Panteonul din Roma, principala clă dire antică ce a inspirat neoclasicismul.

Trei elemente să le reținem pentru că le vom observa la majoritatea

clă dirilor neoclasice: coloanele (corintice în cazul de față ), acoperișul
triunghiular și domul (în care ar încă pea o sferă perfectă ).

         De altfel, chiar putem enunța în acest sens câ teva tră să turi ale stilului:

 Preia toate figurile și formele geometrice considerate perfecte -

domul (sfera), cercul, triunghiul, pă tratul sau dreptunghiul - ca
expresii ale unei rigori matematice, științifice, raționaliste.
 Recreează o atmosferă specifică , antică , foarte diferită în peisajul
urban, chiar și un ochi mai puțin antrenat putâ nd recunoaște o
clă dire neoclasică tipică sau chiar și numai elementele clasicizante
ale unor imobile ce combină mai multe stiluri.
 Coloanele amintesc, de asemenea, de antichitate, putâ nd fi dorice (cu
capiteluri drepte, simple), ionice (cu capiteluri în coarne de berbec) și
corintice (cu capiteluri înfrunzite).

Fig. 2. Cele trei ordine de coloane.

 Este un stil care exprimă noblețe și gravitate, echilibru, stă ri

meditative, cu foarte multe detalii fizice în cazul statuilor, adeseori
idealizate, nu neapă rat realistice.
 Neoclasicismul iubește perfecțiunea proporțiilor. Lucrează cu
tipologii și caractere clar conturate, dar exagerate, idealizate,
perfecte și ireale, nu cu indivizi ori persoane.
  Atâ t în arhitectură câ t și în sculptură , desfă șurarea elementelor se
face pe verticală și orizontală , fă ră diagonale ca în baroc, fă ră ruperi
de planuri, fă ră unduiri ca în art-nouveau-ul de mai tâ rziu.
 Clă dirile și statuile neoclasice sunt durative și relaxate, exprimă o
desfă șurare temporală , spre deosebire de cele baroc care sunt
momentale - imortalizează momente foarte concrete (încordă ri ale
mușchilor, urlete, aruncă ri de obiecte etc.)
 Clă diri cu proporții armonioase, cupole, portițe și coloane
triunghiulare astă zi au devenit mâ ndria sa.
 Sursă :
https://olnafu.ru/art%C4%83-%C8%99i-divertisment/140897-
neoclasicismul-%C3%AEn-arhitectur%C4%83-cladiri-celebre-
%C8%99i.html

 La sfarsitul secolului al XVIII-lea, descoperirile vestigiilor antice de la

Pompeii si Herculaneum conduc la reconsiderarea valorilor
antichitatii greco-romane. Influentat de gandirea din Secolul
Luminilor, neoclasicismul impune dominatia rigorii, avand ca modele
arta greaca si cea romana. Antichitatea este in opoziiie cu conceptiile
baroce, iar aceasta noua lectura este menita sa duca la
redescoperirea simplitatii si profunzimii naturii, spre deosebire de
trairile superficiale ale rococo-ului. Temele mitologice si antice sunt
din nou prezente.
 Iluminismul din secolul XVIII-lea reia miscarea seculara si
democratica inceputa in Renastere. Biserica si monarhiile din Europa
pierdusera puterea absoluta pe care o exercitasera in perioada
baroca. Acest lucru i-a determinat pe arhitecti sa renunte la opulenta
specifica stilului rococo si sa revina la arhitectura greaca si romana,
asociate ideilor laice si democratice. Bisericile si palatele si-au
pierdut suprematia in beneficiul altor institutii, cum ar fi muzeele,
bibliotecile, teatrele, bancile, bursele de valori si universitatile.
 Caracteristicile stilului
 Se manifesta un curent ce se opune excesului decorativ, exuberantei
barocului si rococo-ului, ajungandu-se la un stil sobru, sever, in
deplina concordanta cu filosofia rationala a epocii luminilor.
 Neoclasicismul se preocupa de logica ansamblului volumelor clasice,
iar arhitectura este caracterizata prin simplitatea formelor
geometrice, detaliile grecesti, in special dorice sau romane, folosirea
dramatica a coloanelor si o preferinta pentru zidurile goale.

