Originea noţiunii de excluziune socială se

regăseşte în Franţa deceniului al şaptelea al

secolului trecut prin referinţe vagi în Relativitatea. Indivizii sunt excluşi dintr-o anumită
societate. Excluziunea poate fi identificată numai
discursurile publice despre „cei excluşi”
prin comparaţie;

Agentul. Indivizii sunt excluşi printr-un mecanism

Există câteva elemente comune tuturor
sau de către un agent (părinţi, şcoală, comunitate,
încercărilor de definire (Atkinson, 1998): guvern, alte instituţii sau prin autoexcluziune);

Excluziunea este cauzată de o acţiune a unui individ, a Dinamica. Excluziunea vizează nu numai condiţiile
unui grup sau a unei instituţii. O persoană se poate de viaţă prezente, ci şi perspectivele, şansele pe
autoexclude social prin propria sa voinţă sau poate fi termen lung;
exclusă ca urmare a deciziilor asumate sau neasumate,
voite sau nu, ale altor oameni, organizaţii sau instituţii.
Excluziunea nu este doar un rezultat al circumstanţelor
de moment, dar şi un impact asupra perspectivelor de
pieţei muncii care promovează integrarea
viitor ale persoanei afectate; economică;

Delimitari
conceptuale ale sistemului statului bunăstării care susţine
integrarea socială;
excluziunii sociale: Excluziunea socială prezintă defi cienţe la
nivelul:
sistemului familiei şi copilului care oferă integrare
personală;

sistemului democratic şi legal ce presupune

integrarea civică;

persoane cu handicap fi zic şi psihic,persoane cu

tendinţe de suicide;

După Lenoir, excluşii reprezentau toate

categoriile sociale care nu erau incluse în
veteranii invalizi, copii abuzaţi,
sistemele de asigurări sociale specifi ce
statului social:

familii cu părinţii divorţaţi, consumatori de

droguri,