2.1. Noțiunea de Constituție.

Etimologic, cuvântul „constituţie” provine de la latinescul „constitutio”, care înseamnă aşezare

cu temei” sau starea unui lucru. În sistemul de drept roman constituţia înseamnă edictul semnat
de împărat a cărui forţă juridică era superioară celorlalte acte juridice adoptate de organele
autorităţilor publice ale imperiului.

Constituţia  este un act juridic fundamental ce este alcătuit dintr-un sistem de norme cu forţă
juridică supremă, norme care reglementează relaţiile sociale din domeniul instituirii şi exercitării
puterii de stat, stabilind în acelaş timp limitele acestei puteri, drepturile şi libertăţile
fundamentală ale cetăţenilor. Ea reprezintă acel act juridic prin care se reglementează
organizarea societăţii în stat.

2.2 Clasificarea Constituțiilor.

Sunt cunoscute mai multe criterii de clasificare a Constituțiilor, și anume:

a) În dependenţă de forma de exprimare avem:

- Constituţii nescrise;
- Constituţii scrise;
b) În dependenţă de procedura de revizuire constituţiile se împart în:
–    rigide;
–   flexibile.
c) În dependenţă de regimul politic:
–   democratice;
–   autoritare.
d) În dependenţă de durata în timp avem constituţii:
e) –   permanente – sânt majoritatea constituţiilor;
f) –  temporare – se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit.

2.3 Argumentați supremația Constituției în RM

Supremația Constituției se explică prin faptul că aceasta este legea supremă, și atîta timp cît
constituția este legea fundamentală în stat, i se va asigura și un control pe măsură în ceea ce
privește corespunderea legislației cu normele constituționale, controlul constituțional fiind
garanția supremației constituției.
Supremația este și rezultatul faptului că modificarea eii trebuie adoptată de către Parlament cu
majoritatea calificată a 2/3 din numărul numărul total al deputaților, spre deosebire de alte legi
ordinare și organice. Fiind și izvorul principal al dreptului, stabilește principiile fundamentantale
pentru întregul sistem de drept.
Curtea este independentă față de puterea legislativă, executivă și judecătorească, se supune doar
constituției. Controlul constituționalității legilor, fiind cea mai eficientă garanție a supremației
constituției.
Afirmarea supremaţiei constituţiei implică existenţa unor mecanisme de control al conformităţii
legilor și celorlalte acte subordonate. Controlul constituțional fiind garanția supremației
constituției, Curtea Constituţională din Republica Moldova îmbină caracteristicile specifice unei
instituţii politico-jurisdicţionale, independente din perspectivă constituţională de cele trei puteri
ale statului şi supusă numai constituţiei şi legii sale organice. Din aceste considerente, legiuitorul
a prevăzut expres în textul constituţional că legile și alte acte juridice care contravin prevederilor
Constituţiei nu au putere juridică. Astfel, prin urmare, Curtea Constituţională din R. Moldova
îmbină caracteristicile specifice unei instituţii politicojurisdicţionale independente din
perspectivă constituţională de cele trei puteri ale statului şi supuse numai constituţiei şi legii sale
organice