 - C6. Se
clasifică în flavone (pigmen i galbeni) şi antociani (pigmen i roşii).
- flavonele (quercitina, miricitina, kaempferolul, izoramnetina)
predomină în strugurii albi, dar sunt mai pu in importante, deoarece se
acumulează în cantitate mică (40-310 mg/kg) şi nu influen ează
caracteristicile organoleptice ale vinului (Űourzeix şi colab., 1986); în faza de
supramaturare a strugurilor, pigmen ii galbeni dobândesc, prin oxidare,
culoarea ambrei.
- antocianii predomină în boabele strugurilor negri, determinând
culoarea acestora şi influen ând în mare măsură gustul şi aroma lor. Se
prezintă sub forma unor granule de culoare roşie, albastră sau neagră, care
aderă la pere ii celulelor şi membranele vacuolelor. Din punct de vedere
chimic sunt mono- şi diglucozizi ai antocianidolilor. S-a constatat că
soiurile vinifera con in antociani monoglucozidici (malvidol, delphinidol şi
petunidol), iar vi ele americane şi hibrizii producători direc i antociani
diglucozidici (cyanidol şi paeonidol) (Ribereau-Gayon, Peynaud, 1960; Huglin,
Schneider, 1998; Jones, 2009). Pe această particularitate se bazează metoda de
depistare a adaosului de vin HPD în vinurile nobile.
Sinteza antocianilor este strâns legată de metabolismul glucidelor.
Acumularea antocianilor începe la pârgă şi se datorează creşterii presiunii
osmotice a celulelor, ca urmare a afluxului de glucide (Do, Cormier, 1990) sau
ac iunii exercitate de acidul abscisic, a cărui sinteză începe în aceeaşi
101
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
102
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
a b
Fig. 2.37 - űompara ie între cromatogramele soiurilor Muscat Frontignan (a.) şi
űhasselas d’ore (b.) (după Huglin , 1998)
103
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
a b
Fig. 2.38 - űompara ie între con inutul în terpenoli (linalool, geraniol, citronelol, nerol)
la soiurile Gewurtztraminer (a) şi Traminer roz (b.) (după Gunata şi colab., 1985)
a b
Fig. 2.39 - Influen a climatului asupra con inutului de metoxipirazine la soiul Sauvignon
blanc (după Allen şi Lacey, 1993)
104
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Fig. 2.40 - Influen a intensită ii radia iei solare asupra con inutului de 2 metoxi - 3
izobutilpirazina (IŰMP) din struguri (după Allen şi colab., 1989)
106
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
condi iilor climatice. Din acest motiv, pentru a stabili momentul optim de
recoltare este necesar să se cunoască dinamica procesului de maturare,
marcată de evolu ia greută ii strugurilor, acumularea zaharurilor şi
diminuarea acidită ii mustului.
În acest scop, începând cu pârga se recoltează probe de struguri pe
soiuri şi parcele şi se determină masa a 100 de boabe (g), conţinutul de
zaharuri (g/L) şi aciditatea totală a mustului (g/L, H2SO4 sau ac. tartric).
În primele două săptămâni după pârgă probele se recoltează din 5 în 5 zile,
iar ulterior din 3 în 3 zile. Pe baza determinărilor se întocmeşte graficul de
maturare a strugurilor (fig. 2.41).
108
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
109
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
110
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Fig. 2.44 - Varia ia con inutului de glucide de la baza coardelor, la portatoiul Rupestris
du Lot, pe parcursul perioadei de vegeta ie: GT - glucide totale; GI - glucide insolubile
(amidon); GS - glucide solubile (după Űougnon şi Űessis, 1968)
114
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
115
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
Greutatea unui
boabelor la
Fertilitatea
Rezistenţa
mugurilor
cădere
bob
Clasament Clasament
SOIUL
1+2+3 1+2+3+4
1 2 3 4
Carignan 1.66 156 2.5 43 1 1
űadarcă 1.77 96 2.4 43 2 3
Oporto 1.76 127 1.8 54 3 2
Ugni blanc 1.52 193 1.7 43 4 5
Grenache 1.53 97 2.1 29 6 8
Rka iteli 1.31 169 2.0 38 7 8
Chasselas 1.44 80 2.5 30 8 11
Riesling 1.98 72 1.4 51 9 7
Sauvignon 1.54 64 1.8 58 10 6
Pinot noir 1.61 73 1.3 29 11 13
Syrah 1.51 91 1.5 35 12 12
Cabernet Sauvignon 1.51 87 1.3 56 13 8
Gewurtztraminer 1.41 61 1.4 15 14 14
Medii generale 1.57 108 1.8 41 - -
űoeficient de varia ie 10% 41% 38% 28% - -
116
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
Zaharuri Coeficient de
Încărcătura de Producţia (t/ha)
Soiul (g/l) regresie
rod (ochi/m2)
x y y/x
10.4 7.71 188.67 0
17.0 13.14 183.3 - 0.98
Fetească albă
20.8 16.23 177.63 - 1.29
24.6 17.39 174.47 - 1.46
10.4 11.58 182.03 0
17.0 16.26 175.63 - 1.36
Fetească regală
20.8 19.15 170.8 - 1.48
24.6 18.8 156.07 - 3.59
10.4 9.25 182.83 0
17.0 14.18 174.37 - 1.71
Aligoté
20.8 16.16 171.03 - 1.70
24.6 13.58 160.53 - 5.15
con inutului de zaharuri cu 2,3 g/l (Huglin, Schneider, 1998). În Elve ia, la
soiul Chasselas d’oré, creşterea produc iei cu 1 t/ha, în intervalul 10 - 30
t/ha, determină diminuarea acumulării zaharurilor cu 1,7 g/l; la soiul
Gamay, fiecare tonă de struguri în plus în intervalul 17-29 t/ha determină
scăderea zaharurilor cu 3,9 g/l (Gallay, Leyvraz, Simon, 1963). În Germania, la
soiul Riesling de Rhin, diminuarea zaharurilor a variat între 0.5 şi 3.3 g/l
pentru fiecare o tonă/ha spor de produc ie.
În condi iile României (podgoria Huşi), la soiul Fetească albă,
creşterea cu 1 t/ha a produc iei fost înso ită de diminuarea con inutului de
zaharuri cu 0.98 - 1.46 g/l (tab. 2.12); la soiul Fetească regală, diminuarea
zaharurilor a fost de 1.36-3.59 g/l, iar la Aligoté de 1.71-5.15 g/l (Irimia,
2006). Scăderea con inutului de zaharuri este cu atât mai pronun ată cu cât
soiul este mai productiv, iar poten ialul său calitativ mai redus.
Lucrări de referinţă
Mullins M., Bouquet A., Williams L.E., 1992. Biology of the grapevine. Biology of horticultural
crops. Cambridge University Press.
Huglin P., Schneider Ch., 1998. Biologie et fiziologie de la vigne. 2e edition. Ed. Lavoisier
TEC&DOC.
Hidalgo L., 2003. Tratado de viticultura general. 3ª edicion. Ediciones Mundi-Prensa, Madrid.
Bibliografie
Adams D., Liyanage C., 1993. Glutathione Knospen der Rebe. Z. Akerpflanzenhau,
Increases in Grape Berries at the Onset 59-74.
of Ripening. Am. J. Enol. Vitic. Benabedrabou, 1972. Contribution á l’étude
44:3:333-338. de la fertilité de la vigne. DEA
Adrian Marielle, 1997. Biological Activity of Universite de Dijon.
Resveratrol, a Stilbenic Compound from Bernard A.C.,Chalies C.,1986. Chronology of
Grapevines, Against Botrytis cinerea, sporogenesis in Vitis vinifera L. in the
the Causal Agent for Gray Mold. South of France. Progres Agricole et
Journal of Chemical Ecology, Vol. 23, Viticole, 103(12) pp. 311-317.
