FITOTERAPIA

AFECTIUNILOR
MUCOASEI BUCALE
SI FARINGIENE

Stoica S. Sorina-Maria
Strainu I. Alexandra-Madalina
Suta D.G. Madalina-Florina
Tabacitu N. Diana-Theodora
Tanase C.R. Diana-Maria
Tanase V. Diana
Tatu V. Mihaela
 Introducere

,,Sanatatea reprezinta bunul cel mai de pret al omului’’, spunea Hipocrate, parintele medicinei
universale. Cu putine exceptii, toti ne nastem sanatosi si, in plus, in primul nostru an de viata, in
organism isi desavarseste dezvoltarea un sistem complicat de aparare impotriva bolilor si a
afectiunilor, anume sistemul imunitar. Si totusi, mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi
ajunge sa se imbolnaveasca. Inseamna ca acest sistem de autoaparare al organismului nu este
absolut perfect, nu are puteri nelimitate, nu poate functiona mereu si el se poate defecta sau
cateodata, din pacate, se intampla sa si clacheze. Logic, ne punem intrebarea ce anume il poate
face sa cedeze dand astfel voie sa apara disfunctii ale organismului?

Evident, ca nu exista un raspuns posibil la aceasta intrebare si anume ca prin stilul nostru de
viata, al carei cauza este stresul prin ritmul alert impus de tehnologizare, de cele mai multe ori
constient, influenteaza profund sanatatea noastra. Boala este vazuta astazi ca un dezechilibru care
apare intre om si mediul inconjurator, intre componentele energetice ale sale sau intre sistemele
organismului uman, iar mediul este dator sa aleaga calea cea mai putin daunatoare pentru
pastrarea sanatatii noastre. Aceasta cale s-a dovedit, in timp, a fi medicina-naturista.

In lume se inregistreaza o revenire spectaculoasa la principiile fitoterapiei, care utilizeaza

produse vegetale obtinute din plante medicinale in tratarea afectiunilor organismului uman.

Produsele de origine vegetala sunt preferate deoarece sunt usor asimilate, bine tolerate in
organism, cu rare efecte adverse sau secundare.Prin aceasta lucrare dorim sa prezentam
beneficiile fitoterapiei in tratarea afectiunilor mucoasei bucale si faringiene.Ne confruntam
adesea cu aceste afectiuni si din pacate, unele dintre ele pot fi chiar semnele unice de debut al
unor afectiuni generale.

Prezenta acestora este repede sesizata de catre pacient, datorita bogatei senzatii a zonei
mucoasei bucale si faringiene.

Noțiuni de anatomie și fiziologie a cavității bucale

Cavitatea bucala sau gura constituie prima porţiune a tubului digestiv. Se găseşte situată la
partea inferioară a feţei, sub fosele nazale, deasupra muşchilor milohioidieni, înaintea faringelui.
 Mărginită anterior de buze şi pe părţile laterale de obraji, gura are forma unui ovoid cu
extremitatea cea mare îndreptată înainte. Când cele două maxilare sunt apropiate, cavitatea este
virtuală; ea devine reală când maxilarele sunt depărtate sau când se introduc alimente.
Cavitatea bucală îndeplineşte multiple funcţii. Are rol în digestie: serveşte la prehensiunea,
insalivaţia şi masticaţia alimentelor. Are rol în respiraţie, permiţând trecerea aerului, participă şi
la efectuarea unor funcţii -de relaţie; aici se găsesc receptorii gustului şi tot aici se petrec unele
modificări importante ale sunetelor laringiene (nearticulate), contribuind prin aceasta la
producerea sunetelor articúlate ale vocii omeneşti.
Limba este organul gustului. Ea are şi un rol digestiv foarte important, participând la
masticaţie şi deglutiţie, iar la nou-născut la sugere. Limba mai are şi un rol fonator, în articularea
consoanelor linguale.
Gingia este porţiunea modificată a mucoasei bucale, care acoperă procesele alveolare, adică
porţiunile maxilarelor unde-se găsesc alveolele dentare. Cu toate că ea este constituită tot după
tipul fundamental al mucoasei bucale.
Mucoasa cavităţii bucale cuprinde:
- Mucoasa masticatorie cu epiteliu pavimentos stratificat keratinizat pentru palat dur şi
parakeratinizat pentru gingii.
- Mucoasa de acoperire cu epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat gros, în restul cavităţii,
ce se descuamează şi se înnoieşte o dată la 12 zile.
Pereţii cavităţii bucale sunt în număr de şase: 1. Un perete anterior, format de buze; 2. doi
pereţi marginali sau laterali, formaţi de obraji; 3. un perete inferior, reprezentat prin limbă şi
printr-o regiune situată sub limbă, regiunea sublinguală; 4, un perete superior, reprezentat prin
bolta palatină; 5. un perete posterior format de vălul palatului şi de istmul bucofaringian.
Buzele sunt două formaţiuni musculo-membranoase, care alcătuiesc peretele anterior, mobil al
cavităţii bucale. Ele au un foarte mare rol estetic, în definirea fizionomiei şi participă la mimică.
Principalele afectiuni ale mucoasei bucale

Cavitatea bucală poate adăposti un număr enorm de afecţiuni ale diferitelor componente.
Bolile inflamatorii şi infecţioase generează o coloraţie roşie sau albă, respectiv eritroplachie sau
leucoplachie. Examenul histopatologic diferenţiază afecţiunile non-displazice, precum lichenul
plan şi infecţiile candidozice, de de cele displazice precursoare neoplazice. Câteva afecţiuni
dermatologice cauzează ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, leziuni însoţite de elemente
cutanate mult mai uşor de diagnosticat. La alţi pacienţi, evoluţia ulceraţiilor şi a eroziunilor,
mărimea lor şi localizarea bucală, reprezintă elemente cheie de diagnostic.
Lichenul bucal eroziv
Afecţiunea este de etiologie necunoscută. Cu toate acestea, aproximativ 40% dintre pacieții cu
lichen plan oral au afecţiuni alergice relevante.
Alergenii incriminaţi sunt de obicei metale (în special aur şi mercur) şi condimente
(scorţişoară, mentă). Poate fi declanşat, de asemenea, de reacţii medicamentoase, afecţiuni
hepatice şi transplant de măduvă osoasă.
Aspectul clasic nu pune probleme majore de diagnostic. Leucoplazia displazica este mai
frecvent focală, apare pe o singură zonă, este mai frecvent roşie şi simptomatică şi se asociază cu
consumul de ţigări. Infecţia candidozică poate avea aspect asemănător dar plăcile albiciose se pot
racla cu uşurinţă.
Candidoza Bucală
Infecţia cu Candida albicans apare brusc la nivelul limbii, buzelor sau la nivelul altor
mucoase, în „formă pseudomembranoasa”. Leziunile mici sunt mai des întâlnite decât cele
extinse; uneori apare sub forma unor fisuri inflamate la nivelul dinţilor sau sub forma unei
cheilite angulare (perles). Aproximativ 15% dintre copii dezvoltă afecţiunea.
Recomandările fitoterapice pleacă de la premiza că prezenţa Candidei semnalizează existenţa
unui dezechilibru major al imuntăţii organismului, de aceea se recomanda în primul rând
preparate cu rol imunostimulator: Echinacea, Hofimun, Hofimun forte, Complex Alfalfa,
Spirulina - Seleniu, Ulei de cătină, Coenzima Q10 în ulei de cătină, etc.

Stomatita de contact
Aceasta afecţiune, deseori nediagnosticată, se caracterizează prin durere tranzitorie şi eritem
difuz al buzelor şi gingiiilor. Agenţii incriminaţi în stomatita de contact sunt: apa de gură,
dulciurile rafinate sau pizza, pe când în dermatita alergică de contact intervin scorţişoara, menta,
pasta de dinţi sau metalele din compoziţia lucrărilor dentare (aur).
Ulceraţii
Ulceraţiile bucale reprezintă deseori reacţii secundare şi ridică probleme de diagnostic în
absenţa altor leziuni cutanate (bule papule sau placi). Elementele importante de diagnostic sunt:
anamneza, localizarea, durata şi prezenţa sau coexistenţa unor semne şi simptome în afară
cavităţii bucale, în special la nivelul tegumentului.
Pemfigus
Pemfigus vulgar propriu-zis cea mai comună şi des întâlnită formă. Maladia debutează de
obicei cu afectarea mucoaselor cavităţii bucale, la care deseori contribuie gripa, tonsilita,
extracţii dentare sau protezare. Ea poate fi izolată de la câteva zile până la 3-6 luni şi mai mult,
apoi în proces se implică şi tegumente. Bulele mici, puţine la număr, nu prea multe, uneori chiar
solitare care apar pe mucoasele cavităţii bucale se pot localiza pe orice sector, cu timpul numărul
lor creşte. Bulele sunt efemere. Anvelopa lor subţire şi flască în condiţii de maceraţie şi
mişcărilor permanente la masticaţie şi mişcărilor limbii se sparg rapid, lăsând erozii dureroase de
culoare roşu-aprins sau acoperite de depozite albicioase, marcate la periferie de resturi epiteliale
albicioase. În locul bulelor uneori se formează membrane albicioase, decolarea lor duce la
formarea unor suprafeţe erozive.
Afte
Se manifestă prin apariţia unor ulceraţii mici, de formă ovalară, dureroase, fără o cauză
evidenta, localizate mai frecvent la nivelul mucoasei mobile. Iniţial debutează sub forma unei
zone sensibile care se transformă într-o papulă eritematoasă şi, după 2-3 zile, într-o ulceraţie de
2-5 mm foarte dureroasă, de culoare gri, cu areolă eritematoasă. Aftele herpetiforme se dispun în
grupuri de 2-5 ulceraţii dureroase. Aftele majore (periadenita mucoasă necrotică) au diametrul de
peste 1 cm şi se localizează în zona dorsală a limbii sau palatului. Ulceraţiile mici se vindeca în
1-2 săptămâni şi durerea încetează după câteva zile, pe când aftele majore pot persista mai multe
luni.
Preparate farmaceutice folosite în tratarea afecțiunilor mucoasei bucale:

Solutie impotriva aftelor Aphtaplus, 10 ml, Biessen Pharma

Compozitie:
Aphtaplus® este un produs natural care contine: miere, glicerol, extract de merisor (Vaccinium
macrocarpon), extract de afine (Vaccinium myrtillus), guma xantan
Actiune:
Aphtaplus® este singurul produs cu actiune locala specifica pe afte si leziunile bucale. Are un
mecanism de actiune original, inovativ, brevetat de Institutul de Cercetare Vitrobio din Franta.
Aphtaplus® este compus din 2 complexe active: complexul osmotic activ miere-glicerol si com-
plexul taninilor din extractele de plante.
Rolul complexelor active:
1. Complexul osmotic activ miere-glicerol
Natura vascoasa a produsului creeaza o pelicula protectoare peste leziune/ afta, precum si intre
aparatul dentar si mucoasa, reducand frecarea dintre cele doua suprafete.
Filmul protector creat deasupra leziunii, impiedica patrunderea din exterior a virusurilor, bacteri-
ilor, ciupercilor, impuritatilor si asigura hidratarea leziunii.
Prin efectul sau osmotic activ, elimina lichidul (plasma) din interiorul spre exteriorul leziunii,
impreuna cu particulele bacteriene, resturile celulare sau alimentare si, astfel, curata leziunea de
contaminarea microbiana si pregateste terenul pentru procesul de cicatrizare.
Complexul miere-glicerol are actiune osmotica de aproximativ 2 ori mai mare decat mierea sim-
pla; de asemenea, actiunea sa este superioara actiunii glicerolului luat separat.
Concentratiile de miere si glicerol din complex sunt adaptate specific mucoasei bucale.
2. Complexul taninilor din extractele de afin si merisor
Cercetarile au aratat ca ranile mucoasei si pielii contin celule moarte, agenti microbieni, enzime
proteolitice matriceale (cum ar fi MMPs - Metaloproteine Matriceale), colagenaze, elastaze,
tripsina, care degradeaza matricea de colagen intercelular, esentiala pentru cresterea celulara si
pentru atasarea celulelor. Acest proces intarzie cresterea celulara si vindecarea ranilor.
Institutul de Cercetare Vitrobio a patentat primul inhibitor de proteaze (enzime proteolitice). A
descoperit ca tanini specifici din plante se leaga de enzimele proteolitice, neutralizandu-le ac-
tiunea si stopand degradarea colagenului si a altor matrice intercelulare, astfel, stimuleaza
cresterea celulara si vindecarea ulterioara.
In plus, taninii din extractele de afin si merisor prelungesc timpul de retentie a filmului osmotic
creat la nivelul mucoasei de complexul miere-glicerol, protejand leziunea de agresiunile externe.
In concluzie, prin mecanismul sau complex si complet de actiune, Aphtaplus® asigura cica-
trizarea rapida ( in 2-3 zile) a aftelor si leziunilor bucale produse de:Stomatita aftoasa recurenta,
Aparatele dentare, Protezele dentare, Iritatiile gingiei.
PlantaGingival, 10 ml, Plant Extrakt

Proprietăți:
Badijonaj gingival din extracte vegetale
Reduce durerea și inflamația
Oprește sângerarea gingivală și cicatrizează mucoasa lezată
Recomandări:
Menținerea integrității gingiilor, igiena cavității bucale; susținerea sănătății gingiilor în caz de
proteze dentare.
Acţiune:
Antiseptică, antihemoragică, analgezică, antiinflamatoare şi cicatrizantă.
Compoziţie:
Glicerină, extract din flori de Gălbenele/ Calendula officinalis flower extract, extract din
rădăcină de Revent/ Rheum palmatum root extract și extract din rădăcină de Țătăneasă/*Sym-
phytum officinale root extract. Conține 6% v/v alcool etilic din extractele de plante.

Glicerina cu propolis și galbenele, 25 ml, Tis Farmaceutic

Proprietăți:
Produsul are efect bacteriostatic, fungistatic și antiinflamator datorită asocierii celor două ex-
tracte naturale  (propolis și gălbenele). Este recomandat ca antiseptic al cavității bucale și că
tratament adjuvant în inflamații de diferite etiologii ale mucoasei bucale (afte, glosite, stomatite,
gingivite), precum și în infecții cu Candida albicans.

