Sunteți pe pagina 1din 197

Probleme rezolvate de …zica¼ clasica¼

Cristina Cirtoaje, Emil Petrescu

October 21, 2011


2
Cuprins

1 MECANICA 7
1.1 Noţiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . 7
1.1.2 Principiile mecanicii clasice. Legi de conser-
vare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.3 Mişcarea oscilatorie . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.1.4 Unde mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1.5 Mecanic¼ a analitic¼a . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.6 Elemente de mecanic¼ a relativist¼ a. . . . . . . 14
1.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . 15
1.2.2 Principiile mecanicii clasice.Legi de conser-
vare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.3 Mişcarea oscilatorie . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.4 Unde mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.2.5 Mecanic¼ a analitic¼a . . . . . . . . . . . . . . . 26

1.2.6 Elemente de mecanic¼ a relativist¼ a. . . . . . . 28


1.3 SOLUŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.3.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . 30
1.3.2 Principiile mecanicii clasice. Legi de conser-
vare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.3.3 Mişcarea oscilatorie . . . . . . . . . . . . . . . 47
1.3.4 Unde mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
1.3.5 Mecanic¼ a analitic¼a . . . . . . . . . . . . . . . . 65
1.3.6 Elemente de mecanic¼ a relativist¼ a. . . . . . . 78

3
4

2 TERMODINAMICA 83
2.1 Noţiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2.1.1 Energia intern¼ a şi formele schimbului de en-
ergie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2.1.2 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . 84
2.1.3 Principiul II al termodinaicii . . . . . . . . . 86
2.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.2.1 Energia intern¼ a şi formele schimbului de en-
ergie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.2.2 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . 90
2.2.3 Principiul II al termodinamicii . . . . . . . . 93
2.2.4 Transform¼ ari de faz¼ a . . . . . . . . . . . . . . 95
2.3 SOLUŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
2.3.1 Energia intern¼ a şi formele schimbului de en-
ergie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
2.3.2 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . 101
2.3.3 Principiul II al termodinamicii . . . . . . . . 110
2.3.4 Transform¼ ari de faz¼ a . . . . . . . . . . . . . . 118

3 FIZICA STATISTICA 121


3.1 Noţiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
3.1.1 Modelul gazului ideal . . . . . . . . . . . . . 121
3.1.2 Distribuţii statistice . . . . . . . . . . . . . . . 122

3.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124


3.3 SOLUŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

4 ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM 133


4.1 Noţiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.1.1 Electrostatic¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.1.2 Curentul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.1.3 Magnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
4.1.4 Unde electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 137
4.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4.2.1 Electricitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4.2.2 Magnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
4.2.3 Unde electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 149
4.3 SOLUŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5

4.3.1 Electricitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154


4.3.2 Magnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
4.3.3 Unde electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 182
4.3.4 Energia undelor electromagnetice, presiunea

şi impulslul radiaţiei . . . . . . . . . . . . . . . 192


6
Capitolul 1

MECANICA

1.1 Noţiuni fundamentale


1.1.1 Cinematica punctului material
Traiectoria: curba descris¼ a de un mobil în timpul mişc¼
arii.
Legea de mişcare: evoluţia în timp a vectorului de poziţie a mo-
bilului într-un sistem de referinţ¼
a ales:

~r = x(t)~ex + y(t)~ey + z(t)~ez

Viteza: variaţia vectorului de poziţie în unitatea de timp

d~r
~v =
dt
Acceleraţia: variaţia vitezei în unitatea de timp

d~v
~a = = ~an + ~at
dt
unde
~an este acceleraţia normal¼
a care descrie variaţia în direcţie a vec-
torului vitez¼
a
~at este acceleraţia tangenţial¼
a care descrie variaţia în modul a
vitezei
Mişcarea rectilinie uniform¼ a: este mişcarea pentru care ~v = ct:

7
8

Legea de mişcare:

x = x0 + vt;

dac¼
a mişcarea are loc de-a lungul axei Ox.
Mişcarea rectilinie uniform variat¼ a: este mişcarea pentru care
~a = ct:
Legea vitezei:
v = v + at
Legea de mişcare:
a
x = x0 + v0 t + t2 ;
2
dac¼
a mişcarea are loc de-a lungul axei Ox
Relaţia lui Galilei:

v22 = v12 + 2a (x2 x1 )

Mişcarea circular¼ a uniform¼ a: este mişcarea efectuat¼ a pe un cerc


de raza R în care modulul vitezei se menţine constant v = ct:
Viteza unghiular¼a:
d
!=
dt
reprezint¼
a variaţia unghiului f¼ acut de vectorul de poziţie cu axa Ox în
unitatea de timp, dac¼ a centrul traiectoriei se a‡a¼ în origine.
Legea de mişcare:

= 0 + !t

Leg¼atura dintre viteza unghiular¼a ! şi viteza liniar¼a v:

v = !R

Acceleraţia normal¼a:

v2
an = = !2R
R
9

1.1.2 Principiile mecanicii clasice. Legi de conser-


vare.
Principiul inerţiei: Orice corp liber r¼ amâne în stare de repaus sau
de mişcare rectiline şi uniform¼a atât timp cât asupra lui nu acţioneaz¼a
nici o forţ¼
a.
Sistem de referinţ¼ a inerţial: este sistemul de referinţ¼
a în care
principiul inerţiei este valabil
Principiul fundamental: Acceleraţia unui corp este direct pro-
porţional¼
a cu forţa ce acţioneaz¼
a asupra corpului

F~ = m~a

Principiul acţiunii şi reacţiunii: Acţiunii F~12 , a unui corp asupra


altui corp îi corespunde o reacţiune F~21 egal¼
a în modul şi de sens contrar.
Principiul suprapunerii forţelor: Dac¼ a asupra unui corp acţioneaz¼ a
dou¼a sau mai multe forţe, efectul obţinut este acelaşi ca şi în cazul acţi-
unii unei singure forţe, egal¼
a cu suma lor, numit¼ a rezultant¼ a.
Impuls
Pentru un punct material:

p~ = m~v

Pentru un sistem de puncte materiale impulsul total se de…neşte


ca suma impusurilor punctelor materiale componente:

P~ = p~1 + p~2 + ::: + p~

Teorema de variaţie a impulsului: Variaţia în unitatea de timp


a impusului total al unui sistem este egal¼ a cu rezultanta forţelor externe
ce acţioneaz¼
a asupra sistemului.
Teorema de conservarea a impulsului: Impulsul unui sistem de
puncte materiale r¼
amâne nul cînd rezultanta forţelor externe ce acţioneaz¼a
asupra sistemului este nul¼a.
Lucru mecanic produs de o forţ¼ a constant¼a asupra unui punct ma-
terial
L = F~ ~r = F r cos
Puterea
L
P = = Fv
t
10

a a unui punct material:


Energia cinetic¼
mv 2
Ec =
2
Teorema de variaţie a energie cinetice: Lucrul mecanic efectuat de
rezultanta forţelor ce acţioneaz¼ a asupra unui corp este egal cu variaţia
energiei cinetice.
Forţe conservative: sunt forţele al c¼ aror lucru mecanic depinde
doar de poziţia iniţial¼
a şi …nal¼
a a corpului asupra c¼
arora acţioneaz¼
a.
Energia potenţial¼ a (Ep ) Lucrul mecanic al unei forţe consevative
este egal cu variaţia unei m¼ arimi ce depinde doar de poziţie, luat¼
a cu
semn schimbat. Aceast¼ a m¼ arime poart¼a numele de energie potenţial¼
a.

L= Ep

Energia potenţial¼a în câmp gravitaţional: Ep = mgh


2
Energia potenţial¼a elastic¼a : Ep = k x2
Leg¼
atura dintre energia potenţial¼ a şi forţa conservativ¼
a: F = grad Ep
Energia mecanic¼ a: este suma dintre energia potenţial¼ a şi cinetic¼
a

E = Ec + Ep

Teorema variaţiei energiei mecanice: Variaţia energiei mecanice a


unui corp este egal¼a cu lucrul mecanic efectuat de forţele neconservative
(de exemplu forţa de tracţiune, de frecare) ce acţioneaz¼a asupra corpului.
Teorema de conservare a energie mecanice: Într-un sistem în care
acţioneaz¼
a doar forţe conservative energia mecanic¼ a se conserv¼
a.

1.1.3 Mişcarea oscilatorie


Este mişcarea periodic¼
a sub acţiunea unei forţe elastice:

F~ = k~x

Legea de mişcare a oscilatorului armonic:

x = A cos(!t + '0 )

Viteza oscilatorului armonic:

v= A! sin(!t + '0 )
11

Acceleraţia oscilatorului armonic:

a= A! 2 cos(!t + '0 )

a a oscilatorului armonic:
Energia cinetic¼
mv 2 m
Ec = = A2 ! 2 sin2 (!t + '0 )
2 2
a a oscilatorului armonic:
Energia potenţial¼

kx2 m! 2 A2
Ep = = cos2 (!t + '0 )
2 2
a a oscilatorului armonic:
Energia total¼

kA2
E = Ep + Ec =
2
Vibraţii amortizate
În cazul vitezelor mici, forţa de rezistenţ¼
a (frecare) este f = v:
Ecuaţia de mişcare a oscilatorului este:

d2 x dx
m 2
+ + kx = 0
dt dt
Se fac substituţiile:
k
2 = şi ! 20 =
m m
d2 x dx
2
+ 2 + ! 20 x = 0
dt dt
Amortizare puternic¼a !0

r1 t r2 t
x = Ae + Be
unde
q q
r1 = + 2 ! 20 şi r2 = 2 ! 20
Amortizare critic¼
a = !0

t
x = (A1 t + A2 ) e
12

Amortizare slab¼
a: !0

t
x = Ae cos (!t + 0)

q
!= ! 20 2

Oscilaţii forţate au loc sub acţiunea unei forţe perturbatoare. Dac¼


a
forţa perturbatoare este una de forma

F = F0 cos !t

ecuaţia de mişcare este devine

d2 x dx
m 2
+2 + kx = F0 cos !t
dt dt
sau

d2 x dx 2 F0
+ 2 + ! 0 x = cos !t
dt2 dt m
Amplitudinea mişc¼
arii este:

F0 =m
A= q
(! 20 2 )2 + 4 2!2
Rezonanţa are loc la frecvenţa
q
! R = ! 20 2 2

la care amplitudinea mişc¼


arii devine maxim¼
a:

F0 =m
AR = p
4 2 (! 20 2)

1.1.4 Unde mecanice


Unda este fenomenul de propagare a unei perturbaţii într-un mediu.
Dac¼
a perturbaţia este de natur¼
a mecanic¼
a, unda se numeşte und¼ a.
a mecanic¼
Und¼ a armonic¼ a undimensional¼ a:

u = A cos (kx !t + ')


13

unde k = 2 este num¼ arul de und¼a, este lungimea de und¼


a, ! = 2
T
este pulsaţia undei, iar T este perioada undei
Ecuaţia unidimensional¼ a a undelor:
@2u 1 @2u
= 2 2
@x2 v @t
Soluţia ecuaţiei unidimensionale a undelor:

i(kx !t)
u = Ae
Reprezentarea real¼
a a undei armonice plane:

u = A cos (kx !t)

1.1.5 Mecanic¼
a analitic¼
a
Spre deosbire de mecanica Newtonian¼ a care implic¼
a lucrul cu m¼ arimi
vectoriale, mecanica analitic¼a implic¼
a numai m¼ arimi scalare numite co-
ordonate generalizate qk şi impusurile generalizate pk corespunz¼ ataoare
coordonatelor generalizate
Dac¼ a notam cu Ec energia cinetic¼a şi cu Ep energia potenţial¼
a, funcţia
Lagrange este

L = Ec Ep
Ecuaţiile Lagrange (în cazul în care energia potenţial¼
a nu depinde de
vitezele generalizate q_k )

d @L @L
=0 (k = 1; 2; ::::; n)
dt @ q_k @qk
dqk
unde n este num¼
arul de grade de libertate al sistemului şi q_k = dt
.
Funcţia Hamilton se de…neşte ca:
X
n
H= p k qk L
k=1

Ecuaţiile Hamilton sunt:


dpk @H dqk @H
= şi =
dt @qk dt @pk
14

În cazul sistemelor conservative funcţia Hamilton reprezint¼


a energia
total¼
a a sistemului, adic¼
a:

H = Ec + Ep

1.1.6 Elemente de mecanic¼


a relativist¼
a
Postulatele teoriei relativit¼ aţii
1. Legile …zicii au aceiaşi form¼
a în orice sistem de referinţ¼ a inerţial.
2. Viteza luminii în orice sistem de referinţ¼ a inerţial este egal¼a cu
c = 300:000 km/s.
Transform¼ arile Lorentz
Se consider¼
a sistemul de referinţ¼ a S 0 care se mişc¼
a de-a lungul axei
Ox a sistemului de referinţ¼a inerţial S cu viteza v constant¼ a. Relaţiile
de leg¼
atur¼
a dintre coordoantele spaţiale şi temporale ale unui eveniment
considerat în cele dou¼a sisteme de referinţ¼ a sunt transform¼ arile Lorentz.
vx
x0 = (x vt)= ; t0 = t =
c2
sau
vx
x = (x0 + vt)= ; t = t0 + =
c2
p
unde = 1 v 2 =c2 :
Consecinţele transform¼
arilor Lorentz
Contracţia lungimilor
l0 = l
Orice solid rigid pare a … mai lung dac¼ a este în repaus faţ¼
a de un
observator şi mai scurt faţ¼
a de acel observator dac¼
a este în mişcare.
Dilatarea duratelor
t= t0
Un ceasornic merge mai repede când este în repaus faţ¼
a de un obser-
vator şi mai lent când se mişc¼
a faţ¼
a de observator.
Mas¼ a, energie şi impuls
Masa unui corp este dat¼ a de relaţia
m0
m= p
1 v 2 =c2
15

unde m este masa efectiv¼


a a corpului, v este viteza corpului iar m0 este
masa de repaus a corpului.
Energia de repaus

E0 = m0 c2
Energia total¼
a a unui corp

E = Ec + m0 c2 = mc2
Impulsul unui corp

p = mv
Leg¼
atura dintre impuls şi energie
q
E = p2 c2 + m20 c4

1.2 Probleme propuse


1.2.1 Cinematica punctului material
1.1 Un motociclist se deplaseaz¼ a cu viteza de 90 km/h pe un bulevard
din centrul capitalei. În momentul în care acesta trece pe lâng¼ a o maşin¼
a
de poliţie, aceasta porneşte în urm¼arirea motocicletei cu o acceleraţie de
2 m/s2 . Considerând c¼ a acceleraţia se menţine constant¼ a s¼
a se determine:
a) timpul necesar echipajului de poliţie s¼ a îl ajung¼ a pe motociclist;
b) viteza maşinii de poliţie atunci când dep¼ aşeşte motocicleta.

1.2 Pe un camion ce se deplaseaz¼ a cu viteza constant¼ a de 36 km/h


este montat¼a o ţeav¼a. Cum trebuie orientat¼
a ţeava astfel încât pic¼
aturile
de ploaie ce cad vertical cu viteza constant¼
a de 10 m/s s¼ a treac¼
a prin ea

ar¼
a a atinge pereţii?

1.3 O maşin¼a se deplaseaz¼a uniform cu viteza v0 când şoferul vede un


obstacol în faţa sa şi apas¼
a pedala de frân¼a. Ştiind c¼
a timpul de reacţie
al şoferului este tr iar maşina frâneaz¼
a uniform cu acceleraţia a < 0, s¼ a
se calculeze distanţa parcurs¼ a de maşin¼
a pân¼a la oprire.
16

1.4 Acceleraţia unei bile într-un ‡uid variaz¼


a cu viteza sa dup¼
a legea
2
a = 3v . Dac¼ a bila p¼
atrunde în ‡uid cu viteza v0 = 1; 5 m/s, în cât
timp viteza sa se va reduce la jum¼ atate?

1.5 Viteza unui glonţ pe ţeava unei puşti de vân¼ atoare variaz¼ a în timp
5 7 2
dup¼a legea v = 3 10 t 5 10 t m/s: Ştiind c¼ a acceleraţia glonţului în
momentul în care p¼ ar¼ aseşte ţeava este egal¼
a cu zero, s¼
a se scrie expresia
acceleraţiei corpului şi s¼
a se calculeze:
a) timpul dup¼ a care glonţul iese din puşc¼ a
b) cât de lung¼ a este ţeava armei

1.6 Apa unui râu curge uniform cu viteza de 1,5 m/s iar distanţa
dintre maluri este L = 80 m. Un înot¼ ator trebuie s¼
a duc¼
a un pachet de
pe un mal pe cel¼ alalt al râului înotând cu o vitez¼
a de 3 m/s.
a) în ce directie trebuie s¼a înainteze înot¼atorul pentru a sta cât mai
putin timp în ap¼ a?
b) la ce distanţ¼
a în josul râului va ajunge?
c) în ce direcţie ar trebui s¼a se deplaseze înot¼
atorul astfel încât de-
plasarea în josul râului s¼a …e nul¼a?

1.7 Un camion înc¼ arcat cu pepeni se opreşte brusc pe marginea unui


râu în dreptul unui pod surpat de ap¼ a. Din aceast¼ a cauz¼
a, evident, o
parte din pepeni cad din camion. Unul dintre pepeni ajunge pe marginea
râului cu o vitez¼
a de 5 m/s orientat¼a orizontal. Secţiunea albiei râului
are forma unei parabole descrise de ecuaţia y 2 = 16x unde x şi y sunt
exprimate în metri (axa Ox este axa orizontal¼ a iar axa Oy axa vertical¼a
îndreptat¼
a în jos). S¼
a se determine coordonatele x şi y ale punctului în
care pepenele atinge albia râului.

1.8 Un autoturism pleac¼ a din repaus uniform accelerat cu acceler-


aţia constant¼a de 1m/s. Dup¼ a 20 de secunde automobilul îşi continu¼a
mişcarea cu vitez¼ a constant¼a timp de dou¼ a minute, apoi frâneaz¼a pân¼a
la oprire cu acceleraţia de 0; 5 m/s2 : S¼ a se reprezinte gra…c viteza în
funcţie de timp şi s¼
a se calculeze viteza medie pe durata deplas¼arii.

1.9 Un pompier a‡at la distanţa d faţ¼a de o cl¼adire în ‡a¼c¼


ari trimite

atre aceasta un jet de ap¼ a dintr-un furtun ce face un unghi i cu ori-
zontala. Cunoscând viteza iniţial¼a vi a jetului, s¼
a se calculeze în¼alţimea
la care jetul de ap¼
a atinge cl¼
adirea.
17

1.10 Pentru a provoca o avalanş¼ a, pe un versant, este tras un proiec-


til cu viteza iniţial¼
a de 300 m/s sub un unghi de 30 cu orizontala. Şti-
ind c¼a acesta ajunge la suprafaţa muntelui dup¼ a 12 de secunde, s¼ a se
calculeze coordonatele x şi y ale craterului produs de explozie faţ¼ a de
poziţia tunului.

1.11 Unui puc i se imprim¼ a o vitez¼


a v = 2 m/s. Coe…cientul de
frecare a pucului cu gheaţa este = 0; 01. S¼a se calculeze distanţa pe
a pucul (g = 10 m/s2 ).
care se deplaseaz¼

1.2.2 Principiile mecanicii clasice.Legi de conser-


vare
1.12 O maşin¼ a este parcat¼a pe o şosea în pant¼a de pe faleza oceanului.
Şoferul neglijent nu a l¼ asat-o în vitez¼ a iar frâna de mân¼ a este stricat¼a
astfel încât, dup¼ a ce str¼
abate distanţa de 50 m pân¼ a la marginea falezei,
alunec¼ a în ap¼a. Ştiind c¼
a malul are o în¼ alţime de 30 m, planul şoselei face
un unghi de 30o cu orizontala iar forţele de frecare şi rezistenţa aerului
se neglijeaz¼ a, s¼
a se calculeze:
a) viteza maşinii când ajunge la cap¼ atul drumului şi intervalul de
timp dup¼ a care ajunge acolo;
b)viteza maşinii când ajunge la suprafaţa apei;
c) timpul total al mişc¼ arii (de când a pornit pân¼ a când a plonjat în
ocean);
d) distanţa de la baza falezei pân¼ a la locul de plonjare

1.13 Un automobil cu masa de 800 kg intr¼ a pe autostrad¼ a cu viteza de


108 km/h. Ştiind c¼
a puterea dezvoltat¼ a de forţa de tracţiune a motorului

amâne constant¼ a la 120 kW, s¼ a se calculeze:
a) timpul dup¼ a care viteza autoturismului se dubleaz¼ a
b) valoarea momentan¼ a a forţei de tracţiune în acel moment

1.14 Un corp cu masa de 300 kg se mişc¼ a pe o suprafaţ¼ a orizontal¼


a
2 3
astfel: x = 5t 1 şi y = 3t + 2 unde coordonatele x şi y sunt exprimate
în metri iar t în secunde. S¼a se calculeze valoarea forţei ce acţioneaz¼
a
asupra corpului la momentul de timp t = 2s.

1.15 Forţa ce se opune deplas¼ ari unui biciclist (compus¼


a din forţa de
frecare şi rezistenţa aerului) este F = av unde v este viteza bicicistului
18

iar constanta a este egal¼


a cu 4 Ns/m: Puterea dezvoltat¼ a de biciclist când
depune efort maxim este P = 600 W: Care este viteza maxim¼ a pe care
o poate avea biciclistul pe teren plan şi în absenţa vântului?

1.16 Un astronaut a‡at pe planet¼ a necunoscut¼ a descoper¼ a c¼ a poate



ari pe o distanţ¼
a vertical¼
a maxim¼a de 1,5 m. Dac¼ a viteza sa iniţial¼
a este
de 3 m/s, care este acceleraţia gravitaţional¼
a pe aceast¼a planet¼a?

1.17 În timp ce alearg¼a, un om consum¼ a o energie egal¼


a cu 0,7 J/kg
la …ecare pas. S¼a se calculeze viteza medie a unui alerg¼ator cu masa de
70 kg în timpul unei curse în care organismul s¼ au dezvolt¼a o putere de
70 W ştiind c¼
a lungimea pasului s¼ au este de 1,4 m.

1.18 Într-un bar un client împinge halba de bere goal¼ a pe tejghea



atre barman pentru a o reumple, dar acesta nu este atent şi nu o prinde
iar halba cade pe podea la o distanţ¼a egal¼
a cu 1,4 m faţ¼
a de tejgheaua
înalt¼
a de 0,860 m. Calculaţi viteza cu care halba "p¼
ar¼
aseşte" tejgheaua.

1.19 Inima funcţioneaz¼ a ca o pomp¼a extrem de puternic¼ a. Ea pom-


peaz¼a zilnic (24h) aproximativ 7500 l de sânge. Considerând lucrul
mecanic efectuat de inim¼ a egal cu lucrul mecanic efectuat de o pomp¼ a
care transport¼a acelaşi volum de sânge la o în¼
alţime de 1,65 m, s¼
a se cal-
culeze puterea inimii în kW. (Se cunoaşte densitatea sângelui 1; 05 103
kg/m3 )

1.20 Pe 19 iunie 2004 a fost descoperit asteroidul 99942 Apophis.


În anul 2029 acesta se va apropia pân¼ a la distanţa de 34000 km faţ¼a de
P¼amânt (de 12 ori mai mic¼ a decât distanţa de la P¼ amânt la Lun¼ a) cu
o vitez¼
a de 12,6 km/s. Considerând asteroidul (cu o densitate de 2600
kg/m3 ) ca …ind o sfer¼
a cu diametrul de 260 m, calculaţi energia eliberat¼a
în cazul unui impact cu Terra. Ştiind c¼ a energia degajat¼ a în explozia
bombei de la Hiroshima a fost de aproximativ 65 TJ, calculaţi num¼ arul
de astfel de bombe ce ar putea echivala efectul distrug¼ator al asteroidului.
(Se cunoaşte constanta atracţiei universale K = 6; 6 10 11 Nm2 /kg2 şi
masa Pamântului Mp = 6 1024 kg)

1.21 Se ştie c¼ a aproximativ 10% din energia obţinut¼ a prin arderea


combustibilului este utilizat¼ a efectiv la propulsia unui autoturism. Cal-
culaţi forţa de tracţiune a unui autoturism Dacia Logan cu masa de 1200
19

kg ce se deplaseaz¼ a cu viteza de 100 km/h pe o distanţ¼


a de 500 km în
urm¼ atoarele situaţii:
a) autoturismul are un motor de tip Otto, cu un consum mediu de 6l
benzin¼a la 100 km
b) autoturismul are un motor de tip Diesel, cu un consum mediu de
4,5 l motorin¼a la 100 km
Se cunosc puterea caloric¼ a a benzinei 36 MJ/l iar a motorinei 37,5
MJ/l.

1.22 Un corp interplanetar este atras de Soare cu o forţ¼


a

2 1022
F = N
r2

a se determine lucrul mecanic efectuat de Soare cînd corpul se apropie
de Soare de la distanţa r1 = 3 1011 m la distanţa r2 = 2; 5 1011 m.

1.23 Un corp cu masa m = 5 kg este în repaus pe o suprafaţ¼ a ori-


zontal¼a pe care se poate mişca f¼
ar¼
a frecare. Asupra corpului acţioneaz¼
a
o forţ¼
a constant¼a F = 5 N. S¼ a se determine viteza corpului dup¼ a ce
parcurge distanţa de 3 m.

1.24 Un corp m = 5 kg se a‡a¼ în repaus pe o suprafaţ¼ a orizontal¼


a
pe care se poate deplasa sub acţiunea unei forţe F = 12 N pe distanţa
d = 10 m. S¼ a se determine viteza, cunoscând coe…cientul de frecare la
a g = 9; 8 m/s2 .
alunecare = 0; 14 şi acceleraţia gravitaţional¼

1.25 Un corp de mas¼ a m = 2 kg este ataşat la un resort cu constanta


a k = 103 N/m. Resortul este comprimat cu x = 2 cm, apoi
elastic¼
este eliberat. S¼a se calculeze viteza corpului când trece prin poziţia de
echilibru (mişcarea are loc f¼
ar¼
a frecare).

1.26 Un corp cu masa m = 3 kg are viteza

v = (6~ex 2~ey ) m/s



a se calculeze energia cinetic¼
a a corpului.

1.27 S¼a se determine lucrul mecanic efectuat de o forţ¼


a care modi…c¼
a
vitez¼
a unui corp de mas¼ a m = 5 kg de la valoarea ~v1 = 6~ex 2~ey la
~v2 = 8~ex + 4~ey . Componentele vitezelor sunt exprimate în m/s.
20

1.28 Motorul electic al unui trenuleţ de juc¼arie îl accelereaz¼a din


repaus la 0,5 m/s în 50 milisecunde. Masa total¼
a a trenuleţului este 800
g. S¼
a se determine viteza medie a juc¼
ariei.

1.29 O molecul¼ a diatomic¼


a const¼a din doi atomi între care se exercit¼ a
o forţ¼
a care are caracter respulsiv la distanţe mici şi caracter atractiv la
distanţe mari, cu expresia:
13 7
F = F0 2
r r
unde r este distanţa dintre molecule. Pentru un atom de oxigen F0 =
9; 6 10 11 N şi = 3; 5 10 10 m. S¼ a se determine lucrul mecanic
efectuat de o forţ¼
a atunci când atomii se dep¼arteaz¼
a de la distanţa r1 =
4 10 10 m la r2 = 9 10 10 m.

1.30 Energia potenţial¼


a unui sistem format din dou¼
a particule este

A
Ep =
r

a se calculeze forţa radial¼
a care acţioneaz¼
a între cele dou¼
a particule.

1.31 O particul¼ a cu masa m = 4 kg se deplaseaz¼ a de-a lungul axei


Ox în concordanţ¼ a cu legea de mişcare x = t + 2t3 (x este exprimat în
metri iar t în secunde). S¼a se determine
a) energia cinetic¼a la momentul t = 5 s
b) acceleraţia la momentul t = 5 s
c) puterea furnizat¼ a corpului la t = 5 s
d) lucrul mecanic efectuat asupra corpului între momentele t = 0 şi
t=2s

1.32 O maşin¼ a cu mas¼ a m = 1500 kg se ciocneşte cu un perete. Viteza


iniţial¼
a a maşinii este ~vi = 20~ex iar în …nal ~vf = 2~ex . Dac¼
a coliziunea
are loc în 0,2 s s¼a se determine forţa medie exercitat¼ a asupra maşinii.

1.33 Un pendul balistic este un aparat pentru m¼ asurarea vitezei unui


proiectil (de exemplu un glonţ). Acesta const¼ a dintr-un corp de lemn de
masa m2 suspendat de un …r. Un glonţ de masa m1 într¼ a în acest bloc
şi-l ridic¼
a la în¼
alţimea h: S¼
a se determine viteza glonţului funcţie de h.
21

1.34 Dou¼ a particule, una cu masa m1 cu viteza vi1 şi alta cu masa
m2 cu viteza vi2 se ciocnesc. Ştiind c¼ a ciocnirea este una central¼
a şi

a vitezele sunt pe aceiaşi direcţie s¼
a se determine vitezele celor dou¼a
particule dup¼a ciocnire.
1.35 Într-un reactor nuclear, neutronii sunt produşi când un atom
sufer¼ a un proces de …siune. Aceşti neutroni se deplaseaz¼ a cu 107 m/s
3
şi trebuie încetiniţi pân¼a la 10 m/s înainte de aproduce un alt act de
…siune. Ei sunt încetiniţi cu ajutorul unui material (lichid sau solid)
numit moderator. S¼ a se arate c¼
a neutronii pot s¼
a-şi piard¼
a energia prin
ciocniri elastice cu atomii moderatorului. S¼ a se calculeze fracţia din
energia cinetic¼a iniţial¼
a a neutronului pierdut¼a de acesta prin ciocnire.
Care este aceast¼ a fracţie atunci când moderatorul este apa grea. Dar
în cazul c¼a moderatorul este carbonul. Consider¼ am ciocnirele elastice şi
centrale.

1.2.3 Mişcarea oscilatorie


1.36 O bil¼
a cade liber de la în¼ alţimea de 4 m ciocnindu-se perfect
elastic cu podeaua. Se neglijeaz¼ a pierderile de energie datorate frec¼ arii
cu aerul. Ar¼
ataţi c¼
a mişcarea este periodic¼
a şi calculaţi perioada mişc¼
arii.
Este aceasta o mişcare oscilatorie armonic¼ a? Justi…caţi.
1.37 Un corp de mas¼ a m este legat de un punct …x O prin intermediul
a dou¼a resorturi cu constantele elastice k1 şi k2 montate în serie apoi în
paralel. Determinaţi constantele elastice echivalente în cele dou¼a cazuri.
1.38 Un autoturism cu masa de 1300 kg are patru arcuri de susţinere
având …ecare constanta elastic¼ a egal¼ a cu 20000 N/m. Dac¼ a în maşin¼ a
se urc¼a dou¼ a persoane având masa total¼ a de 160 kg, calculaţi frecvenţa
vibraţiilor produse dup¼a ce maşina trece peste o groap¼
a din asfalt.
1.39 Un piston al unui motor cu benzin¼ a efectueaz¼ a o mişcare ar-
monic¼
a simpl¼a. Dac¼a deplasarea maxim¼ a faţ¼
a de poziţia de echilibru este
de 5 cm, s¼ a se calculeze viteza maxim¼ a şi acceleraţia pistonului când
motorul este turat la 3600 rotaţii/min.
1.40 Un om intr¼
a într-un turn medieval şi vrea s¼
a a‡e în¼
alţimea aces-
tuia. El observ¼
a c¼a perioada de oscilaţie a unui pendul suspendat de
tavan care ajunge pân¼a aproape de sol este de 12 s.
22

a) Care este în¼


alţimea turnului?
b) Care ar … perioada de oscilaţie dac¼ a acelaşi pendul s-ar a‡a pe
lun¼ a este de 1,67 m/s2 ?
a unde acceleraţia gravitaţional¼

1.41 Dac¼ a amplitudinea unui corp care efectueaz¼ a o mişcare oscilato-


rie armonic¼ a se dubleaz¼ a, cum se modi…c¼a energia total¼
a, viteza maxim¼ a,
acceleraţia maxim¼ a şi perioada oscilatorului?

1.42 Un corp efectueaz¼ a o mişcare oscilatorie armonic¼ a cu ampli-


tudinea de 3 cm. La ce distanţ¼
a faţ¼
a de poziţia de echilibru viteza este
egal¼
a cu jum¼
atate din viteza maxim¼ a?

1.43 Din cauza şoferului neatent, un autoturism cu masa de 1000


kg se ciocneşte cu un perete de c¼ar¼
amid¼
a. Bara de protecţie acţioneaz¼ a
ca un resort cu constanta de 5 106 N/m şi pân¼ a la oprirea maşinii se
comprim¼ a cu 3,16 cm. Care a fost viteza maşinii înainte de impact dac¼ a
nu exit¼
a pierderi de energie în timpul impactului?

1.44 Un corp cu masa m legat de un resort efectueaz¼ a o mişcare os-


cilatorie amortizat¼
a cu decrementul logaritmic : Dup¼a timpul t1 energia
oscilatorului scade de n ori. S¼
a se determine constanta de elasticitate a
resortului.

1.45 Un corp de mas¼ a m este suspendat de un resort cu constanta


de elasticitate k: Forţa de rezistenţ¼
a este proporţional¼
a cu viteza. Dup¼
a
s oscilaţii amplitudinea scade de n ori. S¼ a se determine perioada de
oscilaţie şi decrementul logaritmic :

1.46 Un corp cu masa de 10,6 kg este legat de un resort vertical


cu constanta de 2:05 104 N/m. Cunoscând valoarea coe…cientului de
amortizare = 3 Ns/m kg, calculaţi:
a) frecvenţa oscilaţiilor amortizate
b) cu cât la sut¼a scade amplitudinea mişc¼ arii la …ecare oscilaţie?
c) intervalul de timp dup¼ a care energia ajunge la 5% din valoarea
iniţial¼
a.

1.47 Prezenţa unui z¼ ac¼


amânt de ţiţei este indicat¼
a deseori de exis-
tenţa unei mari cavit¼ aţi a‡ate deasupra z¼ ac¼
amântului. În dreptul acestei
cavit¼aţi, la sol, acceleraţia gravitaţional¼
a se micşoreaz¼
a. Utilizând un
23

pendul gravitaţional cu lungimea de 0,5 m într-o regiune din zona de


câmpie a ţ¼
arii noastre se observ¼ a c¼
a perioada micilor oscilaţii ale aces-
tuia este de 1,4 s. Indic¼
a acest rezultat prezenţa unui z¼
ac¼
amânt de ţiţei?

