EXAMEN NURSING GENERAL

SEMESTRU II, AN UNIVERSITAR 2011 – 2012

GRILE DE EXAMEN CURS

1. Recoltările de sânge pentru dozarea hormonilor hipofizari:

a) necesita 10 – 20 ml sange pe substanta anticoagulanta,
b) necesita 20 ml sange fara restrictia “a jeune”,
c) necesita 10 – 20 ml sange fara substanta anticoagulanta,
d) se fac dupa dieta hipolipidica.

2. Testul cu hidrocotrizon pune în evidenţă:

a) hiperfuncţia lobului anterior al hipofizei,
b) hipofunctia tiroidiana,
c) prezenta de tumori ale medulosuprarenalei,
d) hiperfunctia medulosuprarenalei.

3. Explorarea medulosuprarenalei implica:

a) probe de provocare care favoriza o descărcare de cortizol,
b) cu 12 ore înainte de proba, bolnavii vor fi lăsaţi fără medicamente sedative,
c) proba produce crize de hipotensiune arterială,
d) proba nu necesita interventie de urgenţă la nevoie.

4. Testul presor la rece se bazează pe reacţia vasomotorie simpaticotonă faţă de frig:

a) sub acţiunea frigului tensiunea arteriala se ridică cu 50 mm Hg,
b) revine la valori iniţiale în 2-3 minute,
c) in cazul tumorilor sistemului cromafin apare o hipofuncţie medulosuprarenalei,
d) testul presor la rece se pot provoca crize de hipotensiune arteriala.

5. Testarea tulburărilor metabolismului glucidic in insuficienţa corticosuprarenală cuprind:

a) determinarea glicemiei – cu valori mari,
b) proba glicemiei provocate – curba hiperglicemiei provocate creşte rapid,
c) proba glicemiei provocate – curba hiperglicemiei provocate creşte lent,
d) bolnavii cu insuficienţă corticosuprarenală nu au nevoie de un aport continuu de glucide.
6. Explorarea funcţională a glandei tiroide cuprinde:
a) testul presor la rece – in caz de hipertiroidism valorile tensionale scad cu 30-60 mm Hg şi
revin la valorile iniţiale rapid,
b) determinarea timpului mediu de reîncălzire a extremităţilor – in hipertiroidism
extremitatile sunt prost irigate,
c) determinarea timpului mediu de reîncălzire a extremităţilor – in hipotiroidism
vasele extremităţilor sunt prost irigate,
d) in hipertiroidism arderile sunt scazute.
7. Tulburarile metabolice in hipertiroidism cuprind:
a) mobilizarea depozitelor de glicogen cu hiperglicemie şi glicozurie,
b) in hipertiroidism valorile colesterolemiei sunt crescute,
c) acţiunea hormonilor tiroidieni în exces nu produce alterări funcţionale hepatice,
d) raportul între colesterolul esterificat şi total creşte hipertiroidism.

8. Explorarea funcţională a testiculelor cuprinde:

a) spermatograma urmăreşte stabilirea sterilităţii masculine şi a insuficienţei
testiculare,
b) pentru dozarea hormonilor gonadotropi asistenta are sarcina de a recolta urina de
dimineata,
c) pentru cercetarea hormonilor gonadotropi se dozeaza: hormonii androgeni, 17-
cetosteroizilor nu şi hormonii estrogeni,
 d) urina pentru dozari hormonale nu se conserva cu acid acetic.

9. Biopsia funcţională a endometrului:

a) consta in efectuarea unei prelevari in momentul ovulatiei, ziua 10 – 14,
b) consta in efectuarea a cel puţin două prelevări, în ziua de 8 şi a 24-a a ciclului, sau
chiar 3, făcând în ziua a 17-a încă o prelevare,
c) permite dozarea progesteronului şi pregnandionului,
d) permite dozarea 17-cetosteroizilor.