Se știe că stilurile clasice sunt inspirate din operele de artă ale Greciei și
Romei antice, de aceea și stilul Neoclasic poate fi descris ca un stil elegant,
prețios, sobru și uneori pompos. Deși caracteristicile de bază ale acestui stil
au fost preluate din stilul clasic, totuși această notă de grandoare și de
inaccesibil nu se regă sește în totalitate și în stilul Neoclasic. Nu este ieftin,
în schimb se poate reinterpreta sub o formă mai accesibilă .

Stilul neoclasic este un stil al eleganței și bunului gust, potrivit iubitorilor

de artă , pentru cei care apreciază calitatea și valoarea obiectelor de design.
Se potrivește locuințelor mari, aerisite, cum ar fi casele interbelice unde
sunt pă strare elementele clasice originale (stucaturi, parchet sau mozaicul).
Într-un interior Neoclasic vom descoperi elemente de decor cu design
grațios, dar într-o linie mai simplă și realizate din materiale moderne.
Eleganța, finețea și frumusețea tipice stilului clasic nu se pierd, ci capă tă noi
valențe.

O serie de culori și nuanțe sunt utilizate frecvent în amenajă rile neoclasice,

iar aici mă refer la culorile naturale și nuanțele deschise: alb, crem,
mă sliniu, culoarea nisipului sau a smaraldului. Se utilizează frecvent și
constrastul alb-negru atunci câ nd se dorește un decor solemn. Accentele
de culoare au rolul de a anima interioarele monocromatice. Într-un decor
neoclasic, accentele de culoare se folosesc moderat, deci nu vom întâ lni
excese. Cele mai îndră gite accente sunt turcoaz, albastru marin sau albastru
închis, roșu bordeaux etc.

Finisajele și elementele tipice stilului neoclasic sunt profilele decorative,

ancadramentele care integrează tapetul și ornamentele florale pentru
pereți. Vopselele decorative și modelele de tapet discrete sunt, de
asemenea, utilizate în amenajă rile neoclasice. Pentru pardoseli se folosește
lemnul (parchet din lemn masiv) și gresia care imită textura materialelor
naturale (marmură , piatră sau lemn).

Ion Diamandi comentarii

Actualizat: 10.03.2018 - 16:03

Într-adevă r, în perioada în care în ţara noastră au început să se dezvolte

construcţiile, acestea au fost influenţate atâ t de stilurile care se instalaseră
deja de mult timp în ţă rile Occidentului câ t şi cele ale momentului, la toate
adă ugâ ndu-se elemental autohton. Este deci evident că a reprezentat un dat
faptul că a rezultat un eclectism, acesta manifestâ ndu-se nu numai în
fiecare caz de construcţie în parte ci şi la nivel de cartier. Casele nu sunt la
fel, nu au acelaşi stil dar aspectul generaleste unul frumos, de echilibru. În
plus, tot ca rezultat al acestui eclectism, a rezultat şi un stil propriu care îşi
are deja un loc binemeritat în arhitectura mondială , stilul neoromâ nesc.

Ne propunem să trecem în revistă influenţele diferitelor stiluri de

arhitectură şi să vedem ce case  au rezultat în urmă şi vom începe cu stilul
neoclasic.

Numeroase case cu stil neoclasic predominant, unele renovate, sunt de

vâ nzare şi nu întâ mpltor este faptul că multe din exemplele date în acest
episod au fost oferite de Artmark. Este bine de menţionat că după o
restaurare corectă , aceste case au o valoare deosebită iar, atâ t prin
arhitectura lor câ t şi prin interioare, pot deveni reşedinţe luxoase sau
că pă ta alte destinaţii.

 Stilul neoclasic

Neoclasicismul, stilul revoluției burgheze, este o mișcare în arta plastică ,

arhitectură și artele decorative, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea,
caracterizată prin revirimentul stilului clasic grecesc și roman dominat
de rigoare şi simplitate, sobrietate şi unitate, în opoziție cu
concepțiile baroce şi rococo. În arhitectură, întoarcerea la formele
greco-romane se traduce prin claritate a expunerii, simplitate a
structurii prin intermediul ordinii, simetriei şi  proporțiilor, cum este
cazul Palatului Ştirbei de pe Calea Victoriei.

