U-

ui
in Capitolul II
a ȘI z ”
ÎNTREPRINDEREA — FORMA JURIDICA DE DESFAŞURARE
o-rii fe A ACTIVITĂŢII CU CARACTER PROFESIONAL

ă, Secțiunea 1
E Concepţiile privind întreprinderea
|

“ | 33. Concepţia Codului comercial. Sub imperiul Codului comercial au fost emise
"4 “mai multe opinii privind noțiunea de întreprindere!. Aceste opinii se întemeiau pe
g 1 dispoziţiile art. 3 C. com., care calificau întreprinderea drept faptă de comerț.
a 4 Potrivit unei opinii, întreprinderea este un organism economic, în fruntea căruia se
"află o persoană numită întreprinzător, care combină forțele naturii cu capitalul şi munca,
ă î în scopul producerii de bunuri şi servicii?.
a “Î Această definiţie aparține concepției clasice a dreptului comercial. Ea are în vedere
E sensul economic al noțiunii de întreprindere şi se bazează pe criteriul economic.
e h Definiţia a fost contestată; pe de o parie, ea a fost considerată imprecisă, deoarece
3 | toate faptele de comer, inclusiv vânzarea-cumpărarea şi operațiunile de bancă şi
e f schimb, implică o anumită organizare a factorilor de producţie; pe de altă parte, definiția
E a fost apreciată ca fiind prea largă, permiţând cuprinderea nu numai a activităţilor consa-
| | crate de Codul comercial ca întreprinderi, ci şi alte operaţiuni sau fapte de comerţ simple.
„i După o altă opinie, întreprinderea este o activitate complexă care constă în exerciţiul
FIE repetat, organizat şi sistematic al operațiunilor expres prevăzute de Codul comercial.
O Acestei definiţii, care se întemeiază pe criteriul profesional, i s-a reproşai caracterul
Ii imprecis, folosindu-se argumentele asemănătoare celor invocate în combaterea definiţiei
i economice a întreprinderii.
Și În altă opinie, bazată pe criteriul interpunerii în schimbul muncii, întreprinderea este
2 concepută ca o organizare în care elementul esențial este specularea muncii altor
ah persoane, în scopul obţinerii de produse şi servicii destinate schimbului.
SE Definiţia a fost considerată necorespunzătoare; pe de o parte, ea este restrictivă,
deoarece există şi întreprinderi care nu se bazează pe o asemenea interpunere (de
exemplu, întreprinderile de agenţii şi afaceri comerciale); pe de altă parte, definiţia este
prea largă, întrucât cuprinde şi activități care nu sunt întreprinderi (de exemplu, acti-
vitatea unui liber profesionist, care are un funcţionar).
în doctrina contemporană a dreptului comercial au existat încercări pentru funda-
mentarea unei noi definiţii a întreprinderii. Se consideră că, în concepțiile tradiţionale, se
pune accent prea mare pe latura materială, definindu-se întreprinderea numai ca o
grupare de bunuri pe care întreprinzătorul le afectează desfăşurării activităţii comerciale,

/ i 1 A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., vol. |, p. 241 şi urm.; St.D. Cărpenaru, Faptele de comerț în dreptul
i comercial român, în Dreptul nr. 10-1 111991; St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, 2009, p. 46-47.
” 2 În acest sens, a se vedea I.N. Fințescu, op. cit., vol. |, p. 44-45; C. Bălescu, op. cit., p. 107.
i 3 Pentru o prezentare a acestei probleme, a se vedea O. Căpăţină, Caracteristici generale ale societăților
: | comerciale, în Dreptul nr. 9-12/1990, p. 28-20 şi bibliografia acolo citată. A se vedea şi G. Ripert, R. Roblot,
op. cit., p. 227-228.
 34 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN

fără referire la colectivul uman care realizează activitatea. În definiţia care se propune,
elementul primordial trebuie să fie cel subiectiv şi social. Întreprinderea nu mai poate fi
definită ca un organism economic, ci ca un grup uman, coordonat de organizator, în scopul
realizării unei activităţi comerciale.
Obiecţiunile care se aduc concepțiilor tradiţionale privind definiţia întreprinderii sunt
întemeiate, în sensul că ele nu scot în evidență latura subiectivă a întreprinderii. Dar,
definiția dată întreprinderii, care pune accentul principal pe elementul subiectiv şi social,
nu este de natură să clarifice noțiunea de întreprindere, în condiţiile reglementării legale
existente. S-a apreciat că o atare definiţie are relevanță pe plan sociologic, iar nu pe plan
juridic. |
Pornind de la constatarea că o definiţie generală a întreprinderii nu poate fi dată pe
baza unui singur criteriu, în doctrină a fost propusă o definiţie, care are în vedere sensul
economic al noțiunii de întreprindere, precum şi unele elemente caracteristice faptelor de
comerț.
În această concepţie, întreprinderea apare ca un organism economic şi social; ea
constituie o organizare autonomă a unei activități, cu ajutorul factorilor de producție (forțele
naturii, capitalul şi munca) de către întreprinzător şi pe riscul său, în scopul producerii de
bunuri, executării de lucrări şi prestării de servicii, în vederea obținerii unui profit?.
Sub influența opiniilor doctrinare, au fost date şi anumite definiţii legale ale întreprin-
derii.
Astfel, art. 2 din Legea nr. 346/2004 defineşte întreprinderea ca orice formă de orga-
nizare a unei activități economice, autonomă patrimonial şi autorizată, potrivit legilor în
vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obținerii de profit în condiţii de
concurență?.
Apoi, potrivit art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008, întreprinderea economică este
activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând
resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie,
pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege?.
34. Concepţia Codului civil. Noul Cod civil a schimbat fundamental concepția
privind întreprinderea”.
Dacă în condiţiile Codului comercial, întreprinderea reprezenta o categorie a faptelor
de comerț obiective, Codul civil a generalizat noţiunea de întreprindere. În concepția
Codului civil, exploatarea unei întreprinderi reprezintă forma juridică de desfăşurare a
oricărei activități cu caracter profesional.
Potrivit art. 3 alin. (3) C. civ., constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea
sistematică de către una sau mai multe persoane a unei activităţi organizate ce constă în
producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indife-
rent dacă are sau nu un scop lucrativ?.

1 A se vedea St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, 2009, p.47.

? Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în
M, Of. nr. 681 din 29 iulie 2004.
3 O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale (M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008).
1 A se vedea St.D. Cărpenaru, The enterprises the Legal Form for caryng on an Having Professional.
Nature, în Lex Scientia International Journal n” XVIII, vol. 1/2011. Idem, op. cit., în Curierul Judiciar nr. 9/2010,
p. 483 şi urm.
5 Definiţia „exploatării întreprinderii” dată de art. 3 alin. (3) C. civ. reprezintă o preluare, „în mod creator”,
a definiției art. 1525 alin. (3) C. civ. al provinciei Quebec (Canada),
 ÎNTREPRINDEREA — FORMA JURIDICĂ DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂȚII CU CARACTER PROFESIONAL 35

Secțiunea a Il-a
Noţiunea şi formele întreprinderii

35. Definiţia întreprinderii. Codul civil nu defineşte întreprinderea, ci exploatarea

întreprinderii!. Definiţia dată exploatării întreprinderii de art. 3 alin. (3) C. civ. cuprinde
elementele esenţiale ale noțiunii de întreprindere.
Întreprinderea este o activitate sistematic organizată, autonomă, realizată de o per-
soană, pe riscul său, constând în producerea de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea
de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
Definiţia întreprinderii are un caracter general; ea priveşte orice activitate realizată cu
caracter profesional, indiferent de obiectul şi scopul activității.
36. Caracterele întreprinderii. Din definiţie rezultă caracterele întreprinderii.
a) Noţiunea de întreprindere desemnează o activitate sistematic organizată?. Această
activitate se desfăşoară cu caracter permanent şi potrivit unor reguli proprii. Ea este ca-
racteristică activităţii profesionale, prin opoziție cu actele izolate, întâmplătoare.
b) Organizarea activităţii are un caracter autonom. Cel ce organizează activitatea
"este independent în luarea deciziilor.
se c) Activitatea este realizată de una sau mai multe persoane, pe riscul lor. Persoanele
care realizează activitatea au calitatea de profesionist.
d) Obiectul activităţii organizate este producerea de bunuri, executarea de lucrări şi
prestarea de servicii.
e) Scopul realizării activităţi poate fi lucrativ sau nelucrativ, adică obținerea unui
câştig sau fără un atare scop”.
37. Formele întreprinderii. În caracterizarea întreprinderii, esenţiale sunt obiectul
activităţii şi scopul urmărit de persoana sau persoanele care organizează activitatea.
Desfăşurarea unei activități economice cu caracter profesional, în scopul obținerii unui
profit, este proprie activităţii comerciale. Deci o întreprindere având ca obiect o activitate
economică şi al cărei scop este obținerea profitului este o întreprindere economică (co-
mercială) şi, dimpotrivă, o întreprindere cu un obiect non-economic şi având un scop
non-profit este o întreprindere civilă (necomercialăY.