10. Testul hipertermiei progesteronice:

a) consta in evaluarea curbei termice care prezintă o uşoară ascensiune inainte de ovulaţie,
b) normal, începând din prima zi a menstruaţiei, temperatura se menţine 14-15 zile,
sub 37 de grade,
c) in caz de sarcină, temperatura creste şi se menţine ridicată până la sfârşitul lunii a 9-a,
d) menţinerea curbei termice la acelaşi nivel, sub 37 de grade, reflectă o hiperfunctie
ovariană.
11. Explorarea funcţională a pancreasului endocrin:
a) consta in determinarea glucozei în sânge cu valori normale de > 1,35 gram/litru sânge,
b) consta in determinarea glucozei în urină numai dacă nivelul ei în sânge se ridică
peste 180 mg/100 ml,
c) consta in determinarea glucozei în urină numai dacă nivelul ei în sânge se ridică peste
130 mg/100 ml,
d) proba hiperglicemiei provocate este utila la valori ale glicemiei > 1,35 gram/litru sânge.

12. Puncţia rahidiană:

a) se execută pentru măsurarea tensiunii lichidului intraarticular,
b) se execută pentru măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidian,
c) se executa doar in scop terapeutic,
d) se executa doar in scop anestezic si explorator.
13. Lichidul cefalorahidian:
a) este o masă apoasă ce scaldă sistemul nervos central nu şi sistemul ventricular şi spaţiile
subarahnoidiene,
b) în condiţii fiziologice volumul este de 150-200 ml,
c) explorarea lui este indicată doar in meningite,
d) volumul său în condiţii fiziologice este de 500-600 ml.
14. Arteriografia cerebrală:
a) necesita substanţa de contrast ce se injectează în artera femurala,
b) se utilizează pentru diagnosticul tumorilor cerebrale sau al altor boli vasculare
cerebrale,
c) necesita substanţa de contrast care este aerul,
d) necesita introducerea aerului prin puncţie ventriculară (ventriculografie).

15. Transpiratia:
a) are doar semnificaţie patologică,
b) poate duce uneori la deshidratarea organismului,
c) nu are orar regulat,
d) nu are caracter regional.
16. Cianoza tegumentelor:
a) se datorează tulburărilor de hematoză cu acumulare excesiva de oxihemoglobină,
b) apare in caz de alterare a funcţiei muşchilor respiratori,
c) este doar generalizata,
d) nu apare sub forma de crize.
17. Icterul:
a) flavin este de culoare neagra,
b) icterul rubin are o nuanţă asemănătoare culorii portocalei,
 c) icterul melanic are nuanta verde-inchis,
d) nu apare la sclerotice.
18. Edemul:
a) edemul localizat se numeste anasarca,
b) regiunea edemaţiată este mai voluminoasă, pielea palidă dar isi pastreaza elasticitatea,
c) edemul de culoare albă apare in staza venoasa,
d) edemul generalizat în afecţiunile cardiace şi pulmonare se numeste edemul albastru.
19. Hemoragiile cutanate:
a) pot apărea sub forma de hemoragii mici, punctiforme, numite echimoze,
b) pot apărea sub forma de hemoragii mici, punctiforme, numite petesii,
c) dispar la presiunea digitală,
d) hemoragiile cutanate sunt: epistaxisul, hemoragiile gingivale, hematemeza, melena.
20. Miocloniile:
a) sunt oscilaţii musculare ritmice, de mică amplitudine, care interesează una, sau mai
multe regiuni are corpului,
b) sunt contracţii musculare apărute brusc, contracţia muşchiului nu produce
deplasarea segmentului pe care îl deserveşte muşchiul contractat,
c) nu reflectă suferinţa sistemului nervos central,
d) nu intereseaza musculatura globilor oculari, a vălului palatin, a corzilor vocale.
21. Convulsiile:
a) nu apar in cursul somnului,
b) sunt însoţite şi de alte manifestări cum sunt pierderea conştiinţei, tulburările de
respiraţie, relaxarea sfincterelor,
c) contracţiile sunt declanşate de excitaţii mecanice nu si de excitatii sonore sau luminoase,
d) mai putin periculoase sunt convulsiile din cursul toxicozei gravidice, precum şi
convulsiile febrile ale sugarului şi copilului mic,
22. Puncţia vezicii urinare:
a) introducerea unui tub prin uretră în vezica urinară, realizând o comunicaţie între interiorul
vezicii şi mediul extern,
b) introducerea unei soluţii medicamentoase în vezica urinară cu scopul de a îndepărta din
interior exudatele patologice rezultate din procesele de inflamaţie,
c) introducerea unei canule pe cale transabdominală în interiorul vezicii urinare, cu
scopul de a evacua conţinutul,
d) bolnavul necesită, după puncţie, o îngrijire specială.
23. Explorarea radiologică a aparatului renal cuprinde:
a) radiografia renala simplă se pune în evidenţă morfologia rinichilor,
b) radiografia renala simplă se pune în evidenţă calculi renali, ureterali sau vezicali,
c) radiografia renala simplă nu necesita pregatire anterioara cu evacuare a intestinelor şi a
colonului,
d) radiografia renala simplă necesita substanţă de contrast.
24. Explorarea radiologică renala cu substanta de contrast:
a) pielografia constă în radiografierea rinichiului după opacifierea cavităţilor renale prin
introducerea substanţei de contrast pe cale intravenoasa,
b) pielografia constă în radiografierea rinichiului după opacifierea cavităţilor renale
prin introducerea substanţei de contrast în bazinet pe cale ascendentă,
c) urografia constă în umplerea cavităţilor renale cu soluţie de contrast pe cale ascendentă,
d) ca substanţă de contrast se utilizează Pobilanul.
25. Cistografia:
a) este efectuată fără substanţă de contrast, cu radiografierea simpla a rinichiului,
b) radiografia simplă a vezicii urinare necesită pregătire prealabilă,
c) cistografia cu substanţa de contrast se face după golirea colonului printr-o clismă
evacuatoare,
d) cistografia cu substanţa de contrast nu necesita golirea colonului printr-o clismă
evacuatoare.

