Materiale Cercetari Arheologice I 1953

..
·..
MATERIALE
ARHEOLOGICE
PRIVIND ISTORIA VECHE A R.P.R.
VOL. 1
...
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULAR~ ROMÂNE
'? ~ 1p. 4Hq~~ i ",o . ·: ~ · .·

·. @J~
www.cimec.ro
MATERIALE
ARHEO'LOGICE
PRIVIND ISTORIA VECHE A R.P.R.
VOL. 1
:l. JNV,
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE

19 53
"r,. -- ..
www.cimec.ro
CUVÂNT ÎNAINTE
In prezentul volum, se publică rezultatele unor săpături, care n'au
fost publicate în trecut din cauza desconsiderării de către regimul burghezo-
moşieresc a literaturii ştiinţifice originale, rod al muncii cercetătorilor din
ţara noastră.
De asemenea se publică rezultatele unor săpături izolate, efectuate până
în /948, precum şi rapoartele unor săpături încheiate în 1949, an când
Academia R. P. R. a început desfăşurarea organizată şi sistematică
a săpături/ar arheologice.
Deşi aceste lucrări nu sunt valotificate datorită caracterului telznicist,
considerăm utilă publicarea Lor pentru conţinutul lor documentar, urmând
ca cercetătorii din domeniul arheologiei #istoriei vechi să le poată cunoaşte
şi valorifica printr'o interpretare critică.
www.cimec.ro
DESPRE UNELE URME SCITICE IN MOLDOVA
La publicarea "Geticei", harta scitică a Moldovei, poarta naturală pentru

penetraţia Seiţilor din Sudul U .R.S.S. spre regiunile carpato-dunărene, fie
spre Sud-Vest în câmpia muntcană, fie spre,,Yest în Transilvania de Sud 1 ,
prezenta o singură descoperire scitică: pumnalul de fier dela Boureni (Reg.
Suceava) 2 şi alta de dcrivaţic ;;cito-sarmatică 3 , sarmatică' sau chiar sar-
mato-gotică 5 , mormântul cu invcutar dela Conce~ti (Reg. Botoşani) 6 •
Ulterior, s'au adăugat, pentru Moldova, placa scitică de aur cu motive ani-
maliere, nesigură, dela Crasna (Rcg. Bârlad)1 şi cazanul de bronz de formă
<icrivată scilo-sarmatie dela Calu (Rcg. Buzău) 8 .
Harta descoperirilor scitice îu Moldova se completează acum cu urmă
l.oar·t•a scrie de obiecte, toate descoperiri izolate şi întâmplătoare:
l. Aplica de bronz dela Armăşoaia (H.eg. Bârlad, raionul Vaslui) (fig.
1 a-L). O aplică de cingătoare sau chiar o cataramă 9 , găsită la suprafaţa
solului pc lotul şcoalci aflat pc Dealul Marilor de Vânt, peste apa Racovei,
1 V. Pârvan. Gclil'a. O protoistorie a Dacici. Bu~:ureşti 192li, p. 7--8, harta 1. ld.,

"Dacia", Ch·iliza~iilc străve~:hi din regiunile carpato-danubiene. Bucureşti, 1937, p.
44--45. 1. Nestor, Der Stand der Vorgeschkhtsforschung in Rumănicn. cxtr. din 22.
Bcricht d. Rom. Germ. Komm., 1!.J3a, p. 145. 2 "Daeia". Il, 1!.J25. p. 417 şi urm., fig. 1
cr. V. Pârvan. Golira. p. 35!.J: 1. Nestor. Stand, p.145. N. 588. W. Ginters, Das Schwert
dcr Skythen nnd Sarmaten (Vorgcs~:hichtl. Forschung., II, 1) Berlin, 1928, p. 30. T.
Sulimirski, Scylowic na zachodniem Podolu. "Prace Lwowskiego Towarzystwa Prehisto-
ryczncgo", Nr. 2, Lwow, 1D3ti. p. 111, pl. IX. 2. " V. Pârvan, Getica, p. 6. • M.
HostovtsefC, Iraniaus and Grceks in South Russia. Oxford, 1922, p. 232. " M::ttzulewitch,
Byzant. Antikc, p. 123 şi urm., 1. Ncstor, Stand, p. 145, N. 588. " Al. Odobesco, Le
Tresor de Petrossa. 1, Paris. 188!1-1900, p. 1:\!J şi urm .. 486 şi unn. ; 1. Nestor,
Stand, p. 151. • "Dacia", VII, VIII. 1937-1940, p. 59 şi urm., fig. 42-44. Pentru
analogie, cf. ~1. Ebert, Rcallexikon derVorgeschichte, XIII, Bcrlin,192!l, pl. 43Bd. 9 De-
şi aplica similara din Kurganul 2 dela Volcovţy (grupul Pultava) a servit ca frontal de
harnaşament: cf. M. Ebert, Reali .. XI li, s. v. Siidrussland D. § 79 pl. 39 C (mijloc). Da-
Lând din secolele VI-V, aplica dela Volcovţy csle analoagă cu aplica de bronz găsită
recent la Tciuş (Transilvania) şi prezentată la Expoziţia Arheulogică dela Bucureşti din
l!J49: cf. K. Horcdt, Studii şi Cercetări de Istoric Veche, 1, Hl50, Y. 1, p. 126.
www.cimec.ro
4 MATERIALE ARHIOLOGICE
la cea 1 km Nord-Est-Est de sat şi dona.tă de învăţătorul satului, şantie

rului de săpături arheologice dela Poieneşti în Septemvrie 1949.
Piesa este turnată. Faţa exterioară împodobită cu motive zoomorfe
în relief. Dosul este plat şi neted, având câte o adâncitură sub fiecare din
cele două tortiţe transversale: una ruptă din vechime, cealaltă de secţiune
plan-convexă. Patină verde deschis, cu urme de rugină (nituri de fier?),
pe ambele feţe ale braţelor laterale. Formă cu 4 braţe, unul lung şi trei scurte
dispuse în cruce în jurul unui medalion central. Lungimea max. 10 cm;
lăţimea în dreptul braţelor laterale 6,8 cm; lăţimea braţului lung. la capăt,
2 cm; grosimea max., la braţul lung, 0,4 cm; diametru! max. (exterior)
al medalionului 2,3 cm. Piesa este mai de grabă imperfect lucrată, decât
uzată.
Analoagă cu catarama de bronz din necropola dela gura Bugului la
Olbia , aplica dela Armăşoaia prezintă cele 3 braţe scurte, modela te evi
10
dent, încă la Olbia în formă de capete de vultur, stilizate complet la Armă·

şoaia şi transformate în simple motive spiraliforme. Cercul cu punct central,
aşezat la baza fiecărui braţ 1'n volută, reprezintă ochiul păsării identic
ca la Olbia, iar bara în relief cu ~restături transversale, deasupra fiecărei
spirale, derivă clar din modelarea specifică a marginii superioare a capete-
lor de vultur dela Olbia. Medalionul central esle delimitat de un simplu
inel în relief. Spaţiul interior este ocupat, ca la Olbia, de acelaşi motiv relie-
fat al carnasierului îndoit ca un cerc. Redat foarte schematic: coada rigidă
prelungită ca un arc deasupra capului până la urechi, capul geometri-
zat cu gura simbolic deschisă şi corpul o simplă vârcă în relief, animalul
dela Armăşoaia nu prezintă, înafară de poziţia "încolăcită", nimic din rea-
lismul folinului de pe aplica dela Olbia. Singurul element naturalist, în
sensul stilului artei scitice din Sudul U.R.S.S. îl constituesc cele trei capete
de urs din câmpul dreptunghiular de pe braţul lung al piesei dela Armăşoaia,
mărginit de un chenar în relief, şnuruit, ca şi la Olbia, redat însă aici prin
simple incizii oblice. Capetele de urs sunt redate .,din faţă", cu holul
ascuţit aplecat, aşa cum este reprezentat în genere ursul în arta scilică 11 ,
în opoziţie cu reprezentarea capetelor de lup, redate "din profil", cu gura
deschisă şi dinţii triunghiularil 2 • Pe a plic a dela Olbia, în cârn pul braţului
lung, apar patru capete de berbec. Astfel, la Olbia sunt r.eprezentate cele
două animale ale "grupului de luptă animalier" din arta primitivă univer-
sală: cornului atacat de un carnasier sau de pasărea rapace. Catarama dela
'" M. Ebcrt, Real!. XIII, s. v. Siidrussland D. §§ 20, 31-32. pl. 35 Ba. G. Boroffka
K unslgcwcrbc dcr Skylhen (H. Th. Bosscrt, Gcsch. d. KunsLgcwcrbcs, l ), Berlin, 1928,
p. 1:~2. fig. t dela p. 1:~1. B. Grccov, în Arhcologhia ChieY, Hl4.7, p, 32, 38, fig. 4 dela p. 33.
11 ldcm pl. 33 A e. G. Boroffka, loc. ciL., fig. 1-2 dela p. 155.
" ldcm pl. 27 B b-c; 39 K a; 39 L c.
www.cimec.ro
5
Fig. 1 a- b. Arrn ăşoaia (R eg. Bârlad , raionul Vaslui) .
www.cimec.ro
.'\L\TERIA T.E .\RIIE OLOG IC E
Armăşoaia reprezintă 11umai uuul din cei doi

termeni ai t eroei : "a lac a toml •· (ca J'll asi erul şi
rapacelo).
Catarama dela Olbia dalcază din secolul al
VI-lea 13 • Cu tot ge~metrismul (schematismul)
stilizării (degenorării) ci, catarama dela Armă
şoaia nu implieă: a) neapărat o origine scito-
LI·acică, în urma Lransformăl'ii uaturalbmului
ar·tei scilico prin gcomelrismul arlpi l.radcc, după
penctralia Sdţilor in mgiunilo carpat.o-dunăreiHl
şi dori IJ) o coborîi'C în Limp pentm datarea ei
fa\ă do piesa dela Olhia. O tendinţă do stilizare
dela organie la deeoraliv osle permane11tă în arla
gmeo-scilieă diu Sudul U .R.S.S. 14 . Oricât de eon-
Jl:
soevcnt, î11 sensul tmdi(.iei eonLinonLale, ar
apărea sehemalismul "animalului Îlleolăcit" din
11' modaliouul aplieci dela Armăşoaia, el. coexistă

1 ' ~
cu naturalismul capetelor· de urs de pe braţul
aplicei. Caracterul scilie formal şi funcţ.ional
al acestei aplieo rămâne fundamental. Sciţii
pătmnd în Dacia pe la (:)00 î1i e.11. 15 . Cele două
eatarame paralele dela Olbia, din secolul al
VI-lea şi dela Voleov\i, din seeolele VI-V, poL
1 i, data caLamma dt>la A1·măşoaia imediat după
pătrunderea Sdplor în Moldova ....
2. Pumnalul de fier dela Hâw (Heg. Iaşi,
raionul Ncgreşli) (l"ig. 2 a-b). J n via situată la
Sud de comună, pc hotul de deal dintre valea
Humăriei şi valea Babei, care se varsă pc dreapta
in pârâul Stavuirul, afluent al Bârladului, eu
'ii(li:
1.
ocazia săpării 1111ei pivni\e îu 193;), s'au scos dela
11
1,50 m adâncime 1111 vas de lut, aeum pierduL şi
Fig. 2.- Bâcu (Rcg. Iaşi,
pumnalul de fier, păstrat în prezent do propric-
raionul Ncgreşli ). taru l viei.
De tip akinakes, sabia scurtă sau pumualul do
1:1 M. Eberl, Reali. XIII. s. Y. Siidrussland D, ~:li.(;. llorofflw. loc. rit.. p. 1:11
legenda fig. 1. Pentru problema aplicelor sriLice crud forme rle cenlurii: originea lor
probabil chiar olbiopolitană şi răspândirca lor prin comerţul eoloniei grcecţil.i dela Olbia
până departe în regiunile scitice, în secolPle V 1- · \". rf. B. (; rccoy, lol'. cii. Peu Lm rcla!i ile
comcrl"ialc dintre Olbia şi Sciţii din i\lold•>va de Jos şi Trausilvania d. \". Pân·an, GeLira.
p. a4, Jo-37, şi Dacia, p. 45-47. u Comp., de l'X., C. Schuchhardl. Alteuropa, BPrlin
-Leipzig, J9:{5,fig. 56, p. 167 şi unn. fig ..')7 dPla p. lti8. 1 '' 1. \'pslnr. Sland. p. 1-'JI,. J-17.
www.cimec.ro
DESPRE U.:'o!ELE URME SCITICE IN MOLDOVA
fier dela Bâcu are mânerul terminat cu o bară transversală de formă IouLiculară.
Unul din braţele barei este deteriorat prin ruginire. C01·pul mânorului este for-
mat din două tije prismatice de secţiune patrată, juxtapuse prin una din mll-
chii, lăsând astfel între ele, pc ambele feţe ale mânerului, o zonă mediană adâu-
cită do ser: ţi une unghiulară. Muchia exLcrioară a celor două tijc este uşor arcui Lă
înafară. Corpul mâ11erului apare, deci, împărţit îu cele trei zone caracteristice
pentru pumnalele scitice. Placa mânerului în formă de inimă arc marginea su-
perioară frântă în unghiu ascuţit şi cei doi lobi, cu umerii rotunziţ,i Iăsa~i în
jos. Pc faţa cealaltă, vârful unghiular al inimei este distrus de rugină. Lama
săbiei, ingustată treptat spre vârf, arc tăişurile şi cele două fc~e mâncate
de rugină, mai ales, partea inferioară cu vârful Iamci. Lama prezintă o
carcnă mediană, păstrată d-estul de bine în parte pe una din fc~e. De o parte
şi alta a carenei, pc ambele feţe, se observă resturi întreruptc ale şanţurilor
pentru scurgerea sângelui, cil.Lc două, de fiecare parte a earenei. Placa
mâncrului (garda săbiei) este lucrată aparte, în două foi cordiforme sudate
pc marginea exterioară a Iobilor, formând un manşon prin care s'a trecut
]ama săbiei până Ia bază; umerii ei oblici şi rectilinii rămân uşor înălţaţi
deasupra inimii. De ascmeuca, bara mânerului parc lucrată separat, deşi
nu se mai poate distinge arlicularea. Lungimea totală 37,tl cm. Lungimea
corpului mâncrului 7,5 cm, lăţimea lui 2,.') cm. Lungimea barci mânorului
6 cm, lăţimea ei deasupra 1,2 cm. Lăţimea gărzii cordiformc inlre umerii
cxtrcmi, .') cm. Lungimea Jamei, dela baza lobilor inimci la vfn·l'ul actual,
24,5 cm; lăţimea Jamei, sub placa mâncru]ui, 2,8 cm.
Tipologie, pumnalu] dela Bâcu se încadrează, pe de o pa1·tc în seria
pumnalc]or sci Li ce de fier din Sudul U. R .S.S. cu "placa mâneru]ui cordiformă
şi cu bara orizonLa]ă la capătul mânerului", datată din secolele V-III, pre-
zcntând elemeu tele caracteristice ale seriei: mânerul împărţit de cele două
tije în trei zone tipice, lama cu feţele în două pante, şanţurilc pentru sânge,
etc. 16 • Pc de alLă parte, prin bara Lransversa]ă dela capătul mâncrului,
mai lungă decâl Ia scria din Sudul U. R .S.S. pumnalul dela Bfwu se încadrează
în seria pumnalelor scitice din regiunile carpato-duuărene, fie în Panonia,
fie în Transilvania, derivală din aceeaşi serie de săbii din Sudul U. R .S.S.
şi datând din aceeaşi vreme, secolele V-111 11 . Nimic n~ împiedecă daLarea
săbiei dela Bâcu ehiar pentru se('olul al V-lea, îndată după răspândirea
:-:lciţilor in spaţiul Moldovei. .
1" W. Ginters, op. dl.. p. 23 şi urm .. :38 şi urm., pl. Xl-12. Un"akinakes din grupa
arhaică (secolul VI-lea) a acesLei serii scitice, proYcnit din mormântul 57 din necropola
dela Lugovsk (Republica tăLărcască de pe Volga) publicat reecul de A. V. Zbl'ueva. Cra-
lerhie Soobsccnia, XV, 1\)47, p. H2 şi urnt., fig. 7H.
11
Ibidem p. 28 şi unu .. :l8 ~i nrm., pl. 1:~ a: b-c.
www.cimec.ro
8 MATERIALE ARHEOLOGICE
3. Pumnalal de fier dela Comarna (Reg. Iaşi) (fig. 3). A fost găsit în
pământ în vatra satului Comarna, aşezat în micul basin de recepţie al pârâu-
lui Comarna, cu deschiderea spre valea J ijiei. Pumnalul a fost scos de săteanul
Iordache Ene, la desfundatul viei sale pe culmea dealului Andrieşului, care
coboară dela Vest la Est între pâraiele Comarna şi Musteaţa. La desfundatul
viei s'au scos şi câteva schelete umane, îngropate apoi de sătean într'o groapă
comună. In via alăturată, spre Vest, s'au scos de ase-
~ menea schelete şi câteva obiecte caracteristice, nasturi
şi vârfuri de săgeţi de bronz cu trei aripi şi tub de
înmănuşare, toate pierdute acum. Totuşi până la o
săpătură sistematică nu poate fi absolut sigură legă
tura dintre aceste descoperiri şi pumnalul scitic. Pum-
il=={l··
nalul a fost donat la 17 Octombrie 194.8 pentru Mu-
zeul de Etnografie. Achiziţionat prin schimb de Mu-
zeul de Antichităţi din Iaşi în 1950 (Inv. Nr. 1152).
Akinakes scitic, cu bara dela capătul mânerului
uşor arcuită în sus. Concavitatea barei este accen-
tuată prin forţata îndoire din vechime, a unuia dintre
braţele ei. Braţele barei sunt treptat îngustate spre
capete, care au secţ,iunea pătrată. Corpul mânerului îl
constitue o limbă plată cu marginile uşor ridicate,
acum roasă de rugiită. Capul limbii mânerului este
mai îngust decât restul limbii, pentru a servi la
fixarea barei transversale. Placa mânerului este
în formă de inimă turtită, cu umerii lobilor proemi-
Fig. 3 · - Comarna
(Iaşi).
nenţi şi unghiulari. Unul din lobi are colţul umăru
lui rupt. Lama pumnalului, ruptă din vechime,
cu feţele şi tăişurile mâncate de rugină, este de asemenea plată, prezentând
o nervură mediană, vizibilă pe ambele feţe: Limba mânerului şi lama săbiei
au fost turnate dintr'o singură piesă. Bara mânerului, lucrată aparte, este
perforată de o gaură dreptunghiulară, prin care a trecut capul îngust al
mânerului, vizibil pe faţa superioară a ba rei: fixarea s'a făcut prin ciocăni rea
capului mânerului. Garda cordiformă este lucrată de asemenea separat, în
două plăci sudate la baza lamei pe marginea externă a lobilor. Lungimea
totală 19,5 cm. Lungimea limbii mânerului 7,8 cm, lăţimea ei 2 cm.
Lungimea barei concave 7em, lăţimea ei la mijloc, pe faţa superioară, 1,3 cm.
Lăţimea inimii, între umerii lobilor, 6,5 cm. Lungimea lamei, dela baza
lobilor inimii la ruptură, 7 cm; lăţimea lamei la bază, 4 cm.
Prin bara "concavă" a mânerului pumnalul dela Comarna se aseamănă
cu pumnalul dela Boureni şi se încadrează într'o serie de săbii scitice spe-
www.cimec.ro
DE SPRE UNELE URME SC ITI CE I\' MOLDOVA
cifice regiunilor carpato-dunărene 18 , exp li ca t~ tipologi e prin influenţa

seri ei de să bii scitice cu "garda cordiformă şi antene la mâner" din Sudul
U. R .S.S. , datate tot din secolele V - III 19 . Dar in timp ce să biile scitice cu
"garda co rdiform ă şi bara mânerului concavă" folosite în regiunile carpato-
dun ă rene , au în genere corpul mânerului format dintr 'o tijă rotund ă , ca la
V ârşeţ (Banat) 20 , pumnalul dela Comarna se apropie 'mai curând, prin limba
mânerului plată şi cu margini ridicate, de săbiile
scitice cu antene din Sudul U.R .S.S., care~a u de
asemenea, la mâner, limba plată , cu marginile
ridi cate, de exemplu la Smela (Regiunea Chiev) 21 .
Pe de altă parte , să biile cu garda cordiformă
şi bara co ncavă deri vată din antenele mânerul~i
sunt docum entate şi pentru Sudul U. R.S.S., la
Volr.ovţi 22 . Frecvenţa barei concave dela m âne-
rul să biilor scitice în regiunile carpato-dunărene
faţă de Sudul U .R .S. S., a cordă evident acestor
săfii caracterul unei serii de deriva ţie ti pologică
crono l ogică şi geografică. Oricât de târzie ar fi,
.. ) j
însă în regiunile c arpato-dunărene, cronologia
aces tei serii, tipologia ei faţă de seria de influenţă
a să biilor din Sudul U. R.S .S. do cumentează sigur
interpătrunderea lumii Tracilor prin migraţia
Sciţilor din Ucra ina peste Moldova.
In sfârşit, o descoperire scito-sa rmati că:
4. Cazanul de bronz dela Avrămeni (Reg.
Botoşani, raionul Săveni) (fig. 4). Scos dintr'un
t urnul tăiat, la o margine de şoseaua care duce
dela comuna Să veni, aşezată pe valea Başeului,
v f Fig. 4. - Avr ă meni (Reg.
spre Nor d - E's t, 1a A vrameni, cu ocazia recti i- Botoşani , raionul Săveni) .
cării acestei şose le în 1942, turnului cu cazanul
se afl.~ pe dreapta şose le i Săveni-Avrămeni, la 1 km spre Sud-Sud-Est de
Movila Făgădău, trecută pe harta 1:100.000 cu cota 251. Intrat în posesia lui
E. Cezărescu, caza nul a fost d ăruit ulterior împreună cu întreaga co lecţi e
arheologică adunată din basinul Tg.Ocna, Muzeului de Antichităti din
Iaşi în 1950 (lnv . Nr. 1258).
18 W. Ginters, op. cit. p. 28 ş i urm., 38 ş i urm., pl. 13 b , 14 d, 15 d. 19 Ibidem, p. 40 ş i
urm ., pl. XVIII - XXI. Săbi i sci tice "cu antene" din Sudul U.R.S.S. publicate recent de
N. 1. Merpert, Craticbie Scobşcenie, XXII, 1948, p. 74 şi urm., fig. 20-22. 2o W . Ginters,
op. cit. p. 30, 40 , pl. 15 d . 2 1 lbid., p. 41, pl. 19 a. 22 Ibid ., p. 41 - 42, pl. 18 b.
www.cimec.ro
10 "\TEHL\LE ATIIIEOLOG-ICE
.\re foi'mă conică, cu un singur picior şi două Loarle verticale. Din cauza
prc'~i unii pămt\lltulni, eazamtl a fost tmtit, gura lui actuală devenind ovală.
Corpul din tablă de hronz este de grosime neegală. In porţiunea unde tabla
este mai sub(irc, partea superioară a peretelui cu buza este ruptă din vechime.
Peretele vasului este cârpit în mai multe locuri: un petec mai mare aproape
ci re ula r eu marginea ne regulată şi câteva pune te ca nişte ni tm·i, vi zi bile
pe ambele feţe ale peretelui. Piciorul conic, cu baza lărgită, este gol în interior,
dar înfundat la partP.a superioa1·ă, care se lărgeşte de asemenea, a-..-ând un
rontur neregulat. Fundul cazanului prezintă o spărtură do formă neregulată,
în care s'a juxtapu,;, potrivindu-sc marginile neregulate, partea superioară
a piciorului, lunat aparte: surlai'Ca s'a făcut printr'o placă de bronz concavă,
de formă circulară eu conturul uşot· neregulat, aplicată în interior pc fundul
vasului şi fixând in acelaşi timp pieiorul şi peretele eazanului, probabil
prin nilmi, dintre care unul esle vizibil la exterior pe fundul vasului, deasupra
piciorului. Buza cazanului, simplu îngroşată prin lurtirea ci orizontală, la
presarea vasului, este plată şi plc>snită în două locuri. Toartcle verticale pe
buză au formă semioirculară, eu secţiunea ovală, purtând în creştetul curbu-
rei un buton vertical cu capul îngroşat. Bronzul cazanului prezintă o patină
verde-negru şi scorţoasă, la exterior verde deschis sau cafenie şi netedă în
interior. Din cauza gurii turti te şi rupte, diametru! deschizăturii (fără lă
ţimea buzei) s'a determinat prin ealeul, aproximati·v 26,5 cm. Lăpmea buzei
este de 1 cm. J năl~imea totală (fără cea a toartPlor este de 32,5 cm). Jnălţimea
piciorului osle de t) em. Diametru) bazei pieiorului (la exterior) este de 10
cm. Lărgimea Loartclor (la haza lor) este respectiv de S,8 cm şi de 6,8 cm.
Inălţimca toartclor (dela buza vasului la creştetul butonului) este de lt,5 cm.
Grosimea minimă a peretelui (la ruptur·ă) este de 0,:3 cm.
Prezenţa unui cazan într'uu turnul, indică de regulă, în Sudul U. R.S.S.,
un mormâut hogat înzestrat 23 , deşi inventarul mormintelor din kurganele
sarmalicc este în genere mai pu[iu fastuos decât în kurganele scitice 24 •
Di11 cauza caraetcrultri aceidenlal al descoperirii cazauului din turnului
rlela :\ vrămcni ~i mai ales a lipsei orieă~·ui alt obictt din inventarul mormântu-
Jui, iuler·pretarca acestui cazan, eivilizalia ~i epo;:a dlrora apartine, trebue
sii se faeă deocamdată, până la rercetawa tumulului, numai în func~ie
de tipologia piesei. Corrsider·âud cazanele de bronz eurasiatirP, răspiludite în
regiunile carpato-dnnănme dela cele scil.ico până la cele din epoca migraţiilor
t'eudalc 25 se poate slahili pPrrtnr cazamd dela \vrărncni următoarea înra-
d l"IHC li po)oJ!i f'ii:
ta \1. Ebc1·t. Pr~ihi~l. Zcitse.hr., IV (HJ12), p. ~.-Jl. 2 " ld., Hcall., s. , .. Stidrussland 11 ..
~ !JO. • 5 cr. problema şi bibliografia cazanelor de bronz eurasiatice la H_ Vulpe,

Dacia. V 11-- \'III. 1!J:li-1!140, p. :i!l şi urm. Pentrn cazanele mai vechi emisferice, ale
Sncilor din l\'ordul Iranului. d. recPnl A.:\. RNnşlam . .\ 1. 1!1t\!1. p. :150, fig. 6-9.
www.cimec.ro
DESPRE UNELE lJHME SCITJCE IN ::\IOLDOVA 11
1. Seria mni veche a eazanelot· propriu scitice în formă "de ba:"in", mai
mulL largi decât adânei, datând din Fcculele VI în.e.n.- ITI d. e. n., cum
f'Ull t: a) cazane le emisferice dela Scorţaru (Brăila) 26 , 1 wanie Pusta în
Podolia 27 , sau Cszeny (Komaron) în Ungaria 28 ; b) cazanul cu gura îngustală
şi umerii rotunjiţi dela Solocha (pe Niprul de Jos) 29 •
2. Seria iutermediară a cazaneJor în formă "de clopot·', înguste şi mai
adânci, cum sunt: a) cazanul nostru conic dela Avrămeni san eazanu] analog,
mai mult eilindrie, presupus tot deJa Cszăny (Komaron) în Ungaria 30 ;
b) cazanul oval dela Caln (Neamţ).
~~. Seria ultimă a eazanelor de formă "cilindri că", înalte şi înguste,
datând din epoca marilor migraţii, între anii 4.00-800, şi apar[inând Huni-
lor, Avarilor, etc. ca Ja Hockrid1t în SiJezia sau ]a Kapos (Tolna) în Ungaria 31 ,
ta şi la Desa în Olte11Îa 32.
Prin piciorul înalt, toartele simple şi eoi·pul fără podoabe, cazanele ana-
loage dela Avrămeni şi Cszony se apropie mai mult de seria cazanelor sciticc,
lipsite de asemenea pe corp de podoabe sau decorate cu motive greco-scitice
(palmela, zigzagul), şi se deosebesc de seria eazanelor huno-avarice cu supra-
Iaţa şi toartele încărcat decorate. Cele două cazane constituesc evident o
serie ue deriva ţie ti pologică şi cronologică faţă de seria cazanelor scitice
din Sudul U .H.S.S. Intr'ade"·ăr, cazanul dela Calu, cealaltă formă a seriei
intermediare, este atribuit Sarmaţilor şi datat precis în epoea migraţiilor 33 ,
iar cazanul analog din kurganul 42 al grupului Nouă Fraţ.i dela Ust-Labins-
caia Staniţa (Cuban), numit târziu scitic numai ca tip, considerat de fapt
tot sarmalic, este datat prin complexul mormântului în secolele 11-111 34 •
Seria intermediară a cazanelor eurasiatice de bronz în regiunile carpato-
dunărene: Calu, Avrămeni, Cszony, coincide cu civilizaţia şi expansiunea
Sarmaţilor dela Don şi Dunărea inferioară şi mijlocie, în secolele 1-IV 35 .
Noile descoperiri de obiecte scitice, deşi puţine şi accidentale, demons-
trează importanţa unei cercetări sistematice a tumulilor, cimitirelor, eventual a
aşezări lor scitice şi sarmatice din cuprinsul Moldovei 36 pentru soluţionarea
marii probleme a penetraţiei trilmrilor din Europa răsăriteană in regiunile
carpato-dunărene.
•• V. l'ârvan, Gelica, p. ~J-11, fig. l-2, pl. 1, 1-2. Id., Dacia, p. 48, fig. 20.
"' T. Sulimirschi, op. cit., p. 110. •• M. Eberl, Rea1l., XII, s. v. Skythcn A 3
lJngarn, § 7, pl. 68 c. •• S. Polovlsoff. Une tombe de roi scythe (Tumulus de Solokha,
Russie merid.), "Rev. Archeol"., 1914, p. 164-90, fig. 14 (dreapta). 30 i\1. Eberl,
Reall., XII, pl. 118 b. • 1 Ibid., XII, s. v. Skythen A 3 Ungarn, § 7, pl. 68 a. "" D. Berciu,
:\rheologia preislorieă a Olteniei, Craiova, 1!J3!J, p. 2:H, fig. 2!J2. '"1 R. Vulpe, loc.
c.it., p. tiU, 62. •• M. Ebert, Reall., XIII, s. v. Sudrussland D, § !J4, ll1, pl. 4:1 Bd.
XIV, s. v. Ust-Labinskaja, § 1. :1; R. Vulpe, loc. cit., p. 62, V. Pârvan, Getiea, passim.
ldem, Dar.ia. passim. Pauly-Wissowa-Kroll, Reai-Ene., art. Sarmal a e, col. 2.545.
3 8 Cf. problema aşezărilor scitice de tip zolinichi din zona de slcpă împădurită în
basinul Niprulni supel'ior. cercetate recent de 1. 1. Lcapuşehin, Sovetsraia Arheologhia.
XII, 1950, p. \l :;;i urm.
www.cimec.ro
CETATUIA
•
DELA STOICANI
l. INTROD UC ER E
Jn co muna Stoicani (raio11ul Târgu i Bujor, Reg. G alaţi) , l ângă margi-

nea de Ves t a lu11 cii Prutului se găseşte un tell-- denumit Ce tăţuia (fig. 1)
- care a l'osl iden tifica t Î ll 1939, cu prilejul un ei perieghcze arheologi ce
e fectuată de Muzeul Naţim 1al de Anti chităţi 1 . Prin dim ell siunile lui de
cea 200 m X 60 m , aces t tell, paralel cu lu11 Ca Prutt.tlui , este unul din cele
mai mari dela JI Oi d i11 ţară. Pc margin ea de Sud a tellulu i, se află casa şi
Fig. '1. - Stoic ani - CeLăţuie. Vederea ge nerală din spm Ves t.
gră dina wmi lot:uitor , iar Î11 sec torul de No rd -Vcsl, cimitin1l actual al
satului . S upral'aţa r ă ma să liberă este de s tinată tot cimi tirului , di strugân-
du-se astfel tr-eptal lot tellul . La acestea se mai ada u gă şi o se ri e de tranşee
militare să palo Î11 amtl 1939, caro au co11lribuit şi ele mul t la distrugerea
malului el e Est al tellului . Pri11 poziţia sa geografi că, tellul dela Stoicani
oferea , pe do o parte, co11di\iile materi ale ale Yi o ţii, se d eJLt arc, i E. r pe de alta
1 Dacia Vll -V lll , 193 7- 1940, p . 432 ş i extras din Orizonturi , Revista Aso-
c i aţ iei Profesoril or Sec undari din Ga la ţi , Ji 1, 1940, 5-9, p. 8 ş i urm . Pe Cetăţu i e nu
se a [) ă cota 39, cum s'a crezut din eroare în '1 93\l .
www.cimec.ro
14 MATEniALE ARHEOLOGICE
o apărare naturală, datorită pautelor repezi de pc laturile de Sud, Vest

!;\i Est, r1c mai fii ud deci nevoie de nicio fortificaţie. Singura calc de accc~
era pc latura de Nord-Nord-Vest, unde, printr'o gâtuire mai puţin acccn-
o tli520
Fig. 2. -·· Stoicani "Cetăţuie". Planul săpăturilor.
LEGENDA tuată,
Nord.
se face şi astăzi legătura cn terasa dela
·
Podea bdtutoritti In intervalul dela 25--30 Apr·ilic 19!J{i,
Arsurci rosie - ca delegat al Seminarului de ~\rhcologie
Chirpic · şi Proistorie din Bucureşti -- am efectuat
Arsură neagră un sondaj pcn tru lămurirea strai igrafiei
Benzi de cenuse tel/ului.
Cenuse · Pornindu-se dela llll şanţ militar, în pe-
reţii căruia se vedeau urmele unei locuinţe
Fragmente ceramice arse, la cea 0,60 m suL uivclul solului actu-
Oase de animale al, s'a săpat în sectorul de Nord-Est al tel-
Oo Scoici /ului un şanţ de 10 m X 2 m, perpendicular
Oase de peste pe latura de Est până la adâncimea maximă
rtlll.> PiatrlJ Jo 2,80 m (A pe fig. 2). Cu acest prilej, s'au
1-W Gropi hallstattiene dct.crmiuat aici două straturi de cultUI'ă eou-
Sva Sol vegetal actual slituitc din şase nivele do locui re (fig. :1). Pri-
H Haflstact mul (de jos în sus) aparţinea unei faze de tran-
u Usatovo :-:iţie dela cultura Boian A. la cultura Gu-
S.v.v Sol vegetal vech; mclniţ.a-Ariuşd, iar al doilea, eullurii 1lc tip
Gnmelniţ.a-Arinşd.
S.v Sol virgin Primul strat, constituit din două nivele
(SP rcferii la figurile 2. :3 şi 4)
principale de locuire (niv. 6 şi 5), con(.inca
---mai ales spre capătul său estic, în dreptul unei colibe săpate intr'o
gmapă cu prag- o eeramică pictată în interior în coloarea roşie crudă,
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA S'L'OICANI 15
şi Ia exterior ornamentată cu molive incizalc şi înei'UsLatc cu alb. Avfmdu-sL·

în vedere această specie de ceramică, s'a crezuL că nu este cxelus ca, printr'o
săpătură mai intensivă, să se găsească şi resturi dintr'un strat Boian A
propriu zis.
S.V.22~
.........
Fig. 3. -- Stoicani-Cetăţuic Hl4G. Profilul peretelui de Sud al şanţului A.
V.S.V.2ijQ•
Fig. 4. - Stoicani-Cetăţuie 1948. l'rufilul peretelui de Sud al ~anţului B.
In stratul al doilea, s'au putut deosebi patru nivele de locuire (niv.

1-4), uşor înclinate în direcţia Vest-Est, dintre care trei sunt documentate
prin urme de locuire. In acest strat, înafară de resturile ncoliticc, s'au
găsit şi câteva fragmente hallstattiene, care provm10au de sigur din gropi.
In intervalul dela 1 - 8 Iunie 1948, am efectuat, un al doilea sondaj,
pentru confirmarea rezultatelor stratigrafiee din 1946 şi în special pcnlru
a se constata dacă Ia baza tellului a fost sau nu un strat Doian A 2 • In acest
scop, s'a săpat pc latura de Est a tellului, Ia cea 0,80 m Sud de sondajul
din 1946, un şan( de 3 m X 12 m perpendicular pc latura de Est, până
2
Studii, II,1949 1, p. 101 şi urm.
www.cimec.ro
la adâncimea maximă de 3 m (B pe fig. 2). In acest punct, terenul este cu

1,20 m mai jos faţă de locul sondajului din 1946.
Cu prilejul sondajului din 1948 s'a constatat ca şi în 1946, că, tellut
dela Stoicani este format din două straturi neolitice, de cultură cu mai multe
nivele de locuire, suprapuse şi distruse prin incendii violente (fig. 4). Peste
solul virgin- format dintr'un pământ compact de natură loessoidă, de coloare
gălbuie, în care s'a adâncit până la 0,30 m- urmează o bandă de pământ
groasă de cea O, 15 m, probabil solul vechi vegetal, de coloare cafenie închis
şi cu infiltraţii de fragmente ceramice, bucăţi mici de cărbune şi chirpic
ars. Peste această bandă de pământ, s'a depus stratul de transiţie dela cul-
tura Boi an A la cultura Gumelniţa-Ariuşd, format dintr'un sol mai com-
pact, a cărui grosime maximă este de 0,65 m. In acest strat, s'au putut deo-
sebi trei nivele de locuire (6, 5 b, şi 5 a), după urmele de arsură, cărbune,
cenuşă şi podine din lut bătătorit dela baza lor. Nu este exclus, ca cele trei
nivele de locuire să reprezinte în acest sector al tellului diferite refaceri
ale celor două locuinţe incendia te, secponate parţial de către şanţ şi care sunt
documentate prin bucăţi de chirpic ars, cărbune, podine din lut bătătorit şi
pietre mari. In cuprinsul acestor locuinţe s'au găsit cele mai multe frag-
mente ceramice, caracteristice pentru acest strat, din pastă bună, cu pictură
crudă de coloare roşie la interior, sau decorate la exterior, cu canelmi foarte
fine, crestături, dungi incizate, benzi late excizate şi încrustate cu o materie
de coloare albă, fragmente de vase cU: umărul mai mult sau mai puţin accentuat,
etc. Tot în acest strat, s'au mai găsit şi câteva picioare de figuri11e femiuiue
din lut ars, foarte puţine silexuri, o daltă de piatră, o placă de os cu două
orificii pe laturile îngu::lte, etc.
Stratul al doilea de cultură, cu grosimea maximă de 1,80 m, este format,
la rândul lui, din patru nivele de locuirc (1-4).
Primul dintre aceste nivele, de jos în sus- ateslat prin porţiuni de
arsură şi cărbune şi mai multe gropi săpate dela baza lui - poate fi subîmpăr
ţit. la ri'mdul lui în două (4 a şi b), după diferenţa do coloare şi do
consisten(,ă a pământului. Astfel, se deosebesc uu ui vei inferior, di u-
tr'un sol de coloare gălbuio şi ceva mai compact, peste care se su-
prapune un nivel superior, dintr'un sol de coloare cenuşie şi foarte
putin consistent, la baza căruia, în sectoarele de Sud-Est şi l'iord-
Vesl ale şanţului, s'au găsit urme de locuirc, do.cumentate printr'o massă
mai compactă de chirpic ars. In acest prim nivel de locuirc, fragmentele
ceramice sunt mai fine, iar oasele do auimale foarte rare.
Peste acest prim nivel do locuire urmează UJI al doilea, gros de cea 0,50
m, diutr'uu sol mai consisleiit, de coloare conuţiedeschis (3). In acest uivcl
s'au găsit: pu(i11e fragmeiJto ceramice, UII idol de lut ars fragmeiilar, o fuf'a-
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI 17
iolă, etc. La baza nivelului, în sectorul de Vest-Sud-Vest al şanţului, s'au

găsit urme slabe de locuire, documentate prin bucăţi nemasate de chirpic
ars şi cărbune, iar în sectorul estic, un fel de podine din lut bătătorit de
coloare albicioasă.
Deasupra acestui nivel, s'a suprapus un al treilea (2), ceva mai puţin
gros şi dintr'un sol mai puţin consistent, de coloare cenuşie închis.
Peste acest nivel, s'a depus ultimul, al patrulea (1), gros de cea 0,40
m până la O,;:JQ m, format dintr'un sol mai.consistent şi bulgăros, de coloare
negricioasă, la baza căruia nu s'a găsit nicio urmă de locuire. In acest nivel
de locuire s'au descoperit: numeroase fragmente ceramicc mai grosolane
din vase mari de provizii şi mai puţine, din vase mai mici şi mai Jine, aco-
perite în mare parte cu o crustă de calcar; idoli feminini de lut ars, dintre
care unul cu picioarele schematizate în formă de scaun; foarte puţ,ine sile-
xuri, dintre care câteva răzuitoare; o daltă de piatră; un fragment dintr'o
harpună de corn; o placă rombică de lut ars decorată numai pe faţă şi perforată
la centru şi in dreptul colţurilor; un şlefuitor fragmentar din piatră; câteva
râşniţe de piatră; oase de animale; foarte multe scoici, etc. Inafară de acestea,
în stratul al doilea, s'au găsit un fragment ceramic aparţinând culturii
Usatovo şi mai multe fragmente hallstattiene, dintre care şi o bucată dintr'o
ceaşcă, cu toartă supraînălţată. Aceste fragmente provin din gropile mari
hallstattiene, care se observă clar în profilul peretelui de Sud al şanţului.
Aceste gropi au fost săpate dela baza unui nivel de locui re, care nu a putut
fi identificat.
In sfârşit, peste ultimul nivel de locuire s'a format o bandă îngustă de
sol vegetal actual, de cea 0,20 m grosime, în care s'au găsit mai multe frag-
mente ceramice, silexuri şi câteva bucăţi mici izolate de chirpic ars.
In 1949, cu prilejul săpăturilor întreprinse de Institutul de Istorie şi
Filosofie al Academiei R.P.R. (fig. 6, 1), s'au verificat din nou rezultatele
mai vechi şi s'a incercat o reconstituire a felului de viaţă al oameuilor din
aşezarea dela Stoicani 3 • In acest scop, la capătul nordic al Cetăţuiei s'a săpat
până la adâncimea de 3 m, o suprafaţă de cea 450 m 2 (C pe fig. 2). Locul supra-
feţei a fost ales în funcţie de continuarea cercetărilor, prin care va trebui
să se desvelească jumătatea din spre Est a staţiunii, obţinându-se în acest
fel o secţiune longitudinală Nord-Sud, până în dreptul locuinţei de pe
capătul superior al tellului.
In 1949 s'a constatat, ca şi cu prilejul sondajelor anterioare, că tellul
dela Stoicani este format din două straturi de cultură, constituite din şase
niveluri ăe locuire neolitică, suprapuse şi distruse prin iucendiilc violente,
3 "Studii şi Cercetări de Istorie Veche", 1, 1950, 1, p. 58 şi urm.
2 - Malel'iale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
mai ales din ultimele nivele de locuire (fig. 4- 6). Aceste nivele de locuire
sunt documentate atât prin diferenţa de coloare şi de consistenţă a pământu
lui, cât mai ales prin resturile de locuire dela baza lor ca: vetre, podine
nearse din lut bătătorit, gropi (probabil de provizii) şi porţiuni de pământ
ars, câteodată de chirpic ars.
Aşezările, după distrugerea lor, se refăceau pe acelaşi loc, fără ca să
se niveleze, în prealabil, terenul respectiv. Acest fapt a putut fi observat
mai clar în profilele celor trei per~ţi ai suprafeţei, decât în planul ei. Locuin-
ţele, după resturile din podine păstrate, se refăceau cam în acelaşi loc.
Pentru construcţia lor, s'a folosit foarte puţin chirpic şi multă trestie (fig.
5, 1-2). Chirpicul, îu genere, este mărunt şi foarte răzleţ. S'au găsit doar
câteva fragmente mari din bucăţ.i mai groase (cea 0,075 m), arse putemic,
prezentând pe una din feţe urme de beţe groase sau de pari de secţiune rectan-
gulară sau chiar ovală (fig. 5, 3 - 4). Pe unele din bucăţile mai subţiri
de chirpic se recuuosc destul de clar urmele alăturate ale trestiilor de diferite
dimensiuni. Intr'un caz, se observă urmele de trestie intercalate cu urme de
beţe. Deci, la construcţia locuinţelor s'au folosit şi beţe înafară de trestie,
aşa cum se obişnueşte destul de des şi astăzi în această regiune. Prin arderea
trestiilor din pereţii locuinţelor, s'a format o mare cantitate de cenuşă,
care se întâlneşte aproape în toate nivelurile de locuire. Lipsa chirpicului
masat a îngreunat mult întocmirea planului locuinţelor din aşezare. S'a
încercat totuşi, o reconstituire, în special după resturile păstrate din podi-
uele de lut bătătorit. Cu acest prilej, s'a constatat că cele mai multe locuinţe
din suprafaţa, recent săpată, provin din primele trei nivele do locuire în
care de obiceiu sunt dispuse în mai multe şiruri de-a-lungul axului longitudi-
nal al staţi unii.
In câteva locuri din nivelele de locuire din stratul superior (1, 3 - 4),
s'au găsit mai multe fragmente din plăci de lut ars, perforate oblic (fig. 5,
5- 6), provenite, probabil, dela cuptoarele pentru arderea vaselor. Lutul
era amestecat cu pleavă, ca şi bucăţile de chirpic ars şi avea la exterior
coloarea cărămizie, iar în interior, cenuşie. Pe două exemplare se ob-
servă urme radiale ·de nuiele subţiri, imprimate pe faţa interioară (fig.
5, 5). Este probabil că lutul s'a aplicat pe o împletitură de nuiele subţiri
şi apoi s'a perforat placa. Grosimea acestor plăci perforate nu poate fi recon-
stituită, deoarece nu ni s'a păstrat decât una diu feţe.
Prezenţa plăcilor de cuptor în cuprinsul aşezării ne arată că, uneori,
era posibil ca vasele să fi fost arse până la roşu, într'o atmosferă oxidantă.
Nu este exclusă, însă, posibilitatea ca unele din aceste vase să fi suferit
apoi şi o ardere secundară.
www.cimec.ro
In intervalul nivelului de locuire, predomină ceramica Gumelniţa