1.48 S¼a se scrie ecuaţia unei oscilaţii armonice dac¼ a se cunosc vitezele
2 2
v1 = 3 10 m/s şi v2 = 5 10 m/s corespunz¼ atoare elongaţiilor
2 2
x1 = 6 10 m şi x2 = 4 10 m dac¼ a se cunoaşte faza la momentul
iniţial ' = 4 : Care este acceleraţia maxim¼ a a oscilatorului?

1.49 O particul¼a se deplaseaz¼ a în sens contrar acelor de ceasornic pe


un cerc cu raza de 3 m şi viteza unghiular¼a de 8 rad/s. La momentul de
timp t0 = 0; particula are coordonata x = 1; 5 m şi se deplaseaz¼ a spre
dreapta. Calculaţi valoarea coordonatei x; a vitezei şi a acceleraţiei în
funcţie de timp.

1.50 Prin compunerea a dou¼ a mişc¼


ari oscilatorii armonice de aceeaşi
a, paralele şi cu amplitudinile de 5 10 2 m respectiv 7 10 2
frecvenţ¼
m rezult¼a o mişcare oscilatorie cu amplitudinea de 9 10 2 m: S¼ a se a‡e
a) defazajul celor dou¼ a mişc¼
ari
b) viteza maxim¼ a a unui punct ce execut¼ a mişcarea rezultant¼
a dac¼a
2
viteza maxim¼ a a unui punct ce execut¼ a prima mişcare este 5 10 m/s:

1.51 Ecuaţia de mişcare a unui particule este

x = 25 cos 10t

unde x este considerat în cm iar timpul în secunde. La ce moment de


timp energia cinetic¼
a este de dou¼
a ori mai mare decît energia potenţial¼
a.

1.52 Un corp legat de un resort orizontal este deplasat cu x = 20


cm din poziţia de echilibru şi apoi l¼asat liber. Oscilaţiile au perioada
T = 0; 8 s. În ce poziţie viteza corpului este 1 m/s?

1.53 Un corp se mişc¼a într-un câmp potenţial în care acesta are en-
ergia potenţial¼
a V (x) care are valoarea minim¼ a la coordonata x = 0:

a se arate c¼a mişcarea particulei în jurul poziţei de echilibru este una
oscilatorie.
24

1.2.4 Unde mecanice


1.54 O und¼ a sinusoidal¼a se propag¼ a de-a lungul axei Ox în sensul
pozitiv al acesteia şi are amplitudinea egal¼
a cu 15 cm, lungimea de und¼ a
de 40 cm iar frecvenţa de 8 Hz. Poziţia în plan vertical a unui element de
volum al mediului de propagare este la momentul iniţial (t0 = 0; x0 = 0)
tot de 15 cm. S¼ a se calculeze viteza de propagare a undei şi s¼ a se scrie
expresia funcţiei de und¼ a.

1.55 O und¼a sinusoidal¼


a se propag¼
a într-un mediu elastic liniar (coard¼
a
elastic¼
a) dup¼
a legea y = 0; 51 sin(kx !t) cm unde k = 3; 1 rad/cm şi
! = 9; 3 rad/s. Ce distanţ¼ a parcurge unda produs¼ a în coard¼ a în 10
secunde?

1.56 O und¼ a transversal¼


a într-un mediu elastic este descris¼ a de legea
y = 0; 12 sin[( x=8) 4 t] m.
a) S¼a se determine viteza transversal¼ a şi acceleraţia transversal¼
a la
momentul t = 0; 2 s la distanţa x = 1; 6 m.
b) S¼a se calculeze lungimea de und¼ a, perioada şi viteza de propagare
a undei

1.57 O surs¼
a a‡at¼
a într-un mediu elastic unidimensional oscileaz¼
a
dup¼
a legea
y = 0; 5 sin 100 t m
Lungimea de und¼ a a undelor longitudinale emise este = 20 m.
a) Dup¼ a cât timp va începe s¼ a oscileze un punct a‡at la distanţa
x1 = 8 m faţ¼a de surs¼ a?
b) Ce defazaj exist¼ a între oscilaţia punctului a‡at la distanţa x1 faţ¼
a
de surs¼
a şi oscilaţia sursei?
c) La ce distanţ¼ a se a‡a¼ dou¼a puncte ale c¼aror oscilaţii sunt defazate
cu =3?

1.58 Dac¼ a un tunet se aude la 16,2 s dup¼ a ce a fost v¼


azut fulgerul
şi se cunoaşte viteza sunetului v = 343 m/s şi cea a luminii c = 3 108
m/s la ce distanţ¼ a faţ¼
a de obsrvator a avut loc fenomenul?

1.59 Viteza sunetului în aer (în m/s) depinde de temperatur¼


a conform
relaţiei v = 331; 5 + 0; 607 TC unde TC este temperatura exprimat¼ a în
grade Celsius.
25

a) Ştiind c¼
a în atmosfera uscat¼a temperatura scade cu 1 C la …ecare
150 m altitudine şi c¼a aceast¼
a sc¼
adere este uniform¼ a pân¼
a la 9000 m, s¼
a
se calculeze timpul necesar zgomotului produs de un avion care zboar¼ a la
9000 m altitudine pentru a ajunge la sol într-o zi senin¼
a când temperatura
atmosferic¼ a este de 30 C.
b) S¼a se compare acest rezultat cu cel obţinut în cazul în care nu
apare o variaţie a temperaturii pe vertical¼
a.

1.60 Nivelul zgomotului produs de un aspirator este estimat la aprox-


imativ 70 dB. Care este intensitatea acestui sunet?

1.61 Nivelul zgomotului la distanţa de 3 m faţ¼a de o surs¼


a sonor¼
a
este de 120 dB. La ce distanţ¼
a nivelul sonor va … de 100 dB.

1.62 Un difuzor este situat între doi observatori a‡aţi la distanţa de


110 m unul de cel¼ alalt. Dac¼
a unul înregistreaz¼ a un nivel al sunetului
de 60 dB iar cel¼alalt de 80 dB calculaţi distanţa de la difuzor la …ecare
dintre cei doi observatori.

1.63 Lilliecii emit ultrasunete pentru a se putea orienta în timpul


zborului dar şi pentru a detecta micile insecte ce le pot servi drept hran¼
a.
Dac¼a frecvenţa acestor sunete este de 60 kHz iar viteza sunetului în aer
este de 340 m/s, care este dimensiunea celei mai mici insecte pe care o
poate localiza liliacul?

1.64 O surs¼ a punctiform¼ a emite unde sonore cu frecvenţa . a) S¼ a se



aseasc¼a frecvenţa sunetului pe care îl recepţioneaz¼
a un observator care
se apropie de surs¼a cu viteza . b) S¼ a se g¼
aseasc¼
a frecvenţa sunetului pe
care îl recepţioneaz¼
a acelaşi observator dac¼a se dep¼arteaz¼a de surs¼
a cu
viteza :

1.65 O surs¼a punctiform¼ a emite unde sonore cu frecvenţa .


a) S¼
a se g¼
aseasc¼
a frecvenţa sunetului pe care îl recepţioneaz¼
a un ob-
servator în cazul în care sursa se apropie de observator cu viteza .
b) S¼
a se g¼
aseasc¼
a frecvenţa sunetului pe care il recepţioneaz¼
a acelaşi
observator dac¼a sursa se îndep¼arteaz¼
a de observator cu :

1.66 Alarma unui ceas deştept¼ ator are o frecvenţ¼


a de 600 Hz. Într-o
dimineat¼
a ceasul s-a defectat şi alarma sa nu a mai putut … oprit¼ a astfel
26

încât, iritat stapânul a aruncat ceasul de la fereastra dormitorului s¼ au


situat la etajul al patrulea (aproximativ 15 m faţ¼a de sol). Cunoscând
viteza sunetului de 340 m/s, calculaţi frecvenţa sunetelor pe care le va
auzi proprietarul ceasului înainte ca acesta sa ating¼
a solul?
1.67 O und¼
a sinusoidal¼
a este descris¼
a de

y = 0; 25 sin (0; 3t 40x)


unde x şi y sunt exprimate în metri iar timpul t în secunde. S¼ a se
determine amplitudinea, pulsaţia, num¼
arul de und¼
a, lungimea de und¼a
şi viteza de propagare a undei.
1.68 O und¼ a transversal¼
a produs¼a într-o coard¼
a întins¼
a are viteza de
propagare v = 5 m/s. Coarda are lungimea de 6 m şi masa de 0,06 kg.
Care este tensiunea din coard¼a pentru care se produce aceast¼ a und¼a?
1.69 O coard¼ a cu densitatea = 5 10 2 kg/m este tensionat¼
a întins¼ a
cu forţa F = 80 N. Cât¼a putere trebuie furnizat¼
a corzii pentru a se genera
o und¼a cu frecvenţa u = 60 Hz şi amplitudinea de A = 6 cm.
1.70 O coard¼ a de chitar¼
a f¼ a din oţel cu densitatea = 7800 kg/m3
acut¼
are lungimea de 60 cm şi diametrul de 0,5 mm. Frecvenţa fundamental¼ a
a corzii este = 250 Hz.
a) S¼
a se determine tensiunea în coard¼ aT
b) Dac¼a se schimb¼ a tensiunea în coard¼ a cu T; s¼ a se calculeze =
1.71 Dou¼ a puncte A şi B de pe suprafaţa P¼amântului sunt la aceeaşi
longitudine şi distanţate la 45 grade latitudine. Presupunând c¼ a în
punctul A are loc un cutremur ce creeaz¼ a unde P care ating punctul
B propagându-se în linie dreapt¼ a cu viteza de 7,8 km/s. Totodat¼ a apar
şi unde Rayleigh care se propag¼ a la suprafaţa P¼
amântului în mod analog
cu valurile şi care au viteza de 4,5 km/s. Cunoscând raza P¼ amântului
de 6370 km care dintre unde ajunge prima în B şi care este diferenţa de
timp dintre ele.

1.2.5 Mecanic¼
a analitic¼
a

1.72 S¼ a se scrie funcţia lui Lagrange pentru un pendul constrâns s¼ a


se mişte într-un plan vertical. S¼ a se determine ecuaţia de mişcare şi s¼
a se
27

arate c¼
a în cazul unor deplas¼
ari mici, pendulul …zic efectueaz¼
a o mişcare
armonic¼a simpl¼a.

1.73 S¼ a se scrie ecuaţia Lagrange pentru un sistem care const¼


a dintr-
un resort la cap¼ atul c¼
aruia este legat un corp punctiform de mas¼ a m şi
care oscileaz¼a într-un plan orizontal f¼ ar¼
a frecare. S¼
a se determine şi
perioada oscilaţilor.

1.74. S¼a se determine ecuaţia de mişcare a unui electron în câmpul


creat de un nucleu cu num¼arul atomic Z presupus …x.

1.75 S¼ a se studieze mişcarea unui punct material de mas¼ a m care


se deplaseaz¼a f¼
ar¼a frecare de-a lungul unei cicloide, a‡at¼
a într-un plan
vertical. Ecuaţiile parametrice ale ciclodiei sunt:

x = a ( + a sin )

y = a (1 cos )
unde 2[ ; ]

1.76 S¼a se determine ecuaţiile de mişcare pentru un sistem format


din dou¼a mase m1 = m2 = m şi dou¼ a resoarte cu constantele elastice
k1 = k2 = k: Ambele resoarte nedeformate au lungimea l0 .

1.77 Un tub foarte lung a‡at într-un plan vertical se roteşte în


jurul cap¼atului s¼
au O, cu vitez¼ a unghiular¼ a constant¼a ! (Fig. 1.1). La
un moment dat t = 0 tubul se a‡a¼ în poziţie orizontal¼ a. În interiorul
tubului se mişc¼
a f¼
ar¼
a frecare o bil¼a de mas¼ a m care la momentul iniţial
se a‡a¼ în punctul O. Tubul se mişc¼ a în sensul acelor de ceasornic. S¼ a se
determine ecuaţia de mişcare a bilei.
1.78 O particul¼ a se mişc¼
a într-un plan orizontal într-un câmp central
de forţe având energia potenţial¼ a Ep (r). S¼ a se scrie funcţia Lagrange
a particulei în funcţie de coordonatele polare r şi . S¼ a se determine
impulsurile generalizate pr şi p precum şi funcţia Hamilton. S¼ a se arate

a momentul cinetic al sistemului se conserv¼ a.

1.79 Funcţia Lagrange pentru un oscilator armonic liniar este


28

Figura 1.1: Pentru problema 1.77

1 1
H = p2 + ! 2 q 2
2 2

a se scrie ecuaţiile Hamilton şi s¼
a se g¼aseasc¼
a soluţia general¼
a pentru
acestea.

1.2.6 Elemente de mecanic¼


a relativist¼
a
1.80 Într-un sistem inerţial S se observ¼a apariţia unui eveniment
în punctul A pe situat pe axa Ox iar dup¼ a 10 6 secunde apare un alt
eveniment într-un punct B situat la 900 m dep¼ artare de punctul A. S¼
a
0
se calculeze viteza relativ¼
a a unui sistem inerţial S în care cele dou¼
a
evenimente se produc simultan.

1.81 Dac¼a timpul mediu de viaţ¼ a în sistemul propiu al unui miuon


6
este 2; 2 10 m/s, s¼ a se determine distanţa pe care o parcurge în vid
în sistemul de referinţ¼
a al laboratorului faţ¼
a de care se mişc¼
a cu viteza
v = 0; 5c.

1.82 S¼ a se calculeze energia de repaus a unui electron. Masa de


repaus a electronului este 9; 1 10 31 kg. S¼ a se exprime aceasta în eV
a 1 eV= 1; 6 10 19 J.
(electronvolţi) ştiind c¼

1.83 Cu cât se va scurta o bar¼


a ce se deplaseaz¼
a cu viteza v = 0; 8c,
de-a lungul axei sale?
29

1.84 Cu ce vitez¼ a trebuie s¼


a se deplaseze un astronaut din centrul
pân¼a la marginea galaxiei noastre astfel încât durata deplas¼
arii s¼
a …e de
4
40 ani (în sistemul propriu)? Raza galaxiei este de 3 10 ani lumin¼ a.
1.85 Un om are masa de 100 kg pe P¼ amânt. Atunci când omul se
a‡a¼ într-o nav¼
a spaţial¼
a, masa aceleiaşi persoane observate de pe P¼
amânt
este de 101 kg. S¼a se calculeze viteza navei spaţiale.
1.86 Timpul mediu de viaţ¼ a al unui miuon în sistemul propriu este
6
2; 2 10 s. Timpul mediu de viaţ¼ a al miuonilor în laborator este
6
6; 6 10 s. S¼ a se calculeze:
a) Masa efectiv¼
a a miuonului la aceast¼
a vitez¼
a daca masa lui de repaus
31
este 207me , unde me = 9; 1 10 kg este masa de repaus a electronului.
b) Energia cinetic¼
a a miuonului
1.87 Un pion având viteza v în sistemul laboratorului se descompune
într-un miuon şi un neutrino.
! + :
Dac¼a neutrino rezultat din descompunere face un unghi drept cu
viteza iniţial¼
a a pionului, s¼
a se calculeze valoarea unghiului de emergenţ¼
a
al miuonului.
1.88 Un proton cu viteza v = c (unde < 1 şi c este viteza luminii)
se ciocneşte cu un electron cu masa de repaus m pe care îl proiecteaz¼a sub
un unghi faţ¼ a de axa de incidenţ¼
a. Demonstraţi c¼
a energia electronului
dup¼a ciocnire este
2 2
T = 2mc2 cos2 =(1 cos2 )

1.89 Un electron are energia cinetic¼a egal¼ a cu energia sa de repaus.


Ar¼ataţi c¼
a energia unui foton care are acelaşi impuls cu al electronului
este egal¼a cu p
E = 3E0 unde E0 = mc2
1.90. Ar¼
ataţi c¼
a pentru un electron cu energie mare împr¼
aştiat sub
un unghi , impulsul poate … aproximat sub forma:

Q2 = 2E 2 (1 cos2 )=c2
unde E este enegia iniţial¼
a a electronului în sistemul laboratorului. În
ce condiţii este valabil¼
a aceast¼
a aproximaţie?
30

Figura 1.2: Pentru problema 1.1

1.3 SOLUŢII
1.3.1 Cinematica punctului material
1.1 Consider¼ am momentul iniţial al mişc¼arii (t0 = 0; x(0) = 0); mo-
mentul în care motociclistul trece pe lâng¼a echipajul de poliţie şi not¼
am
cu x(ti ) coordonata de poziţie în momentul întâlnirii ti (Fig.1.2).
Legile de mişcare pentru cele dou¼a mobile sunt:
a) pentru motociclist (mişcare rectilinie uniform¼ a)

x1 (t) = vm t

b) pentru maşina de poliţie (mişcare rectilinie uniform accelerat¼


a)
a
x2 (t) = t2
2
Condiţia de întâlnire presupune ca la acelaşi moment de timp (ti ) cele
dou¼a mobile s¼ a ajung¼a la aceeaşi coordonat¼
a de poziţie x(ti ) = x1 (ti ) =
x2 (ti ) : Rezult¼
a c¼
a cele dou¼a vehicule se întâlnesc la moemntul
2vm
ti = = 25 s
a
Viteza echipajului de poliţie în momentul întâlnirii rezult¼
a din legea
vitezei
vp = ati = 50 m/s = 180 km/h
1.2 Condiţia ca pic¼
aturile de ploaie s¼
a nu ating¼a pereţii tubului im-
pune ca viteza relativ¼a a pic¼aturilor de ploaie s¼
a …e paralel¼ a cu axul
tubului. Din Fig.1.3 rezult¼
a:
vp 10
tg = = =1
vc 36 1000
3600
31

Figura 1.3: Pentru problema 1.2

a unghiul este de 45o .


astfel c¼
1.3 Distanţa parcurs¼
a de maşin¼
a pân¼ a când şoferul apas¼
a pedala de
frân¼
a este:
d1 = v0 tr
Utilizând formula lui Galilei, distanţa efectiv¼
a de frânare este:

v02
d2 =
2a
Prin urmare distanţa parcurs¼ a de maşin¼ a de când şoferul observ¼
a
obstacolul şi pân¼
a când maşina se opreşte este:

v02
d = d1 + d2 = v0 tr
2a
1.4. Din de…niţia acceleraţiei obţinem:
Z v0 =2 Z v0 v0
1 1 1 1
t= dv = 2
dv = = 0; 17 s
v0 a v0 =2 3v 3v v0 =2 3v0

1.5 Acceleraţia glonţului este derivata vitezei în raport cu timpul:


dv
a= =3 105 108 t m/s2
dt
Ştiind c¼
a în momentul în care glonţul p¼
ar¼
aseşte ţeava acceleraţia acestuia
este nul¼a putem calcula timpul de accelerare

3 105 3
ta = =3 10 s = 3 ms
108
32

Figura 1.4: Pentru problema 1.6

Cum v = dx dt
; prin integrare obţinem distanţa pe care a fost accelerat
glonţul (adic¼
a lungimea ţevii)
Z ta 2 3 ta
5 7 2 5t 7t
x= 3 10 t 5 10 t dt = 3 10 5 10 = 0; 9 m
0 2 3 0

1.6 Alegem un sistem de axe de coordonate astfel încât axa Ox este


paralel¼
a cu malurile râului iar axa Oy este perpendicular¼ a pe acestea
(Fig.1.4a))
a) Pentru a sta cât mai puţin timp în ap¼
a, înot¼atorul trebuie s¼
a aib¼
a
viteza maxim¼ a pe direcţia perpendicular¼
a pe cele dou¼a maluri deci el va
înota paralel cu axa Oy, astfel încât timpul de traversare este:
L 80
t= = = 26; 67 s
vp 3

b) Deplasarea în aval se datoreaz¼


a vitezei apei în acelaşi timp:

x = va t = 1; 5 53; 3 = 79; 95 m

c) Pentru a minimiza distanţa parcurs¼a în ap¼ a trebuie ca viteza care


rezult¼
a din compunerea vitezei înot¼
atorului şi cea de curgere a apei s¼
a …e
perpendicular¼a pe maluri (Fig.1.4b)). Prin urmare rezultanta pe axa Ox

a …e nul¼
a:
va 1
vi sin = va , sin = = =) = 30o
vi 2
33

Figura 1.5: Pentru problema 1.7

1.7. Neglijând efectele de frecare cu caroseria maşini, solul şi aerul,


putem descompune mişcarea pepenelui în dou¼ a componente: o mişcare
rectilinie uniform¼
a de-a lungul axei Ox şi o mişcare rectilinie uniform
accelerat¼a pe axa Oy sub acţiunea greut¼
aţii (Fig.1.5)
Legea de mişcare pe axa Ox se scrie

x = v0 t

iar legea de mişcare pe axa Oy este de forma:


g
y = t2
2
Eliminând timpul din cele dou¼
a ecuaţii de mişcare obţinem ecuaţia
traiectoriei
g
y = 2 x2
2v0
Din condiţia de intersecţie
p a curbelor ce descriu traiectoria pepenelui
g 2
şi secţiunea râului 2v2 x = 16x se obţin coordonatele de intersecţie:
0

1=3
64v04
xi = = 18; 56 m
g2

şi p p
yi = 16x = 16 18; 56 = 17; 23 m
1.8 În Fig. 1.6 este reprezentat¼
a viteza în funcţie de timp
34

Figura 1.6: Pentru problema 1.8

Distanţa total¼
a parcurs¼
a de autoturism este

d = d1 + d2 + d3

unde d1 este distanţa parcurs¼


a la accelerare (în primele 20 de secunde)

t21
d1 = a1 = 200 m
2
d2 este distanţa parcurs¼
a cu viteza constant¼
a (urm¼
atoarele 2 minute)

d2 = vt2 = 2400 m

iar d3 este distanţa parcurs¼


a la frânare

t23
d3 = vt3 a3 = 400 m
2
Prin urmare viteza medie este:

d 3000
vm = = = 16; 67 m/s
t1 + t2 + t3 180
1.9 Pe direcţia orizontal¼
a mişcarea jetului este una uniform¼
a
35

Figura 1.7: Pentru problema 13

x = (v0 cos ) t

Pe direcţia vertical¼a mişcarea este una accelerat¼a cu acceleraţia grav-


itaţional¼
a g (în timpul urc¼ arii jetului mişcarea este una încetinit¼a iar în
timpul cobor¼ arii mişcarea este una accelerat¼ a)

gt2
y = (v0 sin ) t
2
Astfel jetul de ap¼
a atinge peretele dup¼
a timpul

d
ti =
v0 cos
2v0 sin
Pentru ca jetul s¼
a ating¼
a peretele este necesar y > 0; adic¼
at< g
Jetul atinge peretele în punctul:

gt2i gd2
y = (v0 sin ) ti = dv02 tg
2 2v02 cos2

1.10 Timpul de urcare a proiectilului pân¼


a la în¼
alţimea maxim¼
a este:

v0 sin
tu = = 15 s
g
36

Prin urmare muntele se a‡a¼ la o distanţ¼


a mai mic¼ a decât cea core-
spunz¼
atoare în¼
alţimii maxime iar coordonatele craterului format sunt:
g 2
y = (v0 sin ) t t = 1080 m
2
x = (vo cos ) t = 3117; 7 m

1.11 Forţa de frecare este

F = mg

de unde rezult¼
a acceleraţia de frânare:
F
a= =g
m
Utiliz¼
am relaţia Galilei

0 = vi2 2as

şe obţine:
vi2 v2 4
s= = i = = 20 m
2a 2g 0; 2

1.3.2 Principiile mecanicii clasice. Legi de conser-


vare
1.12 Mişcarea pe planul înclinat al şoselei (Fig. 1.6) se datoreaz¼ a
forţei de greutate şi variaţia energiei cinetice a autoturismului este egal¼
a
cu lucrul mecanic al forţei de greutate:
mvB2
mgy =
2
de unde se obţine:
p
vB = 2gd sin = 22; 36 m/s

Deoarece componenta tangenţial¼


a a acceleraţiei pe falez¼
a este

gt = g sin
37

Figura 1.8: Pentru problema 1.12

se poate obţine timpul dup¼


a care maşina ajunge pe malul apei:
vB
tAB = = 4; 47 s
g sin

Din momentul în care maşina p¼ ar¼


aseşte malul, putem descompune
mişcarea astfel:
1. Pe axa Ox mişcarea este rectilinie uniform¼
a cu viteza

vx = vB cos

2. Pe axa Oy mişcarea este rectilinie uniform accelerat¼


a sub
acţiunea greut¼
aţii cu viteza iniţial¼
a

vy = vB sin

Aplicând relaţia lui Galielei componenta vertical¼


a a vitezei maşinii în
punctul C este: q
vyC = vB2 sin2 + 2gh
38

iar viteza cu care intr¼


a în ap¼a este
q q
2
vC = vx2 + vyC = vB2 + 2gh = 33; 16 m/s

Timpul de "zbor" al maşinii se determin¼


a din legea vitezei:
vyC vy
tBC = = 1; 57 s
g
Prin urmare timpul total al mişc¼
arii este:

t = tAB + tBC = 6; 04 s

Distanţa faţ¼
a de mal a locului în care maşina intr¼
a în ap¼
a este:

x = (vB cos ) tBC = 30; 4 m


1.13 Ţinând cont de teorema de variaţie a energiei cinetice

L= EC

rezult¼
a:
L EC m
P = = = (2v0 )2 v02
t t 2 t
Prin urmare, timpul în care viteza creşte de dou¼
a ori este
m
t= (2v0 )2 v02 = 9 s
2P
Pe de alt¼
a parte, puterea se mai poate scrie şi sub forma

P = F v = 2F v0

şi forţa de tracţiune la acest moment de timp este:


P
F = = 1000 N
2v0
1.14 Cele dou¼
a componente ale acceleraţiei sunt:

d2 x 2
ax = = 10 ms
dt2 t=2
39

d2 y 2
ay = = 36 ms
dt2 t=2
şi acceleraţia rezultant¼
a este:
q
2
a = a2x + a2y = 37; 36 ms

iar forţa
F = ma = 11; 21 kN
1.15 Puterea consumat¼
a de biciclist se poate scrie sub forma

P = F v = av 2

Atunci viteza maxim¼


a este
r
P
v= = 12; 24 m/s
a
1.16 În¼ alţimea maxim¼a la care ajunge astronautul pe planeta ne-
cunoscut¼a este
v2
hmax =
2gx
Rezult¼a:
v2
gx = = 3 m/s2
2hmax
1.17 Deoarece corpul uman consum¼ a w = 0; 7 J/kg la …ecare pas,
energia consumat¼ a de un om cu masa m atunci când face un pas este
W = mw. Puterea dezvoltat¼ a de un om cu masa m la …ecare pas este:
mw
P =
t
Din relaţia de mai sus se obţine timpul în care alerg¼ atorul face un
pas:
mw 70 7
t= = = 0; 7 s
P 700
Viteza de deplasare a alerg¼ atorului este raportul dintre lungimea pa-
sului şi timpul în care îl execut¼
a:
1; 4
v= = 2 m/s
0; 7
40

Figura 1.9: Pentru problema 1.18

1.18 Descompunem mişcarea pe cele dou¼


a axe: mişcare uniform¼
a pe
Ox (1.9), de unde obţinem

d = v0 t
şi mişcare uniform accelerat¼
a pe Oy (axa vertical¼
a îndreptat¼
a în jos)
g
y = t2
2
Prin urmare timpul de c¼
adere se obţine când punem condiţia y = h.
Se obţine: s
2h
t= = 0; 4 s
g
Astfel viteza cu care a c¼
azut halba de pe mas¼
a este
d
v0 = = 3 m/s
t
1.19 Puterea dezvoltat¼
a de inim¼
a este
L mgh V gh
P = = = = 1; 473 W
t t t
1.20 Deoarece forţa de atracţie care acţioneaz¼
a aupra asteroidului
este egal¼
a cu
m a Mp
F =K
r2
41

energia potenţial¼
a a asteroidului în câmpul gravitaţional al P¼
amântului
este: Z
m a Mp m a Mp
Ep = K 2
dr = K
r r
Când asteroidul se a‡a¼ la distanţa d faţ¼
a de P¼
amânt, aceasta are
valoarea
Kma Mp
Ep = = 2:8 1017 J
d
Energia cinetic¼
a a asteroidul este

ma v 2
Ec = = 1:9 1018 J
2
Prin urmare energia total¼
a eliberat¼
a la impactul cu solul ar …

Ea = Ec + Ep = 2; 2 1018 J
Num¼ arul de bombe atomice care ar echivala cu aceast¼
a emisie de
energie este
Ea 2; 219 1018
n= = = 35222
Eb 6; 3 1013
1.21 Notând cu Pc puterea caloric¼
a a combustibilului şi cu V con-
sumul de combustibil la 100 km atunci energia dezvoltat¼
a prin arderea
combustibilului este:

Pc V d
Ea =
100
unde d este distanţa parcurs¼
a de automobil în km. Energia utilizat¼
a de
automobil doar pentru tracţiune este

Pc V d
E = f Ea = f
100
unde f = 0; 1 este fracţia efectiv utilizat¼
a din energia obţinut¼
a prin ardere
la deplasarea automobilului. timpul în care are loc deplasarea este:

d 103
t=
v
unde d este exprimat în m iar viteza în m/s.
42

Astfel puterea dezvoltat¼


a de automobil este:

E f Pc V v
P = =
t 105
Deoarece puterea poate … exprimat¼
a şi ca

P = Fv

rezult¼
a c¼
a forţa de tracţiune este

P f PC V
F = =
v 105
Forţa de tracţiune a motorului pe benzin¼
a este:

f PCb Vb 0; 1 36 106 6
Fb = 5
= = 216 N
10 105
Forţa de tracţiune în cazul motorului cu motorin¼
a este:

f PCm Vm 0; 1 37; 5 106 4; 5


Fm = 5
= = 168; 75 N
10 105

1.22

Z r2 Z r2
22 dr 1 1
L= F dr = 2 10 =2 1022 = 1; 3 1010 J
r1 r1 r2 r1 r2

1.23 Din legea variaţiei energiei cinetice rezult¼


a:

mv 2
L = Fd = 0
2
Atunci: r
r
2F d 30
v= = = 2; 5 m/s
m 5
1.24 Lucrul mecanic efectuat de rezultanta forţelor care acţioneaz¼
a
asupra corpului este:
L = (F mg) d
43

Aplic¼
am teorema variaţiei energiei cinetice

mv 2
L= 0
2
Rezult¼a:
r r
2 (F mg) d 2 (12 0; 15 5 9; 8) 10
v= = = 4; 31 m/s
m 5
1.25 Se utilizeaz¼
a legea variaţiei energiei cinetice:

kx2 mv 2
L= = 0
2 2
Rezult¼
a r r
k 103
v= x= 0; 02 = 0; 447 m/s
m 2
1.26
mv 2 m vx2 + vy2
Ec = = 60J
2 2
unde am ţinut cont c¼
a vx = 6 m/s şi vy = 2 m/s.
1.27 Lucrul mecanic este egal cu variaţia energiei cinetice
2 2 2 2
mv22 mv12 m v2x + v2y m v1x + v1y
L= = = 300 J
2 2 2
unde am şinut cont c¼a v1x = 6 m/s, v1y = 2 m/s, v2x = 8 m/s şi
v2y = 4 m/s.
1.28 Lucrul mecanic se calculeaz¼a pornind de la legea variaţiei en-
ergiei cinetice
mv 2
L= 0
2
Puterea medie este
L mv 2
P = = =2W
t 2t
1.29 Lucrul mecanic efectuat de forţa de interacţie repulsiv¼
a este
Z r2 13 7
L= F0 2 dr
r1 r r
44
" #
12 12 6 6
1 1 1 1
L = F0 +
6 r1 6 r2 7 r2 7 r1
21
= 3; 2 10 J

1.30 Forţa radial¼


a este

dEp A
F = =
dr r2
1.31 Viteza corpului se calculeaz¼
a cu expresia

dx
= 1 + 2t2 = 51 m/s
v=
dt
Atunci energia cinetic¼
a este
2 2
mv 2 (1 + 2t2 ) (1 + 2 52 )
Ec = = =4 = 5202 J
2 2 2
b) Acceleraţia corpului este a :

dv
= 4t = 20 m/s2
a=
dt
c) Puterea la momentul t = 5 s este

P = F v = mav = 4 20 51 = 4080 W
d) Lucrul mecanic este
Z t2 Z t2 Z t2
L= P dt = mavdt = m (4t) 1 + 2t2 dt
t1 t1 t1

Z 2 2
3 t2 t4
L=m 4 t + 2t dt = 4m + = 160 J
0 2 2 0

1.32 Forţa medie exercitat¼


a asupra maşinii este egal¼
a cu variaţia im-
pulsului în unitatea de timp:

p (2 + 20) 1500
F = = = 1; 65 105 N
t 0; 2
45

1.33 Din legea de conservare a impulsului

m1 v1 = (m1 + m2 ) v

rezult¼
a viteza ansamblului format din blocul de lemn şi proiectil
m1 v1
v=
m1 + m2
Aplic¼am legea de conservare a energiei pentru a obţine în¼
aţimea la
care se ridic¼
a blocul de lemn
(m1 + m2 ) v 2
= (m1 + m2 ) gh
2
Rezult¼
a p
v= 2gh
Astfel p
m1 v1
= 2gh
m1 + m2
şi viteza iniţial¼
a a glontelui este
m1 + m2 p
v1 = 2gh
m1
1.34 Se consider¼ a vitezele orientate de-a lungul axei Ox. Dac¼ a sensul
vitezei este în sensul pozitiv al axei, viteza va … considerat¼ a pozitiv¼
a şi
dac¼a sensul vitezei este în sensul negativ al axei, viteza va … considerat¼ a
negativ¼a. Not¼am vitezele dup¼ a ciocnire vf 1 şi vf 2 : Legile de conservare a
impulsului şi energiei sunt:

m1 vi1 + m2 vi2 = m1 vf 1 + m2 vf 2
1 2 1 2 1 1
m1 vi1 + m2 vi2 = m1 vf22 + m2 vf22
2 2 2 2
Cele dou¼
a relaţii se scriu:

m1 (vf 1 vi1 ) = m2 (vf 2 vi2 )

m1 vf21 2
vi1 = m2 vf22 2
vi2
Prin împ¼
arţire rezult¼
a:

vf 1 + vi1 = vf 2 + vi2
46

Se obţine astfel un sistem de dou¼


a ecuaţii cu dou¼
a necunoscute de
gradul întâi. Rezult¼a:

m1 vi1 + m2 vi2
vf 1 = 2 vi1
m1 + m2

m1 vi1 + m2 vi2
vf 2 = 2
m1 + m2
1.35 Consider¼ am nucleul cu care se cicneşte neutronul în repaus
(vf 2 = 0). Utiliz¼
am relaţiile din problema anterior¼
a astfel c¼
a viteza …nal¼
a
a neutronului dup¼ a ciocnire este:

m1 m2
vf 1 = vi1
m1 + m2

Energia cinetic¼
a a neutronului dup¼
a ciocnire este:
2 2
m1 m1 m2 2 m1 m2
Ecf 1 = vi1 = Eci1
2 m1 + m2 m1 + m2