26. Cistoscopia:
 a) este metoda endoscopică de examinare care permite inspecţia mucoasei vezicii urinare cu
ajutorul unei sonde vezicale,
b) prin cistoscopie se pot identifica procesele inflamatorii şi tumorale ale vezicii
urinare,
c) nu poate identifica prezenta calculilor şi a corpilor străini (cauza hemoragiilor vezicale),
d) cistoscopia este o metoda radiologica de vizualizare a vezicii urinare.
27. Clearance-ul renal:
a) reprezintă volumul de urina, exprimat în ml, eliminat într-un minut,
b) reprezintă volumul de plasmă, exprimat în ml, epurat de rinichi de o anumită
substanţă, într-un minut,
c) eliminarea substanţelor din plasmă este determinată de cei trei factori ai formării urinei:
filtrarea, concentrarea si excretia,
d) filtratul glomerular se determină cu substanţe care se elimină din rinichi exclusiv prin
excreţie tubulara.
28. Supravegherea diurezei:
a) consta in urmărirea tulburările de micţiune, cantitatea de urină emisă în 24 de ore,
b) consta in urmărirea caracterele calitative ale urinii,
c) tulburările metabolismului intermediar nu influenteaza diureza,
d) starea funcţională a aparatului circulator nu influenteaza diureza.
29. Polakiuria reprezinta:
a) cantitatea anormal de mare a micţiunilor,
b) incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul,
c) eliminarea urinii cu mare greutate, dureroasă,
d) frecvenţa anormal de mare a micţiunilor.
30. Incontinenţa urinară:
a) reprezinta o cantitatea mare de urină emisă pe 24 ore,
b) apare în leziuni medulare – mielită, traumatisme medulare, epilepsii, infecţii,
intoxicaţii,
c) reprezinta inversarea raportului numărului de emisiuni şi a cantităţii de urină emisă în
timpul zilei şi în timpul nopţii,
d) apare în cazurile de insuficienţă ventriculară stângă.
31. Poliuria:
a) excreţia urinii sub 1000 ml/24 ore,
b) nu apare in conditii fiziologice,
c) reprezinta suprimarea eliminarii de urina,
d) survine în stări patologice trecătoare sau durabile.
32. Poliuria trecătoare apare in:
a) scleroză renală şi degenerescenţă amiloidă,
b) în pielite, pielonefrite, tuberculoză renală,
c) in hemoragiile abundente,
d) în perioada de defervescenţă a unor boli infecţioase.
33. Poliuria durabilă apare in:
a) perioada de formare a colecţiilor seroase,
b) glomerulonefrite acute însoţite de edeme,
c) perioada acută a unor boli infecţioase,
d) în diabetul zaharat şi insipid.
34. În cazuri patologice culoarea urinii se modifica:
a) este complet incoloră, ca şi apa, in febra prelungita, nefrite,
b) asemănătoare cu o spălătură de carne in diabetul insipid,
c) este complet incoloră ca şi apa in diabetul insipid,
d) furazolidonul colorează urina in negru-brun.
35. Hematuria:
a) aparuta la efort intens, stări febrile, deshidratare are semnificatie patologica,
b) limita între microscopic şi macroscopic este situată la aproximativ 100 de hematii/ml (10
hematii/mm3),
 c) limita între microscopic şi macroscopic este situată la aproximativ 1 milion de
hematii/ml (1000 hematii/mm3),
d) la o persoană normală, pot fi prezente hematii în urină, dar numărul lor nu depăşeşte
20/ml.
36. Piuria:
a) apariţia piuriei macroscopice este determinată de prezenţa a peste 100000
leucocite/ml,
b) apariţia piuriei macroscopice este determinată de prezenţa a peste 100 leucocite/ml,
c) piuria macroscopica se clarifică prin adăugare de acizi sau încălzire,
d) in mod normal,prin urina se elimină 500-600 leucocite/mm3.
37. Clisme evacuatoare:
a) clisma prin sifonaj se utilizează pentru îndepărarea fecalelor din părţile superioare ale
colonului,
b) clisma uleioasă este indicată în cazurile în care alimentaţia pe cale orală este imposibilă,
c) clisma purgativă se utilizează pentru a evacua conţinutul colonului folosind o soluţie
concentrată de sulfat de magneziu,
d) clisma înaltă se administrează picătură cu picătură şi ea trebuie să fie precedată de o
clismă evacuatoare.
38. Paracenteza:
a) este metoda de opacifiere şi radiografiere a colonului,
b) este o metodă de tratament în ascitele masive,
c) este utilizata, în primul rând, la bolnavii suspectaţi de abdomen acut,
d) reprezinta examinarea „pe gol” a abdomenului.
39. Examinarea radiologică a tubului digestiv:
a) organele cavitare ale abdomenului pot fi puse în evidenţă in radiografia abdominala
simpla,
b) radiografia simplă a abdomenului poate evidenţia corpi străini radioopaci în tubul
digestiv,
c) radiografia abdominala simpla nu este utila la bolnavii suspectaţi de abdomen acut,
d) radiografia abdominala simpla necesita pregătire prealabilă.
40. Colecistografia:
a) este metoda de opacifiere şi radiografiere numai a vezicii biliare,
b) este metoda de opacifiere şi radiografiere a vezicii biliare si ficatului,
c) se utilizează substanţe de contrast tip Odiston,
d) substanţa de contrast administrată se elimina urinar.
41. Gastroscopia:
a) metoda de explorare a mucoasei gastrice cu ajutorul unui instrument optic,
b) este o metoda de explorare radioizotopică a stomacului,
c) reprezinta explorarea funcţională a tubului digestiv,
d) exploreaza funcţiile secretoare, evacuatoare şi chimica ale stomacului.
42. Greaţa:
a) nu se însoţeşte, de regulă, de inapetenţă,
b) este expresia stimulării minore a centrului vărsăturii din nucleul tractului solitar,
c) apărea ca un simptom precedat de vărsătura,
d) simptom precoce în gastrita cronică nu şi in cancerul gastric.
43. Vărsătura:
a) in timpul actului vărsăturii pilorul este relaxat,
b) in timpul actului vărsăturii stomacul are un rol activ,
c) in timpul actului vărsăturii stomacul are un rol pasiv, fiind golit de conţinut de
creşterea bruscă a presiunii abdominale,
d) la originea vărsăturii stau doar boli digestive,
44. Cauzele varsaturilor :
a) sunt doar digestive,
b) sunt rezultatul decompensarii acidocetozice a diabetului zaharat,
c) sunt doar neuro-psihice,
d) sunt hipertiroidismul, hiperparatiroidismul, nu si insuficienta corticosuprarenala.
45. Conţinutul vărsăturii:
a) secretii gastrice cu miros acid sugereaza anaclorhidria,
b) vărsătura cu mucus, in cantitate mica, e specifica sarcinii,
c) vărsătura cu mucus, in cantitate mica, e specifica gastritei supurative,
d) vărsătura cu sânge se numeşte hemoptizie.
46. Conţinutul vărsăturii:
a) vărsătura de suc gastric fără resturi alimentare, nocturna sau matinala apare in ocluzia
intestinala,
b) varsaturile biliare semnifică stenoza pilorului,
c) varsaturile cu aspect fecaloid apar in ocluzia intestinala,
d) varsaturile nu pot contine paraziti.
47. Varsaturile:
a) vărsăturile matinale, dimineaţa pe stomacul gol, apar in stenoza pilorica,
b) vărsăturile postprandiale, imediat după alimentare, apar de obicei la nevropaţi,
c) vărsăturile cu efort au origine centrală, prin creşterea presiunii LCR (meningite),
d) varsaturile nu au simptomele premergătoare.
48. Hemoragia digestivă:
a) hematemeza înseamnă eliminarea de sânge provenind din tubul digestiv inferior,