Ingrediente:
Glicerina, borax, extracte naturale (propolis, galbenele)

Salprogel, 20 ml, Bioeel

Proprietati:
Datorita salviei si propolisului din compozitie, produsul are proprietatea de a proteja cavitatea
bucala in: gingivita, stomatita, parodontoza, afte bucale, sangerari locale.
Ingrediente:
- aqua, salvia officinalis, propolis cera, glycerin, carbomer, triethanolamine, methylparaben,
propylparaben, menthol.
Anaftin gel, 8 ml, Sinclair Pharma
 Contribuie la calmarea durerii provocate de leziunile bucale minore cum ar fi cele datorate
stomatitei aftoase, ulcerațiilor aftoase, precum și leziunilor minore provocate de aparatele și pro-
tezele dentare. De asemenea, este indicat și pentru ulcerațiile aftoase difuze.
Conține polivinilpirolidona (PVP) și acid hialuronic, care formează o peliculă protectoare ce
aderă la cavitatea bucală protejând zonele afectate printr-o barieră mecanică și ameliorând astfel
durerea provocată de terminațiile nervoase expuse. Acidul hialuronic și Aloe vera din compoziție
contribuie la vindecarea pe cale naturală a țesuturilor afectate.

Ingrediente:
Apă, polivinilpirolidona (PVP), maltodextrină, propilenglicol, ulei de ricin hidrogenat PEG-40,
gumă xantan, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu, hialuronat de sodiu, aromă, clorură de benzal-
coniu, EDTA disodic, zaharină sodică, glicirizat dipotașic, Aloe barbadensis.

Fitoterapia afectiunilor mucosaei bucale

Aloe Vera (Aloe Barbadensis)

Substanţe active
•gelul de aloe conține substanțe polizaharidice (glucomanan),
acizi organici, aminoacizi, saponine, sãruri minerale.
Indicaţii terapeutice
•sucul proaspãt de aloe, sau gelul, este folosit pe scarã larga pentru efectele lui benefice în caz
de arsuri, rãni, ulcerații, aftebucale, plăgi șialte leziuni ale pielii cum ar fi, de exemplu,
înțepãturile
de insecte.
Preparare și administrare
•în tratamentul aftelor se fac badijonări locale cu tinctură de aloe vera sau cu soluția diluată
(obținutăprin adăugarea unei lingurițe de tinctură în 100 ml de apă).
•pentru aplicarea tratamentului cu gel de aloe se procedeazã în felul următor: se taie obucatã
de 5-10 cm dintr-o frunzã bine dezvoltatã a plantei, dupã care, bucata se secționeazã în douã, în
lungime. Gelul din interiorul frunzei se aplicã pe plaga.

BUSUIOCUL (Ocimum basilicum)

Substanţe active
 •uleiul volatil din busuioc conține linalol, eucaliptol, eugenol, estragol, camfor, anetol
•mai conține taninuri și saponozide triterpenice, iarsemințele conțin mucilagii.
Indicaţii terapeutice
•extern: afte bucale,ulceratii bucale, plăgi, escoriatii
Preparare și administrare
•În tratamentul afecțiunilor bucale precum afte bucale, ulcerații sau
d u p a i n t e r v e n ț i i chiruigicale, în cavitatea bucală se utilizează tinctura de busuioc, aceasta se
dilueaza1:2 cu apă fiartă și răcită aplicandu-se comprese sau badijonari.

MUŞEŢELUL (Matricaria chamomilla)
Substanţe active
•substanţele active din florile de mușețel conțin
Matricarina și matricina, un mare numãr de flavonoizi, glucozide și, nu în ultimul rând,
fitosteroli și acizi grași. Uleiul volatil obținut din florile de mușețel are un conținut ridicat de
camazulenã și bisabolol.
Indicaţii terapeutice
•extern: se recomandă în stările inflamatoare ale pielii şi mucoaselor, în bolile microbiene
ale pielii, ale cavităţii bucaleşi ale gingiilor.
Preparare și administrare
•în gingivite și s t o m a t i t e s e f o l o s ește o infuzie concentratã, care se prepare din 3 linguri
de flori de mușețel la 1 canã cu apă; infuzia călduță (aprox. 40°C) se ține în gură 3-5 minute de
4-5 ori pe zi (se poate folosi și sub formă de gargară prelungită).
•gargara cu infuzie concentrată d e m u ș e ț e l s e indică și în amigdalite, afte bucale sau
pentru dezinfectarea gurii.
GĂLBENELELE (Calendulae officinalis)
Substanţe active
•cele mai reprezentative sunt uleiul volatil, substanțele amare, substanțele triterpenice,
rezinele, carotenoidele, flavonoizii, saponinele, taninul, rãșinile și mucilagiile.
Indicaţii terapeutice
•extern: tratarea ulcerațiilor bucale, candidoza bucală,tratarea locală a plăgilor de diverse
origini, în terapia acneeiprecum și pentru ameliorarea tenurilor uscate
 Preparare și administrare
•pentru tratarea afecțiunilor bucale precum ulcerațiile și candidoza se efectueaza spălături
locale cu soluția diluată, care se obține prin adăugarea a 2 linguri de tincture de gălbenele la 500
ml de apă sau badijonari locale cu ulei de gălbenele.

Salvia (Salvia officinalis)

Cunoscutã în popor și sub denumirea de jaleș, salvia este o plantã cu tulpinã mult ramificatã,
ierboasã în partea superioarã și lemnoasã în partea inferioarã. Frunzele alungite, pãroase pe
ambele fețe, un timp sunt de culoare argintie și apoidevin verzi-cenușii. Florile grupate sunt
albastre cu nuanțe de violet. În scop medicinal, de la salvie se folosesc frunzele(Folium Salviae),
cu miros puternic aromat, plãcut, începând dinal doilea an de cultivare, în intervalul iunie-
septembrie.
Frunzele de salvie conțin un ulei volatil reprezentat prin substanțe terpenice, tuionã, tuiol,
salven, sabinol.
 Frunzele mai conțin taninuri, principii amare, glicozide, polifenoli, rãșini. Compozitia
chimica: uleiuri volatile - 1,5 – 5,5% (salvinol sau absintol, tuiona, alfa si beta-pinene, acetat
delinalil, camfor, borneol, cineol, etc), principii amare diterpenice (picrosalvina),
triterpene pentaciclice (acid ursolic, crategolic, oleanolic), steroli (β-sitosterol, stigmasterol),
substanteestrogene, rezine, acizi organici (acid nicotinic, acid cafeic, acid fumaric), rasini,
taninuricatehice, flavonozide, vitamine (B1, C), saruri de potasiu.
Salvia se remarcã prin multe proprietãți benefice, dar probabil cea mai notabilã dintre eleeste
aceea de a diminua transpirația (efect antisudorific pronunțat). Preparatele din salvieatenueazã
procesele fermentative din intestinși favorizeazã eliminarea gazelor, stimuleazãsecreția de bilã a
ficatului, au un ușor efect hipoglicemiant, acțiune antispasticã, astringent și antisepticã,
bacteriostaticã. Se mai menționeazã și un efect calmant asupra sistemului nervos.
Preparatele din salvie sunt utile in inflamatiile mucoaselor: stomatite, gingivite, faringite,
amigdalite.
 Abordarea fitoterapica a paradontopatiilor

Principii generale
Tratamentul trebuie să ia în considerare faptul că leziunea parodontală este o inflamaţie
cronică, evolutivă şi fără tendinţă de vindecare.
Din acest motiv, pacientul este dispensarizat şi urmărit în permanenţă pe toată perioada cât
este dentat.Pe de altă parte, trebuie să se ştie că parodontopatia poate fi ameliorată,
simptomatologia se poate reduce, iar  tratamentul să aibă succes şi boala să se vindece.
Tratamentul trebuie început cât mai devreme, trebuie instituit precoce şi continuat până la
vindecare. Vindecarea nu înseamnă doar cicatrizare, ci şi regenerare. Dacă tratamentul este bine
condus se poate produce reacolarea gingiei pe suprafaţa rădăcinii dintelui.Starea de “vindecat”
înseamnă starea de “sănătos”, ceea ce înseamnă dispariţia inflamaţiei în cazul gingivitei sau
dispariţia inflamaţiei şi reinserţia epitelială pe dinte în cazul parodontitei.

Simptomele și cauzele paradontozei

Principalele simptome ale paradontozei sunt: inflamatia şi sângerarea gingiei la

periaj, miros neplăcut al gurii, prurit, senzaţie de tensiune interdentară, gingii fragile, care se
desprind uşor de dinţi. Factorii care contribuie la declanşarea paradontozei sunt depunerile de
tartru, o igienă bucală deficitară, cariile, anumite boli cronice cum este diabetul zaharat, dar şi
stările fiziologice, sarcina sau pubertatea. Fumatul, consumul de cafea şi băuturi alcoolice în
exces poate duce la apariţia paradontoze.

Paradontoză - tratament naturist cu frunze de măselariţă şi hrean 

Gargara cu un decoct de frunze de măselariţă este considerată că fiind unul dintre cele mai
bune leacuri pentru paradontoză. Acest lucru trebuie realizat în fiecare dimineaţă, timp de şapte
zile şi apoi reluat după jumătate de an. Atenţie, măselariţă este o plantă periculoasă dacă este
înghiţită, aşa că doar clătiţi gură şi aveţi grijă să nu înghiţiţi. O altă plantă care aduce beneficii în
tratamentul parodontozei, este hreanul. Fie se mestecă o rădăcină de hrean în fiecare zi, fie se
clăteşte gura sau se masează gingiile cu tinctura diluată, 20 de picături la un pahar de apă.

Un remediu pe care medicină indiana îl recomandă pentru prevenirea afecţiunilor dentare

şi gingivale este gargară cu ulei de susan. În Ayurveda, această gargară este parte componentă a
regimului zilnic de viaţă. Uleiul trebuie gargarisit timp de un minut, însă trebuie avut în vedere
că experianţa nu este una tocmai plăcută la gust. Seara, după ce v-aţi spălat pe dinţi, puteţi masa
gingiile cu ulei de măsline. Acesta atenuează durerile şi are proprietatea de a cicatriza rănile.
Aceste tratamente trebuie realizate pe o perioada de trei luni pentru a fi eficiente.

Propolisul este eficient în lupta cu această boală. Puteţi să clătiţi gură cu tinctura de
propolis (40 de picături la 50 ml apă) sau să mestecaţi 4-5 g de propolis şi apoi să-l înghiţiţi.
Puteţi repetă aceste operaţiuni în fiecare zi, până la vindecare.

Ceaiul de muşeţel este probabil unul dintre cele mai cunoscute leacuri pentru parodontoză,
datorită proprietăţilor sale antiseptice şi calmante. Infuzia se ţine în gură câteva minute, după
care se poate înghiţi. Un efect dezinfectant şi cicatrizant are şi ceaiul de gălbenele, indicat mai
ales după extracţia dentară sau dacă sunt alte răni în cavitatea bucală. Infuzia de busuiuc previne
apariţia micozelor din gură şi este un leac în tratamentul aftelor bucale.

Tratamentul parodontitei este complex:

Se instituie un tratament local şi general antimicrobian, prin antiseptice, antibiotice, igienizare

şi reducerea condiţiilor de dezvoltare şi de virulenţă a complexului bacterian din placa bacteriană
şi punga parodontală.

Leziunea este o plagă infectată şi trebuie tratată ca atare – se va face toaleta plăgii prin
igienizare, tratamentul medicamentos al plăgii şi, dacă este cazul, tratament chirurgical.

Etapele principale ale tratamentului parodontopatiei pot fi astfel eşalonate:

 
  Consultaţia şi întocmirea foii de observaţie – indicaţii de radiografie şi examene de
laborator.

 Tratamentul de urgenţă – tratamentul complicaţiilor acute, septice şi al durerii.

 Igienizare - educaţie sanitară privind igiena dentară şi dieta alimentară.

 Evidenţierea şi îndepărtarea profesională a plăcii bacteriene.

 Detartrajul supra şi subgingival.

Indepărtarea factorilor de iritaţie şi de leziune gingivală sau a factorilor disfuncţionali pentru

parodonţiu: obturaţii în exces, lucrări protetice necorespunzătoare, carii, resturi radiculare, etc.

Tratament medicamentos antimicrobian cu antiseptice şi aplicarea de antibiotice local.

Tratamentul antiinflamator local cu substanţe astringente, drenajul pungilor cu meşe,

reducerea exudatului inflamator din pungi.

Reducerea chirurgicală a pungilor parodontale şi eliminarea ţesutului de granulaţie considerat

patologic.

Tratamentul general al pacientului, precedat de o consultaţie generală minuţioasă, analize de

laborator, etc.

Tratamentul de biostimulare general şi local:

 tratamentul local: masaj, etc.;

 tratamentul general: fizioterapie, etc.;

 tratament de imunostimulare.

Igiena dentară are ca obiectiv principal îndepărtarea plăcii bacteriene, sursa de bacterii
care reprezintă factorul cauzal al infecţiei parodontale. Biofilmul plăcii bacteriene favorizează
acţiunea microbiană şi totodată apără microbiota împotriva substanţelor antibacteriene.
 Din acest motiv, doze mari de antiseptice şi antibiotice nu reuşesc să stopeze virulenţa
plăcii şi, oricât vom trata periodontita, nu vom obţine succes deplin fără înlăturarea acesteia.

Pastele de dinţi - conţin pe lângă substanţa activă un vehicul, substanţe care dau
consistenţă pastei, substanţe aromatizante, coloranţi, substanţe cu acţiune de spălare,
dezinfectante, antiseptice, substanţe abrazive. Pentru vehicul se folosesc glicerina, sorbitol,
carboximetilceluloză, alginat. Pentru substanţe active se folosesc clorhexidina, vitamine,
clorofilă, oxidanţi, floruri, săruri organice.

Apele de gură au acţiune antiseptică, aromatizantă, astringentă, de stimulare salivară,

antiinflamatoare, etc. Efectul de igienizare este obţinut prin clătire.

Revelatorii de placă – conţin coloranţi organici care pun în evidenţă prin colorare,
depozitul organic de pe suprafaţa dintelui. Există produse tipizate, dar se poate folosi cu succes
albastru de metilen, iod, fuxină, eritrozină, etc.

Substanţele chimice antiplacă sunt agenţi cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă.

Cei mai importanţi agenţi antiplacă sunt:

 biguanidele – clorhexidină;

 compuşi quaternari de amoniu – hexetidina;

 alcaloizii vegetali - salvia, sanguinarina;

 săruri metalice - Na Cl, fluorurile;

 compuşi fenolici - timol, triclosan, listerine;

 compuşi iodaţi - povidione – iodine.

Terapia de stimulare sau bioterapia de reactivare parodontală este terapia prin care se
stimulează vitalitatea şi vindecarea ţesuturilor parodontale afectate de parodontopatie. Se poate
realiza cu:
 Produse de naturå biologică – din celulele vegetale

celule vegetale: extracte de germeni de porumb şi de aloe.