Fracţiunea de energie care r¼


amâne neutronului dup¼
a ciocnire este:
2
Ecf 1 m1 m2
fr = =
Eci1 m1 + m2

Fracţia din energie pierdut¼


a de neutron este:

4m1 m2
fc = 1 fr =
(m1 + m2 )2

Pentru moderatorul ap¼ a grea atomul cu care se ciocneşte neutronul


este deuteriul care are m2 = 2m1 : Rezult¼
a

fc = 0; 89

Dac¼
a moderatorul este carbonul care are m2 = 12m1

fc = 0; 284
47

Figura 1.10: Pentru problema 1.37

1.3.3 Mişcarea oscilatorie


1.36 În urma ciocnirii perfect elastice cu solul bila va reveni la în¼
alţimea
maxim¼ a (h = 4m) de unde va c¼ adea din nou repetând ciocnirea cu p¼ amân-
tul astfel c¼
a mişcarea este periodic¼
a. Perioada acestei mişc¼ari este timpul
dup¼a care bila revine la poziţia iniţial¼
a adic¼
a

T = tu + tc

unde tu = tc (tu reprezint¼


a timpul de urcare şi tc timpul de coborâre al
bilei). Rezult¼
a:
s
2h
T = 2t = 2 = 1; 79 s
g
Deşi este o mişcare periodic¼ a, aceasta nu este o mişcare oscilatorie
armonic¼ a deoarece nu este rezultatul unei forţe elastice de tipul F = kx:
1.37 În cazul resoartelor legate în paralel (Fig. 1.10) deformarea lor
este egal¼a cu x: Forţa elastic¼
a rezultant¼
a este:

Fe = F1 + F2 = k1 x k2 x
Dar cum pentru întreg ansamblul putem scrie

Fe = kp x
rezult¼
a c¼
a

kp = k1 + k2
48

Figura 1.11: Pentru problema1.37

În cazul resoartelor legate în serie (Fig.1.11) resoartele se deformeaz¼


a
diferit cu x1 ; respectiv x2 . Deformarea amsamblului este

x = x1 + x2

În acest caz forţa elastic¼


a are aceiaşi valoare F în amblele resoarte
astfel c¼
a
F = k1 x1 şi F = k2 x 2
Pentru ansamblul celor dou¼
a resoarte
1 1
F = ks x = k (x1 + x2 ) = kF +
k1 k 2
şi prin urmare constanta elastic¼
a echivalent¼
a este
k1 k2
ks =
k1 + k2
1.38 Frecvenţa micilor oscilaţii ale maşinii este
r
1 K
=
2 M
unde K = 4k este constanta echivalent¼ a a celor patru arcuri ale auto-
turismului, iar M = maut + mpas este masa total¼a a oscilatorului (auto-
turism şi pasageri).
s
1 4k
= = 1; 18 Hz
2 maut + mpas
49

1.39 Legea de oscilaţie a pistonului este de forma

x = A cos(!t + ')

Viteza oscilatorului este


dx
v= = A! sin(!t + ')
dt
iar acceleraţia
dv
a= = A! 2 cos(!t + ')
dt
Din amplitudinile funcţiilor de mai sus se determin¼
a viteza maxim¼
a
3600
vmax = A! = 0; 05 2 = 18; 84 m/s
60
şi acceleraţia maxim¼
a

amax = A! 2 = 7102; 5 m/s2

1.40 Perioada micilor oscilaţii ale pendulului este


s
l
T =2
g

deci lungimea sa este


T 2g
l= = 114; 6 m
4 2
În cazul în care oscilatorul se a‡a¼ pe Lun¼a:
s
l
Tluna = 2 = 52 s
gluna

1.41 Viteza şi acceleraţia maxim¼ a depind de amplitudinea dar şi de


frecvenţa oscilaţiilor. Cum frecvenţa depinde doar de constanta elastic¼
a şi
de masa oscilatorului, singura m¼ arime care in‡uenţeaz¼
a valorile maxime
ale vitezei şi acceleraţiei este amplitudinea.

v2 max = A2 ! = 2A1 ! = 2v1 max


50

a2 max = A2 ! 2 = 2a1 max


Energia total¼
a a oscilatorului depinde de p¼
atratul amplitudinii deci

kA22 4kA21
E2 = = = 4E1
2 2
1.42 Viteza oscilatorului variaz¼
a în timp dup¼
a legea

v= vmax sin(!t + ')

astfel încât viteza se reduce la jum¼


atate dac¼
a este îndeplinit¼
a condiţia
1
sin(!t + ') =
2
şi, elongaţia corespunz¼
atoare acestei viteze este
p
3
x = A cos (!t + ') = 3 = 2; 59 cm
2
1.43 Deoarece se neglijeaz¼ a pierderile de energie în procesul cioc-
nirii, putem considera c¼a energia cinetic¼
a a oscilatorului (în cazul nostru,
maşina) se transform¼a în energie potenţial¼
a de deformare a barei de pro-
tecţie
mv 2 kA2
=
2 2
de unde rezult¼a viteza autoturismului
r
k
v=A = 2; 41 m/s
m
1.44 Deoarece energia unui oscilator este proporţional¼ a cu p¼
atatrul
amplitudinii oscilaţiei, raportul energiilor oscilatorului corespunz¼atoare
momentelor t0 şi t1 este:
2
E1 A1 1
= =
E0 A0 n
Notând cu coeficientul de amortizare,
A1
= exp ( t1 )
A0
51

rezult¼
a: p
ln n = t1
şi decrementul logaritmic este:
p
ln n t1
= T = T unde T = p
t1 ln n
Cum
k
! 2 = ! 20 2
= 2
;
m
rezult¼
a
4 2
k = m !2 + 2
=m + 2
:
T2
Ţinând cont de relaţia care exprim¼
a perioada T, se poate exprima
constanta elastic¼
a a resortului
" p 2 #
2 ln n
k= + 2
t1

1.45 Mişcarea corpului este amortizat¼


a dup¼
a legea:
t
x = A0 e cos (!t + )

unde q
2
!= = ! 20 2
T
şi r
k
!0 =
m
Amplitudinea în timpul mişc¼
arii oscilatorii scade exponenţial în timp:
t
A = A0 e

Conform datelor problemei, avem


A0 sT
= A0 e
n
Prin urmare putem scrie
ln n = sT
52

deci
! 0 ln n
=p
4 2 s2 + ln2 n
şi p
ln n 4 2 s2 + ln2 n
T = =
s s! 0
De aici se obţine decrementul logaritmic

ln n
= T =
s
1.46 Frecvenţa oscilatorului este:
q
1
= ! 20 2
2
unde ! 0 este frecvenţa de oscilaţie armonic¼
a adic¼
a:

k 2; 05 103
! 20 = = = 193; 4 rad2 /s2
m 10; 6

Ţinând cont de valoarea coe…cientului de amortizare, frecvenţa mişc¼


arii
amortizate este
1p
= 193; 4 9 = 2; 16 Hz
2
Amplitudinea variaz¼
a în timp dup¼a legea
t
A = A0 e

Dup¼
a efectuarea unei oscilaţi complete, raportul amplitudinilor va …

A1 T = 3=2;16
=e =e =e = 0; 25
A0

Prin urmare amplitudinea scade cu 75% la …ecare oscilaţie.


Energia oscilatorului este proporţional¼
a cu p¼
atratul amplitudinii adic¼
a,

Ef A2f 2 t
= 2 =e
Ei Ai
53

Din condiţia ca energia s¼a se reduc¼ a la 5% din valoara iniţial¼


a se
obţine
ln 0; 05
t= = 0; 5 s
2
1.47 Perioada de oscilaţie a unui pendul gravitaţional este
s
l
T =2
g

În cazul problemei de faţ¼


a se obţine o acceleraţie gravitaţional¼
a
4 2l
g= = 10; 1 m=s2
T2
Cum la nivelul t¼ arii noastre acceleraţia gravitaţional¼
a este de 9,8
m/s2 ; acest rezultat nu indic¼
a prezenţa unui z¼
ac¼
amânt petrolier.
1.48 Ecuaţia oscilatorului liniar armonic este

x = A cos(!t + ');

iar a vitezei
v= A! sin(!t + ')
Deoarece cos2 (!t + ') + sin2 (!t + ') = 1 se obţine o relaţie între
amplitudine şi vitez¼
a independent¼
a de timp:
x 2 v 2
+ =1
A A!
Astfel se obţine un sistem de ecuaţii

x21 ! 2 + v12 = ! 2 A2

x22 ! 2 + v22 = ! 2 A2
de unde se poate determina
v12 v22
!2 = = 0; 8
x22 x21
şi s
v12 x22 v22 x21 2
A= = 7; 5 10 m
v12 v22
54

Figura 1.12: Pentru problema 1.49

Ecuaţia oscilatorului armonic liniar devine


p
x = 7; 5 10 2 cos 0; 8t +
4
1.49 Coordonata de poziţie a corpului pe axa Ox este (Fig. 1.12)

x = R cos

Viteza unghiular¼
a în cazul mişc¼
arii circulare uniforme este
d
!=
dt
iar este
= !t + 0

unde 0 reprezint¼
a faza iniţial¼
a a mişc¼
arii. Atunci:
x0 1; 5 1
cos 0 = = =
R 3 2

adic¼
a 0= :
3
Se obţine astfel, pentru proiecţia pe axa Ox a vectorului de poziţie
expresia:
x = R cos !t +
3
O discuţie similar¼
a se poate face şi în cazul proiecţiei mişc¼
arii pe axa
Oy: În concluzie proiecţia mişc¼
arii circulare uniforme pe una din axele
55

Figura 1.13: Pentru problema 1.50

de coordonate ale unui sistem cartezian cu centrul în cercul cercului este


o mişcare oscilatorie armonic¼a.
Pentru viteza şi acceleraţia corpului se obţin expresiile:

v = R! sin !t +
3

a= R! 2 cos !t +
3
1.50 Utilizând reprezentarea fazorial¼ a a ocilaţiilor (Fig.1.13), ampli-
tudinea rezultant¼
a a oscilaţiilor paralele cu aceeaşi frecvenţ¼a este:

A2 = A21 + A22 + 2A1 A2 cos('2 '1 )

Prin urmare defazajul dintre cele dou¼


a oscilaţii este
A2 (A21 + A22 )
'2 '1 = arccos = 0; 1
2A1 A2
Dearece v1 max = A1 ! şi vmax = A! rezult¼
a:
2 2
v1 max A 5 10 9 10 2
vmax = = 2
=9 10 m/s
A1 5 10
1.51 Ecuaţia de mişcare este de forma

x = A cos !t

unde A = 25 cm şi ! = 10 rad/s.


56

Viteza particulei este


dx
v= = A! sin !t
dt
iar energiile cinetic¼
a şi potenţial¼
a pot … scrise sub forma:

mv 2 m! 2 A2
Ec = = sin2 !t
2 2
kx2 m! 2 A2
Ep = = cos2 !t
2 2
Punem condiţia ca Ec = 2Ep şi obţinem

sin2 !t = 2 cos2 !t

Atunci p
tg!t = 2
de unde
1 p 1 p
t= arctan 2 = arctan 2 = 0; 095 s
! 10
1.52 Dac¼
a corpul este deplasat cu 20 cm, atunci amplitudinea mişc¼
arii
este A = 20 cm. Din ecuaţia de conservare a energiei
1 2 1 2 1 2
mv + kx = kA
2 2 2
rezult¼
a: r
mv 2
x= A2
k
Dar ! 2 = k=m = 4 2 =T 2 şi
r s
T 2v2 (0; 8)2
x = A2 = (0; 2)2 = 0; 154 m = 15; 4 cm
4 2 4 2

1.53 Forţa care acţioneaz¼


a asupra corpului este
dV
F =
dx
57

Dezvolt¼
am expresia energiei potenţiale în jurul punctului x = 0 şi
reţinem doar primiii doi termeni.
dV 1 d2 V
V = V (0) + x+ x2 + :::::
dx x=0 2 dx2 x=0

Cum în x = 0 energia potenţial¼


a a corpului este minim¼
a dV =dx = 0
1 d2 V
V = V (0) + x2
2 dx2 x=0

şi
dV d2 V
F = = x
dx dx2 x=0
Se observ¼a c¼
a forţa care acţioneaz¼
a asupra corpului este una de tip
elastic iar constanta elastic¼
a este
d2 V
k=
dx2 x=0

1.3.4 Unde mecanice


1.54 Viteza de propagare a undei este:
v= = 320 cm/s
Ecuaţia undei este

y = A sin(kx !t + ') = 15 sin 0; 156x 50; 24t + cm


2
1.55 Viteza de propagare a undei este
! 9; 3
v= = = = = 3 m/s
T k 3; 1
deci distanţa str¼
ab¼
atut¼a de und¼ a în 10 s este de 30 m.
1.56 Datorit¼ a propag¼ arii undei prin mediul elastic, …ecare punct al
mediului efectueaz¼ a o mişcare oscilatorie armonic¼
a y = A sin (kx !t + ')
(Fig. 1.14). Viteza particulei situat¼ a la coordonata x = 1; 6 m şi la mo-
mentul t = 0; 2 s este
dy
vT = = A! cos(kx !t+') = 0; 12 4 cos( 1; 6 4 0; 2) = 0; 47 m/s
dt 8
58

Figura 1.14: Pentru problema 1.56

Acceleraţia oscilatorului este:

aT = A! 2 sin(kx !t + ') = 18; 00 m/s2

Lungimea de und¼
a este
2
= = 16 m
k
iar perioada este
2
T == 0; 5 s
4
prin urmare viteza de propagare a undei este

v= = 32 m/s
T
1.57 a) Din ecuaţia de oscilaţie a sursei rezult¼
a c¼
a ! = 100 rad/s
de unde se obţine:
2
T = = 2 10 2 s
100
Viteza de propagare a undei este:

v= = 103 m/s
T
Timpul dup¼ a care punctul aflat la distanţa x1 începe s¼
a oscileze se
poate calcula uşor cunoscând viteza:
x1 8 3
t= = 3 =8 10 s
v 10
59

b) Ecuaţia undei este:


x1
y1 = 0; 5 sin 100 t m
v
Defazajul dintre oscilaţia sursei şi oscilaţia punctului considerat este:

x1 x1 8
' = 's 'p = 100 t 100 t = 100 =
v v 10
c) Se consider¼
a defazajul dintre dou¼
a puncte aflate la distanţa x
unul de altul
x2 x1 100 (x1 x2 )
' = 100 t 100 t =
v v v
Atunci:
v '
x = (x1 x2 ) = = 3; 3 m
100
1.58 Distanţa dintre observator şi fulger se poate scrie atât în funcţie
de viteza sunetului cât şi în funcţie de viteza luminii

d = vs (t + t)
d = = ct

Eliminând timpul din cele dou¼


a relaţii se obţine distanţa dintre fulger şi
observator
vs t
d= = 557 m
1 vcs
1.59 Dac¼a temperatura aerului la nivelul solului este de 30o , la alti-
tudinea de 9000 m temperatura va …

9000
Tf = 30o 1o = 30o
150
Dup¼ a cum se observ¼ a din datele problemei, temperatura variaz¼
a liniar
cu în¼
alţimea şi prin urmare putem calcula viteza medie a sunetului folosind
doar valorile iniţial¼a şi …nal¼a ale acesteia.

vi + vf 331; 5 + 0; 607 30 + 331; 5 + 0; 607 ( 30)


vm = = = 331; 5 m/s
2 2
60

Timpul în care sunetul parcurge distanţa de 9000 m între avion şi sol
este
d 9000
t= = = 27; 15 s
vm 331; 5
În cazul în care nu se ia în calcul variaţia vitezei cu temperatura, se
obţine
d 9000
t0 = = = 25; 74 s
v 331; 5 + 0; 607 30
1.60 Nivelul sonor se de…neşte prin
I
= 10 lg
I0
12
unde I0 este intensitatea de prag a sunetului I0 = 10 W/m2 şi
70
I = I0 10 10 = 10 12
10 10 = 10 5
W/m2
1.61 Intensitatea sunetului la distanţa r de surs¼
a este:
P
I=
4 r2
Pe de alt¼
a parte, ea poate … exprimat¼
a şi în funcţie de nivelul sonor
12
I = 10 10
Egalând cele dou¼
a relaţii se obţine:
P
= r2 10 =10 12 = 9
4
Intensitatea radiaţiei când nivelul sonor este de 100 dB este I =
10 2 W/m şi corespunde unei distanţe
r r
P 9
r= = = 30 m
4 I 10 2
1.62 Intensitatea radiaţiei este invers proporţional¼a cu p¼
atratul dis-
tanţei dintre sursa sonor¼a şi observator deci putem calcula distanţele de
la sursa sonor¼ a la …ecare dintre cei doi ascult¼
atori (Fig. 1.15)
r
P
r1 =
4 I1
r
P
r2 =
4 I2
61

Figura 1.15: Pentru problema 62

Intensit¼
aţile sunetului pot … scrise sub forma
1
I1 = 10 10 12
= 10 6
W/m2
2 12
I2 = 10 10 = 10 4
W/m2

Distanţa dintre cei doi observatori este suma distanţelor r1 şi r2


r
P 1 1
d = r 1 + r2 = p +p
4 I1 I2

şi r
P d
= = 0; 1
4 p1 + p1
I1 I2

Atunci:

r r
P 1
r1 = = 0; 1 6
= 100 m
4 I1 10
r r
P 1
r2 = = 0; 1 3
= 10 m
4 I2 10

1.63 Cele mai mici insecte ce pot … detectate cu ajutorul semnalelor


emise de lilieci au dimensiuni apropiate de lungimea de und¼
a a sunetului
emis, deci
340
= = = 5; 6 mm
v 60000
62

1.64 Sursa fiind punctiform¼ a, undele emise de aceasta sunt sferice.


Suprafeţele de und¼ a sunt sfere concentrice distanţate una de alta cu
lungimea de und¼ a. Dac¼ a observatorul ar fi în repaus el ar recepţiona
ct= perturbaţii în timpul t. Dac¼ a observatorul se apropie de surs¼
a el va
recepţiona (c + v) t= perturbaţii în timpul t. Frecvenţa cu care obser-
vatorul recepţioneaz¼a undele este:

0 (c + v)t c+v (c + v) v
= = = = 1+
t cT c
Dac¼a observatorul se dep¼
arteaz¼
a de surs¼
a cu viteza v el va recepţiona
(c v) t= unde în timpul t. Frecvenţa receptionat¼a de observator va fi:

0 (c v)t c v (c v) v
= = = = 1
t cT c
Putem astfel s¼
a exprim¼am frecvenţa receptionat¼
a de observatorul care
se apropie sau se dep¼arteaz¼
a de surs¼
a astfel:
0 v
= 1
c
unde semnul + corespunde cazului când observatorul se apropie de surs¼ a
iar semnul corespunde cazului când observatorul se dep¼ arteaz¼
a de
surs¼
a. Acesta este efectul Doppler.
1.65 Deoarece viteza de propagare a sunetului depinde numai de pro-
priet¼
aţile mediului, în timpul unei oscilaţii unda se va propaga înainte cu
distanţa . Dar în timpul unei perioade şi sursa se deplaseaz¼ a în sensul
de deplasare al undei cu vT , unde T este perioada. Atunci lungimea de
und¼a va fi:
0
= T = cT T = (c )T
Frecvenţa perceput¼
a de observator va fi:
0 c c
= 0 =
c
Dac¼
a sursa se dep¼arteaz¼
a de observator cu viteza v lungimea de und¼
a
va fi:
0
= + T = cT + T = (c + ) T
iar frecvenţa perceput¼
a de observator va fi:
0 c c
= 0 = v
c+
63

Astfel, în cazul în care sursa se apropie sau se dep¼


arteaz¼
a de obser-
vator, frecvenţa perceput¼
a de acesta este:
0 c c
= 0
=
c
unde semnul + corespunde cazului în care sursa se apropie de observator
iar semnul corespunde cazului în care sursa se dep¼ arteaz¼
a de observa-
tor.

1.66 Ceasul aruncat de la fereastr¼


a cade liber iar înainte s¼
a ating¼
a
solul are viteza p
= 2gh = 17; 3 m
Utilizând rezultatele problemei anterioare, frecvenţa sunetului auzit
de proprietarul ceasului este
0 c
= = 632 Hz
c
1.67 Din datele problemei rezult¼
a:

A = 0; 25 m

! = 0; 30 rad/s
2 2
T = = = 20; 944 s
! 0; 3
k = 40 m 1
2 2
= = = 0; 157 m
k 40
0; 157 3
v= = = 7; 49 10 m
T 20; 944
1.68 Frecvenţa sunetului produs de coard¼
a este
s
T m
v= unde =
l
r
Tl
v=
m
64

şi
v2m 25 0; 06
T = = = 0; 25 N
l 6
1.69 Viteza de propagare a undei este:
s
T
u=

Cum
!=2
Puterea
s
1 2 2 1 T
P = ! A u= (4 )2 A2 = 511; 16 W
2 2

1.70 a) Frecvenţa fundamental¼


a este
s
1 T
=
2L
2
unde = 4d este densitatea liniar¼
a:
Atunci:
d2
T = (2L)2 = (2L)2 = 0; 551 N
4
b)
1 T
= p
4L T
1 T
=
2 T
1.71 Distanţa parcurs¼
a de unda P este
r
1 cos 4
l1 = 2R sin = 2R = 4875; 4 km
8 2
Timpul de propagare pentru unda P este
l1 4875; 4
t1 = = = 625; 05 s
v1 7; 8
65

Distanţa parcurs¼
a de unda Rayleigh
R 6370
l2 = = = 5003 km
4 4
Timpul de propagare al undei Rayleigh este:
l2 5003
t2 = = = 1111:8 s
v2 4:5
Prin urmare, diferenţa de timp dintre cele dou¼
a unde este

t = t2 t1 = 1111; 8 625; 05 = 485; 75s

1.3.5 Mecanic¼
a analitic¼
a
1.72 Deoarece mişcarea pendului are loc în plan vertical (Fig. 1.16),
consider¼
am c¼a planul respectiv este Oyz (x = 0). În plus exist¼
a şi relaţia
2 2 2
de leg¼
atur¼
a x + y = l , unde l este lungimea pendului. Astfel num¼ arul
de grade de libertate este 1. Se alege coordonata generalizat¼ a ca …ind
unghiul care este format de pendul cu axa Oz (axa vertical¼ a). Atunci

z = l cos z_ = l(sin ) _
y = l sin y_ = l(cos ) _

Energia cinetic¼
a a pendului este
my_ 2 mz_ 2 1
Ec = + = ml2 _ 2
2 2 2
Energia potenţial¼
a este:

Ep = mgl cos

Astfel funcţia lui Lagrange este:


1
L = Ec Ep = ml2 _ 2 + mgl cos
2
66

Figura 1.16: Pentru problema 1.72

Ecuaţia Lagrange este:

d @L @L
L= =0
dt @_ @
@L d @L
= ml2 _ = ml2 •
@_ dt @ _
@L
= mgl sin
@
Rezult¼
a
l• + g sin = 0
În cazul micilor oscilaţii consider¼
am aproximarea sin : Atunci
ecuaţia devine:
l• + g = 0
sau
•+ g =0
l
Aceasta este ecuaţia unui oscilator plan. Soluţia general¼
a este

= 0 cos (!t + 0)

unde
g
!2 =
l
67

iar 0 este amplitudinea mişc¼arii iar 0 este faza iniţial¼a a mişc¼


arii. Aceste
dou¼a m¼ arimi se determin¼a din condiţile iniţiale. Astfel dac¼ a consider¼am

a pendulul la momentul t = 0 este deplasat faţ¼ a de vertical¼
a cu un unghi
vertical egal cu 0 şi este în repaus _ = 0, rezult¼ a c¼
a 0 = 0. Soluţia
0
ecuaţiei este:

= 0 cos !t
1.73 Consider¼
am c¼
a mişcarea oscilatorie are loc pe axa Ox şi în acest
caz coordonata generalizat¼
a este chiar coordonata x. Energia cinetic¼ a
este:
m 2
Ec = x_
2
Energia potenţial¼
a
1
Ep = kx2
2
Funcţia lui Lagrange este:
m 2 1 2
L= x_ + kx
2 2
Ecuaţia Lagrange este:

d @L @L
=0
dt @ x_ @x

unde
@L d @L
= mx_ şi = m•
x
@ x_ dt @ x_
@L
= kx
@x
Astfel se obţine ecuaţia:

m•
x + lx = 0

a c¼
arei soluţie general¼
a este:

x = x0 cos (!t + 0)
68

unde r
2 k
!= =
T m
Perioada mişc¼
arii oscilatorii este:
r
m
T =2
k

1.74 Când nucleul este fix, forţa de interacţiune este o fort¼


a central¼
a:

F~ (r) = F (r)~r

Mişcarea are loc într-un plan. Astfel, prin derivarea egalit¼ aţii ~l = ~r p~
rezult¼
a:
d~l d~r d~p
= p~ + ~r = ~v m~v + ~r F~ (r) = 0
dt dt dt
ceea ce arat¼a c¼ a momentul cinetic se conserv¼ a. Rezult¼
a c¼
a ~r se afl¼ a într-
un plan care este perpendicular pe ~l. Mişcarea se face într-un plan şi
exist¼
a doar dou¼ a grade de libertate. Se aleg coordonatele polare r şi ca
fiind coordonatele generalizate. Centrul O al sistemului de coordonate
se consider¼a nucleul cu sarcina Ze. Atunci

x = r cos

y = r sin
x_ = r_ cos r _ sin
y_ = r_ sin + r _ cos
Energia cinetic¼
a este:
m 2 m 2
Ec = x_ + y_ 2 = r_ + r2 _ 2
2 2
Energia potenţial¼
a se determin¼
a pornind de la faptul c¼
a forţele elec-
trostatice sunt conservative. Deoarece
Ze2
dEp = F dr = dr
4 "0 r 2
69

prin integrare se obţine energia potenţial¼


a:
Zr r
Ze2 Ze2 Ze2
Ep (r) = dr = =
4 "0 r 2 4 "0 r 1 4 "0 r
1

Funcţia lui Lagrange este:

m 2 Ze2
L = Ec Ep = r_ + r2 _ 2 +
2 4 "0 r
Ecuaţiile de mişcare sunt:

d @L @L
=0
dt @_ @

şi
d @L @L
=0
dt @ r_ @r
Pentru a determina forma concret¼
a a acestor ecuaţii se va calcula
fiecare termen în parte.

@L d @L
= mr2 _ ; = mr2 • + 2mr_ _ r
@_ dt @_
Deoarece L nu depinde explicit de
@L
=0
@
Atunci:
mr2 • + 2mr_ _ r = 0
Prin integrarea acestei relaţii se obţine:

mr2 _ = mr2 ! = mrv = ct:


Relaţia reprezint¼
a legea de conservare a momentului cinetic.

l = mr2 _ = mvr = ct:

arimea mr2 _ este o integral¼


M¼ a prim¼
a a mişc¼
arii.
70

Pentru a obţine forma concret¼a a celei de-a doua ecuaţie Lagrange se


calculeaz¼
a:
@L d @L
= mr_ = m•r
@ r_ dt @ r_
@L Ze2
= mr _ 2
@r 4 0 r2
Ecuaţia respectiv¼
a devine:

Ze2
m•
r mr _ 2 + =0
4 0 r2
Aceast¼a ecuaţie poate fi scris¼
a doar în funcţie de r. Pentru aceasta
se ţine cont de relaţia care exprim¼a momentul cinetic. Rezult¼ a:

l2 Ze2
m•r + =0
mr3 4 "0 r2
1.75 Se alege drept coordonata generalizat¼
a parametrul . Atunci:

x_ = a _ (1 + cos )

y_ = a _ sin
Energia cinetic¼
a este:
m 2
Ec = x_ + y_ 2 = ma2 _ 2 (1 + cos )
2
iar energia potenţial¼
a:

Ep = mgy = mga(1 cos )

Funcţia lui Lagrange este:

L = Ec Ep = ma2 _ 2 (1 + cos ) mga(1 cos )

sau
L = 2ma2 _ 2 cos2 2mga sin2
2 2
Se efectueaz¼
a schimbarea de variabil¼
a:
_
z = sin şi z_ = cos
2 2 2
71

Atunci funcţia lui Lagrange devine:

L = 8a2 mz_ 2 2mgaz 2


Considerând z noua coordonat¼a generalizat¼
a ecuaţia de mişcare se va
scrie astfel:
d @L @L
=0
dt @ z_ @z
Se calculeaz¼
a fiecare termen în parte:

@L d @L
= 16a2 mz_ = 16a2 m•
z
@ z_ dt @ z_
@L
= 4mgaz
@z
Atunci forma ecuaţiei de mişcare devine:

4a•
z + gz = 0

Ecuaţia obţinut¼
a este o ecuaţie diferenţial¼apomogen¼
a de ordinul al
doilea. Soluţiile ecuaţiei caracteristice sunt i g=4a. Soluţia ecuaţiei
de mişcare se poate pune sub forma:
r r
g g
z = a1 sin t + b1 cos t
4a 4a

S¼a consider¼ a la momentul iniţial = 0 şi _ = 0. Atunci la


am c¼
t = 0, z = z0 = sin( 0 =2), z(0)
_ = 0: Ţinând cont de condiţiile iniţiale
obţinem:
a1 = 0
şi
b1 = z0
Atunci soluţia ecuaţiei de mişcare se scrie ca:
r r
g 0 g
z = z0 cos t = sin cos t
4a 2 4a
Cum: r
0 g
sin = sin cos t
2 2 4a
72

rezult¼
a: r
0 g
= 2 arcsin sin cos t
2 4a

1.76 Dac¼ a se notez¼


a cu x1 şi x2 coordonatele celor dou¼
a corpuri,
energia cinetic¼
a a sistemului este:
m1 x_ 21 m2 x_ 22
Ec = +
2 2
Energia potenţial¼
a este determinat¼
a de deformarea resorturilor:
k1 k2
Ep = (x1 l0 )2 + (x2 x1 l0 )2
2 2
Se face schimbarea de variabile:

1 = x1 l0

2 = x2 2l0
Energiile cinetic¼
a şi potenţial¼
a se scriu astfel:

m1 _ 21 m2 _ 22
Ec = +
2 2
k1 2 k2 2
Ep = 1 + ( 2 1)
2 2
Funcţia lui Lagrange este:

m1 _ 21 m2 _ 22 k1 2 k2 2
L= + ( 1)
2 2 2 1 2 2
Ecuaţiile de mişcare sunt determinate dac¼
a se rezolv¼a ecuaţiile La-
grange:
d @L @L
=0
dt @ _1 @ 1
d @L @L
=0
dt @ _2 @ 2
Acestea devin:

m 1 • 1 + k1 1 k2 ( 2 1) =0
73

m 2 • 2 + k2 ( 2 1) =0
Pentru rezolvarea acestui sistem de ecuaţii diferenţiale se aleg 1 şi
2 de forma:
1 = A1 sin(!t + )

2 = A2 sin(!t + )

Se obţine sistemul omogen:

k1 + k2 m 1 ! 2 A1 k 2 A2 = 0

k 2 A1 + k 2 m 2 ! 2 A2 = 0
Sistemul este compatibil dac¼
a determinantul s¼
au este nul.

k 1 + k2 m1 ! 2 k2
=0
k2 (k2 m2 ! 2 )
Se obţine astfel ecuaţia bip¼
atrat¼
a:

m1 m2 ! 4 [(m1 + m2 ) k2 + m2 k1 ] ! 2 + k1 k2 = 0

În cazul considerat m1 = m2 = m şi k1 = k2 = k. Soluţiile ecuaţiei


de mai sus sunt: p
2 3+ 5 k
!1 =
2 m
p
3 5k
! 22 =
2 m
În cazul când ! = ! 1 soluţiile sistemului algebric sunt:

A1 = A
p
1+ 5
A2 = A
2
unde A este o constant¼
a.
În cazul când ! = ! 2 soluţiile sistemului algeric sunt:

A1 = B
p
1 5
A2 = B
2
74

unde B este o constant¼ a.


Atunci:
1 = A sin(! 1 t + 1 ) + B sin(! 2 t + 2 )
p p
1+ 5 1 5
2 = A sin(! 1 t + 1 ) + B sin(! 2 t + 2 )
2 2
Constantele A, B, 1 şi 2 se determin¼ a din condiţiile iniţiale.
1.77 Sistemul are un singur grad de libertate deoarece bila nu se
poate mişca decât în lungul tubului. Coordonata generalizat¼ a este r
(distanţa de la punctul O la bila de mas¼ a m). Atunci:

x = r cos !t

y = r sin !t
x_ = r_ cos !t r! sin !t
y_ = r_ sin !t + r! cos !t
Energia cinetic¼
a este:
m 2 m 2
Ec = x_ + y_ 2 = r_ + r2 ! 2
2 2
Energia potenţial¼
a este doar de natur¼a gravitaţional¼
a:

Ep = mgy = mgr sin !t


Funcţia lui Lagrange este:
m 2
L = Ec Ep = r_ + r2 ! 2 + mgr sin !t
2
iar ecuaţia de mişcare:

d @L @L
=0
dt @ r_ @r

Calculând fiecare termen în parte se obţine:

@L d @L
= mr_ = m•
r
@ r_ dt @ r_

@L
= mr! 2 + mg sin !t
@r
75

iar ecuaţia Lagrange devine:

r• !2r g sin !t = 0

Aceasta este o ecuaţie diferenţial¼a de ordinul al doilea neomogen¼ a.