b) melena desemnează eliminarea pe cale rectală a unui scaun conţinând sânge nedigerat,
c) hematochezia semnifică eliminare anală de sânge digerat,
d) enteroragia semnifică eliminarea rectală de sânge roşu, amestecat cu chim
intestinal.
49. Hemoragia digestivă ocultă :
a) semnifică eliminarea rectală de sânge roşu, amestecat cu chim intestinal,
b) semnifică eliminare anală de sânge nedigerat,
c) desemnează evidenţierea de sânge în scaun prin metode chimice,
d) consta in pierderi repetate sau continue ale unor cantităţi mari de sânge prin tubul digestiv
50. Hematemeza reprezinta:
a) eliminarea de salivă pătată cu sânge, aceasta provind de regulă din leziuni gingivale,
b) eliminarea de sânge prin tuse, din arborele respirator,
c) eliminarea de sange din cavitatea nazala,
d) sângerarea din tubul digestiv superior, deasupra unghiului lui Treitz.
51. Melena:
a) hemoragiile digestive inferioare nu duc la prezenţa de sânge digerat, negru în scaun,
b) epistaxisul sau hemoptizia înghiţite nu pot da scaun melenic,
c) coloraţia negricioasă a scaunului după consumul de spanac,sfecla sau săruri de bismut,
d) reprezinta o sângerare din tubul digestiv superior.
52. Constipaţia:
a) reprezinta eliminarea unui scaun incomplet digerat, de consistenţă scăzută,
b) scaunul poate avea o culoare galben-verzui, albicioasă, ca argila,
c) eliminarea unui scaun uscat, de consistenţă crescută,
d) sugerează un sindrom de malabsorbţie.
53. Diareea:
a) poate fi expresia unei obstrucţii mecanice a colonului,
b) e caracterizata de prezenţa în scaun a unei cantităţi de fibre musculare nedigerate,
de amidon şi picături de grăsime,
c) este caracterizată prin scaune odată la 3-4 zile,
d) aspectul unor coproliţi.
54. Puncţia pericardică:
a) reprezinta acumularea de lichid in pericard, pericardul fiind extensibil,
b) reprezinta pătrunderea unui ac în cavitatea pleurala,
c) scopul puncţiei pericardice este de explorare a cavitatii cardiace,
d) scopul punctiei este evacuarea lichidului pericardic şi introducerea substanţelor
medicamentoase.
55. Explorări paraclinice ale aparatului cardiovascular:
a) plămânii şi inima pot fi examinaţi radiologic doar cu pregătire prealabila,
 b) rezonanta magnetica nucleara vizualizează structurile vasculare fara substanţă de
contrast,
c) angiocardiografia evidenţiază cavităţile cardiace şi vasele mari fara substanţa de contrast,
d) arteriografia periferică evidenţiază arterele periferice fara substanţa de contrast,
56. Flebografia reprezinta:
a) vizualizarea arterelor coronare prin umplerea lor cu substanţă de contrast,
b) evidenţierea modificărilor patologice ale venelor, prin injectarea lor cu substanţe de
contrast,
c) evidenţierea arterele periferice prin injectarea lor cu substanţe radioopace,
d) introducerea cateterului şi a substanţei de contrast într-o arteră de gradul doi.
57. Examinarea ecografica a aparatului cardiovascular:
a) pune în evidenţă afecţiunile valvulare ale inimii,
b) evidenţiază arterele periferice prin injectarea lor cu substanţe radioopace,
c) este o metodă morfologică nu si o metodă funcţională care sa permita evaluarea cineticii
miocardice,
d) nu evidentiaza stenoze şi ocluzii arteriale periferice.
58. Explorarea cu radioizotopi a aparatului cardiovascular:
a) evidenţiaza afecţiunile valvulare ale inimii,
b) detectează infarctul miocardic,
c) explorarea se bazează pe administrarea i.v. de Pobilan,
d) examinarea se face doar înainte de efort.