Ariuşd, caro este îu cea mai mare parte fragmentară. lnafară de ceramică
s'au descoperit de asemenea mai multe obiecte din piatră, os, corn şi lut ars.
Uneltele de silex sunt puţin numeroase, ca şi în aşezările neoli ti ce din aria de
~
• --0,0110--- 1 - ..•
~
z ·-•
•--oD78
--0.05~-- 1
1 ,.... 1
Dn17'.' '·iJ!-.rrrl
v.JJ.LL/J_ --JJ.j_jJ_fj
'
5
~~~~ 6
Fig. 5. - Secţiuni prin bucă~i de chirpic cu urme de trestie
(1-2) şi pari (3-4) şi două bucăţi din plăci de cupt.ol' perforate
din lut ars (S-ti).
răspândire a ceramicei pictate din ~Ioldova. Din acest punct do vedere,

este isbitoare deosebirea faţă do staţiunile neolitice din spaţiul carpato-
balcanic, în care, folosirea siloxului este foarte desvoltată.
Oasele de animale suut destul do hine reprezeutate. După determină
rile făcute de către specialiştii dela Facultatea de Geologie din laşi,
colo mai multe sunt de bour şi porc mistreţ, apoi de cal, căprioară,
cerb, lup şi câine. Concluzii mai ample se vor putea trage numai după ce
2 *
www.cimec.ro
oasele de animale din fiecare nivel de locuire vor fi studiate de către colectivul
Laboratorului de Morfologie Animală dela Facultatea de Ştiinţ.e Naturale
din laşi. Din nefericire însă, nu se va putea întocmi un procentaj suficient
de just, deoarece, pe teren, nu s'au putut separa totdeauna oasele de animale
din aşezarea neolitică de cele din vremea culturii Usatovo şi din Hallstatt.
Din acest punct de vedere, credem că, oasele de cai trebue puse în legătură
cu resturile de locuire din vremea culturii Usatovo şi din Hallstatt. Recent
s'au decoperit oase de cai în aşezarea dela Ruptura-Folteşli, oa;;e, care datea-
ză din vremea culturii Usatovo 4 •
lnafară de resturile neolitice care sunt cele mai numeroase, în cuprinsul
aşezării dela Stoicani s'au mai găsit urme aparţinând culturii UsaloYo şi
din Ha lista tt.
Resturile Usatovo constau din fragmente ceramice, topoare fragmeJJ tare
din pialră şi fusaiole, găsite în diferite sectoare ale suprafeţei, atât în cel
mai nou nivel de locuire şi în solul vegetal, cât mai ales în nivelurile 4 şi
5, împreună cu resturile culturii Gumelniţa-Ariuşd. Aceste resturi, puţine
faţă de întinderea suprafeţei, ne ind~că o locuire sporadică Usatovo pe
acest loc.
Stratul Usatovo, de sigur suprapus imediat peste ultimul nivel de locuire
Gumelniţa-Ariuşd, nu a putut fi identificat. Fragmentele ceramico găsite,
la adâncimi mai mari, în nivelurile de locuire 4 şi 5, este probabil că provin
din gropile săpate dela baza acestui strat de cultură, sau din deraitjamentele
provocate stratului de cultură Usatovo de către gropile hallstatlieJte.
Tot în legătură cu cultura Usatovo pot fi puse şi cele cincisprezece
morminte, cu scheletele în poziţie chircită, din jumătatea de Est a suprafeţei,
care fac parte din grupul înmormântărilor cu ocru.
Scheletele sunt si tu a te la două ni ve le deosebi te; unele mai sus, la haz a
nivelelor de locuire 4 şi 5, iar altele mai adânc. In preajma mormintelor
s'au găsit fragmente ceramice Usatovo, dintre care cele mai multe smtt la
nivelul scheletelor din grupul mai adânc. Aceste fragmente ceramice JIU fac
parte din inventarul mormintelor. Ele sunt în legătură cu restul fragmentelor
ceramice Usatovo din cupdnsul suprafeţei săpate şi provin, ca şi acestea
4.in gropile Usatovo sau din deranjamentele gropilor hallstattiene. Este
probabil că, acolo, înainte de a se săpa mormintele de pe Cetăţuie, a fost
ca şi pe locul cimitirului hallstattian dela Stoicani o locuire sporadică din
vremea culturii Usatovo. In acest fel, mormintele Usatovo sunt mai noi
decîit locuirea Usatovo de pe Cetăţuie, care, după cum se va vedea, cores-
punde cu locuirea din faza mai veche a culturii Usatovo din aşezarea dela
Folleşti.
• "Sludii ~i Cercetări de Istorie Veche··, II, 1951, 1, p. 254 şi urm.
www.cimec.ro
21
1 2
5 6
Fig. 6. - Stoicani-Cetăţuie 1949. 1. Vederea genera l ă a şantieru lui în timpul lucrului;
2, Co lţul de Nord-Vest al s up ra feţe i C; 3. Profilul peretelui de Nord; 4. Profilul peretelui
de Vest; 5. P rofilul perete lui de Sud; 6 Vetre le din niveluri le de locui re 1 ş i 4, l â n gă
peretele de Snd a l s uprafeţe i .
www.cimec.ro
După resturile sporadice de locui re Usatovo, urmează locuirea mai

intensă hallstattiană, care este documentată prin cea 15 gropi mari, în formă
de clopot, săpate, mai mult ca sigur, dela baza unui strat de culLură care nu
a putut fi identificat. In aceste gropi, s'au găsit numeroase fragmente cera-
mice din vase mari sau mai mici, precum şi oase de animale şi de peşti.
Este mai mult ca sig11r că, avem de-a-face cu gropile din preajma locuinţelor,
în care se depozitau resturile de alimente, ceramica spartă, ş.a.m.d. Aceste
gropi, adânci uneori până la 2 m faţă de nivelul solului actual şi cu dia-
metrul de peste 2 m, au contribuit, în bună parte, la deranjarea Rtraturilor
de cultură de pe Cetăţuie.
•
Din fiecare nivel de locuire s'au luat probe de pământ, care au fost
cercetate de către specialiştii dela Institutul Agrotehnic din laşi. In urma
examenului macroscopic al probelor de pământ prezentate, specialiştii au
ajuns la concluzia7 că toate formaţiunile de solificare şi depunerile artifi-
cializate sunt formate pe materiale aduse la suprafaţă de apa de scurgere
sau de aluviuni (?),deoarece se recunoaşte aspectul suprafeţei exterioare a
materialului adus de apă.
Din punct de vedere pedologic, pe Cetăţuia dela Stoicani se deosebesc
două formaţiuni artificializate: una la suprafaţă, extrem de artificializată,
care ţine până la nivelul de locuire 5 şi alta, mai puţin artificializată, în
care sunt cuprinse cel mai vechi ni vei de locui re (6) şi solul vegetal vechi.
Solul vegetal vechi, cu puţine concreţiuni calcaroase, străbătut de plante
şi de animale şi cu coprolite vermiforme mai multe decât în nivelul de
locuire 6, prezintă fenomene de îmbibare cu apă după cum o probează şi
materialele aduse şi depuse pe fostele goluri, de apa care a circulat pe sol.
Nivelul de locuire 6 prezintă un sol cu umezeală suficientă, care conţine
foarte numeroase coprolite de lumbricide (râme) şi puţine coprolite vermi-
forme. Solul din acest nivel de locuire, ca şi solul vegetal vechi de sub el,
este puţin evoluat. Textura materialelor din ambele soiuri este fin ni si po-
lutoasă. Materialul este foarte amestecat cu coprolite, mai ales în nivelul
de locuire 6. Cu toate acestea, se poate recunoaşte că acest material a fost
adus către coastă sau se găRea adus, în general, de o apă sau de şuvoaie.
Lipsa resturilor fosilifere vegetale din formaţiunea mai puţin artificia
lizată, ne arată că acesta are o v1Îrstă de câteva zeci de decenii. După perioada
de linişte în care s'a format solul, a urmat apoi o per!oadă destul de lungă,
în care, s'au descompus complet toate resturile vegetale.
In formaţiunea mai mult artificializată, din nivelurile 5-2 inclusiv,
se recunosc două maxime de acumulare succesivă a carbonaţilor, unul,
în nivelul 5 şi altul, în nivelul 2. Aceasta înseamnă că au existat două
www.cimec.ro
perioade de depunere artificializată, separate de o perioadă de linişte mai

muH sau mai puţin lungă, care corespunde nivelurilor de locuire 4 şi 3.
Cele două depuneri artificializate din nivelurile de locuire 5 şi 2 sunt mai
cenuşii, adică conţin mai muH humus şi, deci, au fo:;t la suprafaţă un timp
mai îndelungat decât celelalte depozite. Materialul probelor din nivelul
de locuirc 4 şi 5 este fin şi mijlociu nisipos, relativ uniform, de coloare cenuşie
deschis, şi trece treptat la un material din ce în ce mai albicios, din cauza
carbonaţilor. Aceeaşi succesiune de strate dela cenuşiu la cenuşiu albicios,
se observă şi în formaţiunea cea mai nouă, dela solul actual şi până la nivelul
3 inclusiv. Se pare că pe un depozit artificializat fin nisipos s'a format
solul actual, al cărui strat superficial, dela O - 0,20 m, reprezintă strate
de sol comparabile cu ale unui cernoziom, aproape spălat de carbonatul de
calciu, de coloare cenuşie închis şi cu un conţinut de humus corespunzător
unui material fin ni si po-lutos. Sub acest strat, în ni ve lui de locuire 1 se
observă trecerea dela stratele superioare cu sol vegetal la stratele complet.
şi tola] artificializate.
II. AŞEZAREA NEOLITICA
A. DESCRIEREA SAPATURILOR DIN 1949
1. Stratul inferior
In solul galben-verzui foarte compact dela baza tellului, s'au putuL
distinge foarte elar numeroase gropi, mai mari şi mai mici, de formă rotundă
sau ovală (fig. 6, 3-5; 14; 15, 1-5; 16). Unele din aceste gropi întrerup
podina de lut ars dela baza nivelului de locuire 6. De ei, sunt mai noi decât
aceste podine.
Majoritatea gropilor mari au pereţii drepţi sau uşor convecşi şi fundul
drept. Unele dintre gropile mici sunt în formă de covată.
tJn iuterel' deosebit prezintă două gropi rotunde: Nr. 2 (fig. 15, 3) şi
Nr. 21 (fig. 15, 5), săpate cu grijă dela baza nivelului de locuire 6, până
la cea 0,90 m adâncime. Atât pereţii, arcuiţi (groapa Nr. 2) sau convecşi
(groapa Nr. 21), cât şi fundul gropilor au fost căptuşiţi cu o lipitură subţire
de lut. Este probabil ca gropile acestea, umplute cu cenuşă, oase de animale,
scoici şi fragmente cer amice să fi servit pentru provizii, ca şi gropile mai
mari, de formă rotundă sau ovală.
In ceea ce priveşte scopul gropilor mai mici, grupate de obiceiu în jurul
acelora mai mari, este mai greu să se precizeze. Unele dintre ele, de dimen-
siuni foarte mici, s'ar putea să reprezinte fundurile unor ganguri de animale.
In asemenel\ gropi nu s'au găsit dedt. câteva eioburi şi oase de animale,
puţină cenuşă şi numai în mod excepţional bucăţi de cărbune.
www.cimec.ro
24 1\IATERIALE ARHEOLOG-ICE
Pe plan s'a notat adâncimea fundU:rilor gropilor faţ ă de solul virgin în

care au fost observate.
Cele mai multe gropi se ma se ază în jumă tate a vestică a suprafeţe i.
Tot acolo, s'a găsit şi o groapă mai mare , de formă ova l ă (fig. 14 şi secţiunile
în fig . 15, 1-2), cu diametru! maxim de 5, 70 m X 1,40 m, a că rei adâncime
fa ţă de solul virgin era de 1,10 m. :Pereţii acestei gropi sunt oblici la capetele
1 2
Fig. 7. - · Stoicani-Cetăţuie 1949. 1. O grămadă de sco ici din niYelul de loc.u ire 5 ·
2. O vatră din nivelul de locuire 4, lângă peretele de Sud al s uprafe~ei C. '
ei şi drepţi pe laturile lungi. De asemenea, fundul gropii se îngustează

·şise adânceşte numai într'un sector al ei . Pământul de umplutură este con-
stituit din sol galben, ce nuşă , puţin ă arsură ro şi e şi dun gi de cărbune . Din
punct de vedere stratigrafic, este probabil eă, această groap ă aparţine unei
locuinţe- bord e i din cel mai vechi nivel de locuire. De asemenea, nu este
exclus ca aceas tă groapă să facă parte din lo c uinţa-bo rdei din co l ţul de
Nord-Vest, deoarece între ca pătul vestic al acestei gropi şi groapa din pro-
filul peretelui de Vest este o foarte mic ă dep ă rtare .
P este solul galben s'a format solul vegetal vechi, de coloare cafenie,
cu mici infiltraţii de cărbune şi fra gmente cerami ce , a cărui grosiml'\ este de
cea 0,20 m.
Niv e l u l de l ocu i re 6
Acest nivel (fig. 14) este constituit dintr 'un p ă m ânt compact de coloare
gălbuie, înafară de regiunea dinspre latura de Nord, unde este mai puţin
compact şi de coloare cenuşie. După cum se poate observa din profilele
pere ţilor de Vest (fig. 8) şi Sud (fig. 9) ai suprafeţe i, dela baza acestui nivel
de locuire au fost săpate m~i multe gropi, dintre care una mai mare, din
www.cimec.ro
colţul de Nord-Vest al suprafeţei, aparţine, foarte probabil, unei locuinţe.

Uneori, gropile sunt umplute cu cenuşă, cărbune şi chiar cu bucăţele de lut
ars. Numai într'un singur caz, o groapă în formă de covată, secţionată de
peretele de Nord al suprafeţei, are pereţii şi fundul arcuiţi.
Grosimea acestui nivel de locuire este mai mică decât a nivelului de
locuire imediat următor. Ea este ceva mai mare pe latura de Sud şi Vest,
şi mai mică pe latura de Nord a suprafeţei.
Fig. 8.- Stoicani-Cetăţuie 1949. Profilul peretelui de Vest al suprafeţei C.
vsm·
~ ____... ___.-··
Fig. 9. -- Stoicani-Cetăţuie 1949. Profilul peretelui de Nord al suprafeţei C.
De asemenea, adâncimea maximă a acestui nivel este mai mare pe

latura de Sud a suprafeţei, unde ajunge la 2,70 m, şi mai mică pe latura
de Nord, unde nu trece de 2,50 m. Deci la origine, terenul a fost, în acest
loc, uşor înclinat dela Sud la Nord şi dela Vest la Est, numai în spre latura
de Sud.
Deseori, gropile nu s'au umplut în întregime, ceea ce explică unele
alunecări ale nivelului de locuire 5, în dreptul câtorva gropi din profilele
pereţilor de Sud şi Vest ai suprafeţei.
Gropile s'au umplut în întregime numai atunci când a fost nevoie să
se construiască o podină de lut ars, cum este cazul în colţul de Sud-Vest
al suprafeţei, unde o asemenea podină trece peste două gropi, umplute cu
cenuşă, cărbuni şi bucăţi de chirpic ars.
Gropile din planul suprafeţei săpate atât dela baza acestui nivel de
locuire, cât şi din nivelurile ulterioare, nu se observă încă destul de clar.
www.cimec.ro
26 )IATERIALE ARII ~~OLOGICE
!
>
Urmele de locuire sunt reprezentate prin
podine din lut ars, care, în general, sunt distri-
buite aproape în aceleaşi locuri ca şi resturile
de locui re din nivelul imediat ulterior. Forma
ovală şi neregulată a acestor podine, ca şi dimen-
siunile lor (5,25 m X 3 m; 6,40 m X 3 m; 3
m X 2,25 m) au fost treeute în planul suprafe-
ţei cu oarecare aproximaţie (fig. 14). Ju unele
cazuri, s'au putut observa deranjamentcle pro-
vocate de gropile neolitice din ui vei urile urmă
toare.
Pe o podină de dimensiuni ceva mai mari,
din jumătatea vestică a suprafeţei, sunt mai
multe porţiuni cu pământ ars. Lângă laturile
de Vest şi Nord ale suprafeţei, s'au găsit alte
două porţiuni de pământ ars. Mai ales lângă
latura de Vest, a fost o arsură mai puternică,
care se observă clar la baza acestui ni vei de
locuire, în profilul peretelui de Nord al supra-
feţ,ei.
In colţul
de Sud-Est al suprafeţei, s'a găsit
o vatră feţuită, deranjată pe laturile de Nord şi
Vest de o groapă mai mare şi de alte două mai
mici.
J11 acest ni vei de locui re s'au găsit mai pu-
ţine ohieeLc decât în ni vei urile ulterioare. Ce-
ramica, în genere mai puţin numeroasă, se asea-
mănă mult cu cea din nivelul imediat superior.
Fragmentele din dreptul porţiunilor de arsură
sunt arse secundar. Din restul inventarului se
deosebesc mai mulţi ideii antropomorfi, frag-
mentari, câteva 1'recătoare şi râşniţe de piatră.
Oasele de animale şi de peşti sunt mai nu-
meroase , lângă latura de Est a podinei mai
mari, din jumătatea vestică a suprafeţei. Oase
de peşti, şi anume de somn de dimensiuni
mari, s'au găsit împreună cu câteva oase de ani-
male şi Îll jumătatea estică a suprafeţei, lângă
latura de Sud, îutr'o regiune cu foarte multe
fragmente ceramiee.
www.cimec.ro
27
.
·D,'JII
•
... .
-~-~
o
...
.....
o
.. ,:-a~ o.
o
o' -o.so
<!
o
~~-0,'7111 •..••
..
fi> • • o ••
• -0.30
'e'
.. -{3
.
~mandibulă ...
b"' ,. •
-i.t.a
Vatra
: .. ..
..
...)\ ::~·b· ..... Q<l
~.c;-•.so .(t4
"' ~
..... :ţ.
.... '!!! ·r. o ·...

• ,:-1,10
~!.
~
,b •b.·· ...... •• • o
.-
Q
~ ~-D.IS -~ b' b""'b'

·0,)0
.... ~
..
........
·0.3S
';,.
.....
•··~·
.:.t::
~
!!>'
·O.:!S
~0,35
.~~:.-
... ..
...
..
STOICANI "CETĂŢUIE"
Planul nivelelor de locui re 1si• 2
1949
.t. .ţ Chirpic •nivel 1. nivel 2
~::;_\Podea de pământ bătătorit n.1, nZ.
~~Pământ ars n.1, n. 2
... "' Fragmente ceramice n.1. n.2.
b' ~ Râşniţă n.1 • n.2
O 2 4 6m P ~ <~· Piatră n.1 . n 2
M1.Mf5 Mormmtele 1şi 15
Fig. 11
www.cimec.ro
Partea din spre ]aLura de Nord a suprafeţei a fost şi ea destul de intens

locuită, aşacum rezultă, atât după porţiunea de arsură din acel loc, cât şi
după o groapă mai mare, umplută cu cenuşă şi cărbune, din colţul de Nord-
Vest al suprafeţei.
Nivelul de locuire 5
Acest nivel (fig. 13) de locuire se deosebeşte clar, atât prin diferenţa
de coloare şi de consistenţă a pământului, cât şi prin numeroasele urme
de Iocuire dela baza lui. Pământul, în genere de coloare cenuşie, este mai
puţin compact şi învârstat cu dungi de cărbune şi cenuşă. In acest nivel de
locuire, pământul conţine pe alocuri mai puţină cenuşă şi este de coloare
neagră sau galbenă. Schimbarea de coloare şi de consistenţă a pământului
se mai datoreşte şi unor gropi din vremea culturii Usatovo sau din Hallstatt,
care, deşi se deosebesc în timpul săpatului prin pământullor de umplutură,
nu pot fi totuşi delimitate în planul suprafeţei.
Grosimea acestui nivel variază în cuprinsul suprafeţei între 0,30 m şi
0,80 m. In genere, nivelul acesta este ceva mai îngust în spre laturile de
Nord şi de Sud ale suprafeţei şi mai lat în spre latura de Vest.
Avându-se în vedere, pe de o parte înclinarea actuală a peretelui şi,
pe de alta, aproape aceeaşi adâncime la care se află baza acestui nivel de
locuire, rezultă că form '· originală a terenului, pe care s'a depus acest nivel
de locuire, a avut mai mult sau mai puţin aceeaşi înclinare. Oamenii au
locuit pe o formă de teren mai mult sau mai puţin dreaptă şi mai puţin
neregulată faţă de cele din ni ve lele de locui re ulterioară.
Acest nivel poate fi subîm părţit în alte două subni ve le aşa cum se
observă în profilul peretului de Vest (fig. 8, 5 a şi 5 b). Ambele subnivele
sunt documentate prin resturi de locuire.
Nivelul 5 b n'a fost de lungă durată, peste el suprapunându-se nivelul
5 a, cu locuinţe construite la suprafaţa solului.
La marginea de Est a suprafeţei săpate, acest nivel de locuire alunecă
în pantă.
lnafară de înclinarea Sud-Nord, în spre latura de Sud, Le renul a mai
fost înclinat uşor şi dela Vest spre Est, după cum se observă clar pe profilul
peretelui din spre Sud (fig. 9).
Deşi baza acestui nivel de locui re este ceva mai regulată faţă de cea
a nivelelor ulterioare, totuşi, nici aici nu s'a putut observa c.ă s'ar fi pro-
cedat în prealabil la o nivelare a terenului.
In cuprinsul acestui nivel de locuire şi mai ales la baza lui, s'au găsit
destul de numeroase resturi de locuire. Aceste resluri constau din două
vetre fragmentare, podine de lut nears, câteva urme de pământ ars, porţiuni
www.cimec.ro
CETĂŢUIA JJELA STOICAI\I 29
mari sau mai mici cu multă cenuşă, cărbune şi pământ ars şi din gropi de
dimensiuni mai mici, săpate dela baza acestui nivel de Iocuirc. Chirpicul
ars este aproape inexistent.
Cele două vetre fragmentare se află în jumătatea de Nord a suprafeţei
Din prima vatră, care a fost găsită Ia adâncimea de O, 10 m faţă de nivelul
solului actual, s'au păstrat doar câteva fragmante de feţuială pe latura de
Sud-E~t şi pământul ars de sub ea. Vatra se află cu 0,40 m mai sus faţă de
o podină de lut bătut. Intre podină şi vatră, s'a depus un pământ bulgăros,
amestecat cu cenuşă şi cărbune. Fcţuiala superioară a vetrei, groasă de 5 mm,
este bine netezită. Imediat sub ea, urmează o bandă din arsură neagră, groasă
de circa 0,01 m, sub care este o altă bandă roşie de cea 0,05 m, foarte sfărâ
micioasă. Este probabil ca această vatră să nu fi fost prea multă vreme folo-
sită, de vreme ce are feţuiala subţire, iar stratul de arsură de sub ea nu este
prea gros şi prea consistent.
Cealaltă vatră fragmentară mai păstrează din feţuială doar o porţiune
din marginea căzută de pe latura de Vest. Vatra aceasta cu trei feţuieli
osLe ridicată pe un pământ de coloare cafenie şi gălbuie, învârstat cu dungi
negre de cărbune şi albe-cenuşii de cenuşă. Sub feţuiala superioară, groasă
de 1-1,5 mm urmează la 0,04 m - 0,05 m în jos, o altă feţuială, Ia baza
căreia se observă mai multe pietricele mici. Intre cele două feţuieli, s'a depus
un pământ mai mult negricios. In sfârşit, Ia cea 0,30 m mai jos de feţuiala
a doua, se găseşte o altă feţuială, cea mai veche, caJ:e este despărţită de feţu
iala anterioară printr'o porţiune de pământ ars groasă de cea 0,04 - 0,05 m.
De asemenea, şi sub ultima feţuială pământul este ars.
Podinele din lut ars sunt subţiri (de obiceiu nu trec de 0,03 m grosime,
şi prezintă în unele cazuri mai multe feţuieli). Forma şi dimensiunile acestor
podine nu s'au putut determina totdeauna cu precizie. In planul suprafeţei,
sunt reprezentate numai porţiunile care s'au delimitat în timpul săpăturilor.
S'ar putea ca unele din aceste podine să fi fost mai mari şi să fi avut o
formă mai precisă. Neputându-se însă deosebi uşor nivelul de locuire în care
se aflau, nu s'au reprezentat decât cu aproximaţie.
Resturile de podine nearse se observă şi la profilele celor trei pereţi ai
suprafeţei. Şi aici, de altfel ca şi în planul suprafeţei, aceste podine sunt
deranjate, păstrându-se fragmentar.
In spre latura de Est a suprafeţei, s'au găsit câteva porţ-iuni de pământ
ars, cu multă cenuşă şi cărbune. Dintre acestea, cea mai mare este de
formă rectangulară neregulată şi are diametru) maxim ·de 9 m X 3,90 m.
Celelalte două, din preajma porţiunilor mari, sunt de formă ovală-neregulată
şi au diametrele maxime de 2,70 m X 1,60 m şi 1,90 X 0,85 m. Pe porţiunea
mai mare, groasă de 0,10 m- 0,15 m, s'au găsit mai multe fragmente eera-
www.cimec.ro
mice şi două pietre de râşniţă. Această porţiune, spre deosebire de celelalte

două mai mici, conţine o cantitate mult mai mare de cărbune şi cenuşă.
Gropile săpate dela baza acestui nivel de locuire se disting în profilele
pereţilor suprafeţei. J n plan, pot fi observate numai după ce au pătruns în
pământul virgin de coloare gălbuie.
După resturile de locuir~păstrate în cuprinsul suprafeţei, se poate deduce
că, pe acest spaţiu restrâns, au fost mai multe locuinţe de dimensiuni mici
dispuse în mai multe şiruri mai mult sau mai puţin paralele cu axul lung al
aşezării. Cea mai mare parte a acestor resturi nu prezintă urmele unui in-
cendiu. De altfel, şi ceramica din acest nivel rle locuire este nearsă secundar.
Este probabil ca, pe alocuri, chirpicul nears din pereţii dărâmaţi ai locuinţe
lor să facă parte din pământul de umplutură al acestui nivel de locuire.
Intervalele dintre locuinţe nu pot fi determinate decât cu aproximaţie,
deoarece, după cum s'a arătat mai sus, nu s'au putut reconstitui cu precizie
formele şi dimensiunile podinelor.
Este interesant de observat că, cele mai multe resturi de locuire sunt
distribuite în cuprinsul suprafeţei aproape cam în aceleaşi locuri ca şi îu
nivelele de locui re ulterioară.
In ceea ce priveşte inventarul, înafară de ceramică, care predomiuă,
s'au mai găsit câteva obiecte din lut ars şi piatră. Ceramica se deosebeşte în
special prin specia de calitate bună de coloare neagră sau neagră-cenuşie,
decorată cu motive incizate, pictură Toşie crudă, c1·estături pc margine şi cu
caneluri fine. Dintre obiectele din lut ars, amintim o placă decorată şi câteva
fragmente de figurine feminine. Inventarullitic este reprezentat, în deosebi,
prin topoare întregi şi fragmentare, şi prin mai multe râşni~e şi frccătoare
de piatră. Multe din aceste elemente de inventar, în special ceramica, s'a
găsit în preajma podinelor de lut. Tot de acolo provin şi cele mai multe oase
de animale şi de peşti, ca şi scoicile (fig. 7, 1). In comparaţie cu nivelul
de locuire ulterioară, s'au găsit mai puţine râşniţe de piatră. De asemenea,
se pare că şi oasele de animale sunt mai puţin numeroase.
2. Stratul superior
Nivelul de locuirc It
In cuprinsul acestui nivel de locuire, (fig. 12) care este şi cel mai gros
din această aşezare, se pot deosebi deocamdată, clar, două subnivcle princi-
pale: unul inferior (4 b) şi altul superior (4 a). Această deosebire se face,
atât după urmele de locuire dela baza lor, în special podinele arse, vetre,
porţiuni cu arsură şi gropi, cât şi după diferenţa de coloare şi de consistenţă
a pământului, observate în cuprinsul suprafeţ.ei şi mai ales în profilele
pereţilor ci dela Sud, Est şi Nord. In genere, pământul diu subnivelul
www.cimec.ro
3t
....,
f'• •
1 ·0,15
• o
..
:·; 1\b
·O,IG 'b
.. lil'P
•
..'.....
•I,IOt
...ilr
' ·8,'1S
"b ~r
:?(:·1,10
... .....
~ ~\-uo ~ ~
• •C
.
. ... ~
....,..-"!.• t'ţl.:r~Vatra n4
-.v.s.• ~ !1. ·:· ·. o
. ~Vatră.n.4 ~
,.
o\
:·._......
."
·:.:
..
.
~~~~
.-1,731
,.
,, • o
~ -l,ft
'~~'. ...
'
•
• '
• STOICANI "CETĂŢUIE"
Planul nivelelor de locui re 3si 4
'
1949
L.;, Chirpic , nivel 3. nivel 4
'+,
V
;~~ Podea de pământ bătătorit n. 4
~-·:0Pământars n4~.4~
E ... .Il. Fl'agmente ceramice n 3. n 4.
b ~ ţ2 Râşn1tă n 3. n.4.
O 2 4 6m P@. Piatră n.3, n.4
Fig. 12.
www.cimec.ro
superior este de coloare gălbuie şi mai consistent decât acela din subnivelul
inferior, care este de coloare cenuşie şi mai puţin consistent. In cuprinsul
suprafeţei săpate, aceste două subnivele priucipalc de locuire nu au peste
tot aceeaşi grosime, coloare şi consistenţă. Aceste variaţii depind, probabil,
de intcnsi tate a locuirii din aceste sub ni ve le în diferi tele sectoare ale supra-
feţei. De asemenea, nu este de loc exclus ca, aceste deosebiri ale pământului
să se datorească unor subniveluri de locuire secundară de pc acest loc. După
urmele de podine nearsc, din profilele pereţilor de Sud şi de Vest ale supra-
feţei, ca şi după nivelul de aşezare al celor două vetre de lângă peretele de
Sud, se poate deduce că, subnivelul superior este ~usceptibil de a fi sub-
împărţit în alte două subnivcluri. Din cauza locuirii intense de pe Cetăţuie,
atât din vremea nivelului de locuire 2, cât şi a deranjamentelor provocate
de locuirile din nivelele superioare, de mai târziu, este foarte dificil ca, în
suprafaţa săpată, să se poată delimita în plan, cu precizie, fiecare din aceste
subnivele secundare de locuire.
Grosimea acestui nivel de locuire variază între 0,60 in şi 1,30 m. Lângă
latura de Nord, nivelul se îngustează. Subnivelul superior este mai gros
lângă latura de Sud şi mai subţire în spre cele două laturi ale suprafeţei.
In profilul peretelui de Sud, subnivelul acesta este în uşoară pantă dela Est
la Vest şi prezintă, cam către mijlocul lui, o mică alveolare, în dreptul
căreia se observă trei şiruri orizontale de podine arse. Lângă peretele de
Sud, la nivelul podinei din mijloc, se află două vetre (fig. 6, 6), iar la a
acelora de jos, dela baza acestui subnivel, o altă vatră.
In acest sector al suprafeţei, după resturile suprapuse de podină arsă,
s'ar părea că avem de a face cu mai multe refaceri ale unei locuinţe. Prezenţa
unei vetre, la circa 3 m spre Vest-Nord-Vest de capătul vestic al celui de
al doilea şir de podine, nu exclude posibilitatea ca să avem de a face cu două
subnivele de locuire secundare, mai ales că, în cuprinsul suprafeţei, subni-
velul superior de locuire prezintă variaţii în ceea ce priveşte coloarea şi
consistenţa pământului. Astfel, uneori sub pământul de coloare galbenă,
mai consistent, şi până la păm·ântul cenuşiu mai puţin compact al subni-
velului inferior, s'a observat, în unele sectoare ale suprafeţei, un pământ
gălbui-cafeniu, mai sfărâmtcios, care conţine cenuşă şi urme de arsură roşie.
Această schimbare de coloare şi de consistenţă a pământului nu poate fi
atribuită gropilor, din acest nivel de locuire sau din nivele de locuire supe-
rioare, deoarece se întâlneşte pe întinderi mai mari, şi nu în mod izolat,
în anumite puncte ale suprafeţei. Nu se poate preciza în ce măsură cele două
şiruri de podine nearse, ca şi pământul ars dela baza acestui nivel, ar putea
să reprezinte şi două faze de locuire secundară din cuprinsul acestui sub'nivel.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI
In profilul peretelui de Vest, baza aeesLui subnivel de locuire este mai

mult sau mai puţin vălurită.
In ceea ce priveşte profilul peretelui de Nord, în jumătatea lui din spre
Nord, se observă, înafară do două uşoare adâncituri, aceleaşi urme de podine
nearse, ca şi în profilelc pereţilot· do Sud şi de Vest. De asemenea, în spre
capătul estic al pl'Ofilului de Nor·d, ca şi în cel al profilului de Sud, se con-
stată o alunecare a aeestui subnivel în panta din spre Est a aşezării, dcose-
bindu-se clar pe o întindere destul de maro de 11i velole superioare care s'au
amestecat în pantă.
Mai puţin limpede. se prezintă acest sulmivel în planul suprafeţei.
Inafară de resturile de podi ne nearse de lângă pereţii de Sud, Vest şi Nord
ai suprafeţei, s'au mai găsit câteva urme de locuire, eare pol fi atribuite,
cu siguranţă, acestui subnivel. In primul rând, este o vatră (fig. 6, 6; 7,2;
12) care se află la baza acestui subnivel. Această vatră păstrată fragmentar
(1,20 m X 1,00 m) şi înclinată spre Vest, este situată la 1,90 m adâncime
faţă de nivelul aclual al taluzului sudic. După resturile păstrate, nu se
poate preciza dacă forma veche a fost ovală sau rotundă. Faţa externă a
vetrei, crăpată în cea mai mare parte, este alveolară. Din acest motiv, fundul
vetrei se află cu 0,25 m mai jos decât marginile ei. Inafară do aceasta, în
jumătatea din spre Vest, faţa externă a vetrei prezintă o adâncitură de formă
ovală. Feţuiala vetrei, groasă de 0,015 m, este, în general, de coloare cenu-
şie-cafenie şi numai parţial roşie. Partea superioară a acestei fetuicli, groasă
de numai 5 mm şi de coloare galbenă verzuie, prezintă urme de pleavă şi
osle oarecum stratificată. Sub feţuială, urmează o bandă de pământ ars,
groasă do circa 0,03 m - 0,0'1 m. Vatra este situată pc o platformă groasă
de cea 0,06 m-0,07 m de coloare galbenă. Sub această platformă, care apar-
ţine probabil unei podine nearse, urmează un pământ compact de coloare
cafenie deschisă.
lnafară de această vatră, tot din acelaşi sulmivel de locuire, mai fac
parte şi alte două vetre, care se află în acelaşi sector al suprafeţei, lângă
mijlocul prretelui do Sud. Aceste veLro sunt situate ceva mai sus, la nivelul
podinelor Hearsp din şirul al doilea din profilul peretelui de Sucl al snprn-
fe(,ei. Din punct de vedere straligrafic, ele ar putea fi puse în legătură cu un
subnivel secundar de locuire din cuprinsul subnivelului superior. Prima din
acesle vetre se află în imediata apropiere a vetrei descrise mai sus şi este
situată la 1,50 m adâncime faţă de nivelul actual al taluzului sudic. Această
vatră, de formă aproape rotundă, cu diametru! maxim do 1,15 m, a fost
construită direct pe pământ. Peţuiala vetrei este de c~a 0,02 m, iar pămân
tul ars de sub ea este gros do cea O, 10 m. La 1, 75 m spre Est-Sud~ Est, se află
vatra a doua, păstrată fragmentar. Această vatră, probabil do formă aproape
3 - Materiale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
. :14 MATERIALE ARHEOLOGICE
rotundă şi cu tliamotml maxim de cea 1,10 m, a fost construită tot direct

pe pământ. SuiJ o fcţuială groasă de cea 0,03 m, urmează o porţiune de
pământ ars mai groa~ă de cea 0,15 m, coca ce presupune o folosire mai
in ten să a ace~lc i vetre.
Din cuprinsul acestui subni vcl de locuire, mai Jac parte încă trei por-
ţiuni do pământ ars de formă ovală şi cu diametrele maxime variind între
0,80 m şi 1,30 m, dintre caro două în spre peretele de Sud al suprafeţei
alăturate, iar aHa, în spre peretele de Nord, la o mai mică adâHcime faţ.ă
de nivelul solului actual. Pc ultima porţiune s'au găsit şi câteva hucăţi mici
de cărbune.
Chirpiciul este de mici 1limcHsiuni !;li risipit.
După resturile de locuire mai Humeroaso păstrate, se detaşează pc
marginea aşezării urmele a câtorva locuinţe. Numărul acestor locuinţe Hu
se poate determina decât cu aproximaţie, deoarece resturile păstrate, în
primul rând podino nearsc, nu pot fi atribuite totdeauna cu siguranţ.ă numai
unei singure locuinţe. De asemenea, lipsa urmelor de locuire din interiorul
suprafeţei s'ar datora, pmbabil, alftt existenţei unor locuinţe nearso, câl
şi unor deranjamonto, provocate de gropile ~ăpate di11 nivelele de locuiro
ulterioară. Prezenţa locuiuţolor noarse osle posibilă, do vreme ce s'au
găsit atât podine noarso, cât şi fragmeHio commice nearse secundar. Inafară
de aceasta, n'ar fi exclus ca, însăşi coloarea gălbuio, în cea mai mare parle,
ca şi eonsistenţa mai mare a pământului din acest suhnivel, ~ă se datorească
în parte şi chirpicului ncars. Gropile ncolilice, din cauza pământului tle
umplutură din ele, nu prea deosebit de acela al stratului în care pătrund,
nu se pot separa totdeauna cu uşurinţă. Inafară do aceasta, alte doranjamonto
alo urmelor de locuirc din acest nivel se datoresc şi câtorva gropi mari,
hallstaltiene.
Subnivelul inferior de locuire este constituit dintr'un pământ cenuşiu
şi mai puţin compact. Inafară de diferenţa de coloare şi de eonsistenţă
a pământului, acest subnivel de locuire este documentat şi prin câteva resturi
(le locuire dela baza lui, care s'au văzut atât În profilele pereţilor suprafeţei
,;;ăpate, cât şi în planul oi.
Astfel, în profilele pereţilor de Sud şi de Nord ai supraf.eţei, se observă
.-âteva resturi din podine arse şi două gropi de mici dimensiuni, săpate dela
baza acestui subnivcl. Ca şi subnivelul anterior, către mijlocul profilului
peretelui de Sud, subnivelul acesta este alveolat, din cauza pământului de
umplutură mai moale al unei gropi mai mari, săpată dela baza unui nivel
de locuire mai vechi. De asemenea, către mijlocul profilului peretelui de
Nord aproximativ, se observă o alveolare a acestui subnivel de locuire.
Această alveolare nu se datoreşte unei gropi mai vechi din nivelul interior •.
ci, mai curând, formei terenului, pe care s'a depus acest subnivel.
www.cimec.ro
35
SCOICI ~:.vatră
•..
~·
(:9
•P
e .
"
. .
oP
.. Va\ril
~ ~-1,20
~~
-1,l5
STOICANI "CETĂTUIE
. "
P'lanul nivelului de locui re 5
1949
., Chirpic @Grop'
~ Podea de pământ bătătorit
2 4 Sa
@ Pamânt ars b G Râşniţă
otj Cenuşa şi cărbune p0 Pietre
Fig. 13
a• www.cimec.ro
36 MATEHIALE AHHEOLOGIC&
Terenul a fost folosit fără să fie nivelat. Din acest motiv, este foarte
dificil să se delimiteze eu precizie în timpul săpatului, fiecare din subni-
velele secundare ale acestui nivel. Aşa se explică, poate, şi desele diferenţe do
coloare şi consistentă alo pământului, în timpul săpatului.
In li mp ce, în profil ele pereţilor de Sud şi Nord, subn i velul at~esta estn
mai gros către mijlocul pemţilor şi mai îngust în spm capetele dela Est şi
Vest, in profilul per'tJtelui de Vest, dimpotrivă, subnivelul este mai lat la
capetele de Sud şi NOI'd ale peretelui şi mai îngust la mijloc.
In panta din spre E:-;t a aşezării, subnivelul acesta se subţiază, ameste-
cându-so cu subnivelele superioare.
In planul supral'e\ei, înafară de resturile de podinc ucarsc de lângă
percţ,ii de Nord, Sud şi Vest, s'au mai determinat patru porţiuni de pământ
ars, dintre care una mai mare şi alte trei, mai mici. Porţiunea mai mare
(5,5 m X 2,25 m X 0,035 m) este de formă ovală şi conţine cenuşă şi mai
multe bucăţi de cărbune. Porţiuuile miei, de formă ovală sau neregulată şi
cu diamotrele maxime variind între 0,50 m şi 1,10 m, se află lângă mijlocul
laturii de Nord şi eam în mij!oeul spatiului liber dintre resturile de locuire
ale nivelului 4.
Chirpicul este mic şi foarte răzleţ.
lu unele cazuri s'au găsit şi câtlwa pietre mari, care provin probabil
dela locuinţe.
Puţinele resturi de locuinţe din acest· subnivel nu ne pot ajuta la deter-
minarea locuinţelor din cuprinsul aşezării. Se constată doar o locuire ceva
mai intensă, pe latura do Est ,a suprafeţei.
In coca ce priveşte inventarul, se observă că, ceramica este, în genere,
mai puţin numeroasă. Diferitele forme de strachină, foarte frecvente în nive-
lele de loeuirc antcl'ioare, sunt. acum rare. In schimb, se întâlnesc mai des
vasele din pastă fină, tlccorate inciziuni, cu caneluri şi pictură roşie crudă.
Dintre obiectele de lut ars, se deo:-:ebc~c câţiva idoli antropomorfi fragmentari
şi o liugură cu mâncrul crestat. Obiectele de piatră sunt destul de numeroase,
mai ales râşniţcle, frecătoarele şi topoarele, găsite, atât în prca.ima resturi-
lor de locuire, cât şi în intervalul di11trc ele. Tot din acest sector, provin şi
cele mai multe oase de animale. Iu schimb, oasele de peşti şi scoicile sunt
mai puţin numeroase. S'au găsit şi mai multe resturi din carapace de broaşte
ţestoase, precum şi două exemplam păstrate în întregime.
Nivelul de loeuirc 3
Acest uivcl (fig. 12) este formal. dintr'un pământ mai mult sau mai p11ţi11
eonsistent, de coloare cenuşie mai închisă. Grosimea medic este do cea 0,40 m
în spre latura de Vest şi Sud, şi de 0,45 m, în spre latura de Nord. In profilul
www.cimec.ro
37
...
031
-o-
32
o-
SI
35
68
o- 1 CETĂŢUIE •
STOIC.ANiul~i
7Z
O·u•
073
.,_,.
Planul mve de locuire 6
1949
43@Grop1
,, Chirpic • t bătătorit
~ Podea de păman b ~Râşniţă
/7),. Pământ ars pe Pietre
'<U Cenuşe şi car
";; - bune
....
'''Fi; 14
www.cimec.ro
peretelui de Nord, nivelul acesta, după ce este întrerupt de o groapă hall-

stattiană, nu se mai poate distinge spre Est, de nivelele de locuire ulte-
rioară cu care, probabil, s'a amestecat.
In acest nivel, ca şi în celelalte două ulterioare, se observă şi o frecvenţă
ceva mai mare a bucăţilor de chirpic ars. In genere, chirpicul este, însă,
tot aşa de răzleţ, motiv pentru care nu se pot delimita locuin(.ele. Massc
de chirpic au fost deranjate, atât de gropile din nivelele de locuire neoliticii
ulterioară, din vremea culturii Usatovo şi Hallstatt cât şi din mormintele
din grupul înmormântărilor cu ocru. Pc unele bucăţi mai mari de chirpie,
sunt urme de pari, iar pe altele mai mici, urme de trestie şi de nuiele.
Dela baza acestui nivel de locuire, s'au săpat câteva gropi, dintre care,
una ceva mai mare şi de formă rectangulară se observă pe profilul peretelui
de Vest. Această groapă, lată de 1,60 m şi adâncă de 1,00 m, a fost tăiată Ia
rândul ei de o gro~pă mare hallstattiană, în formii Je clopot.
lnafară de aceste gropi, uu s'au găsit alte urme evidente de Iocuire, la
baza acestui nivel.
Fragmentele eera mi ee sunt răspândi te aproape în toată suprafaţa.
De asemenea, obieetele de piatră sunt reprezentate prin mai multe frecătoare,
râşniţe, câteva ditlţi mici şi topoare şi ciocane întregi sau fragmentare.
In ceea ce priveşte obiectele de lut ars, înafară de idoli fragmenlari, greu-
tăţi de plasă şi rond ele, s'a găsiL un topor-ciocan miniatură, ceva mai mare
şi foarte îngrijit lucrat.
Cele mai multe oase de animale şi scoici se aflau în jumătatea de Sud
a suprafeţei, într'o regiune cu mai puţin chirpic ars. In schimb, râşniţele
de piatră erau mai numeroase în jumătatea de Nord a suprafeţei, unde s'au
găsit cea 10 exemplare întregi şi fragmentare, atât în sectorul eu chirpic
ars, cât şi in afam lui.
Acest nivel (fig. 11}, cu foarte multă cenuşă şi concreţiuni calcaroase,
are grosimea medie de 0,35 m în spre pereţii de Vest şi de Sud ai suprafeţei
şi de cea 0,25 m în spre peretele de Nord. In spre latum de Est a slaţiunii,
după cum se observă în profilul peretelui de Sud, nivelul acesta de locuire se
întrerupe, nealunecând în pantă. Totuşi, nu este exclus ca o porţiune din-
spre Nord să fi alunecat şi în panta din spre Est, amestecâudu-se cu depune-
rile alunecate din nivelul întâi de locuire şi cu celelalle resturi de locuim
mai nouă din cuprinsul strat ului vegetal actual de pc Cetăţuia dela Stoicani.
Din punct de vedere stratigrafic, acest nivel de locuire este bine documen-
tat, atât prin coloarea şi consistenţa pământului, cât mai ales prin urmele
sigure de locuire dela baza lui. Astfel predomină marea cantitate de cenuşi:î,
www.cimec.ro
CETATUIA DELA .STOICANI 39
de obkeiu de coloare cenuşie dcsehb. In câteva sectoare de lâllgă laturile de

