1. https://jor.instante.justice.

md/ro/pigd_integration/pdf/d9d1f9ae-4949-e811-80d5-
0050568b7027?fbclid=IwAR3D1voBFeZhMrZCt7vZcyn1-
Ps4tNl4rWN13Wb6xK9EssWT-MBg0xZ1JTw
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit
dispoziţiei art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanţa de recurs, examinând
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, fără citarea
părţilor, este în drept să decidă asupra inadmisibilităţii acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat. Recurentul consideră decizia instanţei de apel neîntemeiată numai în partea
stabilirii pedepsei complementare, astfel, în privinţa calificării acţiunilor inculpatului Mititelu
O.I. în baza art. 370 alin. (1) şi art. 332 alin. (1) Cod penal, instanţa de recurs nu se va expune.
Colegiul constată că, instanţa de apel a apreciat corect că prima instanţă a motivat legal aplicarea
pedepsei principale, cu ce instanţa de apel a fost solidară, punând la bază circumstanţele stabilite
şi relevate cu privire la aplicarea amenzii în cuantumul stabilit.
2. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19651
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele
cauzei, Colegiul Penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform
art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării
deciziei. Conform art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu
se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.
Deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile
în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci
de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de
atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar
putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac. Prin urmare, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură
penală, instanţa de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată
că acesta este declarat peste termen.
Astfel conform prevederilor art. 332 Cpp alin. (4) Sentinţa de încetare a procesului penal poate
fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs în instanţa ierarhic superioară, în modul prevăzut de
prezentul cod.

3. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=7809
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor respective pe baza materialului din dosarul
cauzei şi motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate
inadmisibile din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanţa de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilităţii recursului în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat. Instanţa de recurs, menţionează că temeiul invocat de
recurent - „nu sunt întrunite elementele infracţiunii” este prezent atunci, când instanţa ce a
judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situaţia prin care în hotărârea
judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracţiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau
împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracţiunii respective. Prin
urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speţa examinată din
punctul de vedere al prezenţei erorii de drept, care ar determina necesitatea casării hotărârii
pronunţate de către instanţa de apel, ori, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită
fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracţiunii, nici mijloacele de probă prin
intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care
invocă circumstanţele atenuante şi agravante ale infracţiunii. Conform art.332 cpp pct.2 fapta
persoanei constituie o contravenţie administrativă, instanţa încetează procesul penal şi,
concomitent, soluţionează cauza conform prevederilor Codului contravenţional al Republicii
Moldova.
4. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=10406
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente. În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod
de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut,
prevăzute în art. art. 429, 430 Cod de procedură penală. Potrivit dispozițiilor art. 430 pct. 5) Cod
de procedură penală, cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului, cu
argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, indicând temeiurile
prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicând problema de drept
de importanță generală abordată în cauza dată. Colegiul penal, verificând motivele recursului
declarat de inculpat, constată că acesta în argumentarea recursului, face trimitere la aspecte, care
în viziunea sa reprezintă încălcări procedurale, admise atât la faza de urmărire penală, cât și la
judecarea cauzei în instanțele de fond, însă nu indică concret temeiul prevăzut de legea
procesuală la utilizarea căii de atac - recursul ordinar, și anume nu specifică în ce constă
problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de
instanța de apel ce ar motiva casarea hotărârii atacate. Referitor la acest aspect se va menționa, că
în cazul în care o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și
o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform pct. 5) art. 430 Cod de procedură
penală, să aducă în recurs motivele și argumentarea dezacordului său 10 cu temeiurile invocate
în decizia instanței de apel, ceea ce în cazul dedus judecății, nu a fost făcut. În concluzie prin
prisma art. 332 acest caz este inadadmisibil deoare pe parcursul judecării cauzei, se constată
vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5) –9), 285 , precum şi în cazurile prevăzute în
art.53-60 din Codul penal, instanţa, prin sentinţă motivată, încetează procesul penal în cauza
respectivă.

5. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=7713
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit
dispoziţiei art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs examinând
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, fără citarea
părţilor, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este
declarat peste termen. Reieşind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunţării deciziei. În prezenta speţă,
Colegiul penal relevă, că termenul de 30 de zile pentru declararea recursului se calculează
începând cu data de 21 iulie 2016 şi se epuizează la sfârșitul zilei de 19 august 2016, pe când
apărătorul inculpatului a depus recurs ordinar, abia la data de 25 august 2016, adică după
expirarea termenului de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar. Aşadar, instanţa de recurs
menţionează, că în cauza dată inculpatul a fost înştiinţat în prezenţa avocatului său, despre data
pronunţării deciziei integrale, însă aceştia nu s-au prezentat, astfel asumându-și responsabilitatea
pentru realizarea dreptului de atac asupra deciziei nominalizate, respectiv în cazul neprezentării
la pronunţarea deciziei integrale, partea apărării urma să dea dovadă de diligenţă la realizarea
dreptului său de a ataca hotărârea instanţei de judecată, cu care probabil putea să nu fie de acord.