Suplimente/ dispositive existente in piata farmaceutica

Aloe gel pentru gingii sensibile de la Equilibra este o formulă de pastă de dinți blândă, cu
gust plăcut, proaspăt, fără zahăr. Formula specială combină acțiunea calmantă a gelului de Aloe
Vera, în procent de 30% cu acțiunea antiseptică a echinaceei și și uleiului de tea tree și
antiinflamatorie a escinei, principiul activ din fructele de castan. Dacă. este folosită în mod
regulat, cu un periaj al dinților ce durează timp de cel puțin un minut, ajută la protejarea gingiilor
și luptă contra sensibilizării excesive a dinților. De asemenea, protejează împotriva cariilor
dentare, a tartrului și asigură o respirae proaspătă. 96% ORIGINE NATURALĂ, FĂRĂ SLS,
FĂRĂ ALERGENI, FĂRĂ PARABENI, FĂRĂ GLUTEN. Pentru gingii sensibile, 96%
ingrediente naturale , fără parabeni, zaharină, SLS, fluor sau alergeni . Formula specială combină
acțiunea calmantă a gelului de Aloe Vera, în procent de 30% cu acțiunea antiseptică a echinaceei
și uleiului de tea tree și antiinflamatorie a escinei, principiul activ din fructele de castan. Dacă
este folosită în mod regulat, cu un periaj al dinților ce durează timp de cel puțin un minut, ajută
la protejarea gingiilor și luptă contra sensibilizării excesive a dinților. De asemenea, protejează
impotriva cariilor dentare, a tartrului și asigură o respiratie proaspăta.
  

-Miswak sau Meeswak este un copac de talie mica cu frunze suculente si flori de mici
dimensiuni de culoare galbena sau rosie.

-Miswak-ul este extrem de benefic pentru fortificarea gingiilor.

-In Asia, radacina de Miswak este folosita pe post de perie pentru dinti, insa datorita prezentei
taninilor in aceasta radacina, apare o coloratie rosie a cavitatii orale.

-Pentru a evita acest neajuns si pentru a putea beneficia totusi de efectele benefice ale acestei
plante, pasta de dinti AYURVENAT a fost formulata incluzand extractul de Miswak.

-Pasta de dinti cu extract de Miswak ofera zilnic toate beneficiile unei plante, folosita pe scara
larga in traditia Ayurvedica.

-Radacina si tulpina de Miswak, folosite cu regularitate ajuta la preventia aparitiei cariilor

dentare si imbunatatesc mirosul cavitatii bucale.
  PROPRIETATI

-Este realizat din ingrediente certificate ecologic, in proportie de 23%.

-Este un produs realizat din ingrediente naturale, in proportie de 99%.

-Nu a fost testata pe animale.

- Este certficat de catre Ecocert Greenlife conform standardelor Ecocert vizbile pe site-ul:
http://cosmetiques.ecocert.com.

CONTINUT-Este o formula testata pentru igena orala, care nu contine dioxid de

titaniu.

-Un recipient contine 75 ml, Pasta de dinti cu Miswak Ayurvenat, produs certificat ecologic.

-Ingrediente: Hidrolizate de amidon hydrogenat, frunze de salvia officinalis, apa, siliciu

hidratat, glicerina, extract din tulpina de salvadora pesica, aroma, cocoamfoacetat de sodiu, guma
de xantan, acid levulinic, cocoil glutamat de sodiu, levulinat de sodiu, extract de stevia
rebaudiana, clorura de sodiu, hidroxid de sodiu, acid citric, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu.

Boala parodontala – parodontoza sau parodontopatia – reprezinta o inflamatie a tesuturilor

care sustin dintii, gingia si osul de sub ea.

Aceasta afectiune evolueaza in 3 stadii : gingivita, parodontita superficiala si parodontita

profunda.

Cauza este exclusiv microbiana, insa exista si o predispozitie genetica, care se combina cu
factori favorizanti precum : fumatul, stresul, boli imune, diabet.

Forma farmaceutica, denumita si forma galenica sau medicamentoasa, face referire la

configuratia in care a fost preparata o anumita substanta medicamentoasa (principiul activ) si
excipienti - in cadrul unui medicament, dar si doza acesteia (unidoza, multidoza).

Produsul vegetal (planta medicinala) sufera o procesare primara (care consta in uscarea,
conditionarea si ambalarea plantelor) si o procesare avansata (care consta in transformarea
materiilor prime obtinute la procesarea primara in produse care se comercializeaza: produse
fitoterapeutice (solutii extractive apoase, solutii extractive hidroalcoolice, pulberi liofilizate din
solutii extractive).

Fitoterapia se bazeaza pe efectele sinergice ale principiilor active din plante.

Pentru ca aceste principii active, cu actiune biologica asupra organismului uman, sa poata fi
valorificate trebuie sa se regaseasca in diferite forme fitoterapeutice. Formele sub care se
utilizeaza produsele vegetale sunt:

 in stare naturala: intregi, fragmente, pulbere sau sub forma de influzie, decoct, macerat;

 in preparate farmaceutice/fitofarmaceutice (extracte, tincturi) in care principiile active

sunt mai concentrate, mai usor de administrat si nu foarte costisitoare.

Principiile active intrebuintate in afectiunile cavitatii bucale (gingivite, stomatite,

candidoza, parodontoza) – sunt cele care contin:

 mucilagii – cu actiune emolienta – din nalba mare;

 uleiuri vegetale – cu actiune antiseptica – cuisoare, cimbru, busuioc, tea three

 taninuri – cu actiune astringenta, hemostatica – cerentel, coada soricelului de munte,

coada racului, afine, turita mare, rathaniae;

 flavonoide – cu actiune – capilaro-protectoare – ceai verde frunze (Theae folium);

 rezine – propolis.

Formele farmaceutice utilizate in parodontopatii , in functie de modul de administrare, pot

fi :

 de uz intern – lichide (solutii), solide (capsule);

 de uz extern – lichide (solutii), solide (paste de dinti).

Forme farmaceutice de uz intern - lichide

 Solutiile extractive apoase se prepara din diferite parti de planta sau amestecuri de
plante medicinale, utilizand ca solvent apa, preferabil distilata sau dedurizata, deoarece apa este
foarte bine tolerata de catre tesuturi.

Apa este cel mai uzual dizolvant in farmacie si pentru obtinerea produselor
fitofarmaceutice. In apa se dizolva proteine, enzime, glicozide, zaharuri, coloranti, gume,
alkaloizi saruri, derivati antrachinonici, dar nu se vor dizolva rezine, alcaloizi, uleiuri volatile,
grasimi si hidrocarburi, taninuri, flavone – care se vor dizolva in alcool.

Solutiile extractive alcoolice/hidroalcoolice se prepara din diferite parti de planta sau

amestecuri de plante medicinale, utilizand ca solvent etanolul de diferite concentratii. Pentru
prepararea solutiilor alcoolice extractive sunt recomandate diferite concentratii,care asigura cel
mai bun randament.

Alcoolul de asemenea se poate include in fazele apoase ale emulsiilor cu rol

conservant in proportii de 15%. Desi prezinta o serie de avantaje (se evapora usor, bun antiseptic,
inhiba activitatea enzimelor, nu influenteaza hidroliza, precipita materiile albuminoide si poate
servi la indepartarea lor) utilizarea ca solvent a alcoolului prezinta si dezavantaje: este
inflamabil, are activitate farmacodinamica proprie, transmite miros solutiilor extractive, nu are
aceeasi putere de patrundere prin membranele celulare, ca apa. De aceea o mai buna solutie
extractiva este cea hidroalcoolica.

Produsul Polygemma 21 Dinti Gingii 50ml PlantExtrakt

Este un extract hidro-glicero-alcoolic si ca recomandari principale, produsul este un

remineralizant, reglator al metabolismului fosfo-calcic, antiinflamator, antiseptic, cicatrizant si
contribuie la apararea organismului impotriva microorganismelor neprietenoase, de la nivelul
gingiilor si cavitatii bucale (in caz de sangerare, retractie a gingiilor).

Sustine hidratarea mucoasei de la nivelul cavitatii bucale, precum si intarirea apararii

organismului. Contribuie la mentinerea structurii dintilor, la adulti si copii, prin efect
remineralizant. Ajuta la dezvoltarea unei danturi sanatoase la copii, inclusive in caz de intarzieri
ale eruptiei dentare la copii de peste 2 ani.

Este o combinatie de :

 extracte gemoterapice din : muguri de Brad, Mesteacan pufos, Stejar brumariu ;

 Sare Schussler – Calcarea phosphorica D6.

Compozitie la un flacon de 50ml :

 glicerina, apa purificata(agenti de umezire)

 extract gemoterapic din muguri de Brad (Abies pectinata – 10%)

 extract gemoterapic din muguri de Mesteacan pufos (Betula pubescens – 10%)

 extract gemoterapic din muguri de Stejar brumariu (Quercus pedunculata – 10%)

 fosfat de calciu – sare Schussler (corector de aciditate)

 lactoza (agent de incarcare) .

Contine : 12% vol alcool etilic din cereale , 72% glicerina, 1% lactoza.
 Mugurii de brad (Turiones abietii) contin ulei volatil bogat in hidrocarburi
monoterpenice (24% alfa-pinen, limonen), alcooli si esteri monoterpenici (5-10% acetat de
bornil, borneol), substante rezinoase, flavone, substante amare,piceina, vitamina A si C – care
mentin integritatea smaltului dentar prin fixarea calciului si sunt benefice pentru copiii cu
tulburari ale dentitiei (intarzieri ale eruptiei dentare, carii).

Mugurii de mesteacan pufos contin pe langa multe alte componente (rezine, saponozide
triterpenice, heterozide ala acidului salicilic, saruri minerale) si acid tanic (8-9%), tanin (5-9%) –
cu actiuni – astringenta, hemostatica si antiinflamatoare – benefice in parodontopatii.

Mugurii de stejar brumariu datorita continutului in taninuri galice (50-70%) si a

acidului galic si elagic liberi – ajuta la ameliorarea simptomelor din afectiunile gingivale – prin
actiunile lor astringenta, hemostatica (utila in gingivoragii), antiseptica si antibacteriana.

Efecte si beneficii:

 mentine integritatea smaltului dentar;

 ajuta la ameliorarea simptomelor unei afectiuni gingivale;

 ajuta la dezvoltarea unei danturi sanatoase.

Mod de administrare :
 Pentru adulti si copii peste 7 ani : in general, cate 2 ml in putina apa, de 2 ori pe zi, dimineata
si la pranz – inainte de mese.

Pentru copii intre 2 si 7 ani : in general, cate 1 ml,in putina apa, de 2 ori pe zi, dimineata si la
pranz – inainte de mese.

Se recomanda sa se mentina in gura 1-2 minute, dupa care sa se inghita, pentru o protectie
locala a gingiilor.

De asemenea, se recomanda administrarea cu aproximativ 20-30 minute inainte de mese si ca

durata administrarii sa fie de minimum 2 luni de zile.

Se poate repeta administrarea dupa 1 sau 2 luni de pauza.

Nu se administreaza dupa ora 18:00 – din cauza efectului tonic, stimulant cerebral.

Forme farmaceutice de uz intern - capsule

Produsul Piascledine ® 300 x 15 capsule

Este folosit atat in reumatologie (ca tratament adjuvant al durerilor artrozice), cat si in
stomatologie (ca tratament adjuvant al paradontopatiilor).

Compozitie :
  fiecare capsula contine extract insaponificabil din ulei de soia 200 mg si extract
insaponificabil de avocado 100 mg. Celelalte componente sunt: conţinutul capsulei: dioxid de
siliciu coloidal anhidru, butilhidroxitoluen, polisorbat 80, gelatină; Capsula: corpul: dioxid de
titan (E171), 4 gelatină; capacul: dioxid de titan (E171), oxid galben de fier (E172), eritrozină
(E127), gelatină.

Mod de administrare :

 se administreaza oral o capsula pe zi, in timpul mesei. Capsula se inghite

intreaga cu multa apă, nu se mesteca.

 Nu se utilizeaza :

 de catre persoanele alergice la avocado, soia sau la oricare dintre celelalte

componente ale acestui medicament;

 de catre copii cu varsta sub 18 ani.

Pentru femeile insarcinate sau care alapteaza , se recomanda sa se adreseze medicului sau
farmacistului pentru recomandari, insa ca o măsură de precauție, este de preferat să se evite
utilizarea Piascledine în timpul sarcinii.

Produsul Mastic Gum 500mg Solaray

Masticul – Pistacia lentiscus L. – este o rezina aromata obtinuta sub forma de exudat
proaspat din arborele de mastic, un arbore vesnic verde din familia Anacardiaceae, indigen in
regiunea de coasta Mediteraneana din Siria pana in Spania, in special in Arhipelagul Grecesc.

Rezina de mastic a fost folosita ca guma de mestecat dar si ca remediu pentru

problemele gastrointestinale de mii de ani.

Analizele chimice ale rasinii de mastic au evidentiat in compozitia sa un ulei esential (1-
3%), acizi mastinici a si b, acidul masticolic, acidul masticonic, rezina mastic-a si –b. Cel mai
important este uleiul de mastic, utilizat pe larg in medicina, industria farmaceutica si
stomatologie. Acesta contine perilil-alcoolul, care s-a dovedit a fi adjuvant util in prevenirea si
tratamentul diverselor forme de cancer.
 Rasina de mastic este utila si pentru favorizarea limitarii aparitiei cariei dentare prin
mentinerea sanatatii cavitatii bucale.

Compozitie (per 2 capsule) :

 1000 mg rasina din arborele de mastic (Pistacia lentiscus), 350 mg extract garantat
(35%) acizi masticonici si masticorezine, celuloza vegetala (capsula),maltodextrina (agent de
incarcare), dioxid de siliciu (agent antiaglomerant), stearat de magneziu (agent antiaglomerant),
celuloza (agent de incarcare).

Mod de administrare :

 2 capsule pe zi – cu o ora inainte de micul dejun sau conform recomandarii

consultantului de specialitate, in cure de minim 30 de zile.

Efecte si beneficii :

 protejarea mucoasei gastrointestinale;

 functionarea normala a sistemului digestiv;

 reducerea riscului aparitiei cariei dentare : reducerea microoganismelor daunatoare de

la nivelul cavitatii bucale .

Forme farmaceutice de uz extern - lichide

 Solutiile extractive sunt obtinute in diferite variante:

 Infuzia - metoda de extractie utilizata pentru obtinerea principiilor active in cazul

partilor de planta care au peretii celulari mai subtiri cum sunt florile, frunzele si partile aeriene
subtiri ale plantelor, chiar si unele fructe, care contin principii active termostabile si greu solubile
la rece. In acest scop peste produsul vegetal, adus intr-un grad de maruntire corespunzatoare, se
adauga cantitatea de apa indicata, incalzita la fierbere, apoi se acopera vasul cu un capac si se
lasa sa stea astfel 10 - 15 minute, agitand din cand in cand. Dupa scurgerea acestui timp se
filtreaza.

 Maceratul – se utilizeaza pentru unele substante active care se extrag mai bine la rece
(caldura le precipita) decat prin infuzare si decoctie. Macerarea este metoda de extractie cea mai
simpla care se face la temperatura obisnuita. Produsul vegetal este mentinut in contact cu
solventul (apa sau amestec de apa si alcool) un timp variabil, agitand din cand in cand , dupa care
se separa extractul. Maceratul la rece se prepara din radacini, tulpinite, frunze sau seminte.

De exemplu :

 pentru Abcese peritonsilare – se alterneaza gargara cu infuzie de arnica cu cea de

musetel până la deschiderea spontana a abcesului; gargara la fiecare 30 min. cu solutii cât mai
fierbinti (1 lingurita extract fluid de musetel/arnica la 150 ml apa);
  pentru stomatita aftoasa, stomatita herpetica – se foloseste amestec de macerat de nalba
mare (Althaeae radix/Malvae folium) si o infuzie calduta din salvie (Salviae folium), musetel
(Chamomillae flos) si coada soricelului (Millefolii flos) – cu care se face gargara de mai multe
ori pe zi.

Temperatura preparatului nu trebuie sa depaseasca 300 C – pentru a precipita

amidonul din nalba.

 in stomatite dureroase – infuzie de musetel, salvie, melisa (in parti egale); cate 3 linguri
de infuzie se pun într-o cană cu lapte fierbinte si se face gargara.

 in parodontopatie – badijonarea gingiei cu amestec de extract fluid de Alchemilla collina,

salvie si busuioc (parți egale).
 Tot ca solutii externe ca adjuvante in parodontopatie se utilizeaza si apele de gura :

Ossidenta, apă de gură, 50 ml, Biofarm

Este o apa de gura recomandata in igiena cavitatii bucale, oprirea instantanee a

sangerarilor gingivale prin efect astringent , cicatrizarea rapida a leziunilor si calmarea
inflamatiei gingivale.

In compozitia apei de gura se gasesc urmatoarele :

 alcool etilic rafinat denaturat 60.240 g

 apa purificata 14.638g

 tinctura de ratania (Krameria Triandra) 14.460 g

 clorura de zinc sol. 45% (4.632 g) /48% (4.343 g)

 extract fluid de musetel (Chamomilla Recutita)

 salicilat de fenil 1.927 g

 ulei volatil de menta (Mentha Piperita) – 1.450 g

 ulei volatil de fenicul (Illicium Verum) – 0.726 g .

 Mod de administrare :

Se recomanda dupa periajul obisnuit cu pasta de dinti. Se clateste gura cu o solutie amestecata
intr-un pahar cu apa (preferabil calduta).

 pentru efecte antimicrobiene, antivirale, analgezice – se apeleaza la extracte fluide

alcoolice (30-400C), raport pv/solvent de 10g/115 ml (pentru propolis – 5 g la 60 ml alcool
700C; extractum Gei -extract din rizom de cerențel – sub forma de badijonari.

Badijonări cu extract de busuioc, salvie, coada soricelului, musetel, arnica.

Tot extern se utilizeaza si :

Produsul Medozon Parodont ulei de canepa ozonat 10 ml HempMed Pharma

Indicatii:

Medozon Parodont este un produs care poate fi folosit ca adjuvant in combaterea :

 sangerarilor gingivale ;

 gingivite;
 parodontoza;

 eliminarea placii bacteriene si a tartrului;

 stoparea retractiei gingivale.

Ingrediente :

 ulei de canepa (Cannabis sativa);

 2.5 % CBD (canabidiol si terpene);

 ulei esential de turmeric (Curcuma longa);

 ulei esential de oregano (Origanum vulgare);

 ulei esential de rozmarin (Rosmarinus officinalis);

 ulei esential de salvie (Salvia officinalis);

 ulei esential de lamaie (Citrus limon);

 ulei esential de tea tree (Melaleuca alternifolia);

 ulei esential de cuisoare (Eugenia cayophyllus).

Mod de utilizare:
 Pentru o eficienta maxima, produsul trebuie utilizat prin aplicarea pe periuta de dinti a
unei picaturi (un puf cu ajutorul pompitei pulverizatoare a sticlutei) de Medozon Parodont, apoi
aplicarea pastei de dinti si se va face periajul 3-5 minute al dintilor si gingiilor de cel putin 2 ori
pe zi.

Forme farmaceutice de uz extern - solide

Formele farmaceutice utilizate in parodontopatii – cel mai des – sunt gelurile gingivale
si pastele de dinti.

Pastele de dinti sunt suspensii de substante solide cu caracter usor abraziv, intr-un gel
constituit din substante mucilaginoase macerate in apa.

Gelul medicinal se prepara din incorporarea sucului vegetal, pulpei vegetale sau
extractului de principii active din plante intr-o masa gelatinoasa. Sucul vegetal se obtine prin
maruntirea si presarea materialului vegetal proaspat recoltat. Sucul este format din lichidul
celular in care se gasesc incorporate principiile active, saruri minerale, vitamine. Multe sucuri au
o actiune bacteriostatica.

Produsul Gel gingival pentru protectia gingiilor sensibile 50 ml Tis Farmaceutic

Gel gingival cu actiune astringenta, datorata extractului de cerentel bogant in eugenol.

Extractul de propolis si inula cresc efectul de intarire si protectie a gingiilor sensibile cu

tendinta de retractie.

Mareste efectul antimicrobian, dezinfectant alaturi de extractul de cerentel si inula (care

contine principii active cu actiune antibiotica).

Uleiul de catina si extractul de inula – completeaza efectul regenerant al extractelor.

 Indicat in :

 stadii inflamatorii in cavitatea bucala (gingivite, sangerari sau stari post chirurgicale,
retractii gingivale, pungi gingivale),

 dupa operatia de curatare, extractii dentare;

 cazul persoanelor purtatoare de proteze detasabile, aparate dentare.

Este contraindicat persoanelor care prezinta alergii la una dintre componentele

produsului.

Ingrediente:  

Propolis, cerențel, inula, catina.

Mod de utilizare:

 se aplică gelul direct pe zona afectată (gingie) după igiena bucală;

  se evită consumul de alimente și băuturi timp de 30 minute după aplicarea gelului;

 se aplică de 3-5 ori /zi până la dispariția simptomelor.

Produsul Gel cu salvie si propolis 20 ml Tis Farmaceutic

Proprietati :

Produsul are efect antibacterian, antiinflamator, epitelizant, usor anestezic si astringent –

datorate asocierii dintre cele 2 extracte : extractul apos de propolis si extractul de salvie.

Este recomandat inainte si dupa interventii chirurgicale la nivelul cavitatii bucale, in perioada
de refacere a mucoasei datorita rolului calmant, antiinflamator, anestezic.

De asemenea are rol protector impotriva infectiilor care pot aparea la nivelul cavitatii bucale
la persoanele purtatoare de proteze fixe sau mobile.

Ingrediente :

 extract de propolis;

 extract de salvie.
 Produsul Pasta de dinti naturala cu Ratanhia 75 ml Weleda

Pasta de dinti naturala, racoritoare cu extract din radacina de rathania (rathaniae radix)
curata dintii delicat, dar temeinic, datorita unei pudre abrazive naturale din carbonat de calciu.

Prin intrebuintarea regulata a acestei paste de dinti, placa dentara este indepartata complet,
preintampinand astfel aparitia cariilor si ulterior a parodontozei.

Ratanhia –Krameria Tiandra -este o planta stufoasa, deseori ignorata, care creste pe solul arid
din Peru si infloreste in clima aspra a Anzilor, protejand prin sistemul ei de radacini ramificate,
impotriva eroziunii solului montan subtire si uscat.

Radacina de ratanhia este bogata in tananti : extractele tonifica tesuturile, prevenind

sangerarile gingivale.

Uleiurile eterice naturale de menta si izma creata – confera o senzatie deosebita de

prospetime si o respiratie proaspata, de durata.

Compozitie :

 apa, carbonat de calciu, glicerina, argila, alcool, extracte de radacina de

ratanhia si smirna, guma xantan, ulei de menta, ulei de izma creata, ulei de fenicul, acid
gliciretic.
 Efecte si beneficii :

 pasta de dinti naturala, excelenta impotriva sangerarilor gingivale;

 pasta de dinti proaspata cu extracte din plante si minerale naturale, tonifica

tesuturile moi si previne sangerarea gingiilor.

Tipuri de principii active implicare in raspunsul terapeutic:

POLIHOLOZIDE MIXTE

PRINCIPII POLIURONICE

Generalitati
 Reprezintă denumirea generică dată pectinelor, mucilagiilor şi gumelor, care iau naştere din
degradarea molecular a lamelei pectice sau din simplificarea Intregii membrane celulare. Dau in
prezența apei geluri şi prezintă drept constituenti comuni cu acizii uronici.

Datorită structurii lor chimice foarte apropiate, o delimitare neta intre aceste produse nu este
posibilă. Dintre acizii uronici, mai frecvent se întâlnesc acizii d-glucuronic şi d-galacturonic,

ce corespunde respectiv d-glucozei şi d-galactozei.

In cele mai multe cazuri, acizii uronici sunt legați de oze prin legături ozidice, iar grupările
carboxilice, care rămân libere se pot combina fie cu o bază sau se pot esterifica prezentand in
acest caz un ester metilic.

Răspândire

Principiile poliuronice sunt destul de răspândite in regnul vegetal. Substantele pectice, sau
pectinele, cele mai răspândite, formează lamela mijlocie a membranei celulare (cimentul), se
intalnese şi in sucul celular, abundă în fructele coapte, in rădăcini, frunze şi în părțile verzi ale
tulpinei.

Mucilagiile sunt de asemenea des întâlnite. Se găsesc atât la plantele inferioare, la alge
(Laminaria, in unele ciuperci), cât şi la plantele superioare, uneori in cantitate atât de mare, încât
aceste plante sunt socotite mucilaginoase.

Mucilagiile nu prezintă nici un fel de preferință din punct de vedere al localizării lor in
organe. Pot fi găsite în organe subterane (in rădăcina de Althaca, Malva),in flori (Althaea,
Verbascum), în seminte (Linum, Plantago psyllium, Cydonia).

Gumele mai putin abundente decât pectinele şi mucilagiile, se formează mai cu seamă in
tulpină, la adâncimi diferite, se adună în lacune şi exudă fie prin fisuri spontane sau provocate in
urma rănirii. Se găsesc la numeroase specii din familiile: Rosaceae (Prunus,Amygdalus);
Rutaceae (Citrus medica); Fabaceae (Acacia, Astragalus). După cum se arată şi în definiție,
pectinele, mucilagiile şi gumele, au o origine comună Ele provin din degradarea moleculară a
unor constituenti sau a intregii membrane celulare.

Biosinteza

Pot fi considerate ca un rezultat direct al asimilației clorofiliene. În urma procesului de

fotoliză iau naştere ozele. Acestea pot suferi diverse procese de oxidare, ce au ca rezultat
formarea acizilor uronici, care intr-un stadiu următor se pot polimeriza.

Formarea gumelor, în general, are loc în scoarţă (periderm şi chiar liber) ca la Aca cia, uneori
in lemnul tânăr, în razele medulare şi în măduvă (la Astragalus).

Gomoza, transformarea particulară pe care o poate suferi membrana celulară, constă in

solubilizarea ei progresivă (totală sau parțială) până la masă gelatinoasă mai mult sau mai putin
uniformă. Pe măsură ce gomoza progresează, pereții celulelor se ingroasă în defavoarea cavității
celulare, care dispare la un moment dat. În regiunea corticală mai ales, apar atunci zone de
diferite întinderi, ce corespund unui număr de celule ce nu se mai pot deosebi intre ele, fiind
transformate in gume. Aceste zone se întind din ce în ce mai mult spre periferie. O înțepătură
spontană sau voită în regiunea zonelor gumoase provoacă scurgerea continutului (a gumei).

Gomoza poate fi un proces normal, fiziologic, nefiind o consecință a unui trauma tism, ci
după unii un fenomen de adaptare fiziologică a celulelor, grăbit de prezența unei diastaze
sneciale onmazs Dară tinem cama da aramntul na cara Inanotimia onanila.

Gomoza, după alții, ar fi un proces patologic, transformarea membranei fiind cauzată de o

anumită boală. S-ar putea ca să fie o reacție a plantei, un mijloc de apărare impotriva
traumatismelor exteme (inteplituri de insecte, flambări).

Compozitia chimică

Pectinele, mucilagiile şi gumele, atât de inrudite chimic, prezintă în limite mici uncle
particularitati Pectinele sunt amestecuri de poliholozide (arabane, galactene) şi de acizi
poliuronici (acizii pectici) ce sunt substante formate din mai multe molecule de acid galacturonic
unite prin atomi de carbon din pozitiile 1 şi 4 in lanturi de diferite lungimi. In acest edificiu
molecular grupările carboxilice rămân fie libere sau se combină cu metanolul, în timp ce
hidroxilii fixează acidul acetic.
 Mucilagiile, în mare parte prezintă o structură poliosuronică, având aproape în mod constant
drept constituent acidul d-galacturonic.

Totuşi există unele mucilagii cum este cel din tuberculi de Salep (Salep tubera), care este
constituit din molecule de manoză reunite in lanturi, sau cel din semintele de Fenugree
(Foenugraeci semina) care este format din manoză şi galactoză. O alta categorie de mucilagii,
cum este acea obţinută din alge (Laminaria, Fucus, Carragaheen) sunt polimeri ai esterilor
sulfurici de oze. In sfarsit, alte mucilagii, cum este algina din algele brune. sunt numai uronice.

Gumele, ca şi mucilagiile, pot fi considerate ca substante poliosuronice, fiind for mate din oze
şi acizi uronici. Degradarea lor progresiva conduce la grupuri de acizi complecşi (acizi
ozuronici) formati dintr-un acid uronic legat de o oză. Aceste grupuri acide sunt relativ rezistente
la hidroliză. Prin legarea lor cu molecule de oze dau naştere la lanturi ce pot fi mamificate. O
moleculă de gumil confine numeroase lanturi de acest fel. In gume se intalneste cel mai frecvent
acidul d-glucuronic ai clirui hidroxili nu raman liberi, ci fiind acetilați sau metilati.

Proprietăți fizico-chimice

Datorita deosebirilor mentionate, chiar dacă acestea nu sunt esentiale, pectinele, mucilagiile şi
gumele prezintă desigur şi deosebiri fizico-chimice.

Pectinele pot fi caracterizate ca pulberi albe-cenuşii, solubile în apă, optic active. Din solutiile
lor apoase pot fi coagulate prin actiuni biologice (pectaza) sau chimice (apă de var, apă de
barita). Sunt precipitate de FeCl, acetatul bazic şi neutru de plumb, sulfatul de amoniu şi de
magneziu.