Soluţia general¼
a este dat¼ a de suma dintre soluţia general¼a a ecuaţiei
omogene şi o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene.
Ecuaţia omogen¼ a este:

r• !2r = 0

Cum soluţiile ecuaţiei caracteristice t2 ! 2 = 0 sunt t1 = ! şi t2 = !,


soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene este:

!t
r = Ae + Be!t
unde A şi B sunt constante.
Pentru ecuaţia neomogen¼ a se consider¼
a o soluţie de forma:

r = a sin !t

unde a este o constant¼


a. Înlocuind în ecuaţia Lagrange se obţine:

a! 2 sin !t a! 2 sin !t g sin !t = 0


Rezult¼
a:
g
a=
2! 2
şi
g
r= sin !t
2! 2
Soluţia general¼
a a ecuaţiei Lagrange este:

!t g
r = Ae + Be!t sin !t
2! 2
Viteza corpului este:

!t g
r(t)
_ = !Ae + !Be!t cos !t
2!
76

Constantele A şi B se determin¼ a din condiţiile iniţiale: r(0) = 0 şi r(0)


_ =
0 (iniţial corpul este în repaus) obţinându-se sistemul

A+B =0
g
!A + !B =0
2!
Prin rezolvarea acestui sistem de ecuaţii se obţine:
g
A= B=
4! 2
Atunci ecuaţia de mişcare este:
g
r= e!t e !t 2 sin !t
4! 2
1.78 Exprim¼
am coordonatele carteziene în funcţie de coordoantele
polare:

x = r cos şi y = r sin


Atunci:

x_ = r_ cos r _ sin

y_ = r_ sin + r _ cos
Viteza particulei este

v 2 = x_ 2 + y_ 2 = r_ 2 + r2 _ 2
Energia cinetic¼
a este:
1
Ec = m r_ 2 + r2 _ 2
2
Funcţia Lagrange este:
1
L = EC Ep (r) = m r_ 2 + r2 _ 2 Ep (r)
2
Impulsurile generalizate sunt:
@L
pr = = mr_
@r
77

@L
p = = mr2 _
@
Funcţia Hamilton este:
1
H = Ec + Ep (r) = m r_ 2 + r2 _ 2 + Ep (r)
2
Dearece r _ = r! = vt este viteza tangenţial¼ a m¼ arimea p = mrvt
este momentul cinetic al particulei.
Vitezele generalizate r_ şi _ se pot scrie funcţie de impulsurile gener-
alizate astfel:
pr p
r_ = şi _ =
m mr2
Atunci funcţia Hamilton se scrie în funcţie de impusurile generalizate
astfel:

p2r p2
H= + + Ep (r)
2m 2mr2
Ecuaţia Hamilton

@H
p_ =
@
duce în acest caz la

p_ = 0
adic¼
a p = ct: Aceasta înseamn¼ a c¼
a momentul cinetic al particulei se
conserv¼
a.
1.79 Ecuaţiile Hamilton sunt

@H
= q_ = p
@p
@H
= p_ = ! 2 q
@q
Derivînd în raport cu timpul prima ecuaţie Hamilton se obţine:

q• = p_ = !2q
78

Aceasta este ecuaţia oscilatorului armonic liniar. Soluţia general¼


a
este de forma

q = A cos (!t + 0)

p= !A sin (!t + 0)

unde A şi 0 sunt constante care se determin¼


a din condiţiile iniţiale.

1.3.6 Elemente de mecanic¼


a relativist¼
a
1.80 Momentele de timp la care au loc cele dou¼
a evenimente în
sistemul S sunt

t1 = (t01 + vx01 =c2 )


t2 = (t02 + vx02 =c2 ):

De aici rezult¼
a

t = t2 t1 = (t02 t01 ) + v(x02 x01 )=c2 = v(x02 x01 )=c2

şi r
v v 2
1 = 1=3
c c
de unde v=c = 0; 357: Astfel viteza sistemului S 0 faţ¼
a de S este v =
0; 357 c = 1; 071 108 m/s
1.81 Timpul de viaţ¼
a al miuonului în sistemul laboratorului este

t0 2; 2 106 6
t= q =q = 2; 54 10 s
v 2 2
1 c
1 (0; 5)
Spaţiul parcurs de acesta este

d = vt = 0; 5 3 108 2; 54 10 6
= 381 m
1.82 Energia de repaus a electronului este

E0 = m0 c2 = 9; 1 10 31
9 1016 = 81; 9 10 15
J

Exprimat¼
a în eV, devine
79

81; 9 10 15
E0 = = 0; 511 106 eV = 0; 511 MeV
1; 6 10 19
1.83 Lungimea barei în timpul mişc¼
arii devine
1=2
v2
L = L0 = 1 L0 = 0; 6L0
c2
deci bara se va scurta cu

L = L0 L = 0; 4L0

1.84 Putem exprima distanţa de la centrul la marginea galaxiei sub


forma
d = vt = v t0 = 3 104 ani lumin¼ a
unde t0 = 40 ani este durata c¼
al¼
atoriei în sistemul propiu. Deoarece 1 an
lumin¼
a = 1 an c rezult¼ a:
v
v= 2 1=2 = 750 c
(1 )
unde cu = v=c am notat raportul dintre vitez¼
a şi viteza luminii.
Rezult¼
a:

2 1=2 = 750
(1 )
şi
= 0; 99 de unde v = 0; 99 c
1.85 Masa de mişcare a omului este:

m = m0

atunci:
= m=m0 = 1; 01
şi
2
=( 1)1=2 = = 0; 14 v = 0; 14 c
1.86 a) Masa de mişcare a miuonului este:

m = m0
80

Figura 1.17: Pentru problema 1.87

unde
= =3
0
şi
m = 621me
b) Energia cinetic¼
a este

T =( 1)m0 c2 = 211 MeV

1.87 Dac¼ a not¼am viteza pionului cu c putem exprima unghiul de


emergenţ¼
a al neutrino (Fig.1.17 ):

tg = sin v = c (cos c= v ) = 1= c

deoarece = 90o şi = 1:


De aici rezult¼
a

sin = 1= c şi cos = c

În sistemul propriul al pionului avem

deoarece conservarea impulsului impune ca miuonul şi neutrino s¼


a se
deplaseze în sensuri opuse.
Astfel

tg = tg( )= tg = 1= c c

sau
81

Figura 1.18: Pentru problema 1.88

tg = 1= c c

de unde
2
tg = sin = c (cos c= ) = 1= c c (1 + 1= )

Cum
= (m2 m2 )=(m2 + m2 )
se obţine
tg = (m2 m2 )=2 2
c cm
2

1.88 Modelul este similar celui utilizat la studiul efectului Compton


dar cu alte aproxim¼
ari 1.18.
Din legea de conservare a energiei se obţine

E = E0 + T

iar din legea de conservare a impulsului

p0 = p2 + p2e 2ppe cos

unde
c2 p02 = E 02 M 2 c4
c2 p2 = T 2 + 2T mc2

p= M c
82

= 1=(1 )1=2
Ţinând cont de mc2 E; se obţine relaţia cerut¼
a.
1.89 Din condiţia ca energia cinetic¼a s¼
a …e egal¼ a cu energia sa de
repaus, rezult¼
a
( 1)mc2 = mc2
de unde = 2: Deci
p
= (1 1= 2 )1=2 = 3=2

Cum
pe = m c;
atunci p
cpe = mc2 = 3mc2
şi p
p = pe = 3E0 MeV/c
1.90. Fie cuadrivectorii P~i (Ei =c; p~i ) şi P~f (Ef =c; p~f ) unde p~i şi p~f
sunt implusul iniţial, respectiv …nal al electronului. Ridicând la p¼ atrat
diferenţa dintre cele dou¼a valori obţinem
2Ei Ef
Q2 = (P~i P~f )2 = 2m2 c2 + 2P~i P~f
c2
Cum Ei = Ef = E şi pi = pf = E=c şi neglijând masa electronului,
obţinem
Q2 = 2E 2 (1 cos )=c2
Capitolul 2

TERMODINAMICA

2.1 Noţiuni fundamentale


2.1.1 Energia intern¼
a şi formele schimbului de en-
ergie
Sistemul termodinamic reprezint¼ a o porţiune din univers care cuprinde
corpuri şi/sau câmpuri şi care este delimitat¼ a de restul universului printr-
o bariera …zic¼a sau imaginar¼a. Restul universului poart¼ a numele de mediu
extern.
Principiul fundamental: Un sistem izolat ajunge întotdeauna dup¼ a
un timp su…cient de lung într-o stare de echilibru termodinamic şi nu
poate ieşi de la sine din aceast¼ a stare. Starea de echilibru termodinamic
este o stare în care propriet¼ aţile sistemului nu variaz¼ a în timp şi acesta
nu schimb¼ a energie cu mediul extern
Energia intern¼ a a unui sistem termodinamic reprezint¼ a suma energi-
ilor cinetice ale particulelor, suma energiilor potenţiale de interacţie din-
tre particulele sistemului şi suma energiilor potenţiale ale particulelelor
în câmpuri externe.
Lucru mecanic este forma schimbului de energie care are loc cu
schimbarea parametrilor de poziţie printr-o
RV mişcare ordonat¼ a.
Exemplu: în cazul unui ‡uid L = V12 pdv
C¼aldura este forma schimbului de energie care se poate face f¼ ar¼
a
schimbarea parametrilor de poziţie şi f¼ ar¼
a a exista mişc¼ari ordonate.

Q = C T = mc T = C T

83
84

unde C este capacitatea caloric¼ a, c este c¼


aldura speci…c¼a şi C este c¼
al-
dura molar¼ a. Aceşti parametri depind de modul în care are loc transferul
de c¼aldur¼ a.
Energia intern¼ a este o m¼ arime care depinde de starea sistemului în
timp ce lucrul mecanic şi c¼ aldura depind de transformarea suferit¼ a de
sistem.
Principiul zero: Temperatura este o funcţie de starea de echilibru
a sistemului. Astfel, parametrii de forţ¼ a sunt funcţii de parametrii de
poziţie şi de temperatur¼ a.
Exit¼ a dou¼ a tipuri de ecuaţii care descriu starea sitemului:
a) Ecuaţii termice de stare : Ai = Ai (a1 ; a2 ; :::an ; )
b) Ecuaţia caloric¼ a de stare U = U (a1 ; a2 ; :::an ; )
În cazul gazului ideal, ecuaţia termic¼ a de stare este p = RT =V şi
ecuaţia caloric¼ a de stare este U = CV T , unde CV este capacitatea caloric¼ a
la volum constant.
Transform¼ arile gazului ideal
1. Transformarea izoterm¼ a T = ct:şi pV = ct:
2. Transformarea izobar¼ a p = ct:şi V =T = ct:
3. Transformarea izocor¼ a V = ct:şi p=T = ct:
4. Transformarea adiabatic¼ a Q = 0 şi pv = ct: unde este exponen-
tul adiabatic

2.1.2 Principiul I al termodinamicii


Principiul I al termodinamicii reprezint¼a legea de conservare a energiei
pentru sistemele închise. Ea leag¼ a variaţia energiei interne a sistemului
de lucrul mecanic şi c¼aldura schimbate de acesta cu mediul extern.

Formularea matematica1 :

U =Q L

Cazul unei transformari in…nitezimale

dU = Q L
1
În aceast¼
a formulare am considerat L>0 atunci când sistemul efectueaz¼
a lucru
mecanic asupra mediului exterior (gazul se dilat¼
a).
85

Coe…cienţii calorici
Capacitatea caloric¼
a la volum constant
Q @U
CV = =
dT V @T V

Capacitatea caloric¼
a la presiune constant¼
a
Q
Cp =
dT p

C¼ a (T = ct:)
aldura latent¼
Q @U
= = +p
dV T @V T

Relaţia Robert Mayer

@U @V
Cp CV = +p
@V T @T p

Transferul de c¼
aldur¼
a între corpuri
Conducţia termic¼ a. Transferul de energie (c¼ aldur¼a) se realizeaz¼
a
la scar¼
a microscopic¼ a prin ciocnirile dintre particulele cu energie cinetic¼
a
mai mare (la nivel macroscopic temperatura este mai mare) şi particulele
cu energie cinetic¼ a mai mic¼ a (la nivel macroscopic temperatura este mai
mic¼a). Densitatea ‡uxului de energie, j (energia ce trece prin unitatea
de suprafaţ¼a în unitatea de timp), în cazul c¼ a transferul are loc dup¼ ao
singur¼a direcţie, are expresia:
dT
j= k
dx
unde k este coe…cientul de transfer termic al c¼
aldurii.
Radiaţia termic¼ a: Toate obiectele înc¼ alzite radiaz¼a energie sub
form¼a de unde electromagnetice. Energia emis¼ a de unitatea de arie în
unitatea de timp poart¼a numele de putere de emisie şi este proporţional¼
a
cu T 4 :
R = e T4
86

unde = 5; 67 108 W/m2 K4 este cunoscuta sub numele de constanta


Stefan-Boltzmann iar e este este emisivitatea materialului şi variaz¼
a între
0 şi 1. Când e = 1 ne referim la corpul negru.

2.1.3 Principiul II al termodinaicii


Formul¼
ari ale Principiului II al termodinamicii
Formularea Thomson:
Într-o transformare ciclic¼ a monoterm¼ a sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic în exterior. Dac¼ a transformarea este şi reversibil¼a sistemul
primeşte lucru mecanic din exterior.
Formularea Clausius:
Este imposibil de realizat o transformare al c¼ arui unic rezultat s¼ a …e
transferul de la sine al c¼aldurii de la o surs¼
a cu temperatur¼ a dat¼a la o
surs¼
a cu temperatur¼ a mai mare.
Formularea matematic¼a:
Cazul proceselor reversibile
Exist¼a o funcţie de stare numit¼a entropie a c¼
arei variaţie este

Q
dS =
T
unde Q este c¼
aldura schimbat¼
a de sistemul a‡at la temperatura T:
Cazul proceselor ireversibile

dS = di S + de S

unde di S > 0 este variaţia de entropie datorat¼ a ireversibilit¼


aţii sis-
temului iar de S este variaţia de entropie a sistemului datorat¼
a schimbului
de c¼
aldur¼a cu mediul extern.

Leg¼atura dintre ecuaţia caloric¼


a de stare şi ecuaţia termic¼
a de
stare

@U @p
=T p
@V T @T V
87

Ciclul Carnot. Motoare termice. Pompe de c¼


aldur¼
a.
Ciclul Carnot este ciclul format din dou¼
a izoterme şi dou¼
a adiabate.
Randamentul ciclului Carnot pentru un gaz ideal este:

Q2 T2
=1+ =1
Q1 T1
unde Q2 este c¼
aldura cedat¼a c¼
atre sursa rece (a‡at¼
a la temperatura T2 ) iar
Q1 este cantitatea de c¼
aldur¼a primit¼
a de la sursa cald¼a (a‡at¼
a la temper-
atura T1 ). Randamentul ciclului Carnot este independent de substanţa
de lucru.
Motorul termic transfom¼ a energia termic¼ a în energie mecanic¼ a.
Randamentul unui motor termic este:

L
=
Q1
unde L este lucrul mecanic efectuat de motor iar Q 1 este c¼ aldura primit¼
a
de acesta
Observaţie:
Randamentul maxim este dat de motorul care funcţioneaz¼a dup¼a ciclul
Carnot.
Pompele de c¼ aldur¼ a sunt utilizate pentru înc¼ alzirea sau r¼
acirea
incintelor. Ele funcţioneaz¼
a pe acelaşi principiu ca şi motoare termice.
În cazul ideal, un frigider este un motor Carnot care funcţioneaz¼ a în
sens invers (consum¼a energie pentru a prelua c¼ aldura de la sursa rece).
E…cienta unui frigider ideal este

QC
=
L

2.2 Probleme propuse


2.2.1 Energia intern¼
a şi formele schimbului de en-
ergie
2.1 O cantitate de gaz ideal se destinde triplându-şi volumul iniţial
de 2 m3 printr-un proces cuasistatic în care p = V 2 unde = 5
88

atm/m6 :Calculaţi lucrul mecanic efectuat de gaz. (1 atm = 1; 013 105


Pa)

2.2 Un volum de 5 m3 de gaz ideal monoatomic la presiunea de 1 atm


este comprimat izoterm pân¼ a ajunge la volumul de 1 m3 iar apoi, prin
destindere adiabatic¼a, revine la volumul iniţial.
a) S¼
a se reprezinte transform¼arile într-o diagrama pV
b) S¼
a se calculeze lucrul mecanic efectuat de sistem asupra mediului
înconjur¼ator
c) S¼
a se compare rezultatele cu cele obţinute în cazul unui gaz di-
atomic

2.3 S¼
a se calculeze lucrul mecanic efectuat în procesul din Fig.2.1

Figura 2.1: Fig.1 Pentru problema 2.3

2.4 La temperatura camerei (20 C) gazul din interiorul unui spray


are presiunea de 2 atm (202 kPa) şi volumul de 120 cm3 : Calculaţi pre-
siunea în interiorul tubului când temperatura ajunge la 200 C. (nu se
va lua în considerarea dilatarea termic¼
a a containerului)

2.5 Camerele unei biciclete de curse sunt um‡ate pân¼ a la presiunea de


2 atm. Când valva este scoasa brusc, în jurul ei se observ¼ a apariţia unui
strat subţire de gheaţ¼
a. Explicaţi fenomenul şi calculaţi temperatura
aerului ce iese din camer¼ a cunoscând coe…cientul adiabatic al aerului
= 1; 4 şi temperatura iniţial¼
a a aerului de 20 C:
89

2.6 O autocistern¼ a este umplut¼ a în proporţie de 98% cu un volum


V g de benzin¼a. Procesul de umplere are loc la temperatura de 0 C dar
autocisterna se deplaseaz¼ a apoi spre o zon¼ a în care temperatura este de
40 C: Exist¼ a riscul ca benzina s¼a se scurg¼
a din cistern¼
a? (se cunosc coe-
4
…cientul de dilatare termic¼ a al benzinei g = 9 10 C 1 şi coe…cientul
5 1
de dilatare termic¼a al cisternei c = 9 10 C ).

2.7 S¼a se calculeze lucrul mecanic efectuat de un gaz când se destinde


adiabatic din starea iniţial¼
a (p1 ; V1 ) în starea …nal¼
a (p2 ; V2 ). Se cunoaşte
exponentul adiabatic al gazului .

2.8 Un termometru cu gaz cu volum constant este calibrat în z¼ apad¼ a


carbonic¼ a (adic¼a dioxid de carbon în stare solid¼ a la temperatura de -80
C) şi în alcool etilic la temperatura de …erbere (78 C). Presiunile pentru
aceste dou¼ a st¼
ari sunt de 0,900 atm respectiv 1,635 atm. G¼ asiţi funcţia
liniar¼a ce face leg¼atura între presiunea şi temperatura gazului şi calculaţi
presiunea gazului la temperatura de îngheţ, respectiv la temperatura de
…erbere a apei.

2.9 Într-o scar¼


a de temperatur¼ a punctul de îngheţ al apei este la -15
S iar punctul de …erbere este la +60 S. G¼ asiţi funcţia liniar¼
a ce face
leg¼
atura între aceast¼a scar¼
a şi scara Celsius.

2.10 La temperaturi foarte mici, c¼ aldura molar¼


a a s¼
arii variaz¼
a cu
temperatura în concordanţ¼
a cu legea lui Debye:

T3
C=k 3

unde k = 1940 J/molK şi = 281 K. Care este c¼ aldura necesar¼


a pentru
ca temperatura unui mol de sare sa creasc¼
a de la T1 = 10 K la T2 = 30
K.

2.11 O prob¼ a de cupru are masa de 100 g şi temperatura de 25 C.


Calculaţi temperatura probei dac¼
a aceasta primeşte o energie suplimen-
tar¼
a de 200 J. (C¼
aldura speci…c¼
a a cuprului este c = 385 J/kgK)

2.12 Pentru a face o cafea, avem nevoie de un litru de ap¼ a …art¼


a,
cafea şi un …erb¼
ator electric. Ştiind c¼
a temperatura iniţial¼
a a apei este
90

de 15 C iar randamentul …erbatorului utilizat este de 50%, calculaţi cos-


tul energiei electrice consumate pentru prepararea cafelei. (Se cunoaşte

aldura speci…c¼ a a apei ca = 4185 J/kgK iar costul unui kWh este de 10
eurocenţi).

2.2.2 Principiul I al termodinamicii


2.13 S¼
a se deduc¼
a legea transform¼
arii adiabatice pV = ct:

2.14 Un mol de gaz urmeaz¼


a Legea Van der Walls.
a
p+ (V b) = RT
V2
Dac¼
a energia intern¼
a a unui mol este
a
U = CT
V
unde V este volumul molar iar c şi a sunt constante s¼ a se calculeze c¼
al-
durile molare la volum şi presiune constant¼
a CV şi Cp .

2.15 Un student consum¼ a la masa de prânz echivalentul a 2000 kcal


şi intenţioneaz¼
a s¼
a piard¼ a toat¼
a aceast¼a energie ridicând greut¼
aţi la sala
de forţ¼
a. Câte exerciţii trebuie s¼a fac¼
a studentul dac¼ a ridic¼
a o greutate
de 50 Kg pân¼ a la în¼
alţimea de 2 m? (1cal= 4; 185 J)

2.16 Ce cantitate de c¼ aldur¼


a este necesar¼a pentru a creşte tem-
peratura unui kg de azot de la 20 C la 100 C la presiune constant¼ a?
Care este variaţia energiei interne în acest proces? Dar lucrul mecanic
efectuat? (Se cunoaşte c¼ aldura molar¼a la volum constant a azotului
CV = 20; 92 J/mol K)

2.17 James Joule a vrut s¼ a veri…ce ideea sa conform c¼ areia energie


mecanic¼a a apei dintr-o cascad¼ a se transform¼a în energie intern¼
a. Ştiind

a temperatura m¼ asurat¼ a de el la vârful cascadei a fost de 10 C, ce
temperatur¼a credeţi c¼a se aştepta el s¼
a g¼
aseasc¼a la baza cascadei ştiind

a aceasta avea o în¼alţime de 50 m? Se cunoaşte c¼ aldura speci…c¼
a a apei
c = 4185 J/kgK

2.18 Dac¼a o cantitate mh de ap¼


a cu temperatura Th este v¼arsat¼
a
într-un vas de aluminiu cu masa mAl conţinând o cantitate mC de ap¼
a
91

la temperatura TC , unde Th < TC , care este temperatura de echilibru a


sistemului?

2.19 Un vas de aluminiu cu masa de 200 g este în echilibru termic la


80 C cu cele 800 g de ap¼ a din el. Sistemul format din ap¼a şi vas este apoi

acit astfel încât temperatura scade uniform cu 1,5 C pe minut. Care este
cantitatea de energie pierdut¼ a sub form¼a de c¼
aldur¼
a în 10 minute? Dup¼ a
cât timp apa va ajunge la temperatura de îngheţ? (Se cunosc c¼ aldura
speci…c¼a a apei ca = 4185 J/kgK şi c¼ aldura speci…c¼a a aluminiului
cAl = 913 J/kgK)

2.20 Viteza unei unde longitudinale în gaz este


s
dp
c=
d


a se calculeze:
a) viteza în cazul în care compresia şi rare…erea gazului sunt izoterme
b) viteza în cazul în care compresia şi rare…erea gazului sunt adiabate.

2.21 Dintr-un vas izolat termic se pompeaz¼a aerul realizându-se vid.


Vasul este în contact cu atmosfera unde presiunea este p0 si temperatura
este T0 . La un moment dat robinetul se deschide şi se produce umplerea
acestuia cu aer. Ce temperatur¼ a va avea gazul imediat dup¼ a umplerea
acestuia?

2.22 S¼a se determine c¼


aldura molar¼ a în cursul trasform¼
ari politrope
n
pV = ct: (n–se numeşte indicele politropei)

2.23 Un cuptor solar este construit dintr-o suprafaţ¼ a curbat¼


a re‡ec-
t¼atoare care concentreaz¼ a lumina incident¼ a pe ea în locul în care se a‡a¼
obiectul ce trebuie înc¼alzit. Energia solar¼a care ajunge la nivelul solului
în …ecare secund¼ a este de 600 W/m2 , cuptorul este orientat c¼ atre soare
şi are diametrul de 0,6 m. O fracţie de 40% din energia incident¼ a este
transferat¼a unei cantit¼
aţi 0,5 l de ap¼
a cu temperatura iniţial¼a de 20 C
a‡at¼ a într-un vas deschis. În cât timp va ajunge apa la 100 C? (Se
neglijeaz¼a capacitatea caloric¼a a vasului în care se a‡a¼ apa).

2.24 Filamentul de tungsten al unui bec de 100 W emite 2W de


energie luminoas¼
a (restul de 98 W se pierde prin conducţie şi convecţie).
92

Suprafaţa …lamentului este de 0,250 mm2 şi are emisivitatea de 0,950. S¼


a
se calculeze temperatura …lamentului (se cunosc temperatura de topire a
tungstenului T=3683 K şi constanta Stefan Botzmann = 5; 67 10 8
W/m2 K4 ).
2.25 La amiaz¼ a, Soarele trimite o radiaţie electromagnetic¼
a de 700
W pe …ecare metru p¼ atrat al unei porţiuni de drum. S¼ a se calculeze
temperatura de echilibru ştiind c¼a asfaltul …erbinte pierde energie doar
prin radiaţie termic¼
a.
2.26 S¼
a se calculeze energia pierdut¼
a în 15 minute de un om a‡at într-
o înc¼
apere în care temperatura este de 21 C. Se considerã temperatura
corpului uman de 36,5 C , suprafaţa pielii de 1,5 m2 iar coe…cientul de
emisie e = 0; 90:
2.27 Intensitatea radiaţiei provenite de la Soare la nivelul P¼
amântu-
2
lui, este w = 1; 62 kW/m : S¼ a se calculeze temperatura Soarelui utilizând
aproximaţia corpului negru. (Se cunosc raza Soarelui RS = 7 108 m şi
distanţa de la P¼amânt la Soare RSP = 1; 5 1011 m:)
2.28 Calculaţi temperatura medie a P¼ amântului considerând atât
Soarele cât şi P¼
amântul corpuri negre iar spaţiul dintre ele vid. Se va
considera temperatura Soarelui TS = 6000 K; raza Soarelui Rs = 7 108
amânt la Soare RSP = 1; 5 1011 m:
m iar distanţa de la P¼
2.29 Un înc¼ alzitor funcţioneaz¼
a prin absorbţia radiaţiei solare. Dac¼
a
colectorul are o suprafaţ¼a de 6 m2 şi intensitatea fascicolului solar este
I = 550 W/m2 , ce timp este necesar pentru a creşte temperatura unui
metru cub de ap¼ a de la 20 C la 50 C. (C¼ aldura speci…c¼ a a apei este
4185 J/kgK.)
2.30 Interiorul unui cilindru este menţinut la temperatura T1 iar ex-
teriorul la temperatura T2 (T2 < T1 ). Raza interioar¼ a a cilindrului este
r1 iar raza exterioar¼a este r2 : S¼
a se determine rata cu care c¼aldura este
emis¼a din interior c¼
atre exterior.
2.31 Dou¼ a buc¼ aţi de material de grosimi l1 şi l2 şi conductivit¼
aţi
termice k1 şi k2 sunt în contact. Temperaturile de o parte şi de alta sunt
T1 şi T2 ( T2 > T1 ). S¼a se determine temperatura la interfaţa celor dou¼ a
buc¼aţi de material şi rata de transfer a c¼
aldurii.
93

2.2.3 Principiul II al termodinamicii

2.32 S¼a se arate c¼


a într-un proces ciclic izoterm c¼
aldura schimbat¼
a cu
mediul extern şi lucrul mecanic sunt nule utilizând egalitatea lui Clausius
şi formularea Thomson a principiului al doilea al termodinamicii.

2.33 Un mol de gaz ideal diatomic având presiunea iniţial¼ a p0 şi


volumul V0 , sufer¼
a un proces de destindere în urma c¼ aruia îşi dubleaz¼
a
atât volumul cât şi presiunea. Determinaţi variaţia entropiei în timpul
acestui proces.

2.34 Temperatura la suprafaţa Soarelui este de aproximativ 6000 K


iar la suprafaţa terestr¼
a de 300 K. Care este variaţia de entropie atunci
când o energie de 3000 J este transmis¼ a de la Soare c¼atre P¼
amânt?

2.35 S¼
a se calculeze modi…carea entropiei a 250 g de ap¼ a înc¼
alzit¼
a
de la 20 C la 80 C. C¼ aldura speci…c¼
a a apei este c = 4185 J/kg C.

2.36 Presupunem c¼ a o mas¼a m1 = 1 kg de ap¼a la t1 = 0 C este


amestecat¼ a cu o mas¼a m2 = 3 kg de ap¼a cu t2 = 100 C. S¼ a se calculeze
variaţia de entropie a sistemului. C¼
aldura speci…c¼
a a apei este c = 4185
J/kgK

2.37 Fie un gaz real care satisface ecuaţia de stare Van-der-Waals

v2a
p+ (V vb) = vRT
V2

a se determine expresiile energiei interne, a entropiei şi legea trans-
form¼
arii adiabatice.

2.38 Un sistem are entalpia liber¼


a de forma
" #
ap
G (p; T ) = RT ln
(RT )5=2
unde a şi R sunt constante. S¼
a se determine Cp .

2.39 Un motor cu aburi funcţioneaz¼ a între dou¼


a rezervoare cu tem-
o o
peraturile de 500 C şi 200 C: Calculaţi lucrul mecanic maxim produs
94

de un astfel de motor ştiind c¼


a acesta primeşte de la sursa cald¼
a o energie
de 200 J. În ce condiţii se obţine acest lucru mecanic?

2.40 Un frigider ideal este echivalentul unui motor termic care funcţioneaz¼
a
în sens invers adic¼ a energia Qr este preluat¼ a de la sursa rece iar ener-
gia Qc este transmis¼ a sursei calde. Cunoscînd temperatura din interiorul
frigiderului Tr şi temperatura mediului ambiant Tc ;
a) s¼
a se arate c¼a lucrul mecanic primit de frigider este W = TcTrTr Qr :
b) s¼
a se arate c¼ a e…cienţa frigiderului ideal este " = TcTrTr

2.41 Ce lucru mecanic primeşte un frigider care funcţioneaz¼a dup¼a


un ciclu ideal Carnot inversat pentru a prelua o energie de 4 J de la
heliu a‡at la 40 K şi a o transmite mediului înconjur¼
ator la temperatura
camerei (293 K)?

2.42 Un motor termic ideal primeşte o energie de 360 J sub form¼ a de



aldur¼a de la un rezervor cald şi produce un lucru mecanic de 108 J la
…ecare ciclu.
a) S¼
a se calculeze randamentul motorului
b) S¼
a se calculeze cantitatea de c¼
aldur¼
a transmis¼
a sursei reci la …ecare
ciclu

2.43 Un motor Carnot are o putere de 150 kW. El funcţioneaz¼


a între
dou¼
a rezervoare cu temperaturile de 20 C şi respectiv 500 C.
a) Care este energia consumat¼ a de motor într-o or¼
a?
b) Cât¼a energie se pierde într-o or¼
a?

2.44 S¼ a se calculeze randamentul motorului Diesel (Fig.2.2) for-


mat din transform¼ arile adiabatice 1-2 şi 3-4, transformarea izobar¼ a 2-3 şi
transformarea izocor¼ a 4-, în funcţie de rapoartele de compresie " = V1 =V2
şi = V3 =V2 . Se cunoaşte = Cp =CV . Ciclul este parcurs în sensul acelor
de ceasornic.
2.45 Dou¼ a corpuri identice au energia intern¼ a U = N CT unde N
şi C sunt constante referitoare la cantitatea şi propriet¼ aţile termice ale
substanţei iar T este temperatura. Iniţial, corpurile au temperaturile
T1 , şi T2 şi sunt utilizate ca rezervoare pentru un motor de tip Carnot
pân¼ a când ajung la o temperatura …nal¼ a comun¼ a Tf . Calculaţi aceast¼ a
temperatur¼ a şi lucrul mecanic produs.
95

Figura 2.2: Pentru problema 2.44

2.2.4 Transform¼
ari de faz¼
a
2.46 Un gram de ap¼ a se vaporizeaz¼ a izobar la presiunea atmosferic¼ a
5 3
p = 1; 013 10 Pa. Volumul apei în stare lichid¼ a este Vl = 1 cm iar
volumul apei în starea de vapori este Vv = 1671 cm3 . S¼ a se g¼
aseasc¼
a lucrul
mecanic efectuat în cursul vaporiz¼ arii şi variaţia energiei interne. Se
neglijeaz¼
a interacţia vaporilor cu aerul înconjur¼ ator. Se cunoaşte c¼aldura
6
latent¼
a de vaporizare = 2; 26 10 J/kg.

2.47 Un container conţine 500 g de ap¼a lichid¼


a la 0 C. S¼
a se calculeze
variaţia de entropie când apa îngheaţ¼ a complet la 0 C. Se cunoaşte

aldura latent¼a de topire a gheţii = 335 kJ/kg.

2.48 În apropierea temperaturii de 0 K, c¼


aldura molar¼
a la presiunea
constant¼
a Cp a unui element metalic este

Cp = aT 3 + bT
În cazul unui mol de substanţ¼
a şi la presiunea p0 = 1 atm constantele
a şi b sunt: a = 1; 16 10 Jmol 1 K 4 şi b = 7; 14 10 4 Jmol 1 K 2 :
5


a se determine variaţia entropiei unui mol de de substanţ¼ a S când
temperatura creşte de la valoarea T1 = 1 K la valoarea T2 = 3 K.

2.49 Un corp solid are c¼ aldura latent¼


a şi temperatura de topire T .

a se calculeze variaţia entropiei când masa m de substanţ¼
a se topeşte.
96

2.50 Heliul lichid are la presiunea de p0 = 1 atm punctul de …erbere


la 4,2 K iar la presiunea de p = 1 mm de Hg …erbe la 1,2 K. S¼ a se
determine c¼
aldura latent¼ a de vaporizare a heliului lichid.