Number 7, 1689-1702 Bessis R., 1965. Recherches sur la fertilitè et
Allen M., Lacey M., Brown W., Harris R.N., les corrèlations de croissance entre
1989. Contribution of bourgeons chez la vigne. Thèse Dr. Sc.
methoxypyrazines to the flavour of Nat. Univ. Dijon.
Cabernet Sauvignon and Sauvignon Bessis R., Fournioux J.C. 1992. Abscission
Blanc grapes and wines. Proceeding of zone and berry drop in grapevine. Vitis,
the 7th Australian Wine Industry 31:9–21
Technical Conferance, 113-116. Blaha J., 1968. Betrachtungen über den
Allen M., Lacey M., 1993. Methoxypyrazine Normalansatz der Traubenbeeren. Mitt.
grape flavor: Influence of climate, Klosterneuburg, 163-167.
cultivar and viticulture. Wein Wiss. 48, Bondada B.R., Matthews M.A., Shackel K.A.,
211-213. 2005. Functional xylem in the post-
Alexandrescu I.C, Oşlobeanu M., Jianu L., veraison grape berry. Journal of
Pi uc P., 1994. Mică enciclopedie de Experimental Botany. 56:2949–2957.
viticultură. Ed. Glasul Űucovinei, Iaşi. Boss P.K., Sreekantan L., Thomas M.R., 2006.
Aleweld G., Balkema G.H., 1965. ber die A grapevine TFL1 homologue can delay
Anlagen von Infloreszenz -und flowering and alter floral development
Űl tenprimordien in den Winter- when overexpressed in heterologous
119
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
species. Functional Plant Biology, vol. Boureanu Camelia, 1959. Ampelografia
33, pp.31–41. R.P.R. vol. I, Ed. Academiei R.P.R..
Bourzeix M., Weyland D., Heredia N., 1986. Coombe B.G., McCarthy M.G., 2000.
Etude des catechines et des procyanidols Dynamics of grape berry growth and
de la grappe de raisin, du vin et d’autre physiology of ripening. Australian
derives de la vigne. Bull. O.I.V., no. Journal of Grape and Wine
669-670, pp. 1173-1254. Research.6:131–135.
Branas J., 1957. La coulure, maladie Cour P., Van Campo M., 1980. Prévision de
physiologique. Progrès Agricole et récolte á partir du contenu pollinique de
Viticole, 74:273–279. l’atmosphère. ű.R. Ac. Sciences, Paris,
Bugnon F., Bessis R. 1968. Biologie de la série D, 1043-1046.
vigne, acquisitions récentes et Cunha M., Ambreu I., Pinto P., Castro R.,
problèmes actuels. Ed. Masson et Cie, 2003. Airborne pollen samples for early
Paris. season estimates of wine production in a
Bulancea M., 1973. Studiul substan elor Mediteranean climate area of Northern
azotoase din struguri şi a evolu iei lor în Portugal. Am. Journ. Enol. Vitic. 54,
timpul preparării vinurilor şi a unor 189/194.
tratamente oenologice. Teză de doctorat, Dejeu L.ű., 2010. Viticultură. Ed. űeres,
Inst. Politeh. Gala i, Fac. de Industrie Űucureşti.
Alimentară. Do C.B., Cormier F., 1990. Accumulation of
Buttrose M.S., 1970. Fruitfulness in grape- anthocyanins enhanced by a high
vines : the response of different cultivars osmotic potential in grape (V. vinifera
to light, temperature and day length. L.) cell suspensions. Plant Cell Rep., 9,
Vitis, 121 – 125. 143-146.
Carbonneau A., Deloire A., 2001. Plant Ebadi A., May P., Sedgley M., Coombe B.,
organization based on source-sink 1995. Effect of low temperature near
relationship: new finding on flowering time on ovule development
developmental, biochemical and and pollen tube growth in the grapevine
molecular responses to environment, (Vitis vinifera L.), cvs. Chardonnay and
263-280. In: Molecular Biology & Shiraz. Australian Jornal of Grape and
Biotechnology of Grapevine. ed. Kluwer Wine Research 1: 11–18.
Academic Publishers 474p. Eifert J., Panczel M., Eifert A., 1961.
Carolus M., 1970. Recherches sur Änderung des Starke und
l’organogenèse et l’evolution Zuckergehaltes der Rebe während der
morphologique du bourgeon latent de la Ruheperiode. Vitis, 257-265.
Vigne (V. vinifera L. var. Merlot). Eynard I., Dalmasso G., 2004. Viticoltura
Thèse 3e cycle, Univ. de Bourdeaux. moderna 9A Edizione. Ulrico Hoepli
Champagnol F., 1984. Éléments de Ed., pp. 163-164.
physiologie de la vigne et de viticulture Fougère-Rifot M., Benharbit El Alami N.,
générale. Montpellier. Brun O., Bouard J., 1993. Relations
Chatelet D.S., Rost T.L., Shackel K.A., entre le développement défectueux des
Matthews M.A., 2008. The peripheral ovaires et l'involution des ovules chez
xylem of grapevine (Vitis vinifera). 1. Vitis vinifera L. var. Chardonnay.
Structural integrity in post-veraison Journal International des Sciences de la
berries. J. Exp. Bot., 59(8): 1987–1996. Vigne et du Vin, 27:99–112.
Cheynier V., Moutounet M., Sarni-Manchado Fournioux J.C., 2005. Cours de Biologie et
P., 1998. Les composés phénoliques, Physiologie de la vigne. Appareil
124–162. In C. Flanzy, OEnologie. reproducteur. IUVV Jules Guyot, Dijon,
Fondements scientifiques et Fran a.
technologiques. Lavoisier Tec & Doc Fregoni M., 2006. Viticoltura di qualita.
ed. 1311 p. Ed.Tecniche Nuove.
Ćirković B., Garić M., 2006. Yield and quality Galet P., 1991. Precis d’ampelographie
of white wines cultivars Rhine Riesling, pratique. Imp. Charles Dehan.
Riesling italian and Zupljanka, in the Montpellier.
vine district Rasina. Journal of Gallay R., Leyvraz H., Simon J., 1963.
Agricultural Sciences. Vol. 51, nr.1. pp. Relations entre la charge de recolte et la
39-45. qualite de la vendange. Agriculture
Constantinescu Gh., Negreanu Elena., romande, serie A, 25-28.
Lăzărescu V., Poenaru Il., Alexei Olga, Creasy G., Creasy L., 2009. Grapes. CABI.
120
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
121
Cap. 2 Biologia vi ei de vie
Clément C., 2008. Sugars and flowering Reynier A., 1998. Manuel de
in the grapevine (Vitis vinifera L.). Viticulture: Guide technique du
Journal of Experimental Botany, 59(10), viticulteur. Tec & Doc Lavoisier
pp. 2565-2578. Ribéreau-Gayon J., Peynaud E., 1960. Traité
Lilov D., Andonova T., 1976. Citokinins, d'œnologie, Tome premier. Librairie
growth, flower and fruit formation in Polytechnique Ch. Beringer,Paris et
Vitis vinifera. Rev. Vitis – Berichte Liège.
ueber Rebenforschung mit Somma S., 2012. Le uve senza semi: un dono
Dokumentation der Weinbauforschung, della natura. Agrisoil.
Germany. http://www.agrisoil.it
Lorenz D., Eichhorn K., Bleiholder H., Klose Srinivasan C., Mullins M.G., 1978. Control of
R., Meier U., Weber E., 1994. Stades flowering in the grapevine (V. vinifera
phénologiques de la vigne (Vitis vinifera L.). Formation of inflorescences in vitro
L. ssp. vinifera). Viticulture Enology by isolated tendrils. Plant Physiology,
Science 49:66–70. 61, 127-130.
Milică ű., Űărbat I., Doroban u N., Nedelcu Srinivasan C., Mullins M.G., 1981. Physiology
Polixenia, Baia V., 1977. Fiziologie of flowering in the grapevine – a review.
vegetală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Am. Journ. Enol. Vitic., 32, 47-63.
Űucureşti. Staud G., 1981. Die Abhängigkeit der
Mullins M., Bouquet A., Williams L.E., 1992. Pollenkeimung und des
Biology of the grapevine. Biology of Polenschlauwachstums von der
horticultural crops. Cambridge Temperatur bei Vitis rupestris in vitro.
University Press. Mitt. Klosterneuburg, 223-229.
Murisier F., 1996. Optimalisation du raport Stines A., Grubb J., Gockowiak H., Henschke
feuille-fruit de la vigne pour favoriser la A., Høj P., Van Heeswijck R., 2000.
qualité du raisin et l’accumulation des Proline and arginine accumulation in
glucides de réserve. Relation entre le developing berries of Vitis vinifera L. in
rendement et la chlorose. Thèse Dr. Ec. Australian vineyards: influence of vine
Pol. Féd Zurich, pag.118. cultivar, berry maturation and tissue
Mursa D., 2009. Comportarea unor soiuri de type. Aust. J. Grape Wine Res. 6, 150-
vi ă de vie pentru vinuri roşii de calitate, 158.
altoite pe diferi i portaltoi, în centrul Stoev K.D., 1962. Causes déterminant les
viticol űozmeşti – Bohotin din podgoria altérations de la floraison de la vigne.
Huşi. Teză de Doctorat, Univ. Şt. Bulletin de l'O.I.V., 374:476–478.
Agricole Iaşi. Stroe Marinela Vicu a, 2005. űercetări privind
Nigond J., 1967. Recherches sur la dormance comportarea unor cloni de soiuri de vi ă
de la vigne. Ann. Amelior Veget 9, 107– de vie pentru ob inerea vinurilor de
152. calitate D.O.ű. şi D.O.ű.C., în podgoria
Ojeda H., Deloire A., Carbonneau A., Georges Ştefăneşti, jude ul Argeş. Teză de
A., Romieu A., 1999. Berry Doctorat, U.S.A.M.V. Űucureşti.
development of grapevines: relations Tattersall D.B., Van Heeswijck R., Bordier
between the growth of berries and their H.Q., 1997. Identification and
DNA content indicate cell multiplication characterization of a fruit-specific,
and enlargement. Vitis, 38, 145-150. thaumatin-like protein that accumulates
Oprea D.D., 1976. Viticultura practică, Ed. at very high levels in conjunction with
űeres, Űucureşti. the onset of sugar accumulation and
Oprea D.D., 1978. Tăierea şi conducerea vi ei berry softening in grapes. Plant
de vie. Ed. űeres, Űucureşti. Physiology Revue, vol. 114, pp. 59-
Possner D., Kliewer W., 1985. The 769.
localization of acids, sugars, potassium Thibon Cecyle, Dubourdieu D., Darriet Ph.,
and calcium in developing grape berries. Tominaga T., 2009. Impact of noble rot
Vitis 24, 229-240. on the aroma precursor of 3-
Pouget R. 1966. Etude du rythme végétatif : sulfanylhexanol content in Vitis vinifera
caractères physiologiques liés à la L.cv Sauvignon blanc and Semillon
précocité de débourrement chez la grape juice. Food Chemestry, vol. 114,
vigne. Ann. Amélior. Plantes, 81-100. no4, Ed. Elsevier, pp. 1359-1364.
Pouget R., 1968. Nouvelle conception du seuil ârdea ű., 1994. Viticultura. Ed. Didactică şi
de croissance. Vitis, 201 – 205. Pedagogică, Űucureşti.
122
Irimia Liviu - Biologia, ecologia şi fiziologia vi ei de vie (2012)
ârdea ű., 2007. űhimia şi analiza vinului. Ed. Weaver R.J., 1976 - Grape growing. John
Ion Ionescu de la Brad - Iaşi. Wiley and Sons Ed., California.
Zimmerman J., 1954. Sprosshistologie bei der Winkler A.J., 1974. General Viticulture.
Rebe. Mitt. Klosterneuburg, 101-119. University of California Press
.
123