TEST Nr.

1
La disciplina: Drept Constit. și Adm.
Erineac Ecaterina DPVn211

Тема I: BAZELE ORGANIZĂRII DE STAT

2.1. Noțiunea de formă de stat. 3 puncte

Forma de stat reprezintă un anumit mod al organizării puterii, al structurării competenţelor

în teritoriu şi într-un anumit fel al exercitării puterii. Componentele formei de stat sunt: structura
de stat, forma de guvernământ şi regimul politic.
Pornind de la perspectiva filosofică, democrația socială se raportează la modelul demnității
egale cuvenite tuturor oamenilor și se orientează pe baza valorilor fundamentale precum
libertatea, dreptatea și solidaritatea. Din îndelungata tradiție filosofică, democrația socială ține
cont nu doar de liberalismul politic, ci și de teorii sociale critice. Pornind de la perspectiva
juridică, democrația socială e preocupată de cum poate fi pus în practică un set de reguli și un
sistem de drept în care drepturile și libertățile pozitive și negative să fie în vigoare și să devină
efective.
Din perspectiva științelor sociale, respectiv a științelor politice, democrația socială se
întreabă în ce măsură statele reușesc, prin forma lor de organizare, să transforme în realitate
drepturile fundamentale, în contextul istoric dat, preocupându-se totodată de depășirea
contradicțiilor și conflictelor ce apar între realizarea drepturilor și libertăților, pe de o parte, și
raporturile de dominanță existente, pe de altă parte, prin participare politică și negociere.
În mod tradiţional, statul este definit prin referire la trei elemente esenţiale: populaţia,
teritoriul şi puterea publică (suveranitatea).
Populaţia în raport cu care statul îşi exercita puterea suverană este o grupare de indivizi
reuniţi prin legături de cetăţenie şi prin stabilire adomiciliului pe teritoriul statului.
Teritoriul este porţiunea de pământ, de apă, precum şi din spaţiul aerian în limitele
(graniţele) căreia se exercită puterea suverană.
Puterea publică (suveranitatea) este, în esenţă, puterea statului dea-i comanda pe indivizii
care intră în compunerea populaţiei sale ca şi de a exclude de la o astfel de comandă orice altă
putere din afara graniţelor sale.
 2.2. Forma de guvernământ. 5 puncte

Forma de guvernământ exprimă modul în care se exercită puterea. Prin forma de

guvernământ se înţelege modul în care sunt constituite şi funcţionează organele supreme fiind
raportată la trăsăturile definitorii ale şefului de stat şi la raporturile acestuia cu puterea
legiuitoare.
Forma de guvernământ împarte statele în două categorii: monarhii şi republici.
Formă de guvernământ – interacţiunea dintre corpul electoral, Parlament şi Şeful de stat ca
rezultat al desemnării lui în funcţie
Ceea ce este caracteristic tuturor tipurilor de monarhii este faptul că șeful statului este ales
pe cale ereditară și, de obicei, pe viață. Șeful statului poartă denumirea de rege, monarh, domn,
împărat etc. Monarhia este cea mai veche formă de guvernământ.
Cele patru tipuri de monarhii sunt:
absolută – conducătorul statului are puteri absolute, le exercită în mod discreționar și nu
este răspunzător pentru faptele sale, fiind considerat un reprezentant al Divinității pe pământ.
constituțională – puterile șefului de stat sunt limitate de constituția existentă în țara
respectivă; totuşi, el are, în continuare, putere legislativă, executivă şi judecătorească, iar rolul
parlamentului este unul redus.
parlamentară–dualistă – parlamentul își consolidează rolul de organ legislativ al statului,
iar, deși șeful de stat păstrează dreptul de inițiativă legislativă, puterea acestuia este egală cu cea
a parlamentului.
contemporană – rolul șefului de stat este doar acela de reprezentare a statului, el având mai
mult un caracter simbolic (se folosește sintagma „domnește și nu guvernează”).
Într-o republică, există un șef de stat – președinte, ales pe o perioadă determinată fie de
către popor prin vot direct sau indirect, fie de către parlament.
De aceea, sunt diferite tipuri de republici:
parlamentară – șeful de stat este ales de parlament (astfel, el fiind pe o poziție inferioară
parlamentului).
prezidențială – șeful de stat este ales de popor fie direct, fie indirect prin intermediul unui
colegiu de electori, electorii fiind aleși direct de către popor (parlamentul și șeful de stat se află
pe picior de egalitate).
 2.3. Caracterizați regimul politic din RM. 7 puncte

