ROMÂN COMERCIANȚII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 67

ilicite
Apoi, pentru a asigura o bună organizare şi desfăşurare a activităţii comerciale, ca şi
pentru a avea în permanență o oglindă a întregii activităţi desfăşurate, precum şi un control
ăţi de asupra acesteia, comercianții sunt obligaţi să ţină anumite registre comerciale sau de
ională . contabilitate, cu respectarea cerințelor legii.
A În sfârşit, desfăşurarea activităţii comerciale în condiţii normale impune obligaţia pentru
splini- fiecare comerciant să acționeze pentru atragerea clientelei, în limitele unei concurențe
” licite, cu respectarea legii.
te de
$2. Publicitatea prin registrul comerțului

i AuloL A. Regulile generale ale Codului civil privind publicitatea drepturilor, actelor şi
3 fără faptelor juridice
106. Principiu. Noul Cod civil a reglementat, pentru prima oară, regulile generale
z, Cu privind publicitatea drepturilor, actelor şi faptelor juridice.
| Drepturile, actele şi faptele juridice privitoare la starea şi capacitatea persoanelor,
care cele în legătură cu bunurile care aparţin acestora, precum şi orice alte raporturi juridice
sunt supuse publicităţii în cazurile expres prevăzute de lege (art. 18 C. civ.).
e, de Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanţii Reale
2 di Mobiliare, prin registrul comerțului, precum şi prin alte forme de publicitate prevăzute de
in lege.
aa 107. Condiţiile de publicitate. Publicitatea se realizează în condițiile şi cu procedura
nției, stabilită de lege.
n sa- indeplinirea formalităţii de publicitate poate fi cerută de orice persoană. Legea recu-
„| noaşte acest drept şi unei persoane lipsite de capacitatea de exercițiu.
oază Exercitarea dreptului privind îndeplinirea formalităţii de publicitate nu poate fi limitată.
dtrivit | Orice clauze de renunțare sau restrângere a acestui drept, precum şi orice sancțiune
stipulată pentru a împiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise.
Dacă formalitatea de publicitate a fost îndeplinită în condiţiile legii, nimeni nu poate
invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicităţii [art. 19 alin. (4)
ide

C. civ.]. |
E iata o tt

În cazul în care un drept, act sau orice raport juridic este supus în acelaşi timp unor
formalități de publicitate diferite, neefectuarea unei cerințe de publicitate nu este acoperită
|. de îndeplinirea alteia.
| i 108. Efectele publicităţii. Prin îndeplinirea formalităţii de publicitate în condiţiile legii
ența | se produc anumite efecte juridice.
UI : Publicitatea asigură opozabilitatea faţă de terţi a dreptului, actului, faptului, precum şi
UNS, aoricărui alt raport juridic supus publicității, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea pre-
Gr „vede în mod expres, condiţionează constituirea sau efectele lor juridice (art. 20 C. civ.).
A i. Potrivit legii, dacă un drept, act sau fapt juridic a fost înscris într-un registru public, se
e, In î prezumă că el există cât timp nu a fost radiat sau modificat în condiţiile legii, iar în cazul
pe

în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.

mue

=
e, In
ntre mem

. În raporturile dintre părţi sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz,
m ŞI | drepturile, actele sau faptele juridice, precum şi orice alte raporturi juridice produc efecte
Man- | depline, chiar dacă nu au fost îndeplinite formalităţile de publicitate, afară de cazul în
care prin lege se dispune altfel.
regie

Având rolul de asigurare a opozabilităţii, publicitatea nu validează dreptul, actul sau

NET

'or la faptul supus ori admis la publicitate. În cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege,
TR ORAR

publicitatea poate produce efecte achizitive în favoarea terţilor dobânditori de bună-credinţă.

[Preta IDE TIT EC
 68 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN

În sfârşit, publicitatea nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive, afară de cazul în

care prin lege se dispune altfel.
109. Sancţiunile lipsei publicității. Neîndeplinirea formalităţilor de publicitate este
sancţionată în condiţiile legii.
Dacă formalitatea de publicitate nu a fost îndeplinită, iar aceasta nu era prevăzută
de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse .
publicității sunt inopozabile terţilor, afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia le-au
cunoscuti pe altă cale.
În cazul în care legea prevede că simpla cunoaştere de fapt nu suplineşte lipsa de .
publicitate, absenţa acesteia poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv de !
terțul care a cunoscut, pe altă cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publi-

Poul a ia
cității.
În toate cazurile, simpla cunoaştere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic !

pr ca tina
nu suplineşte lipsa de publicitate față de alte persoane decât terțul care, în fapt, le-a.
cunoscut.
110. Dreptul de consultare a registrelor de publicitate. Registrele de publicitate

_
au caracter public. ae
Orice persoană, chiar fără a justifica un interes, poate, în condiţiile legii, să consulte A.
registrele de publicitate privitoare la un drept, act, fapt sau o anumită situație juridică (art. 24 !

ran
C. civ.). E

—
Totodată, persoana interesată poate să obțină extrase sau copii certificate din registrele
de publicitate.

B. Rolul publicității prin registrul comerțului

111. Caracterizare generală. Publicitatea prin registrul comerțului este reglementată ă
prin Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului?. us
In scopul facilitării operaţiunilor legate de începerea unei activități comerciale, a fost ţ
adoptată Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul î. 4.
comerțului a persoanelor fizice, întreprinderilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea
fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice?. al

1M. Of. nr. 121 din 07 noiembrie 1990. Legea nr. 26/1990 a fost modificată şi completată prin Legea
nr. 12/1998 (M. Of. nr. 15 din 19 ianuarie 1998) şi republicată în M. Of. nr. 49 din 04 februarie 1998. Legea |.
nr. 26/1990, în formă republicată, a fost modificată prin: O.G. nr. 53/1998 (M. Of. nr. 302 din 18 august 1998)
O.U.G. nr. 76/2001 (M. Of. nr. 283 din 31 mai 2001), Legea nr. 348/2001 (M. Of. nr. 381 din 12 iulie 2001)...
O.U.G. nr. 129/2002 (M. Of. nr. 746 din 2002), aprobată cu modificări prin Legea nr. 505/2003 (M. Of. nr. 857 din!
03 decembrie 2003); O.G. nr. 15/2003 (M. Of. nr. 61 din 01 februarie 2003), Legea nr. 161/2003 (M. Of. nr.279.
C
din 21 aprilie 2003), Legea nr. 505/2003 (M. Of. nr. 857 din 03 decembrie 2003), Legea nr. 183/2004 (M. O...
nr. 461 din 24 mai 2004), O.G. nr. 72/2004 (M. Of. nr. 791 din 27 august 2004), Legea nr. 519/2004 (M. O...
nr. 1109 din 26 noiembrie 2004); Legea nr. 1/2005 (M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005); Legea nr. 441/2006...
(M. Of. nr. 955 din 28 noiembrie 2006); O.U.G. nr. 119/2006 (M. Of. nr. 1036 din 28 decembrie 2006), 0UG. C
nr. 82/2007 (M. Of. nr. 446 din 29 iunie 2007), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 88/2009 (M. 0
nr. 246 din 14 aprilie 2009); O.U.G. nr. 44/2008 (M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008); O.U.G. nr. 52/2008 (M.Of...
nr. 333 din 30 aprilie 2008), aprobată cu completări prin Legea nr. 284/2008 (M. Of. nr. 778 din 20 noiembrie
2008)»
Legea nr. 39/2011 (M. Of nr. 224 din 31 martie 2011); Legea nr. 71/2011 (M. Of. nr. 409 din 10 iunie
2011)şi ze
Legea nr. 187/2012 (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012); Legea nr. 152/2015 (M. Of. nr. 519 din
13 iulie 2015) MR
Legea nr. 1/2017 (M. Of. nr. 15 din 6 ianuarie 201 7), O.U.G. nr. 96/2017 (M. Of. nr. 1002 din
18 decembrie 2017, .
A se vedea, T. Prescure, Registrul comerțului, Ed. All Beck, Bucureşti,
comerțului. Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009.
 ANŢII— PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 69

trivit reglementării legale, comercianții sunt obligaţi să se înregistreze în registrul

ui şi, totodată, să ceară înscrierea în acelaşi registru a unor mențiuni privind
e și faptele prevăzute de lege.
egistrările impuse de lege au drept scop să asigure, prin intermediul registrului
tului, o evidență privind existența şi activitatea comercianților. Această evidență
aracter strict profesional şi este organizată pentru ocrotirea intereselor generale
tăţii, ale terțelor persoane şi intereselor comercianților înşişi!.
portanța şi implicaţiile economice şi sociale pe care le are activitatea comercială
instituirea unui cadru juridic corespunzător, care să asigure buna desfăşurare a
pei Mg Recunoscând libertatea comerţului, statul stabileşte, în interesul societății,
ile după care se desfăşoară activitatea comercială. Între aceste reguli sunt şi cele
toare la înregistrarea comercianților într-o evidenţă oficială, care să cuprindă datele
le necesare cunoaşterii comercianților şi a unor acte şi fapte ale acestora, cu implicații
activitatea comercială. Prin centralizarea acestor date, registrul comerțului constituie
ă'de date oficială privitoare la comercianţi, la care poate apela orice interesat.
ntru terțele persoane care ar dori să stabilească raporturi de afaceri cu un anumit
2rciant, registrul comercial reprezintă o sursă de informaţii sigură asupra bonităţii
ciantului respectiv.
n înregistrarea şi înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute de lege
ură opozabilitatea acestora faţă de terți. Sub acest aspect, registrul comerțului
i reprezintă. instrumentul publicității legale a activităţii comerciale?.
entru comercianți, datele cuprinse în registrul comerțului pot juca un anumit rol în
agerea clientelei. Totodată, prin înregistrările operate în registrul comerțului se asigură
cţia firmei comerciale, a emblemei şi a altor drepturi ale comerciantului.
concluzie, registrul comerțului îndeplineşte două functii principales:
a) | Funcţia de înregistrare a comercianților, precum şi a persoanelor pentru care legi
ale dispun îîn acest sens. Această funcţie se realizează prin activităţi prealabile înre-
trării, activităţi specifice înregistrării şi activităţii ulterioare înregistrării;
b) Funcția de efectuare a publicităţii legale a persoanelor îifizice şi juridice înregis-
o.

rate, precum şi a actelor lor. Această funcţie se realizează prin efectuarea înregistrărilor
gistrul comerțului, afişarea actelor în condiţiile legii, transmiterea actelor prevăzute
e lege spre publicare î în Monitorul Oficial al României şi, după caz, în Jurnalul Oficial al
iunii Europene.

“C. Organizarea publicității prin registrul comerțului

2004) 112. Precizări prealabile. Legea nr. 26/1990 reglementează organizarea publicităţii
57 din prin registrul comerțului, organele însărcinate să realizeze publicitatea şi documentele
-. 279 care asigură publicitatea.
1. Of. 113. Structura organizatorică. Potrivit art. 2 şi 9 din Legea nr. 26/1990, astfel cum au
Es fost modificate prin O.U.G. nr. 129/2002, registrul comerțului se ţine de oficiul registrului
U.G. comerțului organizat la nivel central, în fiecare judeţ şi în Municipiul Bucureşti.
Of.
a nr. 370/2002, republicată, cu toate modificările şi completările ulterioare. Legea nr. 359/2004 a fost modifi cată
1) şi şi completată prin O.U.G. nr. 75/2004 (M. Of. nr. 932 din 12 octombrie 2004), O.G. nr. 28/2004 (M. Of. nr. 89 din
15); 31 ianuarie 2006); O.G. nr. 35/2006 (M. Of. nr. 1054 din 30 decembrie 2006), Legea nr. 360/2006 (M. Of. nr. 799
17). din 22 septembrie 2008); O.U.G. nr. 119/2006 (M. Of. nr. 1036 din 28 decembrie 2006), Legea nr. 159/2007
struj (M. Of. nr. 394 din 12 iunie 2007).
1 A se vedea D. Gălăşescu-Pyk, Registrul comerțului, Studiu critic legislativ, Bucureşti, 1931.
2 A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., vol. |, p. 479.
% Asupra funcțiilor registrului comerţului, a se vedea T. Prescure, Registrul comerțului, p. 129 şi urm.
 70 | TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN .

Registrul central al comerțului este ținut de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului,

care este instituție publică, cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului
Justiției.
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este condus de un director general numit
de ministrul justiției.
La nivel teritorial, registrul comerțului este ţinut de oficiile registrului comerțului, orga-
nizate în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi care funcţionează pe
lângă fiecare tribunal”.
Oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale sunt conduse de directori numiţi
de ministrul justiţiei?.
Înregistrările în registrul comerțului se fac de către oficiile teritoriale ale registrului co- .
merțului. Dar, potrivit legii, orice înmatriculare sau menţiune operată trebuie comunicată .
Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în termen de cel mult 15 zile de la efectuare.
Oficiile registrului comerțului au ca principale atribuții: ținerea registrului comerțului,
eliberarea de înscrisuri şi informare, arhivarea înscrisurilor în baza cărora se efectuează
înregistrările, asistenţă pentru persoanele fizice şi juridice supuse înregistrării în registrul
comerțului, editarea şi publicarea Buletinului procedurilor de insolvenţă. i
Având în vedere consecințele juridice pe care le produc, înregistrările în registrul CO-.
merțului sunt supuse unui control de legalitate. În prezent, acest control se exercită, potrivit
O.U.G. nr. 116/2009, de directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal,
şi/sau persoana sau persoanele desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional
al Registrului Comerţului“. &
Activitatea directorului oficiului registrului comerțului şi/sau a persoanei desemnate are.
un caracter administrativ şi se exercită în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 116/2009.
În cadrul oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale sunt organizate birouri îi
unice, prin intermediul cărora se realizează procedura de autorizare a funcționării per. .
soanelor juridice înmatriculate în registrul comerțului”. 35
Registrul central al comerțului, ţinut de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, şi E
registrele comerțului ținute de oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale fac parte i
din Sistemul de interconectare a registrelor comerțului din statele membre ale Uniunii î
Europene (art. 21 din Legea nr. 26/1990). i
Prin sistemul de interconectare a registrelor comerțului, Registrul central al comerțului
pune la dispoziția publicului documentele şi informaţiile referitoare la profesioniştii înregistraţ.
în registrul comerțului [denumirea şi forma juridică a persoanei înregistrate; sediul social...
profesional al persoanei şi statul membru în care este înmatriculată, numărul de ordine

1 Sub imperiul Legii nr. 26/1990, în forma sa iniţială, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului funcționa
pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, iar oficiile registrului comerțului pe lângă camerele de,
comerț şi industrie teritoriale.
x
2 A se vedea Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a.
oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, aprobat prin HG nr. 83/2010 (M. Of. nr. 109 din 18 februari
2010). Regulamentul a fost modificat prin H.G. nr. 1266/2012, publicată în M. Of. nr. 843 din 28 decembrie 2012.
3 M. Of. nr. 926 din 30 decembrie 2009. Ordonanţa a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 84/2010 (M. Of. nr. 323 din 17 mai 2010). Ordonanţa a fost modificată prin O.U.G. nr.
85/2010 (M. Ole
nr. 654 din 22 septembrie 2010), aprobată prin Legea nr. 2/2011 (M. Of. nr. 158 din 4 martie 201 1) şi apoi
Legea nr. 152/2015 (M. Of. nr. 519 din 13 iunie 2015). pin...
0

din 22 septembrie 2010).

Ă S Oficiile registrului comerțului asigură prin personal specializat şi servicii
de asistență pentru realizarea. i:
înregistrărilor în registrul comerțului.
pa
 /ERCIANŢII— PROFESIONIŞTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 71

!comerțului, identificatorul unic Ia nivel european (EUID) şi codul unic de înre-

scală; starea firmei].
Documentele de publicitate. Registrul comerțului este alcătuit din următoarele

ieuropene, grupuri europene de interes economic, alte persoane juridice expres

de lege, cu sediul principal sau sedii secundare în România;
gistrul pentru înregistrarea persoanelor juridice societăţi sai i di şi societăți

epuse cu ocazia înregistrărilor î în registrul comerţului.

Ul, de ținere a registrelor, precum şi de efectuare a înregistrărilor sunt stabilite

E erul publicității efectuate prin registrul comerțului. Potrivit art. 4 din

Ne registrul comerțului este Public. Deci orice persoană interesată i pene

pii Corin cate de pe înregistrările efectuate în registrul comerţului, ca şi de pe actele

te la efectuarea înregistrărilor. De asemenea, oficiul registrului comerțului are obli-
9. ? libereze certificate care să ateste că un anumit act sau fapt este sau nu înregistrat.
birouți cursul existenței persoanei juridice înmatriculate în registrul comerţului, dovada
irii pe starea acesteia referitoare la funcţionare, dizolvare, reorganizare, lichidare, reor-
are judiciară, faliment sau suspendare temporară a activității se face cu extrasul de
egistru emis de oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal.
trivit legii, actele menţionate potfifi cerute şi eliberate şi prin corespondență.
reglementarea caracterului public al registrului comerțului, legea consacră un
ment eficace de protecţie pentru toţi cei care au anumite interese legate de activitatea

gistrati.
social/. Obligaţiile privind înregistrările în registrul comerțului
ordin
6. Precizări prealabile. Art. 1 din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost modificat prin
nr. e: 71/2011, precizează categoriile de persoane fizice şi juridice obligate să îndepli-
ncțion sui A : A , : ; i =
io formalităţile de înregistrare în registrul comerțului, precum şi categoriile de înre-

numite categorii de înregistrări trebuie efectuate înainte de începerea activității eco-

ice, pe când alte înregistrări se efectuează în cursul exercitării activităţii economice şi
ncetarea ei.
17. Persoanele obligate să efectueze înregistrările în registrul comerțului. Potri-
tualei reglementări legale, au obligaţia ca, înainte de începerea activităţii economice,

În prezent sunt în vigoare Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerțului, de
are a înregistrărilor şi de eliberare a informațiilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008
Of. nr, 704 din 16 octombrie 2008).
 COME

72 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN ; “

să ceară înmatricularea, după caz, înregistrarea în registrul comerțului, următoarele per- juridii
aces;
soane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprin-
derile familiale, societăţile privind activitatea comercială, companiile şi societățile naționale, ale L
regiile autonome, grupurile de interes economic, societățile cooperative, organizațiile coo-, Î
cerer
peratiste, societățile europene, societățile cooperative europene şi grupurile europene de
interes economic cu sediul principal în România, precum şi alte persoane fizice şi juridice. află «
Persoanele fizice şi juridice au obligația ca, în cursul activităţii lor sau la încetarea £
acesteia, să solicite înscrierea în registrul comerțului mențiunile privind actele şi faptele a come
căror înregistrare este prevăzută de lege. „orice
(
Observăm că reglementarea actuală extinde obligația privind înregistrările în registrul.
curge
comerțului şi la alte persoane fizice sau juridice, care nu au calitatea de profesionist
(art. :
comerciant. Aceste persoane trebuie să fie expres prevăzute de lege. Un exemplu în acest.
înregis- l
sens îl constituie grupul de interes economic, care este supus obligaţiei privind
(
trările în registrul comerțului, atât în cazul când are calitatea de comerciant, cât şi în cazu
când are calitatea de necomerciant [art. 18 alin. (2) şi art. 127 din Legea nr. 161/2003]. | oficiL
Rezultă că, în reglementarea actuală, publicitatea prin registrul comerțului nu mai
este strict o obligaţie profesională a comercianților. „pers
come
118. Categoriile de înregistrări în registrul comerțului. Potrivit legii, prin înregis-
trarea în registrul comerțului se înțelege înmatricularea persoanelor fizice, a întreprin-
i
derilor familiale şi persoanelor juridice prevăzute de lege, înscrierea de menţiuni, precum...
şi înregistrarea altor operaţiuni, care se menționează în registrul comerțului. Sa
Înmatricularea în registrul comerţului este o operațiune de luare în evidență a comer Apa
îi
ciantului sau a persoanei obligate să se înregistreze în registrul comerțului.
Înscrierea de menţiuni în registrul comerţului reprezintă o operaţiune de ținere la zia
evidenţei, cu anumite modificări în statutul juridic al persoanei înmatriculate în registru ea
0
comerțului. citare
l
E. Înmatricularea în registrul comerțului. Autorizarea funcționării persoanelor.
înmatriculate nalite
„oficiL
119. Precizări prealabile. Prin Legea nr. 26/1990 au fost stabilite reguli privind “dacă
înmatricularea comercianților, fără a se reglementa şi condiţiile autorizării funcţionă
ri Scot
comercianților.
Constatându-se că, în practică, există multe societăţi comerciale înmatriculateî
registrul comerţului, care desfăşoară activitate comercială fără autorizaţiile cerute de leg,
unică de
(sanitară, de mediu etc.), prin O.U.G. nr. 76/2001 s-a reglementat o procedură
se voi
înmatriculare şi autorizare a funcţionării comercianților, prin parcurgerea căreia
realizarea atât a înmatriculării, cât şi a autorizării funcţionării comercianţilor!.
a du
După 3 ani de aplicare, s-a constatat că procedura instituită prin ordonanță nu
la rezultatele dorite.
Prin Legea nr. 359/2004 s-au stabilit alte reguli pentru realizarea înmatriculăriiş
autorizării funcţionării persoanei înmatriculate, care, la scurtă vreme, au fost modificat
prin O.U.G. nr. 75/2004.
Noua reglementare are în vedere necesitatea practică a legării procedurii autoriză
funcţionării de procedura înmatriculării, dar realizarea ei are la bază alte principii.