2.51 Coe…cientul de frecare între schiurile unui sprotiv de 70 kg


şi z¼
apada de pe pârtie este de 0,2. Dac¼ a temperatura z¼ apezii este de
0 C şi toat¼a energia generat¼ a în urma frec¼arii este cedat¼a z¼apezii care
r¼amâne lipit¼a de schiuri pân¼ a la topirea total¼a, ce distanţ¼
a trebuie s¼a
str¼abat¼
a schiorul pentru a topi 1 kg de z¼ apad¼a?(Schiorul se deplaseaz¼ a
pe o suprafaţ¼a orizontal¼
a cu vitez¼
a constant¼
a iar c¼
aldura latent¼a de topire
a z¼apezii este = 334 kJ/kg)

2.3 SOLUŢII
2.3.1 Energia intern¼
a şi formele schimbului de en-
ergie
2.1 Lucrul mecanic efectuat de c¼
atre gaz este

ZVf ZVf Vf
2 V3
L= pdV = V dV = = 8; 51 107 J
3 Vi
Vi Vi

2.2
a) Reprezentarea transform¼ arilor este facut¼
a în Fig. 2.3
b) Lucrul mecanic efectuat în timpul procesului este egal cu suma
dintre lucrul mecanic în timpul comprim¼ ari izoterme (A ! B) şi lucrul
mecanic în timpul destinderii adiabatice (B ! C).

L = LAB + LBC

unde
Z V2 Z V2
dV V2
LAB = pdV = p1 V1 = p1 V1 ln = 8; 15 105 J
V1 V1 V V1
97

Figura 2.3: Pentru problema 2.2

şi
Z ZV1
p1 V1
LBC = pdV = p1 V1 V dV = V11 V21
1
V2
6
LBC = 1; 25 10 J

Prin urmare lucrul mecanic efectuat în timpul procesului este

L = (12; 5 8; 15) 105 = 4; 35 106 J

c) În cazul unui gaz diatomic, coe…cientul adiabatic este = 5=3 ceea


de duce la o modi…care a adiabatei (curba BC 0 din …gur¼ a). Prin urmare
lucrul mecanic în procesul de destindere adiabatic¼ a se modi…c¼a astfel:

LBC = 3; 43 106 J

iar lucrul mecanic total este

L = (34:43 8:15) 105 = 26: 28 106 J


98

2.3 Lucrul mecanic în procesul ABCD este egal cu aria cuprins¼ a între
gra…cul transform¼arii şi axa pe care se reprezint¼
a volumul gazului. Din
Fig. 2.2, rezult¼
a
4
L = 105 (2 4+4 1+3 + 2) = 2 106 J
2
2.4 Întrucât dilatarea containerului este nesemni…cativ¼
a în raport cu
dilatarea gazului, putem presupune transformarea suferit¼a de gaz ca …ind
izocor¼
a. Dac¼ a se consider¼
a gazul din interiorul spray-ului un gaz ideal
atunci se obţine:
p1 T1 202000 (20 + 275; 15)
p2 = = = 126 kPa = 1; 25 atm
T2 200 + 273; 15

2.5 Aerul din interiorul camerelor bicicletei sufer¼


a o destindere adia-
batic¼
a. Considerând aerul ca …ind un gaz ideal, obţinem:
1
pi Tf
=
pf Ti
de unde rezult¼
a temperatura …nal¼
a a aerului
1 0:4
pi 2 1:4
Tf = Ti = (20 + 273; 15) = 240; 48 K = 32; 67 C
pf 1
Datorit¼a temperaturii foarte sc¼
azute a aerului ce iese din camer¼ a,
vaporii de ap¼
a din atmosfer¼
a se transform¼
a în particule …ne de gheaţ¼
a.

2.6 Datorit¼ a variaţiei de temperatur¼


a, atât benzina cât şi cisterna se
vor dilata iar volumele lor …nale devin
4
Vf b = Vib (1 + b T ) = 0; 98Vic (1 + 9 10 40) = 1; 0153Vic

Vib este volum iniţial de benzin¼


a, iar Vic este volumul iniţial al cisternei.
5
Vf c = Vic (1 + c T ) = Vic (1 + 9 10 40) = 1:0036Vic

Calculând raportul Vf b =Vf c se obţine 1.0117 deci volumul …nal al ben-


zinei este mai mare decât volumul …nal al cisternei şi combustibilul se va
rev¼
arsa.
99

Procentul maxim de umplere pentru a evita rev¼


arsarea benzinei este
5
(1 + c T) (1 + 9 10 40)
p= == 4
= 0; 969 = 96; 9%
(1 + b T) (1 + 9 10 40)

2.7 Din ecuaţia transform¼


arii adiabatice pV = a unde a este con-
stant¼
a rezult¼
a:
p = aV
Atunci lucrul mecanic efecutat de gaz este
Z V2 +1 +1
aV2 aV1
L= aV dV =
V1 +1

Cum
a = p1 V1 = p2 V2
rezult¼
a:
p2 V2 p1 V1
L=
1
2.8 Pentru a determina funcţia liniar¼
a ce face leg¼
atura între presiunea
şi temperatura gazului din termometru vom rezolva sistemul

p1 = A + BT1
p2 = A + BT2

unde T1 = 273; 15 80 = 193; 15 K şi T2 = 273; 15 + 78 K sunt temper-


aturile în grade Kelvin a celor dou¼a st¼ari. Astfel din sistemul de mai sus
de se obţin valorile parametrilor A şi B:
p1 T2 p2 T1
A = = 150; 06 Pa
T2 T1
p2 p1
B = = 469; 84 Pa/K
T2 T1
Funcţia liniar¼
a ce descrie dependenţa presiunii de temperatur¼
a este:

p = 150; 06 + 469; 84 T

Presiunile corespunz¼atoare punctului de îngheţ respectiv de …erbere


ale apei sunt: pi = 1; 27 atm şi pf = 1; 73 atm.
100

2.9 Funcţia liniar¼


a ce leag¼
a scala S de scala Celsius este

t ( S) = a + bt ( C)

unde parametrii a şi b se determin¼


a din condiţiile

15 ( S) = a

şi
60 ( S) = a + b 100 C
Se obţine astfel dependenţa liniar¼
a

t ( S) = 15 + 0; 75t ( C)

2.10 Putem exprima cantitatea de c¼


aldur¼
a sub forma

Q = CdT
Z T2 Z T2
T3 k
Q= CdT = k 3 dT = T24 T14 = 17; 487 J
T1 T1 4 3
2.11 Variaţia de temperatur¼
a datorat¼
a absorbţiei de c¼
aldur¼
a este
Q 200
tf ti = = = 5; 19 C
mc 0; 10 385
Temperatura …nal¼
a a probei este Tf = 30; 19 C
2.12 C¼
aldura utilizat¼
a pentru …erberea unui litru de ap¼
a este

Q = mc T = 1 4185 (100 15) = 3; 56 105 J

Aceasta reprezint¼a o fracţiune din energia W consumat¼


a de c¼
atre
…erb¼
ator, deci energia consumat¼ a de …erb¼
ator este

Q 3: ; 56 105
W = = = 7; 12 105 J
0; 5
Cum 1 kWh= 3600 kJ atunci costul energiei electrice consumate pen-
tru a …erbe un litru de ap¼
a este

7; 12 105
10 = 1; 98 eurocenţi
3600 1000
101

2.3.2 Principiul I al termodinamicii


2.13 Din principiul I al termodinamicii

dU = Q pdV

(în care dU = CV dT şi Q = 0 deoarece procesul este adiabatic) se


obţine

CV dT = pdV
Cum pentru gazul ideal ecuaţia termic¼
a de stare este pV = RT ,
unde este nu¼
arul de kmoli
dV
CV dT = RT
V
Prin integrarea acestei relaţii rezult¼
a:
CV
ln T = ln V + ct:
R
Din relaţia Robert Mayer rezult¼
a:
R
CV =
1
Astfel ecuaţia transform¼
arii adibatice în temperatur¼
a şi volum este:
1
TV = ct:

Substituind p din ecuaţia termic¼a de stare se obţine ecuaţia transfor-



arii adiabatice în presiune şi volum

pV = ct:

2.14 C¼
aldura molar¼
a la volum constant este
@U
CV = =C
@T V

Pentru calculul c¼
aldurii molare la presiune constant¼
a se utilizeaz¼
a
relaţia Rober-Mayer
102

@U
@U @V p+ @V T
Cp = CV + p + = CV + @T
@V T @T p @V p

@U a
=
@V T V2
@U RT a a RT
p+ = 2
+ 2 =
@V T V b V V V b
1 a
T = p + 2 (V b)
R V
@T 1 2a 1 a
= 3
(V b) + p+ 2
@V p RV R V
RT
Cp = CV + 1 2a 2
RV3
(V b) + R1 p + a
V2
(V b)
RT
Cp = CV + 1 2a 2
RV3
(V b) + R1 p + a
V2
(V b)
Rezult¼
a
R
Cp = CV + 2
2a b
1 RT V
1 V
2.15 Egalând energia echivalent¼
a alimentelor consumate de c¼ atre stu-
dent cu lucrul mecanic necesar ridic¼arii greut¼
aţilor la sala de forţ¼
a, se
obţine:
Q = n mgh
de unde num¼
arul de exerciţii este
Q 200 4; 184 1000
n= = = 854 exerciţii
mgh 50 2 9; 8
2.16 Cantitatea de c¼
aldur¼
a absorbit¼
a de masa de gaz este:
M
Q = CP T = (R + CV ) T = 83514 J

Variaţia energiei interne este


M 1000
U = CV T = CV T = 20; 92 80 = 59771 J
28
103

Din principiul I al termodinamicii obţinem lucrul mecanic efectuat

L=Q U = 83514 59771 = 23743 J

2.17 Variaţia de energie intern¼


a a apei din cascad¼
a este

U = mc T

Egalând aceast¼ a expresie cu variaţia de energie potenţial¼


a a apei ce cade
de la în¼
alţimea h rezult¼
a

mgh = mc T

se obţine temperatura la baza cascadei

gh 9:8 50
Tb = Tv + = 10 + = 10:12 C
c 4185
2.18 Condiţia de echilibru impune ca întreaga cantitate de c¼ aldur¼
a
cedat¼a de apa mai cald¼a dar şi de vasul în care se a‡a¼ (ambele a‡ate la
temperatura Th ) s¼
a …e absorbit¼ a de apa mai rece (a‡at¼ a la temperatura
TC ) prin urmare obţinem

(mh ca + mAl cAl )(Th Te ) = mC ca (Te TC )

de unde
(mh ca + mAl cAl )Th + mC ca TC
Te =
mh ca + mAl cAl + mC ca
2.19 Cantitatea de c¼
aldur¼
a pierdut¼
a 10 minute este

Q = (ma ca + mAl cAl ) ( T ) = 52959 J

Timpul necesar atingerii temperaturii de îngheţ este i = 80=1; 5 =


60 min :
2.20 Consider¼am transformarea suferit¼a de un mol de gaz de forma

pV t = ct:

unde t = 1 în cazul transform¼ arilor izoterme şi t = pentru transfor-



arile adiabatice, iar V este volumul molar.
104

Diferenţiem relaţia de mai sus

V dp + pV t 1 dV = 0

arţim relaţia de mai sus cu pV t şi se obţine


Împ¼
dp dV
+t =0
p V
Rezult¼
a
dp p
= t
dV V
Cum
=
V
putem scrie
dp dp dV p RT
= = t 2
=t
d dV d V
Atunci: s
tRT
c=

Astfel în cazul c¼
a transform¼
arile sunt considerae izoterme viteza sune-
tului este: s
RT
c=

şi în cazul transform¼


arilor adiabatice
s
RT
c=

2.21 Prin deschiderea robinetului un volum V0 de aer din atmosfer¼ a


intr¼
a în recipient împins de restul atmosferei care efectueaz¼
a în acest mod
un lucru mecanic (Fig.2.4). Astfel asupra volumului V0 se efectueaz¼ a un
lucru mecanic de restul atmosferei.

L= p0 V = p0 V0
105

Figura 2.4: Pentru problema 2.21

Procesul suferit de volumul V0 de aer este rapid adic¼


a este un proces
adiabatic schimbul de c¼ aldur¼a neputând avea loc.
Aplicând principiul 1 pentru volumul V0 de aer (delimitat mintal de
restul atmosferei) se obţine:

U= L

Notând cu T temperatura aerului din interiorul vasului variaţia en-


ergiei interne a acestui volum de aer este:

U = CV T CV T0

Atunci se obţine:

CV T CV T0 = p0 V0

Conform ecuaţiei de stare p0 V0 = RT0 . Atunci:

CV T CV T0 = RT0

Rezult¼
a:
CV + R Cp
T = T0 = = T0
CV CV
2.22 Variaţia energiei interne între dou¼a st¼
ari de pe o astfel de trans-
formare este:
U = CV (T2 T1 )
Deoarece presiunea variaz¼
a în cursul procesului lucrul mecanic se cal-
culeaz¼
a printr-o integral¼
a
Z V2 Z V2 Z V2
ct:
L= pdV = n
dV = ct: V n dV
V1 V1 V V1
106

n+1 V2 n+1 n+1


V ct:V2 ct:V1
L = ct: =
n+1 V1 n+1
Deoarece
p1 V1n = p2 V2n = ct:
lucrul mecanic se poate exprima astfel:
n+1 n+1
p2 V2n V2 p1 V1n V1 p2 V2 p1 V1
L= =
n+1 n 1
Cum p1 V1 = RT1 şi p2 V2 = RT2 expresia lucrului mecanic se scrie
în transformarea politrop¼
a în funcţie de diferenţa de temperatur¼
a ca
RT1 RT2 R(T2 T1 )
L= =
n 1 n 1
Cantitatea de caldur¼
a schimbat¼
a de sistem cu mediul extern este:

Q = C(T2 T1 )

unde C este c¼
aldura molar¼a.
Conform principiului întâi: Q = U L, astfel c¼
a:
R(T2 T1 )
C(T2 T1 ) = CV (T2 T1 )
n 1
Atunci c¼
aldura molar¼
a într-un astfel de proces este:
R
C = CV
n 1
Observaţii:
a) Particularizând pe n se pot obţine diverse trasform¼ ari.
1. Pentru n = 0 rezult¼ a p =ct, astfel c¼
a se obţine transformarea
izobar¼a. Se obţine relaţia Robert- Mayer Cp = Cv + R
2. Pentru n = 1 rezult¼ a pV =const, astfel c¼
a se obţine transformarea
izoterm¼ a. În acest caz caldura molar¼ a tinde la infinit, deoarece într-o
astfel de transformare deşi sistemul schimb¼ a c¼
aldur¼
a cu mediul extern
temperatura nu se modific¼ a.
3. Pentru n = rezult¼ a pV =const; adic¼ a transformare este adia-
batic¼a. Rezult¼a C = 0. Într-o astfel de transformare sistemul nu schimb¼ a

aldur¼a cu mediul extern dar îşi modific¼ a temperatura.
107

b) Pornind de la o transformare politrop¼


a se pot calcula c¼
aldurile
molare în diverse transform¼
ari. Astfel în cazul unor transform¼ari de
genul:
1 1
T = ct:V 2 ; T = ct: ; T = ct: p
V V
utilizând ecuaţia de stare pV = RT se elimin¼ a temperatura şi se încearc¼
a
aducerea transform¼ ari la forma pV n = ct:, astfel încât pentru calculul
R

alduri molare s¼ a se poat¼a utiliza relaţia C = CV n 1
.
De exemplu în cazul T = ct 1=V se obţine:

ct:
pV = R
V
sau
P V 2 = RT = ct:
Cum n = 2 rezult¼
a
R
C = CV = CV R
2 1
2.23 C¼ aldura pe care o primeşte cantitatea de ap¼
a a‡at¼
a în centrul
cuptorului în …ecare secund¼
a este
2
0; 6
q=P S f = 600 0; 4 = 67; 86 J
2

unde P este densitatea de putere a radiaţiei solare la nivelul solului, S


este aria cuptorului iar f este fracţiunea energetic¼
a transmis¼
a apei.

aldura necesar¼a pentru a ridica temperatura apei la 100 C este

Q = V c T = 0; 5 1 4185 80 = 167400 J
Timpul în care apa ajunge la 100 C este:

Q 167400
t= = = 2466; 8 s ' 42 min
q 67; 86
2.24 Puterea de emisie a …lamentului este
P
R= = eT 4
S
108

de unde
r r
4 P 4 2
T = = 6 8
= 3491 K
S e 0:25 10 5:67 10 0:95
2.25 Din legea Stefan Boltzmann obţinem
r r
4 R 700
T = = 4 = 333; 33K (= 60; 18 C)
5; 67 10 8
2.26 Energia emis¼
a de corpul uman în unitatea de timp este:

RS = S eT 4 = 703; 72 J/s

unde S este suprafaţa pielii.


Energia pe care o absorbe corpul uman de la mediul a‡at la 21 C
este:
R0 S = S eT04 = 573; 05 J/s
Prin urmare energia net¼
a pierdut¼
a de om în unitatea de timp este:

RS R0 S = 130; 67 J/s

iar în 15 minute este

Q = 130; 67 60 15 = 117; 6 kJ

2.27 Intensitatea radiaţiei solare ce ajunge pe P¼


amânt este
2
RSS T 4 4 RS2 RS
I= 2
= 2
= T4
4 RSP 4 RSP RSP

Prin urmare temperatura Soarelui este


s s
2 2
4 I RSP 4 1; 62 1000 1; 5 1011
T = = = 6018 K
RS 5; 67 10 8 7 108

2.28 Energia radiat¼


a de c¼
atre Soare la nivelul P¼
amântului este

TS4 4 RS2
QS = 2
RP2
4 RSP
109

Energia primit¼
a de c¼
atre P¼
amânt este

QP = TP4 4 RP2

Condiţia de echilibru impune ca cele dou¼


a energii s¼
a …e egale, deci
TS4 RS2
2
= 4 TP4
RSP
de unde rezult¼
a temperatura medie a P¼
amântului
s s
4 2
T R (7 108 )2
TP = 4 S 2 S = 6000 4 = 290 K (' 17 C)
4RSP 4(1; 5 1011 )2

2.29 C¼
aldura necesar¼
a pentru a ridica temperatura apei este:

Q = mc t = 103 4185 30 = 12555 104 J

Timpul necesar pentru aceasta este:

Q 12555 104
t= = = 38045 s = 10; 5 ore
I S 550 6
2.30 Densitatea ‡uxului de c¼
aldur¼
a este
dT
j= k
dr
Rata cu care este emis¼
a c¼
aldura din interior este
Q dT
= j2 rL = k 2 rL = P
dt dr
dr 2k L
= dT
r P
Z r2 Z
dr 2k L T2
= dT
r1 r P T1

r2 2k L
ln = (T1 T2 )
r1 P
Astfel
110

T1 T2
P = 2 Lk
ln rr21
2.31 Puterea transferat¼
a prin prima bucat¼
a este
T T1
P1 = k 1 S
l1
Puterea transferat¼
a prin a doua bucat¼a de material este
T2 T
P2 = k 2 S
l2
Punem condiţia ca puterea transferat¼ a prin cele dou¼a buc¼aţi s¼
a …e
aceiaşi. Rezult¼
a temperatura T la interfaţa dintre cele dou¼
a straturi
k1 l2 T1 + k2 l1 T2
T =
k1 l2 + k2 l1
Rata de transfer este

S (T2 T1 )
P = k1 k2
k1 l2 + k2 l1

2.3.3 Principiul II al termodinamicii

2.32 În cazul unui proces ciclic izoterm reversibil:


I
1
Q=0
T
adic¼
a: I
Q= Q=0

Cum:
U =Q L
Deoarece procesul este ciclic U = 0 şi rezult¼ a c¼
a şi L = 0. Din
formularea Thomson a principiului al II-lea rezult¼
a c¼
a sistemul nu poate
efectua lucru mecanic asupra mediului. Atunci:
L 0
111

Dac¼
a L < 0 înseamn¼ a c¼
a mediul extern efectueaz¼ a un lucru mecanic
asupra sistemului. Se consider¼a acelaşi proces ciclic izoterm parcurs în
sens invers. În cursul acestui proces lucrul mecanic efectuat de mediu
este L . Atunci:
L 0
Din cele dou¼
a relaţii de mai sus rezult¼
a L = 0.

2.33 Utilizând principiul II al termodinamicii, putem scrie entropia


sub forma
Q dU L
dS = = +
T T T
Variaţia de energie intern¼
a pentru un gaz ideal biatomic este
5
dU = RdT
2
iar lucrul mecanic este
R
L = pdV = dV
TV
Înlocuind în expresia entropiei obţinem
ZT VZ
5 dT dV
S= R + R
2 T V
T0 V0

adic¼
a
5 T V
S= R ln + ln
2 T0 V0
Temperatura …nal¼
a se determin¼
a din legea transform¼
arii generale
p0 V0 pV
=
T0 T
de unde T = 4T0 :
Înlocuind valorile numerice, obţinem variaţia entropiei

5
S = 8; 31 ln 4 + ln 2 = 34; 56 J/K
2
112

2.34 Variaţia de entropie corespunz¼


atoare energiei Q transmise de la
Soare c¼
atre P¼
amânt este

S= SS + SP

unde
Q 3000
SS = = = 0; 50 J/K
TS 6000
este variaţia de entropie a Soarelui când cedeaz¼
a cantitatea de c¼
aldur¼
a
Q, iar
Q 3000
SP = = = 10 J/K
TP 300
este variaţia de entropie a P¼
amântului care primeşte cantitatea de energie
Q.
În concluzie variaţia de entropie a sistemului P¼
amânt Soare este
Q Q
S= = 9; 50 J/K
TP TS

2.35 Cantitatea de c¼
aldur¼
a absorbit¼
a de ap¼
a este

Q = mcdT

de unde variaţia de entropie

Q mcdT
dS = =
T T
Z T2
mcdT T2 80
S= = mc ln = 0; 25 4185 ln = 1450 J/K
T1 T T1 20

2.36 Din ecuaţia calorimetric¼


a

m1 c (te t1 ) = m2 c (t2 te )

rezult¼
a temperatura de echilibru
m1 t1 + m2 t2 3 100
te = = = 75 C
m1 + m2 4
113

Deoarece entropia este o m¼ arime de stare presupunem c¼


a cele dou¼
a
mase de ap¼
a sufer¼
a transform¼
ari reversibile.

Z Te Z Te
m1 cdT m2 cdT Te Te
S= + = m1 c ln + m2 c ln
T1 T T2 T T1 T2

1.
273; 15 + 75 273; 15 + 100
S = 4185 ln +3 4185 ln = 1015; 3 J/K
273; 15 373; 15

2.37 Vom considera energia intern¼


a ca funcţie de volum şi temper-
atur¼
a
U = U (V; T )
Atunci:
@U @U
dU = dV + dT
@V T @T V

unde
@U
= CV
@T V

relaţie în care CV este c¼


aldura molar¼
a la volum constant şi

@U @p
=T p
@V T @T V

Din ecuaţia de stare a gazului ideal se obţine


2
RT a
p=
V b V2
Atunci:

1.
@p R
=
@T V V b
@p
Înlocuind p şi @T V
obţinem
114

2
@U a
= 2
@V T V

iar pentru energia intern¼


a

2 dV
dU = CV dT + a
V2
Prin integrare se obţine:
2
a
U = CV T + const:
V

Se observ¼ a c¼
a în cazul gazului real în afara termenului CV T în
2
expresia energiei interne apare şi termenul a=V ce conţine con-
tribuţiile energiilor potenţiale de interacţie între moleculele gazului

Din relaţia fundamental¼


a a proceselor reversibile rezult¼
a
Q dU + pdV
dS = =
T T
adic¼
a
CV dT RdV
dS = +
T V b
Prin integrare se obţine

S = CV ln T + R ln (V b) + S0

În procesele adiabatice entropia se conserv¼


a, deci
CV
T R (V b) = ct:

2.38 Entropia este:


" #
@G 5 ap
S= = R R ln
@T 2 (RT )5=2
@S 5R
Cp = T =
@T 2
115

2.39 Lucrul mecanic maxim se obţine în cazul în care motorul


funcţioneaz¼
a dup¼
a un ciclu Carnot

Tr 200 + 273; 15
=1 =1 = 0; 39 (39%)
Tc 500 + 273; 15

Lucrul mecanic produs de un motor cu un astfel de randament este

L = Qcons = 0; 39 200 = 78 J

2.40 E…cienţa frigiderului de este:

Qr Qr
"= =
L jQc j Qr

Deoarece frigiderul funcţioneaz¼


a dup¼
a un Ciclu Carnot inversat atunci

1 1 Tr
"= jQc j
= Tc
=
1 Tr
1 Tc Tr
Qr

iar lucrul mecanic


Qr Tc Tr
L= = Qr
Tr
2.41 Se exprim¼
a e…cienţa frigiderului în dou¼
a moduri:

Tr Qr
"= =
Tc Tr L
Iar lucrul mecanic consumat este
Tc Tr 293 40
L= Q= 4 = 25; 3 J
Tr 40
2.42 Randamentul unui motor termic ideal este randamentul ciclului
Carnot
L 108
= = = 30%
Qprim 360
Utilizând acest randament putem calcula cantitatea de c¼
aldur¼
a trans-
mis¼
a sursei reci la …ecare ciclu

Qced = (1 ) Qprim = (1 0:30) 360 = 252 J


116

2.43 Randamentul motorului este


T1 20 + 273; 15
=1 =1 = 62%
T2 500 + 273; 15
Energia consumat¼
a de motor (c¼
aldura primit¼
a) este
Pt 150 103 3600
Qcons = = = 8; 71 108 J
0:62
Energia care se pierde este energia cedat¼
a sursei reci:

Qpierd = Qcons L = 8; 71 108 5; 4 108 = 3; 31 108 J

2.44 C¼ aldurile schimnbate de sistem cu mediul pe fiecare transfor-


mare sunt:
Q12 = 0
Q23 = Cp (T3 T2 ) > 0
Q34 = 0
Q41 = Cv (T1 T4 ) < 0
Atunci radamentul este:
jQ41 j Cv (T4 T1 ) 1 T4 T1
=1 =1 =1
Q23 Cp (T3 T2 ) T3 T2
Modalitatea de abordare prezentat¼ a mai jos se poate folosi şi în calcu-
lul randamentul altor cicluri termodinamice în care se cunosc rapoartele
de compresie.
În expresia radamentului în termenul care conţin temperaturile se
dau factori comuni la numitor şi num¼ ar¼
ator dou¼ a temperaturi astfel ca
raportul lor s¼
a se exprime relativ uşor în funcţie datele problemei. Se
încearc¼
a apoi exprimarea celorlalte rapoarte de temperaturi.
T
1 T1 ( T41 1)
=1
T2 ( TT32 1)
1 1
Din transformarea 1–2 adiabatic¼
a rezult¼
a T1 V1 = T2 V2
1
T1 V2 1
= = 1
T2 V1 "
117

Din transformarea 2–3 izobar¼


a
T3 V3
= =
T2 V2

Raportul T4 =T1 nu se poate exprima direct ca un raport de volume.


Vom scrie acest raport ca produsul de trei rapoarte:
T4 T4 T3 T2
=
T1 T3 T2 T1

Se observ¼
a c¼
a rapoartele T2 =T1 şi T3 =T2 sunt cunoscute. Din trans-
a) T3 V3 1 = T4 V1 1 astfel c¼
formarea 3–4 (adiabatic¼ a:
1 1
T4 V3 V3 V2 1
= = =
T3 V2 V2 V1 "

Atunci raportul T4 =T1 devine

T4 1
1
= " =
T1 "
Astfel expresia randamentului devine

1 ( 1)
=1
" 1( 1)

2.45 Cantit¼ aţile de c¼


aldur¼
a transmise de cele dou¼
a corpuri se da-
toreaz¼
a variaţiei de temperatur¼ a

Q1 = N CdT1

şi
Q1 = N CdT2
Rezult¼
a
Q1 Q1
=
dT1 dT2
Cum cele dou¼
a corpuri sunt surse de c¼
aldur¼
a pentru un motor Carnot:
Q1 Q2
=
T1 T2
118

şi prin urmare


dT1 dT2
=
T1 T2
Punem condiţia ca ambele corpuri s¼
a ajung¼ a la aceeaşi temperatur¼
a …nal¼
a
Tf
ZTf ZTf
dT1 dT2
=
T1 T2
T1 T1

de unde obţinem
Tf Tf
ln = ln
T1 T2
adic¼
a p
Tf = T1 T2
Lucrul mecanic elementar produs de un motor Carnot este
L = Q1 + Q2 = dU1 dU2
unde dU1 şi dU2 se refer¼
a la variaţiile in…nitezimale a energiei interne
a celor dou¼a corpuri care reprezint¼a sursele de c¼aldur¼
a pentru maşina
Carnot. Din acest motiv ele sunt considerate ce semenul minus. Atunci:

L = U1 Uf + U2 Uf = U1 + U2 2Uf
sau
p p p 2
L == N C T1 + T2 2 T1 T2 = N C T1 T2

2.3.4 Transform¼
ari de faz¼
a
2.46 Lucrul mecanic efectuat la evaporare este
L = p (Vv Vi ) = 1; 013 105 (1671 1) 10 6
= 169 J

aldura necesar¼
a pentru ca acest proces s¼
a se produc¼
a este:
3
Q = m = 10 2; 26 106 = 2; 26 103 J
Variaţia energiei interne este:
U =Q L = 2260 169 = 2091J
119

2.47 Variaţia de entropie în procesul de îngheţ este

Q m 0; 5 335
S= = = = 0; 613 55 J/K
T T 273
2.48 Cantitatea de c¼
aldur¼
a absorbit¼
a de substanţ¼
a este

Q = Cp dT

Q
dS = = aT 2 + b dT
T
Prin urmare variaţia de entropie este:
Z T2
a (T23 T13 )
S = aT 2 + b dT = + b (T2 T1 )
T1 3
1; 16 10 5 (27 1)
S = + 7; 14 10 4 2 = 1; 53 10 3
J/K
3
2.49 Se consider¼
a o transformare reversibil¼
a şi:

Q m
S= =
T T
2.50 Se porneşte de la relaţia care d¼a variaţia presiunii vaporilor
saturanţi funcţie de temepratur¼
a.

dp
= '
dT T (vg vl ) T vg

unde v este volumul unit¼


aţii de mas¼
a
Pentru un mol de gaz ecuaţia termic¼
a de stare este:
RT
pvg =

Atunci
dp p
=
dT T RT
de unde
dp dT
=
p R T2
120

Rezult¼
a:
p0 1 1
ln =
p R T T0
şi
R p0 8314
= ln = ln 760 = 23163 J/kg
1 1 p 4 1 1
T T0 1;2 4;2

2.51 Deoarece energia se conserv¼ a, c¼


aldura necesar¼a pentru a topi

apada de pe schiuri este egal¼
a cu lucrul mecanic al forţei de frecare

Ff d = mz

unde d este distanţa parcurs¼


a iar este c¼
aldura latent¼
a de topire a apei.
Atunci:
ms gd = mz
de unde
mz 334000
d= = = 2424; 4 m
ms g 0:2 70 9; 8
Capitolul 3

FIZICA STATISTICA

3.1 Noţiuni fundamentale


3.1.1 Modelul gazului ideal
Cel mai simplu model pentru un gaz este acela al gazului ideal. În
cadrul acestui model se fac o serie de presupuneri:
a) num¼arul de molecule dintr-un volum dat este foarte mare iar dis-
tanţa medie dintre ele este mare în comparaţie cu dimensiunile lor.
b) moleculele se supun legilor mecanicii newtoniene şi se mişc¼ a haotic;
c) moleculele interacţioneaza doar în timpul ciocnirilor, care sunt elas-
tice;
d) moleculele se ciocnesc elastic şi cu pereţii vasului în care se a‡a¼;
e) toate moleculele gazului sunt identice;

Presiunea gazului ideal

Presiunea gazului ideal poate … exprimat¼


a în funcţie de m¼
arimi mi-
croscopice cum ar … viteza p¼ atratic¼
a medie a moleculelor sau energia
cinetic¼
a medie

n 2 2 1 2 2
p= mv = n mv = "c
3 3 2 3
unde n = N=V concentraţia de molecule din volumul considerat.

121
122

Interpretarea molecular¼
a a temperaturii
Temperatura este o m¼ asur¼a a gradului de agitaţie termic¼ a. Gradul de
agitaţie termic¼
a se m¼asoar¼
a prin energia cinetic¼ a medie
Teorema echipartiţiei energiei:
Fiec¼arui grad de libertate al unei molecule îi corespunde o energie
medie egal¼ a cu kB T =2:
O molecul¼ a are grade de libertate de translaţie (3) de rotaţie (2 pentru
moleculele biatomice şi 3 pentru moleculele poliatonice neliniare) şi grade
de libertate de vibraţie

3.1.2 Distribuţii statistice

Distribuţia Maxwell dup¼


a viteze într-un gaz ideal
Într-un gaz în care s-a stabilit o stare de echilibru, vitezele sunt dis-
tribuite uniform în spaţiu. Aceast¼a distribuţie este staţionar¼
a atât timp
cât nu apare o acţiune exterioar¼a. Problema care se pune este de a de-
termina num¼ arul de molecule care au o anumit¼ a vitez¼
a.
Distribuţia dup¼ a viteze
3=2
m mv 2
dn = n exp 4 v 2 dv
2 kB T 2kB T

unde dn este num¼ arul de molecule din unitatea de volum care au


modulul vitezei cuprins între v şi v + dv, indiferent de orientare.
Viteza medie r
8kB T
v=
m

Viteza cea mai probabil¼


a
r
2kB T
vp =
m
Viteza p¼
atratic¼
a medie
3kB T
v2 =
m
123

Distribuţia Boltzmann într-un câmp de forţe omogen

Problema care se pune este aceea a determin¼ arii modului în care sunt
distribuite moleculele în spaţiu într-un câmp de forţe conservative (de
exemplu campul gravitaţional).
Num¼ arul de molecule a‡ate în câmp gravitaţional care au coordonata
de poziţie cuprins¼
a între z şi z + dz este

dn = C exp( mgz=kB T )dz

Probabilitatea ca o molecul¼
a s¼
a aib¼
a energia potenţial¼
a cuprins¼
a între
Ep şi Ep + dEp este

dw = C exp( Ep =kB T )dEp

Dac¼a particulele pot ocupa doar nivele discrete de energie "1 ; "2 , ... ,
"n atunci probabilit¼
aţile cu care o molecul¼
a un nivel de energie sunt

"1 "2 "n


p1 = C exp ; p2 = C exp ; ::::; pn = C exp ;
kB T kB T kB T

unde C este o constant¼


a de normare care se determin¼
a din condiţia de
normare

p1 + p2 + ::: + pn = 1

Distribuţia Maxwell-Boltzmann

Distribuţia Maxwell-Boltzmann determin¼ a modul în care sunt dis-


tribuite moleculele atât dup¼ a poziţie cât si dup¼
a vitez¼
a. Probabilitatea
ca o molecul¼ a s¼
a aib¼a coordonatele de poziţie cuprinse între z + dz şi
viteza cuprins¼ a între ~v + d~v este

mv 2 =2 + mgz
dw = C exp dvx dvy dvz dz
kB T
124

3.2 Probleme propuse


3.1 Un sistem este alc¼atuit din N particule …ecare putând avea ener-
gia "1 = 0; "2 = kT; "3 = 2kT: S¼ a se determine num¼arul de particule N
dac¼a energia sistemului este Ei = 1000 kB T:

3.2 Un gaz ale c¼ arui molecule au masa m se a‡a¼ într-o cavitate la


temperatura T , num¼ arul de molecule din unitatea de volum de cavitate
este egal cu N. S¼
a se determine viteza medie a moleculelor de gaz care ies
dintr-un mic ori…ciu al cavit¼aţii ştiind c¼
a particulele se supun statisticii
Maxwell Boltzmann.

