Curs 2 –

Introducere în
planificarea și
managementul
strategic

L E C T. U N I V. D R . A N A - M Ă D Ă L I N A
P O T C O VA R U
Structura curs

1. Contextul apariţiei
managementului în sectorul public

2. Delimitări conceptuale
privind strategia
 La începutul sec XXI – experiența sectorului privat referitoare la
planificarea și managementul strategic a reprezentat o sursă de
inspirație pentru cercetătorii preocupați de problematica administrației
publice și a modernizării sectorului public;

Bryson (1988) a descris experiența sectorului privat american drept un

,,depozit de sfaturi” despre cum se realizează planificarea strategică și
cum se implementează eficient managementul strategic în sectorul
public;
Fundamentarea
teoretică (I) Ideea de a adopta decizii strategice a apărut și s-a dezvoltat în
organizațiile publice începând cu anii ‘50-’60 ai secolului trecut, fiind
asociată cu stilurile profesionale de conducere întâlnite în marile
corporații;

Druker (1954) a prezis că viitorii manageri din sectorul privat ar trebui

să aibă capacitatea de a înțelege mediul organizațional complex și
turbulențele din cadrul acestuia pentru a adopta decizii strategice care
să permită adaptarea organizațiilor la dinamica schimbărilor de la nivel
local, regional, național și global.
 Ca şi în sectorul privat, primele etape
ale abordării strategice au însemnat
mai mult planificare decât
management.
Fundamentarea
teoretică (II)
Deciziile strategice sunt
fundamentale; afectează natura şi
direcţia activităţilor şi viitorul
organizaţiei; au limite da natură
politică şi constituţională.
Demersul strategic
Demersul strategic trebuie înţeles la justa lui valoare, fără a
vedea în el un fel de panaceu dar şi fără a-i neglija
importanţa: orice proces de planificare strategică este
justificabil numai în cazul în care ajută factorii de decizie să
gândeasă şi să acţioneze strategic
 Există o lungă tradiție de preluare și
adoptare a metodelor, tehnicilor și
practicilor de management din sectorul
privat în sectorul public
Adoptarea
deciziilor
strategice
Adoptarea deciziilor strategice vizează
aspecte similare precum:
Identificarea
Analiza resurselor
Definirea și variantelor de
Analiza situației (umane, materiale,
structurarea atentă acțiune posibile și
actuale tehnice, financiare,
a obiectivelor vizate alegerea variantei
informaționale)
optime
 Strategie

- Gândire strategică
Concepte de
bază
- Management strategic

- Planificare strategică
Necesitatea modernizării serviciilor publice - serie de
provocări care au apărut la începutul anilor ’90
Eşecul ţărilor cu economie
planificată în asigurarea
bunăstării cetăţenilor;
Limitarea resurselor publice
disponibile;
Transferurile de putere de la
nivel naţional către
colectivităţile locale;
Mondializarea economiei, care a
obligat organizaţiile, chiar şi pe
cele publice să facă faţă
eficacităţii crescute sau să
dispară;
Dezvoltarea schimburilor care
au schimbat mărimea pieţelor,
care altădată erau doar
regionale şi naţionale şi care
acum au devenit europene şi
chiar mondiale;
Dezvoltarea puterii
consumatorilor şi
producătorilor;
Apariţia curentelor de gândire
ultraliberale, care au luat
importanţă peste tot în lume şi
care s-au tradus prin apologia
pieţei şi critica sistematică a
administraţiei;
Reglementările naţionale sau
europene, care au redus
barierele protecţioniste şi
monopolurile;
Intensificarea informării şi a
educării cetăţenilor, fapt care
permite o mai bună cunoaştere
şi apreciere a ofertelor
disponibile;
Creşterea economică redusă,
care a determinat organizaţiile
private să caute noi pieţe şi să
nu ezite să preia activităţi care în
mod tradiţional aparţineau
serviciului public
Reducerea monopolurilor
naturale, datorate evoluţiei
tehnologice;
Stabilizarea democraţiei, ceea ce
permite exprimarea unui număr
mai mare de aşteptări.
Rezultatele criticabile ale serviciilor publice

- Slăbiciunile - Proasta
strategiei şi gestiunii concretizare a
organizaţiilor intenţiilor sociale
publice; iniţiale
 - Criza de legitimitate a administraţiei
publice, în modul său tradiţional de
funcţionare: se concentrează prea mult
pe elementele interne ale organizaţiei
şi pe perspectiva pe termen scurt
Provocările au
condus la:
- Necesitatea implementării
managementului strategic şi
elaborarea de strategii pe termen lung
la nivelul organizaţiilor publice
 Au devenit imperative;

Noile abordări ale

managementului Au condus la apariția și dezvoltarea Noului
din sectorul Management Public,
public
Principiul „reinventării guvernării” al lui Osborne
și Gaebler (1992) s-a manifestat în administrația
publică din întreaga lume, începând cu Statele
Unite, Canada, sau Australia și până în Europa.
 Se poate vorbi despre
descoperirea unui “nou model” în
ceea ce privește sectorul public
- Un model diferit de administrația birocratică tradițională, caracterizat
prin:

◦ Libertatea managerilor de a coordona, acționa și garanta

rezolvarea problemelor;
◦ Punerea în practică a criteriilor și măsurilor de performanță
explicite;
◦ Importanța semnificativă acordată controlului și rezultatelor;
◦ Intensificarea concurenței; adaptarea stilului de management
din sectorul privat;
◦ Introducerea disciplinei și controlului în utilizarea resurselor
Perspectiva strategică:

Ia în considerare organizaţia în raport cu mediul în care aceasta funcţionează;

Stabileşte scopuri clare pentru organizaţie;

Îndepărtează atenţia de la gestionarea operaţiilor de rutină spre strategii de modelare

a viitorului organizaţiei;

Preocuparea principală este aceea de a poziţiona organizaţia astfel încât să facă faţă
incertitudinii ce caracterizează mediul.
Strategia – concept
“Arta de a coordona forţele militare, politice, economice şi morale implicate în
conducerea unui conflict sau în pregătirea apărării unei naţiuni sau unei comunităţi de
naţiuni” (Larousse, Dictionnaire Encyclopédique, 1988)

În teoria şi practica managementului conceptul de strategie a apărut în anii ’60, în

condiţiile redresării economice după cel de-al doilea război mondial.