p. 97-%
1 A se vedea St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a IV-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2002,
 COMERCIANŢII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 73
ROMÂN
120. Înmatricularea şi autorizarea funcționării persoanelor juridice. Persoanele
e per- juridice, prevăzute de art. 1 din Legea nr. 26/1990, precum şi sucursalele înfiinţate de
reprin- acestea, se înmatriculează şi se autorizează funcţionarea lor, în condiţiile Legii nr. 26/1990,
onale, f ale Legii nr. 359/2004 şi O.U.G. nr. 116/2009.
3 CO0- Înmatricularea persoanelor juridice în registrul comerţului se realizează în baza unei
ne de cereri-tip!, care se adresează oficiului registrului comerțului în a cărui rază teritorială se
dice. află sediul viitoarei persoane juridice.
starea |. Solicitarea efectuării înmatriculării se face la biroul unic din cadrul oficiului registrului
tele a comerţului, de către fondatori, administratori sau reprezentanții acestora, precum şi de
orice persoană interesată, în condiţiile legii.
gistrul Cererea trebuie făcută în termen de 15 zile, dacă legea nu prevede altfel. Termenul
sionist curge de la data încheierii actului constitutiv, respectiv de la data actului de înființare
acest (art. 17 din Legea nr. 26/1990).
regis- 5. La cerere se anexează actele prevăzute de lege [art. 36 alin. (2) din Legea nr. 31/1990]:
cazul Controlul de legalitate privind cererea de înmatriculare se realizează de directorul
)3]. oficiului registrului comerțului şi/sau persoana desemnată.
1 mai În soluţionarea cererii de înmatriculare, directorul oficiului registrului comerțului şi/sau
persoana desemnată autorizează, prin rezoluţie, constituirea societăţii privind activitatea
regis- . comercială?.
>prin- Rezoluţia pronunţată este executorie de drept.
scum p. „Împotriva rezoluţiei se poate face plângere, în termen de 15 zile, care se soluţio-
nează de instanţa judecătorească.
>mer- . Hotărârea pronunţată în soluționarea plângerii este executorie şi este supusă numai
apelului.
azia . Dacă la cererea de înmatriculare se depun cereri de intervenție, întregul dosar se
jistrul * înaintează instanţei judecătoreşti.
Soluționarea cererii de înmatriculare şi a cererilor de intervenție se soluţionează cu
citarea părții şi a intervenienților.
Hotărârea este executorie şi este supusă numai apelului.
selor
Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 359/2004, persoanele juridice dobândesc perso-
nalitate juridică de /a data înregistrării în registrul comerțului a rezoluţiei directorului
vind oficiului/persoanei desemnate prin care se dispun autorizarea constituirii şi înmatricularea,
»nării dacă legea nu dispune altfel.
De amintit că, potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială este per-
te în . soană juridică de la data înmatriculării în registrul comerțului?.
lege Odată efectuată înmatricularea, solicitantului i se eliberează certificatul de înregis-
ă de traref, în termen de 30 zile de la data înregistrării cererii.
voia Certificatul de înregistrare cuprinde numărul de ordine în registrul comerțului şi codul
unic de înregistrare atribuit de către Ministerul Finanţelor Publice.
! dus
1 Modelul şi conţinutul cererii de înregistrare în registrul comerțului sunt stabilite prin Ordinul Ministrului
rii şi Justiției nr. 2722/C/2007.
2 Prin rezoluţie se soluţionează şi efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului (art. 6 din O.U.G.
cate nr. 116/2009).
3 Aceeaşi soluție este consacrată şi în privința grupului de interes economic (art. 127 din Legea nr. 161/2003,
zării Titlul V).
1 Modelul certificatului de înregistrare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului.
$ Prin depunerea cererii de înmatriculare la registrul comerțului se solicită şi înregistrarea fiscală.
7-98.
 COMERCIAN
74 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN î
persoane
Potrivit legii, certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este > întreprind;
documentul care atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa oficiului registrului Acee:
comerțului de pe lângă tribunal şi în evidenţa organului fiscal?. Pentri
După efectuarea înmatriculării în registrul comerțului, un extras al rezoluţiei directorului autorizare.
oficiului/persoanei desemnate se comunică din oficiu Monitorului Oficial, spre publicare?. văzute de
Extrasul va cuprinde: numărul şi data încheierii, denumirea, sediul social şi forma Persc
juridică, numele şi adresa fondatorilor, administratorilor şi, când este cazul, a cenzorilor, +. dere că în
domeniul şi activitatea principală, capitalul social şi durata de funcţionare. Pe extras se. sanitar, s:
va menţiona codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine din registrul comerțului. acestor cc
Potrivit Legii nr. 359/2004, în strânsă legătură cu înmatricularea se realizează şi fi. În ca:
autorizarea funcţionării persoanelor juridice înregistrate în registrul comerțului. plinirea ur
Prin autorizarea funcționării se înțelege asumarea de către solicitant a responsabili persoanel
tății privind legalitatea desfăşurării activităţii declarate. Legea are în vedere autorizaţiile Cereri
sanitare, sanitar-veterinar, protecţia muncii etc., prevăzute de legislația specială (H.G de docum
nr. 573/2002). comerțului
În cazul activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului, autorizarea din punct de fesional.
vedere al protecției mediului se face în temeiul verificării la sediile solicitanţilor. Inmat
În vederea autorizării funcționării, solicitantul are obligaţia să depună, odată cu cere- individuale
rea de înregistrare, declarația-tip pe propria răspundere din care să rezulte, după caz, că oficiului re.
persoana îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în Dacă
domeniul stingerii incendiilor, sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului şi protecției desemnat:
muncii, pentru activitățile precizate în declaraţia-tip* sau că persoana juridică nu desfă- .. persoanei
şoară la sediul social sau la sediile secundare activităţile declarate pe o perioadă de „Prinai
maximum 3 ani. „pe propria
Procedura de autorizare a funcţionării pe baza declaraţiilor-tip pe propria răspundere In ca:
se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comerțului, care persoana +
primeşte, verifică şi înregistrează declaraţiile-tip în registrul comerțului, transmite copii ale documente
declarațiilor-tip autorităților publice competente+ şi emite certificatele constatatoare „Dacă
privind înregistrarea declarațiilor-tip în registrul comerţului. „persoana !
Biroul unic eliberează solicitantului certificate constatatoare care atestă că s-a înre-. . triculare în
gistrat declaraţia-tip pe propria răspundere din care rezultă, după caz, că solicitantul îndepli ŞI a inregi:
neşte condiţiile de funcţionare impuse de lege sau că nu desfăşoară anumite activităţi... nr. 359/201
declarate. „Rezoli
Certificatele constatatoare se eliberează odată cu certificatul de înregistrare. înmatriculz
Pe baza certificatului de înregistrare şi a certificatelor constatatoare, persoana juridică... de îndată.
poate să înceapă activitatea. Impotr
121. Înmatricularea şi autorizarea funcţionării persoanelor fizice. Potrivit art. 7 „poate face
din O.U.G. nr. 44/2008, persoanele fizice au obligaţia ca, înainte de începerea activităţii „. solicitantul
economice, să solicite înmatricularea în registrul comerțului şi autorizarea funcţionării, ca... In baz
„prin care «
Ministerul Finanţelor Publice atribuie codul unic de înregistrare, în termen de 24 de ore, pe baza datelor! „definitive &
comunicate de oficiul registrului comerțului privind înregistrările efectuate în registrul comerțului. „rare, conții
i Dacă certificatul conține şi atributul fiscal „R”, acesta atestă că persoana juridică a fost luată în evidența pe propria
organului fiscal, ca plătitor de TVA.
ip
2 Art. 14 din Legea nr. 359/2004 are în vedere numai cazul societăților privind activitatea comercială.
3 Modelul declarațiilor pe propria răspundere este stabilit prin Ordinul nr. 1240/C/2008 şi Ordinul nr. 2722)
* Model
C/2007 ale Ministrului Justiției. nr. 1240/C/20
4 Autoritățile publice competente sunt prevăzute de art. 172 din Legea nr. 359/2004.
 CIANŢII — PROFESIONIŞTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 75

ne fizice autorizate, respectiv ca întreprinzători persoane fizice titulari ai unei

nderi individuale”.
Aceeaşi obligaţie revine şi reprezentantului întreprinderii familiale.
ntru a desfăşura activitate economică şi, implicit, pentru a cere înmatricularea Şi
area funcţionării, persoanele fizice trebuie să îndeplinească toate condiţiile pre-
te de art. 8 din ordonanţă (vârstă, onorabilitate şi sediu profesional).
Persoanele fizice care solicită înmatricularea trebuie să declare pe proprie răspun-
e că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislația specifică în domeniul
ar, sanitar veterinar, protecţia mediului şi al protecţiei muncii. Pentru îndeplinirea
estor condiţii, trebuie respectate dispozițiile art. 5, 15 şi urm. din Legea nr. 359/2004.
“În cazul în care legea specială impune pentru anumite activități economice înde-
nirea unor condiţii de pregătire profesională şi/sau de atestare a pregătirii profesionale,
1sabili- rsoanele fizice în cauză trebuie să facă dovada îndeplinirii acestor condiții.
izaţiile . Cererea de înmatriculare în registrul comerţului şi de autorizare a funcționării, însoțită
(H.G e documentaţia prevăzută în anexa nr. 1 a ordonanţei, se depune la oficiul registrului
omerțului de pe lângă tribunalul din judeţul în care solicitantul îşi stabileşte sediul pro-
nct de fesional.
Înmatricularea în registrul comerțului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii
cere- "individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a directorului
az, că. oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal/persoanei desemnate.
că în. "Dacă sunt îndeplinite cerinţele legii, directorul oficiului registrului comerțului/persoana
tecției “desemnată va dispune înmatricularea în registrul comerțului şi autorizarea funcţionării
lesfă- persoaneifizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale.
lă de "Prin aceeaşi rezoluţie va dispune şi înregistrarea în registrul comerțului a declarației-tip
-pe propria răspundere dată în condiţiile Legii nr. 359/2004.
adere |. În cazul unei documentaţii incomplete, directorul oficiului registrului comerțului/
care i persoana desemnată poate acorda un termen de cel mult 15 zile pentru completarea
ii ale documentației.
toare Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale, directorul oficiului registrului comerțului/
persoana desemnată va dispune, prin rezoluţie motivată, respingerea cererii de înma-
înre- triculare în registrul comerțului şi de autorizare a funcţionării depusă de solicitant, precum
lepli- şi a înregistrării declaraţiei-tip pe propria răspundere dată de solicitant în condițiile Legii
vităţi nr. 359/2004.
Rezoluţiile directorului oficiului registrului comerțului/persoanei desemnate privind
înmatricularea ori alte înregistrări în registrul comerțului, conform ordonanţei, se execută
idică +. de îndată. Înregistrările se efectuează pe baza rezoluțiilor, fără nicio altă formalitate.
LA Împotriva rezoluţiei directorului oficiului registrului comerțului, persoana interesată
r. 7 | poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al
ității solicitantului, în termen de 15 zile de la pronunțare sau de la comunicare, după caz.
„ca N În baza rezoluţiei directorului oficiului registrului comerțului/persoanei desemnate
___ prin care s-a dispus înmatricularea în registrul comerțului sau a hotărârii judecătoreşti,
telor | definitive care dispune astfel, oficiul registrului comerțului va elibera certificatul de înregis-
tare, conţinând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declaraţiei
ența | pepropria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege.

722/ 1 Modelul cererii de înregistrare în registrul comerţului a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției
nr. 1240/C/2008.
 76 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN. „CON
Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul.
care atestă înmatricularea în registrul comerțului, autorizarea funcționării, precum şi luarea per
în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă. _ :
122. Inmatricularea sucursalelor comerciantului. În cazul în care comerciantul ..
înființează sedii secundare (denumite de lege sucursale, agenții sau reprezentanțe), LU!
acestea trebuie înregistrate în registrul comerțului. mc
intrucât aceste entități sunt dezmembrăminte, fără personalitate juridică, înregistra- d
rea lor în registrul comerțului urmează reguli speciale. =
Sucursala trebuie înmatriculată în registrul comerțului de la sediul sucursalei. Un extras
a

de pe înregistrarea efectuată se transmite oficiului registrului comerţului de la sediul. tort

principal, pentru a fi menţionată în registrul comerțului. i de.
Celelalte sedii secundare se menţionează numai în cadrul înmatriculării societății în.
registrul comerțului sediului principal (art. 23 din Legea nr. 26/1990). uim
Înființarea în România a unei sucursale sau filiale de către comerciantul care are sediul... Nitiv
principal al comerțului în străinătate este supusă dispoziţiilor referitoare la înmatricularea, .. INTe
menționarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru comercianții din ţară (art. 24.
din Legea nr. 26/1990). mer
mai
F. Înscrierea mențiunilor în registrul comerțului a arăt
123. Actele şi faptele supuse înregistrării. După înmatricularea profesionistului . . Ob/i
comerciant, în cursul activităţii sale, pot interveni anumite acte şi fapte care modific
elementele consemnate în registrul comerţului cu ocazia înmatriculării. Aceste modificări. res
trebuie aduse la cunoştinţa celor interesaţi. În acest scop, persoanele înmatriculate sun pers
obligate să ceară înscrierea în registrul comerțului a unor menţiuni privind actele şi
faptele prevăzute de lege?. nr.
Articolul 21 din Legea nr. 26/1990 prevede că se vor înregistra în registrul comerțului hotă
mențiuni referitoare la: i Le
a) actele juridice care au ca obiect fondul de comerţ (donaţie, vânzare, locațiune, ga “ţiuni
ranție reală mobiliară), precum şi actele care aduc modificări înregistrărilor sau mențiunilo de «
ori care fac să înceteze firma ori fondul de comerţ; „con:
b) modificări privind numele, cetățenia, data şi locul naşterii reprezentantului. Dac
dreptul de reprezentare priveşte numai o anumită sucursală ori filială, menţiunea se v INSC
face numai în registrul unde este înscrisă sucursala sau filiala. Semnătura noului repre 5
„Zentant va fi dată în condiţiile art. 13 alin. (5)-(6) din lege; E
c) drepturile de proprietate industrială de care dispune comerciantul (brevetele de
invenții, mărcile şi indicaţiile de provenienţă) ori drepturile asupra firmei, emblemei şi alte
semne distinctive prevăzute de lege asupra cărora comerciantul are un drept;
d) hotărârea de divorț a comerciantului, precum şi cea de împărțire a bunurilo
comune, pronunţate în cursul exercitării comerțului, în condiţiile legii;
e) hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a curatele
acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;
f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, după caz, precum şi
înscrierea menţiunilor corespunzătoare?; că

1 A se vedea T. Medeanu, l.E. loja, Consideraţii asupra posibilităţii înscrierii în registrul comerțului
măsurilor asigurătorii cu privire la acţiuni şi părţi sociale, în RRDA nr. 2/2005, p. 50 şi urm.
? Asupra altor mențiuni privind desfăşurarea procedurii, a se vedea Avizul nr. 13 din 29 august 1995a
Comisiei de drept comercial a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, în RDC nr. 6/1995, p. 157-15,
A se vedea, T. Prescure, Menţiunile ce trebuie înregistrate în registrul comerțului ca urmare a desfăşurării pro.
cedurilor reglementate de Legea nr. 64/1995, în RDC nr. 5/1997, p. 70 şi urm.
 — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 77

rârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului

“penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate;
modificare i la actele, faptele şi menţiunile nega

ând legea prevede altfel.

i, ul'? din Legea nr. 26/1990 prevede că instanţele judecătoreşti sunt obligate să
mită,ă oficiului registrului comerțului în termen de 15 zile de la data când au rămas defi-
€ lesa zale de pe hotărârile care se referă la acte, fapte şi menţiuni a căror

rea de înregistrare în registrul comerțului a menţiunilor privind actele şi faptele

ebuie făcută în termen de cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse

t legii, înregistrarea mențiunilor se poate face şi la cererea persoanelor inte-

acest caz, termenul este de cel mult 30 de zile de la data când aceste

hotărâri judecătoreşti definitive. Dar completarea registrului cu datele din cererea la

se referă rezoluţia, respectiv hotărârea judecătorească, se face de către agenții ofi-
egistrului comerțului. De aceea, potrivit art. 8 din Legea nr. 26/1990, legalitatea
aţiunilor efectuate de oficiul registrului comerţului face obiectul unui control realizat
 Co
78 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN *
în ter
Potrivit legii, controlul efectuat de persoana abilitată nu apără de răspundere per. le.
sonalul oficiului care execută operaţiunile în registrul comerțului, pentru conformitatea
acestora cu legea [ari. 8 alin. (3) din Legea nr. 26/1990].

H. Efectele înregistrărilor în registrul comerțului pe

„cal
125. Precizări prealabile. În sistemul Legii nr. 26/1990, efectele înregistrărilor în. pei
registrul comerțului privesc determinarea calităţii de comerciant, asigurarea publicităţii pri” gis
vind statutul comerciantului şi opozabilitatea înregistrărilor față de terți. îi etel
126. Prezumția de comercialitate. Înmatricularea în registrul comerțului prezumă;. . -.
calitatea de comerciant a celui înregistrat. în!
În privința comerciantului persoană fizică, înmatricularea în registrul comerţului are. pei
ca efect dobândirea calității de comerciant. Sacel
Cu privire la societăţile comerciale, înmatricularea în registrul comerțului are ca efed.
dobândirea personalităţii juridice şi, implicit, dobândirea calităţii de comerciant. În acest. Nr.
caz, înmatricularea în registrul comerțului face singură dovada calității de comercianti. _- Pei
127. Rolul de publicitate al înregistrărilor. Prin conţinutul lor, înregistrările în registru
comerțului reprezintă o sursă legală de informații privind existenţa şi statutul comercianților. *
Întrucât registrul comerțului este public, orice persoană interesată poate lua cuno
tință de aceste înregistrări, putând solicita copii certificate de pe înregistrările efectuatei
registru şi de pe actele care au stat la baza acestor înregistrări.
Având în vedere că legea prevede, pentru anumiţi comercianţi, obligația depunerii|
oficiul registrului comerțului a situaţiei financiare anuale, cei interesaţi pot obține şi informa
privind situaţia financiară a unui comerciant.
128. Opozabilitatea faţă de terţi a înregistrărilor. Publicitatea prin registrul comerțul
realizează opozabilitatea faţă de terţi a înregistrărilor?.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 359/2004, prin efectuarea înregistrărilor în registru
comerțului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate faţă de terţi, cu excepția cazurilo
în care legea prevede condiția cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficiala
României, Partea a IV-a.
Art. 5 din Legea nr. 26/1990 prevede că înmatriculările şi menţiunile sunt opozabil
terţilor de la data efectuării lor ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al Românie
Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel.
Cum se poate observa, în privința opozabilităţii față de terţi a înregistrărilor din registru
comerțului legea face o distincţie.
În principiu, înregistrările din registrul comerțului, prin ele însele, realizează opoza
bilitatea faţă de terţi, de la data efectuării lor.
Excepţional, în cazurile prevăzute de lege, opozabilitatea față de terţi a înregistrărilo
din registrul comerțului este condiționată de publicarea lor în Monitorul Oficial, cazurii
care ea se produce de la data publicării înregistrărilor în Monitorul Oficial.
Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile numai de la data publicării lor în Monitoni
Oficial. În mod excepţional, înregistrările nepublicate în Monitorul Oficial sunt opozabit

1 Grupul de interes economic este supus înmatriculării în registrul comerțului. Dar, prin simplul faptă
înmatriculării, el nu dobândeşte calitatea de comerciant [art. 127 alin. (3) din Legea nr. 161/2003].
2 Persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare în registrul comerțului nu poate opune terţilor acte
ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceştia [art. 5 alin. (î
din Legea nr. 26/1990].
 ERGIANŢII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 79

rțilo de la data efectuării lor în registrul comerțului, dacă societatea dovedeşte că terții
oşteau (art. 50 din Legea nr. 31/1990).

'Radierea înregistrărilor din registrul comerțului

29. Precizări prealabile. În anumite cazuri, înregistrările în registrul comerțului pot
a prejudicii terţilor, prin încălcarea unor drepturi ale acestora. Pentru a asigura protecția
soanelor păgubite, legea pune la dispoziţia celor interesaţi instrumentul radierii înre-
tărilor. Dreptul de a cere radierea înregistrărilor din registrul comerțului se exercită în
ndițiile şi cu efectele prevăzute de lege.
130. Cererea de radiere a înregistrării. Înmatricularea sau înscrierea unei mențiuni
'registrul comerțului poate să fie păgubitoare pentru anumite persoane. Pentru protejarea
ersoanei păgubite prin înregistrările efectuate în registrul comerțului, legea reglementează
ererea de radiere a înregistrării. |
„131. Condiţiile cererii de radiere a înregistrării. Articolul 25 alin. (1) din Legea
nr. 26/1990, în forma dată prin Legea nr. 161/2003, cuprinde următoarele dispoziţii: „Orice
persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune
'gistrul în.registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau
stilor. - numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti
uUNOs- definitive au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza
aie ji înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu
i a fost dispusă menționarea în registrul comerţului”!.
erii la Din textul citat rezultă că cererea de radiere a înregistrării poate fi exercitată dacă
rmatii sunt îndeplinite trei condiţii”.
În primul rând, trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost
tului desființat în tot sau în parte ori modificat actul care a stat la baza înregistrării (de exemplu,
prin. hotărâre judecătorească a fost desființată rezoluția privind înmatricularea comer-
istrul ciantului). ; a a i : s . sia pata x .
itilo in al doilea rând, hotărârea judecătorească definitivă în cauză să nu fi dispus efec-
al al BE tuarea unei mențiuni. în registrul comerțului privind desființarea în tot sau în parte ori
modificarea actului care a stat la baza înregistrării.
| În al treilea rând, persoana interesată să facă dovada unui prejudiciu cauzat prin
abile înregistrarea a cărei radiere o solicită. |
Wei, Prin urmare, întrucât actul care constituie temeiul juridic al înregistrării a fost desființat
ori modificat prin hotărârea judecătorească irevocabilă, dar fără ca această hotărâre să
strul dispună şi efectuarea unei mențiuni în registrul comerțului cu privire la desființarea sau
modificarea actului în cauză, înregistrarea iniţială a rămas intactă.
»za- Această înregistrare fiind păgubitoare, persoana interesată poate cere radierea ei
| din registrul comerțului.
rilor 132. Soluţionarea cererii de radiere a înregistrării. Cererea de radiere se soluțio-
i în | neazădetribunal cu citarea oficiului registrului şi a comerciantuluis.

orul fi 1 În forma sa iniţială, art, 25 din Legea nr. 26/1990 era excesiv de permisiv, el prevedea că „Oricine se
bile considera prejudiciat printr-o înmatriculare sau printr-o menţiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radie-
e rea e. Pentru a analiza critică asupra acestei reglementări, a se vedea |. Băcanu, op. cit., în RDC nr. 7-8/2000,
al | p.26şiurm.
PE 2 În acest sens, a se vedea ÎCCJ, s. u., dec. nr. X/2006 (M. Of. nr. 656 din 28 iunie 2006).
tele 3 A se vedea C. Leaua, Procedura de radiere a societăților comerciale din registrul comerțului, în Dreptul
(2) | nr.4/2005,p.109şiurm.
 80 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN .

lo
Împotriva hotărârii judecătoreşti de soluţionare a cererii de radiere se poate exercita
numai calea de atac a apelului. Bf
Termenul de recurs este de 15 zile; el curge de la data pronunțării, pentru părțile i P!
prezente, şi de la comunicare, pentru părțile lipsă [art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990]
tu
J. Sancţiunile nerespectării obligațiilor privind publicitatea prin registrul comer- . !€
i
tului
pe
133. Precizări prealabile. Nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor legale ec
privind înmatricularea şi înscrierea menţiunilor în registrul comerțului atrage după sine . .
sancțiunile prevăzute de Legea nr. 26/1990. Aceste sancţiuni sunt amenzile judiciare şi. ac
amenzile contravenţionale”. A
134. Amenzile judiciare. Nerespectarea obligaţiilor şi a termenelor prevăzute dei tă!
lege pentru înmatriculare sau înscrierea mențiunilor, precum şi depunerea specimenului 5
de semnătură ori anumite acte se sancţionează cu plata unei amenzi judiciare, dacă fapta re
nu constituie infracţiune.
pri
Amenda se aplică şi reprezentanţilor societăților amendate?. i
Potrivit legii, amenda este dispusă, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane inte-.. Nc
resate. i
Amenzile judiciare sunt supuse regimului de drept comun al amenzilor judiciare pre-
văzut de Codul de procedură civilă. ă
135. Amenzile contravenţionale. Se sancţionează cu amendă comercianții care nu
respectă obligația privind menţionarea pe facturi, oferte, comenzi, tarife şi orice alte do-. Le,
cumente folosite în activitatea comercială a elementelor prevăzute de art. 29 din Legea! act
nr. 26/1990: numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare etc. (art. 45 din | naţ
Legea nr. 26/1990). E
Sancţiunea se aplică de către organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice. îi cor

$3. Organizarea şi ținerea contabilităţii activităţii comerciale

A. Consideraţii generale 5
136. Importanța organizării şi ţinerii contabilităţii activităţii comerciale. O altă...
obligaţie a comercianților este aceea de a avea o evidență a activităţii comerciale pe car
o desfăşoară?. Această evidență se realizează prin organizarea şi ținerea contabilități!
activității comerciale. i E
Potrivit legii, fiecare comerciant este obligat să ţină anumite registre de contabilitate, —
în care să consemneze operaţiunile cu caracter patrimonial efectuate în cursul exercitări
comerțului şi să facă recapitularea lor periodică prin întocmirea inventarului şi a situației”. repu
financiare anuale.
a idile
Registrele de contabilitate reprezintă principalul instrument de cunoaştere, gestiuneş din 2
control al patrimoniului comerciantului şi al rezultatelor obținute în activitatea comercială. “patre
Prin înregistrările cuprinse în registre, ca şi prin recapitulările periodice realizate pri
inventar şi situaţia financiară anuală, comerciantul poate fi la curent cu mersul activităţii”
sale şi să ia măsurile corespunzătoare.

1 A se vedea T. Prescure, Registrul comerțului, p. 445 şi urm.

2 C. Ap. Craiova, dec. nr. 386/2001, în Curierul Judiciar nr. 112002, p. 100.
3 A se vedea: C. Vivante, op. cit., p. 104 şi urm. Y. Chartier, op. cit., p. 389-445.
 ROMÂN NȚI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE)
— PROFESIONIȘTI
COMERCIA 81

ercita Registrele de contabilitate prezintă interes şi în raporturile comercianților cu terții.

i Potrivit legii, aceste registre pot fi folosite ca mijloace de probă în litigiile dintre comercianți
părțile - privind raporturile comerciale.
1990]. . Prin intermediul registrelor de contabilitate se poate exercita un control asupra corecti-
tudinii desfăşurării activității comercianților. Totodată, pe baza înregistrărilor din aceste
er- registre, organele fiscale stabilesc impozitele ce urmează a fi achitate de către comercianţi?.
În sfârşit, registrele de contabilitate asigură furnizarea informaţiilor necesare stabilirii
patrimoniului naţional, precum şi întocmirii balanțelor financiare şi a bilanţului pe ansamblul
egale | economiei naţionale.
i sine . 137. Reglementarea legală. Obligaţiile care le revin comercianților privind evidența
are şi activității comerciale sunt stabilite în Legea contabilităţii nr. 82/1 9912.
i Prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1725/2005 au fost aprobate reglemen-
te de tările contabile conforme cu directivele europene.
>nului Categoriile de persoane juridice care aplică reglementările contabile conforme cu di-
fapta rectivele europene şi/sau standardele internaţionale de raportare financiară se stabilesc
prin ordin al ministrului finanţelor (art. 28 din lege).
| Organizarea şi conducerea contabilităţii la microîntreprinderi* sunt reglementate prin
inte- Normele metodologice, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice.

Res B. Obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii

re nu 138. Persoanele obligate să organizeze şi să ţină contabilitatea. Potrivit art. 1 din
e do- Legea nr. 82/1991, obligaţia de a organiza şi ţine contabilitatea revine societăților privind
„egea activitatea comercială, societăţilor/companiilor naţionale, regiilor autonome, instituțiilor
5 din naţionale de cercetare-dezvoltare, societăților cooperatiste şi celorlalte persoane juridice.
Persoanele fizice care desfăşoară activitate producătoare de venituri au obligaţia să
blice. conducă contabilitatea simplificată, bazată pe regulile contabilităţii în partidă simplă?.
Deci, cu privire la activitatea comercială, organizarea şi ținerea contabilităţii consti-
tuie o obligaţie a comercianților. Aceştia sunt persoanele fizice şi persoanele juridice care
au calitatea de comerciant.
TEI

C. Organizarea şi conducerea contabilităţii

> altă 139. Principii generale. Potrivit art. 5 din Legea nr. 82/1 991, comercianții au obligaţia
care A să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situații financiare anuale.
Ministerul Finanţelor Publice stabileşte categoriile de persoane care pot ţine contabilitatea
ilităţii : e vă
; în partidă simplă.
itate,
sitării 1 A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., vol. |, p. 495.
atei să 2M. Of. nr. 265 din 27 decembrie 1991. Legea a fost modificată şi completată de mai multe ori, şi a fost
i republicată de trei ori în: M. Of. nr. 20 din 20 ianuarie 2000; M. Of. nr. 629 din 26 august 2002; M. Of. nr. 48 din
, i 14 ianuarie 2005. Legea, în forma republicată în 2005 a fost modificată prin Legea nr. 259/2007 (M. Of. nr. 506
ne Şi | din27iulie 2007) şi O.U.G. nr. 102/2007 (M. Of. nr. 689 din 10 octombrie 2007) şi a fost republicată, pentru a
ă. patra oară (M. Of. nr. 454 din 18 iunie 2008). Legea a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 371/2011,
: prin | publicată în M. Of. nr. 285 din 22 aprilie 2011, O.U.G. nr. 79/2014, publicată în M. Of. nr. 902 din 11 decembrie
vitătii i 2014 şi Legea nr. 163/2018 (M. Of. nr. 595 din 12 iunie 2018).
ae eta
erec-aeteme

' 3 Microîntreprinderea este persoană juridică, care îndeplineşte cumulativ, la data de 31 decembrie a anului
precedent, următoarele condiţii: a) este producătoare de bunuri materiale, prestări servicii şi/sau desfăşoară
oaie TU e men

activități de comerţ; b) are până la 9 salariați; c) a realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la
mere i meccar E ARTERE

100.000 euro inclusiv; d) are capital integral privat (art. 1 din O.G. nr. 24/2001, M. Of. nr. 472 din 17 august 2001).
4 A se vedea Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 170/2015 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind contabilitatea în partidă simplă (M. Of. nr. 139 din 24 februarie 2015).
EI RPR
PIERDE? pomanrre
ÎPET Tara aere
 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN —
82
opera i
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda națională. Contabilitatea
eri io;
țiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.
o
Înregistrările în contabilitate se fac cronologic şi sistematic, potrivi planurilor de conturi -
a
şi normelor emise în condiţiile legii”.
ei într-un înscris E: ju
Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării
ea de documenl.
care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitat pi
justificativ?.
valoarea de achi-. RE
Înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile şi imobile se face la
le şi datoriile se ăia
ziție, de producţie sau la prețul pieței, după caz, în timp ce creanţe
în

Pe
cu
înregistrează la valoarea lor nominală.
patrimoniului: la fă
Comercianţii au obligația să efectueze inventarierea generală a
sale, în cazul fuziunii:
începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării
scă de obligaţia inven-!
sau încetării activităţii. Ministerul Finanţelor Publice poate să scutea
tarierii anuale”.
obiectul con
140. Organizarea contabilităţii patrimoniului. Prin lege se stabilesc
tabilității patrimoniului şi modul de ţinere a contabilităţii.
e bănească 2
Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresi
, drepturile şi obli
bunurilor mobile şi imobile, disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare
în urma operațiunilor
gațiile comerciantului, precum şi mişcările şi modificările intervenite
patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obținute de acesta.
or.
Modul de ţinere a contabilităţii este diferit, în funcţie de categoria bunuril
obiect de evidență.
Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe categorii şi pe fiecare
sau numai valoric,
în cazul valorilor materiale, contabilitatea se ţine cantitativ şi valoric,
te în contul capi
Valoarea acțiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectua
talului subscris se reflectă distinct în contabilitate.
ţine pe categorii
Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi datorii se
precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
lor, iar cea3
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura
veniturilor, pe feluri de venituri, după natura lor.
ui se înregistrează în
Profitul sau pierderea se stabileşte lunar, repartizarea profitul
contabilitate pe destinaţii, potrivit legii.
. Acest lucru poatei
Comerciantul nu este obligat să conducă personal contabilitatea
este condusă, după caz, d
realizat prin reprezentantul său. Potrivit legii, contabilitatea
nă împuternicită să îndepli
directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoa
şi de persoane juridic
nească această funcţie. Contabilitatea comercianților poate fi ținută
autorizat sau expert contabil
autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de contabil
administratorului sal
Răspunderea pentru organizarea şi ținerea contabilităţii revine
cazurile în care contabil:
altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului. în
antului.
tatea nu se ţine de persoane autorizate, răspunderea revine comerci
nr. 82/1991 prevede ci
141. Registrele de contabilitate. Articolul 20 din Legea
Registrul-inveniar şi Registru
registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal,
Cartea mare.

şi normele metodologice de utilizat

1 Planul de conturi general, modelele situațiilor financiare, registrelor
nr. 82/1991).
a acestora se aprobă de Ministerul Finanţelor Publice (art. 4 din Legea
rarea operaţiu nilor comerciale prin mijloace electronic
2 A se vedea Legea nr. 148/2012 privind înregist
publicată în M. Of. nr. 509 din 24 iulie 201 2.
rea acestora în situațiile financial
3 Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii şi reflecta
Legea nr. 82/1991).
anuale se fac potrivit reglementărilor contabile aplicabile (art. 8 din
 OMERCIANŢII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 83

a) Registrul-jurnal. În acest registru, comerciantul este obligat să înregistreze zilnic?

ate operaţiunile comerțului său, adică „ce are să ia şi ce are să dea (...) şi, în general,
ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu”, aşa cum prevedea art. 23 din Codul comercial
fa brogat).
Deci, prin înregistrările pe care le cuprinde, registrul-jurnal constituie o oglindă a actelor
ridice pe care comerciantul le-a săvârşit în activitatea sa, în ordinea succesiunii lor.
„Potrivit legii, lunar, în registrul jurnal se înscriu şi cheltuielile făcute de comerciant
pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.
-b) Registrul-inventar. În acest registru, comerciantul copiază inventarul patrimoniului
ău. Aşa cum am arătat, comerciantul este obligat să efectueze inventarierea generală a
patrimoniului la termenele stabilite de lege. Inventarul priveşte averea sa mobilă şi imobilă,
datoriile şi creanţele comerciantului (art. 24 C. com.).
* c) Registrul Cartea mare. Un asemenea registru se ţine de comercianții care au o
ctivitate cu volum mare şi cu o complexitate ridicată. Cartea mare este un registru de
conturi personificate, iar contabilitatea se face în partidă dublă, în sensul că fiecare
operațiune comercială dă naştere unei duble înregistrări.
" Toate registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinaţia
acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încât să permită, în orice
"moment, identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate.
În cazul în care sunt utilizate sisteme de prelucrare automată a datelor, comerciantul
"are obligaţia să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma
suporților tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate.
dență "Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative, care stau la baza
'aloric. i
“înregistrărilor în contabilitate, se păstrează în arhiva comerciantului timp de 10 ani, cu
Il capi-. începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu
'excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani (art. 25 din Legea
“nr, 82/1991).
142. Situaţia financiară anuală. Pentru a putea stabili rezultatele activităţii desfă-
cea a şurate, comerciantul este obligat ca, pe baza înregistrărilor din registrele de contabilitate,
_ să întocmească situaţia financiară anuală.
ază în În concepţia legii, situaţia financiară anuală este documentul oficial de gestiune al
1 comerciantului. El trebuie să constituie o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului,
date fi a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de comerciant.
iz, de. Situaţia financiară anuală are ca obiect activitatea desfăşurată în exerciţiul financiar,
depli- |. care, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
ridice În privința conţinutului situaţiei financiare anuale, legea face o distincţie (art. 28 din
tabil. Legea nr. 82/1991).
Ii sau Pentru persoanele juridice care aplică standardele internaţionale de raportare finan-
tabili- ciară, situaţia financiară anuală cuprinde elementele stabilite de aceste standarde.
A Persoanele juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele euro-
le că ... pene întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind elementele prevăzute în reglemen-
jistrul $ tările contabile aplicabile.
Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de raportul administratorului.
Situaţiile financiare anuale sunt supuse auditului financiar, în condițiile legii (art. 33
iilizare din Legea nr. 82/1991). Persoanele juridice care organizează contabilitate în partidă
dublă sunt obligate să publice situaţiile financiare anuale.
onice, |

nciare j 1 Înscrierile se pot face şi odată pentru mai multe zile, cu condiția ca ordinea înscrierilor să fie cronologică
ș şi după zi (C. Ap. laşi, decizia com. nr. 14/1930, în PR, 1930, III, p. 70).
84 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN -
Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 15 de ani.