Vest, tle Nonl ~i de Sud ale suprafeţei, pămilntul este de coloare mai închisă
şi ceva mai consistent. La baza nivelului de locuirc sunt rc~Luri d1• podinP
şi porţiuni de arsură.
Podinelc din lut s'au obsen·at atât ÎJL profilul pcrelelui de Vest, cât :;;i
în plan în locul corespunzător profilului. Astfel, pc profilul perete) ui de Vesl,
între 0,70 m şi 0,75 m adâncime, sunt două dungi 1lc coloare albicioasă,
groase de cea 0,015 m, din podincle fe~uite ale unei locuinţe ch•la baza ar.cstui
niwl do loeuirc. Alte urme de podinc deranjate se mai observă pc alocuri
şi in profilclc celorlalţi doi pereţi.
Jnafară de aceste podinc, s'au mai descoperit în plan încă lrci por(.iuni
din pământ gal ben bătătorit, care n'ar fi exclus să rcprczin Le rcsttirilc de
podinc ale unor locuinţe. Acestea eu atât mai mult cu cât cele două potţiuni
de pământ galben bătătorit din spre mijlocul laturii de Nord a suprafeţei
se întâlnesc într'un complex ceva mai mare de chirpie ars.
Tot la baza acestui nivel de locuire, Îll spre mijloeul lalurci de Nord,
s'a observat în profil şi în plan o porţiune de pământ ars.
Inafară de câteva bucăţi de chirpic mai mari, pc care se pot recunoaşte
urme de pari, restul bucăţilor de chirpic prezintă în câteva cazuri urme de
nuiele sau de trestie.
In genere, în cuprinsul acestui nivel de locuire, chiJ·pieul ars este de
dimensiuni mai mari şi ceva mai masat, nu însă suficient, penll'll a se putea
delimita cu ajutorul lui locuinţele din planul aşezării.
După resturile de chirpic păstrate, se parc că locuirea a fost mai intcus;\
în jumătatea de Est a suprafeţei, mai ales către latura de Nord. Porţiunilt
mai mari de chirpie din acest sector au fost deranjate, uneori, de gr·opill'
mormintelor cn ocm şi din ITallstatt. De altfel, atât cele două platform1•
din pământ galben bătătorit, cât şi pămâutul din jurul lor, au fost deranjate
în partea de către gropile mormintelor 1 şi 15. De asemenea, şi În dreptul
mmminlelor 2, 3 şi '. se observă der·anjarea unei masso ceva mai compacte
de chirpic ars.
Inafară de acestea, unele deranjamontc se daloresc gropilor elin nivelul
de locuirc 1 şi eventual acelora din vremea culturii Usatovo. Astfel, în sec-
torul de Nord-Vest al suprafeţei, din cauza unei locuiri mai iutcnse dinnive-
lul1, nivelul 2 nu se mai poall' deosebi cu uşurinţă do nivelul 1, cu care Sl'
amestecă alunccând în panta din spre Est. In ceea ce priveşte mmele de loeu-
irc din timpul enlturii ()salovo, s'au mai găsit doar câteva fr·agmente cera-
micc, ncputându-~e dl'lormina în planul şi În profilcle pere(ilot· suprafeţei
nicio groapă. Unul Jin'acestc fragmente este pictat cu dwi!_:i de coloare
hrună care se Îr1Lretaie pe fondul vasului.
www.cimec.ro
40 MATERIALE A!UII<JOLOGICK
In spre latura de Sud a supmfot.ei, s'au găsit ciHova grupe de chirpic

ar·s şi o porţ,iu11o mică de arsură.
In jnmătatPa do Nord a suprafe~oi, locuirea Psle documentată prin
podinele de lut de lân~a poreLelo de Vest şi prin m~i multe grupe do chirpic,
toL din spre latura de Vest.
lu inventarul nivelului
do locuiro neolitic, predomi-
nă ceramica arsă sau ncarsă
secundar şi aproape în întregi-
9CEJ~
.:. Ctirbunl'
3
.
.
1(
'O' Lq' o
(/b Arsur~
i
~-_._ ____
.o. o Cioburi
2 ......3
me fragmenLară. Din felul
cum este răspft11dHă în cu-
prinsul suprafeţei, se constată
o oarecare rărire a oi în spre
~'ig. 15. - Groapa l: sec~iune longitudinală; latura do 1'\ ord şi o frecvenţă
2. groapa 1: sec~iune Lransversală; :3.groapa 2: mai mare în spre mijlocul su-
secţiune Sud-Nord; q_ groapa 3:~: secţiune Ve~t-
Est; 5. groapa 21: secţiune Sud-Nord. prafeţei, ca şi în anumite sec-
e f
a Păm~nt galben
-Cărbune
Cenuşe
®Arsură
tH~ Cioburi
Fig. [;) a Croapn .59: !'\eeţiune Sud-Nord.
l.oarc diu ."pro latura do Sud. Inafară do ceramică, din inventarul

acestui nivPI do loeuiro mai fae parte câteva obiecte de lut ars şi do
piatră. Obieetelo de lut ars sunt reprezentate prin câteva figurine antropo-
morfe fragmentare, o greutate de plasă şi mai multe fusaiole, iar cele din
piatră, prin topoare fragmentare, frocătoaro şi râşniţL•.
Oasele do auimale sunt foarte numeroase, mai ales in jumătatea sudică
a supl'afoţei. In schimb, scoicilo sunt mult mai rare. Inafară de aceasta,
lutr'un caz s'au găsit şi câteva fragmente dintr'o calotă craniană de om,
care provin probabil dintr'un mormânt Lleranjat.
www.cimec.ro
Nivelul de locuire (fig. 11)
Solul actual vogelal formează o pătură do pământ de coloare uoa~l'ă

eonuşie, a cărei grosime mcllie variază între 0,40 m-0/JO m. In cuprinsu 1
acestei pături şi la baza ei, s'au găsit urme de locuire din Neolitic, din vremea
eulturii Usatovo şi I-Iallslatt. Rcslurile acestea din epoci diferite sunt ames-
tecate, atât din cauza diferitC'lor lucrări de sapă care s'au efectuat pc acest
loc, cât şi datorită locuirii din vremea hallstattiană. După urmele de locuire
păstrate la baza solului vegetal actual, rezultă clar că a fost o locuire
ncolitică, ,nlt.ima din această vreme de pe Cetăţuie. După mai bine de 1000 de
ani, în prima epocă a fierului a fost o allă locuii'c, documentată prin mai
multe fragmente ceramice, găsite atât în pătura de pământ vegetal actual,
cât şi în gropile hallstattierw. Din punct de vedere stl'atigrafie, aceste două
locuiri dela baza solului vegetal actual nu pol fi dcmarcatc. Juafară de
aceasta, se mai constată că între aecste două locuiri a mai existat o allă mai
~poradică, din vremea culturii Usalovo. Deci, în acest loe, peste ultimele res-
Luri ale locuirii ncolitice, a urmat o locuire mai slabă din vremea culturii
Usatovo, peste care s'au depus resturile hallstattiene, documentate, înafară
de gropi, numai prin fragmente ceramice mai mult sau mai puţin risipite în
·~uprinsul suprafeţei şi nu printr'un strat bine definit.
Acest nivel de locuire este atestat prin resturile de vatră şi hueiî.ple mici
de ehir·pic ars. ·
Mai impo1'Lantă este o valră păstrată fragmentar, găsilă in sitn lângă
peretele de Sud al suprafeţei (fig. 6, 6). Această vatră se află la partea inferi-
oară a solului vegetal actual de coloare neagră cafenie. La demontat, s'a
observat cii vatra nu este situată chiar la baza strat ului amintit, ei cu O, 12 m
mai sus, lângă o porţiune de pământ bătătorit de cea 0,40 m X 0,35 m
Această porţiune se afla la baza stratului şi imediat deasupra nivelului de
locuire 2, caracterizată printr'un pământ cenuşiu. După fragmentele
ceramice neolitice, găsite în jurul vctrei şi deasupra ei, este sigur că, ea
aparţine ultimului nivel de locuire neolitică de pe Cetăţuia dela Stoicani.
Nu este exclus ca pământul galben bătătorit să reprezinte un rest dintr'o
podină a unei locuinţe. O porţiune similară mai mare s'a găsit şi în spre
latura de Est a suprafeţei. Din această vatră de formă rotundă s'au ovală,
s'a păstrat numai porţiunea din spre Nord. Faţa superioară a vetrei este
crăpată şi se află la 0,30 m adâncime, faţă de nivelul solului actual. Sub o
feţuială groasă de cea 0,003 m, urmează imediat un pământ ars care formează
o bandă de cea 0,03 m.
Câteva resturi sporadice şi deplasate din altă vatră s'au mai 15ăsit de
asemenea în spre latura de Vest a suprafeţei.
www.cimec.ro
Chirpicul din pereţii locuinţelor ~o află risipit, atât la baza acestui

nivel de locuire, cât şi în cuprinsul lui. Intr'un caz, se observă cum ehirpicul
unei locuinţe de lângă peretele de Nord a fost înlrerupt de groapa mormântu-
lui 15. De obiceiu, sunt bucăţi mici de chirpic, uneori rulate, care prezintă
urme de trestii şi mai rar de nuiele. Din cauza marii fărămiţări a ehirpicului,
nu s'au putut observa urme de pari decât în foarte pu~ine cazuri. Nicăieri
Hll ~·a con~tatat o mas~ă mai mare şi mai compacl:î dechirpi<:ars. Dinacest
motiv, este imposibil să se delimiteze locuinţele din ultimul nivel de locuire

ueolitică. Vetrele, pămfmtul bătătorit de coloare galbenă, provenind pro-
babil din podină, şi g-rupele de chirpic ars ne indică doar cii, în cuprinsul aco-
stui nivel de locuirc au fost mai multe loeuin(c.
Din invenlawl acestui nivel de locuire fac parlo ceramica, obicete de lut
ar!-i şi de piatră, oase de animale, scoici, etc. Ccramica, arsă sau uoarsă se-
cundar şi în cea mai mare parte fragmentară şi acoperită cu o crustă de calcar,
este mai frecventă în sectoarele de Vest şi de Sud ale suprafeţei. Acolo.
înafară de fragmente izolate, s'au găsit, în câteva cazuri, şi fragmente grupate,
de obiceiu din vase mai mari. Alături de vasele mari de provizii sunt destul
de numeroase şi vasele mai mici din pastă mai bună, decorate cu caneluri
fine, cu pictură de coloare albă sau cu grafit. lnafară de acestea, s'au mai găsit
câteva fragmente de strecurători şi capace. Tot din aceleaşi sectoare se pare
că provin şi cele mai multe obiecte de lut ars, păstrate mai mult sau mai
puţin fragmentar. De asemenea, tot acolo s'au găsit şi cele mai multe unelte
de piatră, oase de animale şi cochilii de scoici.
B. CERAM/CA
Tehnica pastei
a) Vase din pastă bună. Această pastă, destul de compactă şi cu aspect
sgrunţuros în spărtură, conţine bucăţele mici de calcar, cioburi pisate şi
nisip. In genere, pasta este bine curăptă de impurităţi. UnPori coloarea
pastei este mai închisă în interior şi mai deschisă pe ambele feţe externe.
Suprafaţa externă este câteodată acoperită cu o coloare roşie deschis (smear)
şi apoi lustruită. Păr~ile afumate de pe pereţii externi sau interni ai vaselor
se datoresc ardprii. Deseori, so observă la l'Xlcrior dungile dela lustruiro,
iar în interior. urmele dela netezire.
Vasele confecţionate din această pastă sunt decomte cu incizii, caneluri
şi pictură. In cel'a ce priveşte pictura, ca poate fi de mai multe feluri: cu
grafit, cu coloare roşie aplicată după arderea vasului (pictură crudă) şi cu
coloare' albă. Nn Pst<:> tot.deauna n~or ,.,il sp 1leosebcască pictura eu grafit dt>
www.cimec.ro
cea cu coloare albă, mai ales în cazul dungilor albe, fără sclipiri argintii 1 •
Coloarea albă este mai diluată sau pă .. toasă şi capătă uneori chiar o nuanţă
roz sau cafenie deschis, probabil şi din cauza arderii secundare a vasului.
lnafară de specia din pastă bună, se pot deosebi şi altele din pastă
mai puţin consistentă, care fac trecerea către vasele cu pastă grosolană.
b) Vase din pastă foarte bună. Pasta aceasta este foarte consistentă,
sonoră, cu aspect sgrunţuros în spărtură şi cu lustru pe ambele feţe; con-
ţine cioburi pisate foarte mărunt şi boabe fine de nisip. Uneori pasta este
de coloare neagră-cenuşie în interior şi pe ambele feţe externe. Alteuri,
pasta este cenuşie sau cafenie pe faţa externă şi neagră-cenuşie, în interior.
Câteodată, pereţii externi de coloare cafenie sunt afumaţi parţial. In unele
cazuri, pe :::;uprafaţa internă şi chiar externă, se observă urme de coloare roşie,
aplicate destul de neregulat pe fondul vasului. Este probabil ca unele din
vasele din pastă foarte fină, cu fondul astfel colorat, să fi fost arse original
până la roşu-cărămiziu, ca şi ceramica culturii Cucuteni. In sprijinul acestei
ipoteze, se pot cita cele câteva fragmente din plăci de cuptor perforate,
găsite în cuprinsul aşezării neolitice dela Stoicani. Unele din aceste vase
au suferit apoi şi o ardere secundară.
Vasele din această pastă sunt decorate cu incizii, caneluri. şi pictură
cu coloare roşie crudă, cu alb şi cu grafit. Foarte frecventă este pictura
în roşu crud. Ca şi la exemplarele din pastă bună, este dificil să se deose-
bească pictura cu grafit de pictura cu coloare albă. Dungile albe, mai diJuate
uneori şi alteori mai păstoase, nu prezintă nicio sclipire argintie caracte-
ristică grafitului. Inafară de aceasta, coloarea albă are şi ea diferite nuanţe:
alb mai deschis, alb cenuşiu şi alb cafeniu. Nuanţe diferite se întâlnesc,
uneori, c.hiar pe acelaşi vas, astfel un fragment ceramic este decorat pe faţa
externă, cu motive de coloare alb cafeniu şi de coloare alb cenuşiu, pe cea
internă. Inafară de aceste nuanţe, coloarea albă mai prezintă, uneori, un
aspect mat.
Pe unele fragmente ceramice mai groase, dungile albe de nuanţă cenu-
şie sunt asociate cu o coloare albă mai păstoasă, încrustată în "inciziile adânci
ale motivului decorativ. In acest caz, nu este exclus ca, dungile albe să Ii
fost pictate cu o soluţie diluată, iar motive le larg incizate, ca şi canalurile
de pe marginile lighenilor, cu o coloare albă mai păsLoasă. Motive le pic-
tate cu grafit, chiar când sunt do coloare cenuşie, au sclipiri argintii.
c) Vase din pastă grosolană. Pasta este poroasă, puţin consistentă,
sfărâmicioasă, cu aspect zgrunţuros în spărtură. In interiorul pastoi, s'au
• A. Langsdorf şi I. Nestor, Nachtrag zu Cernavoda, PZ, XIX, 192!), p. 211. Autorii,

pe baza dovezilor arheologice şi a analizelor chimice, consideră ca un fapt stabilit pre-
zen\.a picLurii albe în loeul grafitului, pe vasele care au suferit arderea secundară.
www.cimec.ro
MATERIALE ARHEOLOGICE
introdus cioburi pisate şi foarte rar pleavă, cum se observă la un vas mare
de provizii şi la câteva ti psii cu per·eţii oblici.
Vasele din această pastă sunt decorate cu brâuri alveolare şi prezintă
uneori pe pere~ii externi barbotină dispusă neregulat, sau chiar regulat.
în sens vertical ~au oblic.
Forme şi deror
1. ._~'tratul injPrior
a) Vase din pastă bună. 1. Vase cu marginea dreaptă şi cu vrag mai
mult sau mai puţin desvoltat pe umăr, cu lustru p0 ambele feţe şi rar, numai
în interior (fig. 16, 1-11).
Forma aceasta este coa mai frecventă.
Câteva cXC'mplare cu prag incipient şi cu lustru numai în interior sunt
nedecorate.
Alte exemplare, eu gâtui mai scund şi cu pr·agul bine dosvoltat,
prezintă pe corp dungi oblice superficiale, în formă do impresiuni rl0 mătură.
Un vas, nelustruit la exterior, este decorat pe eorp, eu un motiv în formă
de cârlige, formate din dungi incizate aproape vcrtif~ale şi a:-ociatc la cavele,
în spre prag, cu impresiuni ovale, dispuse mai mult sau mai puţin orizontal
(fig. 16, 1). Jntâi, s'au exeeutat barele şi apoi, eapetele, care prPzint.ă în
interior câte o dungă mediană, cruţată cu prilejul imprimăl'ii. Pe fragmentul
de vas cu acest decor se observă şi o mică proeminenţă, aşezată imediat
sub prag.
Inafară d0 aceste câteva c·xcmplare, restul vaselor din aeeastă categorie
sunt decorate, pe r.orp, cu dungi. incizate sau excizate, cu motive cruţate,
în pic:tură roşu crud sau cu grafit (fig. 16, 3,6) şi cu caneluri. Sub o bandă
orizonlală din dungi par·alele incizate, urmează uneori, alte motive incizate
r.are nu pot fi reconstituite decât parţ.ial din cauza stării fragmt>ntare a vasului.
Uneori <l~ile orizontale mai late s'au obţinut prin apăsare în lutul
vasului cu un heţişor. Aşa se explică probabil urmele orizontale şi paralele
dela fibrele heţişorului din interiorul dungilor, ca şi depăşirile de lut de pe
una sau de pe ambele margini ale dungilor (fig. 16, 7). Este probabil că, tot
<lin aceaslă categorie de vase face partP şi un fragment ceramic de coloare
neagră, neteziL în interior, iar la exterior, decorat cu motive din dungi
oblice şi orizontale, excizate şi înerustale probabil cu alb.
Prin scărmănarea fondului de pe corpul vasului, la exterior se cruţă,
pc suprafeţe largi, benzi verticale (fig. 16,4), oblin• (fi~. 16, 5) şi chiar rom-
bice (fig. 16, B). In mijlocul suprafeţelor cruţale rombice se află ciîtc> un motiv
r-ot.un!l <~11 fondul serijelat.
www.cimec.ro
45
\';
5 6
~.~ B
7
.. 9
~ ~
~
IZ
10
'
')
~
o
"'
- -"-
~
"
13
14 f5
. 11
k) ?
~ ~/
19 19 20
fJ 21
fig. 16.- Fragmente ceramice Gumelniţa-Aiiuşd din nivelul de locuire 6.
www.cimec.ro
In câteva cazuri, pc corpul vasului, sub umăr, sunt dispuse benzi din
caneluri orizontalE şi de obiceiu puţin adânci (fig. 16, 10). Pasta acestor vase
este de calitate mai bună şi de coloare cenuşie sau chiar neagră. Tn cazul
canelurilor superficiale, pasta este lustruită pe ambele feţe, în timp ce
pe vasele cu caneluri mai accentuate este lustruită numai la exterior, iar
la interior este serijelită şi prezintă urme de pictură în roşu erud. Pe umărul
eâtorva exemplare, decorate pe corp eu cele două feluri de caneluri, sunt
dungi oblice pictate cu grafit. Deci, pe acelaşi vas, decorul constă la exterior
din caneluri şi pictură cu grafit, iar la interior, din pictură în roşu crud.
2. Vase cu gâtui mai mult sau mai puţin desvoltat, de formă dreaptă
sau uşor arcuită, şi cu pântecul probabil bombat sau chiar bitronconic
(fig. 16, 12, 13). Uneori, pe pereţii din interior, sunt urme dela o pictură,
în roşu crud. De asemenea, marginea este câteodată erestată.
Pe un fragment de margine crestat, exteriorul este decorat cu dungi
orizontale pictate cu grafit, iar interiorul, cu pictură roşie crudă.
Pe pântecul bombat al altui fragment motivul decorativ este incizat
pe margine şi scrijelat în interior, probabil pentru pictura roşie crudă.
3. Vase cu pereţii uşor arcuiţi (fig. 16, 15) şi uneori cu barbotină la
exterior.
4. Vase piriforme, cu pereţii netezi şi lustrui ţi la interior şi cu barba-
Lină, la exterior. lntr'un caz, între gâtui scund şi corpul bombat al vasului,
s'a indicat umărul. Alteori, gâtui este mai desvoltat.
5. Vase scunde, în formă de tipsii (fig. 16, 21), cu pereţii oblici, câte
odată foarte uşor arcui ţi, lustrui ţi numai la interior, iar la exterior, cu sau
fără barbotină. Pe marginea unui fragment, se află o proeminenţă mică,
plată dispusă oblic.
6. Străchini cu marginea dreaptă (fig. 16, 19, 20), sau îndoită spre
interior şi pictate uneori, la interior cu dungi albe pe un fond de coloare
roşie (smear, fig. 32, 13). S'au găsit, în total, patru fragmente de străchini
de acest fel. Nu s'a putut preciza dacă această formă de vas, atât de caracte-
ristică pentru cu1tura Gumelniţa, nu provine din gropile neolitice ulteri-
oare, care au deranjat acest nivel de locuire.
7. Vase scunde cu pereţii foarte arcuiţi şi cu lustru pe ambele feţe (fig.
16, 18).
8. Strecurători cu marginea dreaptă şi cu picior(fig. 17, 15, 16). S'au
păstrat puţine fragmente. Orificiile erau mai mari pe fund şi mai mici pe
margine.
9. Capace de vase. S'au păstrat doar câteva mânere, goale în interior,
cu corpul rotund şi cu partea superioară conică (fig. 17, 9).
www.cimec.ro
47
2 .3
f'\\'}~
<S ~
~-1i
•
•
'
1
1 ~
'
: J]'
L_
'
"--
4 s 6 7
10
9
8
...
~
;
-•
13
14
15
17 f8 19
Fig. 17. - Fragmente ceramic~ din nivelul de locuire 6.
www.cimec.ro
Unele din vasele din pastă bună sunt prevăzute cu torţi unghiulare din
bandă do secţiune plan-convexă şi cu deschiderea rotundă (fig. 18, 3), sau
cu torţi ovale, cu bandă de secţiune rotundă şi cu deschiderea tot rotundă
(fig. 18, 1). De un aspect deo!-iebit este o toartă fragmentară liberă (?), cu
banda mai îngustă, de scct.iune pentagonală (fig. 18, 4). Alte vase, în loc
de t.orţi, au urcehi perforate orizontal (fig. 18, 2) sau vertical.
Pc forme mai greu de precizal, din cauza stării fragmentare în care
ni s'au păstrat, sunt motive în relief (fig. 18, 7), pictate cu grafit (fig. 18,
17), sau incizate şi asoeiate uneori, cu impresiuni ovale. Alteori, pe fondul
scrijclat so aplică pictura roşie crudă (fig. HJ, 2). Decorul incizat constă
din dungi arcuite, verticale, unghiulare !:iau oblice, dintre care ultimele
~:o înLretaie (fig. 18, 12, 16). Pictura roşie crudă se aplică nu numai pe pereţii
inLcriori, ci şi pe cei exteriori şi într'un caz, chiar peste barbotină (să fie
o întâmplare?).
Pereţii vaselor din pastă bună sunt, în spre fund, foarte uşor concavi
(fig. 18, 7), puţin convecşi sau drepţi. Diametru! fundului este suficient
de mare, pentru ca vasele să aibă o bună stabilitate. Unele strecurători sunt
prevăzute cu un picior mai înalt şi cu pereţii Instruiţi numai la exterior.
De asemenea, într'un caz, pe fundul perforat al unui vas mic, este o ramă
asimctrică (fig. 17, 12). Pe un exemplar cu picior se observă urme de pic-
tură roşie crudă, Ia exterior (fig. 17, 13), iar pe altul, Ia interior.
Pereţii din spre fund sunt decora ţi uneori cu motive incizate din dungi
oblice unghiulare (fig. 17, 11), şi întretăiate neregulat (fig. 17, 14), iru-
presiuni scurte formând şiruri verticale, dispuse în grupuri până la fund,
proeminenţe cu o alveolare mediană şi cu dungi oblice din barbotină.
Impresiunile nu sunt dispuse numai spre fund, ci şi mai sus, umplând
spaţiile libere dintre motivele incizate în formă de oval, aşezate într'un
şir orizontal.
b) V ase din pastă foarte bună. Se deosebesc două categorii:
1. Din prima fac parte vasele bitronconicc, în formă de sLrachine, cu
pereţii mai groşi (fig, 17, 5 şi fig. 18, 5-6, 8-10). Partea superioară a aces-
tor vase, dreaptă, foarte uşo1· conca vă sau convexă, prezintă uneori, cres-
tături pe buza puţin îngroşată şi teş1tă oblic. Alteori, când partea superi-
oară este mai redusă, buza este dreaptă şi ascuţită sau puţin îngroşată şi
răsfrântă înafară. Uneori, pe pereţii exteriori ai pântecului, s'a aplicat pic-
tura roşie crudă.
Dela forma aceasta, cu corpul rotunzit, se trece apoi, la una cu gâtui
mic şi corpul rotunzit, caro prezintă deseori, pe maximul de rotunzime al
pântecului, o ureche perforată vertical (fig. 18, 13). Vasele cu marginea
îndoită simplu sunt decorate cu dungi de coloare albă pe peretele exterior
www.cimec.ro
lj!i
5
7
6 ,f':JIIIi'/1'11 ----;~:-·
:1"~"~;
~~··''"-·''_;.....----4·
!
8 10
9
J3
~
11
12 ")
.
;_
~
'
'
1
-
16
..__ _ _ _......,____ - - :!<.-
14 15 17
Fi:!. 18. - J<'ragnwnte o·prnmier din ni\'ldul de locuit·c ti
4 -· MatPt'iale A•·heolngice
www.cimec.ro
50 MATERIALE ARHEOLOGICF.
al părţii superioan· a vasului, de o parte şi de alla a unei duugi orizontale

incizate.
Străchinile cu marginea concavă şi cu buza puţin îngro~ată şi teşită
oblic, prezintă, la exterio1·, motive incizate pe partea inferioară.
In fine, vasele cu pereţii rotunziţi sunt decorate pc pântcc, cu un şir
orizontal de impresiuni ovalc (fig. 18, 10), sau chiar rectangulare.
Tot îu această categorie, trebue cuprins şi un fragment ceramic dintr'un
castron cu marginea dreaptă îndoită şi prevăzut cu un uşor brâu în relief
în dreptul pântecului.
2. Din categoria a doua fac parte formele cu pereţii foarte sub~iri,
decoraţi, la exterior, cu caneluri, motive incizate, impresiuni, dungi în-.
guste do coloa1·c albă şi uneori, cu pictură roşie crudă, pe fondul scrijelat.
In interior, margiJJea scrijelată este decorată, deseori, cu pictură roşie crudă.
Cele mai numeroase exemplare provin din forme simple bitronconice,
cu pereţii părţii superioare foarte uşor concavi şi uneori cu marginea foarte
puţin îndoită înafară, formând un gât scund. Maximul de rotunzime
al vasului este ascuţit sau rotunzit. Multe exemplare sunt decorate la ex-
terior cu dungi incizate sau de coloare albă, sau !"Il impresiuni ovale, iar
la interior, cu pictură roşie crudă. Dungile orizontale iucizate, încrustate
uneori cu alb, cuprind între ele alveole, încrustatc tot <~u alb. Spaţiile libere
dintre dungile arcui te incizate, de pe pântccul vasului, sunt umplute cu
şiruri orizontale de impresiuni (fig. 17, 1). Uneori, pe pântccul vasului sunt
!lungi unghiularc incizate (fig. 18, 8). lntr'un caz, impresiunile ovale sunt
dispuse într'un şir orizontal pe partea superioară a vasului şi vertical, pe
eca inferioară. Alteori, impresiunile o vale sunt distri buiLe pe cele doun
linii incizatc oi'Îzontale şi paralele, de pe pântecul vasului. Partea superioară
a vasului este omamentată la exterior cu benzi din dungi înguste de coloarP
albă, dispuse oblic, orizontal sau unghiular, iar la interior, pc margine,
cu picturii roşie crudă (fig. 17, 2, 7 şi fig. 18, 15). Uneori, dungile albe
sunt asociate cu imprcsiunilo ovalc (fig. 17, 2) sau rectangulare de pe par-
tea superioară a vasului. De asemenea, în unele cazuri, marginea fără pictură
roşie la interior este decorată cu crestături fine (fig. 17, 10), iar alteori,
deşi este necrcstată prezintă totuşi pictură roşie crudă la interior.
Ceva mai puţ.in numeroase sunt formele bitrouconice, dccorate cu şiruri
de cancluri orizontale pe par'tea superioară şi de ohiceiu cu pictură roşie
crudă pc faţ.a internă a marginii. Pe formele cu partea superioară desvoltată,
e.anclurile dccorcază numai o porţiune din peretele exterior, spre deosebire
de formele cu partea superioară mai pupn desvoltală, unde canelurile ajung
până la maximum de roLuuzimc a vasului. In ultimul caz, pe partea inferioară
iJC'lnstruită a vasulni, sunt motive simple incizatC'. Mai rar, SP întâlncse
www.cimec.ro
CETATlliA DELA STOICANI 5t
r·.aneluri orizontale pe pfmtecul vasului, unde sunt asociate, la partea lor

,;uperioară, cu un şir orizontal de impresiuni ovale mai mari, incrustate cu
alb, sau mai mici, de formă lunguiaţă (fig. 18, 9, 14). Uneori, canelurile
rle pe pântec sunt cuprinse între două şiruri orizoll talc de impresiuni de formă
mai mult sau mai puţin triullghiulară.
In strânsă legătură cu formele bitronconice stau vasele cu porepi pă1·ţi i
,uporioare drepţi, uneori, cu crestături fine pe margine şi decorate, la
Dxterior pe o porpuno rcstrânsă, cu şiruri de canoluri orizontale, iar 1a Îl il ~~rior,
cu pictură roşie crudă (fig. 17, 3-4 ; 19, 1).
3. Vase cu gâtui înalt şi cu corpul bombat, docorato la exterior cu el·ps-
tături fine pe margine şi cu şiruri orizontah• de canoluri pe gât, iar la
interior, pe margine, probabil cu pictură roşie crudă, aplicată pe fondul
scrijelat (fig. 17, 8). Intr'un caz, gâtui este decorat numai la interior cu
pictură roşie crudă, iar pântocul bombat prezintă caneluri orizontale, la
uxterior. Această formă derivă din cea cu gâtui înalt şi cu pântecul rotunzil,
puţin desvoltat, care Ia rândul ei, este în legătură genetică cu va:-:ul eu peretii
rlrcpţi la partea :-:uperioară şi tronconici·, la cea .blferioară.
4. Vase bitronconice cu marginea uşor îndoiLă înafară şi eu corpul
mai mult sau mai puţin J'otunzit (fig. 17, 10). Forme similare cu pereţii mai
groşi s'au confec(,ionat şi din pastă de calitate bună. Pe pântecul acestor vase
sunt motive incizalc, dispuse oblic sau vertical, în ultimul caz, asociate cu
un şir orizontal de impresiuni ovale. Motivele ohlico incizat.e sunt cuprinse
între două dungi orizontale şi paralele incizato, care subliniază pânteeul
propriu zis al vasului. UIJoori, este o singură dungă orizontal ineizată la
limita dintre marginea şi pânlecul vasului.
Fundurile vaselor din pastă foarte bună sunt drepte sau foarte uşor
convexo ~i an pereţii drepp, foarte uşor concavi sau convecşi. Iutr'un caz,
peretele diu spre fund este decorat cu două şimri orizontale şi paralele de
impresiuni ovale lunguicţe (fig. 17, 7), iar în altul, cu palru grupe a câte
cinci şiruri verticale de impresiuni rcctangulare mici (fig. 17, l!:l).
c) Vase din pastă mai puţin bună sau chiar grosolanii. 1. Lighene lustruite
numai la exterior şi numai excepţional şi la interior (Iig. 18, 1'J ). Partea
superioară a vasului o:-:to decorată cu caneluri. Pe unele vaf'o canelurile
,;unt mai adânci, mai regulate şi mai îngrijit executate. In şanţurile cane-
lurilor nu se observă nido urmă de coloare albă. Uneori, po pere\,ii scrije-
!aţi sau uescrijelaţi din interior s'a aplicat pictura roşie crudă. Pe cele
mai multe vase caneludle sunt superficiale şi uneori chiar parţiale, ob~inându
se printr'o simplă scrijolare a pas lei, do sigur cu scopul de a reţ,ine mai biHP
coloarDa albă (fig. 18, 11). Şi va:-:ele acestea an pcrc\,ii scrijclaţ,i din interior
dccoraţi eu picturii !'rudă.
1 •
www.cimec.ro
52 MA'I' E IUALE !lltl lt •: O L OGTC E
'1.. Vase mai mari de p!'Ov izii , cu buza, deseori , !Jlati:i şi cu pereţii l a
partea supe ri oară . rlrop(.i sau Joarte u şor bombaţi , docoraţi cu şir simplu
de alveo le sau cu h r;Î u r i a l wo larc (l'ig. 16 , ·J4). 13nlur·il e a lYeola.re , mai
îngus t<' sa u m ai lnlr, au a lveo lele rotunde, oYa lo sau sc micircn larc. Uneori,
7
5
'Fi g. 1!1. - Fragment·· c.c ramiec Gumelni~a -.'\rit !) J rlin llÎY C' Iuril c ue lu c uirt• f; (1 --.:)}
~i 5 (4 -· '10). La 1[:1 din tn il rit u<' a 11 n lural ă.
alvcu le le su n l d is puse oblic pc bri'lu. P e un e le va ~ o, s ub brâu l alveolar , se

al'lă barbot ină di s pusă neregulat (fig. '19, :) ) s:w impre ·iuni ovalo.
Pereţii bombaţi ai un or vn so sunt dccora[i câteodată cn d o u ă şiruri
orizontale şi paralele do br·âur i alveolarc.
Unele va se au toartolo î11 formă ova la, diu bandă mai niUlt sau mai
puţin l ată şi do secţ iune plan-conwx ă, ia!' deschidcrc•a interi oară este dl'
l'ormă scmic i r c ulară sa u rotund ă .
13arbotina este răspâ ndiLă pe po r·e~i i \'asu lu i, do ob ice iu. pâ11ă la to~u· Le
ţ i , uut' ori , chiar pe toarte.
www.cimec.ro
In si'âr~iL,va:;ele din acea~tă categorie au funduri drepte, simple sau

câteodată cu picior.
Nivelul de Iocuirc 5
a) Vase din pastii bună. 1. Vase cn margim;a dreaptă şi cu prag mai
mult sau mai pu(.in desvoltat pc umă1· (fig. Hl, 7; 20, t; 19, 7; 20, 2 şi
11-13). Această formă, cam este şi cea mai frecventă, c~tc reprezentată prin
mai multe exemplare, Ia fel ca in nivelul de locuirc precedent.. Cele mai
frumoase exemplare suut acele Jecorate la exterior, pe fondul negru lustruit.,
(~u cancluri orizontale, mărginile cu motive din du11gi de eoloarc albă, dispuse
oblic şi arcuit, iar la intcrio1·, cu pictură roşie crudă (fig. 20, 1, 7, 11). Dun-
gile albe sunt aşezate câteodată oblic, peste canelurile orizontale de pe corpul
vasului. Mai rar, se întâlnesc du11gi ohliec de coloare.albă pe marginea vasu-
lui sau dungi oblice albe întretăialc pc corpul vasului. Allcori corpul vasului
t•ste decorat cu diferite motive incizatc (Jig. 20, 5, 8, '13 şi fig. 21, 1--3)
şi uneori cruţatc prin scrijelarca fondului (fig. 20, 2). In ceea ce priveşte
motivele incizate, înafal'ă de dungile verticale asociate cu câte o impresi-
unc (fig. 20, 8), se întâlnesc du11gi oblice care se îutretaiL', uneori destul de
neregulat (fig. 21, J), gmpe de e<ltc două dungi verticale între dungi verti-
cale sau simple arcuitc. Numai pc câteva exemplare sunt dungi Îll relief
orizontale, obţinute prin barhotină. lntr'un caz, sub prag, sunt mai
multe dungi iu relieJ, oblice şi pa relele între ele. De asemenea sunt rare benzile
cru~ate, de ohieciu vertic.ale, prot!u~e prin scrijclarea fondului va~:=clor (fig.
20, 2). Este de observat că Yaselc eu asemenea deeor prezintă uncol'i impre-
siuni ovalc pc margini şi suut prevăzute şi C'u procmincii\C conice deasupra
părpi decorate.
2. Vase cu gâtui mai mult sau mai puţin desvollat şi eu pântecul bombat.
lntr'un caz, pântccul este decorat cu caneluri oblice (fig. 23, 6). AltEOri,
pe gâtui înalt, sunt cam•luri orizontale sau s'a depus barbotină pe corpul
vasului.
3. Vase bitronconice cu marginea foarte uşor îndoită, decora te uneori
cu crestături fine pc margine, cu caneluri pe partea superioară şi cu imprc-
siuni ovale lunguic(e pe maximul de rolunzime. Uucori, pe maximul de rotun-
zime s'a găsit o ureche mai mam, pcrforată orizontal (fig. 24., 3).
4. Vase cu pereţii mai mult sau mai puţin arcuiţi şi cu marginea răs-'
frântă înafară sau îndoită mult, în spre interior.
5. Vase piriforme decoralc la exterior cu brâuri alveolare aplicate ori-
zontal sau oblic. lntr'un caz, pe partea bombată a vasului sunt dungi oblice
incizatc, care se întrctaic regulat (fig. 23, 9).
6. Vase scunde în formă de tipsii (fig. 21, 11), de dimensiuni diferite,
cu pereţii oblici, dC' formă dreapl ă sau foarte put.in convexă. Exemplare mai
www.cimec.ro
2.
4
5
6
7
10
11 12 13
Fig. 20. - Fragmente ceramice Gumelniţa-Ariuşd din nivelul de locuire 5.
www.cimec.ro
uumeroasc decât în nivelul de locuire precedent. După un fragment mai

mare, s'a putut deduce că Lipsiile acestea aveau formă ovală şi că erau de
dimensiuni destul de mari. De obiceiu, numai interiorul vasului era netezit
şi lustruit. La cxLorior era câteodată barbotină şi în câteva cazuri, chiar
pictură roşie crudă. Pe marginea vasului proeminenţele mici erau prinse
de ohiceiu vertical şi numaifoartc rar, orizontal. Pe un fragment s'a păstrat
şi o toartă masivă din bandă de secţiune plan convexă şi cu deschiderea
ovală, fixată de margini şi de fundul vasului.
7. Străchini. Sunt ceva mai numeroase şi prezintă mai multe variante
decât în nivelul de locuire precedent. Mai frecvente sunt exemplarele cu
marginea îndoită spre interior (fig. 33, 12-13). Acestea, la rândul lor, se
pot deosebi după forma buzei în mai multe subvariante. Unele dintre ele
~unt pictate la interior cu benzi oblice albe pc fondul de coloare roşie al
vasului, iar altele, prevăzute cu o ureche perforată orizontal, au barbotină
la exterior. Mai puţin numeroase sunt exemplarele cu marginea dreaptă
(fig. 23, 4, 8, 12) şi cu o îngroşare a pereţilor în dreptul pântecului (fig.
23, 5), cu marginea îngroşată la interior (fig. 21, 10, 13), cu marginea
îngroşată şi la interior şi la exterior (fig. 21, 12) şi cu marginea răsfrântă
puţin înafară. Unele dintre exemplarele cu marginea. îngroşată spre inte-
rior sunt pictate la interior cu dungi albe şi prezintă la exterior motive
incizate (fig. 21). Pe buza unui asemenea vas, sunt aplicate două proeminenţe
mici, alăturate. Dungile unghiulare de coloare albă de pe unele exemplare
este posibil să fi fost pictate cu grafit.
8. Lighene (fig. 23, 19 ; 24, 1 = 19, 9). Forme asemănătoare cu cele
din nivelul de locuire precedent. Pereţii vasului, cu pictură roşie crudă la
interior, sunt lustruiţi la exterior şi prezintă caneluri orizontale produse
prin scrijelarea pastei.
9. Vase cu fundul în formă de picior, cu pereţii drepţi sau convecşi,
dccoraţi cu şiruri paralele de caneluri orizontale (fig. 24, 2).
10. Vase bitronconice cu marginea îndoită drept şi cu baza teşită oblic

la interior şi uşor răsfrânLă înafară (fig. 22, 2), sunt decorate, uneori, cu
caneluri foarte fine, dispuse vertical, sub o dungă incizată orizontal sub buză.
Unele vase bitronconice au marginea puţin îngroşată la exterior (fig.
22, 3).
11. Cupe mici cu picior, executate neglijent (fig. 24, 4-5).
12. Vase miniaturi.
13. Strecurători (fig. 24, 5, 7, 9, 11). S'au păstrat doar câteva frag-
mente. Partea superioară, prevăzută cu două apucători mici, prezintă orificii
nu numai pe corp, ci şi pe prag (fig. 24, 5). Orificiile, foarte neregulate şi
www.cimec.ro
MATERIALE
neglijent A RIIE OLOG ICE
vasul. S 'au
plcware (fig. 2!.• , ~,· H). pcrforcază
. . executate găsit ş 1• câteva
ltll - l oldeauna
1/,J. Supor'" ue.1 va.

' lată, ră:->fl'ântă oll r.
te ~mafaJ'll :-;,·i eu coqJUI
10mL·11 (1"•g. 2!J, J:i).;; <·u mal'g·rJIIca
1 <•
B 9
12.
13
l<'i!{. ~1. - .Fragmenl.e cerarniee G umclni•va - Ar1uşd

. din nin-lul de locuire ~
;).
www.cimec.ro
CE'l'ĂTlJIA l>ELA STOICANI 57
'15. Capaec. Se dco!'cbese două forme de mâţ1erc. Unele înalte, cu partea

conică mai desvoltată (fig. 21t, 10), şi altde scumle cu partea superioară
concavă, creslată pe margi11c (fig. 21t, 12). In primul caz, s'a lustruit partea
conică, iar în al doilea, numai cea coucavă.
Unele dintre vasele din pastă bună sunt prevăzute pc p<Întcc cu ureehi,
din bandă mai lată, per·foral.e orizontal.
Intr'un caz, irrwdial suh o margillc de va:-; eu Luza plaUi, l'sk• prim;ă
orizontal o toartă liberă cu bau da de sec ţi unc ovală (fig. 2!J, ~).
unele fragmente de vase din pasUl bună, a căror formă nu se poate
determina totdcaur:a uşo1·, sunt dccorate la cxter·ior cu motive incizatc,
eancluri, imprcsiuni şi alveole, în pictură roşie şi albă cmdă, grafit, cu
dungi în relief, moLive enrţ.ate prin scrijclarea fondului, creste regulate din
barbotina şi procminen~c; iar la interior cu pictură roşie crudă şi uneori
eu benzi de coloare alhă. Cele mai frecYente motive incizall' sunt dungile
oblice care se întretaie regulat (fig. 19, 10; 20, 10; 21, fi; 2~. 14), sau
neregulat (fig. 23, 13-14, 16-17), în întregime sau par(ial, l'ormând de
obiceiu haşuri mai lungi la partea superioară, şi mai scurte la cea inferioară,
apoi dungile arcuitc (fig. 2'., 15), UJ1ghiulare, asociate cu impresiuni ovale
lungueţe (fig. 21 1 7). Foarte rar, în dungile încizate mai mult sau mai pu-
~in regulat, se observă şi incrustaţia cu alb. De cele mai multe ori, motivele
incizatc ornamentează pântccul şi partea inferioară a vaselor (fig. 19, 4;
11, lt-5), în timp ce pe partea superioară, sunt şiruri paralele de
ca11cluri orizontale, mai Î11guste sau mai late şi mai mult sau mai puţin
adilnr.i (fig. 24, 17). Uneori, cauelurilc, orizontale pc partea superioară şi
orizontale sau oblice pc pântec, sunt asociato la exterior cu llll şir orizontal
de irnpl'csiuui ovalc (fig. 24, W), cu dungi de coloare allJă şi chiar cu
picturtî roşie crudă pc fondul mai mult sau mai pu( iu scărmănat al vasului.
Benzile dill dullgi înguslc albe sunt. executate, uneori, oblic pe canclurilc
pântccului. Alteori, pc pântecul bombat şi m:canelat al vasului sunt
numai benzi diJ1 dungi oblice de coloare albă care se atiug (fig. 24, 19).
Uu exemplar, eu caneluri orizontale pe partea superioară, este decorat
pe pântcc cu dungi scurte şi arcuite, între două şiruri orizoutale de impresiuni
rectangnlare neregulate (fig. 24, 18). Imediat sub acest decor, pe fondul
scrijdat al vasului, s'a aplil:at pictura roşie crudă.
Mai rar, pc pereţii externi ai vasului, se înlâlncsc imprcsiuui neregulate,
oxccutate neglijent cu vârful unui bepşor, sau alveole ovale adâncitc (fig.
24, 20) şi impresiuni rotunde dispuse în şiruri orizontale regulate.
Pe un fragment ceramic dintr'un vas ceva mai mare, so observă clar
la exterior, dungi unghiulare, pictate eu grafit cu sclipiri argintii,
alternând cu dungi similare cruţa te din fondul de coloare neagră, al vasu-
www.cimec.ro
lui (fig. 23, 3). Tot cu grafit, s'a mai pictat, Ia exterior, pe o margine
de vas un motiv în formă de plasă (fig. 23, 2}, iar pe alta, triunghiuri cu
vârful în jos, formând motivul "dinţi de lup" (fig. 23, 1).
Alteori, exteriorul vasului este decorat cu dungi verticale şi oblice
obţinute prin Iustruire sau cu dungi produse din barbotină.
In fine, pe unele vase, pereţii mai sunt decoraţi cu dungi oblice, în
relief (fig. 19, 8), cu proeminenţe plate sau cu mici proeminenţe aplicatP
în formă de butonaşe. Pe o margine de vas cu buza plată, spaţiile dintre
orificiile rotunde sunt înălţate în formă de proeminenţe aproape conice (fig.
23, 7; 19, 6).
Vasele din pastă bună au fundurile simple (fig. 23, 13-14, 16-18),
sau cu picior (fig. 23, 15). De cele mai multe ori, fundurile simple sunt drepte
şi numai în puţine cazuri, concave (cu umbo). De obiceiu, fundurile acestea
au pereţii decoraţi la exterior cu motive incizate (fig. 23, 13-14, 16-17 .)
iar la interior, într'un caz, cu pictură roşie crudă. De asemenea, în interiorul
unui fragment de vas cu fundul convex, se observă o bandă arcuită incizată
care provine, probabil, dintr'un decor spiralic (fig. 23, 18). Fundurile cu
picior prezintă şi ele mai multe variante. Un exemplar cu piciorul înalt, lus-
truit numai la exterior, este decorat la partea superioară cu motive incizate,
derivate, probabil, din cele spiralice (fig. 23, 10). Picioarele mai scunde,
au pereţii drepţi sau oblici. Pe un exemplar cu pereţii oblici, se observă
la exterior, pictură roşie crudă.
b) Vase din pastă foarte bună. Se deosebesc două categorii:
1°. Din prima fac parte câteva forme de vase cu pereţii mai groşi.
1. Vase-străchini cu pântecul rotunzit, marginea îndoită drept şi cu
buza teşită oblic la exterior sau răsfrântă mai mult sau mai puţin înafară
(fig. 22, 3, 6-7). Uneori, pântecul este prevăzut cu două urechi apropiate
şi perforate orizontal, iar partea superioară este rlecorată, alteori, cu impre-
siuni ovalc (fig. 22, 7).
2. Vase bitronconice cu marginea dreaptă sau răsfrântă înafară şi cu
pântecul ascuţit sau mai mult sau mai puţin roLunzit. Uneori, buza este
fin crestată, iar alteori pântecul, indicat printr'o îngroşare a peretelui vasului,
este decorat, la partea lui superioară, cu un şir orizontal de impresiuni mici
ovale. Pe maximul de rotunzime al unor fragmente, se află câte o ureche
perforată vertical (fig. 23, 11).
Această formă este reprezentată prin foarte multe exemplare fragmen-
tare. Unele dintre ele sunt pictate cu dungi albe la exterior (fig. 22, 1) şi în
interior. Dungile albe oblice şi arcuite, dela exterior, fac parte dintr'uu
decor spiralic. Câteva exemplare prezintă la interior şi pictură roşie crudă.
Foarte puţine sunt însă, fragmentele pe care pictura albă este asociată cu
www.cimec.ro
59
"'------------
'
- ~
'
'
:~
:
'
'
-"
5 7
8
9 10 11
_......-:'_ - .. - J.
-,~
~
'
'
T' 1 '
:
12 13
14
i5 16
18
17 19 zo
www.cimec.ro
tiO MATERIALE ARHEOLOGICE
pictura roşie crudă şi eu decorul incizat. Pe partea superioară a nuor frag-

mente, se întâlnesc două şiruri orizontale do impl'Osiuni ovale, unul sub
margine şi altul pe pântec. Câteodată, impresiunile ovalo sunt asociate pc
partea superioară a vasului cu caneluri şi cu dungi obliee şi orizontale, de
coloare albă.
3. Casti'Oane. O formă mai mare, dori vată din acea t!ela N r.t şi decoratiî.
pc partea supPrioară cu o dungă orizontală incizată.
4. Vase cu gâtui înalt,, dccorate uneori cu şirmi dP caneluri orizontale.
2°. Din categoria a doua fac parte vasele mai fine, cu pereţii foarte
suhpri, de obicei, de coloal'C neagră la interior· şi cenuşie la exterior·, deeo-
rale des cu pictură roşie crudă la intel'Îor, iar la exterior rn motive iucizate,
eanoluri, dungi albe şi impresiuui ovale lnngue(.o. Dinlre a~:eslea, cele mai
numeroase su11t vasele decorate cu inciziuni. Fa~ă de acestea, exemplarele
decorate cu caneluri sunt mult mai puţine, nedepăşind un sfert din numărul
total al vaselor· decorate eu inciziuni.
1. Vase bitronconice, eu pântecul mai mult sau mai puţin rol1111Zit şi'
cu partea superioară dreaptă, UŞOI' areuită, sau cu gât mic sau mai desvolLat
(fig. 22, 4-G, 8-tO). Decorul incizat este constituit din dungi orizontale şi
paralele pe pilntPcul vasului, întrerupte într'un caz prin două romburi inci-
zato, destul do neregulate. Alteori, la partea superioară a pântecului, în
locul u11ei linii orizontah' incizale, este un şir dP impre"iuni (fig. 22, H).
Uneori, înLro dui1gi, ~o al"lă linii incizate (fig. :22, 10) şi un şir orizontal de
impresiuni ovale (fig. 22, 5), l'au motivul spiralic langcnt la cerc (fig. 22, 9).
In allo cazuri, decorul incizat se află do o parte şi do alta a p[wtocului sau
numai pe partea infei'Îoară a vasului, fiind asociat aiei, înlr'un caz, cu un
decor do coloare albă. Pe alt vas, două linii în zig-zag, ineizato, formează
o bandă în zig-zag (l'ig. 22, H). Spaţiul dintre cele două dungi incizate de
pe pântec Ci-ilo uneori fa(,ctat.
Vasele eu decor incizat "0 caracterizează de obicoiu prin gfltul di~linct
şi pântecul rotunzit. Motivele incizate sunt de obiceiu pe pântec, pc euro oare-
cum îl accentuează, şi, mai rar, pe partea superioară sau inferioară a va-
mlui (fig. 2'1, 9).
Inafară de motive incizate, pântecul este decorat cu două :-;au trei şiruri
orizontale de improsiuni ovale (fig. 22, 4, 8). Asemenea impi'Osiuni, dispuse
într'un singur şir orizontal, se mai întâlnesc şi pn partea superioară a vasului,
i'iind însoţite uneori, de benzi din dungi foarte înguste de eoloai'O albă, dis-
puse de obiceiu oblic şi mai rar, orizontal.
1
Repertoriul motivelor din benzi de dungi albe, pictate pc partea supc-
I'Îoară a vasului, este mai bogat decât acela din nivelul de locuire precedent.
Astfel, în unele cazuri se întâlnesc benzi din dungi oblice, care se ating pe
www.cimec.ro
CE'l'.\ŢUIA DELA STOICANI tit
una din laturi eu benzile din dungile orizontale, ohţinându-se, în aeest

fel, motive unghiulare (l'ig. 22, 12, 13, t.5, 17, 18, 20). Alteori, benzile din
dungi obliee sunt eupria~e înLre două dungi orizontale de eoloare albă (rig.
22, 1~), 17), san între o bandă diu dungi or-izontale, şi alta rer.Langulară,
din mai multe dungi or-izontale paralele (fig. 22, 16). Pc un cxcmplar, dun-
gile oblice de eoloare albă sunl asociate în spre pântecul vasului cu o dunga
incizată şi incrustată cu all1 (l"itr. ~2. 17). Deseori fragmentele ecramice deeo-
raLe cu dungi fine alhe la cxlerior au marginea rrcstată şi prezintă la inte-
rior pe margine pidtll'ă roşie erudă (fig. 22, 18). Uneori, dungile albe foarte
fine sunt dis(Hise 1111_[.\"hialar pc partea supcl'ioai"iî a vasului.
lu ceea r.e pri \'l'~te Jeeorul canelat, se deosebesc mai mullc variante,
d npă locul pe c·.are-1 ocupă, pc vas,d ispozipa şi asocierea lui cu al Le motive deco-
ra li ve. Astfel, eancllll'ile dispuse în şiruri orizontale sau oblice, dccorcază pân-
Lcenl sau partea s11pcrioadî a vasului. Canol11rile orizontale de pe pântoc sunL
a~ocialo la partea supOI'ioară a vasului <"li impresiuni ovale, iar la cea iHfe-
rioară, cu motive ineizatc. Canclul'ilc o•·izoHlalo de pc partea superioară a
vasului sunt înso\ito uneori do improsiuni ovale, imediat sub margine, şi
de nn deco1· iucizat pc pânLec. Câtoodal.ă pc partea superioară a vasului,
pasle impmsiunilo ovale şi cancluri, s'au pictat dungi oblice foarte înguste,
de coloa•·e albii (fig-. ~1, 19). lut•·'un eaz, s'au pictat cu alb dungi oblice pt>
partea t-iupel'ioa•·ă a vasului şi dungi areuile, pc pîmtcc. AlLeol'i, pc partea
supel'ioară a vasului sunt cancluri orizontale, iar pe pânl.ec, dung-i oblice,
de roloam albă. In acest caz, la l'xtorior, peste cancluri s'a pictat o !Jaudă
~curtii din dungi albe, iar la interior, marginea a fost. doeorată cu coloare
roşie nudă. Uneori, canolurilo orizon Laic do pc pa rtca superioară a vasului
sunt asociall' pc pf111ter. eu UliUl sau douii şiruri orizontale do improsiuni
ovalP, lunguc(o. Deasupra canolurilor orizontale şi putin adânei, de pe
partea superioară a vas~lui, suut <·.âtcodală, benzi oblice foarte Î11gustc, do
coloare albă, asoeialc l'U impmsiuni ovale, care se găsesc şi sub porţiunea
decorată cu canehHi. IHlr'un caz, sub cauolurile orizontale, de pe partea
superioară a vasului u•·nwază, pc p<Întec, dungi scurte de eoloarc albă. Mult
mai mrc sunt exemplarele tleeoratc cu caneluri oblice pc pântcc (fig. 22, 20).
In acosL caz, pc g-âlul di~tinct al vasului, s'a pictat UJI decor din dung-i
oblice şi arcuito (moliv spiralie'?) limitat la partea inferioară, deasupra
canclurilor oblice, de dungi oblice incizal.c.
Pc o formă hitroneonir<i, cu o 1·anclură ol'izonlală pc pânl.ec, s'au pictat.
dungi oblice albe, pe fondul de eoloare roşie al vasului.
2. Vase w gâtui înalt, decorale pe gât cu CJ'estături fine şi cu motive
incizatc, pc pântec. De asemcnl'a uneori marginea osle crostată fin şi pre-
zintă pe dos pic.Lnl'iî •·oşil• crudă.
www.cimec.ro
a--.J~-~ ~~
~J ~-:
2.
6
7
B
F-g. :JJ
• Gr-'f'
Fig. 2::1.- Fragmente cernmier Gumcluita-Ariu~d din nivelul de locuire 5.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STO.ICANI
3. Străchinioare cu marginea îndoită dreptşieubuza teşită uueorioblic,

în interior sau răsfrânlă pu(,in înafară. Pe Leşitura oblică a buzei se observă.
într'un caz, pictură roşie crudă. Străchinile mici, cu marginea răsfrântă,
accentuat înafară şi îngroşate mult în dreptul pântecului, se înrudese cu
forma aceasta de strachină.
4. Vase mici, cu gât şi cu corpul bombat.
Vase din pastă foarte bună, cu fundurile drepte sau concave (cu umbo).
Uneori, pereţii vaselor sunt decoraţi până la fund cu motive simple incizate,
cu dungi orizontale, sau cu benzi verticale din dungi din impresiuni rotunde.
lntr'uu singur caz, peretele vasului este scrijelat pe o porţiune lângă fund
neputându-se preciza dacă s'a cruţat sau nu un motiv decorativ.
c) Vase din pastă grosolană. 1. Lighene. Exemplare mai numeroase, decât
în nivelul de locuire precedent.
Se deosebesc două forme: una cu partea supct·ioară îndoită simplu şi
(:u marginea ascuţită sau plată, decorată cu caneluri late, executate de obiceiu
lll'îngrijit prin scrijelături şi alta, cu peretii arcuiţi, în interior, imediat
~ub parlea superioară. Uneori ambele forme prezintă pc margine, la exterior
urme de pictură roşie cmdă. In schimb, în caneluri, nu se observă resturi
dcla inerustaţia cu alb. Pe un exemplar cu pereţii mai groşi, buza este deco-
rată la exterior cu pictură roşie crudă, iar marginea, în loc de ca11eluri, pre-
zintă dungi orizontale i11cizate.
2. Vase mai mari de prov1zn, piriforme (fig. 21, 8), sau cu pereţii mai
mult sau mai puţin arcuiţ.i şi cu buza plată sau rotunzită, deeorate cu şiruri
orizontale şi oblice. Sub brâul alveolar, executat mai muH sau mai puţin
ingrijit, sunL duugi verticale, obţinute din barbotină. In câteva cazuri, pc
rorpul vasului, sunt aplicate proeminenţe ovale sau rotunde, cu una sau
patru adâncituri mediane.
3. Mai muHe fragmente dintr'un vas bitronconic de provizii, lustruit
r111mai pe partea superioară şi cu barbotină, dispusă neregulat, pe pat'tca
i nferioarii.
Vasele de paslă grosolană sunt prevăzute, uneori, cu torţe ovale din
bandă lată sau mai îngustă, cu secţiune plan-convexă şi cu deschiderea
ovală sau rotundă şi c11 Loarte unghiulare din bandă de secţiune ovală. Pe
fragmentele păstrate, Loarte ovale sunt în legătură la ambele capete cu
brâurile alveolare. Pereţii din spre fundul vaselor sunt drepţi sau mai mult
~au mai puţin concavi. Pe fundurile unor exemplare, se observă imprcsiuni
de împletitură (fig. 19, f>), probabil dela o rogojină pc care s'a aşezat vasul
inainte de a se arde. lnafară de acestea, pereţii inferiori ai unor vase sunt
decoraţi eu câte o proeminenţă cu adâncitură mediană, cu brâuri alveolare,
verticale sau cu dungi verticale din barbotină, care se conlinuă până la fund.
www.cimec.ro
r:.-~~~~ . --'-·
~ ~--:-:.:--:::~-·~ ~~._--:·~::.~~.:__._.
~~'-~~~~ z. -
7
~ -- - - 0.061---- _.,:
11
Q 10 12 a
~'
0::[
. i
1
. i
15
fj
~~-:.:."_?~~-
19 20
Fitr. 2!i, - Fr:l!!ITI!'Ill.t• t"Hamicf' (~umf'lnil.a-A,.iu!;-«1 din ni\:Piul tfp l11ruirP ;,.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI
L. Stratul superior
~ivoiul de locuire 4
a) Vase din pastăbună. 1. Vasecumargineadrcaptăşicupragmai mult
sau mai puţindesvoltal pc umăr (fig. 25, 1-3; 26, 11-15). Formă
destul de frecventă, ca şi în nivelele de locuire anterioare. Aceste
exemplare au pragul accenluat,marginea dreaptă sau uşor arcuHă şi
sunt decorale,se parc, numai pc corp, cu dungi incizate, orizontale sau
oblice (fig. 25, 3) şi cu benzi verticale sau oblice cruţate prin scrijelarea
fundului (fig. 25, 4 = 34, 8; 26, 11, 13). Intr' un caz, marginea osle
decorată cu benzi triunghiulare pictate cu grafit (fig. 25, 2). Exempla-
rele cu pragul mai puţin desvoltat au, in genere, marginea dreaptă şi
sunt dccorale cu motive incizale, caneluri, dungi albe,pictură roşie crudă
şi, într'un caz, chiar cu dungi lustruite. Caracteristic pentru decorul
incizat sunt dungile oblice care se întretaie (fig. 25, 1) formând rom-
huri mai înguste sau mai late, pe partea superioară a vasului,asociato,
uneori, cu grupe izolate din linii care se întretaie, de pe partea infe-
rioară a vasului (fig. 26, 14). Destul de numeroase sunt fragmentele
decorate pe corp, la exterior, cu canoluri orizontale însoţite de dungi albe
şi prevăzute cu pictură roşie crudă Ia interior. lntr'un caz, pc un exemplar
cu lustru, de coloare neagră la exterior, peste canelurile de pe corpul
vasului, s'au pictat cu alb grupe de câte trei dungi arcuite, aşezate faţă în
fată şi cuprinse între o dungă oblică albă şi fondul scrijelat, dela partea infe-
rioară a vasului (fig. 26, 12). De asemenea, în acest caz, şi marginea a fost
pictată cu dungi oblice înguste, de coloare albă. Pe marginea dreaptă a altui
exemplar, decorat pe corp cu caneluri şi cu pictură roşie crudă la interior,
s'au pictat, Ia exterior, două benzi oblice unghiularc din dungi înguste albe
(fig. 26, 15).
2. Vase cu gâtui mai mult sau mai puţin desvoltat şi cu corpul bombat
(fig. 25, 5-6, 8; 31, 3), decora te, la exterior, pe partea superioară a corpului,
cu caneluri dispuse unghiular (fig. 25, 8), cu dungi oblice incizate şi cu pic-
tură de coloare albă mată, care cruţă la exterior, sub margine, motive spi-
ralicc din coloarea cenuşie a pastei (fig. 32, 12). Pe pântec, se află câte o
urechiuşe, perforată vertical.
3. Vase mici cu pereţii arcuiţi şi decoraţi cu impresiuni ovale Ia exterior.
dispuse oblic sau cu dungi incizate, verticale (fig. 27, 13).
4. Vase piriforme, uneori cu gâtui bine distinct şi cu buza teşită oblic
în spre interior (fig. 25, 7).
5. Vase scunde în formă de tipsii ovale cu pereţii oblici. Exemplare
numeroase, ca şi în nivelele de locuire anterioare. In câteva cazuri, aveau
la exterior barbotină. Forma ovală s'a dedus după un fragment de colţ (fig.
25, 9). Alături de exemplarele mari sunt şi unele mici. Pe câteva exemplare.
5 - Materiale Arheologice - www.cimec.ro

c. 3553
oti MATERIALE ARHEOLOGICE
~unt toarte ovale din bandă de secţiune plan-convexă, sunt fixate aproximativ
la mijlocul înălţimii pereţilor vasului sau de margine şi de fund. lntr'un
caz, o proeminenţă foarle mare, perforată orizontal, este fixată lângă fundul
vasului. Alteori, pe marginea vasului, se află câte o proeminenţă mică şi
plată, prinsă vertical. Tot în legătură cu această formă, se poate cita şi un
fragment dintr'un vas cu pereţii mai subţiri şi cu marginea îngroşată la
exterior.
6. Străchini. Sunt mult mai numeroase ca în nivelele de locuire ante-
rioare. Se deosebesc trei categorii.
Din prima categorie fac parte exemplarele cu marginea îndoită în spre
interior şi cu baza mai ascuţită (fig. 25, 13) sau plată (fig. 25, 14). lnafară
de acestea unele dintre fragment~ sunt decorate, la interior, cu grafit sau cu
motive de coloare albă, aplicată pe fondul vasului sau pe un acoperiş subţire
de coloare roşie (fig. 32, 1, 3, 4, 34 ~ 9; 32, 5-6). lntr'un caz, s'a cruţat cu
grafit, un cap de spirală, iar cu alb, s'au pictat benzi din dungi oblice, aso-
ciate, uneori, cu benzi arcuite sau cu motive care cruţă spaţiile ovale din
fondul colorat al vasului. Sub marginea îndoită este câteodată o ureche
perforată orizontal. lnafară de aceasta, pe unele fragmente, sunt găuri de
reparaţii.
Din a doua categorie, fac parte străchinile cu marginea dreaptă şi cu
buza subţiată, îngroşată sau uneori răsfrântă înafară (fig. 25, 11-12; 26, 3).
Pereţii părţii superioare, drepti sau uşor arcui ţi, sunt pictaţi uneori cu grupe
oblice de dungi de coloare albă. Maximul de rotunzime al vasului este deli-
mitat prin două linii orizontale incizaLo, între care, din loc în loc, se află
şi câte o dungă oblică incizaLă. Partea inferioară este decorată cu motive
incizate sau cu dungi verticale, destul de regulate, obţinute din barbotină
(fig. 25, 8). In ceea ce priveşte motivele incizate, înafară do dungi simple
verticale sau arcuite, într'un caz, se întâlneşte şi un cap de spirală, dintr'o
bandă din două linii incizato, care se desfăşură dela fundul scrijolat până
în dreptul a două dungi orizontale şi paralele, incizate pc maximul de rotun-
zimo al vasului (fig. 25, 11). Jntr'un caz, vasul este decorat şi în interior, cu
o bandă arcuilă din du11gi albe (fig. 25, 12).
CatLgoria a treia cuprinde străchinile cu margilwa îngroşată, la interior.
Vasele acestea de dimensiuni mai mari sunt lustruite la interiot·, şi de
obiceiu netezite numai la exterior. Pe un fragment, s'au pictat la interior,
cu alb, benzi din dungi oblice şi motive rectangulare (?) pe fondul colorat
cu roşu al vasului (fig. 31, 8). Unele dintre fragmente sunt prevăzute pe
margine cu o ureche mare perforată orizontal.
7. Vase cu fundul în formă do picior (fig. 25, 5). Câteva exemplare dintre
caro umJo sunt decorate cu dm1gi incizato, oblice sau în zig-zag.
www.cimec.ro
67
r-~
"'
'
,__ --- ------.
4
f----
.'
--t)-
'
1 '
~,,;.'
~ :\.
'
'
13 .'
14
Fig. 25. - FragmenLc ceramice Gumclniţa-Ariuşd din nivelul de locuire 4.
5 *
www.cimec.ro
~1.\TEHI \I.E AH.IIEOLOtiiCE
8. Vase hitroiiCOilicc, Ulll'Ori, cu pîullecul mai mulL !'UU mai puţin ro-
l unzit şi cu marginea îmloilă drcpL sau ră!'frilnlă înafară. Au fost găsite
t•xcmplare dcslul de numeroase şi de diferile dimensiuni.
Unele dintre fragmente sunt dccoraLe, la exterior, cu eaneluri orizon-
tale pc partea superioară şi uneori 1 î 11 continuare şi pc pân Loc, sunt benzi
oblice sau unghiularc, dispuse orizontal, alcătuite din dungi înguste de coloare
albă şi cu impresiuni lungi aşezate orizontal pc pântce. La interior, în unele
cazuri, s'a aplicat pictură roşie crudă. Tntr'uu eaz, înt1·e eanclurile orizon-
tale de pe pântec sunt grupe de imprcsiuni scurte vcrtieale (fig. 27, 2 = 34,
4). Pe un exemplar mai mare sunt crestături verticale pc marginea îngroşată
la exterior (fig. 27 ,7). Pe alt exemplar, cu marginea răsfrântă înafară
şi cu pereţii părţii superioare foarte uşor conveeşi, se află un prag accentuat
în dreptul părţii inferioare (fig. 27, 3). Imediat sub acest prag partea
inferioară a vasului este decorată cu caneluri oblice. Decorul de coloare
albă se întâlneşte de obiceiu pe partea superioară a vasului, între caneluri
(fig. 29, 4), sau de o parte şi de alta a u_nei creste dintre două caneluri
lungi (fig. 29, 7 = 34, 11). lntr'un caz, s'au pictat dungi albe şi în interior
(fig. 29, 4).
9. Vase cu gâtui mai mult sau mai puţin desvoltat şi cu corpul bombat,
înrudite cu vasele bitroconice, descrise. Gâtui acestor vase este drept sau
oblic. Buza este de cele mai multe ori plată. Exemplarele cu gâtui drept au,
uneori, gâtui decorat la exterior cu caneluri orizontale şi prezintă pictură
roşie crudă pe margine, la interior (fig. 29, 2). Pântecul bombat este decorat,
câteodată, cu linii orizontale incizate (fig. 29, 12), alteori, cu impresiuni
ovale (fig. 27, 4; 29, 3, 6, 9,10), sau cu motive spiralice incizate tangent
la cerc (fig. 29,8; 31, 11), asociate cu alte motive spiralice incizate pe partea
inferioară a vasului (fig. 31, 11). Unele exemplare sunt pictate şi la interior
pe fondul negru cu benzi oblice de coloare albă. Câteodată, s'a aplicat
barbotină pe pântec. lntr'un caz, pe partea bombată a vasului, este o bandă
verticală în relief. Uneori, exemplarele cu gâtui oblic sunt decorate pe
partea superioară cu caneluri orizontale, şi cu caneluri orizontale sau
oblice, pe pântec, între două dungi incizate (fig. 29, 12). Uneori, între
buză şi canelurile dela partea superioară este un şir orizontal de impresiuni
rotunde. In alte cazuri, sunt numai caneluri oblice, pe partea bombată a
vasului, iar pe gât s'au cruţat cu dungi oblice alb mat benzi oblice din
fondul de coloare castanie (fig. 27, 1 = 34, 10).
10. Vase mici cu gâtui puţin desvoltat, decorat pe umăr cu crestături
oblice, destul de neregulate (fig. 27, 13).
11. Pahare mici tronconice (fig. 27, 8).
www.cimec.ro
ti!J
--~~)--
<
~ t:-
r
[
11 12
Fig. 26. - Fragmente ecramicc Gumclniţa-Ariuşd din nivelul de locuire 4.
www.cimec.ro
12. SLrecurători. Alături de fragmente simple, cu găurile destul de

neregulate, s'au găsit bucăţi din margine (fig. 27, 10) şi de picioare (fig.
27, 11). Pragul orizontal de sub gât, perforat cu orificii îngrijite, este pre-
văzut pe margine cu câte două mici proeminenţe alăturate, probabil pentru
sprijinitul vasului.
13. Suporturi de vase, de formă rotundă cu pereţii arcuiţi (fig. 32,
14 = 34, 7; 27, 6). Pe unele exemplare s'a pictat cu roşu pe fondul alb,
cruţandu-se dungi oblice de coloare albă (fig. 27, 5).
14. Mânere de capace, dintre care unele înalte, cu partea superioară
conică goală în interior (fig. 27, 12) şi altele scunde şi pline în interior (fig.
27, 9).
15. Un askos mic cu patru urechiuşe perforate, toate pe partea
inferioară a vasului, are corpul bombat, decorat cu benzi oblice mărginite
de linii incizate (fig. 30, 2; 40, 1). Benzile oblice lustruite alternează cu al-
tele mate, pe care nu se observă nicio urmă de coloare.
Vasele din pastă bună au fundurile de obiceiu simple sau concave (cu
umbo). In spre fund, pereţii vaselor sunt, uneori, decorap cu motive indzateg
ca şiruri orizontale din linii în zig-zag(fig. 27, 5), sau dungi oblice care
se între taie (fig. 30). Mult mai puţin frecvente sunt vasele cu picior (fig.
27, 15). Acestea au, uneori, la exterior piciorul lustruit în spre fund şi
scrijelat în spre corpul vasului. Pe partea scrijelală, se observă urme dl·
pictură rcşie crudă.
Toartele din bandă Iată de secţiune plan-convexă se întâlnesc mai rar.
De obicein sunt urechi perforate vertical sau orizontal.
Alte fragmente de vase ale căror forme nu se pot preciza totdeauna
uşor, sunt decorate, la exterior, cu motive incizat.e, eancluri, motive cruţate,
impresiuni, dungi în relief din barbotină, pictură de coloare albă, alveole,
proeminenţe şi pictură roşie crudă. Motivele inciz:1te dccorează de obiceiu
pântecul şi partea inferioară a vaselor, cu dungi arcuite, uneori, cu cape-
tele unite sau întretăiate (fig. 27, 14), benzi spiralice (fig. 30, 4)
şi dungi oblice încrucişate şi mai rar, partea superioară a vasului, cu grupe
din dnngi 'verticale. Uneori, între benzile din dungi orizontale sunt benzi
scurte oblice, umplute cu impresiuni mici ovale (fig. 30, 3).
Pe unele exemplare rlin pastă de coloare neagră la exterior se observă
cum decorul incizal a fost apoi inerustat cu o coloare albă. Canelurile.
de oLiceiu orizontale, mni late sau mai înguste şi mai mult sau mai puţin
accentuate, deeoreazii r,artea superioară a vasului şi pântecul. Uneori
canelurile orizontale sunt însoţite de caneluri arcuite (fig. :::.9, 5).
Prin scrijelarea fondului s'au cruţat benzi ung-hiulare orizontale
şi arcuiLe
www.cimec.ro
UnPie fragmente sunt decorate cu impresiuni ovale (fig. 30, 2 a) sau

triunghiulare (fig. 30, 1). Uneori, impresiunile sunt mici, oval lungueţe,
oval ascuţite şi chiar triunghiulare, cu o dungă mică cruţ.ată, perpendicu-
Iară pc bază. Aceste imprcsiuni mai sunt asociate, câtPodată, pe partea
4
5 6 ·:_\
;-t
DDGGOO
UI!1111HHIIliJJ11111!11IIIHJIJII11!11111JI)
r
. ·~~~~~~
~~~r::::....!
- ~
- - - - 0,090 - - - - -
--- .
o,7:7.J - - __ .!
11 9
7
10
8
Q f} '
~.:31; __ _:
12
16
13
Jo'ig. 27. - FragmenLe ceramice Cumldrli\a Ariuşd rliu nivelul de locuire 4.
www.cimec.ro
72 MAT EltiALE ARHEOLOGICE
superioară a vasului de coloare neagră sau cenuşie, cu benzi oblice sau

arcuite (benzi tangcntc la cerc) alcătuite din dungi fine de coloare albă.
Pc alte exemplare, pereţii cxteriori sunt decoraţi cv şiruri orizontale şi
paralele de alveole ovale. Uneori, o jumătate de alveoliî este simplă şi mai
ad;încă, iar ccalaiLă este mai ridicată şi prezintă pe margine o depăşire
de lut (fig. 30, 8~9). S'au găsit şi alveole de acest fd, alăturate Ia capete,
ca în cultura Criş (fig. 30, 7 = 34, 2) 6 .
Pereţii vaselor mai mari sune clecoraţi, câteodată, cu duugi în relief,
din barbotiniî, dispuse oldic (fig. 30, 6 = 34, 3), sau vertical, destul de
regulat.
De asemenea, pereţii unor vase sunt omamentaţi cu proeminenţe mai
mari, cu o adâncitură mediană. La rândul lor, cele două jumătăţi ale proemi-
nenţci au fost şi ele împărţite în alte două jumătăţi prin câte o adâncitură
(fig. 26, 8; 31,1 = 34, 5); se va ajunge apoi, la patru proeminenţe conice
mici alăturate, dispuse îutr'un spaţiu rectaiJgular.
Pictura roşie crudă este aplicată, la ext~rior, pe porţiuni scrijelate, de
pe margine sau de pc partea inferioară a vasului.
u) Vase din pastă foarte bună. 1. l\umeroase fragmeute Jiu vase bitron-
conice, cu pânlecul mai mult sau mai puţin rotunzit şi cu partea superioară
dreaptă sau arcuită. Cele mai multe exemplare sunt dccorate la exterior
cu motive incizate şi cu benzi înguste de coloare albă, asociate nneori cu
impresiuni ovalc, iar la interior eu pictură roşie crudă. In comparaţie cu
acestea, num~rul excmplarclor decorate cu caneluri este mult mai redus.
Motivele incizate suut plasate de obiceiu pe pântec, între două dungi orizon-
tale paralele. Uneori, pântecul este indicat numai prin dungile orizontale
(fig. 28, 11), haşuratc cu dungi mici verticRle incizate (fig. 28). Alteori,
dungile iucizate simplu cuprind între ele un şir orizontal de impresiuni
ovalc (fig. 29, 10) sau în locul celor două dungi incizate de pe pântec, sunt
două şiruri de impresiuni.
Pe partea superioară a vaselor dccoratc pc pântec cu motive incizate,
sunt dungi înguste oblice (fig. 28, .5, 6, 8-9) de coloare albă, dispuse în
benzi oblice unghiulare (fig. 26, 2; 28, 1) şi spiralice (fig. 28,2-3). Unele dintre
exemplarele astfel docorate au marginea crcstată şi prezintă, Ia interior,
pictură roşie crudă pc margine şi chiar dungi arcuite de coloare albă, în spre
fundul vasului. Dungi albe înguste sunt şi pe partea inferioară a vasului
(fig. 26, 5).
8 Fragmente ceramicc Criş cu acelaşi decor s'au găsit în l\loldova la GlăvăneşLii
Vcchi ("Studii şi Ccrcct.ări de Istorie Veche", II, 1951, 1, p. 55), Valea Lupului (ibid.,
p. 57) şi Pcricni.
www.cimec.ro
~ ..,.......... ..
1
2
~/ -
:(
~
..
--~
11
12
14 15
Fig. 28.- Fragmente ceramice Gumelniţa-Ariuşd din nivelul de locuire 4.
www.cimec.ro
74 MATEHIALE ARHEOLOGICE
In ceea ce priveşte vasele decorate cu caneluri, se observă că cele mai

multe sunt ornamentale cu caneluri orizontale pe partea superioară (fig.
26, 1-2; 28, 12), şi uneori, în continuare, şi pe pântec. Pe partea superioară
a vaselor, decorul canelat este ascciat la exterior cu crestături pe margine,
dungi albe, dispuse oblic (fig. 28, 7) şi orizontal şi cu impresiuni oval
Jungueţe, iar la interior, uneori, cu pictură roşie pe margine. Dungile albe
sunt alături de caneluri sau, uneori, li se suprapun. De asemenea, se supra-
pun şi canelurile orizontale de coloare albă (fig. 26, 1; 29, 11) şi de impresi-
uni ovale pe partea superioară a vasului. Marginea interioară a acestor vase
este ornamentată câteodată cu pictură roşie crudă. Canelurile de pe pântec
sunt cuprinse uneori între două dungi orizontale incizate (fig. 29, 12), sau
între două şiruri orizontale de impresiuni. Dungi albe, formând motive
unghiulare, se găsesc, uneori, şi pe pereţii interiori ai vaselor, dccorate-
la exterior cu caneluri.
Mai rare sunt exemplarele decorate cu caneluri orizontale pe partea
superioară a vasului şi oblice, pe pântec. Sub canclurile orizontale sau oblice
de pe pântec, unele vase sunt decorate, pe partea inferioară, cu motive-
incizate.
Pe fondul colorat în roşu al unui fragment dintr'un vas bitronconic,
s'a pictat, la exterior şi interior, cu alb, iar motivele cruţate cu alb din
fondul roşu, s'au încadrat apoi cu negru (fig. 33, 8). Decorul dela exterior
este foarte şters.
2. Vase ceva mai mari cu pereţii părţii superioare drcpţ.i şi decoraţi
cu cancluri arcuite de o parte şi de alta a unei bande netede, prevăzută cu
câte un şir de impresiuni rotunde pe margine (fig. 28, 10).
;:\. Vase mici, cu marginea puţin desvoltată şi cu corpul bombat, pre-
zcntând, la exterior, urmele neregulate ale dungilor de coloare roşie (smear),
aplicate peste fondul cenuşiu al vasului (fig. 26, 4; 28, 14).
Majoritatea vaselor din pastă foarte bună au fundul drept, prevăzut
în unele cazuri, cu o uşoară umflătură în interior. Fundurile concave sunt
rare. Unele exemplare sunt crcstatc spre fund, începând dela o linie incizată
orizontal de pe partea inferioară a vasului (fig. 31, 2). Intr'un caz, patru
gmpc de câte trei dungi verticale albe dccorează partea inferioară a vasu-
lui până la fund (fig. 31, 10).
c) Vase din pastă gro::;ulană. 1. Lighene (fig. 26, 6; 31, 6, 8-9) .Se dcosebcse
exemplare cu margiuea îndoită simplu sau cu o arcuire mai accentuată între
mai'gi 110 şi partea inferioară a vasului. Exemplarele cu marginea îndoită simplu
au IHIZa plată sau ascuţită şi sunt decora te pe partea superioară cu canel uri ori-
zontale, obţinute pr·in scrijelarea fondului vasului şi cu picLut'ă roşie crudă
pc margiui, la exterior (fig. 26, 6). Cam•Iurllc, mai lat.e sau mai înguste,
www.cimec.ro
prezintă, câteodată, urme dela o incrustaţie cu coloare albă. Uneori, în loc

de caneluri sunt numai simple sgârieturi dispuse în benzi orizontale, care
nu înconjură întotdeauna vasul în întregime. Alteori, pe formele mai mici
şi cu pereţii mai subţiri, în loc de caneluri, se întâlnesc dungi simple ori-
zontale incizate (fig. 31, 8-9). Exemplarele cu corpul mai mult sau mai
puţin arcuit sunt, uneori, decora te pe margini cu caneluri destul de ac-
centuate, iar alteori, sunt necanelate, având doar buza pictată cu roşu la
exterior (fig. 31, 5). O formă înrudită este aceea a unui vas mare, cu mar-
ginea oblică, pe care sunt urme de pictură roşie crudă la exterior
(fig. 31,7).
2. Vase mari de provizii, cu buza plată sau rotunjită şi cu pereţii mai
mult sau mai puţin arcui ţi, lustrui ţi numai în interior şi decora ţi, la exterior,
pe partea superioară, cu un brâu alveolar dispus orizon tai (rig. 213, 7) sau
numai cu un şir orizontal de alveole simple (fig. 34, 1). Uneori, brâu! alveolar
este dispus arcuit pe suprafaţa vasului. Vasele din această categorie prezintă
câteodată, la exterior barbotină. Tot din grupul vaselor mari de provizii,
fac parte atât vasele cu marginea dreaptă şi cu partea inferioară tronconică,
cât şi vasele cu marginea concavă, ambele cu barbotiuă şi decorate cu un
brâu alveolar, dispus orizontal.
3. Vase mari, decora te pe partea superioară cu caneluri (fig. 31, 4).
4. Vase cu fundul în formă de picior (fig. 29, 1). S'a găsit un singur
exemplar.
5. Capace do vase. S'a găsit un exemplar de formă comca, cu fundul
concav şi prevăzut cu două adâncituri pe cap (fig. 27, 15).
Vasele din pastă grosolană sunt prevăzute, uneori, cu toarte ovale şi
unghiulare şi cu deschiderea ovală, din bandă mai lată sau mai îngustă,
de secţiune plan-convexă. Intr'un caz, toarta ovală este asociată cu brâuri
alveolare crostate. Pereţii vaselor sunt drepţi în spre fund sau foarte puţin
concavi. Pe fundul acestor exemplare, se observă impresiuni dela o împle-
titură, probabil dela o rogojină (fig. 26, 9 = 34, 6; 26, 10; 29, 1).
Ni V olu l d o 1 o ('. u i ]' o 3
a) Vasedinpastăbună.1. Vasecupragpeumăr. Unexomplarcupraginci-

pient, decorat r,u dungi arcuite incizato şi incrustate cu alb, care delimitează
porţiuni ma te (fig. 3.1, 1). Un al doilea exemplar este decorat w cancluri ori-
zontale pe corp şi cn dungi oblit.:c albe pc margine (fig. 35, 4). S'ar putea ca, din
aceeaşi categorie do vase, !"ă facă parte şi unaltfragmentdintr'unvas mare,
decorat cu dungi orizontale incizatc (fig. 35, 2). Nu există certitudine că aceste
2 fragmente aparţin în mod sigur aceluiaşi nivel de locuirc.
www.cimec.ro
76 MĂTEIUALE ARHEOLOGTCE
2. Vas cu pereţii mai muH sau mai puţin arcuip, doeorati suh margine
cu un şir orizontal de alveole sub care s'a aplicat, uneori, harhotina (fig.
'35, 3).
--.
@ ")
, ..... :
'
'
l!i
~
:
'
.v.
2
3
"'·
r-;---
. .
;_g
7
~f3
10 11 12
Fig. 29. - Fragmente cer amice Gumelniţa-Ariuşd din nivelul de locui re 4.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOTCANI 77
:1. Vase scunda în formă do tipsii cu peretii oblici luslruiţi la interior

şi netezi ti la exterior, no-au rămas puţine exemplare. Nu :-P vecie llicio urmă
rle barbolină. Pc marginea unui exemplar mai mare, este prinsă o ureche
perforată orizontal iar pe marginea altuia mai mic, se află o proeminenţă
în poziţie verticală.
4. Străchini. Exemplare deslnl de numeroase. Străchinile cu marginea
îndoită în spre interior, reprezintă câteva variante după forma marginii
îndoite. Unele exemplare prezintă ·motive de coloare albă pe fond roşu
(fig. 32, 3). lntr"un caz, peste fondul de coloare roşie, din interior, s'au
pictat dungi verticale albe, care încep de sub margine, dela o dungă orizon-
tală uşor în relief. La exterior, s'a pictat cu roşu numai marginea.
Mai puţin numeroase sunt străchinile cu marginea îngroşată în interior.
Unele dintre acestea sunt prevăzute cu o ureche unghiulară (fig. 35, 8).
S'a găsit un singur exemplar de strachină cu marginea îngroşată puţin
la exterior, sub care s'a aplicat pictura roşu crud.
De o formă cu totul nouă este o margine faţetată de strachină, lustruilă
pe ambele feţe şi prevăzută cu o apucătoare, prinsă oblic de marginea vasului
(fig. 35, 5).
Tot în legătură cu străchinile sunt şi vasele cu marginea dreaptă, puţin
desvoltată şi cu o îngroşare accentuată a pereţilor în dreptul pântecului
(fig. 32, 9; 33, 7). Cele mai multe exemplare sunt pictate cu alb la interior
şi exterior, pe fondul colorat al vasului. S'a colorat cu roşu tot interiorul
vasului, iar la exterior, numai marginea şi o parte din pântec. Pe fondul
colorat în roşu, s'au pictat, apoi, dungi albe, oblice sau în formă de ovale,
cu dungi scurte oblice în interior (fig. 33, 7). lntr'un singur caz, pântecul
vasului este decorat, la exterior, cu motive incizate.
5. Vase bitronconice. S'au găsit puţine exemplare cu o cantă mai mult
sau mai puţin accentuată pe pântec (fig. 35, 12-13). Acestea sunt prevăzute,
uneori, pe maximul de rotunzime al vasului, cu o urechiuşă perforată ver-
tical; sunt decora te pe partea superioară cu şiruri orizontale de impresiuni
triunghiulare şi ovale ascuţite, iar pe cea inferioară, uneori, cu pictură
roşie crudă aplicată pe fondul scrijelit.
Cele mai multe exemplare au pântecul mai mult sau mai puţin rotunzit
şi pereţii părţii superioare, arcui ţi (fig. 35, 10-11; 40, 2). Şi aceste vase pre-
zintă, câteodată, pe maximul lor de rotunzime o urechi uşă perforată ori-
zontal. In ceea ce priveşte decorul, partea superioară este ornamentată, la
exterior, cu motive ovale de coloare albă, prin două şiruri orizontale de impre-
siuni ovale ascuţite, dispuse vertical sub o dungă orizontală incizată. Pân-
tecul este decorat, uneori, cu două dungi orizontale incizate, sau cu caneluri
oblice (fig. 36, 8). In ultimul caz, s'a aplicat orizontal o toartă liberă. Pe
www.cimec.ro
un exemplar, partea superioară este ornamentată cu o dungă în zigzag

incizată, iar pântecul, cu o bandă din dungi orizontale incizate (fig. 35,
20). Pe altul, mai mare sunt dungi incizate, orizontale şi oblice, asociate
cu proeminenţe mici conice (fig. 40, 2).
6. Vase cu gâtui înalt, cu marginea puţin răsfrântă înafară sau dreaptă
şi cu corpul mai mult sau mai puţin bombat (fig. 35, 14-18). Au rămas puţine
exemplare.
7. Strecurători. S'a găsit un singur fragment dintr'o margine simplă,
dreaptă, cu orificii îngrijit executate.
8. Mâner perforat vertical, dela un capac mai mic.
9. Suport de vas cu marginile drepte şi pereţii arcui ţi, picta ţi cu roşu
şi eventual şi cu alb pe roşu (fig. 35, 15). In interior, pictură roşie numai pe
margine.
Pereţii vaselor sunt din pastă bună în spre fund sunt drepţi sau puţin con-
cavi. Uneori, decorul din dungi albe sau din dungă în relief din barbotină
se continuă până la fundul vasului. Alteori, o porţiune imediat de deasupra
fundului este crestată fin. Lipsesc fundurile cu picior.
Unele fragmente din vase, a căror formă JJU se poate determina uşor,
sunt decorate Ia exterior cu caneluri orizontale, între dungi albe dispuse oblic
deasupra lor şi orizontal sub ele (fig. 36, 1). Pc caneluri, se observă, uneori,
pete de coloare albă. Pe alte exemplare, la exterior, sub dungile oblice
albe de pe partea arcuită a vasului, fondul de pe partea inferioară este scri-
jelat, probabil pentru pictma roşie crudă (fig. 36, 2). Pe unele fragmente de
vase, benzile orizontale lucioase alternează cu benzile mate.
b) Vase din pastă foarte bună. 1. Vase bitronconice. Exemplare cu pânte
eul mai mult sau mai puţin rotunzit şi cu pereţii părţii superioare drepţi
sau arcuiţi. Aceste vase sunt decorate, Ia exterior, pe partea superioară
cu dungi oblice albe care se ating uneori cu dungile orizontale albe (fig.
36, 8), cu m0tive spiralice din dungi albe (fig. 36, 5), cu caneluri orizontale
însoţite de dungi albe şi cu imprcsiuni mici ovale (fig. 36, 6-7). Pântecul
este decorat câteodată cu două linii orizontale incizate (fig. 36, 9), între care
se află, uneori, un şir orizontal de impresiuni ovale alungite (fig. 36, 12),
:-au o dungă oblică incizată. Alteori, pe pântcc, sunt două şiruri orizontale
de impresiuni ovale alungite, benzi verticale din alveole, mici ovale (fig.
:~6,· 10), caneluri oblice (fig. 36, 6), sau arcuite (fig. 36, 16), uneori, între
două şiruri de impresiuni mici (fig. 36, 7) şi reminiscenţe dintr'un decor
spiralic incizat (fig. 35, 16). In foarte puţine cazuri, s'a aplicat pictura
roşie crudă pe margine, Ia interior. Uneori, pe maximul de rotunzime al
vasului __se află o urechi uşă perforată vertical şi mărginită de două dungi
arcuite incizate (fig. 35, 17).
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI 7'.J
2. Strachină mică cu marginea îndoită şi decorată, la exlNior, cu dung

oblice de coloare albă (fig. 36, 14). Urme de dungi aJbe se oLscrvă şi în inte·
riorul vasului (fig. 36, 13).
2.a
- - - --- - -- -"-' . -
3 4
~-". ..... -~
1
6
5
7 8
www.cimec.ro
80 M.\'l'EHIALE AR!IEOLOGIC:E
:i. Vas mic piriform, decorat cu caneluri orizontale pc partea superi-

oară şi cu dungi orizontale, oblice şi verticale, de coloare albă şi cu imprP-
siuni ovale pc pântec şi pe partea inferioară (fig. 36, 11).
c) V ase din pastă grosolană
1. Vase mari de provizii cu umăr şi eu marginea foarte uşor arcuită.
2. Vase piriformc de dimensiuni mari (fig. 35, 19; 36, 15).
3. Vase bombate decorate cu brâu alveolar aplicat, dispus vertical.
4. Vase mari în formă de sac şi cu buza plată, decorate, sub buză, cu un
şir orizontal de alveole (fig. 36, 17), cu un brâu alveolar, aplicat orizontal
(fig. 36, 3), sau cu o dungă orizontală neregulat adâncită.
Unele din vasele din pastă grosolană sunt prevăzute cu torţi, de formă
ovală şi unghiulară (fig. 35, 9).
a) Vase din pastă bună
1. Vase cu marginea dreaptă şi cu prag mai mult sau mai puţin accen-
tuat pe umăr. Câteva exemplare de dimensiuni mari sunt nedecorate. Pe
un fragment, probabil dintr'un asemenea vas, este un motiv spiralic inci-
zat. Exemplarele mai mici prezintă, pe partea superioară benzi din dungi
obliee albe P,are se ating, iar pe corp, caneluri orizontale.
2. Vase cu gâtui mai mult sau mai puţin desvoltat şi cu corpul bombat,
decorat, uneori, la exterior, cu caneluri orizontale însoţite de dungi albe
mai mult sau mai puţin orizontale şi de impresiuni ovale (fig. 37, 8). Pe un
exemplar cu gâtui scurt, s'au pictat cu alb, pe corp, dungi oblice şi benzi
arcuite pe fondul colorat roşu (fig. 33, 2). Acelaşi decor se întâlneşte şi pe
gâtui desvoltat al unui alt exemplar. In fine, pe un fragment, corpul bom-
bat este acoperit cu barbotină.
3. Vas mic cu pereţii oblici, foarte uşor arcuiţi.
4. Străchini. Se deosebesc mai multe forme, dintre care mai frecvente
sunt cele cu marginea îndoită la interior. După forma marginii, aparţin
la mai multe variante. Intr'un caz, fondul vasului a fost colorat cu roşu la
interior, iar la exterior numai pe margine. In acest fond colorat s'au pictat
la interior benzi din dungi oblice, care încep sub o dungă orizontală albă,
imediat sub margine (fig. 32, 11).
In legătură cu forma acl'asta se pot pune exemplarele cu marginea dreaptă
sau uşor arcuită, cu pereţii îngroşaţi uneori în dreptul pântecului (fig. 37,
5). Unele dintre fragmentele cu marginea puţin arcuită sunt pictate la inte-
rior eu dungi albe arcuite pe fondul cenuşiu. Pe alte fragmente, cu pereţii
îngroşaţi în dreptul pântecului, s'au pictat la interior şi exterior, dungi albe
pe fondul colorat roşu.
www.cimec.ro
81
4
5
11
Fig. 31. -- FIU gmcnLe ceram'ICe Cumelm'ţ a-Ariuşd din mvclul

. de locuirc 4
6 - Materlale Arheolog! ce - c. 3553

www.cimec.ro
Străchinile cu marginea îngroşată la interior, de obiceiu de dimensiuni

mari, sunt lustruite numai la interior. Pe un exemplar mai mic, sub
margine, osle o mochiuşă perforată orizontal.
Varianta de strachină cu marginea îngroşată la interior şi mai puţin,
la extor·ior, şi cu lustru pe ambele feţe este rară şi nu prezintă nicio urmă de
decor (ri.g. 37, G). -
5. Vase bitronconice cu pântecul mai mult sau mai puţin rotunzit
şi cu buza teşită oblic (fig. 37, 2), sau răsfrânt.ă înafară (fig. 37, 1, 3-4)
şi uneori, chiar mult îngmşată. Partea superioară este decorată cu dungi
oblice de coloare albă (fig. 37, 4, 12), sau cu caneluri orizontale asociate
câteodată cu dungi oblice mai late de coloare albă (fig. 37, 4). Piintecul este
ornamentat uneori cu un şir orizontal de improsiuni ovale (fig. 37, 1) sau
cu două şiruri orizontale de impresiuni triunghiulare (fig. 37, 3).
6. Vas cu fundul în formă de picior, decorat la exterior cu benzi de
coloare roşie.
7. Strecnrători. Un exemplar cu gura în formă de pâlnie, prevăzut cu
două apucători (fig. 37, 10) şi un picior de strecurătoare (fig. 37, 7).
8. Mânere de capace, simple de formă rotundă.

Fundurile vaselor sunt drepte sau, uneori, foarte uşor concave. Intr'un
caz, se observă un început de ramă. Uneori, s'a aplicat barbotină până la
fund. Pe un exemplar, pereţii din spre fund prezintă crestături verticale,
foarte fine. Alteori, pe pereţii din spre fund, sunt dungi incizate în zigzag
(fig. 40, 6--7).
Unele vase sunt prevăzute cu urechi perforate orizontal.
Un fragment de vas, dela o formă neprecizală, este decorat la exterior
cu benzi arcuite, lustruite, delimitate prin dungi incizate (fig. 37, 9).
b) Vase din paslă foarte bună. Foarte puţine exemplare.
1. Vase bitronconice, cu pântecul mai mult sau mai puţin rotunzit
şi cu marginea dreaptă sau arcuită (fig. 37, 12-14, 16). Marginea vasului
este decorată, la exterior, cu un şir orizontal de impresiuni cu caneluri
orizonta'le, asociate la parlea superioară cu motive spiralice do coloar~
albă (fig. 37, 13), sau cu canoluri arcuito, însoţite, la partea inferioară, de
benzi arr.uite roate, alternând cu benzi lustruite. Pe margine, la interior,
s'a aplicat. câteodată pictură roşie crudă. Pântecul este ornamentat mai
simplu, prin unul sau două şimri orizontale de împunsături (fig. 37, 14).
Jntr'un caz, pe un exemplar dintr'o pastă mai puţin bună, impresiunile de pe
pântec sunt dispuse într'un şir oblic. Inafară de împunsături, pântecul măi
este decorat şi cu două linii orizontale incizate. Jntr'un caz, pe fundul unui
vas mic se află un strat de ocru roşu.
www.cimec.ro
83
7
6
g
6
iO
i 11
13
12 14
F ig. 32. Fragmente de vase Gum e lniţa-Ariuşd, pictate cu colonre

a lb ă pe fondul de co loare roş i e, d in ni velurile de locuire 1(10), 2(11),
3(2, 9) , 4 '(1 , 3-6, 8, 12 . 14) !)i 6 (13) .
6 * www.cimec.ro
84 MATEHIAI.E ARHEOLOGICE
2. Vase bombate, de coloare neagră la exterior, decorate pe partea

superioară c~ un brâu alveolar, iar pe cea inferioară cu o bandă orizontală,
din fondul vasului, intercalată între benzi orizontale decorate cu pictură
roşie crudă (fig. 37, 15).
c) Vase din pastă grosolană. Vase mari do provizii, docorate pe margine
cu un brâu alveolar aplicat şi uneori pe buză cu crestături simple.
Unele exemplare sunt prevăzute cu toarte ovale din bandă lată de sec-
ţiune plan convexă şi cu deschiderea ovală.
Nivelul de loeuirc 1
a) Vase din pastă bună.
1. Vase cu marginea dreaptă şi cu prag pe umăr decorate, pe corp, cu
dungi verticale sau unghiulare incizate adânc (fig. 38, 1-2) sau cu caneluri
orizontale înguste şi puţin adânci, sau mai late. Au rămas puţine exemplare.
2. Lighian mic, decorat pe margine cu o canelare orizontală şi pe pfintec
cu o dungă albă arcuită. Pe o formă înrudită, în loc de caneluri, sunt benzi
orizontale late de coloare albă (fig. 32, 10).
3. Vase cu peret.ii mai mult sau mai puţin arcuiţ,i (fig. 38, 4) prevăzuţi,
câteodată, cu dungi verticale din barbotină.
4. Vase piriforme, uueori cu barbotină la exterior (l"ig. 3H, 19) sau cu
urme de pictură roşie (fig. 38, 20).
5. Vasescunde în formă de tipsii cu pereţii oblici, lustruiţi numai la
interior (fig. 38, 8). Au rămas puţine exemplare. Intr'un caz, pereţii sunt
foarte arcuiţi în spre fund.
6. Străchini. Exemplare mult mai numeroase decât îu nivelele de locuire
anterioare. Străchinile cu marginea îndoită în spre interior sunt acoperite
uneori, la interior, cu un strat de coloare roşie, iar la exterior, numai pe mar-
gine. Pe fondul acesta colorat s'au pictat dungi oblice şi benzi arcui te de
coloare albă. Mai frecvente sunt străchinile cu marginea îngroşată la interior.
Ele sunt decorate, la interior, cu motive spiralice, cruţate prin dungi oblice
şi benzi arcuite de coloare albă, pictate pe fondul cenuşiu al vasului sau
uneori de coloare roşie (fig. 38, 3, 7). lnafară de motivele spiralice pe un
exemplar mai mare, se mai întâlnesc şi motive unghiulare pictate cu o coloare
albă la interior (fig. 38, 5). Unele dintre fragmente prezinLă la exterior,
în dreptul marginii îngroşate, o urechiuşă cu o proeminenţă perforată ori-
zontal (fig. 38, G). lutr'un caz o proeminenţă conică· este neperforată. Pe
un fragment de strachină, de tip neprecizat, s'a pictat cu alb la interior
un motiv triunghiular între două dungi oblice (fig. 33, 3).
7. Forme bitronconice eu pântecul mai mult sau mai puţin accentuat,
cu marginea dreaptă, subţiată sau îngroşată şi uneori răsfrântă înafară
(fig. 38, 13-17). Pereţ.ii părţii superioare sunt drepţi, puţin concavi (fig.
www.cimec.ro
85
-------.: -~-:jf-·
.. ~·
..
§ "
o ~
r
1 •
1
'
2 3
6
4
5
-r~_·
~ ·~
'
' '
-- -·-'' -- .
'
7
. ------- - - - -- • • - - - -IF - -- ----- - -
{
:
1
..
~
t _- -
\0
11
13
Fig. 33. - Fragmente ceram ice pictate G u m e ln i ţa-Ariuşd din nivelurile

www.cimec.ro
de locuire 1(1, 3- 10) , 2(2) , 3(7), 5(12-13) şi passim 111).
38, 15-16), sau uşor convecşi (fig. 38, 22). Formă destul de frecventă.
Partea superioară este decorată, de obiceiu la exterior, cu caneluri orizontale,
impresiuni oval alungite şi cu dungi oblice înguste de coloare albă. La inte-
rior, numai foarte puţine fragmente au marginea scrijelită, probabil pentru
o pictură roşie crudă. Pântecul acestor vase este decorat simplu, cu două
dungi orizontale ihcizate, între care, uneori, sunt dungi unghiulare larg
incizate şi dispuse orizontal, cu caneluri orizontale sau oblice, în unele
cazuri, între două dungi orizontale incizate. Un fragment este pictat, la
exterior, cu un decor de coloare albă pe fondul coloret în roşu. Decorul este
constituit, la partea superioră a vasului, din benzi ovale cu câte trei bare
orizontale în interior, iar la cea inferioară, dintr'o bandă arcuită din trei
linii (fig. 33, 4). Intr'un caz, un fragment. este pictat, la exterior, cu dungi
unghiulare de coloare roşie pe fond alb, iar la interior, cu alb pe fondul de
coloare roşie (fig. 33, 11). Alte exemplare sunt pictate la exterior numai
cu alb (fig. 33, 6, 9).
8. Vase cu gâtui drept sau oblic şi cu corpul bombat, decorate la exte-
rior pe gât cu benzi din dungi oblice de coloare albă şi pe pântec, cu dungi
incizate orizontale (fig. 38, 9), dungi oblice în relief şi chiar cu câte o
proeminenţă trapezoidă, dispusă vertical. Intr'un caz, pe un vas cu gâtui
oblic, peste fondul colorat în roşu de pe gâtui şi pântecul vasului, s'au pictat
benzi arcuite de coloare albă, cruţându-se motive ovale şi benzi arcuite,
care pot fi puse în legătură cu motive spiralice descompuse (fig. 33, 1).
Uneori, pe corpul vasului, s'a aplicat oblic un brâu alveolar (fig. 38, 12).
9. Capace cu corpul arcuit şi cu mânerul simplu, de formă rotundă
(fig. 39, 8, 9).
10. Strecurători. Un fragment dintr'un picior.
Fundurile vaselor sunt drepte sau prevăzute, câteodată, cu p1c10r.
Uneori, decorul incizat se continuă până la fund. Alteori, o porţiune de lângă
fund este netezită prin crestături verticale. lntr'un caz, pe fund, la interior,
sunt cercuri concentrice (fig. 38, 18 = 40, 8).
Pe maximul de rotunzime al vasului sunt prinse, câteodată, urechi
perforate, vertical sau orizontal.
O margine dreaptă de vas e.ste decorată, la exterior, cu grafit. Din
cauza stării fragmentare a marginii păstrate, nu se poate preciza motivul
eruţaL pe fundul vasului.
Unele fragmente, din vase a căror formă nu se poate preeiza uşor, sunt
decorate cu dungi triunghiulare incizate, alternând cu benzi verticale din
impresiuni mici rotunde (fig. 39, 1), sau cu benzi arcuite, lustruite alternând
eu altele mate şi cu urme de coloare roşie cru.dă (fig. 38, 21). Unele fragmente
aunt. decorate şi în interior cu dungi incizate, drepte sau arcuite (fig. 38, 18).
. 1
www.cimec.ro
Intr'un caz, dungile sunt dispuse orizontal pe o faţă şi vertical, pe cealaltă

faţă (fig. 38, 10). Pe unele exemplare s'au aplicat proeminenţe cu o adâncituni
mediană sau chiar grupe de câte trei proeminenţe mici. Câteva fragmente
din vase cu pereţii groşi, uneori mai subţiri, prezintă dungi regulate din
barhotină.
2. 3
't 5
5
7 B
~o 11
Fig. 34. - Fragmenle cmamice Gumulni\a·Ariu;;rl di.n11ivdul
dtl loculre 4. La 1/3 din mărimea naturală.
b) Vase din pastă foarte bună. Vase bitronconice, cu partea superioară

mai mult sau mai puţin desvoltată, decorată la exterior cu benzi oblice din
dun gi albe, care se ating şi cu impresiuni ovale, iar la interior, în câteva cazuri,
cu pictură roşie crudă, pe marginea scrijelată (fig. 39, 1-5). Unele exemplare
prezintă crestături fine pe margini şi o proeminenţă sau o ureche sub maximul
de rotunzime. Pântecul este ornamentat simplu, cu două şiruri orizontale
de impresiuni ovale sau, uneori, cu caneluri oblice.
Fundurile vaselor sunt drepte sau concave. Fundurile drepte sunt uneori
îngroşate în interior. Intr'un caz, decorul de pe partea inferioră a vasului,
compus din trei grupe verticale a câte două dungi incizate, coboară până
la fundul vasului.
c) Vase din pastă grosolană. 1. Vase mari de provizii, cu marginea
plată sau rotunzită şi cu pereţii părţii superioare mai puţin arcuiţi, decoraţi
www.cimec.ro
cu bl'iîuri alvoolare, aplicate orizontal (fig. 40, 9), sau unghiular, cu adânci-
turi ovale dispuse uneori oblic, cu şiruri de alveole orizontale sau arcuitc,
dungi din barbotină şi, uneori, cu câte o canelură sub buză. Vasele acestea
au pereţii Instruiţi la interior, iar la exterior, numai uneori, pe partea supe-
rioară.
2. Vas cu jghiab de scurgere pe gură.
Vasele din această categorie au fundurile simple, drepte sau prevăzute
cu picior.
Toartele sunt din bandă lată sau mai îngustă, de secţiune plan convexă,
ovală şi pentagonală sau chiar triunghiulară, cu banda mai lată, decorate
cu linii oblice incizate dispuse unghiular de o parte şi de alta a cantei
(fig. 38, 11).
Inafară do vasele din cele şase niveluri de locuii'C, s'au mai găsit altele
fmgmentare, atât la suprafaţa solului, în urma lucrărilor agricole şi a gropilor
de morminte din cimitirul recent, cât şi în gropile neoliticc şi hallstattienc,
neputându-sc preciza nivelul de locuire. Dintre acestea amintim un vas
scund fragmentar, in formă do Li psie, cu pereţii uşor convecşi, cu o proemi-
nenţă plată pe margine (fig. 39, 12) precum şi mai multe fragmcJltc ecramice,
decora te cu motive incizate (fig. 3H, 11, 111, 17; 40, 4,), cu du11gi orizon-
tale zimţ.alc (fig. 39, 7), un altul cu marginea dreaplă şi corpul uşor bombat,
cu imprcsiuni mici triunghiularc (fig. 39, 13), cu capete spiralicc cruţate
prin scrijclarca fondului (fig. 39, 15) sau pictate cu coloare roşie pe fondul
do coloare deschisă al vasului (fig. 33, 10). Pc un fragment dintr'un vas
mai mare cu corpul bombat, se întâlnesc caneluri orizontale, dungi înguste
de eoloare albă şi dungi incizate (fig. 40, 3).
*
In ceea ce priveşte formele din pastă bună, în stratul inferior, sunt
frecvente vasele cu prag pe umăr şi tipsiile eu pereţii oblici. Alături de aces-
tea, se întâlnesc în acest strat castroaue şi supo1turi do vase cu ma1·ginea
răsfrântă înafară. Străchinile sunt puţin numeroase, mai ales în cel mai vechiu
nivel de locuire, unde se pare că lipsesc exemplarele cu marginea îngroşată
la interior. Destul de frecvente sunt vasele cu fundul in formă de picior.-
Strecurătorile au margi11ea dreaptă. Pereţii fundurilor vasC'IOI' sunt decoraţi
.cu şiruri orizoutale sau verticale de impresiuui ovale şi lliJCOri ascuţite.
Tot în acest strat, sunt mai numeroase vasele bitronconice din pastă foarte
'tună, ca şi fundurile co11cave ale unora diu aceste vase. Do asemenea, pentru
acest sl.rat sunt caracteristice formele tie lighene din pastă grosolană şi
fundurile de vase din aceeaşi pastă, cu improsiuni din împletitură, probabil
r~ela rogojină.·
www.cimec.ro
89
il
2
-- ___ )
9 ··-----·
10 11
·----l
!____Îl
12
13
18
17
Fig. 35. -Fragmente ccramice Gumclniţa-Ariuşd din nivelul de locuirc 3.
www.cimec.ro
90 .MATERIALE ARHEOLOGICE
In stratul superior, apar foarte puţine forme noi, caracteristice numai

pentru acest strat. Se observă deosebiri în privinţa frecvenţei şi a evoluţiei
unora din formele stratului anterior. Dintre formele noi, amintim paharele
mici conice şi suporturile de vase cu pereţii arcuiţi şi, uneori, cu marginile
răsfrânte drept. Spre deosebire de stratul inferior, străchinile sunt foarte
frecvente. In schimb, vasele cu prag pe umăr sunt puţin numeroase. Stre-
curătorile prezintă capătul superior mai evoluat.
Inafară de aceste forme, pentru celelalte este prematur să se tragă
concluzii asupra frecvenţei lor, numai după datele de până acum. Deocamdată,
se constată că se întâlnesc în ambele straturi următoarele forme de vase
din pastă bună şi foarte bună: vase cu pereţii mai mult sau mai puţin arcui ţi;
vase cu gâtui şi cu corpul bombat; vase piriforme; vase bitronconice şi
strecurători.
Stilul decorului este tectonic, adică ţine seama de părţile componente
ale vasului. Astfel, vasele din pastă bună din cele două straturi de cultură
sunt decorate pe gât, pe corp şi în partea inferioară, cu diferite motive inci-
zate, pictate cu alb sau cu grafit şi cu coloare roşie, cu caneluri, dungi
în relief, benzi cruţate prin scrijelarea fondului, etc. Majoritatea motivelor
decorative sunt incizate sau pictate cu alb, pe fondul de coloare roşie sau
necolorat al vasului. Repertoriul acestor motive este mai bogat şi mai variat
în stratul superior.
In stratul inferior, vasele sunt decorate cu motive incizate pe corp
şi pe pântec, iar în stratul superior, şi pe partea inferioară. Motivele spiralice,
rare în stratul inferior, sunt frecvente în stratul superior.
De obiceiu, în stratul inferior, vasele cu prag pe umăr sunt decorate pe
corp cu linii orizontale incizate, motive în formă de câdige şi cu dungi care
se întretaie, iar vasele bitronconice, decorate pe pântec cu benzi orizontale
cu laturile concave, uneori, umplute cu împunsături, benzi unghiulare,
dun!Ti în zigzag şi odată cu un cap simplu de spirală.
Vasele bitronconice din stratul superior, prezintă pe pântec şi pe partea
inferioară motive spiralice incizate, mai puţin descompuse şi mai variate,
dintre care unele fac parte din grupa motivelor spiralice tangente la cerc.
In stratul superior, vasele acestea sunt decoratc uneori pe partea superioară
cu un motiv incizat în formă de zigzag şi pe pântec cu dungi iucizate.
Câteodată, pântecul este decorat cu unul sau mai multe şiruri de alveole
mici, ovale.
Vasele cu marginea îndoită vertical, care provin din acelaşi strat, sunt
decorate pe partea inferioară cu motive spiralice, dispuse vertical şi cu
capetele legate prin benzi din dungi arcuite.
www.cimec.ro
91
4 6
Fig. 36.- Fragmente ceramice • el

Gumolnita-ArJUŞ din mv
. elul de locuire 3.
www.cimec.ro
Vasele bitronconice din pastă foarte bună din stratul inferior sunt
decora te de obiceiu pe pântec cu motive simple incizate, alături de care, în
stratul superior, sunt şi motive spiralice, mai mult sau mai puţin descompuse,
din grupa celor tangento la core.
Vasele pictate cu dungi înguste de coloare albă sunt arse sau ncarse
secundar. Coloarea albă se aplică direct pe fondul vasului sau, uneori, pe
fondul do coloare roşie. Nu este uşor să se precizeze, după felul în care se
prezintă această pictură şi după tehnica docorului, dacă unele dintre moti-
vele decorative au fost pictate cu alb sau cu grafit. Astfel, coloarea albă cstt·
mai mult sau mai puţin păstoasă, mată şi prezintă, uneori, diferite nuanţe.
U ncol'i, pe acelaşi fragment eera mic se observă două nuanţe de alb; la exte-
rior alb-cafeniu, iar la interior alb-cenuşiu. Inafară de aceasta, coloarea albă
este deschisă, albă-cenuşie sau albă-cafenie. De asemenea, pe dungile albo
nu se observă sclipirile argintii atât de caracteristice grafitului. Dungile
albe sunt şi ele de diferite feluri, mai înguste sau mai Jale, continui sau uneori
punctate parţial.
Coloarea albă a acestor dungi se deosebeşte de cea a pastei încruslal e
în inciziile mai adânci de pe unele fragmente ceramice. Această materie-
de coloare albă s'a aplicat în benzile late do pe marginea unor vase. In ulti-
mul caz, coloarea albă este mai deschisă şi mai compactă. Nu osle exclu8
ca, dungile albe să fi fost pictate cu coloare albă sau diluată. Inafară de aceasta
s'ar putea ca, şi pictura cu grafit să sufere anumite transformăl'i în urma
arderii secundare, aşa cum s'a arătat pentru coramic.a dela Cernavoda 7 •
Credem că pot fi socotite ca pictate cu grafit vasele decoralc cu bellZi
albe mate, uneori cu o nuanţă cenuşie, care.cruţă de obiceiu decorul din fondul
neeolorat al vasului. Diu acest grup, fac parte străchinile cu marginea îngro-
şată la interior, care sunt decorate de obiceiu, în toate nivelul'ile de locuire,
cu benzi dintr'o coloare albă mată aplicată pe fondul Becoloral al vasului.
Motivele decorative sunt cruţa te, ca şi în tehnica obişnuită a picturii cu grafit.
Pentru restul vaselor cu decor pozitiv, din dungi îuguste albe, pictate
pe fondul necolorat, nu se poate deocamdată preciza dacă toale sau măcar
o parte au fost pictate cu grafit. In ceea ce priveşte vasele pictate cu alb pe
fondul colorat roşu, este probabil că s'a aplicat o coloare albă şi cu grafit.
Aceasta se observă mai ales la străchinile cu marginea îndoită în i11terior,
decorate uneori cu motive pozitive şi alteori, negative.
In straturile inferior şi superior, de obiceiu gâtui, partea superioară
şi pântecul vaselor bitronconice din pastă foarte bună sau mai puţin bună.
corpul vaselor cu prag pe umăr sau al acelora cu pereţii mai mult sau mai
puţin bombaţi, din pastă bună, sunt decorate cu dungi de coloai"e albă-
7) Vezi nota dela p. 33.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA S'l'OICANI 93
Motivele spiralice de coloare albă, ca şi cele incizate, sunt mai puţiu

descompuse în stratul superior. Astfel, pe marginile unor vase bitronconice
- - - 8-.D--
din pastă foarte bună din acest strat se deosebesc câteva capete spiralice.
De asemenea, pe gâtul şi pântecul unor exemplare bitronconice din straturile
. .
D
~
~
.:
2
~e~~ ~
edt:-
- - - - _._
3
c:.
.
. /.
~"""
---:~-
.
g
'
-~.
........... ,, . ,,.,",.,,,,,,,",,",,
5
8
6
10
9 12
14 16
Fig. 37. - Fragmente ceramice Gumelniţa-Ariuşd din nivelul de locuire 2 .

.
inferior şi superior apar motive spiralice descompuse. Inafară de acestea,
sunt frecvente, în ambele straturi, benzile oblice dispuse simplu sau unghiular,
pc partea superioară a vaselor bitronconice.
Benzile din dungi albe se asociază, uneori, pe partea superioară a
vaselor, cu caneluri orizontale şi ru alveole mici.
www.cimec.ro
Pictura de coloare albă, aplicată pe fondul colorat al vasului, se carac-

terizează prin decorul negativ, poate chiar pozitiv, executat de obiceiu pe
pereţii interiori ai străchinilor cu marginea îndoită şi mai rar, pe alte forme
de vase. Intr'un caz, un fragment din stratul superior este decorat pe ambele
feţe cu motive cruţate din fondul colorat al vasului, mărginite cu o dungă
neagră, ca în tehnica tricromă a ceramicei pictate.
In genere, se observă destul de bine urmele dela colorarea suprafeţei
vasului la interior, iar la exterior, numai pe margine. Mai mult încă, pe
pereţii exteriori ai unui fund de vas se vede cum se întretaie benzile formate
din urmele dela colorare.
Pasta vaselor acoperite cu o engobă de coloare roşie este, de obiceiu,
fină. Nu P~tP. ex('.lus ca ea să fi fost arsă într'o atmosferă oxidantă, la fel ca
ceramica pictată de coloare roşie din cultura Cucuteni. In legătură cu aceasta,
amintim că, s'au gă!iit câteva plăci de lut de cuptor, cu orificii, ca şi. în cu-
prinsul aşezării cucuteniene. Este puţin probabil ca acoperişul colorat să se fi
aplicat pc un fond cenuşiu, care prin ardere secundară a devenit roşu. Chiar
dacă cioburile roşii sunt arse secundar, şi aceasta este foarte posibil, nu
înseamnă că unele dintre ele, mai ales acestea cu pictură, n'au putut fi arse
la roşu încă dela început, ca şi în cultura Cucuteni.
In stratul inferior, sunt puţine exemplarele pictate cu alb pe fondul colo-
rat. Inafară de câteva străchini cu motive spiralice la interior, se mai poate
cita un vas bitronconic decorat la exterior eu motive pozitive. In schimb,
în stratul superior, sunt mai numeroase şi mai variate formele de vase decora te
cu benzi albe care cruţă uneori motive spiralice din fondul colorat, iar
alteori, formează motive pozitive pe acest fond. Motivele ace>'tea se întâl-
nesc mai des pe pereţii interni ai străchinilor cu marginea îndoită şi mai rar
la interior şi chiar la exterior pe vasele hitronconice, vasele bombate, vasele
cu un uşor prag sau cu marginea îndoită vertical. Uneori, din felul în care
e~te dispus deeorul pictat la exterior, rezultă că avem de a face tot cu o orna-
mentaţie tectonică.
Mult mai puţin numeroase sunt fragmentele ccramiee pictate cu roşu
pe fondul de coloare deschisă al vasului. lntr'un caz, pe un fragment ceramic
din stratul superior, motivul spiralic, foarte îngrijit executat, este negativ.
Pictura cu grafit cu scli piri argintii, aplicată pe fondul cenuşiu sau negru-
cenuşiu este mai rară. In stratul inferior, spre deosebire de cel superior,
s'au găsiL Ihai multe exemplare, care sunt dccorate simplu cu triunghiuri,
benzi unghiulare şi benzi haşuratc.
La fel şi pictura roşie crudă s'a folosit tot mai mult în stratul inferior,
pentru decorare:-~ anumitor părţi, de obicciu scrijelaLe, pc pereţii interni sau
externi ai vaselor din pastă de calitate bună, foarte bună şi chiar mai gmso-
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI DS
lană. Majoritatea exemplarelor sunt din pastă foarte bună. Ele au marginea
uneori fin crestată şi sunt decorate la exterior cu caneluri, alveole şi motive
incizate. Vasele hitronconice din pastă bună ·sunt decoratc la exterior, iar
acele din pastă foarte bună, la' interior, de obiceiu pc margini. Total interior,
7
. 1/
e
~--
' .
'
•T" ,t(~.,
~ \\\~-=-
. .
'
.JJ_---
8
Q 10 11
Fig. 38. - F1agmcnle ceramice Gumelniţa-Ariuşd din nivelul de locuirc 1.
www.cimec.ro
!)6 MATEHIALE ARHEOLOGICE
sunt decorate câteodată, atât vasele cu prag pe umăr şi cu caneluri pe corp,

unele vase cu pereţi arcui ţi şi cu prag mic pe umăr şi vasele eu gâtui desvoltat,
cât şi exemplarele în formă de lighene, din pastă mai grosolană. lntr'un caz,
coloarea roşie crudă s'a aplicat peste barbotină. Alteori, pictura roşie crudă
acoperă tot peretele interior al vasului, iar pe cel exterior numai pe margini.
Câteodată, s'a decorat cu roşu şi ]a exterior piciorul vasului.
Cele mai multe exemplare din specia foarte bună, decorate cu pictură
roşie crudă, provin din nivelul de locui re 5. In stratul inferior, numărul aces-
tor exemplare scade în aşa fel, încât în ultimul nivel de locuire (1) se întâlneşte
foarte rar acest decor. Ca şi în stratul anterior, pictura roşie crudă decorează
aceleaşi ealegorii de vase, deosebite după calitatea pastei, însă mai mult
la interior şi mai rar, la exterior.
Vasele din pastă bună şi foarte bună din ambele straturi sunt dccorate,
mai des, cu caneluri orizontale pe partea superioară, şi mai rar, cu caneluri
oblice pe pânLec, sau chiar arcui te. De obiceiu, vasele bitronconice sunt deco-
ra te cu caneluri, ca şi cele cu gâlul dcsvoltat, uneori oblic şi cu pântccul
bombat ca şi vasele cu prag pc umăr. Uneori, vasele din ambele straturi
sunt decorate cu caneluri orizontale pe partea superioară şi oblice, pe pântec.
Canelurile oblice apar alături do cele orizontale încă din stratul inferior şi
se întâlnesc apoi, în stratul superior. Uneori, peste porţiunea de pe partea
superioară, ca11ela t ă oriz011 t al, urmează un decor Îll dungi înguste de coloare
albă.
Decorul din hcuzi cruţale din fondul vasului, prin scrijelare de suprafeţe
mai mari, este caracteristic pentru vasele cu prag pe umăr, din stratul in-
ferior.
Tot din stratul inferior provin şi câteva fragmente ceramice decorate
cu dungi ob.lice în relief precum şi mai multe exemplare cu crestături. In
schimb, în acest strat se întâlnesc benzi lustrui te, orizontale sau arcuite.
limitate de dungi incizate şi dispuse orizontal sau vertical, alternând cu
benzi similare nelustruite.
C. O B 1 B C TE nE LUT A E-r. S
Plastica
a) Figurine antropomorfo. In toate nivelurile do l?cuire s'au găsit
numai fragmente, dintrP care cele mai multe provin din nivelurile 5 şi 6.
1. Stratul inferior
Nivelul Jc locuire (i
Şase exemplare. Două variante, una mai simplă din pastă mai groso-
lană şi alta mai evoluată din pastă mai bună. Varianta mai simplă este
www.cimec.ro
97
f:.-
1 - - - . 7t--- ~--)--·-- (/--;~

~~
1 ~
'\\\1\W.\\1\f\\1\1\\\\ : ~ ~
1 ~ --
""'"'"' " "" . , . .; 7
6
5
o 10
~,
".,
11
"---- - - -
t-
1
1
--,19
lj/•._1 1 'ill/1
1
~ }''ilrlj
·~ ;//~
~
,. 1
1
1
~-1':0.
/~/ .1
~-
i5 14 20
T
1
1
'o
•
t
18 11
16
Fig. 39.- Fragmente ceramice Gumelniţa-Ariuşd din nivelul de locuire 1 (1-6,8-9)
şi din alte nivele de locuire (7,10-17).
7 - Materiale Arheologice -
www.cimec.ro
c. 3553
98 MATIHU ·\L il: AfUH: OLOGICE
reprezentată printr'un exemplar necara cterl stic şi prin p a rtea illferio ară
a unui idol cu ambel o pi cioa re dintr'o s ing ură bu c ată, nedc co rat (fi g. lt2, 7).
Diu varian ta mai · e valuat ă,
s'a u p ăs trat două Ira gmonte du
figurine cu picioarele alătum
te, partea s upe rioar ă p l ată cie-
co rntă cu un motiv spiralic pe
faţă şi pe dos (fi g. 41 , 1 = 43,
?. G) prec um ş i o buc a tă din co r-
pul plat, cu mâna îndoit ă î11
sus şi prev ă zută cu un orificiu
mi c în dreptu l cotului. Corpul
•
5
plat es te lustruit, înafară de
porţiunea d ec ora t ă, care es te
mat ă, probahil pentru o coloa-
re. Fragment ele de picioare
sunt decoralo cu motive in-
rizate, di sp11se vertical sau
unghiular (fi g . 43 , 9). Dungile
7 9 verti cale incizate şi incrnstate
Fig. 40 . - Un ask os (1) ş i fr agmente rcramice probabil cu alb, delimitează
Gum e lniţa -Ar i u şd d in n i vei urile de locuire 1
(8-9) , 2(5-7), 3(2) ş i din gropile neolitice care
atât dungile lus truite cât şi
p ăt rund în solul v1rgin (3-4). dungile mate cu urme de co-
loare roşie crudă. Dungile unghiulare incizate de co rc az ă piciorul în faţ. ă.
N i v e l u l d e l o c u i r e 5.
Cincisprezece exemplare. Mai multe variante; unele mai simple, din
pa s tă mai grosolană şi bună şi altele mai evoluate din pa s tă bun ă. Variantele
mai simple sunt documentate prin următoarele forme de picioare:
a. Pi cior din t r 'o s in gur ă bu cată, terminat într 'un vârf (fi g. 41, 12).
b. P icior dintr 'o singură bu ca tă şi cu baza concavă, prevăz ută cu o
uşoară ramă (fi g. 42, 9).
c. Pi cior izolat, care se îngus tează spre genunchi (fi g. 42, 10).
d. D ouă picioare a propia te şi cu labele uni te (fi g, 42 , 11).
Acest exemplar din pa s tă mai gro so lan ă e's te lipsit de steatopigie şi
pre zintă o protube r d nţă aşezată orizon tal, deasupra triun gh iului s :!x ului.
Pi cio arele sunt d es p ărţite doar prin t r 'o li nie ve rti ca l ă ad âncit ă , mai ac ce n-
tuată pe dos, fără însă ca s ă str ă pungă şi pe partea cealaltă. Var-ianta
evo luat ă e::.te re pre zen tată prin mai multe fra gmente de picioare (fig. 41,
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI qg
8, 9 = 43, 10; 10, 11) si din partea superioară a corpului (fig. 41, 3 = 43,
2; 41, 4, 5 = 43, 3). Picioarele sunt formate din două bucăţi alăturate, din
care s'a păstrat numai o piesă, decorată cu motive incizate, dispuse vertical,
oblic arcuit şi spiralic. In ceea ce priveşte forma, aceşti idoli se caractel"i-
zează, în primul rând prin două pieioare alăturate, steatopigia desvol-
tată şi corpul plat; apoi prin indicarca şoldului (printr'un ieşind arcuit
uşor şi pcrforat), a genunchiului printr'o uşoară umflătură şi uneori
printr'o adâneitură mică în dreptul triunghiului incizat al sexului.
Motivele incizate lineare, verticale, oblice şi arcuitc, dccorcază părţile
anterioare, laterală şi posterioară ale picioarelor. Decorul mai simplu este
acela din dungi verticale incizate, care formează trei benzi verticale pc fiecare
picior, câte una pc faţă, laturi şi dos, dintre care cea mai lungă este cea de pc
dos, care ajunge până la linia orizontală indzată, de pe şoldul incizat (fig. 41,
8). Acelaşi decor, se întâlneşte şi pe un picior de idol din nivelul de locuire
fi, cu deosebire că aici nu se observă urme de coloare roşie.
Uneori, pc laturi, dungile oblice incizatc se unesc în formă de unghiu
eu dungile arcuite, care se continuă pe dos. Dungile ohliee de pe faţă încep
cu o alvcolă alu11gilă oval ascuţită. Asemenea alveole s'au aplicat şi pe
rândurile formale din unirea dungilor oblice cu cele arcuite (fig. 41, 9 =
=43, 10). Alteori, dungile ohlice de pe faţă sunt mai lungi, prelungindu-se
mult pc dos, unde se unesc cu dunga aproape orizontală cu care formează linii
arcui te. Aceste dungi, în legătură, probabil, cu decorul spiralic de pe şoldul
desvoltat, au fost încrustate cu alb. lntr'un caz, piciorul este decorat pe faţă
cu dungi oblice incizate, uşor arcui te şi prevăzute cu o adâncitură triunghiu-
lară la capete, iar pe spate, numai cu un motiv spiralic (fig. 43, 13). In sfârşit,
în alt caz, un picior este decorat pe dos cu o linie arcuită, care se continuă
vălur·it pe faţă, unde prezintă mai multe braţe din linii arcuite (fig. 43, 1.5).
Decorul spiralic se foloseşte numai pentru ornamentarea şoldului desvoltat.
Părţile superioare păstrate ale idolilor din acest nivel de locuire con-
tribuc la întregirea formei figurinclor antropomorfe, care aparţin variantei
mai evoluate. După resturile păstrate din corpul figurinelor decorate cu mo-
tivele inrizate descrise, se po<te presupune că, cele patru părţi superioare
pă::,tratc aparţin la aceeasi variantă mai evoluată. In acest fel, partea superi-
oară a variantei mai evoluate se caracterizează prin eorp'ul plat şi docurat
cu motive incizate, gâtui înalt, corpul îngust în formă de fus şi prin braţele
ridicate în sus. In dreptul cotului, se află câte un mic orificiu. De asemenea
şi capul a fost perforat Decorul este mai simplu sau mai complicat. Decorul
simplu constă dintr'o bandă orizontală, mărginită de două linii incizate.
aşezate imediat sub sân şi decorată cu dungi ohlice, dispuse simetric (fig.
41, 4 = 43, 1). Decorul mai complicat este format din motive incizatP,
www.cimec.ro
100 MATEHIALE ARHEOLOUICh
asociate cu încrustaţii cu alb şi cu pictură albă şi roşie crudă. Astfel, un frag-

ment prezintă pe faţă, sub sân, o ~andă orizontală cu un motiv spiralic
tangent la cerc, iar pe spate, două grupe din dungi îndoite în unghiu drept,
terminate la capete cu câte o mică adâncitură şi cu o uşoară alveolare între
ele (fig. 41, 5 = 43, 3). Ambele benzi au fost decora te cu dungi incizate şi
... -:~· .
:a
,/
: ::
.' . --
7
9
iO 11 12
Fig. 41. - Figurine feminine de lut ars din nivelurile:-de locuire 3-ti.
www.cimec.ro
încrustate cu alb. Braţele au fost uşor scrijelite şi vopsite apoi cu alb. De

asemenea, nu este exclus că şi spaţiile scrije1ite superficial dintre dungile
incizate să fi fost pictate cu coloare roşie crudă din care au mai rămas doar
câteva urme în dungile incizate. Aceasta cu atât mai mult, cu cât se cunoaşte
un alt exemplar de coloare neagră, care a fost decorat pe faţă, între motivele
incizate de pe piept şi gât, cu coloare roşie crudă. Dungile verticale incizaLe
de pe gât se termină cu câte o adâncitură (fig. ld, 3 = 43, 2). Decorul de pe
piept, care încadrează sânii, este de origine ~piralică, spre deosebire de mo-
tivele în zigzag şi oblice din banda orizontală corespunzătoare de pe spate.
Inafară de aceasta, s'a găsit un cap de figurină mai mare cu un orificiu
de cea 2 cm în interior (fig. 43, 8). Faţa e~to înscrisă într'un triunghiu.
Gura şi ochii sunt indicaţi simplu prin ad1încituri. Nasul a fost spart din ve-
chime. Urechile sunt clăpăuge şi prevăzute cu câte tlll orificiu la capătul
inferior.
~. Stratul superior
Nouăexemplare fragmentare aparţinând la mai multe variante, dintre
care şapte
din pastă bună şi două din pastă mai grosolană.
Partea inferioară a unui idol nedecurat, care are picioarele despărţite
printr'o dungă accentuată (fig. 42, 5), precum şi două părţi inferioare de
picioare (fig. 43, 17-20), probabil alăturate dintre care unul cu fondul
uşor scrijelit şi cu urme de coloare roşie crudă. Talpa este de formă ovală
sau plan convexă. Este posibil ca aceste picioare să fie în legătură cu
varianta mai evaluată, din care s'au păstrat, în acPst nivel de locuire,
doar trei fragmente dela genunchi în sus.
Picioarele figurinei din varianta mai evaluată sunt decorate simplu,
cu dungi orizontale şi încrustate cu alb de jur împrejur (fig. 43, 6) sau pe un
exemplar fără lustru, cu dungi oblice şi lungi, incizate din faţă şi până în
spate unde se ating de motivul spiralic de pe şold, sub care se unesc apoi,
unghiular cu alte dungi oblice mai scurte (fig. 41, 7). Pe un alt exemph:.r;
este decorat numai dosul cu un motiv spira1ic, sub care sunt două dungi
unghiulare cu vârful în jos (fig. 43, 13). Şi ace~te figurine se caracterizează
prin corpul plat şi şoldul perforat. Exemplarele din pastă bună şi cu lustru,
au genunchii indicaţi printr'o uşoară proeminenţă.
Trei fragmente, dintre care două picioare diferite şi partea superioară
a unui idol apartinând variantei evoluate (fig. 41, 6 = 43, 4). Pe capul
figurinei, sunt două orificii orizontale. r.11racteristic este decorul incizat
www.cimec.ro
102 MATERIALI'' ARH.EOLOGICE
de pc giit, alcătuil dintr'un motiv rom bie, încadrat înli'e dungi verticale, }JC
fondul lustruit. de coloare cafcnir. Sub !'âni, este o bandă orizontală mată,
limitată de două dungi incizate orizontale şi umplută cu dungi scurte oblicP
incizatc. Pe spate, sub gâtui lustruit, se află o altă bandă orizontală inei-
zată, cu dungile oblice dispuse în sens invers fa\ă de cele de pP banda din faţă.
Două fragmente, dintre care unul dintr'un exemplar cu picioarele nedes-
părţite şi cu labele indicate printr'o ramă scmiovală (fig. 42, 11); şi altul.
dintr'un exemplar evoluat decorat numai pe faţă, pe gât, cu un colier iucizat.
iar pc corpul plat, sub sâni, cu o bandă orizontală cu motive oblice incizate
(fig. 41, 2) Inafară de aceasta, tot în aeelaşi nivel de locuire, mai provine
şi un picior probabil, dela un vas antropomorf (fig. 42, 12).
Un idol întreg, în pozi(ic şezândă (fig. 42, 1 = 43, 7) şi trei fragmente
din idoli cu partea supcl'ioară plată. Unul din braţele ridicate ale idolului
întreg este rupt din \crhimr. Picioarelr, separate printr'o incizie adâncă,
sunt îndoite din şolduri, în formă de picioare de scaune. Triunghiul incizaL
al sexului se termină cu o adâncitură. Corpul plat nu este decorat. Pe partea
superioară a unui idol, pe faţă, este o bandă orizontală en dungi scurte ar-
cui te, căreia îi corespunde pc dos o altă baJI(lă cu reminiscenţe dintr'un motiY
spiralic tangent la cerc (fig. 43, 5). ~oldul ca şi ornbilicul este perforat. Pe
un alt fragment, cu şoldul perforat, este o uşoară dcpn:~iunc în dreptul tri-
unghiului sexului (fig. 43, 15).
Inafară de aceste exemplare de figurine antropomorfe, s'au mai găsit în-
tâmplător încă şapte fragmente din figurine cu steatopigic şi corpul plat. Din-
tre acestea trei picioare sunt decorate cu motive incizate unghiulare şi spira-
lice, dispu~e în acelaşi fel ca şi la exemplarele mai evoluate (fig. 41, 11; 42, 4).
Intr' un caz, dungile incizate au fost încrustate eu alb, iar spaţiile dintre ele,
pictate cu coloare roşie crudă. Un singurexemplar,cu un picior cu baza eoncavi.\
a fost decorat cu şiruri wrtieale din împnnsături (fig. 42, 3 =-· lt3, 22). Alte
două cxcm plare din părp i 11ferioare, cu picioarele alătura le, :,:unt nedecorate,
Un picior, cu gcnm1chii indicati şi cu talpa ovală, prezintă pc partea superi-
oară, un dceor incizat (fig. 42,5 .",, lr.~, 21). In lEgături'i cu idolii, se poate cita
şi un fragment dintr'un vas antropomorf (?),găsit într'o groapă hallstattiană
(fig. 48, 7).
Di11 prezentarea pla~tieci autropomorfc din cele şase niveluri de pe
Cetăţuia dela Stoicani rezultă că, în ambele sln:t uri, înafari'\ de figuri ude sim-
ple, de ohil;eiu din pastă grosola11ă, se întfl!m~c figuriLe mai evoluate, diu
pastă bună.
www.cimec.ro
..
2
rl~--§:
'
--·--- ----
6
5
4
., 8
Qt ·v
'' . ·.1j~
''
'
:; (
'
~ ~ 13
f_- . : 'r'l
U
'-=! C) ~
' 1 L : __
·~
10 11 12
9
17 18
Fig. 42.- ObiccLc de lut nrs: figurine feminine (1--11), o pnsărc (12) ~i pl;id d•.•CO·
rnt.iYe (13-17).
www.cimec.ro
Ti puri le fine din stratul inferior prezintă un singur p1c10r, terminat

într'un vârf sau cu baza concavă. Ambele picioare pot fi impreunate. In acest
caz, ele sunt separate uneori, printr'o dungă mai mult sau mai puţin adâncită.
In stratul superior, picioarele idolilor simpli sunt câteodată nedespăr
ţite şi au labt>le indicate printr'o ramă semiovală.
In ceea ce priveşte idolii mai evoluaţi, deşi nu s'a găsit niciun exemplar
întreg, totuşi s'a putut reconstitui forma lor cu ajutorul diferitelor frag-
mente păstrate. Astfel, idolii aceştia se caracterizează prin stealopigie, corpul
plat şi picioarele alăturate. Partea superioară a cor.pului se distinge prin
gâtui înalt, capul în formă de cap de pasăre şi braţele ridicate în semn de
adorare. Mijlocul este indicat printr'o uşoară arcuire în dreptul coapselor.
De asemenea, sexul este reprezentat atât prin sâni cât şi prin triunghiul
incizat, în d1·eptul că mia este uneot·i o uşoară adâncitură. Picioarele prezintă
genll!lehi şi labe.
Atât corpul plat, cât şi picioamle sunt docorate cu motive incizate,
asociate, uneori, cu încrustaţii cu alb şi cu pictură ro~ie crudă. Braţele au
fost şi ele colorate uuoori cu alb. Pe picioare, într'un caz, dungile incizato
sunt însoţite do alveole mici. Decorul pe gât osle numai pe faţ.ă şi stili-
zează probabil 1111 colier. Pieptul este decorat cu o bandă orizontală cu
motive incizato de caracter spiralic sau în strânsă legătură cu ele. Mai des,
pe spate sunt motive dispuse oblic sau unghiular şi mai rar, motive s piralice.
In stratul inferior, numărul rigurinelor este mai redus. lnafară de câteva
exemplare simple din pastă mai grosolauă s'au găsit şi idoli mai evoluaţi,
în strânsă legătură, ca forme şi decor, cu aceia din stratul superior. Reper-
toriul motivelor incizate este în genere mai sărăcăcios şi mai puţin variat.
De o deosebită importanţă este capul de idol antropomorf cu faţa în-
serlsă intl''un triunghiu, care s'a găsit în nivelul de locuire 4.
Figurinele feminine mai evoluate dela SLoieani, prin forma corpului
şi deeor, se încadrează în plastica carpato-danubiauă. Cele mai apropiate
aualogii le găsim în faza Gumelniţa A1 dela Vidra (raionul Vidra, Reg.
Bucureşti), unde s'au descoperit figurine asemănătoare, cărora le lipseşte
însă capul 8 • Tot în această aşezare, se află un cap de figurină, înrudit cu
cel descoperit în nivelul 4 dela Stoicani 9 . La Vidra, tipul acesta de ido}
pare mai schematizat decât la Stoicani, unde, de altfel, este însoţit de figu-
rine, care se plasează în faza Gumolniţa A1 .
b) Figurine zoomorfe. S'au găsit întâl!lplător două exemplare înLregi,
dintre care ~nul reprezintă o pasăre cu aripile întinse (fig. 42, 9), iar celălalt
6 SLeinkupferzeitliche PlasLik aus eincm Wohnhiigcl bei Bukarest. Extras din IPEK,
V. 12, 1938, pl. 11, 1-6.
• Ibid., pl. 13, 12.
www.cimec.ro
CETĂ'fUIA DELA STOICANI 105
un animal (broască ?). Pasărea se caracterizează prin aripile întinse, cre-

state pe margine şi printr'un picior desvoltat.
1. Fusaiole. Câteva exemplare bitronconice găsiLe în JJivelurile de
locuire 1, 2 şi 4 (fig. 44, 1-6). Unele exemplare nedocoraLe, mai ales din
primul nivel de locuire s'ar putea să aparţină locuirii Usatovo, deoarece
s'a găsit acolo un exemplar docoraL, caracteristic pel1tru faza Gorodsc-
Usatovo.
5 6 7 8
•J
12 15
~ 10
15 16
17
l
:E 20 21 22
•
Fig. 43. - Figurine feminine de lut ars, din nivelurile de locuire 1-6.
2. Greutăţi de plasă. Puţine exemplare, dintre care unul este întreg

(fig. 4.4, 14.).
3. Discuri de lut ars. Câteva exemplare în nivelurile do locui re 4. şi 5,
dln fragmente ceramice cenuşii, perforate şi cu marginea neLezită sau chiar
neregulată (fig. 44, 7). Inafară do acestea, în nivelul do locuire 5, s'a găsit
un disc perforaL cu diametru] de 7,2 cm, lucrat foarte îngrijit şi prevăzut
cu un mâner scurt, perforat orizontal (fig. 4.4, 9).
4. Masă suport. S'au găsit două picioare fragmentare din pasLă cenuşie
(fig. 48, 3, 5), dintre care unul este decorat cu motive cruţaLe prin scrije_
lirea fondului vasului. .
www.cimec.ro
106 MATEHIALE ARHEOLOGICE
5. Plă::i decorative. Un exemplar întreg (fig. 4.2, 16 = !d., 8), desco-

perit în primul nivel de locuire din şanţul din 1948, şi câteva fragmente
din nivelurile de locuire 5 şi 6 (fig. 42, 14- 15, 17-18 şi 44, 10-11).
Exemplaml întreg este în formă rombică şi are dimensiunile de 7,8 cm X
7 ,6 cm. Placa, foarte uşor arcuiLă, este decoratii numai pe fat(ă. Dosul este
netezit. Iu drepLul colţurilor plăcii, dintre care două snnt, rotunde, iar alte
doui"i pr·czintă o uşoari'i alvcolam, sJ află câte un orificiu mic în comparaţie
• .
'
2 3
13 14
Fig . 44.- Ohircle de lui nrs : fusaiole (1 -·lî); u
pasăre (12); rond ele (7, 9); plăci decowlivc (8.
10-U); un Lopcr miniatură (13) şi o greu taLe de
plasă (14). Cea. 1 / 3 din mărimea naturali\.
cu orificiul central, din mijlocul plăcii, care estcmulL m1i mare. In ceea ce
privcşlc decorul, placa prezintă pc m :ug ine o dungă rombică incizată.
Intre acea stă dungă şi orificiul central este o bandă rombică cu liniile de
contur incizat,o şi interiorul pictat cu coloare roşie pe fondul foarte uşor
scrijelit. In spaţiul liber elin intcrioml benzii pictate, de o parte şi alta a
orificiului conLml, se află câte o <lungă areuită incizat. Exemplarele fragmen-
tare sunt decoraLe cu motive irtcizato, filră să fie însă do coloare roşie (fig.
www.cimec.ro
42, 14, 18; 44, 11), cu caneluri (fig. 42, '15) şi chiar c.u dungi înguste de coloare
albă (fig. 42, 17).
6. Linguri. Câteva fragmente dia exemplare mici cu c,oada scurtă,
găsite în stratul superior. Dintre acestea se disLing două piese, una cu mânc-
rul faţetat îngrijit pc dos şi cu urme de pictură t'OŞie pe toate feţele (fig. 48,
4) şi alta cu crestătuf"i oblice pe capul unui mâner mai lung (fig. 48, 5).
D. OBIECTE DIN OS Ş1 CORN
1. Sule. In nivelurile de locuirc 2-6 s'au găsit i'n total şaptesprezece

exemplare obişnuite din os (fig. Lt5, 1-7, 9-10) şi o piesă mai mare, per-
forată, din corn de cerb (fig. 4.5, 13). Majoritatea sulclor sunL confecţionate
! t' 5
6 7
1 2 3
8
i 9 10 11 12 13
f
Fig. 45.- ObiccLc de os şi corn: su1e (1-- 7. !~- 10, 13);
dăl \ i
(11 = 12); o placă pcrforaLă (8) şi o harpună (14).
din oase lungi de căprioară, şlefuite foarte îngrijit. Mai pu(i11 numeroase
sunt exemplarele din oase plate sau din aşchiile oaselor rotunde.
2. Dălţi. Două exemplare din corn (fig. 4.5, 11-12), găsite întâmplă
lor la suprafaţă. Ambele sunt cioplite îngrijit, la capăt, în dreptul muchiei.
3. Placă. O placă mică rectangulară din os, prevăzută cu un orificiu
pentru suspensiune şi şlofuită foarte îngrijit pe ambele feţe (fig. 45, 8).
4. Jlarpune. Două exemplare fragmentare din corn, de secţiune plată,
dela parLea inferioară, prevăzută pe laturile înguste cu câte o protuberanţ. ă
conică ascuţ. ită (fig. 45, 14 = 48, 6; 48, 5).
www.cimec.ro
E. OBIECTE DIN PIATRĂ
L Silex. Foarte puţine obiecte din silex (fig. 46, 2-4). Dup ă coloare şi
aspect se deosebesc trei caLegorii: silex roşcat sau cafeniu închis mat, silex
cafeniu cu luciu şi silex negru. Primele două categorii se întâlnesc şi în
aşe zăril e din Muntenia, originea lor fiind în platforma b a l cani că. Din acest
fel de silex, s' au găs it opt răzuitoaro întregi (fig. 46, 2-4) şi fragmentare,
ctt marginea pentru răzăluit convexă sau chiar oblică. Pe laturile lungi,
se ob servă re tuşe dela între buinţare. Din categoria a treia, c; aracteristică
5 6 7 8
11
1 12 13
9 10 • 15 16 17
Fig. 46 . - Obiecte din silex şi piatr ă: un ş l e fuitor (1) ;
o lam ă (2) şi două răzuitoare din sil ex (3-4); topoare
plate (5-8, 13- 14 , 16-17); topoare de secţiune ova l ă
(9- 10) ; dăltiţe (11 -12, 15).
pentru Nordul Moldovei, s'au găsit şase silexuri negre şi cu cacholong,

în formă de bulgări şi aşchii. Unele din aceste silexuri sunt rulate şi prezintă
luciu , altele au muchiile ascuţite prin spargeri ulterioare. Inafară de acestea
s'au mai găsit , întâmp lător, şa se a şch ii atipice, de coloare fumurie-caf(mie şi
o lamă subţire fumurie.
www.cimec.ro
110 MATEfi.IAI.E ARHEOLOGICE
In leg<'\ tură eu aceasta, pc un exemplar, se observă un resL din gaura de în-

mânuşaro, care a fost perpcndiculară pc axul transversal al toporului
(fig- ~7. 3).
Cele câteva exemplam neşlcfuite, fără o formă bine definită, provin
din nivelurile de locuire 3-G.
Opt exemplar·e şlefuiLe, din nivelurile de locuire 2, 4-G, de formă ovală
~i rotundă, plate ;;au mai înalte, prezintă urme de folosire pc trei margini.
In sfârşit, alte nouă exemplare şlefuite, din nivelurile de locuire 1-6,
de formă reeLangulară, ovală sau chiar rotundă, plate sau mai înalte, au
fost folosiLe de jur împr·ejur. Pe tlll exemplar mai înalt, din nivelul de locuire
:3, se mai observă un rest din peretele şlefuiL al găurii de înmânuşare.
După urmele de coloare roşie de pe una din feţele şlefuite ale frecătoare
lor, cu două sau chiar trei margini folosite, se poate deduce că aceste piese
au putut servi şi pentru prepararea calorii roşii, cu care s'au decorat, uneori,
vasele din cuprinsul aşezării dela Stoicani.
lnafară de aceste frecătoare, în nivelurile de locuire 1 şi 6, s'au mai
găsit două exemplare plan-convexe, care au fost folosite probabil pentru
riişniţelo de piatră.
5. Topoare. In Loate nivelurile de locuire s'au găsit, în total, cincisprezece
topoare plate şi şlcfuite, întregi şi opt, fragmentare, dintre care trei, dela
tăiş şi cinci d('la par·tca superioară (fig. 46, 5-8, 13-14, 16-17). Cele mai
multe exemplare provin tiin nivelurilede locuire 1-4. Dimensiunile Lopoa-
r·elor plate variază între 5,9 cm şi 11 cm. După formă, se deosebesc două
tipuri: a) trapezoidal (fig. 46, 6, 13, 17), cu ceafa mai mult sau mai puţin
lală, şi b) rectangular (fig. 46, 7, 14, 16). Numai în două cazuri din nivelul
de locuire ti, ceafa toporului esle îngustă (fig. 46, 5, 8). Ţăişul este drept
sau uşor· areuil. In majoritatea cazurilor secţiunea longitudinală este bicon-
vexă. l\umai câteva exemplare din nivelurile 2, 4 şi 6 au această secţiune
plan con vcxă.
Inafară de topoarele plate, s'au mai găsit trei topoare şlefuite, de sec-
ţiune ovală, dintre care două mai mari, din nivelurile 3 şi 5 (fig. 46, 10 = 48,
1) şi unul mai mic din nivelul 5 (fig. 46,9 = 48,2). Acesle topoare au ceafa
spartă din vechime. După un rest păstrat pe un exemplar mai mare, se pare
că ceafn acestor topoare a fost lată şi groasă. Tot în legătură cu aceste to-
poare, s'ar putea pune eventual unul sau chiar două tăişuri, ambele din nive-
lul de locuire 2.
6. Dălţi (fig. 46, 11-12, 15). Trei exemplare mici plate, de secţiune
longHudinală plan convexă, din nivelurile 3 şi 6, şi unul îngust şi de dimen-
siuni foarte mici.
www.cimec.ro
111
-------r-
' 1
@
~- 0.0~)
1
1
: 1
1 ,.:- - - 0.082 - - - -,)1
~zzz~
1
--- -O.o~c:.-)
5 6 9
Fig. 48. - Topoare din piatră de secţiune ovală (1-2); fragm('nte de mas il sup"rt (3,5)
dintr'un vas anlropomorf (9) şi linguri de lut ars (4, ti); harpune din com (7- &).
www.cimec.ro
t12 MATERIALE ARHEOLOGICE
III. LOCUIREA USATOVO
Locuirea Usatovo este atestată pe Cetăţuia dela Stoica11i prin ceramică,

câteva obiecte de lut ars şi topoare din piatră.
A. Ceramica
S'au găsit fragmente din pastă bună, mai grosolană şi foarte bună.
a) Fragmentele din pastă bună sunt compacte şi conţin în interior
pietricele, calcar şi, probabil, cioburi pisate, care apar sub forma de puncte
cenuşii. Pasta este de coloare cenuşie, în interior, de obiceiu cenuşie pe faţa
internă şi cărămizie pe cea externă, şi mai rar, cărămizie pe ambele feţe.
Din această pastă, s'au confecţionat următoarele forme:
1. Vase cu marginea răsfrântă înafară şi cu corpul bombat. La exterior,
marginea este nedecorată sau decorată cu impresiuni simple ovale (fig.49, 1-4)
sau cu două şiruri apropiate, din adâncituri oval ascuţite. Umărul acestor
vase este decorat cu impresiuni triunghiularo mari, la intervale nu prea regu-
late, impresiuni ovale (fig. 49, 4) sau din şiruri orizontale, din impresiuni
triunghiulare sau ovale care se unesc (fig. 49, 2). Unele din acestţJ impre-
·siuni au fost executate cu o margine de cochilie zimţată, aşa cum o dovedesc
forma şi urmele marginii zimţate.
In legătură cu această formă, se pot aminti altele mai mici, cu pereţii
mai subţiri, din pastă cenuşie în interior şi cenuşie sau cărămizie pe feţele
externe, decorate pe umăr cu impresiuni ovale neregulate (fig. 49, 5), sau
numai cu dungi scurte incizate, dispuse vertical în două şiruri suprapuse
(fig. 49, 3).
2. Vase scunde tronconice cu gura larg deschisă şi cu marginea puţin
îngroşată în interior, lucrate mai neîngrijit, din pastă mai grosolană,
totuşi compactă (fig. 49, 13).
3. Vase cu marginea foarte uşor arcuită.
4. Vase cu gâtui înalt şi cu corpul bombat, lucrate îngrijit, din pastă

cenuşie în interior şi cărămizie pe ambele feţe (fig. 49, 9).
5. Forme nedefinite, decorate cu şiruri orizontale alcătuite din impre-

siuni în formă de paranteze, obţinute cu scoica zimţată (fig. 49, 17), brâul
alveolar aplicat şi cu crestături.
Majoritatea vaselor din pastă bună s'au găsit în nivelurile de locuire
4 şi 5, ajungând acolo, probabil, prin gropile din vremea culturii Usatovo,
care nu s'au putut identifica, sau prin deranjamentele provocate de
gropile hnllstattiene.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI H3
Inlegătură cu vasele din pastă bună trebue puse şi cele câteva toarte,
găsite în nivelurile de locuire neolitică. Dintre acestea, se remarcă două
exemplare cu banda din secţiune rectangulară, dintre care unul este de-
corat cu crestături pe marginile inferioare (fig. 49, 6) iar altul, cu două
~r~;;;~f(-
1Jf, 1:;
__________
'"'". ::"' __
5
6
9 10
--------
-----~
12
[7
~:
13
~--qpl/---.t
~
14
16 17
Fig. 4!J. - Fragmente ecramice Usatovo.
B - Materiale Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
1'f4 MATERIALE ARHEOLOGIC&
pastile aplicate pe capătul superior (fig. 4.9, 14.). Inafară de acestea, mai
amintim un exemplar care prezintă o şănţuire pe fa~ a externă· (fig. 4.9, 14.).
b) Din pastă de calitate foarte bună s'au găsit două fragmente pictate,
unul dintr'un vas mic cu corpul bcmbat şi cu două urcchiu~e perforate
vertical (fig. 4.9, 15) şi altul dintr'un capac (fig. 4.9, 16). Pasta compactă
şi foarte. omogenă este de coloare cafenie în interior şi cafcnie-c~:nu~ie la
exterior. Ambele forme sunt tipice pentru cultura U:ato,·o, can:ctuizâr.du-Ee
atât prin cele două tortiţe perforate vertical, câţ şi prin moti-vul în formă
de reţea, pictat cu o coloare brună pe fondul vasului.
c) Fragmentele din pastă mai grosolană sunt poroase, mai puţin com-
pacte şi conţin, uneori, în pastă foarte multe bucăţele de scoici.
Din această pastă, s'au confecţionat mmăloalCle fo1me de vaEe:
1. Vase cu marginea rădrântă înafară şi cu corpul bcmbat. Un exem-
plar, cu foarte multe bucăţele de scoici în pastă, de coloare neagră în inte-
rior şi cenuşie pe ambele feţe, este d€corat cu şiruri orizontale nu prea re-
gulate, alcătuite din impresiuni oblice scurte, dispuse, în parte, în sens
invers (fig. 4.9, 7).
2. Vase cu pereţii foarte uşor arcui~i şi cu marginea plată, decoraţi
la partea superioară cu impresiuni scurte dispuse oblic (fig. 4.9, 12) şi cu
brâuri alveolare (fig. 4.9, 11). Uneori şi buza acestor vase este decorată cu
impresiuni scurte oblice.
B. Obiecte din lut ars
1. Câteva fusaiole bitrm1conice, gă~itc mai ales în nivelul de ]ocuire

1, dintre care se deosebeşte una cu partea superioară mult mai mare faţă
de cea inferioară (fig. 50, 1) şi alla, desvoltală simetric, dccorată, pe mar-
gini şi pe maximul de rotunzime, cu şiruri orizontale din dungi scurte oblice
(fig. 50, 2). Intre şirurile de pe maximul de rotunzime a fusaiolei se află
patru benzi de câte patru dungi oblice scurte, zimţate, făcute cu ajutorul
unei margini de cochilie zimţată.
2. O măciucă mică cu patru protuberanţe, imitată probabil după una
mai mare, dccorată cu câte un arc, incizat în jurul protuberanţelor dela
capctde orificiului (fig. 50, 3).
3. Două topoare ciocane-mici, imitate după cele mari, dintre care unul
întreg (fig. 50, 4.) şi altul fragmentar (fig. 50, 5). Exemplarul întreg este de
dimensiuni mari (lungimea maximă 8,4 cm) şi se caracterizează prin vârfu 1
ascuţit.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI H5
C. Obiecte de piatră
D:măsprezece fragmente de topoare perforate, dintre care unele cu

tăişul dropt (fig. 50, 7 = 51, 4) sau uşor convex (fig. 50, 6 = 51, 2), iar
@' ~@~~~ -·-11 ---i

(i
1 • •
' ::? ' ' :;
o
~ 2
_.
1 •
1 • ' 1
___ ; : _____ ~
~:~~-~
'
.~:
(____-/,
••••
:1; _ , :1:::~-- - : : - :!
12 1
11 '
'
-- - .....' _-
13
14
Fig. 50.- Obiecle de lut ars (1-5) şi piatră (h-14) din nivelul de locuire Usatovo.
altele cu tăişul arcuiL scmicircular (fig. 50, 14 = 51, 8), ca şi în aşezarea

dela Folteşti-Ruptura 10 .
Un exemplar porforat parţial prezintă, în loc de tăiş, un vârf ascuţit
(fig. 50, 8 = 51, 3), ca şi imitaţia de lut ars amintită.
1o "Studii şi Cercetări de Istorie Veche", Il, 1951, 1, fig. 8 jos.

Il *
www.cimec.ro
11ti MATERIALE ARHEOLOGICE
Un alt exemplar, decorat pc faţa superioară înspre tăiş, cu dungi în

relief, este posibil, după urmele do tocire de pc tăiş, ca, după ce s'a rupt,
să fi fost folosit ca pisălog (fig. 50,9 = 51, 1).
In afară de acestea, patru exemplare fragmentare din topoare-ciocane
late (fig. 50, 10-=- 51, 5; 50, 11 = 51, 6; 50, '13 = 51, 7) care se aseamănă
cu exemplarele găsite recent, în aşezarea dela Folteşti-Ruptura.
*
Resturile de locuim Usatovo de pe Cetăţuia dela Stoicani, după cele
constaLaLe până în prezent, aparpn culturii OsaLovo propriu zisă din aşe
zarea dela Folteşti, caro datează în cea mai mare parte din vremea de tran-
zi(,ic dela Neolitic la epoca Bronzului 11 . Nu tot aşa stau lucrurile pe locul
.5 4
1
Î 8
5 6
Fig. 51. - Topoare de plaLră din ni n•lul ele locui re UsaLovo.
cimitirului hallstattian. Acolo, înafară de ceramica acestui aspect cul-

tural, s'au găsit şi forme înrudite cu acelea ale culturii Schneckenberg, care
poL fi puse în legătură cu acele din nivelul de locuirc mai nouă din aşezarea
dela FolteşLi, care s'ar putea să dateze chiar dela începutul epocii bronzului 12 .
IV. MORMINTELE CU OCRU
In jumătatea de Est a suprafeţei săpate în 1949, s'au descoperit cinci-

sprezece morminte ÎH poziţ-ie chircită, mai mulL sau mai pu~in accentuată,
la adâncimi care variază între 0,15 m şi 0,80 m (fig. 52). Oasele unora din
aceste morminte sunt colorate cu ocru roşu sau sunL aşezate peste o pătură
subţire de ocru galbeH.
" ,.Studii şi CerceLări de Istorie Veche", II, Hl51, 1, p. 263.

1 ~ lbid.
www.cimec.ro
CETĂTU TA DELA STOJCANl '117
După cele câteva elemente de ' inventar desco perit: două vase din
lut ars, dintre care unul cu o toartă uşor s upraînălţată (fig. 53, 1, 2=58,
1) 13 , două disc uri din cochilii (fig. 53, 3- !l = 58, 3), folosite probabil ca
un fel de catarame sau copci 14 şi un topor de lupt ă fragm entar, din piatră
(fig. 53 , 5 = 58 , 2), aces te mol'minte fa c parte din grupul î n mo rm ân t ări
lor cu ocru.
Mormântu l Nr. 1 (fig. 54, 1 = 57 , 1) . Copi l ; în poziţie chircită nu prea
accentuată , pe partea s tâ rg ă. Capul la Nord-Nord-Est 112° pi cioarele la Sud-
F ig. 52. - !or';linle cu ocru.
Sud-Ves t 192°, privirea l a Sud-Est 101°. Oasele bine pă s trate dar cu unele
lipsuri. Capul puţin apleca t ÎJI spre piept. Mâna stâ llgă Î 11 tinsă şi cu laba
adusă deasupra genunchiului stâ ng. Mâna drJ ap tă lip seşte , fiind probabil
deran jat ă ulterior. Pieioa rele ÎJJdoi te în un ghiu drept faţa de şi ra s pinării
şi în unghiu ascupt dela genu nchi. Stă în cenuşă, la 0 ,45 m adâncime
faţă de taluzul Nord, l a b aza nivelului de lo cuire 2. Es te cu 0,85 m mai
13ln ceea ce priv eş te cana cu toartă u şo r supr aî n ă l\ ală di ntr 'un morm:tnt d in tr 'o
m ovilă dela G l ăvăncştii-Vecbi (" Stud ii şi CcrceUfd de Jsto rie Veche", I, 1950, 1, p. 29),
nu se poate prec iza dacă dal .cază din vremea morminte lor cu ocru sau din Ha llstalt .
u pi esă s imil a r ă de os s 'a m a i găs it în No rdul Moldovei într'un mormân t dintr 'o
movil ă dela Bogonos,de l â n gă I aş i ("S tudii ş i Ce r ce t ă ri de l storie Veche" 1, 1950, 2, p. 115).
www.cimec.ro
sus decât nivelul mormântului Nr. 8 şi cu 1, 37 m mai sus decât nivelul

mormântului Nr. 9.
Niciun element de inventar.
Mormântul Nr. 2 (fig. 54, 2 = 57, 2). Matur (femeie?), în poziţie chircită,
foarte accentuată, pe partea dreaptă. Capul la Est-Nord-Est 79°, picioarele
la Nord-Nord-Vest 344°, privirea la Nord-Nord-Vest, 344°. Oasele bine
păstrate. Dinţii foarte tociţi. Mâinile sunt încrucişate pe piept. Deşi
ambele labe ale mâinilor lipsesc, totuşi se poate presupune că laba mâinii stângi
era îudreptaLă în spre un vas din faţa mandibulei, iar laba mâinii drepte,
sub humerusul stâng, deoarece o falangă a acestei labe se găseşte între
coaste, dincolo de humerusul stâng. Picioarele sunt îndoite foarte mult.,
atât faţă de şira spinării, cât şi dela genunchi. A fost găsit în cenuşa din
nivelul de locuire 2, cu capul la 0,22 m şi picioarele la 0,40 m adâncime
faţă de nivelul solului actual din acest loc, care este în uşoară panlă dela
Vest la Est. Acest mormânt se suprapune în parte mormânt ului N r. 11,
fiind din acest motiv mai nou decât acesta.
lm:entar: Un vas de lut ars cu toarti:l supraînălţată (fig. 53, 1),
aşezat în poz1ţ.ie normalil, între gent!nchiul drept şi mandibulă.
Mormântul Nr. 3 (fig. 5'., 3-57, 3). Mat,ur (femeie?), în pozil_ie
chir•·il ă r,u prea acrentuată, pe partea stJngiî. Capul la ~st-Nord-Est 68°,
picioarrle la Yest-Sud-Vest ::.48°, privire a către Sud-Sud-Est 158°. Oasele păs
trate bine, dar cu unele lipsuri. Mâinile îndoite din cot în faţa pieptului
şi cu labele suprapuse. o~ul iliac drept prezintă, cam !a mijlcc, un oii-
ficiu l;val (2/• cm X2 cm). Es~e aşezat în reJJUŞa nivelului de locuire 2,
cu capul la 0,25 m adâncime şi cu picioarele la 0,35 m faţ.ă dP nivelul
solului actual, din acest loc, care este în uşoară pant!:\ dela Yest la Est.
Latura sudică a gr0pii mormântului a tăiat o massă de chirpic ar.•, din
nivelul de locuire 3, din care o bucată prezintă urme clare de trestie.
Inventar: un disc din cochilie (Iig. 53,3), lângă şira spinării şi cam
la mijlocul înăH imii ei.
Mormântul Nr>4 (fig. 54, 4 = 57, 4). Matur (femeie?), în poziţie
chircită accentuată, pe partea stângă. Capul este la Est-Nord-Est 73°, picioa-
rele la Sud-Sud-Vest 209°, iar privirea către Sud-Sud-Est 158°. Oasele bine
păstrate. Capul aplecat puţin în spre bărbie. Ambele mâini îndoite puternic
din cot şi cu labele împreuna te lipite de faţă. Picioarele îndoite în unghiu
ascuţit, mai puţin accentuat faţă de şira spinării decât dela genunchi. Labele
picioarelor sunt suprapuse. A fost găsit la 0,4.0 m adâncime, în pământul
cemşiu al nivelului de locuire 2, cam la acelaşi nivel cu mormântul Nr.i,
cu 0,15 m mai jos decât mormântul Nr. 3.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA ])ELA STOICANI U9.
Mormântul Nr. 5 (fig. 54, 5 = 57, 5). Matur, probabil luptător, cul-
cat pe spate şi cu picioarele chircite mai moderat, aplecate pe partea dreaptă.
Capul este la Vest-Sud-Vest 260°, picioarele la Est-Nord-Est 68°, privirea'
la Est-Nord-Est 68°. Oasele bine păstrate, dar cu unele lipsuri. Capul aplecat
în spre bărbie. Mâinile îndoite puţin din cot şi cu labele aduse pe oasele·
iliace. Picioarele îndoite în unghiu obtuz faţă de şira spinării şi în unghiu
:t-1?)!------=-
1
t:
;:)
~
:<- - - - - - 0.080- - - - - - >1
5
Fig. 53. - Obiecte din inventarul mormintelor cu ocru.
ascuţit, dela genunchi. Lipseşte femurul drept şi laba piciorului stâng. Tibia
stângă s'a păstrat fragmentar. Stă în cenuşă, la baza nivelului de locuire 2,
cam la acelaşi nivel cu mormântul Nr. 6, cu capul la 0,60 m şi picioarele la
0,40 m faţă de nivelul solului actual ,care în acest loc este în pantă. Sche-
letul se află cu 0,50 m mai jos decât scheletul din mormântul Nr. 2 şi cu
0,15 m mai sus decât acela din mormântul Nr. 11. Intre craniile scheletelor
din mormintP.le Nr. 5 şi 11 sunt numai 0,20 m.
Inventar: un topor din piatră fragmentar şi cu un început de perforare
(fig. 53, 5), aşezat pe piept cu tăişul spre Nord.
www.cimec.ro
Mormântul Nr. 6 (fig. 54, 6 = 57, 6). Matur (bărbat), în poziţie chir-
cită accentuată, pe partea stângă. Capul la Vest-Nord-Vest 298°, picioarele
la Nord-Nord-Est 5o şi privirea către Nord-Nord-Est 3°. Oasele hine păstrate.
Capul aplecat în spre bărbie. Dinţii mandibulei sunt tociţi, iar ai maxi-
larului superior, lipsesc. Mâna dreaptă îndoită din cot, aproape drept şi
eu laba adusă între genunchi. Mâna stângă îndoită mai mult din cot in
unghiu ascuţit şi cu laba adusă lângă frunte. Picioarele îndoite în unghiu
ascupt faţă de şira spinării şi dela genunchi, cu labele unite îu dreptul
călcâielor şi suprapuse. Zace în pământul cafeniu, la baza nivelului de lo-
cuire 3, la 0,90 m adâncime faţă de nivelul solului actual. Mormântul a fost
transportat la Galaţi, unde se găseşte expus în secţia arheologică a muzeu-
lui ,,Alexandru Ion Cuza".
Niciun element do inventar.
Mormântul Nr. 7 (fig. 54,7). Dublu (?), cu ocru, deranjat de o groapă
hallstattiană. Jn groapă, înafară de materialul hallstattian şi câ tov a bucăţi
de chirpic ars dintr'o locuinţă deranjată dela baza nivelului de locui ro 3, s'au
mai găsit laba unui schelet şi ceva mai sus, o calotă craniană, care provin din
acest mormânt. Majoritatea fragmentelor ceramice se află la 0,96 m adâncime
faţă de nivelul solului actual. Un fragment ceramic hallstattian cu proe-
minenţe organice s'a găsit chiar la nivelul de aşezare al scheletului 7,
în dreptul Libiei piciorului stâng.
Morrnântul Nr. 7 a. Matur (femeie?), îu poziţie chircită, pu(iu accen-
tuată, pe partea stângă. Capul este la Sud-Sud-Est 113°, picioarele la Vest-
Nord-Vest 290°, şi privirea probabil către Sud-Sud-Vest 190°. Oasele păs
trate ceva mai puţ.in bine sunt vopsite cu ocru roşu. Din capul deranjat,
s'au mai păstrat doar· câteva oase şi mandibula. Mâna stângă, îndoită în
unghiu aproape drept din cot, trece pc sub şira spinării şi ajunge cu laba
întinsă până îu dreptul cotului celeilalte mâini. Mâna dreaptă, foarte în-
doită din cot, a avut probabil laba adusă în dreptul bărhiei. Scheletul a
stat cu bustul întors, deoarece este cu pieptul în jos. Aeeasta rezultă, atât
din felul cum sunt întoarse mâinile, cât şi mai ales din poziţia lor faţă do
coaste şi de şira spinării. S'a păstrat uumai piciorul stâug, care este îndoit
în unghiu drept fa(.ă de şira spinării şi în unghiu ascutit, dela genunchi.
Laba deranjată a unuia dintre picioare se află cu 0,50 m mai sus, ,lângă mar-
ginea de Est a grămezii mai mari de fragmente ceramice hallstattiene.
Inventar: un di:-c din cochilie (fig. 53, /1), aşezat în pozi~ie orizontală,
eu tubul în j<Js, sub osul coxal.
Mormântul Nr. 7 b. Matur (bărbat), în pozi~ie chii"cită nu prea accen-
tuată, pe partea dreaptă. Moi"mântul a fost deranjat în eea mai mare parte
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOTCANI 12f
de o groapă hallstattiană. Nu s'au păstrat in situ decât picioarele fără labe,

o parte din basin şi câteva vertebre. Calota, probabil din acest mormânt,
s'a găsit în pământul de umplutură al gropii hallstattiene. Capul, probabil,
la Sud-Sud-Vest, picioarele la Est-Nord-Est 68° şi privirea către Sud-Sud-
Est(?). Oasele relativ bine păstrate şi par vopsite cu ocru roşu. De asemenea,
sub femurul drept, s'a găsit un strat de ocru roşu.
Ambele morminte sunt aşezate la 1,40 m adâncime faţă de nivelul
solului actual, în depunerea cu cenuşă a nivelului de locuire 4. Este probabil
că aceste două schelete care zac la acelaşi nivel, aparpn unui mormânt dublu,
care a fost deranjat în mare parte de o groapă hallstattiană, atât în regiunea
picioarelor mormântului Nr. 7 a, cât şi a corpului mormântului Nr. 7 b.
Mormântul Nr. 8 (fig. 54, 8). Adolescent (?), în poziţie chircită destul
de accentuală, pc partea dreaptă. Capul este la Est-Nord-Est 60°, picioarele
la Vest 270° şi privirea către Nord-Nord-Vest 230°. Oasele bine păstrate;
şira spinării puţin încovoiată la mijlocul înălţimii ei. Mâinile îndoite din
cot în fa(.a pieptului şi cu labele impreunate lângă faţă. Picioarele aşezate
paralel sunt îndoite în unghiu ascuţit, atât la basin eât şi la genunehi.
Labele picioarelor sunt unite şi suprapuse. Pe câteva coaste şi pe calcaneu se
observă urme vagi de ocru roşu. Este aşezat la 1 m adâncime fa~ă do nivelul
solului actual, în pământul de coloare gălbuie al nivelului de locuire 4.
Nivelul mormântului se află cu cea 0,88 m mai sus de cel al mormântului
Nr. 9.
Mormântul Nr. 9 (fig. 54, 9 = 57, 2). Triplu (?), cu ocru (9 a-c),
din care două schelete sunt deranjate, probabil de o groapă hallstattiană.
Mormântul Nr. 9 a. Copil, în poziţie chircită nu prea accentuată, pe
partea dreaptă. Capul la Vest 270°, picioarele la Est 90o, privi rea către Sud-
Est 135°. Oasele nu prea bine păstrate, sunt vopsite cu ocru roşu. Capul
căzut înainte este deplasat pe humerusul drept. Şira spinării este încovoiată.
Mâna dreaptă, îndoită puţin din cot, arc laba adusă lângă osul iliac drept,
până aproape de femurul drept. Mâna stângă, păslrată fragmentar, are
falangelc labei între extrc·mitatea superioară a femurului stâng şi laba
piciorului stâug. Picioarele sunt îndoite în unghiu obtuz faţă de şira spmaru
şi în unghiu ascuţit d0la genunchi. Din labele picioarelor s'au păstrat
numai câteva fragmente.
Mormântul Nr. 9 b. Matur. Acc<.'aşi orientare ca şi la mormântul i\'"r. 9 8.•
S'au găsit Humai picioarele, în poziţie chircită, pc partea dreaptă. Oasele
www.cimec.ro
prost păstrate, sunt vopsite cu ocru roşu. Genunchiul piciorului drept pă
trunde în regiunea inferioară a şirei spinării scheletului de copil din mor-
mântui Nr. 9 a.
Mormântul Nr. 9 c. Copil. Orientarea schelet ului este, probabil, opusă
celei din mormintele Nr. 9 a şi 9 b, şi anume, picioarele la Vest şi capul la
E~t. S'au găsit numai cele două tibii şi peronee şi un os iliac, probabil stân-
gul. Lângă osul iliac, câteva falange mici, probabil tot dela mâna stângă.
După poziţia tibiilor, scheletul a stat probabil pe partea dreaptă. Oasele
prost păstrate sunt vopsite cu ocru roşu.
' Aceste trei schelete sunt situate la 0,95 m adâncime faţă de nivelul
actual al solului. Din felul în care sunt dispuse, s'ar putea bănui că avem
de a face cu schelete care se întrepătrund. Totuşi, ţinându-se seama de faptul
că oasele scheletelor se găsesc la acelaşi ni vei şi că, groapa mormântului
Nr. 9 b ar fi trebuit să deranjeze oasele scheletului 9 a, este mai probabil că
scheletele. în special 9 a şi 9 b, să facă parte din acelaşi mormânt, care a deran-
jat o massă mică de chii·pic ars dela baza nivelului de locuire 4. In acest
sector al supr·afeţei, nu s'a găsit niciun fragment ceramic hallstattian. Din
acest motiv, nu se poate şti dacă cele două schelete fragmentare au fost deran-
ja le de vreo gr·oapă hallstattiană sau dacă au t'ost depuse în această stare
în mormânt.
Mormintul Nr. 10 (fig. 5.'5, 10 = 57, 3). Tânăr, în poziţie chircită
nu prea accentuată, pe partea stângă. Capul, la Nord-Nord-Est 344°,
picioarele la Sud-Est 130°, şi privirea către Est-Nord-Est 68°. Oasele
sunt bine conservate. O parte din femurul stâng şi ambele tibii şi peronee
au fost distruse, probabil de groapa hallstattiană din acest loc, umplută cu
pământ de coloare cafenie negricioasă, cu cenuşă, pământ ars, cărbune,
numeroase oase de peşti şi scoici. Tot din această groapă, provine şi un frag-
ment de topor-ciocan plat din piatră, perforat şi cu ceafa lată. Labele picioa-
relor, bine conservate, se apropie în dreptul călcâielor. Capul este puţin
aplecat în spre bărbie. Ambele braţe sunt îndoite moderat din cot şi au
labele aduse probabil în spre genunchi. Este aşezat în cenuşa nivelului de
locui re 5, ceva mai jos decât celelalte morminte cu ocru, la 1,85 m adâncime
faţă de solul actual. Sub craniu, se află o porţiune mică de O, 10 m X 0,08 m
cu ocru roşu. De asemenea, sub oase, s'a observat o pătură de ocru roşu·
gălbui, groasă de 2 - 5 mm.
www.cimec.ro
123
7 s. 9 1 1 1 r. 1
• • .,..
9
Fig. 54. - Morminte eu ocru (Nr. t-9) 1{20 din mărimea naturală.
www.cimec.ro
Mormântul Nr. 11 (fig. 55, 11 = 57, 4). Matur, în poziţie chircită accen-
tuată, pe partea dreaptă. Capul este la Est-Nord-Est 73°, picioarele Ia
Vest-Nord-Vest 298° şi privirea către Nord-Vest 316°. Oasele bine
păstrate par a prezenta urme vagi de ocru. Capul este puţin aplecat în spre
bărbie şi cu mandibula răsturnată. Ambele mâini sunt îndoite puternic
din cot şi au labele impreunate în faţa feţei. Bustul este întors, oarecum cu
pieptul în jos. Picioarele sunt îndoite în unghiu ascuţit, faţă de şira spinării
şi dela genunchi. Este aşezat în cenuşa nivelului de locui re 4, la O, 75 m adân-
cime faţă de nivelul solului actual, fiind cu 0,15 m mai sus decât mormântul
Nr. 5 şi cu 0,65 m mai jos decât mormântul Nr. 2. Mormântul Nr. 11 este
anterior mormântului Nr. 2, deoarece este suprapus în parte, în regiunea
picioarelor, de către mormântul Nr. 2.
Mormântul Nr. 12 (fig. 55, 12 = 57, 5). Matur (femeie ?), în poziţie
chircită accentuată, pc partea dreaptă. Capul este la Nord-Est 45°, picioa-
rele la Vest-Nord-Vest, 280° şi privirea către Nord-Vef't 315°. Oasele bine
păstrate par vopsite cu ocru. Capul este căzut în spre bărbie, din care motiv
şira spinării la partea ei superioară este încovoiată. Mâinile sunt impreunate
între genunchi şi piept. Mâna dreaptă îndoită puţin din cot are laba adusă
între picioare. Mâna stângă, îndoită din cot în unghiu drept, are laba spre
cubitusul şi radiusul mâinii drepte. Picioarele, cu un genunchi mai sus şi
altul mai jos, sunt îndoite puţin din basin şi foarte mult dela genunchi. Este
aşezat în pământul cenuşiu cu infiltraţii de pământ galben a nivelului de
locuire 4, la 0,62 m adâncime faţă de nivelul solului actual. Se găseşte cu
0,20 m mai sus decât mormântul Nr. 11, iar faţă de mormântul Nr. 4 este
mai vechi, deoarece acesta din urmă s'a suprapus peste el, fiind cu
0.22 m mai sus.
Inventar: un vas mic (fig. 53, 2), aşezat în poziţie normală, în dreptul
feţei şi aproape de humerusul drepl.
Mormântlll Nr. 13 (fig. 55, 13). Matur (bărbat?), în poziţie chircită nu

prea accentuată, cu bustul în jos, şi cu picioarele chirei te pe partea stângă.
Capul este la Vest-Nord-Vest 305°, picioarele la Est-Sud-Est 124° şi pri-
virea către Nord-Est 45 . Oasele sunt foarte bine conservate. Capul răsucit
spre stânga. Dustul întors. Ambele mâini sunt îndoite în unghiu, aproape
drept din cot, şi au labele aduse pc pântec, sub oa~ele iliace. Picioarele
sunt îndoite foarte puţin faţă de basin şi ceva mai rnull dela genunchi. Tibia
şi peroneul drept erau ridicate, în poziţie aproape verticală. După curăţirea
scheletului, aceste oase neputându-~c menţine în poziţia vrrticală, au fost
aşezate cu oarecare aproximaţie în poziţia orizontală, în care au ţost apoi
www.cimec.ro
CETĂTUIA DELA STOICANI 125
fotografiate şi desenate. Este situat la cea 0,15 m adâncime faţă de nivelul

solului actual, care, în acest loc, este în pantă mai accentuată.
Mormântul Nr. 14 (fig. 55, 14). Matur, în poziţie chircită nu prea accen-
tuată,
pe partea stângă. Capul la Nord-Nord-Vest 350° (?), picioarele la
11
12
10
14
i5
Fig. 55. - .Morminte cu ocru (Nr. '10-15). !.a 1(20 din mărimea nalurală.
www.cimec.ro
i26 MATERIALE ARHEOLOGICE
Sud-Sud-Est 170° . Oasele sunt mai puţin bine conservate. Capul lipseşte,
fiind deranjat, probabil de o groapă. Mâna stângă întinsă a avut laba pro-
babil în spre genunchiul drept. Mâna dreaptă este îndoită în unghiu drept.
Picioarele sunt îndoite în unghiu drept faţă de basin şi în unghiu ascuţit
dela genunchi. Labele picioarelor sunt unite în dreptul călcâielur. Este situat
în cenuşa ni vei ului de locui re S, la 0,80 m adâncime faţă de solul actual.
Groapa mormântului a tăiat o mică porţiune de arsură din nivelul de locuire
3, care se află Ia Sud-Sud-Est de schelet.
Mormântul Nr. 16 (fig. 55, 15). Matur (bărbat), în poziţie chircită,
pe partea dreaptă. Capul este la Est-Sud-Est 107° , picioarele la Vest-
Nord-Vest 310° , privirea către Nord-Nord-Est 11°. Oasele relativ bine
păstrate, dar cu lipsuri. Mâna dreaptă, îndoită puţin din cot, este lăsată pe
genunchiul drept, iar cea stângă, îndoită mai mult, în unghiu drept, pe
femuru] stâng. Este situat la O, 35 m adâncime faţă de nivelul solului actual.
Groapa mormântului întrerupe chirpicul ars al unei locuinţe dela baza nive-
lului de locuire 1.
*
Din aceste cincisprezece morminte, treisprezece sunt individuale (Nr.
1-6, 8, 10-15), unul dublu (Nr. 7) şi altul, probabil, triplu (Nr. 9). In
şase morminte individuale, scheletele sunt culcate pe partea stângă (Nr.
1, 3-4, 6, 10, 14) şi în alte cinci, pe partea dreaptă (Nr. 2, 8, 11-12, 15).
In mormântul dublu, un schelet este culcat pe partea stângă (Nr. 7 a) şi un
altul, pe dreapta (Nr. 7 b). In mormântul triplu(?) cele trei schelete au fost
culcate pe partea dreaptă (Nr. 9 a-c). Poziţia scheletelor diferă numai
în două morminte individuale. Astfel, într'unul, scheletul este culcat cu
bustul în sus (5), iar în altul invers, cu bustul în jos (13).
Scheletele au fost aşezate în gropi simple, săpate mai mult sau mai
puţin adânc, d(;)la un nivel suprapus imediat peste nivelul de locuiro 1. Pro-
babil că, tot dela baza acestui nivel, s'au săpat şi unele gropi cu resturile
do ceramică Usatovu. In niciunul din morminte nu s'au găsit urme dintr'o
construcţie de lemn 15 •
Faptul că aceste morminte nu s'au găsit într'un turnul, nu exclude posi-
bilitatea ca să fi existat aici un turnul, care a dispărut cu vremea prin dife-
15 Urme dintr'o const.rucţie de lemn s'au descoperit în unele din mormintele cu

ocru din Nordul Moldovei dela Glăvăneştii Vechi {"Studii şi Cercetări de Istorie Veche",
1, 1950, 1) şi Bogonos (ibid., II, 1951, 1, p. 112).
www.cimec.ro
n1
1
2
5 6
Fig. 56 . - Morminte cu ocru: 1-6.
www.cimec.ro
ritele lucrăride pe acest loc 16 • De altfel înafară de faptul ca m regiune se

găsesc mai mulţi tumuli, pe planul director sunt indicate două cote de cetă
ţuie, cota 32 la capătul de Nord şi cota 3.1Ia capătul de Sud. Pentru verifi-
carea ipotezei existenţei unor tumuli pe Cetăţuie, va trebui să se cerceteze
şi capătul sudic al acestei forme de teren, în dreptul cotei 35 v de pe planul
director. Din nefericire, lucrul acesta este ceva mai dificil, deoarece pe capă
tul sudic al Cetăţuiei s'a construit o locuinţă, nivelându-se cu acest prile.i
terenul respectiv.
In ceea ce priveşte dispoziţia mormintelor descoperite, se observă că
majoritatea se grupează într'un arc mare do cerc, în intel'iorul căruia snnt
câteva morminte dispuse oarecum în linie dreaptă (fig. 59). Este greu să se
precizeze care a fost mormântul principal. In afara arcului de cerc sunt numai
două morminte individuale (Nr. 6, 13). Pentru a se stabili dacă mormintele
au fost dispuse sau nu într'un cerc, va trebui să se cerceteze şi porţiunea
nesăpată, imediat dela Nord, în caro probabil că mai sunt morminte. Unele
din mormintele din arcul de cerc sunt mai adânci şi allele mai puţin adânci
(Nr. 11, 12), sunt suprapuse mai mult sau mai puţin (fig. 57, 6) de altele
mai puţin adânci (Nr. 2, 4). Dacă a fost un turnul, este foarte probabil că
mormintele mai puţin adânci, caro se suprapun pe cele mai adânci, s'au
săpat după ce s'a construit turnului pentru mormintele mai adânci.
Din grupa mormintelor mai adânei fac parte patru morminte dispuse
ÎIJ linie dreaptă în interiorul arcului do cerc (Nr. 8, 9, 1'1, 12) şi alte două;
de pe latura arculni de cerc (Nr. 7, 10).
Mormintele din această grupă se caracterizează prin adâncimea lor mai
mare, poziţia scheletelor şi oerul de pe oase sau de sub ele. Adâncimea mor-
mintelor din interiorul arcului de cerc variaziî între 0,62 m -1 m, iar a
acelora de pc latura arcului de cerc între 1,40 - 1,85 m. Gropile acestor
morminte ajung până la nivelurile de locuire 4 şi chiar 5.
In ceea ce priveşte poziţia scheletelor, cinci sunt culcale pe partea
dreaptă şi trei pe stânga. Chircirea este mai accentuată la maturi şi mai
moderată la copii. Poziţia mâinilor variază. Numai în două cazuri mâinile
împreuna te se găsesc în faţa feţei (Nr. 8, 11). Alteori, au următoarele poziţii:
împreunate între genunehi şi piept (Nr. 12), întint:e în spre basin (Nr. 9 a),
una pc piept şi alta adusă spre faţă (Nr. 7 a) şi, în fine,· aduse în sprl'
genunchi (Nr. 10).
Numai în mormintele din această grupă s'a găsit ocru pe oase. In două
din aceste morminte, oasele sunt vopsite cu roşu (Nr. 7, 9), în alte trei, sunt
urme vagi de ocru pe oase (Nr. 8, 11, 12) şi, în fine, într'un singur caz,
sub oase s'a depus o pătură subţire de ocru roşu.
'" "Studii şi Cercetări de Istoric Veche" 1, HJ50, 1. p. 62; 1, 1950, 2, p. 110.
www.cimec.ro
12!)
1 2
5 6
Fig. 57.- Morminte cu ocru: 1. Mormântul 7 (dublu); 2. Mormântul 9 (triplu ?) ;
3-5. Mormântul 10-12; 6. Mormânlul 11 suprapus în parte de mormântul 2.

www.cimec.ro
De asemenea, tol numai din această grupă fac parte un mormânt dublu
şi altul triplu (?).
Inventarul m ormintelor din această grupă este reprezentat numai
printr'un vas (Nr. 12) (fig. 53, 2 = 58, 1) şi un disc de cochilie (Nr. 7 a)
(fig. 53, 4 = 58 , 3) .
Din grupul m ormin telor mai puţin aclânci fa c parte patru morminte
(Nr. 1-4.), a căror adâncime faţă de solul ac tua l variază între 0,35m- 0,45m.
Trei din aceste morminte au scheletele culcate pe partea stângă, un singur
Fig. 58. - Obiecle din inventarul mormintelor cu ocru.
schelet este culca t pe partea dreap t ă . Chi l'ciroa esLe mai mode ra tă la copii,
şi mai acc en tua Lă la oameni mari. Mâinile sunL îndreptate în spre genunchi
(Nr. 1), în faţa feţe i (Nr. 3, 4) sau în dreptul unui vas (Nr. 2).
Inventarul acestor morminte este reprezentat numai printr'un vas cu
toarta uşor supraînălţată (Nr. 2) (fig. 53 , 1) şi un disc din cochilie (3),
(fig. 53 , 3).
Din acea s t ă grupă de morminte numai cele două morminte care sunt
suprapuse peste alte două din grupa precedentă sunt de sigur ulterioare
celor din grupa mai adâncă peste care sunt suprapuse.
In ceea ce priveşte celelalte morminte, care se găsesc oarecum la acelaşi
nivel cu aceste două morminte, s'ar putea, dar ·nu e sigur, ca şi ele să fi
fost să pat e dintr'o vreme ulLerioară înmormântărilor mai adânci şi anume,
după ce s'ar fi construit turnului.
In grupul mormintelor mai puţin adânci, nu s'au găsit morminte duble
sau eventual triple şi nici ocru pe oase sau sub ele, ca în cazul mormintelor
mai adânci.
Referitor la scheletele care sunt culcate într'o poziţie deosebită, pe
spate şi cu bustul în sus (Nr. 5) sau pe piept şi cu picioarele chircite spre
stânga (Nr. 13), s'a observat că au labele mâinilor aduse pe basin.
După un topor fragmentar de lupt ă, din piatră (fig. 53, 5 = 58, 2),
găsit pe pieptul scheletului culcat pe spate, se poate deduce, că avem de
a face cu un luptător.
www.cimec.ro
131
rm..
~~ ·'
1
0.-:::.11
o&y
10
P·lanul Mormintelor
N dela
s STOICANI "Cetătuie"
1949
.
O Z 3 m.
Fig. 59
www.cimec.ro
. Din punct de vedere al cronologiei relative, grupul mormintelor cu

ocru de pe Cetăţuia ar putea fi contemporan cu resturile de locuire Usatovo
mai noi, de pe locul cimitirului hallstattian, deoarece gropile mormintelor
au fost săpate într'o regiune cu resturi de locuire Usatovo mai vechi. In
acest fel, mormintele cu ocru de pe Cetăţuie, corespunzând nivelului de locuire
mai nou din aşezarea dela Folteşti, s'ar putea să dateze ca şi acestea dela
începutul epocii Bronzului.
V. AŞEZAREA HALLSTATTIANA
Aşezarea hallstattiană dela Cetăţuia dela Stoicani se caracterizează

prin cea cincisprezece gropi mari, în formă de clopot, săpate dela baza unui
strat de cultură. Unele dintre ele au fost secţionate de pereţii suprafeţei
(fig. 6, 2-5). Aceste gropi, adânci uneori până la 2 m, au servit, atât
pentru depozitarea resturilor de bucătărie (oase de animale, de peşti, scoici,
etc.), cât şi a fragmentelor ceramice, a ceuuşei etc. Erau, deci, gropi de gunoaie
şi nu de provizii. Din conţinutul lor rezultă că oamenii din acea vreme
se îndeletniceau cu creşterea vitelor şi cu pescuitul. Deşi nu sunt încă indicii,
înafară de aceste preocupări economice, de sigur că era practicată şi agri-
cultura de către triburile hallstattiene de aici.
In legătură cu locuinţele acestor oameni, nu avem încă dovezi arheologice.
Este probabil că locuiau în colibe simple, construite din trestie la supra-
faţa solului.
Inafară de ceramică, în cuprinsul aşezării nu s'a mai descoperit niciun
alt element de inventar hallstattian. S'au găsit, doar întâmplător la supra-
faţă, două vârfuri de săgeată de bronz cu două tăişuri. Prezenţa acestor vârfuri
de săgeată nu ne ajută la datarea aşezării hallstattiene, deoarece nefiind
găsite în timpul săpăturilor, nu se pot pune în legătură sigură cu resturile
de locuire hallstattiană de pe Cetăţuie.
Vasele hallstattiene de pe Cetăţuia dela Stoicani au fost confecţionate
din pastă bună, foarle bună şi grosolană. Majoritatea vaselor sunt din pastă
bună şi grosolană. Numai foarte puţine exemplare sunt dintr'o pastă foarte
bună.
In grupul vaselor din pastă de calitate bună, se deosebesc două categorii.
Din prima fac parte exemplarele dintr'o pastă omogenă, bine frământată,
compactă şi sonoră, care conţine în in~erior bucăţele de cioburi de coloare
cenuşie de calcar, de obicei bine pisate. Interiorul pastei este de coloare
neagră, iar straturile superficiale, netezite şi lustruite, au pe ambele feţe
aceeaşi coloare, cenuşie sau neagră-cenuşie, sau sunt de coloare cenuşie pe
faţa interioară şi cărămizie pe cea exterioară. De asemenea, uneori, la exte-
www.cimec.ro
rior stratul este mai subţire şi de coloare cafenie, iar la interior, ceva mai
gros şi de coloare căr·ămizie.
Din categoria a doua sunt vasele dintr'o pastă mai puţin compactă şi
omogenă, mai poroasă şi cu bucăţele de cioburi de coloare cenuşie sau cără
mizie, pisată ceva mai grosolan. La exterior, vasele acestea au o coloare
cenuşie deschis şi mai rar, neagră şi cu luciu.
Prin ardere secundară, fragmentele ceramice din aceste două categorii
devin mai consistenle şi prezintă, uneori, la interior crăpături, iar la exte-
rior, un fel de bulbucare a suprafeţei. Deşi arderea secundară a fost foarte
puternică, contribuind uneori chiar la zgurificarea ceramicei, totuşi câteodată,
vasele prezintă coloare cenuşie pe ambele feţe. ,
Din pastă foarte bună s'au confecţionat vase cu pereţii mai subţiri. Această
pastă se caracterizează printr'o mai mare consistenţă, o frământare mai îngri-
jită, materii degresante foarte fin fărâmiţate şi prin lustrui foarte îngrijit
executat, chiar cu sclipiri metalice, pe una sau pe ambele feţe ale vasului.
Puţinele exemplare confecţionate din această pastă au interiorul de coloare
neagră-cenuşie, iar stratele superficiale prezintă, la exterior, coloarea neagră
sau cenuşie cu pete dela Hambare, iar la intcrior,câtcodată,coloarea cărămizie.
In fine, pasla mai grosolană cstf ncomogcuă, poroasă şi cu aspect foarte
zgrunţuros în spărtură. In interiorul past.ci, s'au introdus următoarele
materii dcgrcsante: cioburi pisate mai grosolan de coloare cenuşie şi cără
mizie, pietricele şi bucăţi de calcar ceva mai mari şi, uneori, chiar pleavă.
Pasta este în interior de coloare neagră-cenuşie. Straturile superficiale, a
căror grosime variază, au pc ambele feţe aceeaşi coloare, neagră-cenuşie
sau cărămizie, sau sunt de coloare neagră pe faţa externă şi cenuşie-cafenie
sau ci'îrămiiie, pc cea intemă. lJncle fragmente sunt. lustrU'ite îngrijit
pe faţa exlerioară, de coloare neagră.
Limitele dintre aceste categorii nu sunL prea rigide, deoarece între ele
se pot intercala şi exemplare de tmnsiţie.
In genere, pasta bună de coloare neagră şi cu luciu metalic este puţin
f1·ecvcntă în sectorul săpat în aşezarea hallstattiană dela Stoicani.
a) Vase din pastă bună (cele două categorii). 1. Vase mari, biLronconice,
~~u partea superioară dcsvoltată şi cu marginea răsfrântă_ înafară (fig. 60, 1, 2
= 64, 1, 3-9). Arcui rea marginii poate fi lină pe ambele feţe, sau uneori,
lină pe o faţă şi accentuată pe cealaltă. Numai eâteva mat·gini cu buza
plată în interior sunL răsfrântc puţin înafară (fig. ()0, 8-9). Vasele acestea
se caracterizează pl'in forma mai mulL sau mai puţin bombată a pântecu-
lui, ca şi prin proeminenţele conicc eu vârful în sus, aplicate pc partea supe-
rioară a pântecului, imediat sub pragul incipient dela baza părţii superioar·e
a vasului. Funrlul acl'stor vase l'St.t> drept. In ceea ce priveşte decorul, s'a
www.cimec.ro
găsit numai un fragment cu caneluri orizontale, imediat după marginea

răsfrântă înafară şi arcuită lin pe ambele feţe (fig. <'IO, 6).
Vase bitronconice mai mici, cu marginea răsfrântă înafară, cu pereţii
părţii superioare drepţi, şi cu canta din dreptul pântccului mai mult sau mai
puţin accentuată. Uneori, prin îngroşarea pereţilor vasului în dreptul pânte-
cului se formează un prag destul de pronunţat. lntr'un caz, pe partea
superioară a vasului a fost prinsă o toartă. In ceea ce priveşte decorul, pe
umărul unui exemplar din pastă ceva mai grosolană, suut impresiuni ovale
(fig. 60, t5) iar pântecul unui alt exemplar este decorat ru caueluri oblice
superficiale (fig. 60, 9).
2. Vase mari, cu marginea răsfrântă înafară, cu gf1tul scurt şi cu pântecul
foarte bombat, separat de gât printr'un prag mic (fig. 60, 11 = 64, 4)·
Această formă este dorivată din cea bitronconieă. Prin scurtarea pă1·ţii
superioare a vasului s'a desvoltat mult pântecul. Va;-:cle Je această formă
sunt decorato pe umăr cu impresiuni ovalc şi cu proeminen~e organice, proe-
minen~c aplicate, de formă conică sau semiovală, uueori cu vârful îndreptat
în sus. Pc o formă înrudită, pântecul este decorat cu un brâu alvcolar cu
crestături foarte fine oblice, asotiato cu o procmineuţă semiovală. Dintre
vase similare mici, din pastă buuă de coloare neagră şi eu lustru, s'a găsit
un singur exemplar.
3. Străchini conice cu marginea îndoită în interior (fig. 60, 12-16, 22).
Suut tot atât de frecvente ca şi vasele bitronconice. La interior, pereţii
sunt neteziţi mai îugrijit decât la exterior. In genere, pasta esle mai omogenă.
Se deosebesc mal multe variante, după forma marginii. Astfel, marginea,
scundă şi arcuită lin sau mai accentuat, poale fi subţiată şau îngroşată
şi eu buza rotunzltă sau plată, în timp ce marginea înaltă şi arcuită lin are
de obiceiu aceeaşi grosime cu pereţii vasului.
Exemplarele eu marginea scundă sunt mai frecvente deef1t cele cu margi-
nea înaltă. De asemenea, primele sunt dccoratc mai des, pc umăr·, cu caneluri
şi foarte rar şi în interior, cu un decor din dungi în relief (fig. 60, 2). De
eele mai multe ori, pc umăr, sunt caneluri oblice superficiale, mărunte şi
apropiate, dela stânga la dreapta şi mai rar dela dreapta la stânga. In puţine
cazuri, marginea plată ceva mai desvoltată este dceorată eu eaneluri late,
oblice şi puţiu adânei, în formă de faţete (fig. GO, 13). Jnafară Jc acestea,
uneori, în loc de ca uel uri, pe urnă ml străchiuilo1· eu marginea mai înaltă,
sunt doar improsiuni oval unghiulai'e, dispuse oblie sau chiar vertical
(fig. 60, 15), şi într'un caz oblic şi vertical, pe acelaşi vas. Jn fine, dungile
oblice sau verticale de pc umerii a două străchini cu marginea scundă, trebul'
considerate ca reminiscenţe ale> canelur-ilor obliee sau verticale (fig. 60, 12).
www.cimec.ro
135
r-(~-.-
'1
*---- -·- ~
ci
<O
www.cimec.ro
136 MATERIALE ARUEOLOGICF.
Pc u11 exemplar cu marginea îndoită uşor la interior este o toartă

prinsă vertical (fig. 61, 13).
/1. Vase mari cu buza plată şi pere(ii obliei. Un exemplar (fig. 60, 19).
5. Vase bitronconice scunde cu gura larg deschisă şi cu marginea răs
frântă înafară, diu pastă neag1·ă, cu lustru la exterior, iar la interior numai
pc partea superioară. Pc fu11d au numai un uşor umbo. De o parte şi de alta
a pragului, de pe maximul de rotuuzime a vasului, este câte o grupă din două
mici proemirwnţe couiee alăturate. In alte cazuri, se observă pe prag părţile
inferioare a iJouă torţi netezite la capete, în formă de apucătoare, între
care sunt câte trei proeminenţe conice de o parte şi de alta a ~asului (fig. 63,
li = fi4, 2), sau numai câte una, ca pe un vas mai mic şi deformat parţial
de incendiu (fig. (j3, 7). De asemenea şi urmele toartelor de pe margine au fost
netezite cu destuHî grije. Porţiunile uetcziLe sunt cenuşii, fără lustru. Vasele
acestea au avut la Ol'igine două toarte supraînălţate. Hupându-se probabil
toartele, s'au păstra! numai capetele inferioare, care au folosit ca apucătoare.
O variantă in nulită cu aceasta este cea bitronconică, cu pereţii părţii
i11fcrioare arruiţ.i, cam prezintă pe prag patru grupL' a ci\tc donă proeminenţe
plate unghiulam, îndreptate in sus, iar pe umiir, două şiruri orizontale din
impunsăl uri (fig. 60, 17).
6. Ceşti (fig. 60, 17-18, 21 = (ii, 1--6). Exemplare eu toartă supra-

înălţată, din banJă mai îngustă şi cu pereţii foarle puţin arcuiţi (fig. 60, 20).
Ceşti eu toartă supraînălţată, cu lustru la exterior, iar la interior,
numai pc partea superioară. Pcrcţii vaselor din pastă neagră sunt de cele
mai multe ori drcp(i (fig. 6~1, 5 '= 64, 3) şi numai în eâleva cazuri, sunt
arcuiţi la partea inferioară (fig. fi3, 2). In ultimul caz. pa~ta esle mai groso-
lană şi forma vasului mai vutin îngrijit excnrlatil. De aspm(•Jica, l.oarta,
din bandă de sec(iuuc rcrtangulară, uneori destul dl' asimctrieiî, C'StC' mai
scundă şi mai puţin elegant ar<.;uită. In general, la pxemplarele ,.u loar!P
mult supraînăltate, banda loarlei csle uşor eoneavă în spre marginea ceştii
şi se continuă apoi drept (fig. (jj, 8-9). Partea infcrioa1·ă a vasului esle
decorată eu pi·oemiHcnţe miei, eouice, imediat sub prag şi cu caneluri oblice,
destul de accentuate (fig. (j0, 22). Proeminenţe conice, grupate câte două
:-:e întâlnesc şi pc pmgul ceştilor mai mari (fig. 60, 21).
Ceştile biLmnconice, Jin pastă mai grosolană de coloare cafenie, sunt
,Jecorate, pc pântce, <.;U şiruri orizontale din împunsături verticale (fig. 61, 3),
:-:au cu caneluri oblfce superficiale, dela dreapta la stânga (fig. 61, 1),
asociate cu proemincnţ.e organice. Intr'un caz, su11t numai proeminenţe mici,
conice, pe maximul de rotunzime a vasului (fig. 60, 18).
Ceşti mai mari (?) eu toartă, cu gâtui desvoltat şi cu pântecul rotunzit,
"unt decorate pe giH cu grupe din alveole oblice şi din dung-i orizontale şi
www.cimec.ro
CETi\ŢuiA DELA STOICANI 137
par11.lele adâncite (fig. 61, 5), iar _pc pântcc, cu cauelur-i verticale ;;au oLlke,
mai mult sau mai puţin superficial.
Unele din vasele mari din pastă bună sunt prevăzute cu toar'te diu
bandă lată, de secţiune rectangulară (fig. 61, 7) şi mai rar, plan convexă
~i cu deschiderea scmiovală, ovală. sau rotundă. In câteva cazuri, toarta
·_·_---·--~~
<~J/·-
/
- ,.._ -,., .... .: ..

// ---
14
Jt'ig. 61. -- Fragmente ceramice din H allstatt.
www.cimec.ro
138 MATERIALE AHHEOLOGICE
masivă este decorată, la exterior, cu o nervură mediană (fig. 61, 10). Unele
toarte sunt prinse pe corpul vasului, imediat sub pragul de pc umăr. lntr'un
asemenea caz, sub partea inferioară a Loartei se află o bandă arcuit.ă in relief
(fig. 61, 11 = 64, 8).
Fundurile propriu zise ale vaselor mari din pastă bună HJOL drepte sau
foarte uşor arcui te~ De asemenea, spre fund, pereţii sunt drepţi sau uşor
concavi. Fundurile vaselor mici sunt drepte sau uşor conrave. Fundurile
vaselor mici, sunt drepte şi prevăzute, uneori, cu lln'ho.
In ceea ce priveşte decorul, înafară de canelurile de pe umărul străchi
nilor şi de pe vasele bitronconice mici, se întâlnesc motive imprimate pro-
babil cu torqucsul pe corpul vaselor mai mari, a căror formă nu poate fi
determinată totdeauna cu precizie.
Repcitoriul motivelor imprimate se compuuc din:
1. Impresiuni în formă do capete simple de spirală, imprimat.P, pro-
babil, cu un capăt de sârmă răsucită, eveJttual cu capătul torquesului (fig.
62, 1-3). In mijlocul răsucirii spiralice se observă o porţiune rotundă cru-
ţată, care corespunde cu golul din capul răsucirii simple spiralice a torque-
sului. Decorul acesta este dispus pe partea superioară a vaselor mari, într'un
singur şir orizontal sau oblic, sau în două şiruri paralele orizontale; care,
uneori, se ating. De obicei impresiunile sunt aşezate în acelaşi sens şi mai
rar, şi în sens invers (fig. 62, 3). Cele câteva fragmente decorate cu astfel de
motive, provin mai mult ca sigur dintr'un vas mai mare, lustruit la exterior,
din pastă mai puţin omogenă, de coloarr neagră la exterior şi cărămizie,
la interior.
2. lmpresiuni ÎII formă de S, dispuse în şiruri orizontale şi oblice, sub
dungi cu crestături verticale, sau între asemenea dungi, formând benzi pe
corpul vasului (fig. 62, 5 = 64, 5). Se deosebesc două feluri de impresiuni
în S: unele formate din două impresiuni separate, o dungă arcuită semicir-
cular şi o alvcolă oval ascuţită şi altele, dintr'o siugură impresiune în formă
de S.
3. Impresiuui triunghiularc, mai îualtc sau mai scunde, către baza
părţii superioare a vaselor bitrouconice, <.lin pastă grosolană, de coloare
neagră la exterior şi cărămizie, la iuterior (fig. 61, 4 ). Decorul acesta este
asociat şi cu proeminenţe conice cu vârful îndreptat în sus.
4. lmpresiuni semicirculare pe umărul vasului (fig. 62, 15).
5. Benzi unghiulare şi orizontale din dungi zimţa te vertical, asocia Le
cu cercuri mici imprimate, pe vase cu pântecul bombat, din pastă mai po-
roasă, de coloare neagră la exterior şi cu luciu (fig. 62, 6, 62, 7 = 64,7, 62,
8 = 61, 6). Umărul este decorat cu o dungă orizontală sau cu o bandă din
dungi orizont.alc, iar p:111tccul eu hc11zi lmghiularc>, asociate într'un caz nu
www.cimec.ro
numai la partea lui inferioară şi cu dungi orizontale. Pe alocuri, se mai

întâlnesc urmele încrustaţiei cu alb. De asemenea, se observă cum s'au
imprimat uneori, două cercuri pe acelaşi loc.
5. Dungi orizontale şi oblice, imprimate probabil cu torquesul şi încrus-
tate cu alb (fig. 62, 10). In spaţ,iile roctangulare, se află câte un motiv rotund,
imprimat destul de neîngrijit, uneori, de două ori pe acelaşi lo.c. Porţiunile
cruţatc, din interiorul dungilor, sunt oblice, puţin adânci şi distanţate.
lntâi, s'au imprimat dungile orizontale şi apoi cele oblice, care le suprapun
pe margine.
6. lmpresiuni oval ascuţite, dispuse în două şiruri orizontale, pe partea
superioară a vasului (62, 11-12).
7. Benzi din arcade ineizate împreunatc (fig. 62, 14), sub dungi orizon-
tale şi oblice, imprimate cu torquesul.
8. O dungă în zigzag adâucită, pe partea superioară a vasului (fig. 62, 9).
9. Adâncituri rotunde, dispuse orizontal, sub o dungă orizontal inci-
zată (fig. 64, 9). 1nafară de acestea, în dreptul unei proemiuenţo organice,
alungită vertical, sunt şi adâncituri oblice, aşezate între proeminenţe şi
şirul orizontal din adâncituri rotunde.
lnafară de molivelc decorative amintite; vasele hallstattiene dela
Stoicani mai sunt dccorato şi cu proeminenţe organice şi aplicate.
Proeminenţele organice sunt rare şi relativ mici. Forma obişnuită este cea
conică. Numai într'un singur caz, o proeminenţă îndreptată cu vârful în
sus este cu formă de corn şi are baza decorată cu impresiuni triunghiulare
neregulate.
Majoritatea proeminenţelor sunt aplicate. Dintre acestea, câteva exem-
plare cu vârful în sus au fost aplicate sub pmgul de pe partea superioară
a vaselor mari bitronconicc din pastă neagră şi cu lustru, Ia exterior şi cără
mizie la inter-ior. Cele mai multe dintre aceste proeminenţc au baza limitată