59. Cateterismul cardiac:
a) permite cercetarea permeabilităţii circuitului vascular coronarian,
b) nu permite dozarea oxigenului şi a bioxidului de carbon din sange,
c) consta jn determinarea masei sanguine circulante se face prin metoda diluării coloranţilor
în sânge,
d) capacitatea funcţională a inimii şi a vaselor nu este influenţată de factorii externi.
60. Electrocardiografia:
a) electrocardiografia Holter inregistreaza activitatea cardiaca pe o perioadă scurta de timp,
b) reprezinta fenomene bioelectrice cardiace înregistrate cu ajutorul unui aparat
special,
c) oferă informaţii privitoare la presiunea arterială,
d) pentru a fi concludentă, electrocardiograma va fi efectuată la efort.
61. Pulsul arterial:
a) reflecta starea funcţională a inimii,
b) pulsul poate fi determinat la oricare arteră superficiala si profunda,
c) pulsul se va lua, la bolnavii spitalizaţi, în mod regulat, de trei ori pe zi,
d) frecvenţa pulsului la adultul sănătos este de 50 batai pe minut.
62. Pulsul arterial:
a) la persoanele înalte, pulsul este ceva mai rapid decât la cele scunde,
b) pulsul femeilor este cu 7-8 bătăi/min mai rar decât al bărbaţilor,
c) frecvenţa pulsului variază după sex, vârstă nu si dupa înălţimea corpului,
d) pulsul bărbaţilor se apropie mai mult de 70 batai/ minut.
63. Pulsul arterial:
a) in poziţia culcat, pulsul este mai frecvent,
b) pulsul se va lua dimineaţa, dupa ridicarea din pat şi după masă,
c) pulsul se va lua dimineaţa, pe nemâncate, înainte de ridicarea din pat,
d) in timpul somnului, frecvenţa pulsului creste.
64. Pulsul tahicardic:
a) frecvenţa pulsului creşte paralel cu scaderea temperaturii,
b) pentru fiecare grad de temperatură, pulsul creşte cu 20-30 pulsaţii pe minut,
c) creşterea proporţională a frecvenţei pulsului si temperaturii denotă cauze cardiace,
d) tahicardia poate apărea ca mecanism compensator al deficitului de oxigenare a
ţesuturilor.
65. Pulsul bradicardic:
a) numărul pulsaţiilor poate să scadă la 80-70 pe minut,
 b) apare in afecţiunile care scad tensiunea intracraniană (hemoragia cerebrală),
c) apare in caz de tulburări de conducere în sistemul excitoconductor al inimii,
d) apare în caz de anemii, hemoragii abundente.
66. Supravegherea tensiunii arteriale:
a) nu variază în raport cu fazele revoluţiei cardiace,
b) nu depinde de elasticitatea şi calibrul vaselor,
c) o vasoconstrictie generală determină scăderea presiunii arteriale,
d) factorii renali, umorali, endocrini, neurovegetativi determina modificari ale
tensiunii arteriale.
67. Nivelul tensiunii arteriale:
a) nu variaza cu orarul activităţii fiziologice din cursul zilei,
b) în copilărie tensiunea sistolică variază intre 115 şi 140 mmHg,
c) peste 50 de ani tensiunea sistolică poate ajunge până la 150 mmHg,
d) în primii ani ai vieţii, tensiunea sistolică variază între 100 si 110 mmHg.
68. Valorile tensiunii arteriale:
a) la femei, tensiunea arterială este, în general, ceva mai mare (cu 5-10 mmHg) decât la
bărbaţi,
b) seara, valorile tensiunii arteriale sunt mai mici,
c) tensiunea arterială urcă în cursul eforturilor fizice, după mese abundente,
d) în cursul aceleiaşi zile, oscilaţii fiziologice ale tensiunii arteriale sunt de 100-120 mmHg.
69. Valorile tensiunii arteriale:
a) nu sunt influenţate de temperatura mediului înconjurător,
b) variaţiile fiziologice ale tensiunii arteriale nu depăşesc 30 mmHg,
c) variaţiile fiziologice ale tensiunii arteriale nu depăşesc 50 mmHg,
