Neglijarea este o forma non-fizica a violentei si reprezinta incapacitatea sau refuzul adultului de

a asigura dezvoltarea copilului in toate aspectele vietii sale. Neglijarea afecteaza negativ atat
dezvoltarea fizica a copilului, cat si pe cea psihologica.
Fenomenul migrației este bine-cunoscut pentru populația din Republica Moldova. Plecarea la
muncă peste hotare se asociază în mare parte cu aspirația adulților de a-și satisface necesitățile
legate de casă, familie, sănătate, creșterea și dezvoltarea copiilor. Unii adulți pun un accent mai
mare pe bunăstarea familiei, alții sunt în căutarea experienței și creșterii profesionale. Cauzele
migrației sunt foarte diverse. Plecarea la muncă peste hotare poate fi pe termen scurt, determinat
sau – pe termen lung, nedeterminat
Decizia de a pleca peste hotare este una provocatoare și uneori riscantă, implică cheltuieli și
beneficii, necunoaștere și schimbare. În majoritatea cazurilor, părinții nu au posibilitatea să plece
peste hotare împreună cu copiii de la bun început sau nu își doresc acest lucru, pentru că
intenționează să revină acasă. Astfel, copiii rămân în grija bunicilor, a rudelor apropiate sau a
altor persoane.Indiscutabil este faptul că un mediu familial favorabil este factorul cheie în
dezvoltarea unei personalități armonioase.

Absenţa unuia sau a ambilor părinţi poate fi asociată cu o serie de probleme sau cu neasigurarea
unor nevoi ale copilului:
-neglijarea alimentară (privarea de hrană, absenţa mai multor categorii de alimente esenţiale
creşterii, mese neregulate etc.),
-neglijarea vestimentară (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari,
haine murdare),
-neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi),
-neglijarea medicală (absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de
control, neaplicarea tratamentelor prescrise),
-neglijarea locuinţei (locuinţă prost întreţinută, neîncălzită, risc de incendiu, mobilier absent sau
aflat în stare de degradare, substanţe toxice aflate la îndemâna copilului etc.),
-neglijarea educaţiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa
modelelor de învăţare a abilităţilor de viaţă independentă, lipsa de urmărire şi supraveghere a
situaţiei şcolare).
Copiii lăsaţi nesupravegheaţi perioade îndelungate de timp înfruntă o serie de riscuri, de la:
• supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult (gătitul, menajul, spălatul
hainelor, plata facturilor lunare etc.), îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici;
• vulnerabilitate la abuzuri fi zice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi
prostituţie (agresorii sexuali, recrutorii sau traficanţii de persoane, persoanele care exploatează
copii prin muncă îşi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi);
• insuficienta dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă necesare pentru a face faţă
dificultăţilor viitoare ca adult: independenţa în luarea deciziilor, încrederea în forţele proprii,
abilităţi de management al timpului şi al banilor, controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi
comunicare etc.;
• însuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial funcţional, a unui
mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din
cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă;
• debutul precoce al vieţii sexuale: în special puberii şi adolescenţii vor căuta afecţiunea şi
aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaţiile intime (lipsa unei
educaţii adecvate privind viaţa sexuală, lipsa supravegherii, supraaglomerarea
cu sarcini în familie pot conduce la relaţii intime, fugă de acasă, concubinaj, comportamente cu
risc crescut pentru contractarea unor infecţii cu transmitere sexuală sau chiar apariţia de sarcini
nedorite la vârste fragede).
Una dintre problemele esenţiale cu care se confruntă cel mai adesea copilul ai cărui părinţi sunt
plecaţi la muncă în străinătate o reprezintă rămânerea acestuia fără îngrijirea părintească (sau
fără o persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sau cu putere de
reprezentare legală a acestuia).
Plecarea unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate presupune schimbări în viaţa
familiei, schimbări mai mult sau mai puţin previzibile sau controlabile de către toţi membrii
acesteia. Acesta poate fi un eveniment pregătit din timp în cadrul familiei astfel încât toţi
membrii familiei sunt la curent cu schimbarea ce va urma, sau dimpotrivă poate fi un eveniment
total neaşteptat pentru unii membrii din familie.
Plecarea unui părinte din apropierea copilului, din preajma activităţilor lui curente poate produce
acestuia trăiri intens psihotraumatizante imediat, şi ulterior o perioadă de viaţă stresantă deoarece
presupune eforturi din partea copilului pentru a se adapta la schimbările din viaţa sa, la noua
situaţie (absenţa părinţilor, dorul de părinţi, să se obişnuiască cu persoana de îngrijire şi cu
familia acesteia, să înveţe să se gospodărească singur etc.).
In concluzie, pot afirma cu certitudine ca plecarea parintilor peste hotarea si lasarea copiilor in
ingrijirea altor persoane, ere efecte foarte mari asupra dezvoltarii copilului, de cele mai dese ori
manifestandu-se prin diverse forme de neglijari. Aceste neglijari ii face pe copii sa-si piarda
increderea fata de cei din jurul lor, chiar si in proprii parinti.