În ciuda impozită ţii, construcţiile, gră dinile şi interioarele emană o

impresie de linişte. O influență importantă au avut-o cei care au că lă torit în
Italia și au descoperit ruinele construcțiilor mă rețe ale Romei antice, cu
ziduri masive, solide, coloane, toate de un caracter monumental, în planuri
mă rginite de drepte, cu suprafețe în care toate muchiile sunt
perpendiculare sau paralele cu pă mâ ntul, cu ornamente simple însă frumos
executate care  dau impresia stabilită ții,  în comparație cu construcțiile în
linii șerpuitoare, agitate ale stilurilor  baroc sau rococo.

Arhitectura este solemnă, deseori pompoasă, riguroasă și rigidă, chiar

aspră dar, în același timp, armonioasă. Construcțiile  sunt frumoase
conform noilor percepte estetice și funcționale, fațadele echilibrate,
proporționate și decorate. Locuințele având în faţă coloane sunt
grațioase, confortabile, grandoarea  se îmbină cu eleganța. De la
intrare se traversează o curte de onoare, care se aseamănă cu un
paralelogram, unde se găsește grădina, uneori cea principal, poarta
propriu-zisă are forma uni arc de triumf, iar la dreapta și la stânga
sunt alte construcții pentru servitori și dependințe. Încăperile sunt
mari, bine luminate. În planul casei se poate observa forma de bară,
cu deschidere spre curte și gradină care permite o relație directă
între spațiul construit și cel exterior.

Caracteristici neoclasice

În secolul al XVIII-lea, lucră rile scrise ale arhitecților renascentist Giacomo

da Vignola și Andrea Palladio au fost traduse în mare mă sură și citite.
Aceste scrieri au inspirat aprecierea Ordonanțelor clasice de arhitectură și
a arhitecturii frumos proporționate a Greciei antice și a Romei. Clă dirile
neoclasice au numeroase (desi nu toate) patru caracteristici: (1) forma
planului simetric și fenestrat (adică plasarea ferestrelor); (2) coloane
înalte, în general dore, dar uneori ionice, care ridică înă lțimea totală a
clă dirii. În arhitectura rezidențială , un portic dublu; (3) pedunturi
triunghiulare

Începuturile arhitecturii neoclasice

Un important gâ nditor din secolul al XVIII-lea, preotul iezuit franțuzesc

Marc-Antoine Laugier, a susținut că toată arhitectura provine din trei
elemente de bază : coloana , entablatura și frontonul . În 1753, Laugier a
publicat un eseu despre lungimea că rții care a subliniat teoria sa că toate
arhitecturile cresc din această formă , pe care el a numit-o Primitivă Hut .
Ideea generală era că societatea era cea mai bună atunci câ nd era mai
primitivă , că puritatea este nativă în simplitate și simetrie.

Romantizarea formelor simple și a Ordinelor clasice sa ră spâ ndit în

coloniile americane . Clă dirile neoclasice simetrice modelate după templele
grecești și romane clasice au fost considerate a simboliza principiile
justiției și democrației. Unul dintre cei mai influenți Pă rinți fondatori,
Thomas Jefferson , a atras ideile lui Andrea Palladio atunci câ nd a elaborat
planuri arhitecturale pentru noua națiune, Statele Unite.

Design-ul neoclasic al lui Jefferson pentru statul de stat din Virginia în 1788
a început să se rostogolească pentru construirea capitalei națiunii în
Washington, DC Casa de stat din Richmond a fost numită una dintre cele
zece clă diri care au schimbat America .