Deoarece prezintă o reacţie acidă, pectinele fixează coloranti bazici ca safranina, verdele de
iod, albastrul de metil si brunul lui Bismark. Soluția amoniacalá de clorura de ruteniu le
colorează în roşu.

Mucilagiile în stare uscată sunt coroase, neutre, în prezența apei fie că se dizolvă partial dand
pseudosoluții, din care pot fi precipitate cu alcool, acetat de natriu, acetat bazic şi neutru de
plumb, fie că se umflă. Prin hidroliză pun in libertate ozele corespunzătoare constituenților
membranei din care au provenit. Prin oxidare nitrică conduc la acidul mucic (ceea ce dovedeşte
din nou prezenta galactozei).

Gumele se prezintă sub forma unor substante amorfe, incolore, sticloase, mai mult sau mai
puțin transparente, cu reacție slab acidă. În prezența apei se umflă sau se dizolvă dând soluții
coloidale optic active. Precipită cu subacetatul de plumb. Prin hidroliza acidă rezultă arabinoza şi
galactoza in unele cazuri şi glucoză, xiloză, metilpentoză. Gumele solubile, prin hidroliza conduc
mai ales la galactoză. Ca şi in cazul mucilagiilor, gumele, prin oxidare dau acid mucic.

Clasificarea principlilor poliuronic

Dacă dintre cele trei categorii de principii active, pectinele au un aspect mai omogen,
mucilagiile şi gumele, în afara caracterelor lor dominante prezintă, fiecare din ele, o seamă de
variațiuni, care le oferii intr-o oarecare măsură, un caracter heterogen.

Mucilagiile, datorită faptului că nu provin toate din degradarea intregii membrane celulare, ci
numai din anumite lamele ce o alcătuiesc, se comportă diferit față de cloroiodura de zinc,
reactivul specific celulozei.

Din aceiaşi cauză, compozitia mucilagiilor va prezenta deosebiri. Pe aceste considerente se

sprijină clasificarea lor.

După componentă mucilagiile pot fi:

1. Simple-provenite din transformarea unei singure componente celulare, in care caz se

deosebesc:

-a membranei

-pectice, care sunt cele mai răspândite (la familiile Rosaceae, Malvaceae, Tiliaceac):

-celulozice şi calozice.

2. Mixte, când la formarea mucilagiilor participă două sau mai multe componente ale
membranci celulare.
 In cazul mucilagiilor:

-pectocelulozice, cele mai răspândite şi cele mai puțin solubile (in sämänta de in, în

unele alge),

-pectohemicelulozice (in semintele unor Fabaceae). 3. Nedeterminate (din roşcove).

Gumele, la rândul lor, în urma particularităților metabolismului celulei din care iau

naştere, prezintă şi ele o serie de deosebiri între ele. Din lipsa unei clasificări mai judicioase,
curent ele se împart după solubilitatea lor în apă. Astfel, se deosebesc: 1. Gume solubile în apă
(in realitate ele dau pseudo-soluții, deoarece sunt de natură

coloidală). Din această categorie face parte guma arabica (Gummi Arabicum).

2. Gume partial solubile, cum este guma de cireşi (Gummi Cerasi).

3. Gume insolubile, care in prezența apei se umflă, aşa cum este guma tragacanta (Gummi
Tragacanthae). Această clasificare insă, nu poate fi privită ca absolută, deoarece gumele sunt

amestecuri de substante diverse, solubile şi insolubile in apă. Nici una din gume nu poate fi
considerată că fiind complet solubila sau insolubila in apa.

Localizarea histochimică

Pectinele, mucilagiile şi gumele, nefiind de cele mai multe ori acumulate in tesuturi
diferentiate, urmează să fie puse in evidenta prin reacții diverse. Substantele pectice, in prezență
de clorură de ruteniu amoniacală, ca şi a orcinei clorhidrice, dau culoarea, violeti. Mucilagiile pot
fi pusain evidență in tesuturi in urma coagulării lor (cu soluție de acetat de plumb, alaun de
potasiu, sulfat de zinc sau sublimat corosiv) cu ajutorul reactivelor.

-coralină in acid clorhidric concentrat (rosu);

 -hematoxilină (violet);

- roşu de ruteniu (in cazul mucilagiilor pectice);

-albastru de metilen (mai ales in cazul mucilagiilor din Malvaceae); -soluție 10% de sulfat de
cupru (in mediu de KOH).

În felul acesta mucilagiile au putut fi localizate în tegumentele semintelor (de in şi gutui), in

celule profunde de parenchim (frunza de nalba, tuberculi de Salep), la marginea liberului,
formând o adevărată teacă mucilaginoasă, in lamela mijlocie a celulelor unor alge (Fucus).

Gumele din cauza caracterului lor heterogen, pot reactiona pozitiv atât față de reactivii
compuşilor pectici (rosu de ruteniu) cât şi fată de reactivii celulozei (cloro-iodura de zinc ş.a.).

Extragerea şi dozarea

Substantele pectice pot fi obţinute din vegetale prin extragere apoasă, la rece sau la cald (sub
presiune sau nu), sau cu acizii diluați la cald. Soluțiile extractive se concentrează şi se separă
pectinele cu ajutorul alcoolului, a acetatului de plumb, calciu sau bariu. Din aceste precipitate
pectinele sunt apoi purificate.

Dozarea compuşilor pectici poate fi făcută fie pe substanța ca atare, fie in mod indirect pe
compuşii ei de dedublare, rezultati prin diferite procedee chimice (acid ga lacturonic, arabinoza,
galactoza, metanol, acid acetic etc.).
 Obtinerea mucilagiilor se face prin procedee asemanatoare In principis, ele constan din
extragerea lor cu apă şi separarea din solutiile apoase extractive cu alcool, după care se
procedează la purificarea lor prin repetarea procedeului. Deoarece prin această metodă, alături de
mucilagii se mai separă şi alți compuşi, mai ales diversi polimeri ai hidratilor de carbon, se
prefera separarea lor selectivă cu săruri adecvate, urmată de dializă. Dintre sărurile folosite fac
parte: sodiu, magneziu şi amoniu sulfat, amoniu fosfat, potasiu acetat, alegerea lor depinzând de
natura mucilagului.

Extragerea gumelor este in mare măsură, asemănătoare cu aceea a substantelor pectice şi a

mucilagiilor. Purificarea lor se poate face prin dializă sau electroforeza.

Actiunea terapeutică

Substantele pectice işi găsesc intrebuințarea terapeutică, datorită acțiunii de mărire a vitezei de
coagulare a sângelui, probabil prin modificarea presiunii osmotice, in tratamentul hemoptiziilor
şi a hemoragiilor.

Se administrează în soluții injectabile 1%. Acțiunea pectinelor este favorizată de prezenta de

calciu (clorură). Mucilagiile prezintă o acțiune emolientă.

Dau rezultate bune in constipații, mărind bolul fecal. Sunt analeptice şi reconstituante. Îşi
găsesc întrebuintare şi in bacteriologie. Acțiune asemănătoare mucilagiilor o prezintă şi gumele.
Sunt emoliente, topice, modifică fenomenele osmotice la nivelul mucoaselor inflamate,
menținând apa la suprafata pielii. Sunt burie medii de cultură, din care cauză se intrebuintează in
bacteriologie.

Uleiuri volatile

Aetheroles
 Definitie

Uleiurile volatile reprezintă un complex de substante constituind amestecuri multiple şi

complicate de hidrocarburi alifatice, aromatice şi hidroaromatice, aldehide,alcooli, acizi, esteri şi
alţi compuşi corespunzători hidrocarburilor şi care in general apartin clasei terpenoidelor. Sunt
antrenabile cu vapori de apă şi dotate cu miros caracteristic, aromatic şi placut.

Denumirea de uleiuri volatile este cea mai adecvată deoarece exprimă proprietatea
caracteristică a acestor compuşi: tensiunea de vapori ridicată şi faptul că se volatilizează la
temperatura obişniută.

Celelalte denumiri, de uleiuri eterice şi esențiale sunt improprii şi mai puțin caracterizante
deoarece ele nu sunt formate numai din combinații eterice şi nici denumirea de esență nu este
totdeauna cea mai adecvată. De asemenea "uleiuri" se atribuie de obicei grasimilor vegetale
constituite din gliceride lichide, combinații ce nu se întâlnesc niciodată în compozitia uleiurilor
volatile.

Clasificare

Reieşind din diversitatea partilor componente ale uleiurilor volatile ele pot fi clasificate după
multiple principii: după scheletul formulei, numărul de inele benzenice, derivații oxigenati,
acțiunea terapeutică etc. Dar din cauza complexicității amestecurilor de substante din uleiuri
fiecare clasificare poate fi mai mult sau puțin nevalabilă şi unul şi alelaşi ulei poate nimeri in
diferite grupuri; dar structura chimică a constituentului prin cipal a acestora ne poate conduce la
o grupare acceptabilă din punct de vedere stiintific.
 Avind in vedere noest criteria studiul produselor vegetale cu continut de uleiuri volatile se va
face după clasificarea urmatoare:

1) produse vegetale cu uleiuri volatile care contin monoterpenoide aciclice (flori de trandafir,
fructe de coriandru, flori de leväntici, frunze de roinith etc.); 2) produse vegetale cu uleiuri
volatile care contin monoterpenoide monociclice (frunze de mentä, salvie, eucalipt, fructe de
chimen, lilmi etc.);

3) produse vegetale cu uleiuri volatile care contin monoterpenoide biciclice (fructe de

ienuplir, flori de vetrice, rizomi curidicini de odolean, pirti neriene de isop etc.); 4) produse
vegetale cu uleiuri volatile care contin sesquiterpenoide (rizomi de obligeană, frunze şi muguri
de mesteacăn, rizomi cu rădăcini de iarbă mare, flori de musețel, părți aeriene de coada
soricelului, flori de amică, muguri de plop negru etc.); 5) produse vegetale cu uleiuri volatile care
contin compuşi din seria aromatică (fructe de anason, fenicul, părți aeriene de cimbru, cimbrişor,
sovarv etc.)

Raspândire, localizare

Uleiurile volatile sunt răspândite in plantele superioare, mai puțin în cele inferioare. Specii
bogate in uleiuri volatile se gasesc in familiile: Pinaceae, Zingiberaceae, Lamiaceae, Asteraceae,
Myrtaceae, Rutaceae, Apiaceae.

Uleiurile volatile pot fi răspândite în toate organele plantei producătoare (conifere).sau numai
în partea aeriană a plantei (cimbru, sovirv, coada soricelului), in flori (levănțică, musetel,
trandafir, tei, vetrice), in frunze (menta, salvie, eucalipt), in fructe (coriandru, anason, fenicul), in
pericarpul fructelor (citrice), in lemn (arbore de camfor), şi in organe subterane (odolean,
obligeană, iarba mare).
 Uleiurile volatile in tesuturile vii ale plantelor, in unele cazuri, sunt difuzate prin toate celulele
tesuturilor dizolvate sau emulgate in protoplasma sau sucul celular, în alte cazuri (mai des) se
acumulează în formatiuni speciale, vizibile numai la microscop Se deosebesc formatiuni
secretoare exterioare (exogene) şi interioare (endogene).

Formatiunile exogene se dezvolta in jesuturile epidermale şi prezinta pete" glandulare, peri

glandulari şi glande. Petele glandulare prezintă cele mai simple formatiuni care sunt asociații de
picături mici de ulei volatil, aranjate sub cuticula epidermei, pe care chiar o umfla. Astfel de
localizare a uleiului volatil se intalneste in petalele de trandafir, lacrimioară, mai rar in frunzele
plantelor.

Perii glandulari prezintă formațiuni secretoare care au ajuns la un stadiu determinat de

specializare. Ei constau din picionus unicelular sau pluricelular şi portiunca terminali (clipsor)
sferică sau ovali, care este formată din una sau câteva celule.

Glandele au structura diferita. Obişnuit ele stau pe un piciorus scurt şi au un clipsor

pluricelular cu un mumăr şi aşezare diferiti a celulelor lor. De exemplu, la Lamiacenc clipsorul
este format din 8 celule aşezate in rozetli radial. Pe parcursul formirii uleiului volatil cuticula
comună se umfla formând un rezervuar de ulei volatil, Glandele la Asteraceae constau din
câteva, mai des 6-8 celule, situate in 3-4 straturi, câte 2 celule in fiecare.

La formatiunile endogene, care se dezvolti in tesuturile parenchimatice, se raportă celulele

secretoare, pungile şi canalele. Celulele secretoare se pot intalni solitare sau formează un jesut
aparte. Pereții celulari constau din 2 straturi: extern, care tinde la suberizare, şi intern-rezinogen,
care elimină ulei volatil. Celule individuale se află în rizomi de obligeana, in parenchimul cărora
printre celulele pline cu amidon, sunt aranjate celule mai mari secretoare, in care se acumulează
uleiul volatil. Exemplu tipic de celule secretoare, care formează un tesut separat este hipoderma
la radacini de odolean.
 Pungile prezintă formatiuni rotunde sau ovale, care se intalnesc in mezofilul frunzei, coaja
citricelor, scoarta şi lemnul unor plante. Pungile se formează pe două căi: schizogena şi
schizolizigena. Pe calea schizogenă în rezultatul îndepărtării celulelor se formează un spatiu
intercelular, in care se varsă eliminările celulelor vecine şi care in asa fel devine punga cu ulei
volatil

Pe calea schizolizna pungile care au format la început un spatiu intercelular mai departe se
largese şi se marese in volum datorită lisisului (dizolvării) unui număr mai mic sau mai mare de
celule, stratul de celule care acoperă suprafața pungii capătă funcții secretoare. În cazul, când
pungile capătă o formă intinsă ele se numesc canale sau comunicații Formatiunile secretoare intr-
o oarecare măsură servesc ca semn sistematic. La majoritatea angiospermelor ele sunt
reprezentate in forma de comunicații, aranjate in toate părțile plantei şi elimină ulei volatil şi
rezine. La monocotilidonate formatiunile secretoare se intalnesc nu la toate familiile. Sunt in
Araceae, Iridaceae (celule secretoare). La dicotilidonate formatiunile respective se intalnesc in
toata diversitatea lor. Sunt familii care conțin numai celule secretoare (Piperaceae). Pungi de
diferità provenienta se întâlnesc la multe familii: Rutaceae, Myrtaceae, Hypericaceae etc.

Canale cu ulei volatil sunt tipice pentru fructele reprezentantilor familiei Apiaceae şi
Hypericaceae. Foarte mare este diversitatea perilor glandulari şi glandelor, care individual sau
impreună pot caracteriza familii intregi.