D. Sancţiunile pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind organizarea şi .

conducerea contabilităţii
143. Precizări prealabile. Nerespectarea de către profesionistul comerciant a obliga- ci
țiilor care îi revin cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii se sancţionează, în. 2
funcţie de gravitatea faptei, cu amenzi contravenţionale, în condiţiile Legii nr. 82/1991. |
Neţinerea registrelor sau neţinerea lor în condiţiile legii are şi alte consecinţe. al
Astfel, comerciantul este lipsit de mijlocul de dovadă pe care i l-ar fi putut oferi regis- PI
trele regulat ţinute. E.
Apoi, comerciantul poate fi pedepsit ca bancrutar fraudulos, în condiţiile legii. Cl
144. Amenzile contravenţionale. Anumite încălcări ale Legii nr. 82/1991 constituie te
contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie consi- re
derate infracţiuni. Faptele considerate contravenţii sunt prevăzute în art. 41 din lege. ial
re
$4. Exercitarea comerțului în limitele concurenţei licite le
A. Libertatea concurenței în economia de piață
145. Noţiunea de concurență. În economia de piaţă, formă modernă de organizare
a activităţii economice, agenţii economici acționează în mod liber, pe baza proprietăţii ge
private şi în concordanţă cu legea cererii şi ofertei.
Între agenţii economici care produc aceleaşi mărfuri ori servicii există o luptă perma:
nentă pentru atragerea clientelei pentru mărfurile şi serviciile oferite pe piaţă.
Deci o componentă intrinsecă a economiei de piaţă o constituie libera competiție,
concurența dintre agenţii economici.
Concurența este definită ca o confruntare între agenţii economici pentru câştigarea
şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităţii.
Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa în activitatea econo-
mică, legea trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru manifestarea acesteia?,
În acest sens, însăşi Constituţia României prevede că statul trebuie să asigure „libertatea
comerțului, protecția concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorifi icarea
tuturor factorilor de producţie” (art. 135).
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera concu:.
rență, precum şi consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale.
146. Concurența licită şi concurenţa ilicită. În economia de piaţă, exercitarea!
concurenţei constituie un drept al oricărui agent economic. Ca orice drept recunoscut
protejat de lege, dreptul la concurenţă trebuie exercitat cu bună-credință, fără să încal
drepturile şi libertăţile celorlalți agenţi economici, şi cu respectarea legii şi a bunel
moravuri. Numai dacă exercitarea concurenţei are loc în aceste limite concurența ese!
licită sau loială şi, deci, ea este ocrotită de lege.
În cazul exercitării abuzive a dreptului la concurență, a folosirii de mijloace nepermis
de lege pentru atragerea clientelei, concurenţa este licită şi, în consecinţă, este interzis

1 A se vedea O. Căpăţină, Noţiunea concurenței comerciale, în RDC nr. 1/1992, p. 31. A se vedea
I.L. Georgescu, op. cit., vol. |, p. 585.
2 A se vedea Y. Guyon, op. cit, vol. |, p. 867.
ia Ră - PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 85

asemenea exercitare a concurenței este păgubitoare pentru agenții economici

i pentru însăşi desfăşurarea activităţii comerciale în ansamblul ei, legea
anumite măsuri menite să înlăture consecinţele păgubitoare.
rența este protejată de lege sub un dublu aspect!.
o parte, legea reprimă înțelegerile şi practicile anticoncurenţiale, monopoliste,
a oblig tează existența concurenţei. Această protecţie este asigurată prin Legea nr.
ează, supra concurenţei?.
91. altă parte, legea are în vedere sancţionarea folosirii unor mijloace nelicite de
clientelei (concurenţa neloială). Această protecție face obiectul Legii nr. 11/1991
ri regi baterea concurenţei neloiale?.
) sfârşit, legea asigură combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relaţia
imatorii. Această reglementare face obiectul Legii nr. 363/2007 privind comba-
cticilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii şi armonizarea
mentărilor cu: legislația europeană privind protecția consumatorilor.
“Ansamblul normelor legale care urmăresc protecţia împotriva practicilor anticoncu-
iale şi împotriva comportamentului abuziv al agenţilor economici în atragerea clientelei
ză dreptul concurenţei comerciale?.

rotecția împotriva practicilor anticoncurențiale şi a concentrărilor economice

nterdicția practicilor anticoncurențiale. Legea nr. 21/1996 interzice înţele-

rileranticoncurenţiale şi abuzul de poziție dominantă“.
ticolul 5 din lege interzice orice înțelegeri între întreprinderi”, decizii ale asociațiilor
treprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea,
ngerea ori denaturarea concurenţei pe piața românească sau pe o parte a acesteia.
a are în vedere înțelegerile şi practicile concertate care stabilesc, direct sau
prețuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare,
i sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
jețele sau sursele de aprovizionare; condiţionează încheierea contractelor de

s:vedea O. Căpăţină, op. cit., în RDC, nr. 1/1992, p. 32-33.

f, nr, 88 din 30 aprilie 1996. Legea a fost modificată şi completată de mai multe ori şi apoi
n.M, Of. nr. 742 din 16 august 2005). Legea, în forma republicată, a fost modificată şi completată
nr. 75/2010 (M. Of. nr. 459 din 06 iulie 2010), aprobată cu modificări şi completări prin Legea
„publicată în M. Of. nr. 490 din 11 iulie 2011. Legea a fost modificată şi prin Legea nr. 187/2012
57 din 12 noiembrie 2012). Legea a fost republicată în M. Of. nr. 240 din 3 aprilie 2014. Legea
. fost modificată prin O.U.G. nr. 12/2014 (M. Of. nr. 586 din 6 august 2014) şi O.U.G. nr. 31/2015
ă a] î 474 din 30 iunie 2015). Legea nr. 21/1996 a fost republicată în M. Of. nr. 153 din 29 februarie 2016.
recitarea. | Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991. Legea a fost modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001 (M. Of.
2 iunie 2001), Legea nr. 187/2012 (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012) şi O.U.G. nr. 12/2014
86 din 6 august 2014). A se vedea O. Cojocaru, Consideraţii asupra legii privind combaterea
zurenței neloiale, în Dreptul nr. 7-8/1991, p. 105 şi urm.
““M.Of. nr. 899 din 28 decembrie 2007.
e vedea: Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, vol. III, Concurența neloială, Ed. Academiei,
984, p. 18-19; O. Căpăţină, Dreptul concurenței comerciale, concurența onestă, Ed. Lumina Lex,
992,p. 15 şi urm.; Y. Eminescu, Concurența neloială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p. 7 şi
anolache, Regimul juridic al concurenței în dreptul comunitar, Ed. All, Bucureşti, 1997.
e vedea O. Căpăţină, Noua reglementare antimonopolistă în dreptul concurenței, în Dreptul nr. 7/1996,
irma. /dem, Dreptul concurenţei comerciale, concurența patologică, monopolismul, Ed. Lumina Lex, Bucu-

n sensul Legii nr. 21/1996, prin întreprindere se înțelege orice entitate economică angajată într-o
vedea
tate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piață dată, indifereni de statutul său juridic şi de
e finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene [art. 2 alin. (2) din lege].
86
TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN . „COMERCIAN]
acceptarea de către parteneri a unor prestații supl
imentare
care, prin natura lor sau
conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură în î ti a) Ră
Art. 6 din lege interzice
cu obiectul acestor contracte etc. răspundere
folosirea în mod abuz
prinderi, a unei poziții dominante deținute pe piața iv, de către una sau mai multe între- | Astfel,
românească sau pe o parte substanțială ŞI 6 din leg
a acesteia. Asemenea practici pot consta în:
impunerea, în mod direct sau indirect, a
unor prețuri inechitabile de vânzare ori de cumpărar resp ecti
e; limitarea producţiei, comercializării „rențială v o
sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul cons umatorilor: , pri
sau practicarea unor prețuri de ruinare, în scop practicarea unor prețuri excesive Nr. 21/14 996
ul înlăturării concurenţilor etc.
Sunt interzise, potrivit legii, orice acțiuni sau i Apoi, Ir
inacţiuni ale autorităților şi instituţiilor sau juridice
>ompetente care restrâng, împiedică sau
denaturează concurența, precum limitare printr-o prac
xertății comerțului sau autonomiei întreprind a |i-
erilor, stabilirea de condiții discriminatorii
entru activitatea întreprinderilor. pi b) Răsi
În cazul în care autorităţile şi instituţiile în | nr. 21/1996
cauză nu se conformează măsurilor dispuse vedere fapte
le Consiliul concurenței, acesta poate cere Curţi
i de Apel Bucureşti, după caz, anularea, prinderi (art.
n tot sau în parte, a actului care a condus
la restrângerea, împiedic area ori denaturare
oncurenței (art. 8 din lege). a |. (art. 52).
148. Limitarea concentrării economice. Contrav
Nevoile dezvoltării sau ale consolidării
ctivității comerciale pot impune gruparea î . comisii sau [
unor întreprinderi pentru a realiza cooperarea
i specializarea în activitatea comercială. î. Cc) Răspi
O concentrare se realizează în e azul în i persoane cai
care modificarea de durată a contract
zultă în urma fuzionării . ulu A mod funcţii c
a două sau mai multe întreprinderi inde
A . .-.

arte ale unor întreprinderi sau dobândirii pendente anterior.

sau i
și

de către una sau mai multe persoane care

onirolează deja cel puțin o întreprindere ori sunt exceptai
de către una sau mai multe întreprinderi,
în achiziţionar ea de valori mobiliare sau de active, fie prin fie
ijloace, a controlului direct sau indirect asup contract ori prin orice alte
ra unei a sau mai multor întreprinderi sau C. Prote.
arte ale acestora (art. 9 din lege).
Nu constituie operaţiuni de concentrare econ
omică situațiile prevăzute de art. 10 din
„151. Noţ
ge. sunt obligate
149. Supravegherea concurenței. Consiliul respectarea ir
concurenţei. Protecţia, menţinerea şi.
mularea concurenței şi a unui me diu concurenţial normal se asigură de către Consil » Concuren
'ncurenței. iul, „către comerci:
Potrivit legii, Consiliul concurenței este autorita "bunelor morav
tea administrativă, autonomă „Cu per-i
nalitate juridică, în domeniul concurenței. E | îşi desfăşoară activitatea, deliberează Că „În sensul
'cizii în plen sau în comisii. şi ia, ntreprinderii c
Consiliul concurenței are atribuţiile prevăzut are produc sz
e de art. 25 din lege: a) efectueaz
restigațiile privind aplicarea prevederilor art. „Prin practi,
5, 6, 8, 13 şi 47 alin. (3) din lege şi preve:
rilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind func iune, demers :
ţionarea Uniunii Europene; b) ia decizii]
O întreprinde
“Uzanţele c
are se aplică
za i ,
repturilor legiti
3I situații de monopol i E :
şi propune acestuia adoptarea măsurilor i „152. Practi
nedierea disfuncţionalităţilor constatate etc. necesare pentru
gea nr. 21/19
Procedura de examinare preliminară, de investigare
şi de luarea deciziilor este re: E
meniată de dispoziţiile art. 32-49 din Legea
nr. 21/1996 1 Legea nr. 1
150. Sancţionarea practicilor anticoncure 11996 [art. 2 a
concentrării economice. Nerespectarea 2 A se vedea F
dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 atrage după;
> răspunderea civilă, contravenţională ? În prezent, n
sau penală. neloială” sau a
 'OMERCIANŢII
azi — PROFESIONIŞTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 87

ege, precum şi prin art. 101 şi 102 din Tratatul de funcţionare al Uniunii Europene,
rice angajament ori clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncu-
ă, precum şi orice acte care încalcă prevederile art. 8 din lege (art. 50 din Legea
96).
ndependent de sancţiunile aplicate potrivit Legii nr. 21/1996, persoanele fizice

ispu aptele săvârşite cu intenţie sau neglijenţă de întreprinderi ori asociaţii de între-
ilare (art. 51 şi 53 din lege), precum şi faptele autorităţilor şi instituțiilor competente :
Jrarea i
travenţiile se constată şi se sancţionează de către Consiliul concurenţei, în plen,
au prin inspectorii de concurență.
ăspunderea penală. Potrivit Legii nr. 21/1996, constituie infracţiune fapta oricărei

intre practicile interzise potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din lege şi care nu
eptate de art. 5 alin. (2) din lege (art. 63 din lege).

Noţiunea de concurență neloială. Potrivit Legii nr. 11/1991, întreprinderile

bligate să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanțelor cinstite, cu
ctarea intereselor consumatorilor şi a cerințelor concurenţei loiale.
curenţa neloială este o formă de concurență ilicită. Ea constă în săvârşirea de
merciant, în scopul atragerii clientelei, a unor acte şi fapte care contravin legii,

i [e derii care contravin uzanțelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi

oare pi duc sau pot produce pagube oricăror participanți la piaţă (art. 2 din lege).
racticile comerciale, legea înțelege orice comportament, respectiv acţiune, omi-
ASI siune, demers sau a comunicare comercială, inclusiv publicitatea şi comercializarea efectuată
, .
de-o întreprindere, în legătură directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs”.
e Mi dat: = e > A
20/24
Je ȘI nțele cinstite reprezintă ansamblul de practici sau reguli general recunoscute

gea nr. 11/1991 foloseşte noțiunea de întreprindere în sensul de subiect de drept, ca şi Legea
6 [art. 2 alin. (2)]-
e vedea P. Poruţiu, op. cit., vol. |, p. 272.
ezent, noțiunea de „practici de concurență neloială” înlocuieşte vechile noțiuni de „act de concu-
ială” sau de „fapt de concurenţă neloială”.
3
 COME
88 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN Î..
cinsti
a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comu- încc
nicarea ori răspunderea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de i
informaţii care nu corespund realității despre activitatea unui concurent sau despre i s-au
produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele; îi păgt
b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/repre- &)
zeniant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, care
pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a producţiei î cauz
acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi; 4
c) orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite şi principiului general nr. 1
al bunei-credințe şi care produc sau pot produce pagubă oricăror participanţi la piaţă. „fiec
153. Organele care asigură protecția întreprinderilor împotriva practicilor de |
concurenţă neloială. Potrivit Legii nr. 11/1991, în forma modificată prin O.U.G. nr. 12/2014, | Y
detu
protecția întreprinderilor împotriva practicilor de concurență neloială este asigurată de
Consiliul concurenței şi Consiliul interinstituțional în domeniul combaterii concurenței ne- fizice
loiale. (furn
Consiliul concurenței. În calitatea sa de autoritate administrativă autonomă în domeniul „ase
concurenței, Consiliul concurenţei asigură protecţia întreprinderilor împotriva practicilor î.
de concurență neloială în condiţiile prevăzute de legile care reglementează drepturile pont
încălcate (art. 21 din lege). „nare
Consiliul concurenței acţionează din oficiu sau la sesizarea persoanelor fizice sau
juridice care au un interes legitim, putând constata şi, după caz, sancţiona concurenţa *.

einer
neloială în limita competenţelor stabilite de Legea nr. 11/1991.
Potrivit legii, Consiliul concurenţei poate decide, după caz:
a) încetarea practicilor de concurență neloială, pe durata soluționării sesizări;
b) interzicerea practicilor de concurenţă neloială; e Sci
c) aplicarea amenzilor contravenţionale, dacă practica de concurență neloială consti-
tuie contravenție. one
Procedura de soluţionare a sesizărilor cu privire la practicile de concurenţă neloială se > com
stabileşte prin regulament aprobat de Consiliul concurenței, în condiţiile art. 32-34 din lege. ţi
Consiliul interinstituțional în domeniul combaterii concurenţei neloiale. Acest organism îi ERRII
s-a constituit în temeiul art. 8! din lege, în scopul definirii şi implementării politicilor publice în coneu
domeniul combaterii concurenţei neloiale. i
Consiliul interinstituțional în domeniul combaterii concurenţei neloiale este un organism Nr. 1
nepermanent, având în componență: faptel
a) Ministerul Finanţelor Publice; Ş ,
b) Autoritatea naţională de Concurenţă; î î a
c) Autoritatea responsabilă de protecţia drepturilor în domeniul audiovizualului; i DE
d) Autoritatea naţională pentru protecţia consumatorilor; îşium
e) Autoritatea responsabilă de protecţia proprietăţii industriale; 4 ala
f) Autoritatea responsabilă de protecția drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. L. Mit
Coordonarea acestui organism este asigurată de Ministerul Finanţelor Publice.
Un raport de analiză cu privire la principalele aspecte în materia combaterii concurenței „ ficare
neloiale, cu propuneri privind politicile publice în domeniu, întocmit de acest consiliu, este d.
pi
înaintat Guvernului. î dino;
154. Sancţionarea practicilor de concurență neloială. Potrivit Legii nr. 11/1991, fese
comercianții sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă şi potrivit uzanțel
or
 89
COMERCIANŢI — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE)

nstite!. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea civilă, contravenţională ori penală,
în condiţiile legii?.
a) Răspunderea civilă. Dacă prin săvârşirea unor practici de concurență neloială
au cauzat daune patrimoniale sau morale, comerciantul prejudiciat are dreptul la des-
igubiri pentru prejudiciile suferite (art. 9 din lege).
Dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an. Acesi termen curge de la data la
re păgubitul a cunoscut ori ar fi trebuit să cunoască prejudiciul şi pe cel care l-a
cauzat, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei (art. 12 din lege.
-b) Răspunderea contravenţională. Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 4 din Legea
nt. 1111991 constituie contravenţie, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să
a. fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni?.
or de Astfel, constituie contravenţie încălcarea cu vinovăţie a faptelor de denigrare şi
2014, deturnarea clientelei unei întreprinderi, în condiţiile art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) din lege.
tă de Tot astfel, constituie contravenţie faptele săvârşite cu vinovăţie de către persoanele
ai ne- fizice sau juridice, în cazul procedurii de cercetare a practicilor de concurență neloială
(furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete, refuzul nejustificat al întreprinderilor de
»eniul a'se supune unei inspecții desfăşurate potrivit legii etc.).
ticilor "Prin excepţie de la dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
turile contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor contravenţiilor având ca obiect denigrarea şi detur-
narea clientelei se prescrie în 3 ani de la data săvârşirii contravenției.
> sau
rența D. Protecţia împotriva practicilor incorecte ale comercianților în relația cu con-
sumatorii
155. Precizări prealabile. În scopul unei bune funcţionări a pieţei şi asigurării pro-
tecţiei consumatorilor, a fost adopiată Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor
anus incorecte ale comercianților în relaţia cu consumatoriiS.
IF 156. Noţiunea de practici ale comercianților în relația cu consumatorii. Sunt
lă considerate practici ale comercianților în relaţia cu consumatorii orice acțiune, omisiune,
ha Și "comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare,

nism| star LegiiN nr. 11/1991 se aplică oişi

paDispoziţiile ; Me zi zi a
persoanelor fizice sau juridice străine care săvârşesc acte de
ce in concurenţă neloială pe teritoriul României.
2 A se vedea Benonica Vasilescu, Concurența neloială sancționată de Legea nr. 11/1991, în RDC
nism nr. 10/2007, p. 19 şi urm.
3 Cererea de despăgubiri nu este condiționată de constatarea prealabilă de către organul competent a
faptelor de concurență neloială (CSJ s. com., dec. nr. 288/2000, în Dreptul nr. 8/2001, p. 214).
4 A se vedea G. Boroi, D. Boroi, Consideraţii referitoare la acțiunea în concurență neloială, în Juridica
nr. 412001, p. 145 şi urm.; E. Mihai, Aspecte procesuale privind acțiunea în concurență neloială, în RDC nr. 7-8/2001,
p. 109 şi urm.
5 A se vedea |. Mira, Comentariu privind infracțiunea de concurență neloială, în Dreptul nr. 8/2000, p. 116
şi urm.; C. Paraschiv, Infracţiunea de concurență neloială, în Dreptul nr. 3/1997, p. 63 şi urm. Asupra răspunderii
penale a persoanelor juridice pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 11/1991, a se vedea:
C. Butiuc, Despre o eventuală răspundere penală a persoanelor juridice, în Dreptul nr. 10-11/1994, p. 87 şi urm.;
“ L. Mihu, Discuţie cu privire la o eventuală răspundere penală a persoanelor juridice, în Dreptul nr. 8/1995, p. 70.
Cu privire la răspunderea penală a persoanelor juridice, a se vedea Legea nr. 278/2006 privind modi-
sntei ficarea codului penal (M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006). A se vedea M.A. Hotca, Codul penal, Comentarii şi
i ţ explicații, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 284 şi urm.
ste 5 M.Of. nr. 899 din 28 decembrie 2007. Legea a fost modificată prin Legea nr. 130/2010 (M. Of. nr. 453
din 02 iulie 2010) şi O.G. nr. 37/2015 (M. Of. nr. 654 din 28 august 2015). A se vedea V. Pătulea, Modificarea
391, reglementărilor referitoare la combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relaţia lor cu consumatorii,
elor îîn Dreptul Inr. 08, p. p. 30 şi i urm
nr. 4/2008,
 90 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN „COM
efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea
unui produs consumatorilor [art. 2 lit. d) din lege]. mer
157. Practicile comerciale incorecte. Potrivit legii, o practică comercială este inco-
rectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) este contrară cerin- pe
țelor diligenţei profesionale"; b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod. Înre!
esențial comportamentul economic al consumatorului mediu? la care ajunge sau căruia i SON:

pape
se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială înre!
este adresată unui anumit grup de consumatori (art. 4 din lege). i. i
Practicile comerciale incorecte pot fi practici comerciale înşelătoare sau practici co- . Privi
merciale agresive?. & „CON
a) Practicile comerciale înşelătoare. Ele pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înge- îE (mă
lătoare (art. 5 din lege). î- vede
Practica comercială este considerată ca fiind o acţiune înşelătoare dacă aceasta i
conţine informații false sau induce în eroare consumatorul mediu cu privire la caracteris-
ză
ticile produsului, prețul produsului, drepturile consumatorului etc. | buni
Practica comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă omite o. fonda
informaţie esențială necesară consumatorului mediu pentru luarea unei decizii de tran- i
zacționare în cunoştinţă de cauză. „com
b) Practici comerciale agresive. O practică comercială este socotită agresivă dacă, -
în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circum- legii
stanțele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de strâl
alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărțuire, jurid
constrângere, inclusiv prin utilizarea forței fizice, care determină sau este susceptibilă să pres
determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o caz,
(art. 8 din lege).
158. Sancţionarea practicilor comerciale incorecte. Utilizarea de către comercianți art.
a unor practici comerciale incorecte, definite de lege, constituie contravenţii şi se sancțio- noul
nează în condiţiile art. 15 din Legea nr. 363/2007.
Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale se poate aplica şi sancţiunea comple- durii
mentară a suspendării activităţii comerciantului până la încetarea practicii comerciale fond
incorecte.
| COrE
opei
Secţiunea a Vil-a d
oct
Fondul de comerț Ra
com
$1. Noţiunea fondului de comerţ
i aspre
159. Precizări prealabile. Desfăşurarea unei activităţi comerciale impune existenţa; Pi
şi folosirea unor instrumente de lucru adecvate. Acestea pot fi, în funcţie de obiectul co-
merțului, bunuri precum: clădiri, mobilier, mărfuri, instalaţii, brevete de invenţii etc. Toate! 861
aceste bunuri destinate realizării activităţii comerciale formează fondul de comerţ. poe