Fiecare stat are propriul regim politic. Regimul politic înseamnă un set de tehnici, metode,
forme, metode de implementare a puterii de stat politice în societate, caracterizează gradul de
libertate politică, statutul juridic al individului în societate și un anumit tip de sistem politic
existent în țară.
Analiza situaţiei actuale privind regimul politic se prezintă a fi o misiune destul de dificilă
şi complexă. Identificarea tipului de regim politic existent se va face atât prin abordarea legală
(constituţionalistă şi administrativă) a problemei, cât şi în mod aparte prin studiul politologic al
comportamentului clasei politice.
Regimul politic exprimă totalitatea procedeelor de realizare a puterii de stat, evocă
raporturile dintre componentele sistemului social-politic şi economic, adică reprezintă ansamblul
instituţiilor şi al mijloacelor prin care se realizează puterea.
Deosebim două tipuri de regimuri politice esenţiale: democratic şi autocratic.
Caracteristicile caracteristice ale unui regim democratic:
1) Suveranitatea poporului: este oamenii care își aleg reprezentanții de putere și le pot
înlocui periodic. Alegerile ar trebui să fie cinstite, competitive, efectuate în mod regulat.
2) alegerea periodică a stărilor principale ale statului. Guvernul se naște din alegeri și
pentru o anumită perioadă limitată. Pentru dezvoltarea democrației, nu este suficient să
organizați în mod regulat alegerile, este necesar ca acesta să se bazeze pe guvernul electiv.
3) Democrația protejează drepturile persoanelor și minorităților. Avizul majorității,
exprimat de un mod democratic în alegeri, este totuși o condiție necesară pentru democrație, nu
este insuficientă. Doar o combinație a regulii majorității și protecția drepturilor minorităților este
unul dintre principiile de bază ale unui stat democratic. Dacă se aplică măsuri discriminatorii
împotriva minorității, regimul devine non-democratic, indiferent de frecvența și onestitatea
alegerilor și de schimbarea guvernului ales legal.
4) Egalitatea drepturilor cetățenilor de a participa la conducerea statului: Libertatea de a
crea partide politice și alte asociații pentru a-și exprima voința, libertatea de opinie, dreptul la
informare și să participe la lupta competitivă pentru ocuparea funcțiilor de conducere în statul.
Regimul politic are calităţi valorizatoare nu doar cât priveşte esenţa şi forma puterii de
stat; dar şi ceea ce priveşte calificarea esenţei întregii societăţi. El este indicatorul sintetic şi de
prima mărime, cel mai dinamic şi cel mai expresiv pentru calificarea unei societăţi ca real
democratică sau antidemocratică Doar conjugarea acestor principii şi controlul aplicării lor din
partea autorităţilor abilitate – Curtea Constituţională, a autorităţii judecătoreşti în ansamblu,
precum şi a societăţii civile garantează funcţionarea unui regim politic autentic liberal şi
democratic în exercitarea puterii de stat întru libertatea şi siguranţa persoanei precum şi a
societăţii în ansamblu.
Instituţiile statului – Parlamentul, Şeful de Stat şi Guvernul – elemente constitutive ale
regimului politic, adică deputaţii, Preşedintele Republicii Moldova şi membrii Guvernului au
obligaţia constituţională, etico-morală şi politică de a-şi cunoaşte drepturile, obligaţiile, precum
şi răspunderea personală în faţa poporului suveran pentru eficienţa şi cu bună-credinţă [art.55 din
Constituţie] să-şi îndeplinească mandatul de demnitate publică delegat de către popor.
 Тема II: TEORIA CONSTITUŢIEI. NOŢIUNEA ŞI ESENŢA CONSTITUȚIEI