3.3 Calculaţi temperatura unui gaz la care viteza p¼


atratic¼
a medie este
cu v = 400 m/s mai mare decât viteza cea mai probabil¼ a.

3.4 Un vas conţine hidrogen atomic la temperatura de 300 K. Masa


atomic¼a a hidrogenului este 1; 66 10 27 kg. S¼ a se caluculeze viteza

atratic¼
a medie a atomilor de hidrogen.

3.5 Se consider¼a energia unei particule de forma E(z) = az 2 unde z


este coordonata de poziţie şi poate lua valori între 1 şi 1 . Aplicând
statistica Boltzmann, ar¼ ataţi c¼
a energia medie a unei astfel de particule
este E = kB T =2 şi justi…caţi r¼
aspunsul dat pe baza principiului echipar-
tiţiei energiei.

3.6 S¼a se determine viteza cea mai probabil¼


a în cazul distribuţiei
Maxwell dup¼a viteza absolut¼
a.

3.7 Calculaţi procentul de molecule dintr-un gaz a c¼


aror vitez¼
a difer¼
a
cu mai puţin de 2% de viteza cea mai probabil¼a.

3.8 Un cilindru foarte înalt conţine N molecule de gaz la temperatura


T. Considerând câmpul gravitaţional uniform, s¼ a se calculeze valoarea
medie a energiei potenţiale a moleculelor.

3.9 Atomii pot ocupa dou¼ a nivele discrete a energiei. S¼


a consider¼am
un gaz la 2500 C care are dou¼ a nivele energetice separate prin 1,5 eV.

a se determine raportul dintre num¼ arul de atomi care ocup¼ a nivelul de
energie mai mare şi num¼
arul de atomic care ocup¼ a nivelul de energie mai
mic.
125

3.10 O centrifug¼ a este un dispozitiv care este utilizat pentru a separa


particule prin rotirea acesteia cu viteza unghiular¼a !:Ea const¼ a dintr-un
tub de lungime R care se roteşte în plan orizontal în jurul unui cap¼ at al
acesteia. S¼
a determine densitatea particulelor în interiorul centrifugii.

3.11 Apa …erbe la 100 C la nivelul m¼ arii. La ce temperatur¼ a …erbe


apa pe un munte la o în¼alţime de 5 km de nivelul m¼ arii. Consider¼
am masa
molar¼a a aerului = 28; 9 g/mol şi c¼ a temperatura mediului ambiant este
t = 20 C. C¼ aldura latent¼ a de vaprizare este 2; 26 106 J/kg

3.12 Molecula de N2 are lungimea de 0,12 nm. S¼


a se estimeze frecvenţa
de rotaţie a molculei de N2 la 20 C.

3.3 SOLUŢII
3.1 Num¼
arul total de particule ale sistemului N este

N = N1 + N 2 + N 3

Energia total¼
a a sistemului este

Et = N1 "1 + N2 "2 + N3 "3

Conform distribuţiei Boltzman


"1 =kT
N1 = Ce
"2 =kT
N2 = Ce
"3 =kT
N3 = Ce
Atunci:

"1 =kT "2 =kT "3 =kT


N =C e +e +e

"1 =kT "2 =kT "3 =kT


Et = C "1 e + "2 e + "3 e
Rezult¼
a c¼
a
Et e "1 =kT + e "2 =kT
+ e "3 =kT
N=
("1 e "1 =kT + "2 e "2 =kT + "3 e "3 =kT )
126

Ţinând cont de valorile nivelor energetice se obţine:


e2 + e + 1
N = 1000 = 2987 particule
e+1
3.2 Fie un sistem de axe xOyz cu axele paralele cu muchiile cutiei. Se
consider¼a ori…ciul în colţul unei feţe perpendicular¼
a pe axa Oy. Atunci
viteza cerut¼a este vy .
Prin definiţie
3=2 Z1 Z1 Z1 ( 2 +v 2 +v 2
m vx )
m y z
vy = vy e 2kB T
dvx dvy dvz
2 kB T
1 0 1

Dup¼ a cum se observ¼ a, s-a considerat vy 2 (0; 1), deoarece prin acel
orificiu vor ieşi numai moleculele cu viteza paralel¼a cu axa Oy, dar ori-
entate în sensul pozitiv al axei (acolo unde este practicat orificiul).
Deoarece 0 1 1 0 1 1
Z 2
mvx
Z 2
mvz
@ e 2kB T dvx A = @ e 2kB T dvz A
1 1

Prin urmare
0 12 0 1
3=2 Z1 2 Z1 2
m @
mvx mvy

vy = e 2kB T
dvx A @ vy e 2kB T
dvy A
2 kB T
1 0

r !2 r
3=2
m 2 kB T kB T kB T
vy = = :
2 kB T m m 2 m
Rezult¼
a c¼
a viteza medie a moleculelor ce p¼
ar¼
asesc incinta este
r
kB T
vy =
2 m
3.3 Diferenţa dintre viteza p¼
atratic¼
a medie şi viteza cea mai probabil¼
a
este r
p p p kB T
v 2 vp = 3 2 = v
m
unde
127

" #2
m v
T = p p = 384 K
kB 3 2
3.4 Gazul …ind monoatomic molecule au doar energie cinetic¼
a. Con-
form teoremei echipartiţiei energiei:
mv 2 3
= kB T
2 2
de unde viteza medie a moleculelor
r s
3kB T 3 3000 1; 38 10 23
v= = 27
= 8650 m/s
m 1; 66 10

3.5 Utilizând funcţia de distribuţie Boltzmann a moleculelor dup¼


a
poziţie

E(z)
f (z) = C exp
kB T
se obţine valoarea medie a energiei
R
1 R
1
E(z)
f (z)E(z)dz E(z) exp kB T
dz
1 1
hE(z)i = R
1 = R
1 =
E(z)
f (z)dz exp kB T
dz
1 1
R
1
E(z) R
1
az 2
E(z) exp kB T
dz a z 2 exp kB T
dz
1 1
hE(z)i = R
1 = R
1
E(z) az 2
exp kB T
dz exp kB T
dz
1 1

Utilizând integralele
Z1 r
z2
e dz =
1

şi
Z1 r
z2 1
z2e dz =
2
1
128

a
unde = kB T
; se obţine

a kB T
hE(z)i = =
2 2
Conform principiului echipartiţiei energiei, energia medie a unei par-
ticule cu temperatura T este kT 2
pentru …ecare grad de libertate de
translaţie. Cum în problma noastr¼ a energia depinde doar de coordonata
z, particula posed¼a doar un grad de libertate iar principiul echipartiţiei
energiei se con…rm¼a.
3.6 Viteza cea mai probabil¼ a corespunde maximului funcţiei de dis-
tribuţie dup¼a modulul vitezelor
3=2
m mv 2
f (v) = 4 v2e 2kB T
2 kB T

Se pune condiţia
df
=0
dv
care implic¼
a
3=2
m mv 2 mv 2
4 v2e 2kB T
2v =0
2 kB T kB T

Se obţine r
2kB T
vp =
m
unde
kB R
=
m
şi R este constanta universal¼
a a gazelor şi este masa molar¼
a a gazului.
Atunci viteza cea mai probabil¼a devine
s
2RT
vp =

Observaţie. Maximul funcţiei de distribuţie fmax = f (v = vp ) are


valoarea
129

1. r
4 m 4 1
fmax = p = p
e 2kB T e vp
3.7 Fracţiunea dn de molecule care au viteza cuprins¼
a între v + dv şi
v dv într-un gaz ideal este dat¼
a de distribuţia Maxwel:
3=2
m mv 2
dn(v) = n exp 4 v 2 dv
2 kB T 2kB T
v
Efectuam schimbarea de variabil¼ av!u= vp
unde vp este viteza cea
mai probabil¼
a obţinem distribuţia sub forma
4 u2
dn(u) = n p u2 e du

Procentul de molecule a c¼aror vitez¼


a difer¼
a cu mai puţin de 2% de
viteza cea mai probabil¼
a este
Z 1+0:02
dn 4 2
f= = p u2 e u du = 0; 03212 = 3; 32%
n 1 0:02

Calculul poate … f¼ acut analitic, deoarece integrarea are loc într-un


mic domeniu în jurul lui 1. Din acest motiv se utilizeaz¼ a dezvoltarea
u2
funcţie e în jurul punctului 1. În cazul unei funcţii oarecare
df
f (u) = f (1) + (u 1)
du x=1

În cazul funcţiei exponenţiale rezult¼


a

u2 1 1 3 2u
e =e 2e (u 1) =
e
Atunci:
Z 1+0:02
4 3 2u 2
f= p du = 3; 320 9 10
1 0:02 e
Se observ¼
a c¼
a diferenţa dintre cele dou¼
a rezultate este foarte mic¼
a.
3.8 Energia potenţial¼a medie a moleculelor este
R1 R1
0R
mgze mgz=kB T 0
xe x
Emediu = 1 dz = k B T R 1 dx = kB T
e mgz=kB T e x
0 0
130

unde am f¼
acut schimbarea de variabil¼
a
mgz
x=
kB T
3.9 Conform statisticii Boltzmann
n (E2 ) n0 exp [ E2 =kB T ] (E1 E2 )
= = exp
n (E1 ) n0 exp [ E1 =kB T ] kB T
19
n (E2 ) 1; 5 1; 6 10 3
= exp = 1; 9 10
n (E1 ) 1; 38 10 23 (2500 + 273; 15)

3.10 Forţa centrifug¼


a care acţioneaz¼
a asupra unei particule este

f = m! 2 r
Cum
dEp
= m! 2 r
dr
Atunci
m! 2 r2
Ep =
2
Astfel:

Ep m! 2 r2
n = n0 exp = n0 exp
kB T 2kB T
3.11 Presiunea vaporilor saturanţi funcţie de temperatur¼
a variaz¼
a
dup¼
a legea
pv = k1 exp
RTf
unde Tf este temperatura de …erbere iar k1 este o constant¼a. La nivelul

arii pv = po = 1 atm şi temperatura de …erbere Tf = Tf 0 = 373; 15 K.
Atunci
p0 = k1 exp
RTf 0
Presiunea atmosferic¼
a funcţie de în¼
alţime

mgz h gz i
p = p0 exp = p0 exp
kB T RT
131

Fenomenul de …erbere are loc atunci când presiunea vaporilor satu-


ranţi la temperatura de …erbere este egal¼
a cu presiunea atmsoferic¼
a.
h gz i
k1 exp = p0 exp
RTf RT
h gz i
p0 exp exp = p0 exp
RTf 0 RTf RT
De aici
1 1 gz
=
R Tf 0 Tf RT
Astfel
1
T = 1 gz = 363; 13 K
Tf
+ T

Aceasta temperatur¼a corespunde la 90 C


3.12 Energia datorit¼
a rotaţiei în jurul axei
1
" = I! 2
2
2
2 2 L mL2
I = mr + mr = 2m =
2 2
Atunci
mL2 ! 2
"= = 2 mL2 2
4
Din legea echipartiţiei energiei rezult¼
a c¼
a energia de rotaţie medie este
1
kB T
2
Rezult¼
a:
2 1
mL2 2
= kB T
2
2 1
L2 2 = k B T
NA 2
Rezult¼
a:
s s
RT 8314 293; 15
= = = 7; 8 1011 rot/s
2 L2 2 (0; 12 10 9 )2 28
132
Capitolul 4

ELECTRICITATE ŞI
MAGNETISM

4.1 Noţiuni fundamentale


4.1.1 Electrostatic¼
a
Sarcina electric¼
a. Legea lui Coulomb
Sarcina electric¼ a este o m¼ arime scalar¼ a ce caracterizeaz¼
a starea de
electrizare a unui corp. Sarcina electric¼ a elementar¼ a este e = 1; 6
19
10 C:
Legea lui Coulomb este o lege experimental¼ a care prezint¼a de-
pendenţa fortei de interacţie între dou¼ a sarcini punctiforme de valoarea
sarcinilor şi de distanţa dintre acestea.
q1 q 2
F~12 = ~r
4 "r3
unde q1 şi q2 sunt sarcinile punctiforme, r este distanţa dintre ele iar "
este permitivitatea electric¼ a a mediului în care se a‡a¼ cele dou¼ a sarcini.
Intensitatea câmpului electric produs de o sarcin¼ a punctiform¼ a
Q în vid:
~ = Q ~r
E
4 "0 r 3
Intensitatea câmpului electric produs de o distribuţie continu¼ a
de sarcin¼a Z
~ 1 (~r)~r
E= dV
4 "0 V r 3

133
134

unde (~r) este densitatea volumic¼


a de sarcin¼
a.

Legea lui Gauss pentru câmpul electric


Fluxul câmpului electric
ZZ
= ~ ndS
E~
S

unde ~n este versorul normalei la elementul de suprafaţ¼ a dS.


Legea lui Gauss pentru câmpul electric Fluxul câmpului elec-
tric printr-o suprafaţ¼
a închis¼
a este proporţional cu valoarea sarcinii din
interiorul suprafeţei Qint :
Qint
=
"0
Lucrul mecanic efectuat de câmpul electrostatic
Z f
L=q ~ ~l
Ed
i

Potenţialul electric

L
V =
q
unde L este lucrul mecanic efectuat de câmpul electric pentru a de-
plasa sarcina q din punctul respectiv într-un punct de referinţ¼
a (în care
potenţialul este nul)
Relaţia între câmpul electric şi potenţial

~ =
E grad V

Densitatea de energie a câmpului electric


1
w = "E 2
2
Momentul de dipol
p~ = q~l
135

unde q este valoarea absolut¼a a unei sarcini a dipolului iar l este distanţa
dintre cele dou¼
a sarcini ale dipolului
Potenţialul produs de un dipol electric

p~~r
V =
4 "r3
Energia unui dipol în câmp electric

W = ~
p~E

4.1.2 Curentul electric


Intensitatea curentului electric este sarcina ce traverseaz¼ a normal
aria S în unitatea de timp. Dac¼
a în intervalul t prin suprafaţa S a trecut
o cantitate de sarcin¼a q; atunci intensitatea curentului electric se scrie

q
I=
t
Densitatea de curent este sarcina ce traverseaz¼ a normal unitatea
de suprafaţ¼
a în unitatea de timp. Matematic ea se scrie sub forma

~j = nq~v

unde n este densitatea de purt¼ atori de sarcin¼


a, q este sarcina purt¼
atorilor
iar v este viteza lor de drift. Densitatea de curent se poate scrie în funcţie
de câmpul electric
~j = E ~

unde poart¼ a numele de conductivitate electric¼a.


a este m¼
Rezistivitatea electric¼ arimea invers¼
a conductivit¼
aţii
1
=

şi depinde de temperatur¼


a dup¼
a legea

= 0 (1 + t)

unde se numeşte coe…cientul termic al rezistivit¼


aţii.
136

Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit de lungime l şi secţiune


S se scrie sub forma
l
U= I
S
iar m¼arimea
l
R=
S
se numeşte rezistenţ¼ a.
a electric¼
Tensiunea electromotoare ce acţioneaz¼ a într-un circuit este egal¼
a cu
lucrul mecanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcin¼ a pe întregul
circuit.
I
E= E ~ i d~l

unde Ei este intensitatea câmpului electric imprimat de sursele de


tensiune.

4.1.3 Magnetism
Forţa Lorentz. Forţa electromagnetic¼
a
Forţa Lorentz este forţa cu care acţioneaz¼
a un câmp magnetic asupra
unei sarcini electrice în mişcare.

f~ = q(~v ~
B)
~
unde ~v este viteza sarcinii electrice q în câmpul magnetic de inducţie B.
Forţa electromagnetic¼ a este forţa cu care un câmp magnetic uni-
form acţioneaz¼a asupra unui conductor str¼ ab¼atut de curent electric
Z
F~ = I d~l B ~

Legea Biot-Savart. Legea lui Ampère


Legea Biot-Savart permite calcularea câmpului magnetic dB ~ pro-
dus de un element de lungime d~l al unui conductor str¼ab¼atut de un curent
I într-un punct P a‡at la distanţa ~r faţ¼
a de conductor;

~ = Id~l ~r
dB
4 r3
137

Forţa de interacţiune între dou¼ a conductoare paralele de lungime


l str¼
ab¼
atute de curenţii electrici I1 şi I2 a‡ate la distanţa d unul faţ¼
a de
cel¼
alalt.
I1 I2
F = l
2d
Legea lui Ampère
Z
~ ~l = I + " d E
Bd
dt

Fluxul câmpului magnetic.Legea lui Gauss pentru câmpul mag-


netic.
Fluxul câmpului magnetic
ZZ
= ~ ndS
B~
S

unde ~n este versorul normalei la elementul de suprafaţ¼


a dS.
Legea lui Gauss pentru câmpul magnetic arat¼ a c¼
a nu exist¼
a
sarcini magnetice: I
~ ndS = 0
B~

Legea inducţiei electromagnetice


Valoarea tensiunii electromotoare induse este proporţional¼ a cu vari-
aţia ‡uxului magnetic. Tensiunea electromotoare indus¼ a într-un circuit
este egal¼a cu viteza de variaţie a ‡uxului magnetic printr-o suprafaţ¼
a care
se sprijin¼a pe curb¼a.
d M
E=
dt

4.1.4 Unde electromagnetice


Ecuaţiile Maxwell
Spre deosebire de undele mecanice, undele electromagnetice nu au
nevoie de un suport material pentru a se propaga. Obţinerea ecuaţiilor
de propagare se face pornind de la ecuaţiile Maxwell în vid, unde nu
exist¼
a sarcini electrice şi curenţi datoraţi deplas¼
arii sarcinilor:
138

Forma integral¼
a Forma difer-
I enţial¼
a
Legea lui Gauss pen- ~ ndS = 0
E~ ~ =0
rE
tru câmpul electric IS
Legea lui Gauss pen- ~ ndS = 0
B~ ~ =0
rB
tru câmpul magnetic IS ZZ
~ ~l = d ~ ndS ~ = ~
@B
Legea inducţiei elec- Ed dt
B~ r E @t
tromagnetice I SZ Z
~ ~l = d ~ ndS ~ = "0 @E~
Legea lui Ampère Bd 0 "0 dt E~ r B 0 @t
S
În plus,
~ =
B 0H
~

şi
~ = "0 E
D ~

Ecuaţiile undelor elctromagnetice


Cele dou¼ a ecuaţii ale undelor electromagnetice se obţin din ecuaţiile
Maxwell. Pentru o und¼ a electromagnetic¼a ce se propag¼
a de-a lungul axei
Ox, acestea se scriu sub forma:

@2E @2E
= 0 " 0
@x2 @t2
@2B @2B
= 0 "0 2
@x2 @t
Soluţii particulare a acestor ecuaţii sunt
~
E(x; t) = ~ey Emax cos(kx !t)

~
B(x; t) = ~ez Bmax cos(kx !t)
Cele dou¼ a componente ale undei electromagnetice sunt perpendiculare
a ~k = ~ex k, adic¼
pe direcţia vectorului de und¼ a pe direcţia de propagare a
undei.
Viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid este
139

1
c= p =3 108 m/s
"0 0
iar între valorile instantanee ale celor dou¼
a componente ale câmpului
exist¼
a relaţia
E
=c
B

Energia undelor electromagnetice, presiunea şi impulsul radi-


aţiei
Densitatea de energie a câmpului electric este
1
wE = "0 E 2
2
iar a câmpului magnetic
1
wB = B2
2 0
Prin urmare putem scrie densitatea total¼a de energie a undei electro-
magnetice
1 1 2
w = "0 E 2 + B
2 2 0
M¼arimea ce descrie transferul de energie prin unitatea de suprafaţ¼a
perpendicular¼
a pe direcţia de propagare a undei, se numeşte vectorul
Poynting:
~= 1E
S ~ B ~
0
Media temporal¼
a a vectorului Poynting este egal¼
a cu intensitatea un-
dei
2
EB
Emax
I = hSi = =
0 2c 0
La incidenţa normal¼
a, pe o suprafaţ¼
a perfect absorbant¼
a, radiaţia
electromagnetic¼a transmite un impuls egal cu
W
p=
c
Presiunea exercitat¼
a de radiaţie pe suprafaţ¼
a este:
S
P =
c
140

4.2 Probleme propuse


4.2.1 Electricitate
Sarcina electric¼
a. Legea lui Coulomb
4.1 Fulgerul apare ca urmare a unui transfer de sarcin¼ a între nor
şi p¼
amânt. Viteza maxim¼ a de desc¼ arcare este de 20 000 C/s iar durata
fulgerului este de 100 s. Calculaţi cantitatea de sarcin¼ a scurs¼
a în p¼
amânt
şi num¼arul de electroni conţinuţi în aceast¼
a sarcin¼
a.

4.2 Doua sfere conductore identice sunt situate în vid la distanţa de


0,3 m una de cealalt¼ a. Una are sarcina de 12 nC iar cealalta de -18 nC.
Calculaţi forţa de interacţie între cele doua sfere. Dac¼
a cele dou¼
a sfere
ar … legate între ele printr-un …r conductor, care ar … forţa de interacţie
dintre ele dup¼ a ce ajung în starea de echilibru?

4.3 Electronul şi protonul atomului de hidrogen se a‡a¼ la o distanţ¼a


11
medie de 5; 3 10 m. S¼
a se determine forţa care acţioneaz¼
a între ei.

4.4 La ce distanţ¼a unul faţ¼


a de cel¼alalt ar trebui s¼
a stea doi oameni
ce au o sarcin¼a electric¼
a în exces de 1C respectiv 1 C astfel încât forţa
de interacţiune Coulomb s¼ a egaleze forţa de greutatea …ec¼aruia dintre ei?
Se va considera greutatea medie a unui om egal¼ a cu 650 N.

4.5 Un inel cu raza de 10 cm este înc¼ arcat uniform cu sarcina de 75


C. Calculaţi câmpul electric înregistrat pe axa inelului la distanţele de
1 cm, 5 cm, 30 cm şi 100 cm faţ¼
a de centrul inelului.

4.6 P¼amântul are o sarcin¼ a electric¼


a proprie ce determin¼ a apariţia
unui câmp electric de 150 N/C orientat spre centrul s¼au. Calculaţi sarcina
electric¼
a în exces cu care ar trebui s¼
a …e înc¼
arcat¼a o student¼
a de 50 kg
pentru a compensa forţa de interacţie electrostatic¼
a între ea şi P¼amânt
cu propria sa greutate.

4.7 Trei cilindri identici de plastic au razele egale cu 2,5 cm şi lungim-
ile de 6 cm. Densitatea de sarcin¼ a a primului cilindru este de 15 nC/m2 :
Al doilea cilindru are aceeaşi densitate de sarcin¼ a doar pe suprafaţa later-
a iar cel de-al treilea are o densitate de sarcina de 500 nC/m3 distribuit¼
al¼ a
în întreg volumul. Calculaţi sarcina …ec¼ arui cilindru.
141

Figura 4.1: Pentru problema 4.12

4.8 În vârfurile A; B; C ale unui p¼


atrat se g¼asesc sarcinile +q1 ; q2
şi q3 . Cunoscând latura a a p¼ atratului, s¼
a se determine intensitatea
câmpului electric în vârful D al p¼atratului. (Sistemul se a‡a¼ în vid.)

4.9 Trei sarcini punctiforme pozitive sunt situate pe axa Ox. Sarcina
q1 = 20 C este situat¼ a la coordonata x1 = 3 m iar sarcina q2 = 10 C
se a‡a¼ în origine. Unde trebuie situat¼a sarcina q3 astfel încât forţa care
acţioneaz¼
a asupra ei s¼a …e nul¼
a.

4.10 S¼a se determine câmpul electric creat de un dipol care const¼


a
din dou¼
a sarcini q şi q a‡ate la distanţa 2a: pe axa dipolului.

Legea lui Gauss pentru câmpul electric


4.11 M¼ asurând intensitatea câmpului electric la distanţa de 1m faţ¼
a
6
de o sarcin¼
a punctiform¼ a se obţine o valoare de 2; 5 10 N/C: Calculaţi
valoarea sarcinii şi ‡uxul electric printr-o sfer¼
a cu raza de 1 m centrat¼
a
pe aceast¼a sarcin¼
a.

4.12 Patru sarcini punctiforme q1 = 2 nC; q2 = 4 nC; q3 = 6 nC şi


q4 = 8 nC sunt situate în vid ca în Fig. ?? . Calculaţi ‡uxul câmpului
electric prin suprafeţele S1 ; S2 ; S3 ; S4 ; S5 ;şi S6 indicate în Fig. ??.
142

4.13 Într-o zi ploioas¼ a, un câmp electric de 2; 4 104 N/C poate


produce minifulgere de aproximativ 3 cm lungime. Presupunând c¼ a un
generator van de Graaf cu raza de 10 cm produce minifulgere de aceeaşi
intensitate cu lungimea de 6 cm, calculaţi intensitatea câmpului electric
pe suprafaţa sferei generatorului. Considerând sarcina concentrat¼ a în
centrul sferei, calculaţi cantitatea de sarcin¼
a electric¼
a acumulat¼
a pe sfera
generatorului.

4.14 O sfer¼a dielectric¼


a cu raza de 50 cm este înc¼ arcat¼a cu sarcina
de 25 C distribuit¼ a uniform în întreg volumul s¼ au. Calculaţi valoarea
câmpului electric la 5 cm, 25 cm şi 75cm faţ¼
a de centrul sferei.

4.15 Un câmp electric de 6 kV/m este orientat paralel cu axa Ox.


Calculaţi ‡uxul electric printr-o suprafaţ¼
a dreptunghiular¼
a (L = 5 cm,
l = 2 cm) orientat¼a:
a) paralel cu planul xOy
b) paralel cu planul yOz;
c) lungimea dreptunghiului este situat¼ a pe axa Oy, iar l¼
aţimea face
un unghi de 30o cu axa Ox.

4.16 Se d¼
a o distribuţie liniar¼
a de sarcin¼a, a c¼arei densitate este
(sarcina pe unitatea de lungine). S¼ a se g¼aseasc¼a expresia intensit¼aţii
câmpului electric la distanţa r dac¼a distribuţia de sarcin¼
a se g¼
aseşte în
vid.

4.17 Într-un plan exist¼


a o distribuţie in…nit¼
a de sarcin¼
a cu densitatea
super…cial¼
a : S¼
a se determine câmpul electric creat de aceasta.

Potenţialul electric
4.18 S¼a se determine câmpul şi potenţialul unei sfere conductoare de
raz¼
a R înc¼
arcat¼a cu sarcina Q.

4.19 Dou¼ a sarcini punctiforme pozitive q1 şi q2 sunt situate pe axa Ox


având coordonatele x1 = 0 şi x2 = d. Calculaţi lucrul mecanic pe care ar
trebui sa îl fac¼
a o forţ¼
a extern¼
a pentru a aduce o sarcin¼ a de prob¼a q de
acelaşi semn de la in…nit pân¼ a în punctul x = 2d:

4.20 Un proton se deplaseaz¼ a pe o axa unui accelerator liniar între


dou¼
a puncte P1 şi P2 situate la distanţa de 50 cm unul faţ¼
a de cel¼
alalt.
143

Câmpul electric pe aceast¼ a direcţie este egal cu 3 107 V/m orientat de


la P1 la P2 : Calculaţi:
a) forţa cu care câmpul acţioneaz¼ a asupra protonului
b) lucrul mecanic efectuat de câmp
c) diferenţa de potenţial între punctele P1 şi P2

4.21 Calculaţi potenţialul electric într-un punct P situat pe medi-


atoarea unei bare de lungime 2l înc¼ arcat¼a uniform cu sarcina Q: Dac¼ a
unim capetele barei astfel încât s¼a obţinem un inel, care va … potenţialul
electric într-un punct M situat pe axa inelului?

4.22 Într-o regiune din spaţiu, pe o raz¼ a de 2 m, potenţialul electric


3V0
depinde de coordonate dup¼ a legea V = 4 R3 (5x3 + 2x2 y + zy 2 )+V0 unde
V0 este potenţialul din centrul regiunii sferice considerate:Scrieţi expre-
siile componentelor Ex ; Ey şi Ez ale câmpului electric în aceast¼ a regiune
şi calculaţi valoarea câmpului electric în punctul P (1; 1; 1):

4.23 S¼a se determine potenţialul şi câmpul electric creat de un dipol


cu sarcinile q şi q a‡ate la distanţa a una de alta la distanţa x de centrul
dipolului pe direcţia axei care leag¼a cele dou¼
a sarcini

4.24 Fie trei sfere concentrice conductoare de raze r1 < r2 < r3 . Pe


sfera de raz¼ a r1 se a‡a¼ sarcina q1 , pe sfera de raz¼ a r2 se a‡a¼ sarcina q2
iar ce-a de-a treia sfer¼a se a‡a¼ legat¼a la p¼
amânt. S¼ a se calculeze sarcina
q3 de pe ce-a de-a treia sfer¼ a precum şi potenţialele la care se a‡a¼ sfera
1 şi sfera 2 (Fig.4.2):
4.25 Fie dou¼ a corpuri sferice conductoare de raze r1 < r2 a‡ate la
o distanţ¼a mare una de alta pe care se a‡a¼ sarcinile q1 şi q2 : Cele dou¼ a
0 0
sfere se leag¼a printr-un …r. S¼ a se determine sarcinile q1 şi q2 de pe aceste
sfere dup¼ a realizarea acestei operaţii, potenţialele sferelor, precum şi den-
sit¼
aţile super…ciale de sarcin¼a de pe acestea.

4.26 S¼ a se determine forţa cu care este atras¼ a o sarcin¼


a q a‡at¼
a la
distanţa d de un plan metalic cu o suprafaţ¼
a foarte mare, legat la p¼
amânt.

Curentul electric
4.27 Prin becul unui far de autoturism trece un curent de 1,2 A.
Calculaţi num¼
arul de electroni ce str¼
abat …lamentul becului în 6 ore.
144

Figura 4.2: Pentru prroblema 4.24

4.28 Printr-un …r de argint cu diametrul de 2 mm trece o sarcin¼ a de


600 C în timp de 2 ore. Ştiind c¼ a argintul conţine aproxomativ 6 1028
electroni/m3 ; calculaţi intensitatea curentului prin …r şi viteza de drift a
electronilor.

4.29 M¼asurând valoarea curentului electric într-un conductor de cupru


la temperatura de 40 C se obţine valoarea de 10 A. Ce valoare a curen-
tului se va obţine daca se aplic¼
a aceeaşi tensiune pe acelaşi …r la 40
C? (Se cunoaşte coe…cientul termic al rezistenteţei = 0; 004 C 1 )

4.30 Într-un atom Bohr electronul are o traiectorie circular¼


a cu raza
11 6
r = 5; 29 10 m cu vieza v = 2; 19 10 m/s. Care este curentul
efectiv asociat cu aceast¼
a mişcare.

4.31 Un conductor de Cu are aria sectiunii S = 3 10 6 m2 . Dac¼ a


prin conductor trece un curent de 10 A, care este viteza de drift a elec-
tronilor. Densitatea cuprului este = 8950 kg/m3 . Se consider¼ a c¼a
…ecare atom contribuie cu un electron la electronii de conducţie. Masa
molar¼a este = 29 kg/kmol.

4.32 Pe un bec electric scrie 50 W, 220 V iar pe altul scrie 100 W,


220 V. Asta înseamn¼ a c¼a …ecare bec converteşte puterea scris¼a pe el
în lumin¼a atunci când este alimentat la o tensiune electric¼
a de 220 V.
145

Calculaţi costul energiei electrice consumate de …ecare dintre cele dou¼ a


becuri într-o zi în condiţiile în care compania de electricitate percepe un
cost de 10 eurocenţi/kWh.

4.33 Bateriile sunt clasi…cate în funcţie de m¼


arimea amper-ora (Ah).
De exemplu o baterie care poate produce un curent de 2 A timp de 3 ore
spunem ca are 6 Ah. Care este energia totala exprimat¼ a în kilowatt-or¼
a
înmagazinat¼
a într-o baterie de 12 V pe care scrie 55 Ah.

4.34 Într-o porţiune din atmosfer¼a unde câmpul electric este de 100
V/m, densitatea de curent este de 6 1013 A/m2 . Calculaţi conductivi-
tatea electrica a atmosferei terestre în aceast¼
a regiune.

4.35 S¼a se determine sarcina de pe un condesator cu capacitatea C


care se descarc¼a pe o rezistenţ¼
a R în funcţie de timp. Iniţial conden-
satorul este înc¼
arcat cu sarcina Q: Care este intensitatea curentului care
trece prin rezistor.

4.2.2 Magnetism
Forţa Lorentz.Forţa electromagnetic¼
a

4.36 La ecuator, câmpul magnetic terestru are o valoare de aproxi-


mativ 50 T orientat spre nord, iar câmpul electric are o valoare de 100
N/C orientat spre centru P¼ amântului. G¼ asiţi valorile forţelor electric¼
a
magnetic¼a şi gravitaţional¼
a ce acţioneaz¼
a asupra unui electron cu viteza
instantanee de 6 106 m/s orientat¼ a spre est.

4.37 Un …r lung de 2,8 m strab¼atut de un curent de 5 A se a‡a¼


într-un câmp magnetic de 0,390 T. Calculaţi forţa electromagnetic¼
a ce
acţioneaz¼
a a asupra …rului dac¼
a unghiul dintre …r şi câmpul magnetic
este de 60 , 90 respectiv 120 .