d) tensiunea arteriala cea mai ridicata este în timpul somnului.
70. Hipertensiunea arterială:
a) apare odată cu scăderea forţei de contracţie a inimii,
b) apare in hemoragii, deshidratare acută, diaree, vărsături, transpiraţii,
c) apare în vasodilataţia paralitică din bolile infecţioase,
d) apare în bolile vasculare, ale rinichilor, în tulburări endocrine.
71. Palpitaţiile:
a) nu se întâlnesc la persoanele perfect sănătoase,
b) sunt resimţite ca bătăi rapide, regulate, cara apar brusc, fără cauză aparentă şi
cedează spontan,
c) semnifică, cu certitudine, o boală cardiacă,
d) cedeaza doar la manevre de stimulare vagală.
72. Sondajul traheobronşic:
a) are doar scop terapeutic,
b) reprezinta stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior, prin
intermediul unui ac de puncţie,
c) se executată pentru evacuarea unei colecţii de lichid pleural,
d) are scop explorator şi terapeutic.
73. Lichidul pleural:
a) poate avea o origine inflamatorie (tuberculoză, reumatism) si se numeste transudat,
b) poate fi expresia unei tulburări locale sau generale de circulaţie (insuficienţa cardiacă,
nefroze, cancer pleuro-pulmonar) si se numeste exudat,
c) poate avea o origine inflamatorie si se numeste exudat,
d) lichidul pleural poate fi hemoragic in caz de chist hidatic.
74. Lichidul pleural tulbure poate fi:
a) chilos sau chiliform, cu aspect tulbure albicios lactescent, în cazul supuraţiei pleurale,
b) hemoragic sau serohemoragic în procesele gangrenoase pleurale, cu microbi anaerobi,
c) purulent, în cazurile de supuraţie pleurală,
d) murdar, brun, cenuşiu, cu miros respingător in tuberculoză.
75. Tipul respirator:
a) respiraţia de tip abdominal apare la barbati,
 b) in caz de simfize pleurale, meteorism, ascită accentuată, paralizia nervilor frenici
respiratia este de tip amdominal,
c) în caz de nevralgii intercostale respiratia devine de tip costal superior,
d) la femei, respiraţia este de tip costal superior.
76. Frecvenţa mişcărilor respiratorii:
a) fiziologic, depinde de sex, vârstă, poziţie, activitate musculară, nu si de temperatura
mediului ambiant sau starea de veghe – somn,
b) la bărbaţi, frecvenţa respiraţiei este de 16 respiraţii/minut,
c) la bărbaţi, frecvenţa respiraţiei este de 20 respiraţii/minut,
d) in picioare, numărul respiraţiilor scade.
77. Bradipneea:
a) rărirea ritmului respirator sub 18 resp/min,
b) rărirea ritmului respirator sub 8 – 10 resp/min,
c) se întâlneşte în toate cazurile de reducere a suprafeţei respiratorii,
d) apare în bolile cardiace care tulbură hematoza.
78. Tusea:
a) tusea de efort şi cea nocturnă se instalează în pareza nervului recurent,
b) tusea bitonală se instalează în pareza nervului laringeu inferior stâng,
c) tusea matinală se instalează în deformările traheei prin compresii mediastinale,
d) tusea cavernoasă, cu timbru metalic, se instalează in caz de insuficienţă cardiacă stângă.
79. Expectoraţia:
a) variază între 10-50 ml în 24 de ore,
b) sputa mucoasă se întâlneşte în supuraţiile pulmonare,
c) sputa seroasă se întâlneşte în edemul pulmonar,
d) sputa pseudomembranoasă se intalneste in cancerul pulmonar.
80. Expectoraţia:
a) sputa seromucopurulenta se întâlneşte în procese inflamatorii ale aparatului respirator,
b) hemoptizia se întâlneşte în TBC pulmonar, cancer pulmonar,
c) hemoptizia se întâlneşte în edemul pulmonar,
d) sputa rozată gelatinoasă se intalneste in gangrenă pulmonară.