1 Diligenţă profesională reprezintă competenţa şi grija aşteptate, în mod rezonabil, de un consumator din
Bărisa comercianților, în conformitate cu practicile corecte de pe piață şi/sau cu principiul general al bunei-cre-
Sa
inte. fe
, 2 Consumatorul mediu este consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent
şi precaut, ținând ia E
seama de factorii sociali, culturali şi lingvistici.
3 Anexa 1 a ş
legii cuprinde o listă de practici comerciale considerate incorecte în orice situație. +
 COMERCIANȚII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 91
'MÂN

irea
Cu toate că fondul de comerţ joacă un rol important în desfăşurarea activității co-
merciale, Codul civil nu cuprinde dispoziţii prin care să reglementeze regimul său juridic.
1CO-
Referiri la fondul de comerţ se găsesc în diferite acte normative.
rin- 4
Astfel, art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 prevede că „în registrul comerțului se vor
înregistra menţiuni privind donația, vânzarea, locaţiunea sau garanția reală mobiliară
nod
jia i constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări
ială înregistrărilor ori menţiunilor sau care face să înceteze firma ori fondul de comerț.
Apoi, prin Legea nr. 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991
CO- privind combaterea concurenței neloiale, a fost dată o definiție a fondului de comerţ:
„constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale
1Şe- (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial), utilizate de un comerciant în
vederea desfăşurării activităţii sale” [art. 17 lit. c) din lege].
asta Noul Cod civil cuprinde în dispoziţiile sale referiri la fondul de comerț.
3ris- Potrivit art. 340 lit. c) C. civ., nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț
bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui
e 0 fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri.
“an- Art. 245 C. civ. prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară, uzufructuarul unui fond de
comerţ nu poate să dispună de bunurile ce îl compun.
că, În sfârşit, referitor la conflictul de legi, art. 2638 C. civ. prevede că, în lipsa alegerii
um- legii aplicabile, se aplică legea statului în care actul juridic prezintă legăturile cele mai
de strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul
ire, juridic a fost încheiat. Se consideră că există atari legături cu legea statului în care debitorul
isă prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are la data încheierii actului, după
at-o caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social.
Trebuie arătat că, printr-o măsură de neînțeles, definiția dată fondului de comerț prin
anți art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991, introdus prin Legea nr. 298/2001, a fost suprimată prin
țio- dat art. 11 lit. c) de O.U.G. nr. 12/2014£.
noul conţinut
Constatându-se necesitatea unei definiţii legale a fondului de comerţ în cadrul proce-
ple- durii insolvenţei, prin O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014,
iale fondul de comerț este definit ca „ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi ne-
corporale — mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial — uiilizate de un
operator economic în vederea desfăşurării activității sale” [art. 5 alin. (1) pct. 73.
În condiţiile absenței unei reglementări legale a regimului juridic al fondului de comeri,
doctrina a precizat, pe baza principiilor generale, noțiunea şi natura juridică a fondului de
comerţ, elementele sale, precum şi regimul actelor juridice având ca obiect fondul de
comerț.
Configurarea regimului juridic al fondului de comerţ prezintă interes sub un dublu
aspects.
>nta
Co- 1 în Codul comercial a existat o singură dispoziţie care se referea incidental la fondul de comerț. Articolul
)ate 861 C. com. prevedea că: „Falitul concordatar, mai înainte de împlinirea obligaţiilor luate prin concordat, nu va
putea constitui fondul său de comerţ în gaj şi nici înstrăina acest fond, în alt mod, decât acela cerut de felul
comerțului său”.
in dreptul francez, prin Legea din 17 martie 1909 s-au reglementat vânzarea şi gajul fondului de comerţ.
r din 2M. Of. nr. 586 din 6 august 2014.
-cre-
3M. Of. nr. 840 din 2 octombrie 2018.
4 A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., vol. , p. 365 şi urm.; O. Căp ă țână, Societăţile comerciale, p. 282 şi
vând
urm.; St.D. Cărpenaru, Drept comercial roman, |, Ed. Atlas, 1992, p. 1 31 1 şi urm., Lucia Velentina Herovanu,
Fondul de comert, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
5 A se vedea Y. Guyon, op. cit., vol. |, p. 641-642.
 92 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN Î. . 20
Pe de o parte, comerciantul este interesat să-şi asigure protecţia bunuril
or pe care le ia
afectează activităţii comerciale. Aceste bunuri trebuie să beneficieze
de un statut special - a
care să permită transmiterea lor prin acte juridice ori pe calea moştenirii.
SE
Pe de altă parte, recunoaşterea fondului de comerț este reclamată şi de
necesitatea *
protejării intereselor creditorilor comerciantului. Bunurile destinate activităț
ii comerciale malai
sunt principalele elemente active ale patrimoniului comerciantului
. cauză, |. Din această
circulația acestor bunuri este supusă unor formalități speciale care
să asigure respectarea pa Iu
drepturilor creditorilor.
160. Definiţia şi caracteristicile fondului de comerț. În doctrina dreptul
ui comercial, O
au fost date diferite definiţii fondului de comerț!.
În opinia noastră, fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile bu
şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării une
activități comerciale, în scopul atragerii clientelei şi, implicit, obținer
unei sai
ii de profit.
Din această definiţie rezultă caracteristicile fondului de comerț. spL
a) Fondul de comerț este un ansamblu de bunuri. Aceste bunuri sunt bunuri
corporale
(mobilier, mărfuri etc.) şi bunuri incorporale (firma, emblema, brevetul une
de invenţie etc.).
O problemă care s-a pus în doctrină şi practica judiciară a fost aceea
de a şti dacă în
bunurile corporale, care fac parte din fondul de comerț, se includ şi bunuri taţii
le imobile.
Într-o opinie s-a susținut că din fondul de comerţ fac parte numai
bunurile mobile, nu
şi bunurile imobile?. Drept argument s-au invocat dispoziţiile bun
art. 3 pct. 1 şi 2 C. com,
potrivit cărora actele juridice privind bunurile imobile sunt acte
juridice civile. vidu
Într-o altă opinie, s-a considerat că întrucât pentru desfăşurarea eco
activității sale.
comerciantul se serveşte şi de anumite bunuri imobile (instalații, „titul:
clădiri etc.), ele fac parte
din fondul de comerț?. gen
Aceasta din urmă opinie a fost consacrată indirect şi de Curtea
|
de Casaţie, care a.
decis că dacă în principiu operațiunile asupra imobilelor nu pot
avea caracter comercial, :
în sistemul dreptului comercial român, în schimb, atunci când imobilu
l face parte ca ele- ;
ment din fondul de comerţ, contopindu-se în masa de bunuri a universalităţi
i, operaţiunile !
juridice efectuate asupra acestora din urmă au caracter comercial“.
4
Soluția a fost adoptată şi de Curtea Supremă de Justiţie, care a decis că
operațiunile ;
comerciale asupra unor bunuri imobile care fac parte din fondul
de comerţ sunt supuse .
regimului juridic al dreptului comercial5.
j
În sfârşit, o confirmare a soluţiei o reprezintă definiţia dată fondului de comerţ
de 4
Legea nr. 298/2001, care menţionează expres bunurile imobile ca elemente
ale fondului îi fona
de comerţ.
b) Fondulde comerț este afectat desfăşurării unei activități comerciale. Bunurile care
i dere
fac parte din fondul de comerț sunt destinate realizării activităţii comerciale. Comerciantul,
prin voinţa sa, stabileşte care sunt bunurile necesare desfăşurării activității stati
comercialeş
le dă această destinaţie.
„noți
1 A se vedea: I.N. Finţescu, op. cit., vol. |, p. 163; |.L. Georgescu, op.
cit., în Dreptul nr. 9-12/1991, p. 23;
I. Deleanu, Fondul de comerţ— consideraţii generale, în Dreptul nr.
noțiunii de fond de comert, în
4/2001, p. 73; S. Bodu, O altă abordarea
RDC nr. 4/2005, p. 41.
2 G. Ripert, R. Roblot, op. cit., vol. |, p. 441; M. de Juglart, B. Ippolito,
op. cit., în Dreptul nr. 9-12/1990, p. 23-24; s. Angheni, Magda op, cit., vol. |, p. 316-317; O. Căpăţână,
Valonciu, C. Stoica, Monica Gabriela Lostun,
op. cif., p. 58; Cas. III, s. civ., dec. nr. 199/1917 O, în Codul
comercial comentat şi adnotat, p. 472.
% LL. Georgescu, op. cit, vol. I, p. 317; St. D. Cărpenaru,
Drept comercial român, vol, |, 1992, p. 136-137:
L. Herovanu, Regimul juridic al imobilelor raportat la fondul
de comerț, în RDC nr. 11/2008, p. 38 şi urm.
“ Cas, S.U., dec. din 27 aprilie 1939, în RDC, 1939,
p. 608.
5 Trib. Bucureşti, s. com., dec. nr. 292/1 996,
în Culegere 1990-1998, p. 473.
 MERGIANŢII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 93

Fondul de comerț se constituie în scopul atragerii clientelei şi, implicit, al obținerii

——
profit. Scopul oricărei activităţi comerciale este obținerea de profit. Ca instrument al
ctivităţii comerciale, fondul de comerţ este constituit pentru atragerea clientelei pentru a
une profit din activitatea comercială.
61. Delimitarea noţiunii de fond de comerţ. Noţiunea fondului de comerţ trebuie
jelimitată de alte noțiuni. Avem în vedere delimitarea față de noţiunile de patrimoniu,
eprindere şi imobilul destinat desfăşurării activităţii comerciale.
a) Fondul de comerţ şi patrimoniul. Noţiunea de fond de comerț este distinctă față de
iunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comerț, care este un ansamblu de
unuri mobile şi imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant desfăşurării
nei activități comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor comer-
iantului, care au o valoare economică.
“Întrucât bunurile fac parte, atât din fondul de comerţ, cât şi din patrimoniu, se poate
pune că fondul de comerţ este o parte componentă a patrimoniului comerciantului.
În prezent, potrivit Codului civil, patrimoniul poate face obiectul unei diviziuni sau al
nei afectaţiuni [art. 31 alin. (2) C. civ.]!.
“În privința persoanelor fizice, O.U.G. nr. 44/2008 reglementează patrimoniul de afec-
aţiune, ca parte a patrimoniului persoaneifi zice?.
Potrivit art. 2 lit. |) din O.U.G. nr. 44/2008, patrimoniul de afectațiune este totalitatea
unurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii indi-
viduale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități
“economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate,
parte tularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul
eneral al creditorilor personali ai acestora.
are a. În cazul unei societăţi privind activitatea comercială, întrucât este subiect de drept,
arcial, 4 ea are un patrimoniu distinct de patrimoniile asociaţilor. Dar, nici în acest caz, fondul de
a ele- i omerț al societăţii nu se confundă cu patrimoniul acesteia; fondul de comerţ este o
iunile - componentă a patrimoniului societății.
De remarcat că, în cazul societăţii privind activitatea comercială, pot exista mai multe
iunile fonduri de comerţ. Avem în vedere cazurile în care activitatea societății este diferențiată
puse . pe sectoare distincte de activitate sau societatea are sucursale. În aceste cazuri, fiecare
'sector de activitate, respectivfiecare sucursală, reclama existenţa unui fond de comerț?.
r de b) Fondul de comerț şi întreprinderea. Dificultăţi există şi în delimitarea noțiunii de
dului fond de comerț de noțiunea de întreprindere.
Într-o opinie se consideră că există o echivalență între fondul de comerţ şi întreprin-
care dere. Ele ar fi două fețe ale aceleiaşi instituții, fondul de comerț este considerat în forma sa
antul, statică, pe când întreprinderea este fondul de comerț în stare dinamică de funcţionare”.
le şi Într-o altă opinie, la care ne raliem, noțiunile de fond de comerț şi întreprindere sunt
noțiuni distincte.

p. 23; „ 1Ase vedea C. Gheorghe, Diviziuni şi mase patrimoniale în noul Cod civil, în Curierul Judiciar nr. 10/2011,
are a p. 448-450.
Lu 2 A se vedea L.-E. Smarandache, Aspecte privind fondul de comerț al comerciantului persoană fizică, în
ițână, PR nr. 1/2011, p. 59 şi urm.
'stun, 3 În acest sens, a se vedea şi S. Angheni, Câteva aspecte privind consecințele juridice ale includerii
137. imobilelor în fondul de comerț, în Curierul Judiciar nr. 5/2002, p. 2. În acest sens, Cas. I, dec. nr. 277/1946, în
Practica judiciară în materie comercială, vol. |, p. 228.
+ A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., vol. |, p. 252.
5 A se vedea D. Gălăşescu-Pyk, Drept comercial, p. 350.
94 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN i
Fondul de comerţ este ansamblul bunurilor pe care comerciantul le afectează prin Fer
voința sa exercitării comerțului. an
Întreprinderea este o organizare sistematică de către comerciant a factorilor de pro- :
ducţie, între care se află şi bunurile afectate desfăşurării activităţii comerciale. Dar or- | SL
ganizarea priveşte nu numai aceste bunuri, ci şi capitalul şi munca. Deci întreprinderea - i
înglobează şi elemente care nu fac parte din fondul de comerț!. să
c) Fondul de comerț şi imobilul în care se desfăşoară activitatea comercială. Fondul fa
de comerț nu se poate confunda cu imobilul în care comerciantul îşi desfăşoară activi- see
tatea. Fiind afectat desfăşurării activității comerciale, imobilul în cauză este un element al
fondului de comerț. forr
Titularul fondului de comerţ poate avea asupra bunului imobil în cauză un drept de
proprietate sau un drept de folosință?. mei

$2. Natura juridică a fondului de comerţ Iaru

162. Precizări prealabile. În absența unei reglementări legale a fondului de comerţ, atra
doctrina clasică a dreptului comercial a emis mai multe teorii. Aceste teorii au avut în vedere liter
necesitatea respectării principiului consacrat al dreptului civil privind unicitatea patrimoniului
unei persoane (art. 1718 C. civ. 1864).
În prezent, problema naturii juridice a fondului de comerţ trebuie analizată în con-
diţiile noului Cod civil, care reglementează regimul juridic al patrimoniului unei persoane.
(art. 31-33 C. civ.). i
163. Teoriile tradiționale. Referitor la natura juridică a fondului de comerț au fost:
susținute mai multe teorii?: ş
a) Teoria personificării fondului de comerț. Potrivit acestei teorii, fondul de comerţ este.
un subiect de drept autonom. El are firmă, sediu şi patrimoniu şi, deci drepturi şi obligaţi ,
proprii. Patronul nu este decât principalul reprezentant al fondului de comerț. Ş
Această teorie nu a fost reţinută, deoarece ea contravine principiului unității patrimo-;
niului consacrat de dreptul civil. Patrimoniul este legat în mod indisolubil de titularul său,
care poate fi o persoană fizică ori o persoană juridică. Nu există patrimoniu fără să existe
titularul său (taberna sine tabemario esse non potest). Totodată, orice persoană răspunde,
cu întregul său patrimoniu pentru toate obligațiile asumate, civile sau comerciale. |
b) Teoria universalităţii de drept. În această teorie se consideră că fondul de come
constituie o universalitate juridică (universitas iuris), ceea ce echivalează cu existența i
unui patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii distincte de drepturile şi obligaţiile civile. 5
Această teorie a fost respinsă pe motiv că efectele sale juridice sunt aceleaşi ca ŞI
cele ale teoriei personificării fondului de comerţ. Pe de altă parte, universalităţile juridice e
sunt consacrate de lege; de exemplu, patrimoniul succesoral. Or, legea nu reglementează,
o atare universalitate.
c) Teoria universalității de fapt. Potrivit acestei teorii, fondul de comerţ este o univer
salitate de fapt (universitas facti) creată prin voinţa titularului său. Deci fondul de comer

1 În acelaşi sens, a se vedea: O. Căpățână, op. cit., în Dreptul nr. 9-12/1990, p. 29; Y. Guyon, op. di
vol. 1, p. 643.
2 A se vedea C. Ap. Bucureşti, s. com., dec. nr. 713/1999, în Culegere, 1999, p. 64.
? A se vedea I.L. Georgescu, op. cit, vol. |, p. 319-323. A se vedea şi O. Căpăţână, op. cit., în Drept de prai
nr. 9-12/1990, p. 25-28.
|
 OMERCIANȚII — PROFESIONIŞTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 95

prezintă un complex de bunuri eterogene care, prin voinţa titularului, formează obiectul
i drept distinct de elementele care îl compun”.
'S-a observat că această teorie nu face decât să constate că fondul de comerț este
ansamblu de bunuri, fără să explice natura juridică a acestui bun care este fondul de
der. În plus, deoarece universalitatea de fapt nu are un regim juridic propriu, nu este
Osibilă determinarea naturii juridice a fondului de comerţ.
'd) Teoria patrimoniului de afectațiune. Într-o teorie mai modernă, fondul de comerț a
e

'calificat ca un patrimoniu de afectaţiune, adică un patrimoniu afectat realizării unui

G0p, şi anume exerciţiul comerțului.
Aşa cum s-a observat, această teorie este în realitate teoria universalităţii juridice
rmulată în alţi termeni şi, în consecință, ea nu poate fi reținută.
e) Teoria proprietăţii incorporale. Majoritatea autorilor au considerat că fondul de co-
erț constituie un drept de proprietate incorporală, ca şi drepturile de creație intelectuală.
"Unii autori au calificat fondul de comerţ ca un drept de clientelă, care conferă titu-
rului său un adevărat monopol de exploatare?.
"Alţi autori au considerat că organizarea elementelor fondului de comerț, în vederea
iragerii clientelei, constituie o creaţie intelectuală, asemănătoare creației ştiinţifice,
erare şi artistice ori celei tehnice.
În ceea ce ne priveşte, am optat pentru opinia acelor autori care, fără a face apel la
sea de clientelă, au considerat fondul de comerţ ca fiind un drept de proprietate incor-
porală?.
" Fondul de comerţ este, aşa cum am arătat, un ansamblu de bunuri mobile şi imobile,
corporale şi incorporale. Prin voința comerciantului, acest ansamblu de bunuri, ca univer-
'salitate de fapt, este afectat desfăşurării activităţii comerciale. Datorită acestei destinaţii
unice, fondul de comerț apare ca un bun unitar, care cuprinde totalitatea bunurilor care îl
compun. Dar caracterul de bun unitar nu exclude individualitatea fiecăruia dintre bunurile
“componente, care îşi păstrează regimul juridic propriu.
ligați „Întrucât în ansamblul elementelor cuprinse în fondul de comerţ prevalează bunurile
| mobile, corporale sau incorporale, fondul de comerţ este un bun mobil. Fiind un bun care
CIrOA îngemănează elementele care îl compun, iar în cadrul acestora preponderente ca
sau, valoare sunt bunurile incorporale, fondul de comerţ este un bun mobil incorpora.
xIsie “Din cele arătate rezultă că fondul de comerţ are următoarele caracteristici:
unde a) fondul de comerț este un bun unitar, distinct de elementele care îl compun. În con-
secință, el poate face obiectul unei vânzări sau locaţiuni şi poate constitui obiectul unei
merţ garanţii reale mobiliare. Caracterul de bun unitar al fondului de comerţ nu înlătură
ența individualitatea elementelor componente, care îşi păstrează regimul lor juridic;
rile.
za ŞI 1 S-a susţinut că reglementarea de către Legea nr. 31/1990 a societăţii cu răspundere limitată cu asociat
idice unic vine în sprijinul teoriei universalităţii de drept (R.P. Vonica, Drept comercial, p. 764). În realitate, asociatul
sita unic persoană fizică nu are un „patrimoniu comercial”, distinct de patrimoniul personal, deoarece „patrimoniul
-aza comercial” are ca titular societatea, ca persoană juridică. În acest sens, Cas. |, dec. nr. 277/1946, în Practică
judiciară în materie comercială, vol. |, p. 228.
iver- 2 Fondul de comerț este o proprietate incorporală constând în dreptul la clientelă, care este ataşat
nert fondului de comerț prin elementele care servesc exploatării sale (...)”. Fondul de comerţ nu este altceva decât
5 dreptul asupra clientelei” (G. Ripert, R. Roblot, op. cit., vol. |, p. 330).
3 A se vedea St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, |, 1992, p. 137-138. În acest sens, a se vedea şi
cit. S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., p. 69-70. _
4 În acest sens, şi Trib. Bucureşti, s. com., dec. nr. 1101/1997, în Culegere 1990-1998, p. 95. In sensul
că fondul de comerţ ar putea fi considerat un bun incorporal imobiliar, a se vedea P. Perju, Sinteză teoretică şi
aptul de practică judiciară a instanțelor judecătoreşti din circumscripția Curţii de Apel Suceava, în materiile dreptului
comercial, dreptului muncii, dreptului familiei şi contenciosului administrativ, în Dreptul nr. 8/1994, p. 64-66.
 96
TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN -.
b) fondul de comerț este un bun mobil, supus regimului juridic
al bunurilor mobile.
În consecință, executarea silită asupra fondului de comerţ urmează regulil
e prevăzute de i
Codul de procedură civilă pentru bunurile mobile. Se admite însă că, în absența
unor
dispoziții legale, dacă fondul de comerţ cuprinde şi bunuri imobile, urmări
rea lor are loc în
condiți
ile prevăzute de lege pentru executarea silită a bunurilor imobile;
E
c) fondul de comerț este un bun mobil incorporal. În consecință,

——
acestui bun nu îi
este aplicabilă prescripția instantanee reglementată de Codul
civil (en fait de meuble la 5
possession vaut titre). Cu toate că este un bun incorporal, fondul
de comerț poate face

m
obiectul unui drept de uzufruct şi i se aplică teoria accesiunii.
164. Concepţia Codului civil. În prezent, în analiza naturii juridice a fondulu
i de
comerț trebuie să avem în vedere reglementările noului Cod civil.

