Beneficiile

Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea comercială desfăşurată şi de a
le împărţi între asociaţi.

Cota-parte din beneficii ce se plăteşte fiecăruia dintre asociaţi poartă denumirea de dividend.

Scopul urmărit constituie criteriul de distincţie între societatea comercială şi asociaţie: pe

când societatea comercială se constituie pentru realizarea şi împărţirea unor beneficii, asociaţia
urmăreşte un scop ideal, moral, cultural, sportiv etc.

Întrucât activitatea comercială ar putea înregistra pierderi în loc de beneficii, datorită

legăturii sociale care îi uneşte, asociaţii trebuie să participe şi la pierderi. Deci, desfăşurând activitate
comercială în comun, asociaţii participă împreună atât la profitul cât şi la pierderile societăţii.

În general, prin profit1 se înţelege un câştig evaluabil în bani. Multă vreme s-a considerat în
doctrina dreptului comercial că beneficiul constituie un câştig material care sporeşte patrimoniul
asociaţilor. În consecinţă nu erau recunoscute drept beneficiu avantajele, chiar evaluabile în bani,
care nu contribuiau la creşterea averii asociaţilor, ci le permiteau numai să facă economii ori să
reducă cheltuielile. În această situaţie se aflau asigurările mutuale.

În perioada modernă această concepţie a evoluat, înregistrându-se o tendinţă de lărgire a

noţiunii de beneficiu: s-a considerat că reprezintă beneficiu şi serviciile sau bunurile procurate de
societate în condiţii mai avantajoase decât acelea care s-ar putea obţine individual. Tot astfel, s-au
recunoscut ca societăţi comerciale societăţile de asigurare mutuală în care beneficiul rezidă în
evitarea unor cheltuieli.

Urmând această tendinţă, printr-o lege din 1978, în dreptul francez s-a consacrat concepţia
potrivit căreia o societate comercială poate avea ca scop nu numai realizarea şi împărţirea
beneficiilor, ci şi realizarea de economii.

Legea interzice ca un asociat să perceapă toate câştigurile realizate şi să fie scutit de

participare la pierderi (clauză leonină); fiecare asociat participă la beneficiile şi pierderile societăţii în
proporţie cu cota de participare la capitalul social, (principiul proporţionalităţii).

Societăţi de capitaluri

Prototipul societăţilor de capitaluri este societatea pe acţiuni (ale cărei trăsături le vom
analiza la litera a – Asemănări), o categorie aparte reprezentând-o societatea în comandită pe
acţiuni (a se vedea litera b – Deosebiri).

a) Trăsături caracteristice societăţilor de capitaluri

 societăţile de capitaluri se caracterizează printr-un număr mai mare de acţionari, calităţile

personale ale acţionarilor fiind fără relevanţă;

1Pentru detalii a se vedea S. Angheni, M.Volonciu, C.Stoica, „Drept comercial - ediţia a 4-a”, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2008, pg. 92 – 93.