2.1. Noțiunea de Constituție. 3 puncte

Constituţia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de obiectul lor, elaborate în scris şi
sistematic de către un organ de stat, constituit special în acest scop (adunarea constituantă) şi
urmând o procedură specifică de elaborare şi modificare. Constituţia este o lege supremă din
punct de vedere juridic în raport cu toate celelalte legi. Caracterul de lege fundamentală rezultă
din conţinutul şi calitatea reglementărilor.
Definitorie pentru Constituţie este forţa sa juridicâ. Ea are o forţă juridică supremă, ceea ce
o plasează în vârful ierarhiei izvoarelor de drept şi impune regula conformităţii întregului drept
cu dispoziţiile acesteia.
Astfel Constituţia este un act politico-juridic fundamental cu forţă juridică supremă faţă de
toate actele normative, adoptat şi modificai după o procedură specială şi care reglementează
constituirea, competenţa şi funcţionarea instituţiilor politice şi bazele instituţiilor administrative
jurisdicţionale în conformitate cu principiul separaţiei puterilor stat, fiind un act ce consfinţeşte
şi garantează principiile fundamentale ale vieţii sociale şi de stat, precum şi drepturile, libertăţile
şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
Fenomenul constituţionalismului a apărut în secolul al XVII-lea, în vîltoarea luptei
împotriva monarhiei absolute, determinată de mişcarea ideologică cu denumirea
„constituţionalism” care a avut ca rezultat adoptarea primelor constituţii în SUA şi Franţa în a
doua jumătate a sec. XVIII-lea. Esenţa acestei mişcări a constat în garantarea drepturilor naturale
ale omului şi în limitarea puterilor şi substituirea cutumelor existente.
În Republica Moldova evoluţia constituţionalismului este marcată odată cu adoptarea unor
acte de importanţă istorică - Declaraţia cu privire la suveranitate, Declaraţia cu privire la
independenţă etc, care au influenţat forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic şi
care au contribuit laadoptarea Constituţiei Republicii Moldova la 29 iulie 1994.
Astfel, constituţionalismul contemporan este o stare de fapt complexă, de natură politico-
juridică, ce exprimă un sistem de opinii şi concepţii progresiste cu privire la receptarea în
Constituţie a valorilor general-umane privind statul de drept democratic, protecţia drepturilor
omului separarea şi echilibrul puterilor în stat. Constituţionalismul este mediul adecvat pentru
exercitarea drepturilor omului şi eliminarea discriminării, la nivel naţional, regional şi european.

2.2. Clasificarea Constituțiilor. 5 puncte

Cunoaştem mai multe criterii de clasificare a constituţiilor, şi anume:

a) în dependenţă de forma de exprimare avem:
Constituţiile nescrise sau cutumiare sunt compuse din reguli cu privire la organizarea
puterii ce nu au forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate şi se aplică temporar în
rezultatul unor lovituri de stat sau revoluţii.
Constituţiile scrise sunt compuse dintr-un sigur act normativ codificat sau din mai mutre
legi constituţionale.
b) în dependenţa de procedura de revizuire, constitutiile se impart în:
Constituţiile rigide sunt acele constituţii care stabilesc, prin normele sale constituţionale, o
procedură complicală de modificare sau prevăd o perioadă în care o parte sau întreaga
Constituţie nu poate fi modificată.
Constituţiile flexibile pot fi modificate de către legiuitor printr-o procedură similară cu cea
de modificare a unei legi ordinare.
c) În dependenţa de regimul politic:
Constituţiile democratice prevăd drepturile şi libertăţile cetăţenilor, principiul pluri-
partidismului, separaţia puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a participa şi a alege organele
statale.
Constituţiile autoritare limitează drepturile cetăţenilor şi promovează politica şi ideologia
unui singur partid.
d) În dependenţă de durata în timp avem constituţii:
-permanente- majoritatea constituţiilor lumii;
-temporare - se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit, în cazuri
excepţionale.