„Constitue l'exploatation d'une entreprise l'exercise, par une ou plusieurs personnes, d'une activite
economique organisee, quelle soit ou non ă caractere commercial, consistant dans la production ou la
realisation de biens, leur administration ou leur alienation, ou dans la prestation de services.”
Asupra consecințelor procedeului folosit, a se vedea R. Bufan, Alexandra Saita, Profesionistul şi
întreprinderea ca subiecte ale raportului juridic fiscal, în volumul Dreptul comercial la confluența a două coduri,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 97- 98.
* În limba română, termenul „întreprindere Î nseamnă: (1) o unitate economică de producţie, de prestări
ea 3 de servicii; (2) o acţiune pornită din iniţiativă personală (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers
IN Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 540).
fe Pentru a evita orice confuzie, autorii proiectului Codului civil au preluat formula exploatării întreprinderii
din art. 1525 alin. (3) C. civ. Quebec.
2 În dreptul concurenței, noțiunea de întreprindere desemnează un subiect de drept. Întreprinderea este
definită ca „orice entitate economică angajată într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau servicii pe o
piaţă dată, indiferent de statutul său juridic şi de modul de finanțare, astfel cum este definită în jurisprudența
Uniunii Europene” [art. 2 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/4996]. Pentru o opinie, în sensul necesităţii
redefinirii întreprinderii ca o entitate, la fel cu legislația şi jurisprudența Uniunii Europene, a se vedea |. Schianu,
Întreprinderea — un concept distonant, în RRDA nr. 4/2017, p. 17 şi urm.
3 În forma iniţială, partea finală a art. 3 alin. (3) C. civ. avea o altă formulare: „indiferent dacă are sau nu
ca scop obținerea de profit”. Această formulare avea avantajul că era mai concretă şi nu risca o confuzie, cum
oferă formularea actuală.
4 A se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., în Curierul Judiciar nr. 10/2010, p. 545. A se vedea: V. Nemeş,
Drept comercial, Ed. Hamangiu, 2012, p. 17 şi urm.; C. Gheorghe, Concepte ale noului Cod civil: Profesionistul,
în Curierul Judiciar nr. 4/2012, p. 215.
36 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN

Secțiunea a lil-a
Intreprinderea economică (comercială) — forma juridică
de desfăşurare a activităţii comerciale

$1. Noţiunea şi caracterele întreprinderii economice (comerciale)

38. Precizări prealabile. Ca formă a întreprinderii, întreprinderii economice (comer-

ciale) i se aplică definiţia generală a întreprinderii.
Elementele caracteristice ale întreprinderii economice (comerciale) sunt obiectul şi
scopul întreprinderii.
Art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008 defineşte întreprinderea economică ca fiind
activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând
resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie,
pe riscul întreprinzătorului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
39. Definiţia întreprinderii economice (comerciale). Întreprinderea economică
(comercială) se poate defini pe baza definiţiei generale a întreprinderii şi dispoziţiilor art. 2
lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008.
Întreprinderea economică (comercială) este o activitate economică desfăşurată în
mod organizat, permanent şi sistematic, realizată de una sau mai multe persoane (co-
mercianți) pe riscul lor, constând în producerea şi circulația mărfurilor, executarea de
lucrări şi prestarea de servicii, în scopul obținerii unui profit.
40. Caracterele întreprinderii economice (comerciale). Din definiție rezultă carac-
terele întreprinderii economice (comerciale).
a) Activitatea întreprinderii este o activitate economică. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G.
nr. 44/2008, constituie activitate economică activitatea agricolă, industrială, comercială,
desfăşurată pentru obținerea de bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în
bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari
determinaţi ori determinabili, în scopul obținerii unui profit.
b) Activitatea este realizată în mod organizat, permanent şi sistematic, de către una .
sau mai multe persoane pe riscul lor. Persoanele pot fi persoane fizice sau persoane
juridice şi au calitatea de profesionist comerciant.
c) Obiectul activităţii economice constă în producerea şi circulaţia mărfurilor sau
executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil denumeşte aceste activităţi
„activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii” [art. 8 alin. (2) din lege].
d) Scopul desfăşurării activităţii economice este obținerea de profit (animus lucri).

