Chimie aplicată în inginerie

Corelații între structura substanțelor și proprietățile chimice

Chimia s-a consacrat încă din cele mai vechi timpuri ca o știință a naturii.
Fenomenele chimice, adică acele transformări ale materiei care au la bază
modificarea naturii substanțelor inițiale, s-au manifestat pe Terra înainte de
apariția primelor forme de viață. Omul, descoperitorul focului și a primelor metode
de extragere și prelucrare a metalelor în societatea primitivă, este beneficiarul
acestor transformări pe care le-a cunoscut pas cu pas, le-a dezvoltat la început
intuitiv ca apoi, începând cu secolul al XVIII-lea să le explice pentru a le
stăpâni și a le dezvolta în folosul individual sau al comunității. Astfel, ceea ce
susținea filosofia antică greacă prin Democrit, s-a coagulat sub forma unor legi
universal valabile care demonstrează că între structura substanțelor chimice și
comportarea acestora există corelații astfel încât „Nimic nu se face întâmplător,
ci totul dintr-o cauză și în mod necesar”.

1.1. Structura substanțelor chimice

Materia este realitatea obiectivă care ne înconjoară și care acționează asupra

simțurilor noastre. Deși o percepem și multe din formele de manifestare ale
materiei se folosesc ca atare sau sunt transformate prin diferite procedee sau
tehnici în folosul omului, materia există în afara și independent de conștiința
noastră. Este de fapt o categorie filosofică definită realitatea obiectivă care
există independent de conștiință și este reflectată de aceasta.

Materia are trei proprietăți fundamentale: spațiu, mișcarea și timpul. Acestea sunt
interdependente: nu există mișcare fără timp, spațiu fără mișcare după cum nu
există spațiu fără timp. Timpul este ireversibil și nu avem puterea de a-l
controla; el poate fi „formă sau structură a existenței” (L. Blaga, Din duhul
eresului).

Aspectele concrete sub care se prezintă materia sunt substanțele chimice: apa,
hidrogenul, cărbunele, amoniacul, oxigenul, metanul, etc. Definim substanța ca
fiind o varietate omogenă de materie cu compoziție chimică definită - constantă și
invariabilă [1]. Noțiunea de substanță nu este echivalentă cu noțiunea de corp (sau
obiect) acesta fiind o cantitate de materie cu formă și volum bine determinat,
constituit din substanțe. De exemplu, la un inel de argint, inelul este corpul iar
argintul este substanța.

Substanțele chimice pot fi simple (sau elementare) sau pot fi substanțe compuse.
Diferența dintre cele două tipuri de substanțe o face numărul de elemente
componente ale acestora: substanța simplă este alcătuită dintr-un singur element în
timp ce substanța compusă este alcătuită din mai multe elemente. se poate defini
substanța ca un ansamblu de particule (atomi, cationi, anioni, molecule), care
stabilesc interacțiuni între ele. O clasificare a substanțelor este redată în fig.
1.1.

O noțiune foarte utilizată este compusul chimic care este alcătuit din grupe de mai
mulți atomi ce sunt uniți prin legături chimice. Caracterizat prin prisma unei
abordări macroscopice, compusul chimic este reprezentat de substanță, în care
atomii unuia sau mai multor elemente se leagă unul de altul respectând un raport
masic precis (stoechiometric). Atomii pot fi de aceeași specie (compus
mononelementar) cu exemplificare oxigenul O2, fosforul alb P4, azotul N2 sau de
specii diferite (compus polielementar) dintre care se pot aminti hidrogenul
sulfurat H2S, etanolul C2H5-OH.

Elementele chimice sunt substanțe simple formate dintr-o singură specie de atomi.
Elementul chimic reprezintă o specie de atomi cu aceeași sarcină nucleară, deci
același număr atomic Z. Spre exemplu, toți atomii elementului carbon au un număr de
6 sarcini nucleare iar aurul 79.