4.38 Un proton se deplaseaz¼ a cu viteza ~v = (2~ex 4~ey + 2~ez ) m/s:


Într-o regiune în care câmpul magnetic este B ~ = (~ex + 2~ey ~ez ) T: Cu
ce forţ¼
a va acţiona câmpul asupra acestei sarcini?
146

4.39 O particul¼
a cu masa de 2 g şi sarcina electric¼a de 2mC are viteza
4
~v = 4 10 ~ey m/s G¼ asiţi modulul şi direcţia acceleraţiei particulei sub
acţiunea unui câmp magnetic B ~ = 2~ex + ~ey T:

4.40 Un ion pozitiv cu sarcina q = 2e se deplaseaz¼ a cu viteza de


6
4; 6 10 m/s şi las¼ a o urm¼a în form¼
a de cerc cu raza de 7,94 mm într-
un câmp perpendicular de 1,8 T al unei camere cu ceaţ¼ a. Calculaţi masa
acestui ion în unit¼
aţi atomice de mas¼a şi identi…caţi ionul.

4.41 S¼
a se determine ce fel de mişcare execut¼
a o particul¼
a înc¼
arcat¼
a
cu sarcina q de mas¼a m care intr¼
a sub un unghi într-un câmp magnetic
~
uniform de inducţie B cu viteza ~v .

4.42 Printr-o plac¼ a metalic¼


a conductoare paralelipipedic¼
a trece un
curent I. Curentul trece perpendicular printr-o secţiune de laturi b şi d.
Placa se a‡a¼ într-un câmp magnetic uniform de inducţie B paralel cu
feţele placii a‡ate la distanţa d una de alta. S¼
a se determine diferenţa
de potenţial care apare între aceste feţe. Se cunoaşte concentraţia de
electroni n din unitatea de volum a metalului din care este realizat¼ a
placa. (Efect Hall).

Legea Biot-Savart. Legea lui Ampère.


4.43 S¼ a se calculeze valoarea câmpului magnetic la R = 100 cm de
un …r conductor liniar foarte lung prin care trece un curent de I = 2 A.
4.44 În modelul atomic propus de Niels Bohr în 1913, pentru atomul
de hidrogen electronul se deplaseaz¼ a în jurul protonului pe o orbit¼ a cir-
a la distanţa de 5; 29 10 11 m cu o vitez¼
cular¼ a de 2; 19 106 m/s: S¼ a
se calculeze valoarea câmpului magnetic produs de mişcarea electronului
în locaţia protonului.
4.45 Un curent de 17 mA strabate o bucl¼ a cu circumferinţa de 2 m.

a se calculeze câmpul magnetic indus de curentul prin bucl¼ a. S¼a se
compare aceast¼ a valoare a inducţiei câmpului magentic cu cea indus¼ a de
un cadru format din 100 de astfel de spire str¼ ab¼atute de acelaşi curent.
4.46 Calculaţi valoarea câmpului magnetic indus de conductorul din
Fig. 4.3 în centrul buclei. Cum in‡uenţeaz¼ a porţiunile liniare ale con-
ductorului valoarea câmpului?
4.47 Dou¼ a …re conductoare separate de o distanţ¼ a de 10 cm sunt
str¼
ab¼atute de curenţi în acelaşi sens. Curentul prin primul …r este I1 =
147

Figura 4.3: Pentru prroblema 4.46

Figura 4.4: Pentru problema 4.49

5 A iar prin cel de-al doilea este I2 = 8 A. Calculaţi inducţia câmpului


magnetic produs de I1 în poziţia lui I2 şi pe cea produsa de I2 în poziţia
lui I1 .
4.48I O curb¼a închis¼a înconjoar¼ a mai mulţi conductori liniari. Cal-
culând Bd ~ ~l pe acest contur se obţine 3; 83 10 4 Tm: Calculaţi curentul
net in interiorul curbei.

4.49 În Fig. 4.4 sunt prezentaţi în secţiune transversal¼ a curenţii ce


trec prin trei
I conductori liniari I1 = 4 A; I2 = 6 A şi I3 = 2 A: Calculaţi
integralele Bd ~ ~l pe …ecare din cele patru contururi prezentate în …gur¼ a.
4.50 S¼
a se determine câmpul magnetic în interiorul unei bobine toroidale.
148

Figura 4.5: Pentru problema 4.52

4.51 S¼ a se determine câmpul magnetic în interiorul şi exteriorul unui


cilindru de raz¼ a R prin care circul¼
a un curent de densitate j, ştiind c¼a
liniile de câmp magentic sunt cercuri concentrice în plane perpendiculare
pe axa cilindrului.

Legea lui Gauss pentru câmpul magnetic. Legea inducţiei elec-


tromagnetice
4.52 Un cub cu latura l = 4 cm este plasat într-un câmp magnetic
B = (5~i + 4~j + 3~k) T: S¼
~ a se calculeze ‡uxul magnetic prin suprafaţa
haşurat¼
a a cubului şi ‡uxul total prin toate cele şase feţe ale cubului.
Cubul are unul din v¼arfuri în centrul sistemului de coordoante iar laturile
paralele cu axele de coordonate (Fig. 4.5).
4.53 Un solenoid cu 500 de spire este înf¼ aşurat în jurul unui miez
de …er ( m = 750 0 ) cu lungimea de 10 cm şi aria secţiunii transversale
de 8 cm2 . S¼
a se calculeze ‡uxul magnetic prin solenoid atunci când este
str¼
ab¼atut de un curent electric de 0,5A.

4.54 Într-un solenoid cu 500 de spire având diametrul de 10 cm se


formeaz¼
a un câmp magnetic de 0,2 T. Cât de repede trebuie adus acest
câmp la zero pentru a induce o tensiune electromotoare de 10 kV?

4.55 Un solenoid cu 400 de spire pe unitatea de lungime este strab¼


atut
149

Figura 4.6: Pentru problema 4.55

de un curent a c¼ arui intensitate variaz¼


a dup¼a legea I = 30e 1;6t A . În
interiorul solenoidului şi coaxial cu acesta se a‡a¼ o bobin¼a cu raza de
6 cm format¼ a a din 250 spire subţiri(Fig. 4.6). Care este tensiunea
electromotoare indus¼ a în bobin¼
a de curentul variabil I?
4.56 S¼a se determine tensiunea electromotoare indus¼ a într-o spir¼
a
de arie S care se roteşte cu vitez¼ a unghiular¼
a constant¼ a în jurul unui
ax perpendicular pe vectorul inducţie c¼ amp magnetic B ~ al unui câmp
uniform.
4.57 O bar¼ a conductoare OE se roteşte în jurul axei AB cu viteza
unghiular¼a constant¼ a ! pe un conductor perfect circular de raz¼
a R. Bara
intersecteaz¼
a liniile unui câmp magnetic uniform de inducţie B perpen-
diculare pe suprafaţa inelului conductor. S¼ a se determine tensiunea ce
poate … m¼ asurat¼
a între punctele C şi D (Fig.4.7).

4.58 Într-o regiune din spaţiu exist¼a un câmp magnetic uniform


paralel cu axa Oz. M¼
arimea lui variaz¼
a în timp astfel:

B = B0 sin !t

a se determine intensitatea câmpului electric indus.

4.2.3 Unde electromagnetice


Ecuaţiile undelor electromagnetice
4.59 Pe 11 februarie 2011 a avut loc o puternic¼ a explozie solar¼
a în
urma c¼
areia un ‡ux de particule, radiaţii X şi au pornit c¼
atre P¼
amânt.
150

Figura 4.7: Pentru problema 4.57

Dup¼a cât timp ajung pe P¼


amânt radiaţiile X? (Distanţa de la P¼
amânt la
15
Soare este de aproximativ 10 m)

4.60 Radiaţiile ultraviolete care str¼


abat atmosfera terestr¼a se împart
în dou¼a categorii UVA şi UVB. UVA au lungimea de und¼ a cuprins¼a între
300 nm şi 400 nm şi nu sunt d¼
aun¼atoare ajutând organismul în producerea
vitaminei D. UVB au lungimea de und¼ a între 280 nm şi 300 nm şi pot
cauza cancer de piele. Calculaţi domeniile de frecvenţ¼ a pentru aceste
tipuri de radiaţii.

4.61 Amplitudinea câmpului electric al unei unde electromagnetice


este Emax = 7 10 3 V/m. Ştiind c¼ a postul de radio emite pe frecvenţa
de 106,7 MHz, calculaţi valoarea maxim¼ a a câmpului magnetic al undei
şi scrieţi expresiile E(x; t) şi B(x; t):

4.62 O und¼a electromagnetic¼a cu = 400 nm se propag¼ a în vid pe


direcţa axei Ox: Amplitudinea câmpului electric al undei este Emax =
2 10 3 V/m şi este paralel¼ ~
a cu axa Oy: Scrieţi expresiile vectoriale E(x; t)
~
şi B(x; t):

4.63 O und¼ a electromagnetic¼ a staţionar¼


a cu componenta câmpului
~
electric E(x; t) = ~ey Emax cos kx cos !t se propag¼a de-a lungul axei Ox în
vid. S¼ ~
a se scrie expresia B(x; t).

4.64 S¼ ~ şi B
a se scrie expresiile vectorilor E ~ ale unei unde armonice
plane care se propag¼a pe direcţia Oz, dac¼
a ea este liniar polarizat¼
a având
151

planul de polarizare la un unghi = 45o faţ¼


a de planul Oyz. Propagarea
undei are loc în vid.
4.65 Vectorul câmp electric al unei unde electromagnetice este:
h p i
E~ =E ~ 0 exp i 9:42 1014 t 12x + 2y 107 V/m
3

unde E ~ 0 = 3 104 ( ~ex + ~ey )



a se determine:
a) direcţia dup¼ a care oscileaz¼a câmpul electric
b) direcţia de propagare a undei
c) m¼arimea amplitudinii câmpului electric
d) lungimea de und¼ a
e) pulsaţia şi frecvenţa undei
f) viteza de propagare

4.66 Câmpul electric al unei unde electromagnetice care se propag¼


a
în direcţia Ox în vid este:

~ = Eo~ey sin z cos (!t


E kz)
zo
Cunoscând viteza luminii în vid c, zo şi ! s¼
a se determine modulul vec-
torului de und¼
a.

4.67 Efectul Doppler este valabil nu doar în cazul undelor sonore ci


şi în cazul undelor electromagnetice. Considerând o surs¼ a ce emite unde
electromagnetice de frecvenţ¼ a ; s¼a se calculeze frecvenţa înregistrat¼
a de
un observator ce se apropie de surs¼ a cu viteza u şi de un observator ce
se îndep¼ arteaz¼
a de surs¼a cu viteza u.

4.68 Aparatele radar folosesc efectul Doppler pentru determinarea


vitezei autoturismelor. Radarul emite o und¼ a care se re‡ect¼a pe autotur-
ismul vizat iar diferenţa de frecvenţ¼
a dintre unda emis¼a şi unda re‡ectat¼
a
permite determinarea vitezei autoturismului. Ştiind c¼ a frecvenţa undei
emise de radar este = 8 GHz iar cea a undei re‡ectate este cu 2000 Hz
mai mare, calculaţi viteza autoturismului în urm¼ atoarele condiţii:
a) autoturismul de poliţie este în repaus
b) autoturismul de poliţie se apropie de autoturismul vizat cu 50
km/h
152

c) autoturismul de poliţie se îndep¼


arteaz¼
a de autoturismul vizat cu
50 km/h

4.69 Pornind de la ecuaţiile Maxwell, s¼


a se demonstreze

@E @B
= c2
@t @x
şi
@B @E
=
@t @x

4.70 O und¼ a electromagnetic¼a plan¼


a traverseaz¼a la incidenţ¼
a normal¼a
o lam¼ a cu feţe plan paralele de grosime l: Lama este format¼ a dintr-o
substanţ¼
a nemagnetic¼ a iar permitivitatea sa electric¼a scade exponenţial
de la valoarea "1 pe suprafaţa de incidenţ¼
a pân¼
a la "2 pe suprafaţa opus¼a.
În cât timp traverseaz¼ a unda acest mediu?

Energia undelor electromagnetice, presiunea şi impulslul radi-


aţiei
4.71 Valoarea medie a câmpului magnetic al radiaţiei solare înregis-
trate la nivelul solului la un moment dat este de 2 T: S¼ a se calculeze:
a) valoarea medie a câmpului electric al undei
b) densitatea medie de energie
c) media vectorului Poynting
S¼a se compare valoarea obţinut¼ a cu valoarea medie de 1000 W/m2
înregistrat¼ a la sol într-o zi însorit¼
a.
4.72 Un post de radio AM (amplitude modulation) emite izotrop
unde sinusoidale cu o putere medie de 30 kW. Calculaţi intensitatea radi-
aţiei la 10 m de antena de emisie. Calculaţi amplitudinile componentelor
electric şi magnetic ale undei electromagnetice.
4.73 S¼ a se calculeze intensitatea maxim¼ a a câmpului electric al un-
delor electromagnetice emise de un post de radio ce emite pe frecvenţa
90,2 MHz şi s¼ a se scrie expresiile E(x; t) şi B(x; t). ( Intensitatea maxim¼ a
permis¼ a a undelor radio este de 2 W/m2 ).

4.74 Într-o regiune din spaţiu, componentele undelor electromagnet-


~ = 8; 0~ex +32; 0~ey +24; 0~ez V/m şi B
ice sunt E ~ = 0; 2~ex +0; 4~ey 0; 6~ez T:
153

Ar¼
ataţi c¼
a cele dou¼
a câmpuri sunt perpendiculare şi calculaţi vectorul
Poynting al acestei unde.

4.75 Calculaţi valoarea maxim¼


a a câmpului magnetic la 50 m de o
anten¼
a GSM ce are o putere de emisie de 500 kW.

4.76 Considerând intensitatea medie a radiaţiei solare la nivelul P¼amân-


2
tului egal¼
a cu 1000W/m s¼ a se calculeze care ar trebui s¼
a …e aria suprafeţei
perfect absorbante a unui panou solar ce urmez¼ a s¼
a alimenteze o locuinţ¼a
al c¼
arei consum de energie este de 0,15 MW. Se ştie c¼ a e…cienţa celulelor
solare utilizate este de 30%.

4.77 Un bec de 50 W alimentat la reţea (220 V) emite 1% din


energia consumat¼ a sub form¼ a de unde electromagnetice de o anumit¼
a
frecvenţ¼
a. Considerând becul acoperit cu un …ltru ce absoarbe toate
celelalte frecvenţe, calculaţi intensitatea radiaţiei la 1 m de bec.

4.78 Un telefon mobil ce funcţioneaz¼ a în domeniul de frecvenţe 900-


1000 MHz are o putere de emisie de 0,4 W iar lungimea antenei sale este
de 5 cm.
a) Calculaţi valoarea medie a vectorului Poynting la 4 cm de anten¼ a
(distanţa medie anten¼ a-cap atunci când telefonul este ţinut la ureche)
b) Comparaţi valoarea obţinut¼ a cu valoarea maxim¼ a de 4,5 W/m2
impus¼ a de standardele europene.
c) De câte ori scade aceasta valoare când telefonul este ţinut la 40 cm
de cap (atunci când trimitem un SMS, de exemplu)
Se va considera c¼a forma frontului de und¼ a emis¼
a de anten¼ a este una
cilindric¼
a.

4.79 Un puls laser are o energie de 40 J şi diametrul fasciculului de


2 mm. Durata pulsului este de 20 ns iar densitatea de energie se menţine
constant¼
a pe toat¼ a durata pulsului.
a) calculaţi lungimea spaţial¼
a a pulsului
b) calculaţi densitatea de energie în puls
c) calculaţi Emax şi Bmax :

4.80 Componenta electric¼ a a unei unde electromagnetice oscileaz¼


a
pe axa Oy iar direcţia vectorului Poynting este dat¼
a de
~ t) = 100 cos2 [107 x
S(x; 3 1015 t]~ex W/m2
154

unde x şi t sunt exprimate în unit¼ aţi SI.


a) Care este direcţia de propagare a undei?
b) Calculaţi lungimea de und¼ a şi frecvenţa undei
~
c) Scrieţi expresiile vectoriale E(x; ~
t) şi B(x; t):

4.81 Calculaţi presiunea radiaţiei GSM (4,5 W/m2 ) pe o suprafaţ¼


a
perfect absorbant¼
a.

4.82 Calculaţi presiunea exercitat¼a de un pointer laser cu puterea


de 4 mW şi secţiunea fasciculului de 3 mm2 pe un ecran retroproiector
ce absoarbe 30% din radiaţia incident¼a.

4.3 SOLUŢII
4.3.1 Electricitate
Sarcina electric¼
a. Legea lui Coulomb
4.1 Deoarece viteza de transfer a sarcinii electrice este vq = 20000
C/s, cantitatea de sarcin¼
a transferat¼
a c¼
atre p¼
amânt este:
4
Q = vq t = 20000 10 =2C

adic¼
a o sarcin¼
a ce conţine:
2
n= 19
= 1; 25 1019 sarcini elementare
1; 6 10

4.2 Forţa de interacţie electrostatic¼


a dintre cele dou¼
a sarcini este
atractiv¼
a
Q1 Q2 9 109 12 18 10 18
5
F1;2 = 2
= = 2 ; 16 10 N
4 "0 r 0; 32

Dup¼a ce se realizeaz¼
a un contact între cele dou¼
a sfere, apare un trans-
fer de sarcin¼a pân¼ a la atingerea st¼
arii de echilibru. În aceast¼ a stare,
ambele sfere au sarcina egal¼ a:
12 18
Q = Q01 = Q02 = = 3C
2
155

Iar forţa de interacţie electrostatic¼


a în acest caz este una repulsiv¼
a:

0 Q2 9 109 9 10 18
7
F1;2 = 2
= =9 10 N
4 "0 r 0:32
4.3 Forţa de atracţie între cele dou¼
a particule este
19 2
1 e2 9 (1; 6 10 ) 8
F = =9 10 = 8; 2 10 N
4 "0 r 2 (5; 3 10 11 )2

4.4 Forţa de interacţie electrostatic¼


a între cei doi oameni este
Q1 Q2
F1;2 = =G
4 "0 r 2
Distanţa dintre cei doi oameni este
r
Q1 Q2
r= = 3; 75 km
4 "0 G
4.5 Intensitatea câmpului electric produs de un element de lungime
dl al inelului înc¼
arcat cu sarcina electric¼a dq = dl (unde este densitatea
liniar¼a de sarcin¼a) pe axa ce trece prin centrul inelului la în¼
alţimea h
este
dE~ = dq ~r = dE ~ x + dE ~z
4 "0 r 3
p
unde r = R2 + h2 :
Intensitatea câmpului rezultant este suma tuturor acestor câmpuri
elementare
2Z R 2Z R
~ =
E ~ x + dE
dE ~z = ~z
dE
0 0

deoarece componentele pe axa Ox ale elementelor de sarcin¼ a diametral


opuse se anuleaz¼
a reciproc. Prin urmare intensitatea câmpului rezultant
va …
2Z R 2Z R
hdl Qh
E= dE cos = 3
=
4 "0 r 4 "0 (R2 + h2 )3=2
0 0

4.6 Forţa de interacţie coulombian¼


a între om şi p¼
amânt este

F = qE = mg
156

Figura 4.8: Pentru problema 4.8

de unde
mg 50 9; 8
q= = = 3; 27 C
E 150
4.7 Sarcina total¼
a a primului cilindru este produsul dintre densitatea
super…cial¼
a de sarcin¼
a şi aria total¼
a a cilindrului
Q1 = (2 r2 + 2 rh) = 0; 021 nC
Sarcina celui de-al doilea cilindru este distribuit¼
a doar pe suprafaţa
lateral¼
a
Q2 = 2 rh = 0; 15 nC
Pentru al treilea cilindru avem o distribuţie volumic¼
a de sarcin¼
a
Q3 = V = r2 h = 0; 06 nC
4.8 Se alege un sistem de coordonate cu originea în D, 0 D; axa Ox
…ind îndreptat¼ a dup¼
a latura DC, axa Oy dup¼ a latura DA (Fig.4.8).
Intensit¼
aţile câmpurilor electrice sunt cele ar¼atate în Fig.4.8. M¼
arim-
ile acestora sunt:
q1
E1 =
4 " 0 a2
q2
E2 = p
4 "0 (a 2)2
q3
E3 =
4 " 0 a2
157

~ 1; E
Pentru calculul câmpului electric în punctul D descompunem E ~2
~
şi E3 dup¼
a axele de coordonate.

E1x = 0 E2x = E2 cos E3x = E3

E1y = E1 E2y = E2 sin E3y = 0


Ex = E1x + E2x + E3x = E2 cos E3
Ey = E1y + E2y + E3y = E1 + E2 sin
Rezult¼
a:

E 2 = Ex2 + Ey2 = (E2 cos E3 )2 + (E2 sin E1 )2

Unghiul format de E cu axa Ox este dat de relaţia:


Ey
tg =
Ex

Totuşi numai calculul raportului Ey =Ex nu este su…cient¼ a, pentru a de-


termina unghiul , deoarece tangenta este o funcţie periodic¼ a de perioad¼a
.
Exist¼
a patru situaţii pe care le vom exempli…ca în Fig.4.9:
a) Ex > 0; Ey > 0 iar 2 CI
b) Ex < 0; Ey > 0 iar 2 CII
c) Ex < 0; Ey < 0 iar 2 CIII
d) Ex > 0; Ey < 0 iar 2 CIV
4.9 Pentru ca forţa rezultant¼ a s¼
a …e nul¼
a este necesar ca forţele cu
care sarcinile q1 şi q2 acţioneaz¼
a asupra sarcinii q3 trebuie s¼
a …e egale şi
în sensuri contrare
q3 q 1 q2 q3
=
4 "0 x 2
4 "0 (x1 x)2
Rezult¼
a
x1 3
x= q = q = 1; 76 m
1 + qq21 1 + 10
20

4.10 Aşa cum rezult¼


a din Fig. 4.10
158

Figura 4.9: Pentru problema 4.8

2 q a 1 qa
E = 2E1 cos = 1=2
=
2 2
4 "0 (y + a ) (y + a )
2 2 2 "0 (y + a2 )3=2
2

Dac¼
aa y atunci
1 2qa
E=
4 "0 y 3

Legea lui Gauss pentru câmpul electric


4.11 Fluxul electric prin aceast¼
a sfer¼
a este
ZZ
= ~ ndS = 4 r2 E = 4
E~ 2; 5 106 = 3; 14 107 Vm

Valoarea sarcinii din aceast¼


a sfer¼
a este
12
Q = "0 = 8; 8 10 3; 14 107 = 2 ; 76 10 4
C
4.12 Aplicând legea lui Gauss pentru …ecare suprafaţ¼
a, obţinem
q1 2
1 = = 12
= 2; 27 1011 Vm
"0 8; 8 10
159

Figura 4.10: Pentru problema 4.9

Analog, pentru celelalte suprafeţe rezult¼


a

2 =2 2; 27 1011 = 4; 54 1011 Vm

3 =2 4; 54 1011 = 9; 08 1011 Vm

4 =2 9; 08 1011 = 1; 816 1012 Vm

5 = 9; 08 1011 + 1; 816 1012 = 2; 724 1012 Vm

6 = (2; 27 + 4; 54 + 9; 08) 1011 + 1; 816 1012 = 3; 405 1012 Vm


4.13 Apariţia minifulgerelor se datoreaz¼a unei desc¼arc¼
ari energetice
a câmpului electric. Conform legilor de conservare, aceast¼ a energie este
egal¼
a cu lucrul mecanic efectuat de forţa electrostatic¼
a pentru a deplasa
o sarcin¼
a de prob¼a q pe distanţa d (lungimea minifulgerelor).

1 E1
w1 = "E12 = F1 d1 = d1
2 q
de unde
q"
d1 = E1
2
160

Analog se obţine şi pentru câmpul electric al generatorul van der Graaf
q"
d2 = E2
2
iar intensitaea E2

d2
E2 = E1 = 4:8 104 N/C
d1
Utilizând legea Gauss pentru câmpul electric

Q2
= 4 R2 E2
"0
rezult¼
a:

Q2 = 4 "0 R2 E2 = 53 nC
4.14 Aplicând legea lui Gauss pentru câmpul electric se obţine:
ZZ
q ~ ndS
= E~
"0

unde q este sarcina cuprins¼


a în interiorul supafeţei S şi se obţine
q
E=
4 "0 r 2

Dac¼
a r < R (R este raza sferei) atunci

r3
q=Q
R3
şi
Qr
E=
4 "0 R 3
Dac¼
ar>R
Q
E=
4 "0 r 2
Rezult¼ a pentru r = 5 cm , E = 9 107 V/m , r = 25 cm rezult¼
a c¼ a
4 5
E = 45 10 V/m şi pentru r = 75 cm rezult¼
a E = 4 10 V/m.
161

Figura 4.11: Pentru problema 4.16

4.15 Deoarece câmpul electric are componentele dup¼ a axele de coor-


donate E(Ex ; 0; 0) ‡uxul electric prin suprafaţa S este
ZZ
= ~n~ex EdS

a) ~njjOz ZZ
= ~nz~ex EdS = 0

b) ~njjOx ZZ
= ~nx~ex EdS = ES = 6 Vm

c) unghiul dintre normala la suprafaţ¼


a şi intensitatea câmpului elec-
tric este 120 iar ‡uxul devine
ZZ
= ~n~ex EdS = ES cos 120 = 3 Vm

4.16
Din considerente de simetrie, E ~ are o direcţie radial¼
a ca în Fig.4.11
Pentru determinarea câmpului electric se utilizeaz¼ a legea lui Gauss. Pen-
tru aceasta se alege o suprafaţ¼ a cilindric¼
a a c¼
arei ax¼a de simetrie o con-
stitue distribuţia liniar¼
a de sarcin¼
a. Se observ¼a c¼
a ‡uxul câmpului electric
este diferit de zero doar pe suprafaţ¼ a lateral¼
a a suprafeţei cilindrice de
raz¼a r. Pe baze ‡uxul câmpului electric este nul deoarece unghiul dintre
normal¼ a şi direcţia câmpului electric este =2. Atunci:
q l
= 2 rlE = =
"o "0
162

Figura 4.12: Pentru problema 4.17

Rezult¼
a:

E=
2 "o r

4.17
Din considerente de simetrie vectorul intensitate câmp electric trebuie

a …e perpendicular pe planul înc¼ arcat electric. Aceasta se datoreaz¼ a fap-
tului c¼
a pentru orice element de sarcin¼a din plan se poate g¼ asi un element
simetric. Pentru dou¼ a elemente componentele orizontale ale câmpurilor
create se anuleaz¼a şi nu r¼amân s¼
a se însumeze decât componentele ver-
ticale. Pentru aplicarea legii lui Gauss se alege ca suprafaţ¼ a închis¼
a un
cilindru cu bazele S simetrice faţ¼ a de planul înc¼
arcat şi cu generatoarea
perpendicular¼ a pe acest plan. Din acest motiv doar pe bazele planului
exist¼
a un ‡ux diferit de zero. Pe suprafaţa lateral¼ a normala şi vectorul
intensitate câmp electric sunt perpendiculare astfel c¼ a ‡uxul prin aceste
suprafeţe este nul.
Q
2E S =
"0

Q
E= =
2"0 S 2"0
163

Figura 4.13: Pentru problema 4.18

Potenţialul electric
4.18 S¼ a consider¼ am o sfer¼ a de raz¼a R, care este înc¼ arcat¼a cu sacina
+Q şi densitatea super…cial¼ a constant¼ a în toate punctele suprafeţei
(Fig.4.13).
a) în interiorul sferei conductoare câmpul electrostatic este nul ca în
cazul oric¼
arui conductor
b) S¼a consider¼ am un punct prin care trece suprafaţa sferei S de raz¼ ar
concentric¼a cu sfera înc¼
arcat¼ a. Deoarece nici un punct de pe aceast¼ a sfer¼
a
nu este privilegiat faţa de altul, intensitatea câmpului electric trebuie s¼ a
…e perpendicular¼ a pe ea şi trebuie s¼
a aib¼
a aceiaşi valoare în toate punctele
acestei suprafeţe.
Aplic¼am teorema Gauss pe aceast¼ a suprafaţ¼a
Q
= E4 r2 =
"0
de unde
Q
E=
4 "0 r 2
adic¼
a intensitatea câmpului creat¼ a în exterior de o suprafaţ¼
a sferic¼
a înc¼
ar-
cat¼
a uniform este aceiaşi ca şi cum întreaga sarcin¼ a ar … concentrat¼ a în
centrul sferei.
Pentru determinarea potenţialului într-un punct vom considera o
sarcina de prob¼ a q0 la o distanţ¼a r > R de centrul sferei înc¼ arcate.
164

Consider¼
am c¼a la 1 potenţialul datorat sferei înc¼
arcate este nul, lucrul
mecanic efectuat de câmpul electric pentru a deplasa pe q0 la 1 este

L = q0 [V (r) 0] = q0 V (r)

Pe de alt¼
a parte acest lucru mecanic se mai poate exprima ca
Z 1
L= q0 Edr
r

Atunci
Z 1 1
Qq0 1 Qq0 1 Qq0
L= 2
dr = =
4 "0 r r 4 "0 r2 r 4 "0 r

Rezult¼
a:
Q
V (r) =
4 "0 r
În cazul c¼a sfera este conductoare, potenţialul punctelor din interiorul
ei este acelaşi cu potenţialul punctelor de la suprafaţ¼
a.
În concluzie, pentru o sfer¼ a conductoare de raz¼ a R, pe care sarcina Q
este distribuit¼a uniform, a‡at¼ a în vid avem:
Pentru r < R
E=0
şi
Q
V =
4 "R
Pentru r > R
Q
E=
4 "0 r 2

Q
V =
4 "0 r
4.19 Potenţialul electric produs de cele dou¼
a sarcini q1 şi q2 în punctul
de coordonate x = 2d este
1 q1 q2 (q1 + 2q2 ) (q1 + 2q2 )
V = V1 + V2 = + = =
4 "0 2d d 8 "0 d 8 "0 d
165

Lucrul mecanic efectuat de forţa extern¼


a este:
q(q1 + 2q2 )
L = q(V 0) =
8 "0 d
4.20 Diferenţa de potenţial între cele dou¼
a puncte ale acceleratorului
este
V = Ed = 1; 5 107 V
Forţa cu care câmpul acţioneaz¼
a asupra protonului este

F = eE = 3 107 1; 6 10 19
= 4; 8 10 12
N

Lucrul mecanic efectuat de aceast¼


a forţ¼
a
12
L = V q = 2; 4 10 J

4.21 Se consider¼a punctul în care trebuie calculat potenţialul la dis-


tanţa a de bar¼
a. Potenţialul creat de sarcina dq = dx de pe bar¼ a în
punctul considerat este:
1 dx
dV =
4 "0 (x2 + a2 )1=2
Z 2l p 2l
1 dx
V = 1=2
= ln x + x2 + a2
0 4 "0 (x2 + a2 ) 4 "0 0
p
2l + 4l2 + a2
V = ln
4 "0 a
Dac¼a se unesc capetele barei, potenţialul într-un punct M situat pe
axa inelului este
dq
dV =
4 "0 (a2 + R2 )1=2
Însumând contribuţiile de la toate porţiuniele inelului se g¼
aseşte c¼
a:
Q
V =
4 "0 (a2 + R2 )1=2
4.22 Componentele câmpului electric corespunz¼atoare acestui potenţial
sunt
@V 3V0
Ex = = (5x2 4xy)
@x 4 R3
166

@V 3V0
Ey = = ( 2x2 2z)
@y 4 R3
@V 3V0
Ez = = y2
@z 4 R3
iar câmpul electric este

~ = [(5 3V0
E 4xy) ~ex + 2x2 2z ~ey y 2~ez ]
4 R3
4.23 Potenţialul electric creat de dipol este suma potenţialelor …ec¼
arei
sarcini a dipolului:
1 q q 1 2qa 2p
V (x) = = 2 2
=
4 "0 x a x+a 4 "0 x a 4 "0 (x2 a2 )

dV qa
E (x) = =
dx "0 (x2 a2 )2
4.24 Pentru rezolvarea acestei probleme se ţine cont de faptul c¼
a
potenţialele se însumeaz¼
a scalar. Atunci:
q1 q2 q3
V1 = + +
4 " 0 r1 4 " 0 r 2 4 " 0 r3
deoarece suprafaţa sferei 1 este în interiorul suprafeţelor sferelor 2 şi 3
q1 q2 q3
V2 = + +
4 " 0 r2 4 " 0 r 2 4 " 0 r3
deoarece suprafaţa sferei 2 este în interiorul sferei 3 şi în exteriorul sferei
2
q1 q2 q3
V3 = + + =0
4 " 0 r 3 4 " 0 r3 4 " 0 r3
deoarece suprafaţa sferei 3 este în exteriorul sferei 1 şi a sferei 2 şi este
legat¼
a la pamânt. Rezult¼ a:

q3 = (q1 + q2 )

Potenţialele V1 şi V2 sunt date de relaţiile:


q1 q2 q1 + q2
V1 = +
4 " 0 r1 4 " 0 r2 4 " 0 r3
167

q1 + q2 q1 + q 2 q1 + q2 1 1
V2 = =
4 " 0 r2 4 " 0 r3 4 "0 r2 r3
4.25 Prin legarea celor dou¼
a sfere are loc o redristribuire a sarcinilor
pe acestea. Conform legii conserv¼
arii sarcinii electrice

q1 + q2 = q10 + q20

Potenţialele celor dou¼


a sfere devin egale deoarece prin punerea în con-
tact a dou¼
a corpuri conductoare înc¼ arcate ele ajung la acelaşi potenţial.
0 0
q1 q2
V = =
4 " 0 r1 4 " 0 r2
Atunci:
0 r1 0
q1 = q
r2 2
Se obţine:
r1 0
q1 + q2 = 1+ q2
r2
şi
0 r2
q2 = (q1 + q2 )
r 1 + r2
0 r2
q1 = (q1 + q2 )
r 1 + r2
Atunci: 0
q1 q1 + q2
V = =
4 " 0 r1 4 "0 (r1 + r2 )
0 0
Sarcinile q1 şi q2 sunt:
0
q1 = 4 " 0 r 1 V
0
q2 = 4 " 0 r 2 V
Atunci densit¼
aţile super…ciale de sarcin¼
a pe cele dou¼
a sfere sunt
0
q "0 V
1 = 12 =
4 r1 r1
şi
0
q "0 V
2 = 22 =
4 r2 r2
168

Figura 4.14: Pentru problema 4.26

Cum r1 < r2 rezult¼a 1 > 2:


Ca o concluzie la acest caz particular putem spune c¼a densitatea su-
per…cial¼
a de sarcin¼
a este mare în locurile de pe suprafeţe unde raza de
curbur¼
a este mic¼a. Din acest motiv sarcina electric¼
a are tendinţa s¼
a se
acumuleze la vârfuri.
4.26 Pentru a rezolva aceast¼ a problem¼ a se va înlocui sistemul Fig.
4.14 cu un sistem de sarcini (care cuprinde şi sarcina iniţial¼ a) care pe
suprafaţa pl¼acii metalice s¼
a determine un potenţial nul. În aceast¼ a situ-
aţie acest lucru se petrece atunci când se consider¼ a o sarcin¼
a -q simetric¼a
cu q faţ¼
a de planul suprafeţei (de aici şi denumirea de metoda imaginilor).
Atunci forţa ce acţioneaz¼a asupra sarcinii q este:
q2 1
F =
4 "0 (2d)2

Curentul electric
4.27 Sarcina ce str¼
abate …lamentul becului este
Q = I t = 1; 2 6 3600 = 25920 C
num¼
arul de sarcini elementare din aceast¼
a sarcin¼
a este
Q 25920
n= = 19
= 1; 62 1023 sarcini elementare
e 1; 6 10
4.28 Intensitatea curentului prin …r este
Q 600
I= = = 83; 3 mA
t 2 3600
169

Densitatea de curent prin prob¼


a este

4I 4 83; 3 10 3
j= 2
= 3 2
= 26515 A/m2
d (2 10 )

iar viteza de drift a electronilor este


j 26515 6
v= = = 2; 76 10 m/s
ne 6 1028 1; 6 10 19

4.29 Rezistenţa prin …r la temperatura de 40 C este

R+ = R0 (1 + 40)

iar la temperatura de 40 C

R = R0 (1 40)

intensitatea curentului la temperatura de -40 C este

I+ R+ I+ (1 + 40)
I = = == 1381 A
R (1 40)

4.30 Perioada mişc¼


arii de rotaţie a electronului în jurul nucleului este
11
2 R 2 5; 29 10 16
T = = = 1; 52 10 s
v 2; 19 106
Intensitatea curentului este sarcina ce trece printr-un punct al traiectoriei
în unitatea de timp
19
e 1; 6 10
I= = 16
= 1; 05 mA
T 1; 52 10
4.31 Densitatea de curent prin conductorul de cupru este
4I 4 1; 8
j= 2
= = 2; 29 106 A/m2
d 10 6
iar viteza de drift este
j 2; 29 106 4
v= = = 1; 68 10 m/s
ne 8; 5 1028 1; 6 10 19
170

4.32 Energia consumat¼


a de un bec într-o zi este

W (kWh) = P (kW) 24 (h)

Becul de 50W consum¼


a o energie de

W = 0; 05 24 = 1; 2 kWh

iar cel de 100 W


W = 0; 01 24 = 2; 4 kWh
Atunci costurile energiei electrice sunt 12 eurocenţi pentru becul de 50
W şi 24 eurocenţi pentru becul de 100W.
4.33 Energia înmagazinat¼ a într-o astfel de baterie este

W = U I t = 12 55 = 660 kWh

4.34 Conductivitatea electric¼


a în regiunea menţionat¼
a este
j
= =6 1011 ( m) 1
E
4.35 La un moment de timp dat tensiunea de pe condensator este
q
U=
C
Curentul care trece prin rezistenţa R este:
U q
I= =
R RC
Cum
dq
I=
dt
deoarece variaţia sarcinii pe condensator este negativ¼
a, rezult¼
a ecuaţia
diferenţial¼
a
dq q
=
dt RC
dq dt
=
q RC
Z q Z t
dq dt
=
Q q 0 RC
171

q t
ln =
Q RC
Atunci:
t
q = Q exp
RC
Produsul RC poart¼ a numele de constanta de timp a circuitului.
Curentul prin rezistor este

dq Q t t
I= = exp = I0 exp
dt RC RC RC

4.3.2 Magnetism
Forţa Lorentz. Forţa electromagnetic¼
a

4.36 Forţa Lorentz ce acţioneaz¼


a asupra electronului la ecuator este

f~l = e(~v ~
B)

iar în valoare absolut¼


a este
11
fl = evB == 4; 8 10 N

Forţa electrostatic¼
a este
17
Fe = eE = 1:6 10 N

iar forţa gravitaţional¼


a
30
G = mg 9; 1 10 N

4.37 Forţa electromagnetic¼


a cu care câmpul acţioneaz¼
a asupra con-
ductorului str¼
ab¼
atut de curentul electric este
Z l
F =I d~l B~ = BIl sin
0

iar valorile cerute sunt


pentru = 60o
F = 4; 73 N
172

pentru = 90o
F = 5; 46 N
pentru = 90o

F = 4; 68 N
4.38 Forţa cu care câmpul magnetic acţioneaz¼
a asupra protonului
este
~ex ~ey ~ez
f~l = e(~v ~ =e
B) 2 4 2 = e[~ex (4 4) ~ey ( 2 2) + ~ez (4 + 4)]
1 2 1
f~l = 1; 6 10 19
(4~ey + 8~ez ) N

4.39 Forţa Lorentz este


~ex ~ey ~ez
f~l = q(~v ~ =
B) 0 4 104 0 = 160~ez N
2 0 0

De aici se opbţine pentru acceleraţie valoarea

a = 80000 m/s2

4.40 Condiţia ca orbita protonului s¼ a se menţin¼


a circular¼
a este ca
forta centrifug¼
a s¼
a …e egal¼
a în modul şi de sens contrar
mv 2
= evB
R
qBR
m= = 6 ; 683 4 10 27 kg = 4u
v
unde u este unitatea atomic¼ a de mas¼ a. Rezult¼
a c¼
a este vorba de o par-
ticul¼
a :
4.41 Se descompune viteza ~v în dou¼ a componente astfel : ~v? per-
pendicular dup¼ a o direcţie perpendicular¼ ~ şi ~vk
a pe direcţia vectorului B
dup¼a direcţia vectorului B ~ (Fig. 4.15 )Atunci ~v? determin¼ a o mişcare
circular¼
a a particulei cu raza:
mv? mv sin
R= =
qB qB
173

Figura 4.15: Pentru problema 4.41

Componenta ~vk determin¼ a o mişcare uniform¼


a a particulei în lungul
~
direcţiei lui B deoarece aceast¼a component¼ a nu determin¼
a apariţia unei
forţe Lorentz:
f~l = q~vk B~ =0

f~l = qvk sin 0 = 0


Prin suprapunerea mişc¼ arii uniforme şi a mişc¼
arii circulare se obţine
în acest caz o mişcare elicoidal¼
a.
O caracteristic¼
a a acestei mişc¼
ari este este pasul elicei care reprezint¼a
~
deplasarea particulei în lungul direcţiei lui B în cursul unei perioade (în
timpul când se execut¼ a o rotaţie complet¼ a)
2 m
p = vk T = v cos
qB
2 mv
p= cos
qB

4.42 Viteza de drift a electronilor este în sens invers sensului de curg-


!
ere al curentului. Deoarece electronii se mişc¼
a în cîmpul magnetic B
asupra lor va acţiona o forţ¼
a Lorentz
fl = evB
al c¼
arui sens este ar¼atat în Fig. 4.16. Atunci faţa D se va înc¼
arca cu
sarcin¼
a negativ¼a iar forţa A cu sarcin¼
a pozitiv¼
a. Apare un câmp mag-
!
netic E care face ca asupra purt¼
atorilor de sarcin¼
a s¼
a acţioneze şi o forţ¼
a
174

Figura 4.16: Pentru problema 4.42

electric¼
a FE = eE care este în sens contrar forţei Lorentz. Pe m¼ asur¼a ce
înc¼
arcarea feţelor A şi D creşte, creşte şi valoarea forţei electrice. Partic-
ulele nu vor mai … deviate atunci când forţa electric¼ a echilibreaz¼ a forţa
Lorentz.

eE = evB
Rezult¼
a
E = vB
Dac¼
a distanţa dintre feţele A şi D este d

VA VD = Ed = vBd

Pentru ca în expresia diferenţei de potenţial s¼


a nu intre valoarea
vitezei de drift vom considera relaţia:

I = neSv

unde n este concentraţia de electroni, e este sarcina electronului, S este


secţiunea şi v este viteza de drift a particulelor.
Din aceast¼ a relaţie rezult¼
a:

I I
v= =
neS nedb
unde b este l¼
aţimea conductorului considerat (de-a lungul lui b este aplicat
câmpul magnetic)
175

Figura 4.17: Pentru problema 4.43

Atunci
I IB
VA VD = Bd =
nedb neb
Trebuie remarcat c¼ a diferenţa de potenţial este invers¼
a cu concentraţia
de sarcini electice. Din acest motiv este mai bine s¼ a …e utilizat în loc de
metal un material semiconductor cae are o concentraţie mai mic¼ a de
purt¼
atori de sarcini.

Legea Biot-Savart.Legea lui Ampère


4.43 Din legea Biot Savart contribuţia la cîmpul magnetic a unui
mic element din conductorul liniar (Fig.4.17) ete

~ = 0Id~l ~r
dB
4 r3
0I
rdl sin
dB =
4 r3
Pentru a calcula pe B vom nota

'=
2
şi ţinem cont c¼
a ' variaz¼
a de la =2 la =2

l = Rtg'
176

R
dl = d'
cos2 '
şi
R
r=
cos '
Atunci
Rd' cos ' cos2 '
0I
dB =
4 cos2 ' R2
Z=2
0I cos 'd'
dB =
4 R
=2
=2
0I1 0I
B= sin ' =
4 R =2 2 R
I 4 10 7 2
B= 0 = = 4 10 5 T
2 R 2 0; 01
4.44 Perioada de rotaţie a electronului în jurul nucleului este
2 r
T =
v
de aici curentul corespunz¼
ator acestei mişc¼
ari
19
e ev 1; 6 10 2; 19 106 3
I= = = = 1; 05 10 A
T 2 r 2 5; 29 10 11
Pentru a determina inducţia câmpului magnetic produs de electron în
centrul traiectoriei sale vom calcula inducţia câmpului magnetic produs
de un curent I care str¼ abate o spir¼
a de raz¼
a r în centrul ei (Fig. 4.18).
Folosind legea lui Biot Savart rezult¼
a c¼
a o porţiune de lungime dl din
spir¼
a determin¼a un câmp magnetic dB
rdl
0I
dB = (4.1)
4 r3
dl
0I
dB =
4 r2
I
0I d~l I2 r
B= 2
= 0
4 r 4 r2
177

Figura 4.18: Pentru problema 4.44

Atunci:

I 7 1:05 10 3
B= 0 =4 10 11
= 12; 47 T
2r 2 5; 29 10
4.45 Câmpul magnetic indus de spir¼
a este

I 9
B= 0 = 5; 3 10 T
2r
Câmpul magnetic indus de cadru este

NI 6
B= 0 = 1; 07 10 T
2rl
4.46 Din legea Biot-Savart

~ = 0Id~l R~
dB
4 R3
şi ţinând cont de con…guraţia spirei rezult¼
a

Idl
0
dB =
4 R2
de unde
Z R
0Idl
B =
0 4 R2
I 0
=
4 R
178

Porţiunile liniare ale conductorului nu in‡uenţeaz¼


a inducţia în punc-
tul P.
4.47 Inducţia câmpului magnetic produs de curentul I1 în locul în
care se a‡a¼ cel de-al doilea conductor este
7
0 I1 4 10 5 5
B1 = = = 10 T
2 R 2 0; 1

iar inducţia produs¼


a de curentul I2 în locul unde se a‡a¼ primul conductor
este
0 I2 4 10 7 8
B2 = = = 1; 6 10 5 T
2 R 2 0; 1
Forţa de interacţie pe unitatea de lungime dintre cele dou¼
a …re este

F I1 I2 5 8
= = = 63; 66 N/m
l 2R 2 0; 1

4.48 Conform legii lui Ampere


I
~ ~l =
Bd 0I

se obţine curentul net în interiorul conturului


I
~ ~l
Bd
3; 83 10 4
I= = = 609; 56 A
0 2 10 7
I
4.49 Pentru calculul integralelor Bd ~ ~l se va aplica legea lui Ampere
pe …ecare contur dup¼
a cum urmeaz¼
a:
pe conturul a): I
~ ~l = 0
Bd

deoarece în interiorul conturului nu exist¼


a conductori str¼
ab¼
atuţi de curent
electric
pe conturul b):
I
~ ~l = 0 I1 = 8
Bd 10 7 Tm
179

pe conturul c):
I
~ ~l =
Bd 0 (I1 I2 ) = 4 10 7
Tm

pe conturul d):
I
~ ~l =
Bd 0 (I1 I2 + I3 ) = 0

4.50 Aplic¼
am legea lui Ampère pe un contur circular de raz¼
a r şi
obţinem
I
~ ~l = 0 I
Bd

cum curentul total prin suprafaţ¼


a este suma curenţilor prin cele N spire
ale bobinei I = N I0 ; atunci
2 rB = o N I0

de unde
0 I0 N
B=
2 r
4.51 Pentru calculul câmpului magnetic în interiorul cilindrului se
aplic¼
a legea lui Ampère pe un contur circular cu centrul pe axa cilindrului
a‡at într-un plan perpendicular pe cilindru de raz¼ a r < R:
I Z Z
~ ~
Bdl = 0 ~
~jdS
C S
unde S este suprafaţa care se sprijin¼
a pe conturul C şi care este un cerc
de raz¼
a r.
Rezult¼ a:

2 rB = 0j r2
de unde

0 jr
B=
2
Pentru calculul câmpului magnetic în exteriorul cilindrului se aplic¼
a
legea lui Ampère pe un contur circular pe axa cilindrului cu raza r > R:
Se obţine:
180

2 rB = 0j R2
de unde
2
0R j
B=
2r

Fluxul câmpului magnetic.Legea lui Gauss pentru câmpul mag-


netic
4.52 Fluxul magnetic prin suprafaţa haşurat¼
a din Fig. 4.5 este
Z Z
= ~ ndS
B~
S

iar ~n = ~i şi produsul scalar

~ n = 5~i + 4~j + 3~k ~i = 5


B~

iar ‡uxul Z Z
3
= 5dS = 8 10 Wb
S

a suprafeţei haşurate (cu ~n = ~i )este


Fluxul magnetic prin faţa opus¼
Z S
= 5dS = 8 10 3
Tm2
0

Se observ¼a c¼
a ‡uxul rezultant prin cele dou¼ a suprafeţe este nul. In mod
similar se procedeaz¼
a şi cu celelalte feţe ale cubului şi se obţine c¼
a ‡uxul
rezultant prin toate cele 6 feţe ale cubului egal cu zero.
4.53 Câmpul magnetic în interiorul solenoidului este

NI 750 4 10 7 500 0; 5
B= = = 2; 36 T
l 0; 1

iar ‡uxul prin interiorul solenoidului este


Z Z
= ~ nN dS = BSN = 2; 36 8
B~ 10 4
500 = 0; 944 Wb
S
181

4.54 Fluxul magnetic în interiorul fascicului de spire este


Z Z 2
= ~ nN dS = BN d = 0; 786 Wb
B~
S 4
iar tensiunea electromotoare indus¼
a prin aducerea acestui ‡ux la zero
este:
E=
t
de unde timpul de anulare al ‡uxului este:
0; 786 5
t= = = 7; 86 10 s
E 104
4.55 Câmpul magnetic indus in interiorul bobinei mari este B = 0 nI
, unde n = 400 de spire pe unitatea de lungime. Acesta va induce în
bobina din interior o tensiune electromotoare:
d d
E= N = N ( nSI) = N 0n r2 I0 !e 1;6t
= 0; 06e 1;6t
V
dt dt 0
4.56 Aceasta este metoda de producere a curentui alternativ.
Fluxul magnetic ce str¼
abate spira la un moment dat este:
~ nS = BS cos
= B~
!
unde = 0 + !t, 0 reprezint¼ ~
a unghiul dintre normala n şi vectorul B
la începutul mişc¼
arii.

= BS cos (!t + 0)

Atunci:
d
e= = BS! sin (!t + 0 )
dt
Valoarea BS! reprezint¼ a amplitudinea tensiunii electomotoare in-
duse.
4.57 În intervalul de timp t bara OE m¼ atur¼
a aria
R2
S= unde =! t
2
Bara OE intersecteaz¼
a ‡uxul
BR2 BR2 ! t
=B S= =
2 2
182

Atunci
BR2 !
jej = =
t 2
4.58 Pentru a calcula câmpul electric vom alege un contur de raz¼ ar
într-un plan perpendicular pe axa Oz. Se aplic¼
a legea inducţiei electro-
magnetice:
I
~ ~l = d
Ed
dt
unde este ‡uxul magnetic prin suprafaţa S = r2 . Dar
I
~ ~l = 2 rE
Ed

şi

= BS = r2 B0 sin !t
Atunci legea inducţei se scrie în acest caz particular astfel:

2 rE = r2 B0 ! cos !t
Intensitatea câmpului electric este:
1
E= rB0 ! cos !t
2

4.3.3 Unde electromagnetice


Ecuaţiile undelor electromagnetice 4.59 Radiaţiile X sunt de
natur¼
a electromagnetic¼
a şi se propag¼a cu viteza luminii c = 3 108
m/s
d 1510
t= = = 1922 s = 32; 037 minute
v 3 108
4.60 Domeniul de frecvenţ¼a al radiaţiei UVA este cuprins între
c 3 108
1 = = 9
=1 1015 Hz
300 10
şi
c 3 108
2 = = 9
= 7; 5 1015 Hz
400 10
183

Pentru radiaţiile UVB


c 3 108
1 = = 9
= 1; 07 1015 Hz
280 10
şi
3 108
c
2 = = 1 1015 Hz
=
300 10 9
4.61 Valoarea maxim¼
a a câmpului magnetic al undei este
Emax 0:007
Bmax = = = 0; 23 T
c 3 108
Num¼
arul de und¼
a este
2 2 2 106; 7 106 1
k= = = = 2; 23 m
c 3 108
iar pulsaţia
!=2 = 6; 7 108 rad/s
Prin urmare expresiile celor dou¼
a câmpuri sunt:

E(x; t) = 0; 007 cos(2; 23x 6; 7 108 t) V/m

şi
6
B(x; t) = 0; 23 10 cos(2; 23x 6; 7 108 t) T
4.62 Procedând la fel ca la problema anterioar¼
a se obţine:
2
k= = 1; 6 107 m

2 c
!= = 4; 7 1015 rad/s

Emax
Bmax == 6; 6 7 10 12 T
c
Componenta electric¼
a a câmpului electromagnetic este:
~
E(x; t) = ~ey 2 10 3
cos(1; 6 107 x 4; 7 1015 t) V/m

Componenta magnetic¼
a a câmpului electromagnetic este
184

Figura 4.19: Pentru problema 4.46

~
B(x; t) = ~ez 6; 6 7 10 12
cos(1; 6 107 x 4; 7 1015 t) T

4.63 Leg¼ atura dintre valorile momentane ale componentele câmpurilor


electric şi magnetic este

E Emax
B= = cos kx cos !t
c c
Cum unda se propag¼
a pe axa Ox iar câmpul electric este paralel cu axa
Oy, câmpul magnetic este perpendicular pe Oz, deci

~ Emax
B(x; t) = ~ez cos kx cos !t
c
4.64 Dac¼
a not¼
am cu E0 modulul amplitudinii undei (4.19), atunci:

~ 0 = E0 sin ~ex + Eo cos ~ey


E
Deoarece = =4 rezult¼
a:
p p
~0 = 2 2
E E0~ex + E0~ey
2 2
Astfel, unda armonic¼
a plan¼
a va avea expresia:
p
2
E(z; t) = E0 (~ex + ~ey ) cos (!t kz)
2
185

unde k = !=c, k …ind modulul vectorului de und¼ a iar ! - pulsaţia.


Deoarece propagarea undei are loc în vid:
r
~ ~ ~ "o ~
B = o H unde H = (~u E)
o

unde ~u este versorul direcţiei de propagare, care în cazul nostru este ~ez .
Astfel:
B~ = p"o o (~ez E) ~ = 1 (~ez E)
~
c
Pentru amplitudini este valabil¼ a relaţia:

~ o = 1 (~ex
B ~ 0)
E
c
Atunci:
~ex ~ey ~ez
~ex ~o =
E 0 0 1 = ~ex Eo cos + ~ey Eo sin
Eo sin Eo Eo cos

Deci:
~o = Eo Eo
B ~ex cos + ~ey sin
c c
Ţinând cont c¼
aB~ =B
~ o cos (!t kz) şi c¼
a = 45o , rezult¼
a:

~ = E
B po [~ex + ~ey ] cos (!t kz)
c 2
4.65 a) Reprezent¼
am în sistemul de axe xOy amplitudinea câmpului
electric (Fig. 4.20)
Deoarece
p
Ex = 3 104 V/m Ey = 3 3 104 V/m
jEx j 1
tg = =p ! =
Ey 3 6

Atunci, unghiul ' f¼ ~ o cu axa Ox este:


acut de E
2
'= + =
2 3
186

Figura 4.20: Pentru problema 4.65

b) q p
E0 = Ex2 + Ey2 = 9 + 27 104 = 6 104 V/m

c) Din expresia de de…niţie:


~ =E
E ~ 0 exp i(!t ~k~r)

rezult¼
a:
p
~k~r = kx x + ky y + kz z = ( 12x + 2y) 107
p 3
12
kx = 107 m 1
3
2
ky = 107 m 1
3
kz = 0

Atunci:
q 4
k = kx2 + ky2 + kz2 = 107 m 1

p 3
kx 3
ux = =
k 2
ky 1
uy = =
k 2
187

iar vectorul direcţiei de propagare va avea expresia:


p
3 1
~u = ux~ex + uy~ey = ~ex + ~ey
2 2

d)
2 2 7
= = 3 10 m
k 4

e)

! = 9; 42 1014 rad/s
!
= = 1; 5 1014 Hz
2

f)

v
= vT =
v = = 2; 25 107 m/s = 0; 225 108 m/s

4.66 Se pleac¼
a de la ecuaţia undelor undelor:

1 @2E~
~ =
4E
c2 @t2

scris¼
a pentru componenta Ey :

@Ey @ 2 Ey @ 2 Ey 1 @ 2 Ey
+ + =
@x2 @y 2 @z 2 c2 @t2

unde:
z
Ey = Eo sin cos (!t kx)
zo
188

iar derivatele de ordin doi au expresiile:

@ 2 Ey z
= Eo k 2 sin cos (!t kx)
@x2 zo
@ 2 Ey
= 0
@y 2
@ 2 Ey 2
z
= Eo sincos (!t kx)
@z 2 zo2 zo
@ 2 Ey z
= Eo ! 2 sin cos (!t kx)
@t2 zo

Atunci:
2
!2
k2 =
zo2 c2
s
2
! c
k= 1
c zo c

4.67 Dac¼ a observatorul este în repaus faţ¼


a de surs¼
a, num¼
arul de unde
pe care acesta le recepţionez¼
a într-un timp t este
ct
N=

Atunci când observatorul se apropie de surs¼


a cu viteza v, viteza rel-
ativ¼ a devine c0 = c+v iar num¼
a a undei pe care o recepţioneaz¼ arul de
unde recepţionate de acesta devine:

c0 c+u
N0 = = t

Frecvenţa undelor recepţionate de observatorul ce se apropie de surs¼ a


este
0 c+u 1 c+u u
= t = = 1+
t c
Când observatorul se îndep¼arteaz¼
a de surs¼
a, num¼arul de unde pe care
le recepţioneaz¼
a este
189

c00 c u
N 00 = = t

iar frecvenţa undelor recepţionate este

00 c u 1 c u u
= t = = 1
t c
4.68 a) Semnalul radar emis de maşina de poliţie cu frecvenţa s este
recepţionat de c¼
atre maşina vizat¼a cu o frecvenţ¼
a 0 : Cum autoturismul
se apropie de maşina de poliţie cu viteza v (practic detectorul se apropie
de surs¼a cu viteza v) frecvenţa 0 va …
u
0 = s 1+
c
Semnalul ajuns la autoturism se re‡ect¼ a pe acesta şi se întoarce c¼
atre
maşina de poliţie unde este recepţionat¼ a o nou¼ a frecvenţ¼
a : Întrucât
autoturismul (sursa) se apropie de detector (maşina de poliţie) frecvenţa
va …
u u 2
= 0 1+ = s 1+
c c
Diferenţa dintre frecvenţa emis¼a şi frecvenţa înregistrat¼a de aparatul
radar este
u 2
= s = s 1+ 1
c
de unde
r ! r !
2000
u=c +1 1 =3 108 +1 1 = 37; 5 m/s
s 8 109

b) În cazul în care maşina de poliţie se apropie de autoturismul vizat,


viteza obţinut¼
a în formula de ma sus este viteza relativ¼ a a autoturismului
faţ¼
a de maşina de poliţie

u = uaut + upol

deci viteza real¼


a a autoturismului este:

uaut = u upol = 135 50 = 85 km/h


190

Figura 4.21: Pentru problema 4.69

c) Deoarece autoturismul de poliţie se deplaseaz¼


a cu o vitez¼
a mai mic¼a
decât cea a autoturismului vizat de radar, sursa de radiaţii şi detectorul
se apropie una faţ¼
a de cealalt¼
a cu viteza u unde u de data aceasta este

u = uaut upol

iar viteza autoturismului este

uaut = u + upol = 135 + 50 = 185 km/h

4.69 Dup¼ a cum se observ¼a în Fig. 4.21 cele dou¼


a componente ale
undei electromagnetice sunt de forma

~
E(x; t) = ~ey E(x; t)
şi
~
B(x; t) = ~ez B(x; t)
Calculând r ~ obţinem pe de o parte
E

~ex ~ey ~ez


~ = @ @ @ @E
r E @x @y @z = ~ez
@x
0 E 0

iar pe de alt¼
a parte din legea inducţiei electromagnetice obţinem

~
@B @B
r ~ =
E = ~ez
@t @t
191

Egalând cele dou¼


a expresii obţinem
@E @B
=
@x @t
Procedând similar pentru câmpul magnetic obţinem

~ = @B
r B ~ey
@x
şi
~
@E 1 @E
r ~ = "0
B 0 = ~ey 2
@t c @t
adic¼
a
@B 1 @E
=
@x c2 @t
4.70 Variaţia exponenţial¼
a a permitivit¼
aţii electrice cu distanţa
str¼
ab¼
atut¼
a prin prob¼
a se poate exprima sub forma
Bx
"(x) = Ae
Din condiţiile la limit¼
a obţinem
"(0) = A = "1
şi
Bl
"(l) = "1 e = "2
de unde obţinem
1 "2
ln = B
l "1
iar dependenţa de coordonata x a indicelui de refracţie devine
x "1
ln
"(x) = "1 e l "2

Viteza de propagare a undelor într-un astfel de mediu este


c c x "
ln 1
v=p = p e 2l "2
"(x) "1
Timpul în care unda parcurge mediul neomogen este
Zl p Zl p 1 "1 p p
dx "1 x
ln
"1 "1 1 + e 2 ln "2 2l "1 "2
t= = e 2l "2
dx = 1 "1 = "1
v(x) c c ln
e 2l "2 c ln "2
0 0
192

4.3.4 Energia undelor electromagnetice, presiunea

şi impulslul radiaţiei


4.71 a) Valoarea maxim¼
a a câmpului electric al undei este

E=B c = 600 V/m

b) Densitatea medie de energie transportat¼


a de und¼
a este
1 1 2
w = "0 E 2 + B = 3; 18 10 6
J/m3
2 2 0
c) Media vectorului Poynting este egal¼
a cu intensitatea undei
2
Emax
I = hSi = = 477; 5 W/m2
2c 0
4.72 Intensitatea radiaţiei la 10 m de anten¼
a este
P P 2
I= = 3 = 7; 16 W/m
A 4 R3

Cum
2
Emax
I = hSi =
2c 0
obţinem p
Emax = 2Ic 0 = 27; 5 V/m
şi
Emax
Bmax = = 916; 7 T
c
4.73 Procedând la fel ca în problema anterioar¼
a se obţine:
p p
Emax = 2Ic 0 = 2 2 3 108 4 10 7 = 38; 84 V/m

şi
Emax
Bmax = = 12; 95 T
c
Num¼
arul de und¼
a k este
2 2 1
k= = = 1; 89 m
c
193

iar pulsaţia
!=2 = 5; 67 108 rad/s
Expresiile celor dou¼
a componente ale undei sunt

E(x; t) = 38; 84 cos 1; 89x 5; 67 108 t V/m

şi

6
B(x; t) = 12; 95 10 cos 1; 89x 5; 67 108 t T
4.74 Pentru a ar¼ ata c¼
a cele dou¼
a unde sunt perpendiculare una pe
cealalt¼
a vom ar¼
ata c¼
a produsul scalar

~
E ~ =0
B
deoarece cos 2 = 0:
Utilizând expresiile din problem¼
a şi eliminând termenii ce conţin
~ex~ey = ~ey~ez = ~ez~ex obţinem:

~
E ~ = 8; 0
B 0; 2 + 32; 0 0; 4 24; 0 0; 6 = 0
deci unghiul dintre cei doi vectori este de 90 : Vectorul Poynting al celor
dou¼a câmpuri este:

~ex ~ey ~ez


1 ~ ~ =
S= E B 8 32 24 = 9; 6~ex 3; 2~ez
0 0:2 0:4 0:6

4.75
P P
I= = R3
= 0; 9 W/m2
A 4 3
Cum
2
Emax
I = hSi =
2c 0
obţinem p
Emax = 2Ic 0 = 26; 05 V/m
şi
Emax
Bmax = = 868; 3 T
c
194

4.76 Intensitatea radiaţiei este:


Prad
I=
A
unde Prad este puterea radiaţiei incidente pe panoul din care o fracţiune
f este puterea utilizat¼
a în cas¼
a:
Putil
P =
f
Prin urmare aria suprafeţei active a celulei solare este
Putil 150 103
A= = = 500 m2
fI 0; 3 1000
4.77 Puterea emis¼ a de bec sub form¼
a de unde electromagnetice cu
frecvenţa dorit¼
a este 1% din puterea becului, deci intensitatea radiaţiei
va …
f P 50 0; 01
I= R3 4 1 = 0; 12 W/m2
4 3 3

4.78 a) Media vectorului Poynting este intensitatea radiaţiei adic¼


a
P P
I= = = 31; 83W/m2
A 2 Rh
unde P este puterea de emisie a antenei, R este distanţa de la anten¼ a la
capul utilizatorului iar h este lungimea antenei.
b) Valoarea intensit¼ aţii câmpului electromagnetic în timpul convor-
birii este de 7 ori mai mare decât maximul admis.
c) În cazul în care telefonul este ţinut la distanţ¼
a de cap, intensitatea
radiaţiei la nivelul capului scade de 10 ori:
P
I= 0
= 3; 18 W/m2
2 Rh
4.79 a) Lungimea spaţial¼
a a pulsului este
x=c t=6m
b) Considerând pulsul de form¼a cilindric¼
a, densitatea de energie poate
… scris¼
a sub forma
W W
w= = 2 = 2; 12 105 J/m3
V d
x
2
195

Figura 4.22: Pentru problema 4.80

c) Densitatea de energie a laserului se poate scrie


2
1 1 2 "0 Emax
w = "0 E 2 + B =
2 2 0 2
de unde r
2w
Emax = = 2; 195 108 V/m
"0
şi
Emax
Bmax = = 0; 73 T
c
4.80 a) Vectorul Poynting 4.22 este

~=E
S~
B~
este perpendicular pe planul format de E~ şi B:
~ Cum E ~ este paralel cu
Oy iar S~ este paralel cu Ox, atunci B
~ este paralel cu Oz, deci putem
scrie componentele

~
E(x; t) = Emax cos[107 x 3 1015 t]~ey
şi

~
B(x; t) = Bmax cos[107 x 3 1015 t]~ez
De aici se observ¼
a
1
k = 10 m şi ! = 3 1015 rad/s
196

b)
2
= = 628 nm
107
3 1015
= = 4; 8 1014 Hz
2
c) Valoarea absolut¼
a a vectorului Poynting este

~ = EB E2
jSj =
0 c 0

Relaţia este valabil¼


a pentru orice x şi t deci S va avea un maxim pentru
x = 0 şi t = 0
Emax Bmax E2
Smax = = max
0 c 0
De aici p
Emax = c 0 Smax = 19; 42 V/m
şi
Emax 8
Bmax = = 6: 473 3 10 T
c
Înlocuind în expresiile obţinute la punctul a), rezult¼
a

~
E(x; t) = ~ey 19; 42 cos[107 x 3 1015 t]

şi

~
B(x; t) = ~ez 6; 473 3 10 8
cos[107 x 3 1015 t]
4.81 Dac¼ a suprafaţa este perfect absorbant¼ a, presiunea exercitat¼ a pe
suprafaţ¼
a este
S
p = = 1; 5 10 8 N/m2
c
4.82 Daca o fracţiune f = 30% este absorbit¼ a, atunci o fracţie 1 f
din radiaţie se re‡ect¼
a şi exercit¼
a şi ea o presiune asupra ecranului; prin
urmare presiunea total¼ a exercitat¼
a pe ecran este

S S 4 10 3
p = pincident +pref lectat = +(1 f ) 1:7 = 7; 5 6 10 6
N/m2
c c 9 102
197

BIBLIOGRAFIE

1. Paul G. Hewitt Conceptual physics 10-th edition Adison-Wesley


Publishing 2006

2. Cornelia Motoc Fizic¼a , Editura All. Bucureşti 1994

3. Hugh Young, Roger Freedman Sear’s and Zemansky’s university


physics 12-th edition Adison-Wesley Publishing 2007

4. Ion M. Popescu Fizic¼a , Editura didactic¼a si Pedagogic¼a, Bu-


cureşti, 1982

5. I.E. Irodov Problems in general physics 3-rd edition Mir Publishers


Moscow 1988

6. Serway and Jewett Physics for Scientists and Engineers 2003

7. Ion M. Popescu, Gabriela Cone, Gheorghe Stanciu Probleme re-


zolvate de …zic¼a , Editura didactic¼a şi Pedagocgic¼a, Bucureşti, 1993

8. H. Goldstein Classical Mechanics , Addison - Wesley Publishing


Co. Mass. 1980

9. L. D. Landau, E. M. Lifsitz Fizic¼a statistic¼a , Editura Tehnic¼a,


Bucureşti 1998

10. Ryogo Kubo Thermodynamics , North Holland Publishing Com-


pany, Amsterdam, 1968
Petresccu Emil

S-ar putea să vă placă și