S-a dezvoltat progresiv sistemul managementului strategic, care a impus conceptul de

strategie drept element central.
Definiții ale strategiei (I)
“Determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor unei organizaţii, adoptarea
cursurilor de acţiune şi alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor”
(Chandler, 1962)

„Axul comun al activităţii economice, pe care organizaţia o realizează sau prevede

să o facă în viitor şi identifică patru componente ale strategiei: domeniul
produs/piaţă, vectorul de creştere, avantajul competitiv şi sinergia” (Ansoff)

“Ansamblu de decizii şi acţiuni relative pentru alegerea mijloacelor şi pentru

articularea resurselor în vederea atingerii obiectivului”. (McKinsey: Strategic
Management, Prentince-Hall, 1984).

Plan (de acţiune), stratagemă (manevră de păcălire), model de comportament,

poziţie şi perspectivă (Henry Mintzberg, 1987)
 „Direcția și scopul unei organizații pe termen lung, care își
atinge avantajul într-un mediu schimbător, prin configurația
sa de resurse și competențe, cu scopul de a îndeplini
așteptările stakeholderilor” (Gerry Johnson şi Kevan
Scholes)

Definiții ale “Structură de scopuri, politici, programe, acțiuni, decizii sau

alocări de resurse care definesc ceea ce este organizația, ce
strategiei (II) face ea și de ce face ceea ce face” (Bryson)

“Ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen

lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu
resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului
competitiv potrivit misiunii organizaţiei” (Popa, 2004)
Care sunt elementele de
bază ale unei strategii?
Elementele de bază ale unei strategii:

Opțiuni
Viziune Misiune Obiective
strategice

Avantaj
Resurse Termene
competitiv
Strategia- în sectorul - Document de politici publice pe termen
public este definită mediu și lung care definește politica
conform Guvernului cu privire la un anumit domeniu
HG 870/2006 privind de politici publice în care se impune
,,Strategia pentru adoptarea unor decizii privind o serie de
îmbunătăţirea aspecte importante.
sistemului de
elaborare,
coordonare şi
planificare a - Strategia este formulată în vederea
politicilor publice la elaborării unei noi politici publice în
nivelul administraţiei domeniul respectiv, precum și în cazul în care
publice centrale” politicile publice actuale necesită o
(2006) îmbunătățire semnificativă”.
Pollit şi 1. Strategii de menţinere → întărirea mecanismelor
tradiţionale de gestiune
Bouckaert au
grupat 2. Strategii de minimizare → reducea domeniului public prin
strategiile de privatizarea serviciilor ce revin în mod tradiţional sectorului
public
reformă a
sectorului 3. Strategii de modernizare → autorităţile publice au intenţia
de a-şi organiza într-un alt mod structurile şi procedurile
public în patru (modernizarea managerială şi modernizarea participatorie
categorii:
4. Strategii de marketizare → orientarea sectorului public şi a
valorilor sale către practicile şi tehnicile din sectorul privat
 - Veritabile metode de modernizare a procesului de formulare și
implementare a politicilor publice și eficientizare a actului de
guvernământ;

- Au devenit general acceptate ca instrumente de stimulare a

procesului decizional la nivelul organizațiilor publice;
Planificarea
strategică și
- Foarte importante pentru autoritățile publice centrale și locale;
managementul
strategic
- Au fost implementate la nivel general în instituțiile publice;

- Factorii de decizie din sectorul public trebuie să înțeleagă și să

știe cum să utilizeze instrumentele/metodele/tehnicile specifice PS
și MS.
 - Modelul tradițional de AP se concentrează prea mult pe elementele interne ale
Considerații pentru organizației și pe perspectiva pe termen scurt, în defavoarea abordării în perspectivă a
provocărilor cu care se confruntă organizația
care conceptele,
metodele, tehnicile - PS și MS permit îmbunătățirea calității deciziilor (oportunități și amenințări), se preocupă
de stabilirea priorităților și obiectivelor pe termen lung
și instrumentele
specifice - MS se dovedește a fi un instrument excelent pentru a gestiona eficient schimbările

planificării
strategice pot fi - PS permite gestionarea principalelor probleme și anticipează gândirea anticipativă și
conducerea vizionară din partea managerilor publici
împrumutate de la
sectorul privat - Implementarea MS facilitează concentrarea factorilor/actorilor implicați asupra misiunii,
obiectivelor și priorităților organizației și îmbunătățește comunicarea între părțile interesate
pentru a fi
- PS și MS orientează activitatea organizației către conceptul de eficacitate (obținerea unor
adaptate și rezultate cuantificabile) și gestionarea eficientă a resurselor în scopul maximizării
efectelor conducând la îmbunătățirea performanței organizației
implementate în
sectorul public - MS oferă un cadru coerent și structurat pentru revizuirea execuției planului/strategiei și
pentru controlul activității organizației
Întrebări? VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE