PERITONITA

Peritonita reprezinta inflamatia acuta sau cronica a seroasei peritoneale determinata de

agenti infectiosi, chimici, mecanici, traumatici sau de radiatii.

TIPURI DE PERITONITA

Peritonita primara - mai este denumita si primitiva sau peritonita bacteriana spontana si
este, de obicei, cauzata de o disfunctie a ficatului. Lichidul acumulat in abdomen determina
crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Integritatea tractului gastro-
intestinal este pastrata;

Peritonita secundara- este provocata de alte conditii care permit bacteriilor, enzimelor sau
bilei din peritoneu sa ajunga in tractul gastro-intestinal sau biliar prin intermediul unei fisuri.
Aceste fisuri pot fi cauzate de pancreatita, o ruptura de apendice, ulcer gastric, boala Crohn
sau diverticulita. La fel sunt si peritonitele de origine pelviana: pioovar, piosalpinx etc.
Peritonita mai poate aparea si post traumatic: plagi abdominale penetrate cu sau fara
intersectare viscerala.

Peritonita tertiara- se manifesta printr-un raspuns inflamator sistemic, disproportionat,

aparut dupa o vindecare aparenta a infectii intraperitoniale.

Peritonita poate fi inclusiv una dintre consecintele dializei peritoneale, care implica utilizarea
vaselor de sange din abdomen pentru filtrarea produsilor toxici si de metabolism din sange,
atunci cand rinichii nu pot indeplini aceasta functie.

Semnele si simptomele peritonitelor

-umflare si sensibilitate la nivelul abdomenului, insotite de durere de intensitate variabila;

-febra si frisoane

-pierderea poftei de mancare

-sete

-voma

-reflexe determinate de durere (alimentare si/sau bilioase)

-diminuarea cantitatii de urina eliminata

-incapacitatea de a manifesta flatulenta sau de a avea scaun.

Durerea este intensa, accentuata de miscari si tuse. Initial este localizata in dreptul viscerului
perforat si se amelioreaza intr-un interval de 1-2 ore. Ulteriror, durerea este generalizata in
intregulabdomen.

Diagnosticarea peritonitelor

In afara leucocitozei care este foarte importanta si a sindromului inflamator, testele imagistice
au o importanta majora in diagnostic.

Radiografia abdominala simpla poate evidentia nivele hidroaierice si pneumoperitoneu.

Ecografia abdominala poate evidentia prezenta lichidului in ascita a abceselor, apendicita
acuta, litiaza colecistica cu calculi inclavati, dilatatii de cai biliare.

Tomografia computerizata a devenit metoda de electie pentru diagnosticul proceselor

inflamatorii abdominale.

Tratament

Peritonitele, orice forma ar avea ele, trebuie tratate de urgenta si in mod neaparat. Tratamentul
acestora presupune trei faze obligatorii: reanimarea, antibioterapia si procedura
chirurgicala, care este indispensabila.