2.3. Argumentați supremația Constituției în RM. 7 puncte

Supremaţia Constituţiei se explică prin aceea că aceasta este legea supremă. Totodată,
supremaţia Constituţiei este un rezultat al faptului că modificarea ei trebuie adoptată de către
Parlament cu majoritatea calificată de 2/3 din numărul total al deputaţilor, spre deosebire de
legile organice sau cele ordinare. Supremaţia Constituţiei a fost şi este fundamentată pe
democratism.
Conţinutul Legii fundamentale reflectă condiţiile social-politice şi istorice existente la un
moment dat într-o societate dată, tradiţiile istorice, interesele naţionale, cultura politică a
poporului.
Constituţia, ca izvor principal al dreptului este o parte integrantă a acestuia. Stabileşte
principiile fundamentale pentru întregul sistem de drept. Toate celelalte ramuri îşi găsesc punctul
de plecare în prevederile Constituţiei. Orice abatere de la aceasta este considerată o încălcare a
Constituţiei, ea ducând la nulitatea normei respective. Dacă o normă constituţională este
modificată, atunci se modifică şi norma ramurii de drept, deoarece în permanenţă trebuie
respectată concordanţa întregului drept cu Constituţia. Supremaţia Constituţiei implică o serie de
consecințe juridice, dar este asigurată în acelaşi timp şi de garanţii.
Se cunosc trei garanţii juridice ale supremaţiei Constituţiei şi anume:
 controlul general al aplicării Constituţiei;
 controlul constituționalității legilor;
 îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia.
 Controlul general al aplicării Constituţiei este rezultatul faptului că întreaga activitate
statală este organizată prin Constituţie. Constituţia statorniceşte formele fundamentale de
realizare a puterii de stat şi categoriile de organe ale statului. Totodată, stabilind sistemul statal,
Constituţia stabileşte şi competenţa organelor de stat. Toate organele statului trebuie sâ-şi
desfăşoare activitatea în conformitate şi în limitele stabilite prin Constituţie. Pentru ca acest lucru
să nu rămână o simplă cerinţă, orice Constituţie organizează un sistem complex şi eficient de
control al aplicării acesteia.
Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată dc verificare a conformităţii
legii cu Constituţia. Ca instituţie a dreptului constituţional, acesta cuprinde regulile privitoare la
organele competente a face această verificare, procedura de urmat, precum şi măsurile ce pot fi
luate după realizarea acestei proceduri. În general controlul constituţionalităţii legilor este
considerat o garanţie a supremaţiei Constituţiei.
Îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia presupune ca prevederile din
Constituţie să fie aplicate şi respectate de toţi cetăţenii. Într-o democraţie autentică controlul
constituţional serveşte drept o garanţie fundamentală a supremaţiei Constituţiei. În majoritatea
statelor controlul constituţional este realizat de către o autoritate independentă - Curtea
Constituţională.
Curtea Constituţională a Republicii Moldova este o instituţie relativ tânără, nimic similar
existând de-a lungul deceniilor şi chiar veacurilor în acest spaţiu geografic. Cu toate acestea,
problemele de constituţionalitate, care se ridică în faţa Curţii şi la care urmează să se răspundă,
parcurg o cale îndelungată, reflectând totodată o realitate şi necesitate a timpului.
Până la proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova nu exista un organ
separat abilitat cu controlul constituţional.
Supremaţia Constituţiei este o calitate a Constituţiei care o situează în vârful instituţiilor
politico-juridice dintr-o societate într-un stat, fiind sursa reglementărilor în domeniile
economic, politic, social şi juridic. Supremaţia constituţională se fundamentează pe conţinutul
şi forma ei: supremaţie materială şi formală.
Supremaţia materială se bazează pe faptul că întreaga ordine juridică se bazează pe
Constituţie. În ceea ce priveşte supremaţia formală, ea se explică prin divizarea constituţiilor
în rigide şi suple (flexibile). Această clasificare ţine de formele de elaborare a constituţiei.
Constituţia este unul din mijloacele juridice de realizare a democratismului în
organizarea activităţii statului. Constituţia este sursa fundamentală a sistemului politic ca şi a
sistemului juridic naţional. Ea este plasată în fruntea ierarhiei actelor politice şi a actelor
normative cărora le conferă legitimitate politică şi respectiv juridică, în măsura în care acestea
corespund întru totul normelor şi principiilor pe care ea le consacră. Constituţiile scrise sunt
elaborate de organisme reprezentative la nivel naţional (Adunările Constituante, Congrese) a
căror membri au calitatea de reprezentanţi ai naţiunii.
Atîta timp cît constituția este legea fundamentală în stat, i se va asigura și un control pe
măsură în ceea ce privește corespunderea legislației cu normele constituționale, controlul
constituțional fiind garanția supremației constituției. Afirmarea supremaţiei constituţiei
implică existenţa unor mecanisme de control al conformităţii legilor și celorlalte acte
subordonate. Fără existenţa unei sancţiuni a violării regulilor constituţionale de către una
dintre puterile constituite, distincţia de principiu dintre constituţie, ca lege fundamentală, și
legi și alte acte normative provoacă unele confuzii. Din aceste considerente, legiuitorul a
prevăzut expres în textul constituţional că legile și alte acte juridice care contravin prevederilor
Constituţiei nu au putere juridică. În același timp, e necesar să atragem atenţia asupra faptului
că numai prin această prevedere constituţională expresă nu se poate obţine respectarea
conformităţii. actelor cu normele constituţionale. Orice lege (organică sau ordinară), orice alt
act normativ, juridic este prezumat a fi constituţional pînă cînd nu se va dovedi contrariul,
adică pînă cînd neconstituţionalitatea lui se va constata de către Curtea Constituţională.
Dar indiferent de modul în care putem să apreciem prestaţia Curţii Constituționale,
rămîne realitatea unei instituţii de control constituţional al cărei rol a sporit în timp. Altfel,
congruentă modelului european conturat de Hans Kelsen, Curtea Constituţională din R.
Moldova îmbină caracteristicile specifice unei instituţii politicojurisdicţionale independente
din perspectivă constituţională de cele trei puteri ale statului şi supuse numai constituţiei şi
legii sale organice.

Barem de notare:

Nota Nr. total de puncte

5 6-8

6 9-11

7 12-18

8 19-25

9 26-28

10 29-30

,, __11__ «____noiembrie_______ 2021 Examinator ___Cojocaru.V. conf. univ_____