Da
Noul Cod civil a adoptat o concepție modernă privind patrimoniul persoa
nei fizice şi
persoanei juridice.
C
Potrivit art. 31 C. civ., orice persoană fizică sau persoană juridică este
titulară a unui
patrimoniu, care cuprinde toate drepturile şi datoriile ce pot fi evalua
te în bani şi aparțin s:
acesteia.
=
Acesta este principiul clasic al unicității patrimoniului; o persoană fizică
sau juridică
poate fi titulară a unui singur patrimoniu.
Dar, potrivit noii reglementări, patrimoniul poate face obiectul unei
diviziuni sau unei.
afectaţiuni numai în cazurile şi condițiile prevăzute de lege.

Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual

a unei profes ;
autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea
condiţiilor de formă ŞI Î
de publicitate prevăzute de lege.
i u
a a i
Concepția modernă privind i i 3
patrimoniul persoanei fizice = pzziearaaia
sau al persoanei juridice a ă
stat la baza O.U.G. nr. 44/2008, care reglementează condițiile desfăşu
rării activităţii eco- Și a
nomice de către persoanele fizice.
j Ea
Ordonanţa permite persoanei fizice care desfăşoară o activitate econom
ică să rezerve Cur
o parte din patrimoniul său pentru realizarea activității economice.
Această parte din
patrimoniu destinată desfăşurării activităţii economice constituie un
patrimoniu de afec-
„taţiune.
În legătură cu natura juridică a fondului de comerț în condiţiile noului Cod
civil, în
doctrină au fost exprimate păreri diferite.
: sun
Într-o opinie, se consideră că fondul de comerţ nu se confundă cu patrimo
niul dei dei
afectaţiune, că fondul de comerț reprezintă o universalitate de fapt guvernată de dispo- .
ziţiile art. 541 C. civ.2. În această opinie, fondul de comerț nu cuprinde drepturile Şi de :
obligațiile titularului, elemente care fac parte din patrimoniul de afectaţiune.
În opinia noastră, conceptul de fond de comerţ şi cel de patrimoniu de afectațiune se, au c
referă la aceeaşi realitate: bunurile afectate desfăşurării activităţii comerciale, cu tot ceea,
ce este legat de această activitate. Gian
În acest sens, pot fi invocate definițiile legale ale celor
două concepte.

1 A se vedea L. Tuleaşcă, Patrimoniul de afectaţiune - instrument

z

nr. 6/2014, p. 44 şi urm. în derularea afacerilor, în RRDA3 - Lucia

2 A se vedea Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinder
ea, p. 55; S. Angheni, Drept comercial, Profesio:
niştii-comercianți, p. 41.
„Ase'
 OMERCIANȚII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 97

Constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necor-

ale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comer-
ntîn vederea desfăşurării activităţii sale [art. 1 lit. c) din Legea nr. 298/2001].
“Patrimoniul de afectaţiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor
ersoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii
jliale, afectate scopului exercitării activității economice, constituite ca o fracțiune dis-
1 NUăj tă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau
RS la 'membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai
ace stora [art. 2 lit. |) din O.U.G. nr. 44/2008].
În lumina acestor dispoziţii legale, ca natură juridică, fondul de comerț reprezintă un
atrimoniu de afectaţiune, adică o fracțiune a patrimoniului persoanei fizice sau juridice
fectate desfăşurării activităţii comerciale”.
“Dispoziţiile Codului civil privind patrimoniul, precum şi cele anterior citate, fac inactuală
alificarea fondului de comerţ ca o universalitate de fapt.
"În condiţiile noului Cod civil, care admite ca patrimoniul să facă obiectul unei diviziuni
au unei afectațiuni, calificarea fondului de comerţ ca „patrimoniu comercial, denumire
epudiată în trecut, este pe deplin justificată?.

„$3. Elementele fondului de comerț

4 une
A. Consideraţii generale
'it dis- dă
patri- "165. Precizări prealabile. Fondul de comerţ cuprinde acele bunuri pe care le reclamă
esfăşurarea activităţii comerciale avute în vedere de către comerciant. Deci fondul de
omerț nu are o compoziţie unitară, ci una variată, în funcţie de specificul activităţii
omerciantului.
"Totodată, compoziţia fondului de comerţ nu este fixă, ci variabilă; elementele fondului
de comerț se pot modifica, în funcție de nevoile comerțului, însă fondul de comerț continuă
ă subziste.
[i

Oricare ar fi obiectul activităţii comerciale, în general, fondul de comerț cuprinde două

categorii de bunuri: incorporale şi corporale. Fiecare categorie subsumează anumite bunuri
care au un regim juridic propriu.
2 din
AG B. Elementele incorporale ale fondului de comerț
il, în 166. Precizări prealabile. În categoria elementelor incorporale ale fondului de comerț
sunt cuprinse drepturile care privesc: firma, emblema, clientela şi vadul comercial, brevetele
Il de de invenţii, mărcile şi indicațiile geografice, dreptul de autor etc.
spo- Aceste drepturi, denumite şi drepturi privative, conferă comerciantului dreptul exclusiv
le şi de a le exploata în folosul său, în condițiile stabilite de lege.
| întrucât sunt menite să asigure realizarea activităţii comerciale, drepturile privative
e se auo valoare economică şi sunt ocrotite de lege.
:eea 167. Firma. Firma sau firma comercială este un element de individualizare a comer-
ciantului în câmpul activităţii comerciale?. Potrivit legii, firma constă în numele sau, după

1 A se vedea St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, 2009, p. 137-138. A se vedea şi
RDA Lucia-Valentina Herovanu, Fondul de comerț, p. 18.
2 A se vedea St.D. Cărpenaru, Fondul de comerț în condiţiile noului Cod civil, în Dreptul nr. 86/2016.
3Si0- 3 Regimul juridic al firmelor comerciale este reglementat în Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
A se vedea: |. Băcanu, Firma şi emblema comercială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998; T. Prescure, Registrul
 98 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN COME
caz, denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului, îşi exer- | SCrISE
cită comerțul şi sub care semnează (art. 30 din Legea nr. 26/1990). îi come
Firma are ca principală funcţie identificarea comerciantului, prin individualizarea lui : f
față de alţi comercianţi. care
Fiind un element de identificare a comerciantului, firma serveşte şi la asumarea | ROȚISE
angajamentelor juridice ale comerciantului; numai actele semnate sub firma sa îl obligă AU
pe comerciant. ă ef
Ca element de identificare a comerciantului, firma are şi un rol important în atragerea m
clientelei?. i E
Intrucât firma îl individualizează pe comerciant, acesta nu poate avea decât o sin- ; F
gură firmă sub care execută activitatea comercială. Această firmă este înregistrată la | (robul
registrul comerțului, odată cu înmatricularea comerciantului. preve
Cât priveşte conţinutul firmei, acesta este diferit în funcţie de categoria din care face N
parte comerciantul. Î acoez
In cazul comerciantului persoană fizică, firma se compune din numele comerciantului, D
scris în întregime, adică numele şi prenumele, sau din numele şi inițiala prenumelui. Deci o me!
firma comerciantului persoană fizică coincide, în principiu, cu numele civil al comerciantului. + asigur
Firma unei întreprinderi familiale trebuie să cuprindă numele membrului de familie la %. felului
inițiativa căruia se înființează întreprinderea familială, cu menţiunea „întreprindere familială”, $ N
scrisă în întregime. torul p
Legea interzice adăugarea altor elemente care ar putea induce în eroare asupra & Le
naturii sau întinderii comerțului ori situaţiei comerciantului. Sunt admise însă mențiunile firme «
care sunt menite să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerțului său. înregis
În cazul unei societăți privind activitatea comercială, firma are un conținut diferit, în Pi
funcție de forma juridică a societăţii?. „ registr
Firma unei societăţi în nume colectiv se compune din numele a cel puțin unuia dintre i. [art. 3
asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv”, scrisă în întregime. Întrucât legea se In
referă la numele unui asociat, în temeiul art. 83 C. civ., trebuie să înțelegem că se are în î» aspeci
vedere numele de familie şi prenumele asociatului. Se pot accepta însă şi numele, şi inițiala 5 firmei,
prenumelui (art. 31 din Legea nr. 26/1990). In con
Firma unei societăți în comandită simplă se compune din numele a cel puţin unuia 2
dintre asociaţii comanditaţi (numele de familie şi prenumele acestuia), cu menţiunea odată +
„societate în comandită”, scrisă în întregime. nu poa
În scopul protejării terţilor, legea prevede că dacă numele unei persoane străine de
societate figurează, cu consimțământul său, în firma unei societăţi în nume colectiv ori în A
comandită simplă, aceasta devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile; izmene
societăţii (art. 34 din Legea nr. 26/1990). Aceeaşi soluţie se aplică şi asociatului coman- sintagme
ditar al cărui nume figurează în firma unei societăţi în comandită. „2 În
Firma unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se compune dintr-o denu ne,
mire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de mențiunea, Mit; adr
i pentru cc
comerțului, op. cit., p. 415 şi urm.; T. Prescure, R. Crişan, Condiţiile de legalitate pentru stabilirea şi înregistrarea pp
firmelor comercianților, în RDC nr. 9/2005, p. 37 şi urm. f, i
! În limbajul uzual, noțiunea de firmă este folosită şi pentru a desemna o societate comercială. 4 î
In trecut, noțiunea de firmă era rezervată individualizării societăților comerciale; pentru comerciantul 5 [;
persoană fizică, individualizarea se făcea prin „numele comercial”. În sensul folosirii noțiunii de nume comer i €
cial ca sinonim al noțiunii de firmă, a se vedea |. Turcu, Dreptul afacerilor, op. cit., p. 228-230. iA SI |
2 A se vedea |. Băcanu, Firma şi emblema comercială, p. 30-34. i pare ie
3 Legea nr. 31/1990 foloseşte, în locul noţiunii de „firmă”, noțiunea de „denumire” [art. 7 lit. b) şi art. 8 lit. b).. 492 a
Această neconcordanţă trebuie înlăturată. p -4
 )MERCIANȚII — PROFESIONIŞTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 99

scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau prescurtat „S.A.”, respectiv „societate în

andită pe acţiuni”.
Firma unei societăți cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la
re se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, însoțită de menţiunea
ă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau prescurtat „S.R.L.".
"Firma comerciantului se stabileşte de comerciantul însuşi, cu respectarea dispo-
ilor legale?.
Potrivit legii, firma comerciantului, persoană fizică ori societate privind activitatea co-
ercială, trebuie scrisă în limba română. Nu este interzisă folosirea unei limbi străine, dar
firma trebuie scrisă în primul rând în limba română [art. 30 alin. (3) din Legea nr. 26/1990].
Fiind un atribut de individualizare a unui comerciant în activitatea comercială, firma
buie să se caracterizeze prin noutate. În acest sens, art. 38 din Legea nr. 26/1990
prevede că orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele exisienie.
Noutatea firmei se apreciază în raport de firmele comercianților, care desfăşoară
ceaşi activitate şi în aceeaşi arie geografică?.
Dacă o firmă este asemănătoare cu o altă firmă deja înregistrată, trebuie să se adauge
menţiune care să o deosebească de aceasta. Prin această menţiune trebuie să se
asigure o individualizare, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea
ilie la felului de comerţ exercitat sau în orice alt modif.
ilială”, "Nicio firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuințată de comercianții din sec-
torul public.
supra ” Legea prevede că oficiul registrului comerțului are obligaţia să refuze înscrierea unei
iunile firme care, fără a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme
ău. înregistrate (art. 39 din Legea nr. 26/1990).
rit, în Prin înregistrarea unei firme, care se realizează prin înmatricularea comerciantului în
registrul comerțului, comerciantul dobândeşte dreptul de folosință exclusivă asupra ei
lintre art. 30 alin. (4) din Legea nr. 26/1990].
>a se “ În exercitarea comerțului, firma devine un element de atragere a clientelei. Sub acest
re în aspect, firma dobândeşte o valoare economică; ea conferă un drept patrimonial. Asupra
țiala firmei, comerciantul dobândeşte un drept de proprietate incorporală, care poate fi transmis
încondiţiile legiis.
inuia "Ca element incorporal al fondului de comerț, firma poate fi înstrăinată, dar numai
„nea odată cu fondul de comerț. În acest sens, art. 42 din Legea nr. 26/1990 prevede că firma
nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerț la care este întrebuințată.
e de —
ri în 1 Art. 79 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă prevede că, în
“termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a acestei legi, societăţile înregistrate în registrul comerțului care au în
"denumire sintagma „societate comercială” sunt obligate să facă demersurile necesare înlocuirii acestei
„sintagme cu termenul „societate”.
? În cazul în care se solicită înmatricularea unei firme care prin cuvintele sau sintagmele folosite, precum
naţional”, „român”, „institut”, este de natură să imprime persoanei juridice respective caracterul de instituție
publică ori de interes public, național sau local, este necesar acordul pentru folosirea denumirii din partea auto-
rității administraţiei publice centrale în a cărei sferă de competență îşi desfăşoară activitatea (O.G. nr. 15/2003
“pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, M. Of. nr. 61 din 01 februarie 2003). În legătură
"cu înscrierea unei firme care conţine cuvintele sau sintagma academic-ştiințific, academie, universitate, univer-
sitar, şcoală, şcolar şi/sau derivatele acestora, a se vedea O.G. nr. 72/2004 (M. Of. nr. 791 din 27 august 2004).
3 Pentru amănunte, a se vedea |. Băcanu, Firma şi emblema comercială, p. 58-60.
antul 4C. Ap. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 170/R/2007, în C. Ap. Bucureşti, Culegere (II), 2007, p. 21.
mer- 5 Legea instituie obligaţia oficiului registrului comerțului de a refuza înscrierea unei firme care nu are
caracter de noutate, dar nu şi în cazul când firma nu are conţinutul prevăzut de lege. De aceea, în practică se
întâlnesc firme cu conţinut extravagant sau cu denumiri exclusiv în limba engleză.
.b)]. 5 Cu privire la natura juridică a dreptului asupra firmei, a se vedea T. Prescure, Registrul comerțului,
p. 422-432.
 100 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN

În cazul instrăinări fondului de comerț, cu orice titlu, dobânditorul va putea să con

fizică, sau al unui ROBIE cu acordul expres al transmiţătorului sau al succesorilor săi n!
drepturi.
Păstrarea firmei este permisă şi în cazul societăţii pe actiuni, în comandită pe acțiuni |
sau cu răspundere limitată, fără menţionarea raportului de succesiune.
În cazul încălcării dreptului asupra firmei, prin înmatricularea unui comerciant c
aceeaşi firmă, titularul dreptului se poate adresa instanței judecătoreşti şi cere radierea*
înmatriculării în cauză”, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990. firr
Pentru eventualele prejudicii, titularul dreptului încălcat poate cere despăgubiri obl
potrivit dreptului comun. Ș
Folosirea unei firme care ar avea drept consecință producerea unei confuzii cu firma5 folc
folosită legitim de alt comerciant constituie obiectul infracțiunii de concurenţă neloială ă$
se sancţionează în condiţiile art. 5 din Legea nr. 11/1991.
168. Emblema. Ca şi firma, emblema este un atribut de identificare în activitatea.
comercială?.
Potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, emblema este semnul sau denumirea
care age un comerciant de altul de acelaşi gen. cor

denumire, care deosebeşte o întreprindere de alta.

Ss, Se a 2 i ză un
Potrivit unei opinii“, noua reglementare confundă emblema cu firma şi, în consecință aula
definiția emblemei care ar trebui reţinută este cea a vechii reglementări din perioada.
interbelică. _ A
După părerea noastră, nu se poate vorbi de o confuzie între emblemă şi firmă. În con:
cepția noii reglementări, firma individualizează persoana fizică ori persoana juridică în. E
calitate de comerciant, pe când emblema serveşte la individualizarea unui comerciant faţă
de alt comerciant care desfăşoară o activitate comercială de acelaşi gen. ş ş
Emblema îşi justifică recunoaşterea ca element de identificare în măsura în care Va
asigură un supliment de individualizare, printr-un semn sau o denumire, între comercianţi=
care exercită activitatea comercială în acelaşi domeniu. folc
În concepția noii reglementări, acest supliment de individualizare se raportează la ŞI s
comerciant, care este subiectul raporturilor comerciale, iar nu la modul de organizare a
„activităţii comerciantului (întreprinderea), ca în vechea reglementare. Soluţia se impune, 5 fon
cu atât mai mult cu cât noțiunea de întreprindere este susceptibilă de sensuri multiplef.
Trebuie arătat că, spre deosebire de firmă, care este un element obligatoriu pentru nur
individualizarea comerciantului, emblema are un caracter facultativ. ace
Conţinutul emblemei poate fi, aşa cum prevede legea, un semn sau o denumire. iar
Semnul poate fi o figură grafică având orice obiect: un utilaj, o figură geometrică, un animal
etc. El nu poate consta în reproducerea obiectului unei activități comune. Denumirea GUţ
poatefi fantezistă sau un nume propriu. Ea nu poate fi o denumire generică, fără niciun
fel de specificitate.

1 A se vedea CS, s. com., dec. nr. 245/1995, în RDC nr. 1/1996, p. 84. fa p. S
2 Regimul juridic al emblemelor este reglementat în Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului. A se că
vedea |. Băcanu, Firma şi emblema comercială.
30. Căpăţină, Societăţile comerciale, p. 278; |. Băcanu, Firma şi emblema comercială, p. 29.
4 A se vedea şi Gh. Gheorghiu, M. Oproiu, Consideraţii asupra corelației dintre emblemă, firmă şi marcă îi 3.
în RDC nr. 2/1997, p. 78. dă
 OMERCIANȚII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 101

Datorită finalităţii sale, emblema trebuie să fie un semn distinctiv mai sugestiv decât
ma, deoarece numai astfel va fi apt să atragă clientela.
- Pentru a fi recunoscută şi ocrotită ca atare, emblema trebuie să aibă caracter de
utate, în sensul că trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru
“comerțului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi de emblemele altor comercianţi de
piața unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea (art. 43 din Legea nr. 26/1990).
“Trebuie arătat că legea nu prevede obligația oficiului registrului comerțului de a
fuza înscrierea unei embleme care nu are caracter de noutate, aşa cum prevede îîn cazul
mei. Soluţia se explică prin aceea că, spre deosebire de firmă, care este un atribut
ligatoriu, emblema are caracter facultativ.
Prin înscrierea emblemei în registrul comerţului, comerciantul dobândeşte dreptul de
losință exclusivă asupra emblemei [art. 30 alin. (4) din Legea nr. 26/1990].
Potrivit legii, emblema va putea fi folosită de comerciant pe panouri de reclamă oriunde
ar fi aşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicații şi în
ice alt mod, cu condiţia să fie însoţită în mod vizibil de firma comerciantului (art. 40 din
egea nr. 26/1990).
„Cat priveşte înstrăinarea emblemei, trebuie observat că legea nu a reglementat soluția
consacrată în cazul firmei, potrivit căreia firma nu poatefi înstrăinată separat de fondul
de comerţ la care este întrebuințată. În consecință, concluzia care se impune este că
emblema poate fi înstrăinată nu numai în cadrul fondului de comerţ, ci şi separat. Având
un drept exclusiv de folosință asupra emblemei, comerciantul poate dispune de el aşa
cum doreşte. În cazul înstrăinării fondului de comerţ, dobânditorul va putea folosi emblema
numai cu consimțământul transmiţătorului.
în cazul în care titularul emblemei a fost prejudiciat prin înscrierea în registrul comerțului
. .
1 CON- Bu, a E i s-a
că în a unei menţiuni care aduce atingere dreptului său, el poate cere instanţei judecătoreşti
't fată radierea acelei menţiuni, în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.
Pentru prejudiciile cauzate prin folosirea fără drept a unei embleme, persoana vinovată
care va fi obligată la plata unor despăgubiri, în condiţiile dreptului comuni.
siantii Dacă întrebuinţarea unei embleme este de natură să producă confuzie cu emblema
folosită legitim de alt comerciant, fapta este considerată infracţiune de concurenţă neloială
ză la şi se sancţionează în condiţiile art. 5 din Legea nr. 11/1991.
are a 169. Clientela şi vadul comercial. Clientela şi vadul comercial sunt elemente ale
»une, fondului de comeri?.
34. Clientela are un rol important pentru activitatea unui comerciant; ea determină, prin
antru număr, calitate şi frecvenţă, situaţia economică a comerciantului, succesul ori insuccesul
| acestuia. De aceea, clientela apare ca un element indispensabil al fondului de comerţ,
mire. iar după unii autori, chiar principalul element al fondului de comerț”.
vimal Cu toată importanţa pe care o are clientela în activitatea comerciantului, legea nu
Area cuprinde o reglementare referitoare la aceasta.
iciun
1 Cas. III, dec. nr. 217/1928 şi nr. 2110/1936, în Practica judiciară în materie comercială, vol. |, p. 180.
2 A se vedea S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., p. 74; |. Deleanu, op. cit., în Dreptul nr. 41/2001,
p. 83; M. Voiculescu, Clientela şi vadul comercial — elemente ale fondului de comerț, în RRDA nr. 2/2006,
A se p. 86 şi urm.
Legea nr. 298/2001 reţine în definiţia fondului de comerţ numai vadul comercial, nu şi clientela [art. 11 lit. c)
din lege].
arcă 3 Într-o opinie, clientela nu este element al fondului de comerț. A se vedea |. Schiau, Curs de drept comercial,
p. 83.
 102
COMER
Clientela este definită ca totalitatea
persoanelor fi zice şi juridice care apelează care e
mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică în
la fondul de comerţ al acestuia: , pentru “ faptelo
rarea unor mărfuri şi servicii. procu- -.
Deşi este o masă de persoane neorgani „tuie m
zată şi variabilă, clientela constituie o.
valoare economică, datorită relaţiilor ce se stabilesc mijloac
aceste persoane care îşi procură mărfuril
între titul arul fondului de come rţ şi. . Neloiale
e şi serviciile de la comerciantul respecti
Clientela se află într-o strânsă legătură cu vadul v?. i Tre
aptitudine a fondului de comerț de a atra
comercial, care este definit ca o; . Clientel;
ge publi
comerț este rezultatul unor factori multipli care secul.part Această potențialitate a fondului de
174
comerciant. Asemenea factori sunt: locul
icul ariz ează în activ itate a fiecă rui . anumite
unde se află amplasat localul, calitatea mărf
şi serviciilor oferite clienților, prețurile prac uril or îi In ş
ticate de comerciant, comportarea personal
comerciantului în raporturile cu clienții, ului -. . Creaţii r
abilitatea în realizarea reclamei comerciale,
influența modei etc. Modelel
Prin natura sa, vadul comercial nu este un
element distinct al fondului de comeri, ci 5
numai împreună cu clientela2.
Cât priveşte relația dintre clientelă şi vadul
comercial, în doctrină nu există un punc
de vedere unitară.
In concepția tradițională, clientela şi vadu
l comercial erau considerate ca elemente
identice. Ele erau privite ca două aspecte i
ale aceluiaşi fenom en, având aceleaşi cau
de formare: amplasarea localului, calitatea ze
mărfurilor şi servicii! or, prețurile acestora
După o altă concepție, clientela şi vadul comercia etc.
aflate într-o indisolubilă corelaţie. Clientela este o cons l sunt două elemente distincte, Drep
prezintă o manifest ecință a vadului comercial; ea re. de lege
are a potențialităţii vadului comercial. În consecință, pent
aciivității comerciantului, prin mărirea clientelei, vadu ru dezvoltarea gara îns
Această din urmă concepție este expr
l comercia l are uii rol hotărâtor. 5 Si indicații
imată şi în opinia potrivit căreia noțiunea
clientelă înglobează două laturi, care se de. 171.
întrepătrund, dar care pot fi disociate teore
factorul personal, adică grupul uman fidel tic de autor f
mărfurilor şi serviciilor unui comerciant,
factorul obiectiv — vadul come șisita Titula
rcial —, care rezidă în aptitudinea fondului
polariza publicul, prin elementele sale imponderabil de comerț dea. o are
e, ca amplasamentul, atractivitatea; perei Şi, î

zute de lege.
Unii autori au considerat că titularul fondului
de comerț ar avea un adevărat „Clrepii aa—
de clientelă”, care ar corespunde unei obligaţii
ce revine celorlalți comercianţi de a res:
pecta dreptul titularului fond ului de comerţ.
Această opinie nu a fost reținută, deoarece
, concurenţa fiind liberă, nu poate fi reci:
noscut un drept la clientelă, ca drept exclusiv aparţinând unui
anumit comerciant.
Chiar dacă nu se poate recunoaşte un drept
la clientelă, ca drept exclusiv al titularu
fondului de comerț, totuşi, acest titular
are un anumit drept incorporal asupra client
el
1 Asupra raporturilor dintre clientelă şi fondul
de comert, a se vedea O. Căpăţină, Clientela
RDC nr. 5/1998, p. 10-12. comercială,
2 Pentru un punct de vedere diferit, a
se vedea Cas. III, dec. nr. 509/1938, în Practica
comercială, vol. |, p. 229. judiciară în matei
3 A se vedea D. Gălăşescu-Pyk, Drept comercia ș pe
l, p. 353-354. A se vedea şi |. Turcu, Dreptul afaceri
p. 236-238. gogică, Bu
10. Căpăţină, op. cit., în Dreptul nr. 9-12
/1990, p. 25.
S A se vedea R. Rodiere, R. Houin, op. cit.,
p. 172.
 CIANȚII — PROFESIONIŞTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 103

ste un element al fondului său de comerț. El se poate apăra împotriva actelor şi

r ilicite de sustragere a clientelei sale. În măsura în care aceste acte şi fapte consti-
anifestări ale concurenţei neloiale, titularul fondului de comerț are la dispoziţie
stituie 9
omerţ şi Si Lu î.. _ _
vi, rebuie arăiat că, întrucât clientela este strâns legată de fondul de comerţ, dreptul la
nit ca 0 telă nu poate fi transmis separat, ci numai în cadrul fondului de comerț.
dului de. 170. Drepturile de proprietate industrială. Fondul de comerţ poate cuprinde şi
fiecărui ite drepturi de proprietate industrială. | II j i
'ărfurilă “doctrină, obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două categorii:
onalului ţi noi şi semne noi. Din categoria creaţiilor noi fac parte: invențiile, know-how-ul,
erciale modelele de utilitate?. În categoria semnelor noi intră mărcile şi indicaţiile geografice.
repturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie, eli-
merţ, berat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci?. Ca titlu de protecție a invenției, brevetul
venţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a
estuia.
Mărcile sunt semne distinctive folosite de agenţii economici pentru a deosebi pro-
ele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor agenți economici“.
ularul dreptului la marcă are dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca
arsă, precum şi dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alţii?.
“Drepturile de proprietate industrială sunt recunoscute şi ocrotite în condițiile stabilite
“lege. În scopul asigurării protecţiei prevăzute de lege, comercianții au obligația să
ară înscrierea în registrul comerțului a menţiunilor privind brevetele de invenții, mărcile
indicaţiile geografice (art. 21 din Legea nr. 26/1990).
171. Drepturile de autor. Fondul de comerţ poate să cuprindă şi anumite drepturi
de autor rezultate din creaţia ştiinţifică, literară şi artistică.
Titularul fondului de comerţ, în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de
autor, are dreptul de reproducere şi difuzare, de reprezentare sau folosire în alt mod a
perei şi, în consecinţă, dreptul la foloasele patrimoniale corespu nzătoare6.
Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor are loc în condiţiile prevăzute de legea
privind dreptul de autor”.
172. Regimul creanţelor şi datoriilor. Potrivit teoriilor tradiționale, creanţele şi dato-
țiile comerciantului nu fac parte din fondul de comerţ. Concluzia se bazează pe faptul că
„drept
3 re „1Ase vedea Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, vol. |. Creaţii noi, Ed. Academiei, Bucureşti,
1982, p. 17 şi urm.; |. Macovei, Protecția creației industriale, Ed. Junimea, laşi, 1984, p. 13 şi urm.; A. Petrescu,
L, Mihai, Drept de proprietate industrială, Tipografia Universității Bucureşti, 1987, p. 8 şi urm.
recu- ' 2Legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate (M. Of. nr. 851 din 12 decembrie 2007).
%A se vedea Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție (M. Of. nr. 212 din 21 octombrie 1991).
y - Legea a fost modificată şi apoi republicată (M. Of. nr. 541 din 8 august 2007). A se vedea şi: Y. Eminescu,
arului Noua lege a brevetelor de invenții, în RDC nr. 1/1992, p. 5; A. Petrescu, L. Mihai, Legea privind brevetele de
ntelei invenții, în Dreptul nr. 9/1992, p. 34 şi urm.; V. Roş, Dreptul proprietății intelectuale, Ed. Global Lex, Bucureşti,
"2001, p. 288 şi urm. Legea nr. 64/1991 a fost republicată în M. Of. nr. 613 din 19 august 2014.
4 A se vedea Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M. Of. nr. 161 din 23 aprilie 1998).
ală, în Legea a fost republicată în M. Of. nr. 350 din 27 mai 2010 şi apoi în M. of. nr. 337 din 8 mai 2014.
5 A se vedea Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, vol. |I, Semne distinctive, Ed. Academiei,
alerie Bucureşti, 1983, p. 109-110.
SA se vedea St.D, Cărpenaru, Drept civil, Drepturile de creație intelectuală, Succesiunile, Ed. Didactică şi
erilor, "Pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 50-52; V. Roş, Dreptul proprietății intelectuale, vol. |, Dreptul de autor, drepturile
conexe şi drepturile sui-generis, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016.
7 A se vedea Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (M. Of. nr. 60 din 26 martie
1996, republicată în M. Of. nr. 489 din 14 iunie 2018).
 104 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN |.
fondul de comerț, deşi cuprinde un ansamblu de elemente corporale şi incorporale, totuşi,
el nu constituie o universalitate juridică, un patrimoniu în sens juridic”.
Întrucât creanțele şi datoriile nu sunt cuprinse în fondul de comerţ, ele nu se transmit
dobânditorului în cazul înstrăinării fondului de comerț. Se admite totuşi că anumite drepturi
şi obligaţii izvorâte din contractele de muncă, contractele de furnitură (apă, gaz, electrici-
tate, telefon etc.) se transmit dobânditorului, dacă aceste contracte nu au fost reziliate.
În toate cazurile, cesiunea de creanţă trebuie notificată debitorului, în condiţiile legii. *
Transmiterea datoriilor se poate face în condiţiile preluării datoriei prevăzute de
art. 1599 şi urm. C. civ.
Având în vedere noua concepție a patrimoniului de afectaţiune, creanţele şi datoriile !
privind activitatea economică fac parte din patrimoniul de afectaţiune, deci din fondul de
comerț.
O problemă se pune în legătură cu dreptul de folosință a localului în temeiul unu ș
contract de locațiune. Un atare drept de folosință face parte din fondul de comerţ?. Acest!
drept prezintă interes, mai ales în cazul comerțului cu amănuntul, deoarece localul este î- £
unul dintre elementele esenţiale de atragere a clientelei. S
S-a observat însă că acest drept de folosință nu constituie un element indispensabi $
al fondului de comerţ. De multe ori, titularul fondului de comerț este şi proprietaru
imobilului. E
În reglementarea actuală, contractul de locaţiune care are ca obiect localul în care (
se desfăşoară activitatea comercială este guvernat de dispoziţiile Codului civil sau cele
ale legii speciale, după caz.

C. Elementele corporale ale fondului de comerț

173. Precizări prealabile. Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte
bunurile imobile şi bunurile mobile corporale?.
174. Bunurile imobile. În activitatea sa, comerciantul se serveşte şi de anumite
bunuri imobile5. Acestea pot fi imobile prin natura lor (de exemplu, clădirea în care se des:
făşoară comerțul) sau imobile prin destinație (de exemplu, instalații, utilaje, maşini etc.).
Referitor la natura juridică a actelor privind bunurile imobile cuprinse în fondul de
comerț, se impune o precizare.
În trecut, potrivit Codului comercial, actele de vânzare- cumpărare privind bunurilă
imobile erau considerate de natură civilă, şi nu comercială.

1 A se vedea D. Gălăşescu-Pyk, Drept comercial, p. 366. În sensul că datoriile fac parte din fondul
comerț, a se vedea Cas. III, dec. nr. 160/1939, în Practica judiciară în materie comercială, vol. |, p. 229. ă
2 A se vedea: CSJ, s. com., dec. nr. 160/1996, în RDC nr. 9/1996, p. 156; CSJ, s. com., dec. nr. 481198,
în Dreptul nr. 3/1996, p. 93.
3 A se vedea: D. Chirică, Regimul juridic aplicabil închirierii suprafeţelor locative cu altă destinaţie decăli
aceea de locuință, în Dreptul nr. 4/1993, p. 25 şi urm.; G.T. Maravela, |. Stanciu, Posibilitatea instanței
judecată de a pronunța rezilierea unui contract de închiriere a unui spațiu comercial, în RDC, nr. 7-8/19%,
p. 135 şi urm.

guvernat de o reglementare specială, care asigură o protecţie deosebită locatarului, prin recunoaşterea uni
drept de reînnoire a contractului de locaţiune. A se vedea Y. Guyon, op. cit. vol. |, p. 669 şi urm.
4 În dreptul francez, elementele corporale privesc materialul, utilajul şi mărfurile, A se vedea M. de Jugjari
B. Ippolito, op. cit, vol. |, p. 316. :
5 Asupra discuţiilor privind includerea bunurilor imobile în fondul de comerț, a se vedea O. Căpățină, op. ct
în Dreptul nr. 9/12/1990, p. 23/24. A se vedea şi |. Deleanu, op. cit, p. 76. În sensul că bunurile imobile fa
parte din fondul de comerţ, a se vedea Cas. s.u., dec. nr. 3/1934, în RDC, 1934, p. 131; Trib. Bucureşti, s
com., dec. nr. 292/1996, în Culegere, p. 473.
 MERCIANȚII — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 105

Majoritatea autorilor” şi jurisprudenţa? au decis însă că atunci când bunurile imobile

EA,

țituie elemente ale fondului de comerţ, contopindu-se în masa fondului, actele de

Of

zare-cumpărare referitoare la bunurile imobile sunt acte juridice comerciale.

n prezent, actele juridice privind bunurile imobile au acelaşi regim juridic, reglementat
odul civil, indiferent dacă fac parte sau nu din fondul de comerț.
oluţia este pe deplin justificată, având în vedere că fondul de comerț este un ansam-
Ju de bunuri, o universalitate, care cuprinde toate bunurile necesare comerciantului pentru
desfăşurarea activității comerciale.
“In absenţa unor reguli speciale, transmiterea dreptului de proprietate privind bunurile
pile, ca şi executarea silită a acestora, urmează regulile dreptului comun.
75. Bunurile mobile corporale. Fondul de comerţ cuprinde şi bunurile mobile cor-
ale, cum sunt: materiile prime, materialele etc., destinate a fi prelucrate, precum şi
dusele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială.
În privința mărfurilor, rezultate din activitatea comerciantului ori achiziționate de
sta pentru a fi revândute, trebuie observat că ele au o legătură mai slabă cu fondul
"de comert, deoarece sunt destinate valorificării prin vânzare către clientelă. De aceea, în
ansabil doctrină s-a discutat dacă aceste bunuri sunt ori nu elemente ale fondului de comerț.
“Având în vedere că, în comerţul de interpunere, mărfurile reprezintă un element
rincipal în exercitarea comerțului, doctrina a considerat că mărfurile sunt elemente ale
ondului de comert.
"Unii autori au obiectat împotriva acestei soluții, invocând faptul că, în cazul garanţiei
eale mobiliare asupra fondului de comerţ, mărfurile, lăsate în detențiunea debitorului,
ot fi vândute fără a fi înlocuite. Tot astfel, în cazul vânzării fondului de comerţ, măriurile
otfi cu uşurinţă vândute separat.
" Întrucât fondul de comerţ este o universalitate şi, deci, cuprinde toate bunurile afectate
ctivităţii comerciale, mărfurile trebuie considerate ca elemente ale fondului de comerț.
n consecință, actele juridice privind fondul de comerţ privesc şi măriurile, afară de stipulaţie
ontrară.