Caracterul formatiunilor glandulare, numărul şi dimensiunile lor sunt strâns legate de antitatea
de ulei volatil, care se formeaza in plante. In plantele cu formatiuni exogene ea mai mare
cantitate de ulei volatil se acumulează în formațiunile cu glande, dar nu în ele cu peri glandulari.

La familia Lamiaceae formarea uleiului volatil depinde de numarul de glande. Plantele cestei
familii sunt mai bogate in ulei volatil decât cele din Asteraceae, deoarece la rimele ulei volatil
produc toate cele 8 celule ale glandei, iar la reprezentanții Asteraceae in 8 celule ale glandei
producătoare sunt numai cele 2 superioare.

In general, uleiurile volatie se găsesc în plante ca atare, adică preformate. In cazuri zolate ele
se intalnesc combinate de obicei ca heterozide, formă sub care nu prezintă caracteristicele
uleiurilor volatile, dar care prin hidroliză pun în libertate compusi cu proprietatile uleiurilor
volatile (ulei volatil de muştar). Acestea sunt denumite uleiuri olatile nepreformate.

Substante tanante

Definitie

La sfarsitul secolului XVIII au fost efectuate investigatii in obtinerea principiilor ac tive din
solutiile apoase, obținute dupli extragerea din scoarta gi lemnul unor plante de diferite specii, ce
posedau proprietati de tabăcire. Extractia acestor substante se baza pe legarea lor cu proteinele
pielii, de aceea ele au fost numite substante tanante extrac tive, care apoi au cedat locul denumirii
mai simple-substante tanante.

Toate substantele tanante cunoscute până în prezent sunt fenoli poliatomici cu diferită greutate
moleculară. Principalele grupe functionale sunt hidroxilii fenolici.

Proprietatea principală a acestor substante-capacitatea de a tăbăci pielea - şi până în prezent

este unul din criteriile de a clasifica compuşii organici necunoscuti in grupul substantelor tanante
vegetale. În ultimii ani, însă, au fost izolați numeroşi compuşi polifenolici cu greutate moleculară
mică, care nu posedă proprietăți de tăbăcire, dar sunt predecesorii biogenetici ai substantelor
tanante.

Pentru concretizarea noțiunii de "substante tanante" au fost propuse un sir de definitii. Reuşita
definitie a formulat Deker (Berlin, 1913), care a numit substantele tanante ca "compuşi ai
fenolilor poliatomici cu gust astringent, care tăbăcesc pielea şi precipită proteinele şi alcaloizii
din soluții diluate".

Aceasta definiție include aproape toate proprietățile lor principale, dar nu caracterize
substanțele tanante ca compuşi cu o anumită structură chimică. Alta definiție a substantelor
tanante de care ne folosim este: "Substante tanante se numeşte grupul de substante compuse, care
consta din polifenoli, taninuri şi flobafene, genetic legate intre ele indiferent dacă poseda ele
proprietăți de tăbăcire sau nu. Substantele tanante prezintă compuşi neazotati, neotrăvitori şi
filogenetic se raportă la compuşii cunoscuți încă din antichitate (in piramidele din Egipt şi acum
se descoperă desene de plante purtătoare de taninuri).

Clasificare

Din primele studii prealabile, privind substantele tanante, a devenit clar că este vorba despre
un grup intreg de substante şi că fiecare solutie de tăbăcire contine câțiva compuşi. De aceea şi s-
a ivit problema clasificării substantelor tanante.

Una din primele clasificări a formulat-o Bercelius. El a impartit substantele tanante in doua
grupuri luand la bază reacțiile de culoare cu sărurile de fier (verde sau albastră). Dar nu cu mult
mai târziul Nichel a dovedit, ca aceste reactii sunt putin specifice deoarece ele sunt specifice şi
pentru fenolii simpli.

Prokter in 1894 a alcatuit tabeln reactiilor de identificare pentru soluțiile apoase ale
substantelor tanante, iar Andreas-tabelli analogica pentru soluțiile alcoolice.

Pe baza acestor reacții, şi în special pe baza naturii produselor de descompunere ale

substantelor tanante la temperatura de 180-200°C grade Prokter şi Steinkauz au clasificat
substantele tanante in două grupuri de bază:
 -pirogalolice (la descompunere dau pirogalolul);

-pirocatechinice (formează pirocatechina)

Studiul de mai departe a adeverit aşa impartire. Mai târziu K. Freundenberg (1920, Berlin)
bazându-se pe cercetarile proprii in studierea caracterului chimic al substantelor tanante a
concretizat clasificarea propusă de Prokter şi a recomandat ca in prima grupă sa fie incluse
substantele tanante hidrolizabile, iar in a doua- substante tanante condensate sau nehidrolizabile.
Această clasificare ulterior a fost acceptată de toți autorii, care activau in acest domeniu.

1. Substantele tanante hidrolizabile prezintă esteri ai zaharidelor cu acizii fenolcarbonici

La actiunea agentilor de hidrolizi, in special a acizilor şi fermentilor, deasemenea bazelor, ele

se descompun in plirtile componente initiale (de aici şi denumirea). Substantele tanante
hidrolizabile se impart in 3 subgrupuri:

a) galotaninuri:

b) elagotaninuri;

c) depside.

a) Galotaninuri-esteri ai glucozei cu acizii: galic, digalic, luteolic. Se intalnesc esteri mono-,

bi-, tri-, tetra-şi pentagalici.

Reprezentant al esterilor monogalici esteß-D-glucogalina, obținută pentru prima dată din

rădăcină de revent, eucalipt etc.

Ca diester se poate numi hamamelitanina din scoarta de Hamamelis virginiana L., in care după
Smidt, partea glucidică este reprezentată de a-hidroximetil-D-riboza, aşa numita hamameloza

Esterul trigalic al glucozei a fost obţinut din extractia fructelor de Terminalia chebula L.,
tetragaloilglucoza şi pentagaloilglucoza-din Rhus coriaria L. etc. b) Elagotaninuri sunt heterozide
ale acidului elagic (tanozide). Acidul elagic se formează prin lactonizarea acidului
hexahidroxidifenic la descompunerea hidrolitică a substantelor tanante de structură elagică.

La inclizire treceren acidului heus-hidroxidifenic se accelerează.

Primul reprezentant din grupul tanimurilor elagice-corilagina, a fost extrasă sub forma
cristalică din produs vegetal tannt divi-divi (din plisti de Caesalpinia coriaria Willd). La hidroliza
se formează câte o molecula de acizi galic şi elagic, glucoză. Acidul chebulic,care se gaseste
legat cu zaharidele, prezima substanti amorfil, optic activa.

Fiind legat cu zaharidele acidul chebulic formează acizi elagici de trei tipuri, ei au fost izolati
in stare cristalică şi identificati. In 1948 din Terminalia hebula L. şi Caesalpinia coriaria Willd
pentru prima dată a fost izolat încă un acid din acest grup - acidul chebulagic. El poate fi
prezentat ca corilagina la care doua grupuri hidroxile zaharice sunt eterificate cu 2 grupuri
carboxilice ale acidului chebulic.

c) Depside-combinari rezultate din esterificarea a 2 acizi polifenolici identici sau diferiti.

La formarea lor mai participa acizii protocatechic, orselinic etc.

2. Substante tanante condensate sau nehidrolizabile.

Acesti compuși la notiunen acizilor minerali nu se descompun, dar formen produse de

condensare numite flobafone, Condensaren se petree de nou In Incalzire in solutii apoase

Au fost inolati un gir de polihidroxifenoli mononiei, care pot fi numiti polihidroxifenoli

condensapi şi care sunt predecesorii biogenetici si substantelor tanante condensate Mecanismul
formarii substantelor tanante condensate şi structura lor chimica pin In prezent nu este pe deplin
stidinth. In ultimul timp multi autori din nou se adreseah la lucrarile initiale a lui Frindenberg,
care a elaborat ipoteza structurii catechinice a tuturor substantelor tanante condensate.
Denumirea catechine pentru prima dată a fost propusă de Freundenberg, care a atras atentie la
substanta incolori cristalică, ce se intalnea in jesuturile vegetale impreună cu substantele tanante
condensate.
 Ca atare, din catechinh el a primit in vitro o pulbere amorf aseminlitoare substantelor tanante
condensate, de aceea el a socotit catechina predecesorul substantelor tanante condensate
vegetale. Prin lucrarile de mai târziul dedicate structurii catechinelor a fost stabilit că catchina
are structura flavonului-3 si in prezent la baza tuturor felurilor de polihidroxiflavani se pune
structura flavon-3.

Compuşii principali din acest grup-catechinele-au fost obţinute din surse naturale; acestea sunt
2 antipozi optici-(+)-catchina din Uncaria gambir Roxb şi (-)-epicatechina din Acacia catechu
Willd.

Pe baza experiențelor - model Freundenberg a ajuns la concluzia, ca formarea substantelor

tanante condensate se petrece in rezultatul condensării de oxidare a catechinelor.

In ultimul timp din liberul plantei Picea excelsa Link (Lam.) (brad) s-a izolat şi identificat tot
predecesor al substantelor tanante condensate cu structura de hidroxistilbena

Hidroxistilbenele au fost obținute din alte plante şi prezintă un grup aparte de predecesori
biogenetici ai substantelor tanante condensate.

Biosinteza

Din schema biosintezei compuşilor aromatici pe calea acidului şichimic, se constat că atât
acidul galic (taninuri hidrolizabile), cât şi catechina (taninuri condensate) au o atât acidul galic
(taninuri hidrolizabile), cât şi catechina (taninuri condensate) muo origine comună. La formarea
catechinei participi Ins şi unitati de acid acetic activat.
 Raspândire, acumulare

Taninurile sunt foarte răspândite in regnul vegetal, îndeosebi la dicotilidonate şi

gimnosperme. Sunt prezente la alge, muşchi şi criptogame vasculare. Monocotiledonatele, în
general, sunt mai sărace în taninuri.

Dintre familiile care contin specii bogate in tanin mentionam: Amentaceae, Rosaccac,
Geraniaceae, Polygonaceae. Fabaceae, Sapindaceae, Myrtaceae, Ericaceae, Abictaccae,
Ebenaceae, Anacardiaceae, şi altele.

Cu un continut mai mic in taninuri sunt speciile din familiile Lamiaceae, Primulaceae,
Ranunculaceae şi Chenopodiaceae, iar la plantele din familiile Papaveraceae şi Brassicaceae nu
au fost încă semnalate.Taninurile sunt răspândite in toate organele plantelor, dar mai ales in
scoarte, organe subterane, frunze, fructe necoapte şi formațiuni patologice cum sunt galele. Se
găsesc dizolvate în sucul celular, libere sau combinate cu proteinele, alcaloizii, etc. Uneori sunt
fixate de mucilagii sau combinate intim cu anumiti constituenti protoplasmatici.

Componenta calitativă şi cantitativă a taninurilor in plante nu este stabila ci se supune unor

schimbări în procesul creşterii şi dezvoltării lor.

Continutul substantelor tanante in plante depinde de vârsta şi faza de dezvoltare, de locul de

creştere, de conditiile climaterice şi a solului. La acumularea substantelor tanante in plante un rol
insemnat il are factorul inaltimii.

S-a stabilit ca atunci când planta creşte mai sus de nivelul mării, mai multe substante tanante
contine (otetar, scumpie, crăciunità).

Iluminarea actionează diferit la acumularea substantelor tanante. La unele plante cu

imbunătățirea iluminării continutul de substante tanante se măreşte, la altele se micşorează
Frunzele de scumpie, crescută la iluminare bună contin 22,5% tanin, iar la umbra 20%. Frunzele
de otetar la iluminare buna contin 12.3% tanin, iar in umbra - 17% De aici rezumám, că diferite
specii de plante pentru acumularea maximalá de substante tanante au optimul sau de iluminare.

Este stabilit, că plantele, care cresc in raioanele umede contin mai multe taninuri ca plantele
ce cresc în locuri mai uscate. Scumpia care creste in Kaucaz contine in frunze până la 25% tanin,
iar in Krimeia-până la 23%.

E de mentionat cli diferite piti ale plantei contin cantitate diferita de substante tanante.

De exemplu: continutul taninului (9%) in diferite organe ale otetarului:

frunze -14.67

tulpini tinere - 3.63

scoarta tulpinilor – 3.67

fructe imature - 1.33

fructe mature - 0.55

La acumularea taninurilor o mare insemnătate are faza de dezvoltare a plantei şi vårsta. De

exemplu, frunzele de otetar in faza starilor vegetativi contin 12% tanin, la inceputul inflorini-
12.87%, in faza inceputului fructuficării - 13,36%. In faza căderii fructelor-10,16%.

Continutul taninurilor in ceai (%):

muguri -23.00

prima frunza - 26.15

a doua frunză - 23.20

a treia frunză - 22.00

 Din datele de mai sus rezulta ca frunzele mai tinere contin un procent mai mare de substante
tanante.

Continutul substantelor tanante in plante se schimbă chiar in timpul zilei. Dimineata (orele 7-
10) continutul substantelor tanante este maxim, la mijlocul zilei se micşorează până la minimum,
iar inspre seară din nou se măreşte acumularea lor. Toate acestea au o importantă practică pentru
organizarea justa a recoltării plantelor cu continut de substante tanante.

Intrebuintari

Actiunea substantelor tanante are la bază proprietatea lor de a precipita substantele. Actiunea
astringenta se datoreşte combinaților protemelor cu anintile de la mvelul mucoaselor, ranilor,
pielii, prin care se explică oprirea secrețiilor mucoaselor, protejarea rănilor (arsurilor) şi uscarea
pielii. Actiunea antiseptică, hemostatică, antidiareică se bazează pe aceeaşi proprietate de a
forma combinații cu proteinele din microorganisme, din sânge, de la nivelul mucoasei gastro-
intestinale. Taninurile hidrolizabile s-au dovedit a fi mai toxice decât cele nehidrolizabile.
Taninurile catehice acționează şi ca vitamină P. atribuindu-li-se şi proprietăți canceristatice.
Intem se utilizează în tratamentul diareelor, a unor afecțiuni stomacale şi intestinale, ca antidot in
otrăvirile cu alcaloizi, şi altele.

Extem sunt folosite in tratamentul arsurilor (pe suprafete mici), stomatitelor, hemoroizilor,
etc.

ALTHAEAE RADIX ET FOLIUM Radacina şi frunza de nalbă mare

 Radacinile uscate curatate de suber şi de o parte din parenchimul cortical, respectiv frun zele
plantei Althaea officinalis L., nalbă mare (Malvaceae), cu cel puțin 25% respectiv 20% sub
stanje solubile. Plantă cunoscută din antichitate, spontană în toată Europa, răspândită în Asia
Mică şi Centrală, Africa de Nord, America de Nord, creşte în locuri nisipoase, pe malurile,
râurilor, mai ales in regiunile deluroase şi montane; se cultivă. Nalba este o plantă perenă, cu
rădăcină fusi formă, cilindrică şi tulpină înaltă de 0,5-2 m, pe care se inseră frunze alterne,
lobate, tomentoase, lung petiolate, cu flori dispuse în raceme axilare de culoare albă sau rozee,
care prezintă un caliciu dublu, dialisepal, 5 petale libere emarginate, androceu monadelf, gineceu
format din 13-20 car pele; fructul este o polinuculă disciformă, protejat de caliciul persistent.

Obținere. Rădăcinile se recoltează toamna, de la exemplare în vârstă de 2-3 ani. Se

indepărtează resturile de tulpini, se scutură de pământ, se înlătură rădăcinile secundare şi
radicelele, se lasă să se ofilească, apoi se decortică, se taie in fragmente de 15-25 cm şi la nevoie
se despică longitudinal. Se usucă la 35-40°C, până la 10-13% umiditate.

Frunzele se recoltează după înflorire, in iunie-iulie, fără petiol. Uscarea se realizează în aer
liber, pe site sau rafturi, întinse în straturi subțiri.

Compozitie chimică. Rădăcina contine 25-30% mucilag, 20-30% amidon, pectine, 5-10%
zaharoză (zahăr invertit), proteine, lipide şi 5-7% săruri minerale, asparagină, betaină. Mucilagul
este alcătuit din două fracțiuni neutre denumite undecaholozide (una alcătuită din glucani;
cealaltă din arabinoglucani) şi o fracțiune acidă. Prin hidroliza acesteia se obțin: D-galactoză, L-
ramnoză. acid D-galacturonic şi acid D-glucuronic. In general, mucilagiile din Malvaceae au
structura inrdită cu pectinele prin catena principala ramnogalacturonică şi ramificatii alcătuite
din acizi uronici şi galactoză. Datorită asparaginei radacina de nalbă mare în prezența alcalilor se
colorează în gal ben. Frunza conține o cantitate mai mică de mucilagii, ODP, flavone, tanin şi
scopoletol

Acțiune: demulcent in inflamațiile mucoaselor căilor respiratorii şi digestive, antalgic in

afecțiuni bucale şi faringiene, imunostimulator.
 Intrebuinţări: faringite, laringite, stomatite, gingivite, sub formă de loțiuni şi gargare, pentru
înlăturarea iritațiilor mucoaselor căilor respiratorii şi digestive se folosesc maceratul apos, in
cazul rădăcinii (Concentratum Althaeae) sau infuzia (din frunze). Ambele produse fac parte din
formula Species pectorales alături de Malvae flos, Verbusci flos, Anisi fructus şi Liquiritiae
radix (oficinală în FR IX) din care se prepară un decoct care se foloseşte ca vehicul pentru
diverse preparate magistrale demulcente. Impurificări. Din cauza marii asemănări cu Lavatera
thuringiaca (salvie albă), planta freeventă în flora spontană, poate fi confundată cu aceasta.
Lavatera se deosebeşte prin flori mult mai mari (5-6 cm diametru față de 2-3 cm) dispuse solitar
la axila frunxelor, prin frunzele puternic emarginate şi pubescente numai pe partea inferioară.

Gel gingival pentru gingii sensibile Parodium

Parodium gel gingival este pentru gingii sensibile, previne inrosirea, umflarea si sangerarea
gingiilor, mirosul neplacut al respiratiei. Tub 50 ml. 

Descriere
Parodium gel gingival este pentru gingii sensibile, previne inrosirea, umflarea si sangerarea
gingiilor,mirosul neplacut al respiratiei.

Compozitie
Clorhexidina (digluconat) 0,02 g; Rheum Palmatum (extract de) 0,20 g; Excipient q.s.p.
100g.Contineformaldehida.

Actiune terapeutica
Gelul gingival Parodium pentru gingii sensibile contine un agent antibacterian puternic:
Clorhexidina si un extract din planta Rheum Palmatum. Clorhexidina: un agent antibacterian
puternic. Clorhexidina favorizeaza eliminarea placii bacteriene si impiedica reaparitia ei. Ea
asigura o protectie de lunga durata, acoperind intervalul intre doua spalari pe dinti. Rheum
Palmatum: o planta cu proprietati calmante. Aceasta planta de origine chineza este cunoscuta de
4000 de ani pentru proprietatile ei. Rizomul sau contine glicozide si agenti tananti. Unii din
compusii sai au o activitate benefica asupra umflarii gingiilor. Excipient: Parodium are
proprietati farmaceutice speciale. El adera perfect la gingie si mentine direct pe zonele sensibile
principalii componenti pentru o mai buna eficacitate.

Indicatii
Parodium este un produs pentru tratamente buco-dentare. Trebuie aplicat direct pe gingie cu
degetul sau cu aplicatorul. Nu stergeti. Va sfatuim sa-l folositi de 3 ori pe zi. Parodium
favorizeaza prevenirea: inrosirii si umflarii gingiilor; sangerarii gingiilor; mirosului neplacut al
respiratiei.

Aloe vera

Un studiu comparativ in vitro realizat între gelul de Aloe vera (Aloe barbadensis) și două
paste de dinți comperciale, Pepsodent și Colgate, a dorit sa demonstreze eficacitatea
antimicrobiană a gelului de dinți cu Aloe vera în comparație cu eficacitatea celor două paste de
dinți împotriva Candida albicans, Streptococcus mutans, Lactobacillus acidophilus,
Enterococcus faecalis, Prevotella intermedia, S. Mitis și Peptostreptococcus anaerobius.

Studiul a fost realizat folosind culturi standardizate de Streptococcus mutans, Candida

albicans, Lactobacillusacidophilus, S. mitis, Enterococcus faecalis, Prevotella intermedia și
Peptostreptococcus anaerobius preparate lor conform instucțiunilor de lucru recomandate de
Comitetul Național pentru standarde clinice de laborator (National Committee for Clinical
Laboratory Standards) – (NCCLS). Rezultatele au demonstrat că activitatea antimicrobiană a
gelului de Aloe vera este la fel de eficientă ca și a celor două paste de dinți testate împotriva C.
albicans și a microorganismelor anaerobe. Împotriva S. mitis a demonstrat activitate
antibacteriană mai puternică.

Efectele antimicrobiene ale plantei sunt atribuite antrachinonelor prezente în mod natural în
plantă: aloe emodin, acid aloetic, aloină, antracine, antranol, barbaloină, acid crisofanic, esterilor
acidului cinamonic, isobarbitaloin și resistanol. Aceste antrachinone sunt responsabile și de
acțiunea analgezică, antibacteriană, antifungică și antivirală a gelului de Aloe vera. Polizaharida
acemanan este responsabilă de vâscozitatea și de textura lipicioasă a gelului de Aloe, proprietăți
ce îl fac potrivit pentru introducerea sa în formule destinate uzului stomatologic.

Uleiul din Arborele de ceai

Uleiul din Arborele de ceai, cunoscut și ca Ulei de Maleluca, este utilizat atât intern cât și
extern pentru efectul analgezic și pentru a grăbi vindecarea rănilor. Principiile active cărora le
sunt atribuite aceste efecte farmacologice sunt 1,8-cineol si terpinen-4-ol. Aceste principii au
efecte farmacologice asemănătoare, printre care si efect antiinflamator, dar terpinen-4-ol este
responsabil și pentru efectul antibacterian. (2)

Un studiu clinic a fost realizat pe 3 grupuri de persoane, ce sufera de parodontoză în stadiu

moderat și sever, pentru a demonstra eficacitatea uleiului de arbore de ceai împotriva evoluției
bolii parodontale în comparație cu eficacitatea deja cunoscută a Clorhexidinei. Primului grup,
Grupul Test (TTO) i-a fost administrat un gel gingival ce conține o concentrație de 2.5% Ulei de
arbore de ceai, celui de-al doilea grup, grupul de Control (CHX), i-a fost administrat un gel
gingival de conține Clorhexidină în concentrație de 0.2% iar cel de-al treilea grup a reprezentat
grupul Placebo (PLB). Efectele tratamentului au fost evaluate utilizând Indicele Gingival (IG),
Indicele de Sângerare Papilară (PBI) și Scorul de Colorare a Plăcii (PSS) la patru și opt
săptămâni.

Datele generate după 4, respectiv 8 săptămâni ne arată ca s-au găsit puține diferențe
semnificative între cele trei grupuri în ceea ce privește modificările medii ale scorurilor GI, PSS
și PBI. Cele mai multe modificări pentru toate cele trei grupuri s-au produs în primele 4
săptămâni de la începerea studiului.

Datele obținute au demonstrat că grupul TTO a prezentat îmbunătățiri pentru toți dinții și
pentru toată suprafața bucală. Toate seturile de date (cu excepția celor pentu dinții anteriori) au
prezentat îmbunătățiri semnificative din punct de vedere statistic pentru perioada de timp de 0-4
săptămâni. Suprafețele bucale au prezentat cele mai mari îmbunătățiri în PBI. Modificările
observate în PBI au indicat faptul că TTO a redus gingivita existentă la subiecți într-o măsură
mai mare decât a avut loc la celelalte grupuri.

Scorurile obținute în urma studierii grupului CHX din acest studiu nu s-au schimbat
semnificativ. Cu toate acestea, grupul CHX a prezentat cele mai multe modificări medii în
comparație cu celelalte grupuri. Majoritatea efectelor tratamentului au apărut la începutul
perioadelor de observație (0-4 săptămâni), indicând o posibilă scădere a activității antibacteriene
mai târziu în sau că s-a atins punctul final al efectelor tratamentului, adică îmbunătățirea
parametrilor clinici a atins un nivel superior după care nu a fost posibilă nicio îmbunătățire
suplimentară.

Deoarece scăderea inflamației gingivale a apărut la subiecții care au folosit TTO fără o
scădere concomitentă a scorurilor plăcii, mecanismul său de activitate ar fi putut fi mai degrabă
antiinflamator decât antibacterian. Componentele TTO sunt cunoscute pentru scăderea
inflamației in vitro și in vivo. De exemplu, subiecțiilor cărora le-a fost administrat un produs ce
conține 1,8-cineol au arătat o scădere semnificativă a producției de LBT4 și PGE2 în monocitele
izolate. De asemenea, s-a demonstrat că 1,8-cineolul inhibă semnificativ producția de
vitrocitokine (TNF-a, IL-1b) din monocitele stimulate de LPS. Componentele Uleiului de arbore
de ceai au proprietăți lipofile care facilitează difuzarea acestuia prin epiteliu, proprietate ce
permite o absorbție ușoară a acestuia după aplicarea topică în țesuturile gingivale iar proprietățile
antiinflamatorii datorate compușilor activi imprimă Uleiului din arbore de ceai caracteristica de a
fi un agent unic, non-toxic, care ar fi un plus util pentru gama curentă de tratamente parodontale.

Cătină

Studiul realizat în cadrul Departamentului de Odontologie, Facultatea de Medicină Dentară,

UMF ”Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca dorește sa cerceteze efectele unui preparat pe bază de
cătină, administrat oral, asupra evoluţiei şi tratamentului gingivitei acute bacteriene. Acest studiu
științific se bazează pe faptul că afecţiunile parodontale sunt afecţiuni inflamatorii cauzate de
biofilmele orale şi de răspunsul imuno-inflamator al gazdei.

Scopul studiului a constat în evaluarea influenţei pe care o au tonusul general al organismului

şi reactivitatea generală a organismului asupra gingivitei simple bacteriene. În acest sens s-a
încercat stimularea generală a organismului prin administrarea orală a unui aliment funcţional pe
bază de cătină şi s-a determinat modul în care sunt afectate evoluţia şi tratamentul gingivitei
acute bacteriene. Preparatul utilizat în acest studiu poartă denumirea de „Jeleu cu fructe”.
 Pacienţii au fost examinaţi în prima şedinţă şi un examinator calificat a măsurat Indicele
gingival modificat (MGI) şi Indicele de sângerare gingivală (SBI) la debut. Pacienţii au fost
distribuiţi randomizat în trei grupuri. Grupul de studiu a primit un preparat aliment funcţional pe
bază de cătină, în cantitate de 50 de grame, de două ori pe zi, timp de 30 de zile. Pacienţilor din
grupul martor li s-a efectuat detartraj supra- şi subgingival, urmat de periaj profesional. După
aceasta li s-a administrat acelaşi preparat ca şi grupului de studiu, în doze similare, pentru
aceeaşi perioadă de timp. Pacienţilor din grupul placebo li s-a administrat un preparat identic ca
şi aspect, dar fără cătină în compoziţie, respectând şi în acest caz doza şi perioada de
administrare. De asemenea subiecţii introduşi în studiu au fost instruiţi în vederea menţinerii
aceloraşi obiceiuri alimentare, precum şi a păstrării nemodificate a tehnicii şi a frecvenţei de
igienizare a cavităţii bucale pe toată durata studiului. După 30 de zile au fost evaluaţi din nou
parametrii clinici MGI şi SBI.

Rezultatele studiului afirma faptul ca administrarea produsului a dus la îmbunătățirea MGI

fapt datorat probabil diminuării stresului oxidativ de la nivelul ţesuturilor gingivale în urma
administrării cătinei, astfel ducând la diminuarea inflamaţiei la nivelul ţesuturilor gingivale şi,
implicit, a indicelui gingival modificat.

Alimentul funcţional pe bază de cătină a dus de asemenea şi la scăderea SBI. Diminuarea

indicelui de sângerare la finalul perioadei de tratament la subiecţii din grupul martor este
semnificativ statistic mai mare decât la grupul de studiu. Totuşi, chiar fără tratament local, la
subiecţii din grupul de studiu se observă o scădere semnificativă statistic a SBI la finalul
perioadei de tratament. Acest efect se poate datora, pe de o parte, reducerii inflamaţiei şi, pe de
altă parte, administrării unor cantităţi suplimentare de vitamina C, prezente în cantitate foarte
mare în fructele de cătină. Vitamina C are capacitatea de a stabiliza capilarele sangvine şi de a
reduce predispoziţia spre sângerare.

