 Testul Rorschach

 Acest test constă în prezentarea unor pete de cerneală subiectului,acesta trebuind să indice

imaginile pe care le vede. Creatorul acestui test,psihiatrul elveţian H.Rorschach, a utilizat în
primele sale experimente15 planşe cu pete de cerneală, apoi 12 şi, în final, s-a limitat la 10,
carecuprind pete clasificate în trei categorii: negre cu nuanţe de gri, negre cu nuanţe de roşu şi
colorate. Pentru caracterologie prezintă importanţă atâtforma obiectelor, cât şi identificarea
culorii. De exemplu, indicarea uneiforme precise denotă o bună capacitate de concentrare şi
observaţie, în timp ce mişcarea unui obiect arată o puternică tendinţă de introversiune,imaginaţie
şi productivitate interioară. La rândul lor, culorile pot semnifica diferite tendinţe de
extraversiune. După Rorschach, caracterul constă într-o anumită proporţie între introversiune
(mişcarea obiectelor) şi extraversiune (culoarea lor). Bazat pe această proporţie, Rorschach
astabilit patru tipuri de indivizi:
1) intratensivi – pentru care culoarea este mai puţin vizibilă decât mişcarea, caracterizaţi
printr-o viaţă interioară bogată, voinţă, imaginaţie şi relaţii puternice;
2) extratensivi– pentru care mişcarea este mai puţin vizibilă decât culoarea, caracterizaţi
prin sociabilitate şi spirit practic;
3) ambiegali – pentru care mişcarea este egală cu culoarea,caracterizaţi printr-o bună dotare
interioară şi echilibru psihic adecvat;
4) coartaţi – pentru care nu există semnificaţie nici în culoare, nici în mişcare, caracterizaţi
prin pedanţă, rezonanţă afectivă slabă,melancolie, deprimare etc.
Fiind util pentru identificarea unor trăsături caracteristice delincventului, testul Rorschach
oferă informaţii preţioase asupra unor caracteristici ale personalităţii, asupra conflictelor intra-şi
interpersonale,ca şi asupra motivaţiilor specifice ale unor eventuale conduite cu character
antisocial.
 Testul Rosenzweig
Este un test de frustrare, cuprinzând 24 de desene, care reproduce două personaje plasate într-o
situaţie frustrantă: primul îşi prezintă opinia sa asupra acestei situaţii, iar al doilea personaj (cu
care trebuie să se identifice subiectul) urmează să-şi exprime reflecţia sa asupra acestei situaţii.
Astfel, fiecare desen cuprinde două chenare: unul în care este cuprinsă vorbirea persoanei
frustrate sau frustrante, altul gol, care urmează să fie completat de subiect. Testul Rosenzweig
permite evidenţierea anumitor tendinţe agresive sau masochiste, care defineşte individul
caracterizat prin tendinţe antisociale. Sunt posibile trei direcţii de dirijare a agresiunii:
• extrapunitivă, în cadrul căreia agresivitatea este proiectată spre exterior, asupra individului care
este cauza frustrării;
• intrapunitivă, în cadrul căreia subiectul se autoacuză;
• impunitivă, în cadrul căreia se minimalizează situaţia frustrantă,evitându-se implicarea oricărei
responsabilităţi.Prin identificarea acestei direcţii pot fi depistate unele dezechilibre afective.
Ipoteza fundamentală care stă la baza testului se referă la ideea că violenţa conduitelor agresive
este direct proporţională cu intenţia motivaţiei frustrante.
  Testul Minnesota
Testul este reprezentat de un chestionar care cuprinde 550 de itemi construiţi astfel încât
să permită evaluarea principalelor caracteristici ale personalităţii şi capacitatea de adaptare a
acesteia la diferite situaţii sociale. Punctul de vedere în funcţie de care este construit testul
Minnesota încearcă să distingă trăsăturile caracteristice unor deficienţe de natură psihopatolo-
gică. Testul cuprinde 26 de categorii de întrebări al căror conţinut se referă la o multitudine de
aspecte. Subiectului i se cere să clasifice toate enunţurile în trei categorii de răspunsuri:
adevărat, fals,nuştiu.  Aceste răspunsuri sunt ordonate în 9 scale clinice, fiecare dintre ele
permiţând evidenţierea unor caracteristici psihopatologice specifice:ipohondrie, depresie, isterie,
psihopatie, masculinitate – feminitate,paranoie, psihastenie, schizofrenie şi hipomanie (vezi
Tabelul 7.1). Deşi fiecare dintre aceste scale se referă la un anumit sindrom clinic, o serie de
studii au demonstrat că ele au semnificaţii precise şi pentru domeniul normal.
Interpretarea rezultatelor acestui test se obţine cu ajutorul unorgrile de evaluare, care permit
identificarea profilului clinic al subiecţilor şi depistarea unor tendinţe de devianţă, simptomatice
pentru pronosticul conduitelor ulterioare.