$4. Apărarea fondului de comerț

176. Caracterizare generală. În cazul în care dreptul asupra fondului de comerţ
nurile este încălcat, el trebuie apărat în condiţiile legii”.
„ Fiindo universalitate de bunuri, fondul de comerţ nu poate fi apărat prin acțiunea în
evendicare, deoarece această acţiune este specifică apărării dreptului de proprietate
dul de î asupra bunurilor corporale.
Ca orice drept de proprietate, ut singuli, fondul de comerț conferă titularului său un
11995, TRI drept exclusiv de exploatare. Acest drept priveşte fondul de comerț, ca bun unitar, precum
decât şi elementele sale componente.
e i "În cazul încălcării acestui drept de exploatare, titularul are la dispoziție anumite acţiuni
prin care se asigură înlăturarea tulburărilor aduse, precum şi repararea eventualelor
ă este prejudicii cauzate.
3 unui Atingerile aduse fondului de comerţ sau a unora dintre elementele sale componente
uglari, pot fi considerate, în lumina dispoziţiilor legale, ca fapte de concurenţă neloială. Poirivit

Pi 1A se vedea: I.L. Georgescu, op. cit., vol. |, p. 517; D. Gălăşescu-Pyk, Drept comercial, p. 352.
şti, s. 2 Cas,, s.u., dec. nr. 183/1939, în Practica judiciară în materie comercială, op. cit., vol. |, p. 228.
3 A se vedea: I.L. Georgescu, op. cit, vol. |, p. 533-534; M. de Juglart, B, Ippolito, op. cit., vol. |, p. 329-361.
 106 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN /.

art. 5 din Legea nr. 11/1991, constituie infracțiune de concurență neloială întrebuințarea Î.
unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale de natură a produce confuzie cu cele |
folosite legitim de alt comerciant.
În toate cazurile de săvârşire a unor fapte de concurenţă neloială, titularul fondului de
comerț poate obține, pe calea acţiunii în justiție, încetarea sau înlăturarea actelor păgu- va
bitoare, precum şi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate (art. 6 din Legea nr. 11/1991). de
să
ca
$5. Actele juridice privind fondul de comerţ
177. Precizări prealabile. Fondul de comerţ, ca bun unitar, precum şi elementele sale
componente pot face obiectul unor acte juridice?: vânzare-cumpărare, locaţiune, garanţie ș
reală mobiliară etc.
În absența unei reglementări legale speciale în Codul comercial, actele juridice
privind fondul de comerț sunt guvernate de principiile generale ale dreptului civil, cu A
luarea în considerare a specificului obiectului acestor acte juridice.
Fiind considerat un bun unitar, fondul de comerţ se poate transmite pe cale succe- înti
sorală, în condițiile Codului civil. Exploatarea fondului de comerţ de către moştenitori se
poate face prin constituirea unei societăţi comerciale, în condițiile Legii nr. 31/1990, oria cia
unei societăţi în participaţie, în condiţiile Codului comercial2. îns
178. Vânzarea-cumpărarea fondului de comerţ. Contractul de vânzare-cumpărare
poate avea ca obiect fondul de comerţ, ca bun unitar sau elemente componente ale fon
acestuias. rec
În principiu, vânzarea priveşte fondul de comerț ca bun unitar, cu toate elementele
care îl compun. Acest lucru trebuie subînțeles, chiar dacă nu există o stipulaţie expresă ; vet
în acest sens. Soluţia se justifică prin aceea că fondul de comerț reprezintă un ansamblu î.
de elemente legate între ele prin destinaţia lor, de a servi la desfăşurarea comerțului. aci
În baza acestei soluții, vânzarea fondului de comerț, fără nicio rezervă, cuprinde şi pri
vânzarea bunurilor imobile componente ale fondului.
Vânzarea fondului de comerţ este supusă regulilor Codului civil privind contractul de poi
vânzare. Cu privire la bunurile mobile cuprinse în fondul de comerţ sunt aplicabile regulile Val
dreptului comun referitoare la înstrăinarea imobilelor, inclusiv cele privind publicitatea Bu
„imobiliară. col
În privința creanţelor şi datoriilor titularului fondului de comerţ, trebuie arătat că, în lipsa co
unei stipulații contractuale contrare în acest sens, ele se transmit ca urmare a înstrăinări se
fondului de comerț. Într-adevăr, aşa cum am arătat, potrivit noii concepții, fondul de comerț E
este o universalitate juridică şi, deci, creanţele şi datoriile fac parte din fondul de comerţ. S
Contractul de vânzare-cumpărare a fondului de comerţ dă naştere la obligaţiile speci- îs
fice acestui contract; vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut şi să îl garanteze pe
cumpărătors, iar cumpărătorul este obligat să primească bunul şi să plătească prețul. =?
Vânzarea fondului de comerţ dă naştere unei obligaţii speciale în sarcina vânzătorului E
Este vorba de obligația de a nu face concurenţă cumpărătorului. pd
apo
1 A se vedea şi |. Militaru, Operaţiuni juridice privind fondul de comerţ, în RRDA nr. 3/2006, p. 54 şi urm. -
2 Cas. III, dec. nr. 2422/1943, în Practica judiciară în materie comercială, vol. |, p. 231.
d îNR
3 Cas., dec. nr. 183/1939, în Practica judiciară în materie comercială, vol. |, p. 228.
d
4 Cas. |, dec. nr. 1279/ 1946, în Practica judiciară în materie comercială, vol. I, p. 228.
5 A se vedea B. lonescu, Garanția contra evicțiunii în ipoteza vânzării fondului de comerț, în RDC
nr. 10/2008, p. 93 şi urm.; G.-A. Constantinescu, Fondul de comerț: natura juridică şi obligația
de garanţie
pentru viciile ascunse ale acestuia, în Curierul Judiciar nr. 7/2018, p. 386 şi urm.
 ERCIANȚI — PROFESIONIȘTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 107

Obligatia există chiar dacă ea nu a fost stipulată în contract, fiind considerată o formă
manifestare a obligaţiei de garanţie a vânzătorului. Într-adevăr, vânzarea fondului de
nerț înseamnă o înstrăinare a tuturor elementelor fondului de comerț, inclusiv clientela
şată fondului de comerț. Or, începerea de către vânzător a unui comerț de acelaşi
a mică distanţă de cumpărător, are semnificația unei tulburări a folosinţei obiectului
vânzării, care angajează răspunderea vânzătorului. În acest caz, pentru a obține eventuale
păgubiri, cumpărătorul nu trebuie să facă dovada vreunui prejudiciu, ci este suficient
probeze desfăşurarea de către vânzător a unei activităţi comerciale de acelaşi gen,
e este de natură să atragă clientela fondului de comerț înstrăinat.
Vânzarea fondului de comerț constituie un act care trebuie înregistrat în registrul
omerțului. Potrivit art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990, comerciantul are obligaţia să facă
ențiune în registrul comerțului despre vânzarea fondului de comerţ. Menţiunea devine
zabilă terţilor de la data efectuării ei în registrul comerțului.
Aşa cum am arătat, contractul de vânzare-cumpărare poate avea ca obiect şi înstrăi-
area separată a unora dintre elementele fondului de comerț. O atare vânzare trebuie să
nă seama de specificul elementelor în cauză şi de prevederile legale.
“Potrivit legii, firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este
trebuințată, ci numai odată cu fondul de comerţ (art. 39 din Legea nr. 26/1 990).
„ Tot astfel, clientela şi vadul comercial sunt elemente indispensabile activității comer-
iale. şi ele sunt indisolubil legate de fondul de comeri. În consecință, ele nu pot fi
străinate decât odată cu fondul de comerţ.
Cât priveşte emblema, ea constituie un element care poate fi înstrăinat separat de
ndul de comerț, cu obligaţia pentru comerciant de a face menţiune despre acest act în
gistrul comerțului.
Aceeaşi soluție este aplicabilă şi în privința drepturilor de proprietate industrială (bre-
etele de invenții, mărci etc.) şi drepturilor de autor.
O aplicație actuală a principiilor vânzării fondului de comerţ o reprezintă vânzarea de
ctive ale societăţilor comerciale cu capital de stat, în condiţiile O.U.G. nr. 88/1997
rivind privatizarea societăţilor comerciale.
“Potrivit ordonanţei, societăţile comerciale care deţin active ce reprezintă unităţi care
tul de ot fi organizate şi pot funcţiona independent au dreptul să vândă astfel de active.
>gulile, 'ânzarea se face pe bază de licitaţie, în condiţiile legii?.
itatea "179. Transmiterea fondului de comerț ca aport în societatea privind activitatea
omercială. Fondul de comerț poate face obiectul unui aport într-o societate la a cărei
onstituire participă titularul fondului*. Deci, titularul fondului de comerţ, dorind să devină
sociat într-o societate privind activitatea comercială, se obligă să contribuie la formarea
'capitalului social al societăţii prin transmiterea către societate a fondului de comerț.
'Potrivit legii, titularul poate transmite dreptul de proprietate ori numai dreptul de folosință
asupra fondului de comerţ (art. 65 din Legea nr. 31/1990).
ze pe Transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerț ca aport în societate
| e deosebeşte de vânzarea fondului de comerţ. Acest act nu comportă primirea unui

rul 1M. Of. nr. 381 din 29 decembrie 1997. Această ordonanţă a fost modificată şi completată prin Legea
“nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (M. Of. nr. 236 din 27 mai 1999) şi
apoi prin O.G. nr. 14/2014 (M. Of. nr. 618 din 22 august 2104).
urm. "Asevedea O. Căpăţină, Mersul privatizării societăţilor comerciale cu capital de stat (coordonate juridice),
în RDC nr. 7-8/1998, p. 6 şi urm.
2 A se vedea CSJ, s. com., dec. nr. 471/1994, în Dreptul nr. 5/1995, p. 83. A se vedea şi P. Perju, op. cit.,
RDC în Dreptul nr. 8/1994, p. 64-65.
'ranţie 3 Cas. III, decizia din 20 ianuarie 1939, în RDC, 1939, p. 224.
 108 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN . COMERC

preț; în schimbul fondului de comerţ, asociatul va primi părți sociale sau acțiuni, în funcție | De
de forma juridică a societăţii. î. gestiun
Nefiind o vânzare, transmiterea fondului de comerţ ca aport în societate este câr. ŞI Prop
muită de regulile speciale privind constituirea societăţilor privind activitatea comercială. „încheie
180. Locaţiunea fondului de comerţ. Fondul de comerţ poate face obiectul unui. 18"
contract de locaţiune, în condiţiile Codului civil". | obiectu
În temeiul contractului de locaţiune, în schimbul unui preţ, proprietarul fondului, în î E Ga
calitate de locator, transmite locatarului folosința asupra fondului de comer?. „ fărăde
În lipsa unei stipulaţii contrare, dreptul de folosinţă priveşte, ca şi în cazul vânzării. Per
toate elementele fondului de comerţ. ș nirea foi
Ca efect al contractului, locatarul are dreptul să continue exercitarea comerţului sub A Lec
firmă proprie, exploatând fondul de comerț. Locatarul va putea să continue activitatea şi “x Comerțu
sub firma anterioară, menţionând în cuprinsul ei calitatea de succesor, dacă locatorul a, comerț
consimţit expres (art. 38 din Legea nr. 26/1990). „efectuăi
În aplicarea dispoziţiilor Codului civil privind contractul de locaţiune, locatarul are A
obligația să respecte destinaţia economică şi funcţională a fondului de comerţ dată de
locator. Deci locatarul nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura fondului de î
comerț, prin schimbarea destinaţiei unor bunuri ori prin înstrăinarea lor. Orice modificare |
este condiționată de acordul locatorului. Ș
În cazul consumării, în cadrul folosinţei normale, a unor bunuri cuprinse în fondul de 5. $1.
comerț, locatarul este obligat să restituie contravaloarea lor, dacă în contract nu s-a
prevăzut altfel. „182
Ca şi în cazul vânzării, locatorul are obligaţia să nu facă locatarului concurență, prin mite per
desfăşurarea unui comerț de acelaşi gen, la mică distanță de locatar. comerci:
Locaţiunea fondului de comerţ constituie un act despre care comerciantul are obligaţia FU Asti
să facă menţiune în registrul comerțului [art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990]. juridice !
O aplicaţie actuală a locaţiunii fondului de comerţ o reprezintă locația gestiunii, regle- sunt retri
mentată prin acte normative speciale?. auxiliari
În temeiul contractului de locaţie a gestiunii, regia autonomă sau societatea comer. 75. Apoi
cială cu capital de stat acordă unei persoane fizice sau juridice dreptul de exploatare au calitai
(gestionare) asupra unei secţii, uzine, fabrici ori altei subunități, în schimbul unor foloase rează. Di
patrimoniale convenite de către părți. şi agenții
Specificul contractului constă în faptul că el are ca obiect nu un anumit bun, ci gestiu- Actii
nea unei secții, uzine, fabrici sau o altă subunitate economică din structura acestoraf. zentare i
Prin gestiune se înțelege un ansamblu de operaţii prin care se asigură administrarea privind re
bunurilor unei secţii, uzine, fabrici etc. care implică punerea lor în valoare pentru obținerea.
unor rezultate economice superioare?. $2.!

1 CSJ, s. com., dec, nr. 2606/1998, în Dreptul nr. 10/1999, p. 146. 183.
2 Cas. |, decizia din 4 aprilie 1928, în PR, 1928, 111, p. 92. A. :
3 A se vedea Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome și în calitate
societăți comerciale (M. Of. nr. 98 din 1990); H.G. nr. 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionări, . i Aceş
închirierii şi locației gestiunii (M. Of. nr. 140 din 1990), H.G. nr. 140/1991 privind metodologia atribuirii în locaţie uridice re
dea sau închirierii unor subunități prin licitaţie directă (M. Of. nr. 48 din 1991; republicată în M. Of. nr. 20 484,
* Legea nr. 15/1990, H.G. nr. 1228/1990 şi H.G. nr. 140/1991 reglementează distinct contractul de UN Comer
închiriere care are ca obiect anumite bunuri aparținând regiei autonome ori societății comerciale cu capital de.
stat. Acest contract este, în esenţă, un contract de locaţiune. ŞEI i
* Asupra contractului de locaţie a gestiunii, a se vedea: S. David, Contractul de închiriere şi contractul dp 2 Sa
locaţie a gestiunii, în Dreptul nr. 10-11/1991, p. 36 şi urm. D. Clocotici, Opinii în legătură cu locaţia de gestiune, în
3 Pe
Dreptul nr. 12/1992, p. 13-17; idem, Probleme de drept din locaţia de gestiune, în RDC nr. 4/1992,
p. 59 şi urm.
 'OMERCIANȚII — PROFESIONIŞTI Al ÎNTREPRINDERII ECONOMICE (COMERCIALE) 109

De remarcat că fondul de comerț care formează obiectul contractului de locaţie a

estiunii nu cuprinde şi imobilul în care se desfăşoară activitatea, dacă locatorul nu este
i proprietarul imobilului. Potrivit H.G. nr. 140/1991, într-un atare caz este necesară
cheierea unui contract de închiriere pentru folosirea imobilului”.
„181. Garanţia reală asupra fondului de comerţ. Fondul de comerț poate face şi el
biectul unei garanții reale, în condiţiile Codului civil?.
„ Garanţia se constituie pe baza unui contract de garanţie. Ea se poate constitui cu sau
ră deposedarea de bunul care face obiectul garanţiei.
Pentru protejarea dreptului real de garanţie dobândit de creditor, legea cere îndepli-
nirea formalităţii de publicitate prevăzute de Codul civil.
Legea nr. 26/1990 prevede obligaţia comerciantului de a cere înscrierea în registrul
merțului a mențţiunii privind constituirea garanţiei reale mobiliare asupra fondului de
comerț [art. 21 it a) din lege]. Această menţiune este opozabilă terţilor de la data
efectuării ei în registrul comerțului.

lui de
Secțiunea a VIll-a
Auxiliarii profesioniştilor comercianţi
x. LA] . * + .

ficare

lul de $1. Noţiuni generale

1 s-a
182. Precizări prealabile. În realizarea activităţii lor, comercianții colaborează cu anu-
„prin mite persoane care, fie le reprezintă interesele, fie le facilitează efectuarea unor operațiuni
comerciale.
gația Astfel, există anumite persoane prin intermediul cărora comercianții încheie actele
juridice comerciale. Aceste persoane se află în raporturi de muncă cu comercianții şi
>gle- “sunt retribuite de către aceştia. Întrucât ele depind de comercianţi, doctrina le denumeşte
auxiliari dependenți. Intră în această categorie, de regulă, salariaţii comerciantului.
mer- Apoi, există alte persoane care ajută pe comercianți în activitatea lor. Aceste persoane
tare „au calitatea de comerciant şi deci sunt independente față de comercianții cu care colabo-
)ase "rează. De aceea, ele sunt denumite auxiliari autonomi. Intră în această categorie: mijlocitorii
- şi agenții comerciali.
stiu Activitatea desfăşurată de auxiliarii comercianților implică anumite raporturi de repre-
zentare între comercianți şi auxiliarii lor, care sunt guvernate de dispoziţiile Codului civil
rea privind reprezentarea şi contractul de mandat?.
rea .
$2. Principalele categorii de auxiliari ai comercianților

183. Precizări prealabile. În activitatea lor, comercianții folosesc anumite persoane

e şi în calitate de intermediari: mandatari, comisionari, agenţi comerciali etc.
tării, Aceşti intermediari au un statut juridic diferit şi acţionează în cadrul unor raporturi
ZE juridice reglementate de Codul civil sau legi speciale.
184. Mandatarii. Mandatarul este persoana care, în temeiul unei împuterniciri date de
de un comerciant, încheie acte juridice în numele şi pe seama comerciantului (art. 2009 C. civ.).
'de
'de "CSJ, s. com., dec. nr. 330/1995, în Dreptul nr. 3/1996, p. 95.
Cs), s. com., dec. nr. 2804/1999, în RDC nr. 4/2001, p. 149.
n: 3 A se vedea infra nr. 1066 şi urm.
 110 TRATAT DE DREPT COMERCIAL ROMÂN COME
Raporturile juridice dintre mandatar şi comerciant sunt reglementate de
art. 2013-2038
privind contractul de mandat cu reprezentare.
În anumite cazuri, raporturile de mandat cu reprezentare sunt grefate „de b
pe raporturile de pe p
muncă. Este cazul vânzătorilor din magazine, recepționerilor de hotel, şoferil
or de taxi etc. nr. 5
185. Comisionarii. Comisionarul este persoana care, pe baza împuternicirii date :
de un comerciant, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama comerc „
iantului. kerii
(art. 2039 C. civ.).
Supre
Raporturile juridice dintre comisionar şi comerciant sunt raporturi de
mandat fără re- /
prezentare şi sunt reglementate de art. 2043-2053 C. civ. privind contractul
de comision.
Regimul juridic al raporturilor de comision este aplicabil şi în cazul consign
atarilor şi j
expeditorilor. j
Consignatarul este persoana care, în baza împuternicirii comerciantului, încheie
acte i
juridice de vânzare a unor bunuri mobile ale comerciantului, în nume propriu,
dar pe seama jke riscur
comerciantului (art. 2054 C. civ.).
Raporturile juridice dintre consignatar şi comerciant sunt reglementate de art. 2054. 1
2063 C. civ. privind contractul de consignaţie?. față d
Expeditorul este persoana care se obligă față de comerciant să închei (art. 2
e în nume & A
propriu, dar pe seama comerciantului, contracte de transport şi să îndepl
inească opera- 5 de cu
țiunile accesorii (art. 2064 C. civ.).
Raporturile
R
dintre expeditor şi comerciant sunt reglementate de art. 2064-2071 fa C.civ.
C. civ. privind contractul de expediţie3.
Îi
186. Agenţii comerciali. Agentul este persoana pe care comerciantul
o împuter-
niceşte, în mod statornic fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât
şi să încheie con- îi
tracte, în numele şi pe seama comerciantului, în schimbul unei remuneraţii,
în una sau
mai multe regiuni determinate (art. 2072 C. civ.).
Raporturile juridice dintre agent şi comerciant sunt reglementate de art.
2072-2095
C. civ. privind contractul de agenţief.
Un regim juridic asemănător îl au şi agenții care acţionează pe anumite
piețe specia-
lizate: piața de capital, piaţa burselor de mărfuri şi piata asigurărilor.
Astfel, pe piaţa de capital pot presta cu caracter profesional servicii de investiţ
ii finan-
ciare numai intermediarii prevăzuţi de lege: societățile de servicii de investiții financi
are
autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi instituţiile de credit
autorizate de
Banca Naţională a României (art. 5 din Legea nr. 297/2004 privind piața
de capital).
Societăţile de servicii de investiţii financiare sunt societăți pe acţiuni având
ca
obiect exclusiv de activitate prestarea de servicii de investiţii financiare (art.
6 din Legea
nr. 297/2004).
Tranzacţiile cu instrumente financiare derivate de natura contractelor futures
şi cu
opțiuni se efectuează exclusiv de anumite persoane juridice denumite trader-
i (art. 29 din
Legea nr. 297/2004).
Apoi, pe piața burselor de mărfuri acţionează ca intermediari societățile de
brokeraj
şi brokeri (art. 13 şi 18 din Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri).
Societatea de brokeraj este o societate, constituită în baza Legii
nr. 31/1990, având
ca obiect principal de activitate prestarea serviciilor de brokera
j pe piaţa la disponibil
piața mixtă şi pe piaţa creanţelor [art. 3 lit. t) din Legea nr. 357/20
05].

1 A se vedea infra nr. 1104 şi urm.

2 A se vedea infra nr. 1116 şi urm,
? A se vedea infra nr. 1127 şi urm.
* A se vedea infra nr. 1136 şi urm, 1
A
 111

i cgherea asigurărilor.
gentul de asigurare este persoana fizică sau juridică autorizată de asigurător să
ieze sau să încheie contracte de asigurare în numele şi pe seama asiguratorului
pet. 2 din Legea nr. 32/2000).
Brokerul de asigurare este o persoană juridică care, pentru clienții săi, negociază sau
> contracte de asigurare şi acordă alte servicii în legătură cu protecția împotriva
rilor sau cu regularizarea daunelor (art. 1 pct. 6 din Legea nr. 32/2000).
87. Intermediarii ocazionali. Intermediarul ocazional este persoana care se obligă
e un comerciant să îl pună în legătură cu un terţ, în vederea încheierii unui contraci
096 C. civ.).
Acest intermediar ocazional mai este cunoscut şi sub denumirea de mijlocitor şi cea
virtier.
aporturile dintre intermediari şi comerciant sunt reglementate de art. 2096-2102
| E Biivind contractul de intermediere.

xecia-

inan-!
ciare.
te de.

1] ca:
>gea.

şi cu:

> din.

seraj.

'ând E
Nibil,

"1 A se vedea infra nr. 1163 şi urm.