Clă diri neoclasice renumite

După Tratatul de la Paris, în 1783, câ nd coloniile formează o Uniune mai

perfectă și dezvoltă o constituție, Pă rinții fondatori s-au îndreptat spre
idealurile civilizațiilor antice. Arhitectura grecească și guvernul româ n au
fost temple nondenominationale față de idealurile democratice. Jefferson's
Monticello, Capitolul Statelor Unite, Casa Albă și clă direa Curții Supreme a
Statelor Unite sunt toate variantele neoclasice - unele fiind mai mult
influențate de idealurile Palladiene și unele mai mult ca templele de
Renaștere grecești. Arhitectul istoric Leland M. Roth scrie că " întreaga
arhitectură a perioadei din anii 1785-1890 (și chiar mai mult pâ nă în 1930)
a adaptat stilurile istorice pentru a crea asociații în mintea utilizatorului
sau a observatorului care să consolideze și să consolideze scopul funcțional
al clă dirii. "

Despre casele neoclasice

Cuvâ ntul neoclasic este adesea folosit pentru a descrie un stil arhitectural ,
dar neoclasicismul nu este de fapt un stil distinct. Neoclasicismul este o
tendință sau o abordare a designului, care poate include o varietate de
stiluri. În timp ce arhitecții și designerii au devenit cunoscuți pentru munca
lor, numele lor s-au asociat cu un anumit tip de clă dire - Palladian pentru
Andrea Palladio, Jeffersonian pentru Thomas Jefferson, Adamesque pentru
Robert Adams.

Practic, este totul neoclasic - Revival clasic, Renașterea romană și

Renașterea greacă .

Deși ați putea asocia neoclasicismul cu clă dirile publice mari, abordarea
neoclasică a determinat și modul în care construim case particulare. O
galerie de case private neoclasice dovedește punctul. Unii arhitecți
rezidenți sparg stilul arhitectural neoclasic în perioade distincte de timp -
fă ră îndoială , pentru a asista agenții imobiliari care comercializează aceste
stiluri de origine americane .

Transformarea unei case construite într-un stil neoclasic poate merge

foarte prost, dar acest lucru nu este întotdeauna cazul. Arhitectul scotian
Robert Adam (1728-1792) a reproiectat Casa Kenwood din Hampstead,
Anglia, din ceea ce era numit un conac "dublu-pile" într-un stil neoclasic. El
a remodelat intrarea nordică a lui Kenwood în 1764, așa cum se subliniază
în Istoria lui Kenwood pe site-ul Web English Heritage.

fost o mișcare internațională . Arhitecții au reacționat împotriva exceselor și

a ornamentelor profuse utilizate în arhitectura barocului tâ rziu . Noua
arhitectură „clasică ” a subliniat calită țile planare, mai degrabă decâ t
ornamentele sculpturale elaborate atâ t în interior, câ t și în exterior.
Proiecțiile și recesiunile și efectele lor de lumină și umbră erau mai plate;
basoreliefurile sculpturale erau plate și tindeau să fie încadrate de frize,
tablete sau panouri. Aceasta a fost prima arhitectură clasică „dezbră cată ” și
a pă rut a fi modernă în contextul perioadei revoluționare din Europa. Cel
mai elementar, ca în opera lui Etienne-Louis Boullée , era extrem de
abstract și pur din punct de vedere geometric. Neoclasicismul a influențat
și planificarea orașului; vechii romani folosiseră o schemă consolidată
pentru planificarea orașului atâ t pentru apă rare, câ t și pentru confortul
civil, cu toate acestea, ră dă cinile acestei scheme se întorc chiar și la
civilizații mai vechi. Cel mai de bază , sistemul de rețea al stră zilor, un forum
central cu servicii ale orașului, două bulevarde principale ușor mai largi și
strada diagonală ocazională erau caracteristice designului roman foarte
logic și ordonat. Fațadele antice și amenajă rile clă dirilor erau orientate
că tre aceste modele de proiectare a orașelor și tindeau să funcționeze
proporțional cu importanța clă dirilor publice. Multe dintre aceste modele
de planificare urbană și- au gă sit drumul în primele orașe moderne
planificate din secolul al XVIII-lea. Exemple excepționale includ Karlsruhe
Washington, DC, Sankt Petersburg, Buenos Aires, Havana și Barcelona.
Modele contrastante pot fi gă site în desenele moderniste exemplificate de
Brasilia , mișcarea orașului Garden , levittowns . Arhitectură neoclasică -
https://ro.xcv.wiki/wiki/Neoclassical_architecture#Neoclassicism