Studiul a concluzionat ca administrarea cătinei sau a preparatelor pe bază de cătină duce la o

îmbunătățire a stării de bine a organismului, implicit la diminuarea efectelor produse de placa
dentară. Tratamentul propriu-zis al gingivitei prevede măsuri de îndepărtare a factorului etiologic
– placa şi tartrul şi aplicarea soluţiilor antiseptice locale. Aceste măsuri nu pot fi substituite prin
administrarea de suplimente nutritive. Asocierea mijloacelor de tratament locale cu administrarea
cătinei pe cale generală a dat cele mai bune rezultate în acest studiu.
 Potentiale interactiuni medicament- aliment- supliment

Aloe Vera

Aloe vera, o plantă a cărei efecte farmacologice sunt foarte apreciate, poate determina
apariția unor efecte neplăcute după administrarea în cantități mari, nejustificate. Printre aceste
efecte secundare numărăm diareea, durerile și crampe stomacale datorate efectului de stimulant
digestiv al antrachinonelor și, implicit deshidratarea și scăderea nivelului de săruri din corp.
Datorită acestor efecte secundare se recomada administarea cu precauție a produselor pe bază de
Aloe vera persoanelor ce urmează tratament cu Digoxin, laxative sau diuretice.

Ulei de Arbore de ceai

Uleiul esențial Tree Tree este foarte bine tolerat și poate fi folosit de întreaga familie, cu
excepția femeilor însărcinate sub 3 luni. Uleiul de Tea tree trebuie diluat în concentrație de 20%
înainte de a-l aplica pe piele deoarece are efect iritant.

Nalba mare

Se recomandă evitarea administrarea preparatelor cu Nalbă mare în sarcină și în alăptare.

In cazul persoanelor care vor suferi o interventie chirurgicala, este recomandata intreruperea
administrarii cu cel putin doua saptamani inaintea interventiei. Datorita fibrelor din compozitie.
poate influenta absorbtia medicamentelor administrate concomitent, prin urmare se impune o
distanta de cel putin o ora intre administrari.

Studii:

1. 2020 May 16. Miswak and oral health: An evidence-based review

Autori

Abid Nordin 12, Aminuddin Bin Saim 3, Roszalina Ramli 4, Adila Abdul Hamid 1
 Noor Wahida Mohd Nasri 1, Ruszymah Bt Hj Idrus

Abstract

Sănătatea bucală deficitară a fost asociată cu mai multe boli cronice și sistemice. În prezent,
cea mai obișnuită metodă de curățare a dinților este utilizarea unei periuțe de dinți împreună cu
dentifrice. Cu toate acestea, bățul de mestecat natural, cum ar fi S. persica miswak, este încă
utilizat în multe țări în curs de dezvoltare datorită costului și disponibilității lor reduse. Prese își
propune să rezume dovezile privind eficacitatea miswak în promovarea sănătății orale. Căutarea
a fost efectuată folosind Medline prin intermediul bazei de date Ebscohost, Scopus și Google
Scholar pentru a obține articole relevante publicate între 2010 și mai 2020 folosind următorul set
de cuvinte cheie 1) Miswak SAU Salvadora SAU persica ȘI 2) dentară SAU carie SAU placă
SAU ORAL SAU ortodonție Studiile de inhibare microbiană izolate au fost excluse din revizuire
datorită bogăției sale bine stabilite de literatură. Miswak a fost administrat ca zece forme diferite,
și anume apă de gură, pastă de dinți, baston de mestecat, ulei esențial, extract apos, extract de
etanol, spray probiotic. lac dentar, ciment dentar sau guma de mestecat. Toate studiile au raportat
un efect pozitiv al miswakului ca anti-placă, anti-gingivită, anti-cariogenă, promovarea
vindecării rănilor gingivale, proprietăți de albire, conservarea lanțului ortodontic și
biocompatibilitate cu celulele orale. Miswak în diferitele sale forme a demonstrat un efect pozitiv
asupra întreținerii și gestionării sănătății bucale.

2. 2021 Jan 26. Salvadora persica L. chewing stick and standard toothbrush as anti-plaque and
anti-gingivitis tool: A systematic review and meta-analysis

Autori :Fara Azwin Adam Nurulhuda Mohd 2, Haslina Rani 3. Badiah Baharin Mohd
Yusmiaidil Putera Mohd Yusof

Abstract
 Relevanță etnofarmacologică: bățul de mestecat Salvadora persica L., cunoscut sub numele de
miswak, este încă folosit ca instrument de igienă orală pentru controlul plăcii și prevenirea
împotriva gingivitei. Diverse studii au raportat efectele terapeutice și profilactice în special
asupra bolii parodontale. Această revizuire a avut ca scop evaluarea eficienței bastonului de
mestecat S. persica în comparație cu periuța de dinți standard pentru anti-placă și anti-gingivită.

Material și metode: O căutare sistematică de literatură conformă cu PRISMA a fost făcută din

MEDLINE, CENTRAL Science Direct. PubMed și Google Scholar, a fost identificată

literatura care îndeplinea criteriile de eligibilitate. Au fost extrase datele de măsurare a scorului
plăcii și scorul de sângerare. Au fost efectuate metaanalize cu efecte calitative și aleatorii.
Rezultate: Din 1736 de titluri și rezumate proiectate, au fost utilizate opt articole pentru analize
calitative.

In timp ce cinci au fost selectați pentru meta-analiză. Estimările efectului cumulat al SMD și IC
95% au fost -0,07

1-0,60 la 0,45) cu o statistică x de 0,32 (p = 0,0001), 80% ca funcție anti-placă și 95% CI

au fost de 2.071-4,05 la 0,101 cu o statistică x de 1,67 (p = 0,02) 1 - 82% Concluzie: S.

persica chewing stick este un instrument care ar putea controla placa, comparabil cu o periuță de
dinți standard. În plus, are un efect anti-gingivită mai bun și poate fi utilizat ca alternativă

3. 2020 Feb 22. Traditional uses, phytochemistry and pharmacology of Chios mastic gum
(Pistacia lentiscus var. Chia,)

Vasiliki K Pachi, Eleni V Mikropoulou, Petros Gkiouvetidis, Konstantinos Siafakas 1

Aikaterini Argyropoulou, Apostolis Angelis , Sofia Mitakou Maria Halabalaki ²

Erratum in
 Corrigendum to "Traditional uses, phytochemistry and pharmacology of Chios mastic gum
(Pistacia lentiscus var. Chia, Anacardiaceae): A review" J. Ethnopharmacol. 254 (2020) 112485].

Pachi VK. Mikropoulou EV, Gkiouvetidis P. Siafakas K. Argyropoulou A. Angelis A.

Mitakou S. Halabalaki M. JEthnopharmacol. 2021 Jun 12:273:1 13961. doi:
10.1016/jjep.2021.113961. Epub 2021 Mar 4. PMID: 33677237

Relevanță etnofarmacologică: Guma de mastic Chios constituie un produs grecesc unic,

produs exclusiv în partea de sud a insulei Chios. Referințe despre utilizarea sa de la populațiile
locale pentru tratamentul tulburărilor gastrointestinale sau ca agent cosmetic pot fi întâlnite chiar
în textele antice ale lui Galen, Teofrast și Dioscoride. În zilele noastre, această rășină versatilă a
fost redescoperită, nu numai ca remediu tradițional și agent aromatic, ci ca un produs
fitoterapeutic puternic cu diferite proprietăți biologice.

Scopul studiului: Scopul acestui studiu este de a cita rezumarea etnofarmacologiei. profilul
fitochimic și proprietățile farmacologice ale rășinii Pistacia lentiscus var. Chia și astfel
furnizează comunității științifice un rezumat al cercetărilor efectuate până acum. Mai mult,
perspectivele și utilizările sunt discutate și studiate astfel încât să lărgească domeniul aplicațiilor
sale.

Materiale și metode: o revizuire cuprinzătoare a literaturii despre Pistacia lentiscus var. Chia a
fost realizat folosind ca resurse baze de date științifice precum Scopus, Sciencedirect. Pubmed și
web de știință, studii și cărți tradiționale furnizate de Asociația Chios Mastiha Growers, precum
și teze de doctorat și masterat.

Rezultate: Guma de mastic Chios a fost folosită ca medicament tradițional în ultimii 2500 de
ani. Peste 120 de compuși chimici au fost identificați în rășină și componentele majore sunt un
polimer natural, triterpene acide și neutre și metaboliți secundari volatili. Mai multe extracte de
plante și compuși au fost studiați pentru proprietățile lor antibacteriene, antiinflamatorii,
antioxidante, anti-ulcer, antidiabetice, cardioprotectoare și anticanceroase in vitro și in vivo.
Intervențiile și studiile clinice au arătat, de asemenea, potențialul terapeutic al gumei de mastic
Chios. În 2015 rășina Pistacia lentiscus L (mastic) a fost recunoscută ca un medicament pe bază
de plante cu utilizare tradițională de către Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) cu două
indicații terapeutice (tulburări dispeptice ușoare și inflamația pielii / vindecarea rănilor minore).
În ultimii ani. Guma de mastic Chios este implicată pe scară largă în medicamente, suplimente
alimentare și produse cosmetice și a devenit obiect de studiu. de asemenea, în domeniul
farmacotehnologiei,

Concluzii: Proprietățile benefice ale masticului Chios au fost demonstrate în tratamentul

tulburări gastrointestinale, vindecarea rănilor, inflamații ale pielii, reducerea lipidelor plasmatice
și a glicemiei și îngrijirea orală. Aceste proprietăți sunt atribuite triterpenelor și compușilor
volatili. Cu toate acestea, din cauza complexității chimice a rășinii și a lipsei standardelor
comerciale pentru compușii săi principali, există o lacună notabilă în literatura de specialitate cu
privire la evaluarea biologică a componentelor izolate ale CMG. Prin urmare, cercetările viitoare
ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor tehnici eficiente de extracție, izolare și analiză
pentru a dezvălui întregul potențial farmacologic al CMG.

Paradontopatia sau parodontoza este o boală inflamatorie a țesuturilor gingivale, care se

manifestă prin distrucția osului ce susține dintele. Această boală are o evoluție cronică și se
manifestă prin mâncărime gingivală, retracție gingivală, sângerări gingivale, infecții și abcese
parodontale.

Federația Europeană de Parodontologie (European Federation of Periodontology - EFP) și

Academia Americană de Parodontologie (American Academy of Periodontology - AAP) au
alcătuit o nouă clasificare a bolilor parodontale. Este prima actualizare majoră a clasificării bolii
parodontale, înlocuind clasificarea Armitage din 1999.

Clasificarea cuprinde două părți:

I. Boli și afecțiuni parodontale

Sănătate parodontală, boli și afecțiuni gingivale parodontală

 - sănătatea parodontală și gingivală

- gingivită indusă de biofilmul dentar

- boli gingivale neinduse de biofilmul dentar

Parodontita

- boli parodontale necrozante

- parodontită

- parodontita ca manifestare a unei boli sistemice

Manifestările parodontale ale bolilor sistemice și ale afecțiunilor de dezvoltare și

dobândite

- boli sistemice sau afecțiuni care afectează țesuturile parodontale de susținere

- abcese parodontale și leziuni endo-parodontale

- deformări și afecțiuni mucogingivale

- forțe ocluzale traumatice

- factori legati de dinți și proteze dentare

II. Boli și afecțiuni peri-implantare

Boli și afecțiuni peri-implantare

- sănătatea peri-implantară

- mucozită peri-implantară

- peri-implantită

- deficiențe peri-implantare de țesut moale și dur

 Diagnosticul este stabilit de către medic, în urma unui consult stomatologic cumulat cu
simptomatologia pacientului. La examinarea gingiilor de către medic se vor analiza culoarea,
fermitatea și volumul. Dimensiunea normală a șanțurilor gingivale este de 1-3 mm, iar la
momentul investigării se vor analiza cu o sondă parodontală în jurul dinților adâncimea acestora.
Dacă dimensiunile sunt depășite, se pune problema de pungi parodontale ce pot avea dimensiuni
între 5 și 10 mm. Se poate evalua gradul de pierdere osoasă prin efectuarea de radiografie
panoramică, acesta fiind indicatorul pentru pierderea colagenului din osul maxilar sub acțiunea
diverșilor factori inflamatori.

Recomandările pentru tratamente adjuvante pot fi efectuate atât de către medic cât și de
către farmacist. Pentru igiena orală pot fi consultate ambele cadre ce aparțin domeniului de
sănătate. În cazul în care pacientul are asociate și alte boli trebuie să se țină cont de posibililele
interacțiuni produs fitoterapic - tratament cronic.

Informațiile solicitate de pacient depind de educația acestuia și de mediul din care

provine. Diferențe mari se observă între categoriile de pacienți ce provin din mediul rural
comparativ cu cel urban. Pacienții ce provin din mediul urban pun accentul pe igiena orală de
calitate ce conține principii active necesare și pe întelegerea corectă a principiului de acțiune al
produsului fitoterapic.

Bibliografie

 Dumitru Dobrescu – Fitoterapie: Plantele- izvor de sanitate

 Valentin Nadasan – Incursiune in fitoterapie
 Universul plantelor – Prof. dr. Constantin Parvu - editia a IV-a revizuita si completata,
Buc, 2006, editura ASAB

 Compendiu de terapie naturala: nutritie, fitoterapie, cosmetica – Dr. Farm. Ovidiu Bojor,
Prof. univ. dr.Gheorghe Mencinicopschi, Dr. Larisa Ionecu-Calinesti – Editura Medicala,
Bucuresti, 2010
  Anatolie Nistreanu- Farmacognozie Chisinau 2000
 Farmacognozie fitochimie fitoterapie vol 1 1996 - Prof Dr Viorica Istudor
 Comparative evaluation of the antimicrobial efficacy of aloe vera tooth gel and two
popular commercial toothpastes: an in vitro study. Dilip George, Sham S Bhat, Beena Antony.
Kerala, India: Department of Pedodontics and Preventive Dentistry, Pushpagiri College of
Dental Sciences, Tiruvalla, Kerala, India
 The effects of a tea tree oil-containing gel on plaque andchronic gingivitis. S Soukoulis,
R Hirsch. 2, s.l.: Australian Dental Journal, 2004, Vol. 49
 Utilizarea cătinei (Hippophae rhamnoides) în tratamentul gingivitei acute. Carola
Pentelescu, Dan Mihai Pop, Loredana Colceriu, Ada Deleanu. Cluj Napoca: Cluj medical, 2012,
Vol. 85. 2
 Pub Med.gov
 Colin B. Wiebe, DDS, M.Sc.; Edward E. Putnins, DDS, PhD - The Periodontal Disease
Classification System of the American Academy of Periodontology - An Update, pag. 3
 American Academy of Periodontology. Proceedings from the 2017 World Workshop on
the Classification of Periodontal and Peri-implant Diseases and Conditions. 2017”
  Jack G. Caton, Gary Armitage, Tord Berglundh, Iain L.C. Chapple, Søren Jepsen,
Kenneth S. Kornman, Brian L. Mealey, Panos N. Papapanou, Mariano Sanz, Maurizio S.
Tonetti.  „A new classification scheme for periodontal and peri‐implant diseases and conditions
– Introduction and key changes from the 1999 classification”