$2. Actele juridice comerciale — actele aferente exploatării unei întreprinderi

economice (comerciale)
41. Precizări prealabile. Desfăşurarea unei activități economice organizate, constând
în producerea şi circulația mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii implică
încheierea unor acte juridice şi săvârşirea unor fapte juridice şi operaţiuni economice.
Întrucât privesc o întreprindere economică (comercială), aceste acte juridice, fapte
juridice şi operațiuni economice potfi calificate ca acte juridice comerciale.
Raporturile izvorâte din actele juridice comerciale sunt raporturi juridice comerciale -
(art. 2557 C. civ.).
 ÎNTREPRINDEREA — FORMA JURIDICĂ DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII CU CARACTER PROFESIONAL 37

„42. Definiţia actelor juridice comerciale. Actele juridice comerciale sunt actele juri-
dice, faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează de către un
“profesionist comerciant, activitatea economică privind producerea şi circulația mărturilor,
"executarea de lucrări sau prestarea de servicii, în cadrul unei întreprinderi economice
(comerciale).
„43. Caracterele actelor juridice comerciale. Din definiţia dată rezultă şi caracterele
actelor juridice comerciale.
a) Actele juridice comerciale sunt actele juridice, faptele juridice şi operațiunile
“economice prin care se exploatează o întreprindere economică (comercială).
b) Actele juridice comerciale sunt săvârşite de către profesionişti comercianți.
c) Actele juridice comerciale au ca obiect producerea şi circulația mărfurilor,
executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
d) Actele juridice comerciale au drept scop obținerea de profit.
44. Regimul actelor juridice comerciale. În condiţiile noului Cod civil, regimul juridic
al actelor juridice comerciale este acelaşi cu cel al actelor juridice civile [Cartea a V-a -
- Despre obligaţii (art. 1166-2499)].
Reglementarea noului Cod civil cuprinde şi unele dispoziţii derogatorii de la principiul
unității de reglementare a raporturilor juridice civile şi a raporturilor comerciale.
Menţionăm dispoziţiile privind determinarea, în subsidiar, a prețului în contractele în-
cheiate între profesionişti (art. 1233 C. civ.), reprezentarea (art. 1297 C. civ.), solidarita-
tea codebitorilor (art. 1446 C. civ.), aprecierea diligenţei părţilor în executarea obligațiilor
(art. 1480 C. civ.), întârzierea în executarea obligaţiilor băneşti (ari. 1523 C. civ.), caracterul
oneros al contractului de mandat (ari. 2010 C. civ.) etc.
Aceste dispoziţii se aplică actelor juridice încheiate în exercițiul activității unei între-
prinderi! de către profesioniştii comercianți.
45. Litigiile privind actele juridice comerciale. Raporturile juridice generate de
actele juridice privind activitatea comercială sunt raporturi juridice comerciale.
Existenţa, în condiţiile noului Cod civil, a raporturilor juridice comerciale este recu-
noscută, incidental, de art. 2557 alin. (2) C. civ., care prevede că raporturile de drept
internaţional privat „sunt raporturile civile, comerciale, precum şi alte raporturi de drept
privat cu elemente de extraneitate'?.
Pe cale de consecinţă, neînțelegerile privind raporturile juridice comerciale sunt litigii
comerciale.
Natura juridică a acestor litigii este determinată de specificul relaţiilor sociale regle-
mentate, caracteristice activităţii comerciale.

Secţiunea a IV-a
p Intreprinderea civilă

i Î. $1. Noţiune şi caracterele întreprinderii civile

E. 46. Definiţia întreprinderii civile. În definirea întreprinderii civile trebuie avută în

d | vedere definiția generală a întreprinderii prevăzută de art. 3 alin. (3) C. civ., precum şi
ă elementele ei specifice.

e 1 A se vedea cap. VI al lucrării. A se vedea şi C. Gheorghe, Regulile speciale privind contractele profe-
șa sioniştilor, în RDC nr. 11/2011, p. 105 şi urm.
e 4 2 A se vedea şi art. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată (M. Of.
nr. 72 din 4 februarie 2013).
38 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN

Întreprinderea civilă (necomercială) este o activitate sistematic organizată, exercitată

de una sau mai multe persoane, pe riscul lor, având ca obiect acte sau fapte juridice cu
caracter civil, fără a avea ca scop obținerea profitului.
47. Caracterele întreprinderii civile (necomerciale). Din definiţia dată rezultă ca-
racterele întreprinderii civile (necomerciale):
a) Activităţile care fac obiectul întreprinderii civile sunt activitățile desfăşurate. în
cadrul profesiilor liberale (activităţile avocaţiale, medicale etc.);
b) Persoanele care realizează activitatea au calitatea de profesionist şi desfăşoară
această activitate potrivit legii organice care reglementează regimul juridic al profesiei în
cauză;
c) Aceste persoane pun la dispoziţia celor interesaţi cunoştinţele şi competenţa lor,
pentru care primesc onorarii (nu profit).

$2. Actele juridice aferente întreprinderii civile (necomerciale)

48. Caracterizare generală. Actele juridice încheiate în cadrul întreprinderii civile

(necomerciale) sunt acte juridice cu caracter civil.
Regimul acestor acte juridice este cel prevăzut de legea organică a profesiei în cauză, |
care se completează cu dispoziţiile Codului civil.