parţial cu dungi arcuilc (fig. 62, 13). Numai un singur exemplar prezintă
în jurul bazei impresiuni r-cctangularc neregulate. Pc al le vase, sunt proemi-
nenţe mici, conice şi cu vârful îndreptat, uneori, în sus, aplicate sub dunga de
pe partea superioară a vasului, sau proemineuţo mari, conice aşezate pc pereţii
vasului. Intr'un caz, o proeminenţă mică, conică prezintă o adâncitură
pe cap. De asemenea, pe unele vase sunt procminenţc în formă de arc de cerc,
care, uneori, prezintă o alveolare mediană. Proeminenţele plate şi cu marginea
arcuită de pe pântecul bombat al vasului au servit probabil ca apucătoare.
Inafară de proeminenţelc simple, se cunosc în câteva cazuri şi proemi-
nenţe duble, cu vârful îndreptat în sus, aplicate sub dunga de pc umărul vasului.
Aceste procminenţc sunt de formă conică, semiconică sau plate şi an margi-
nile mai mult sau mai puţin arcuite.
www.cimec.ro
b) Vase din pastă foarte bună. S'au găsit numai câteva exemplare din vase
mai mari bitronconice şi cu marginea răsfrântă înafară şi unele vase bitron-
conice mai mici, cu pereţii mai subţiri, dintr'o pastă de coloare neagră
12
10
"
13
.Fig. 62. -
'"
Fragmente ceramice din Hallstatt.
sau cafenie, în interior şi de coloare cafon ie, pe faţa in temă şi neagră cenuşie
pc cea externă.
c) Vascdinpastă grosolana. 1. Vase eu pereţii părPi superioare drepţi,
sau foarte puţin arcuiţi şi cu buza plată (fig. 63, 1). Pereţii fără lustru pe
ambele feţe, în genere, nu snnt prea groşi, faţă de dimensiunile vaselor.
www.cimec.ro
Partea superioară a vasului este decorată cu un brâu alveolar aplicat, cu

alveole oblice, în legătură cu proeminenţele semiovale, prinse orizontal şi
rareori, îndreptate în sus. Pc unele proeminenţe mai mari, este o alvcolaw
mediană. De asemenea, buza plată a vasului este în mai multe cazuri, cane-
3 5
Fig. 63. - Vase din Hallstatt.
lată oblic, dela dreapta la stânga, prin impresiuni ovale, dispuse pe toată
lăţimea ei sau numai pe cun ta exterioară (fig. 61, 14). Pe un exemplar de
formă înrudită, marginea puţin îngroşată este decorată, la exterior, cu dungi
oblice incizate, dela dreapta la stânga, probabil reminiscenţe de caneluri
(fig. 61, 15).
2. Vase cu pereţii părţii superioare arcuiţi nedecoraţi (fig. G3, 2), sau
decoraţi cu patru proemincnţc plate, prinse orizontal şi prevăzute cu o adânci-
tură mediană (fig. 63, 3).
www.cimec.ro
3. Vase cu pântecul mai mult sau mai puţin rotunzit şi cu marginea

răsfrântă puţin înafară. Partea superioară a corpului eslo decorată cu un
brâu alveolar, aplicat orizontal şi asociat cu o proeminenţă mare cu adân-
ciLură mediană. Marginea este canelată uneori deElul de accentuat, prin
5 6
. 8
Fig. 64. - Fragmente ceramice şi vase din Hallstatt.
impresiuni în spre canta exterioară. InLr'un caz, marginea plată şi oblică a

buzei este decorată la interior cu un şir do alvwle mici rotunde (fig. 61, 12).
*
Din inventarul ceramic hallstattian, deEcoperit până în prezent pe
Cetăţuie, rezultă că sunt trei forme mai frecvente:
a) vasele bitronconice cu marginea răsfrânlă înafară ~i cu partea superi-
oară alungită, b) străchinile, în special, cu marginea îndoită ::curt spre inte-
rior şi c) vasele din pastă mai grosolană cu pereţii părţii superioare drepţi
sau convecşi. In schimb, sunt foarte rare vasele cu două apucătoare laterale
(în locul toartelor, care au fost îndepărtate) şi ceştile cu toartă supraînălţată.
www.cimec.ro
Cea mai mare parte a materialului ceramic din aşezarea hallstattiană

de pe Cetăţ.uie provine din gropile mari, mai muH sau mai puţin în formă
de clopot. In special, în groapa de deasupra mormântului 7 din grupul mor-
mintelor cu ocru, s'au găsit foarte multe fragmente ceramice hallstaLLiene,
din vase de diferite dimensiuni, sparte din vechime şi depozitate, apoi, în
stare fragmentarii în groapă. De asemenea, şi în celelalte gropi hallstattiene
vasele mai mari au fost depuse Lot în stare fragmentară.
Din analiza inventarului ceramic din aceste gropi, se pot trage anumite
eonduziuni referil<:r Ia asocicrile dintre diferitele forme ccramicc, cu rezerva
de a fi verificate prin săpăturilc viitoare .. Astfel, se observă că cea~ca cu
toartă supraînălţată, ca şi vasul mic bitroncouic şi cu două apucători late-
rale în loc de toarte, apare 1111mai într'un singur caz împreună cu o strachină
cn marginea înaltă şi cauelată, îndoită în spre interior. In schimb, această
formă de ceaţ:că nu s'a găsit niciodată împreună cu străchinile cu margiuca
scundă îndoită în spre interior. In mod obişnuit, cea~ca cu toartă supra-
înălţată înso(eşte, atât va~cle mari şi mai mici Lilronconice cu margiuca
răsfrântă înafară, cât şi vasele cu marginea răsfrâută, gâtui scurt şi cu pântecul
bombat. De asemenea, în ceea ce priveşte decorul s"a constatat că, această
cea~că apare alături do vasele ornamentale cu caneluri late, procminenţ.e,
alveole, decor din dungi orizontale imprimate cu Lorqucsul, sau cu impre-
siuni simple triunghiulare, sau în formă de S.
In celelalte gropi, în care nu se întâlneşte ceaşca, se constată că,
straehina cu marginw scundă şi candată umori oblic pe margine este
amr.iată cu vafcle bitronconice cu marginea răsfrântă înafară, cu vaEele cu
pereţii părţii superio:~re drcp~i sau convexi, dccoraţi cu brâuri alveolare,
pro(minen(e şi, uneori pe buză, cu impresiuni oblice. De asemenea, decorul
înafară de impresiuni oblice, mai este reprezentat şi prin motive unghiulare
din dungi imprimate, asociate cu cercuri imprimate. In ambele cazuri, eera-
mica neagră şi cu lustru, la exterior, este mai rară în comparaţie cu celelalte
specii ceramice.
In ceea ce priveşte vasele mari bitronconice şi cu marginea răsfrântă,
nu se poate preciza încă, dacă înafară de exemplarele cu pântccul rotunzit,
asociate de obicei cu ceştile cu toartă supraînălt ată, nu sunt şi aHele cu pânte-
cul mai puţin rotunzit, şi chiar cu o cantă pe pântE:c, cum sunt unele vase
bitrouconice de dimensiuni mai mici.
Avându-se în vedere asocierile din inventarul ccramic al aşezării hall-
stattiene de pe Cetăţuia dela Stoicani, nu ar fi exclus ~ă fie documentate
şi aici, ca şi în cimitirul hallstattian dela Vest de Cetăţuie, două faze de
locuire, care se plasează tot între 700 şi 500 în e. n. 17 • Puncte de sprijin
" Vezi rapo.rLul săpăturilor din cimitirul hallstattian dela Stoicani.
www.cimec.ro
pentru datare ne oferă cimitirul oamenilor din această aşezare, cu care se

pot stabili analogii, atât în ceea ce priveşte formele vaselor, cât şi decorul
de pe ele.
In cimitir ca şi în aşezare, se întâlnesc următoarele forme de vase:
ce~ti cu toarta supraînălţată; vase mici bitronconice cu toarte supraînălţate
în cimitir sau îndepărtate în aşezare, şi resturile lor inferioare folosite ca
apucători; vase bitronconice cu pântecul rotunzit, forme reduse în cimitir
ale celor mari din aşezare; vase cu marginea răsfrântă, gâtui oblic scurt şi
cu corpul bombat, forme reduse în cimitir după cele mari din aşezare; vasP
cu pereţii părţii superioare drepp sau convexi şi decoraţi cu brâu alveolar
sau numai cu proeminenţe.
Din punct de vedere al frecvenţei formelor, sunt deosebiri între cimitir
şi aşezare. Astfel, în timp ce în cimitir predomină ceştile cu toarta supra-
înălţată, în aşezare, vasele acestea sunt rare, întâlnindu-se în schimb mai de~
străchinile şi vasele cu pereţii părţii superioare drepţi sau convexi.
In ceea ce priveşte decorul, se pot stabili apropieri între ceramica din
aşezare şi cimitir. Astfel, în ambele cazuri se întâlnesc caneluri, brâuri
alveolare şi proeminenţe. In general, decorul de pe vasele din aşezare este
mai bogat şi mai variat.
Ceramica hallstattiană din aşezarea de pe Cetăţuia dela Stoicani, ca
şi ceramica hallstattiană din cimitirul dela Vest de aşezare, se încadrează
prin forme şi decor, în Hallstattul local mijlociu şi târziu din spaţiul car-
pato-dunărean 18 •
VI. CONCLUZIUNI
1. Aşezarea neolitică
Prin săpăturile din 1949 s'au confirmat observaţiile stratigrafice mai

vechi, făcute cu prilejul sondajelor din 1946 şi 1948 şi s'au adus date noi în
legătură cu felul de viaţă al oamenilor care au locuit aici în treapta mijlocie
a barbarici.
In ceea ce priveşte stratigrafia, s'au găsit două straturi de cultură Gumel-
niţa-Ariuşd, cuprinzând şase nivele de locuire, distruse prin incendii vio-
lente. Aceste nivele de locuire sunt documentate, atât prin diferenţa de coloare
şi de consistenţă a pământului 1 cât şi prin resturile de locuire dela baza
lor. Astfel, stratul inferior este format din două nivele de locuire (5 şi 6),
dintre care cel mai nou, subîmpărţit în alte două subnivele (5 a şi 5 b) face
trecerea către stratul superior. Acesta din urmă ~stc constituit din patru
>• Vezi raportul săpăturilor din cimitirul hallstattian dela Stoicani, pentru legă
turile şi încadrarea aspectului hallstaLLian din Sudul Moldovei.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI i45
nivele de locuirc (1-'t), dintre care nivelul <l se subimparto in două sub-
niveluri principale(~ a şi 4 b). La rândul lui subnivelul superior 4 a, este
susceptibil de a fi împărţit în alte două subniveluri secundare (It a 1 şi 4 a 2 ).
Hesturilc de cultură materială din ambele straturi aparţi11 razei mai
vechi, a aspectului cultural Gumelnita--Ariuşd din regiunea de dealuri
din Muntenia, care corespunde eu o fază ve!'he Ariuşd şi eu inceputurile
culturii Gumelniţa (Gumelniţa A 1 ).
Relativ la felul de vieaţă al oamenilor din această aşezare, s'a incercat
~ă se reconsLitue planul urmelor de locuire, să se determine modul de con-
strucţie al locuinţelor şi să se precizeze dcsvoltarea economică.
Planul locuinţelor din fiecare nivel de locuire s'a întocmit cu oarecare
aproximaţie, deoarece negăsindu-se masse mai mari de chirpic ars, s'au
folosit numai podincle din lut bătătorit, vetrele şi porţiunile !le pământ
ars. HeconsLituirile s'au făcut mai ales cu ajutorul podinelor, al căror
contur nu s'a putut determina precis, din cauza deranjamentelor ulterioare
şi a greutăţii de a se deosebi totdeauna în timpul săpatului pământul bătă
torit de restul pământului nebătătorit.
Majoritatea urmelor de locuinţe provin din primele trei niveluri, unde
erau dispuse în mai multe şiruri de-a-lungul axului longitudinal al aşezării.
Suprapunerea mmolor de loruirP sp Pxplică, probabil, prin refacerile
succesive ale locuinţelor.
In gc11ero, în fiecare nivel de locuire, mai ales din stmtul superior, se
parP că se folosea terenul aşa cum se găsea, fără o nivelare în prealabil,
decât cel mult în dreptul podinei locuinţei.
Cele mai multe locuinţe erau probabil colibe simple, do formă nepreci-
zată şi de miei dimensiuni, construite la suprafeţele solului din trestie,
nuiele şi foarte pu(.in chirpic. Pe jos, colibele erau fetuite cu unul sau mai
multe straturi subţiri de lut, hine băLăloril.
Vetrele, de formă rotundă sau uneori ovală, cu una sau mai multe
fcţuicli, s'au construit în afara colibelor, direct pe pământ, sau într'un
caz, din mvelul de locnire 1, poaLe chiar în interiorul colibei, dacă platforma
de coloare gălbuie pe care zăcea pământnl ars d(' sub feţuiala veche, aparţine
unei podine nearse.
Prin arderea tresLiilot· şi a nuielelor s'a format o mat·e eantitate de
Cl•nuşă, care se întâlneşte frecvent în aproape toate nivelurile de locuire.
Faptul că uneori, podinele din lut bătătorit nu sunt arse, înseamnă că
focul a fost de lungă durată şi do o intensitate nu prea mare.
Inafară de colibe, în ecl mai vechi nivel de locuire s'a găsit şi o groapă
bordei, de formă ovală neregulală, săpată în pământ şi_ ~.:u suprastructura,
probabil din tt·cstic şi lemn.
10 -- Mater!.'lle Arheolo,l!;ice - c. ~55:3
www.cimec.ro
Gropile din preajma locuinţelor nu s'au putut observa decât în pământul

galben din cel mai vechi nivel de locuire. Cele mai multe, după conţinutul
lor: cioburi, cenuşă, bucăţi de cărbune şi de chirpic ars, par să fi fost gropi
de gunoaie. Inafară de acestea, este foarte probabil ca unele dintre ele să fi
fost folosite şi ca gropi de provizii, mai ales cele rotunde şi cu pereţii căp
tuşiţi cu o lipitură subţire de lut.
La nivelurile de locuire din stratul superior, s'au găsit câteva plăci
de cuptor perforate, de lut ars, aplicate pe o împletitură de nuiele subţiri.
Prezenţa lor presupune o ardere mai îngrijită a vaselor în cuptoare, care
uneori se putea face chiar într'o atmosferă oxidantă.
Resturile arheologice descoperite până în prezent în aşezarea neolitică
dela Stoicani ne atestă o populaţie autohtonă care a evoluat lin, de-a-lungul
mai multor generaţii. Această populaţie a trăit în sate restrânse şi nefor-
tificate în mod artificial, ca de altfel toate tellurile din această vreme din
spaţiul carpato-balcanic, spre deosebire de unele aşezări neolitice din Moldova
şi Sud-Estul Transilvaniei, care prezintă unul sau două şanţuri de apărare
dinspre partea mai uşor accesibilă 19 • Această populaţie trebue să fi avut
legături sociale, probabil gentilice şi de trib, cu celelalte staţiuni din jur,
dintre care se cunoaşte mai ales aşezarea neoliLică Gumelniţa-Ariuşd
de pe Capul Dealului Movilelor dela Măstăcani 20 , care se află la numai 5
km Nord-Vest de Cetăţuia dela Stoicani.
Prutul fiind în apropiere, probabil că pescuitul şi culegerea de moluşte
au determinat pe aceşti oameni să aleagă acest loc pentru aşezare. In legătură
cu această activitate economică, pot fi puse atât oasele de peşte, mai ales
de somn de talie mare, şi două harpune din corn fragmentare, cât şi nume-
roasele scoici găsite în cuprinsul aşezării.
De asemenea, râşniţele şi frecătoarele de piatră, ca şi numeroasele oase
de animale, ne dovedesc că această populaţie s'a mai ocupat cu cultura
pl"imitivă a plantelor şi cu creşterea vitelor. In ceea ce priveşte ultima activi-
tate, creşterea vitelor, este dificil să se facă deocamdată un procentaj, din
cauza locuirii intense de pe acest loc, atât din Neolitic, cât şi de mai târziu,
din vremea culturii Usatovo şi din Hallstatt.
18 Din Moldova cităm aşezările dela Cucuteni (H. Schmidt, Cucuteni in der oberen
Moldl\U, Rumănien. Berlin şi Leipzig, 1932, p. 9 şi urm.; p. 114 şi urm.), Hăbăşeşti
("Studii şi Cercetări de Istorie Veche", I, 1950, 1, p. 38; ibid., II. 1951, I, p. 85 şi
urm.) şi aşezarea dela Frumuşica (C. Mătasă, Frumuşica. Bucureşti, 1946, p. 28 şi urm),
deşi din datele prezentate cu prilejul publicării nu rezultă clar acest lucru. Alte aşezări
neolitice întărite se cunosc în Sud-Estul Transilvaniei la Ariuşd, Hicsad. Zoltan, Olteni
şi Sf. Gbeorghe-Gemvar (Laszlo Ferencz, Stations de l'epoque pre-mycenienne dans le
Comita de Haromszek. ,,Dolgozatok", Il, 1911, p. 178 şi urm.) Pentru aşezarea întărită
dela Gemvar vezi "Studii şi Cercetări de Istorie Veche", Il, 1951, 1, p. 300. La Bicsad,
după informaţiile lui Szeckely Zoltan, şant.urile sunt medievale.
•• "Studii", Il. Ell\9, 1, p. 102.
www.cimec.ro
In stadiul actual al cercetărilor arheologice dela noi, nu se poate încă

preciza care a fost îndeletnicirea economică principală pentru aspectul
cultural neolitic, documentat atât pe Cetăţuia dela Stoicani, cât şi în aşe
zările corespunzătoare de aspect Gumelniţa-Ariuşd din regiunea de dealuri
din Muntenia.
Cultura primiti vă a plantelor şi creşterea vitelor, cunoscute în această
aşezare, ne dovedesc că triburile neolitice dela Stoicani se aflau pe treapta
mijlocie a barbariei 21 • In legătură cu viaţa colectivă a triburilor locale din
această aşezare, nu sunt încă suficiente dovezi. După resturile, nu prea
mari, păstrate din locuinţe, nu se poate trage concluzia că societatea primi-
tivă de aici depăşise stadiul vieţii colective. Lucrul acesta nu este impo-
sibil, de vreme ce începuturile culturii Gumclniţa, de altfel ca şi faza ante-
rioară Boian A, reprezintă un Neolitic evoluat care cunoaşte arama.
Aspectul culturii materiale a triburilor neolitice din aşezarea dela
SLoicani este destul de bine definit mai ales datorită ceramicei şi plasticei.
Ceramica, în cea mai mare parte fragmentară, se caracterizează prin
forme de vase gumelniţene, în special din faza Gumelniţa A1 , confecţiona
te din pastă bună, foarte bună şi mai grosolană. Intre formele de vase din
cele două straturi, singurele deosebiri sunt mai ales în ceea ce priveşte frec-
venţa. Astfel, în timp ce în stratul inferior sunt foarte numeroase vasele cu
prag pe umăr, tipsiile cu pereţii oblici şi chiar vasele cu fundul în formă de
picior şi foarte puţ.in frecvente străchinile, în stratul superior este invers:
străchinile sunt foarte frecvente, iar vasele cu prag pe umăr şi tipsiile se
întâlnesc mai rar. Inafară de deosebirile de frecvenţă, în stratul superior,
apar câteva forme noi, ca paharul mic tronconic şi suportul simplu de vas.
De asemenea, se constată uneori o evoluţie a formelor în stratul inferior.
Helativ la decor, majoritatea motivelor surit incizate sau pictate cu
dungi înguste de coloare albă. Unele motive decorative, cum ar fi de exem-
plu benzile spiralice tangente la cerc, au fost. executate în ambele tehnici,
prin incizie şi cu coloare albă. Atât prin aceasta, cât şi asocierea dintre
motivele incizate şi cele pictate cu alb pe acelaşi vas, se poate stabili
contactul dintre cele două tehnici ale decorulul.
ln genere, stilul decorului din ambele straturi este tectonic, adică
ţine seama de părţile componente ale vasului, iar repertoriul motivelor este
mai bogat şi mai variat în stratul superior.
Se pot stabili apropieri de ceramica din faza Gumelniţa A1 şi din faza
mai veche Ariuşd. Ca şi în r.ultura Gume]niţa, ceramica neolitică dela Sloi-
cani este decorată cu motive incizatc, benzi cruţate din fondul vasului,
11 Recenzie S. V. Chiselcv din Cratchie Soobşcenia, 1949, 28, p. 117 asupra păr~ii
a doua din Istoria Societăţii Primilive a lui V. Ravdonicas.
www.cimec.ro
benzi lustruite alternând cu altele roate, caneluri, smear şi pictură cu grafit.

Dintre motivele incizate, se disting cele spiralice, în deosebi tangente la
cerc, mai descompuse în stratul inferior şi mai întregi în cel superior.
Benzile cruţate sunt obţinute prin scrijelarea fondului vasului şi apoi,
încrustarea lui cu o coloare de obicei roşie crudă. Canelurile, în deosebi
înguste şi îngrijit executate, se întâlnesc mai ales pe vasele bitronconice
din pastă foarte bună. Smearul este posibil să fi fost în unele cazuri la ori-
gine de o coloare mai gălbuie şi apoi prin arderea secundară a vasului a căpă
tat coloarea roşie. Pictura cu grafit nu se poate distinge totdeauna uşor de
pictura de coloare albă, deoarece, după cum s'a arătat, prezenţa picturii
albe în locul grafilului, în anumite situaţii, este un fapt hine stabilit 22 • Pic-
tura sigură cu grafit, care prezintă sclipiri argintii, se pare că este mai frec-
ventă în stratul inferior decât în cel superior. Jnafară de acestea, pictura
roşie crudă caracteristică pentru stratul inferior dda SLoicani, ca şi crestă
turile de pe marginea vaselor din pastă bună şi foarle bună, trebue puse în
legătură cu elemente corespunzătoare din complexul Boian A - Gumelniţa.
In ceea ce priveşte legăt.urile decorului cu cele Ji n faza mai vc<;he Gumel-
niţa-Ariuşd din regiunea dt> dealuri din Muntenia, se pot cita dungile albe
înguste pidate pe fondul neeolorat. al vaselor şi motivele albe, pietate pe
fondul colorat cu roşu, probabil la origine gălbui. Dungile albe formează
motive spiralice, mai ales tangente la cerc, dungi oblice simple sau unghiu-
Iare, asociate cu dungi incizate, caneluri orizontale şi alveole mici. Reper-
toriul motivelor pozitive sau negative, pictate în alb pe fondul colorat al
vasului, este mai greu de precizat, rlin cauza stării prea fragmentare a mate-
rialului ce1·amic descoperit.
Tricromia s:a eonstatat uumai pe două fragmente pictate in tehnica
Ariuşd, gasite în ultimul nivel de locuiro al stratului superior (1) 23 • Pe unul
din aceste fragmente, pictat pe ambele feţe, s'au cruţat cu coloare albă
benzi spiralice din fondul de coloare roşie al vasului, încadrate apoi cu negru_
Prezenţa acestor fragmente ceramice în cuprinsul aşezării neolitice
dela Sloicani este deosebit de semnificativă. Deocamdată, nu se poate pre-
ciza dacă ele pot fi puse în legătură cu ultimul nivel de locuire de pe Ce-
tăţuia dela Stoicani, sau dacă, eventual, nu aparţin uuei faze de locuire
mai noi. Numărul foarte mic al acestor fragmente ceramice, ca şi raritatea
ceramicei cu dungi albe şi cu piclură roşie crudă din ultimul nivel de locuire
de pe Cetăţ.uia dela Stoicani, ar fi în sprijinul ipotezei contemporaneităţii
Nachtrag zu Cernavoda, PZ, XIX, 1929, p. 211, nota 29.

22
In raporturile din 1949 ("Studii şi Cercetări de Istorie Veche", 1, 1950, 1, p. 60

11
şi urm.) s'a menţionat că lipseşte tricromia. Ulterior, după curăţirea materialului,

s'a putut observa că, în două cazuri, există şi tricromie.
www.cimec.ro
acestor fragmente ceramice cu ultimele ni ve le de Iocuire. Prin cercetările

viitoare se va vedea dacă la Stoicani este vorba de o evoluţie locală dela
reramica bicromă la cea tricromă, sau dacă tricromia de aici, de caracter
Ariuşd, se datoreşte relaţiilor culturale dintr'o fază gumelniţeană mai nouă
~i faza Ariuşd din regiunea de dealuri din Muntenia. In legătură cu aceasta,
este probabil ca şi ceramica tricromă Ariuşd din aria culturii Cucuteni să
8e datorească tot acestor relaţii.
Ceramica din aşezarea neolitică dela Stoicani este înrudită cu cea din
faza mai veche Gumelnita-Ariuşd din regiunea de dealuri din Muntenia,
care până în prezent este documentată mai bine în aşezările neolitice dela
Băieşti-Aldeni 2 ", Sărata-Monteoru 25 , şi Bonţeşti 26 • In afară de aceasta, se
mai pot stabili legături cu ceramica de caracter Gumelniţa A1 din aşezarea
dela Cernavodă 27 atât în c.eea ce priveşte formele, cât şi tehnica decorului.
Spre deosebire de acestea, ceramica din grupul protocucuteni dela Izvoare 2 8
se caracterizează prin forme de vase şi motive decorative mai apropiate de
cele precucuteni. Contactul între cele două ceramic.i din protocucuteni şi
faza veche Gumelniţa-Ariuşd se stabileşte prin vasele pahare din pastă bună
şi foarte bună, de aspect mai mult bitronconic, decorate cu dungi albe, cane-
luri şi alveole29.
In ceramica neolitică dela Stoicani, înafară de elementele Gumelniţa
şi Ariuşd, s'au mai constatat altele, de tradiţie Criş ca, de exemplu, dungi
haşurate incizate şi alveole apropiate şi cu depăşiri de lut pe una din mar-
gini 30 • Asemănările cu cultura Criş sunt numai în ceea ce priveşte tehnica
decorului, nu şi a pastei, care nu conţine pleavă.
Plastica din aşezarea dela SLoicani se caracterizează prin figurine femi-
nine fragmentare, din care majoritatea provin din primele două niveluri
de locuire (5 şi 6). In toate nivelurile de locuire, înttfară de figurinele simple,
confecţionate dintr'o pastă mai grosolană, s'au găsit şi altele mai evoluate,
dintr'o pastă mai bună. Aceste figurine, după caracteristicile lor, se asea-
mănă cu cele din faza mai veche a culturii Gumelniţa (A1 ).
Analogii pentru idolii feminini se găsesc şi în aşezările protocucu-
Leniene. Astfel, Ia Bârlăleşti s'a descoperit un picior de idol decorat cu
motive unghiulare, cu puncte groase pe vârf 31 , ca şi la Stoicani.
2e Raport asupra activităţii ştiinţifice a Muzeului Naţional de AnLichităţi din anii

1942 şiHJ43, Bucureşti, 1944, p. 33.
~· 1bid .. p. 28.
n La staLion prehistorique de Bonţeşti. "Dac.ia", III-IV, 1927-1932, fig. 8, 11,
14-16.
~· Nachtrag zu C31'navoda, PZ, XIX, 19~9. fig. fi, 1, 4, 12-14; 8, 12; 9, 1-25.
38 CivilisaLion precucutienne en Moldavie. ESA, XI, 1937, p. 11-12.
39 C. Măt.asă, op. cit., în special pl. XXVI-XXVII, XXXI-XXXIV.
ao "Studii şi Cercetări de Istorie Veche", II, 1951, 1, p. 58, fig. 7.
8 1 Ibidem, p. 225.
www.cimec.ro
Figurinele zoomorfe !'unt foarte puţin numeroase.

In ceea ce priveşte restul invcntarului, şi anume obiectele de lut ars,
din os şi din piatră, se constată unele deosebiri între diferitele niveluri de
locuin ale celor două straturi de cultură. Astfel, fusaiolele. placa decorativă
şi lingurile de lut ars s'au găsit până în prezent numai în stratul superior.
De asemenea, tot din acest strat, provin şi cele mai multe topoare plate de
piatră. Obiectele de silex sunt puţin numeroase. De altfel, din acest punct
de vedere se constată o apropiere de inventarul mai sărăcăcios al silexuri-
lor din aşezările de tip Gumelniţa-Ariuşd din regiunea de dealuri din Mun-
tenia şi din aşezările cu ceramică pictată din Moldova, spre deosebire de
staţiunile neolitice gumelniţene de câmpie, în care folosirea silcxului este
foarte desvoltată.
Din cele de mai sus, rezultă că aspectul cultural din aşezarea neolitică
dela Stoicani corespunde cu cel din aşczările neolitice de tip Gumelniţa-Ariuşd
din regiunea de dealuri din Muntenia. Atât la Stoicani, cât şi în aşezările
corespunzătoare din Muntenia, se constată un contact între culturile neoli-
ticc de tip Gumelniţa şi Ariuşd. Prin cercetările viitoare se vor lămuri mai
bine legăturile culturale şi cronologice dintre diferitele faze ale acestor
două culturi neolitice. Deocamdată, la Stoicani, ca şi în alte aşezări ale
aspectului Gumelniţa-Ariuşd din regiunea de dealuri din Muntenia, se
constată un contact între o fază de început a culturii Gumelniţa şi un aspect
mai vechi al culturii Ariuşd. Dacă fragmentele ceramice tricrome pot fi
puse în legătură cu restul ceramicei din cel mai nou nivel de locuire neoli-
tică do pe Cetăţ,uie, atunci, eventual, s'ar putea stabili un contact şi între
faza mai evaluată a culturii Gumelniţa şi cultura Ariuşd propriu zisă, cum
pare să fi fost şi în alte aşezări ale acestui aspect cultural din regiunea de
dealuri din Muntenia, în care s'au găsit fragmente ceramice tricrome.
Odată definit caracterul intrinsec al aspectului cultural neolitic Gumcl-
niţa-Ariuşd dela Stoicani, se pune problema în ce raport stă faţă de aspectul
protocucuteni, stabilit mai recent pe baza unor observaţii dela izvoare 32 •
Din cele cunoscute până în prezent, aspectul culturii dela Stoicani nu
poate fi considerat, din punct de vedere al conţinutului cultural, identic
cu cel dela Izvoare. Deosebiri între aceste două aspecte culturale se datoresc
în primul rând mediului cultural diferit, din centrul Moldovei şi Nord-Estul
Munteniei, ultimul în strânsă legătură cu cel din Sudul Moldovei, în care se
constată elementele culturale mai vechi Ariuşd. Aşa se explică, mai ales,
prezenţa formelor gumelniţene şi a decorului cu grafit în aspectul Gumelniţa
Ariuşd din regiunea de dealuri din Muntenia şi în Sudul Moldovei şi lipsa
3
~ .,Studii", II, 1949, 1, p. 128.
www.cimec.ro
lor în aria de răspândire a culturii Cucuteni din Moldova, unde de fapt

cultura protocucuteniană reprezintă aspectul Ariuşd mai vechi din această
arie.
Jnafară însă de deosebirile semnalate, între cele două aspecte culturale
sunt şi puncte comune, mai ales în ceea ce priveşte decorul, care se datoresc
în primul rând aspectului vechi Ariuşd. Totuşi, se pare că elementele
Ariuşd sunt mai pure în aria de răs.Pândire a culturii Cucuteni decât în Sudul
Moldovei unde se introduc indirect, prin grupul Gumelni ţa-Ariuşd din regi-
unea de dealuri, suferind unele modificări în urma coutactului cu cultura
neolitică balcano-d unăreană.
Prezenţa la Stoicani a acestui aspect cultural neolitic, ca şi li pul de aşe
zare în formă de tell, se poate explica dacă se ţine seama de caracterul
fizic şi antropogeo~rafic al acestei regiuni 33 • Astfel, toată regiunea, denu-
mită de geografii dela Iaşi Platforma Covurluiului care înglobează fostul
judeţ Covurlui, cu excepţia unor porţiuni dela Nord de Valea Horincei,
este socotită ca regiune de transiţie între Podişul Moldovenesc şi Câmpia
Română. Jumătatea sudică a acestei regiuni, până la linia Măstăcani-Puţeni,
prezintă mai multe asemănări cu Câmpia Română decât cu Podişul Moldove-
nesc, fiind o continuare a caracterelor fizice şi chiar antropogeografice ale
Câmpiei Române. Din punct de vedere arheologic, în regiunea care corespunde
cu fostul judeţ Covurlui, se constată interferenţa culturilor Tripolie-Cucu-
teni şi Gumelniţa-Ariuşd. Cultura Cucuteni nu este docdinentată mai jos de
Târgui Bereşti (cea 80 km Nord de Galaţi) 3 ' , iar aspectul Gumelniţa este
semnalat până la Tudor Vladimirescu şi Smulţi 36 , nu departe de târgui
Bereşti.
Avându-se în vedere contactul dintre cele două culturi, se pune pro-
blema eventualelor transmisiuni culturale din grupul Gumelniţa-Ariuşd
în grupul Tripolie-Cucuteni şi invers. In legătură cu aceasta, amintim că,
încă nu de mult, în locul raporturilor de dependenţă ale culturii Gumelniţa
faţă de cultura Cucuteni, s'a asigurat paralelismul evoluţiei celor două
culturi, arătându-se că asemănările di11tre ele se explică prin rădăcinile
comune în cultura bandceramică veche neolitică 36 • Recent s'a conrirmat
ascendenţa lineară a complexului Tripolie-Cucuteni şi s'a accentuat asupra
importanţei complexului Starcevo-Criş pentru geneza ceramicei pictate
Cucuteni în Molduva 37 • De asemenea s'a arătat că Neoliticul din Moldova
33
"Studii şi Cercetări de Istoric Veche", 1, 1950, 1, p. 60.
8
"Studii", II, 194.9, 1, p. 102.
'
8
~ lbid. şi "Dacia", VIr-VIII, Hl37-HI4.0, p. 439, 441.
86 Zur Stcllung Cernavoda 's in der rumănischen J ungstcinzeit, Extras din Schuch-
hardt-Festschrift, Berlin, 194.0 p. 22. .
37
Probleme noi în lcgăt.ur'î cu Ncoliticul din R.P.R. "Studii şi Cercetări de
Istorie veche", 1, 1950,2, p. 210: Il, 1951, 1, p. 59.
www.cimec.ro
152 MATERIALF: ARHEOLOGICE
şi Muntenia are o vechime mai mare decât culturile precucuteni şi Boian A,

desvoltându-se di11 forme vechi la faţa locului as.
Din punct de vedere cronologic, cea mai veche aşezare ueolitică dela
SLoi cani este mai nouă uecât aşezărilo procucuteniene uo pe teritoriul U .R.S.S.
şi decât colo ale culturii Boian A din regiunea carpato-balcauică. Aceeaşi
aşezare datează dintr'o fază inripientă a culturii Gumelniţ.a-Ariuşd, con-
temporană cu începuturile Gumelniţci din Câmpia Munteniei şi cu Pro-
locucutenianul din Moldova.
Pozi ~ia cronologică relativă a fazei mai vechi a cu !turii Al'luşu, facies-ul
Băicşti-Albeni, faţă de cultum Gunwlni(a A1 , s'a determinat pe baza unei
observaţii stratigrafice dela Glina din 19115. Hămâne să se vadă până la ce
rnmrt nivelul dela Glina, în care s'au găsit fragmente de pahar de tip Ariuşd,
varianta BăieşLi-AlbcHi, este contemporan cu Gum elniţa A 1 dela Vidra.
Faza protocucuteni, în aria do răspândire a culturii Cucuteni, poate fi
considerată contemporană cu aspeetul vechi Gumolniţa-Ariuşd, dcoareee
la Izvoare, urmează imediat dnpă rnltura precucuteni, care este contempo-
rană cu cultura Boian A. La ri\ndul său, aspectul Gumolniţa-Ariuşd poate
fi socotit contemporan cu faza pmtoencuLoni, deoarece î11 aria de răspândire
carpato-balcanică, acest aspect se suprapune culturii mai vechi Boian A
din regiunea de dealuri, caro este înrudită eu cea din Moldova din stratul
prccucuteni.
Nivelurile următoare de locuire din stratul superior datează totdin această
vreme. Deci, după recentele cercetări arheologice do pc cetăţuia dela Stoicani,
nu s'ar mai putea susţine că numai stratul al doilea este coutemporan în
Moldova cu Protocucutenianul şi în Muntenia cu Gumol11iţa A1 din câmpie
şi faza mai veche a culturii Gumelniţa-Ariuşd, facies-ul Băioşti-Albeni,
din regiunea de dealuri. Aşezările din ambele straturi sunt contemporane
cu Protocucutenianul dela Izvoarele şi cu începuturile culturii Gumelniţa
1fin Câmpia Română.
2. Locuirea Usatovo
Pe Cetăţuia dela Stoicani a existat o locuire sporauică din vremea cui-

I uriiUsatovo, documentată prin ceramică, câteva obiecte de lut ars şi mai
multe topoare din piatră. Această locuire, după ceramica descoperită până
în prezent, aparţine fazei propriu zise din aşezarea dela Folteşti, datând din
vremea de transiţie dela Neolitic la epoca Bronzului.
•8 "Studii şi Cercetări de Istorie veche", 1, 1950, 2, p. 211.
www.cimec.ro
CETĂŢUIA DELA STOICANI t53
3. Mormintele cu ocru
In jumătatea de Est a suprafeţei săpate, s'au descoperit cincisprezece

morminte din grupul mormintelor cu ocru. Nu este exclus ea, pe acest loc,
să fi fost un turnul care s'a aplatizat cu vremea. Scheletele erau puse în
gropi simple, fără construcţii de lemn, la adâncimi care variau între O, 15 m
şi 0,85 m. Unele dintre schelete aveau oasele colorate cu roşu sau se aflau pe
o pătură de ocru galben. Majoritatea scheletelor au fost aşezate într'o pozitie
chircită, moderată sau mai accentuată, pe partea dreaptă sau pe stânga. Numai
două schelele aveau o poziţie deosebită: unul era culcat pe spate, cu bustul
în sus, iar altul, invers culcat pe piept, cu bustul în jos.
Inventarul mormintelor era sărăcăcios. S'au găsit în total două vase
de lut ars, dintre care o ceaşcă cu toarta uşor supraînălţată, două discuri
din cochilii şi un topor de luptă fragmentar din piatră.
Majoritatea scheletelor erau dispuse într'un arc de cerc, în interiorul
căruia s'au aşezat altele, oarecum în linie dreaptă. Nu s'a putut determina
mormântul principal.
După ritual, se deosebesc două grupe de morminte. Din prima, fac
parte mormintele mai adânci, individuale, duble şi eventual tl'iple, cu ocru
pe oase sau sub ele. Grupa a doua se caracterizează prin morminte individuale
mai puţin adânci şi fără ocru, dintre care două suprapun în mod sigur două
morminte din grupa mai adâncă. In ceea ce priveşte inventarul, ceaşca cu
toarta uşor supraînălţată şi toporul de luptă fragmentar din piatră fac parte
din grupul mormintelor mai puţin adânci. Discurile din cochilii s'au găsit
în ambele grupe de morminte.
Mormintele cu ocru depe Cetăţuia dela Stoicani sunt mai noi decât locuirea
Usatovo de pe acest loc, deoarece gropile mormintelor au deranjat această
locuire. Avându-se în vedere că locuirea Usatovo de pe Cetăţuia corespunde
fazei Usato.vo propriu zise din aşezarea dela Folteşti, se poate presupune că
mormintele cu ocru dela Stoica ni corespund nivelului de locui re mai nou
din aşezarea dela Folteşti, atestat acolo prin câteva fragmente ceramice care
ne indică Lrecerea spre cultura Glina III Schneckenberg dela începutul epocei
Bronzului 39. In sprijinul acestor contemporaneităţi pot. fi aduse atât ceaşca
cu toarta supraînălţată, cât şi toporul de luptă fragmentar din piatră.
Mormintele cu ocru de pe Cetăţuie pot fi considerate contemporane cu
resturile de locuire Usatovo de pe locul cimitirului dela Stoicani, deoarece
ceramica descoperită acolo prezintă asemănări cu ceramica din nivelul
de locuire mai nou din aşezarea dela Folteşti. Rezultă deci că sălaşul oame-
81 Pentru aspectul cult.ural Usatovo şi nivelul de locuire mai nou din aşezarea
dela Folteşti ("Studii şi Cercetări de Istorie Veche", Il, 1950, 1, p. 249.)
www.cimec.ro
154 MATERIALE ARHEOLOGICg
nilor îngropaţi pe Cetăţuie ar fi pe locul cimitirului hallstattian. In acest

fel, am avea o dovadă a raporturilor--dintre aşezările etapei târzii Usatuvo şi
înmormântările cu ocru roşu din movile sau, eventual, mormintele plane. Prin
aceasta s'ar coufirma şi caracterul de semistabili tate al triburilor din această
vreme, care se disting din punct de vedere al ritului funerar, prin înmormântă
rile cu ocru.
lnafară de aceasta, se constată că, deşi suntem într'o fază mai târzie,
eventual la începutul epocei Bronzului, se menţin încă înmormântările
în gropi simple.
Deci prin observaţiile recente de caracter stratigrafic dela Stoicani,
se aduc unele date noi în legătură cu cronologia relativă a mormintelor
cu ocru din Sudul Moldovei. Astfel, se precizează că, aici, ele sunt mai
"noi decât cultura Usatovo propriu zisă din aşezarea dela Folteşti. In acest
fel, se confirmă ipoteza recent formulată pentru Nordul Moldovei, după care
grupul înmormântărilor cu ocru ar urma după etapa Gorodsk, făcând tran-
ziţia către cultp.ra Monteoru din epoca Bronzului 4.J.
Problemele privind poziţia culturală şi cronologică a grupului de mor-
minte cu ocru din Sudul Moldovei, faţă de mormintele cu ocru din Nordul
Moldovei, Sudul U.R.S.S. şi regiunea de stepă din câmpia Dunării, au. fost
amintite cu alt prileju. De asemenea, tot atunci s'a prezentat şi importanţa
acestui grup cultural din punct de vedere al evoluţiei societăţii primitive,
arătându-se că în cultura triburilor de pe treapta mijlocie a barbariei, carac-
terizată prin acest rit funerar, se reflectă, prima mare diviziune a muncii:
despărţirea triburilor de păstori, din massa celorlalţi barbari. Prin recentele
cercetări arheologice din Nordul şi Sudul Moldovei, a devenit posibilă
urmărirea desvoltării ulterioare a triburilor locale neolitice din Moldova,
până la apariţia culturii Monteoru din Moldova.
4. Aşezarea hallstattiană
Cetăţuia dela Stoicani a mai fost locuită destul de intens şi în prima

epocă a Ficrului. In suprafaţa săpată în 1949, s'au descoperit cea cincispre-
zece gropi mari, mai mult sau mai puţin în formă de clopot, săpate mai mult
ca sigur dela baza unui strat de cultură, din care provin fragmentele ceramice
hallstattiene, găsite în mod răzleţ în solul vegetal recent.
Gropi şi fragmente ceramice hallstattiene s'au mai descoperit pe Cetă
tuie şi cu prilejul sondajelor din 1946 şi 1948.
'o"studii şi Cercetări de Istorie Veche", I, Hl50, 2, p. 217.

H Ibid.' p. 124.
www.cimec.ro
Locuirea hallstattiană de pe Cetăţuie a contribuit. în bună măsură la

deranjarea nivelelor de locuirc ale aşezării neolitice şi eventual, ale depunerii
Usatovo de pe acest loc.
După resturile găsite, mai ales în gropi, rezullă că oamenii din această
aşezare se ocupau cu creşterea vitelor şi pescuitul. Relativ la agricultură nu
sunt încă indicii. De asemenea, nu sunt dovezi arheologice nici pentru locuinţe.
In ceea ce priveşte inventarul, s'a găsit numai ceramică, din care,
majoritatea, din pastă bună sau grosolană, este în stare mai mult sau mai
puţin fragmentară. In genere, pasta bună de coloare neagră şi cu luciu me-
talic este puţin frecventă. J n ceea ce priveşte formele, sunt frecvente atât vasele
mari bitronconice şi străchinile conice din pastă bună, cât şi vasele cu pereţii
părţii superioare drepţi sau arcui ţi din pa8tă grosolană. In schimb, sunt rare
vasele cu două apucătoare laterale, în locul toartelor, care au fost îndepăr
tate, şi ceştile cu toartă supraînălţată.
Vasele din pastă bună sunt decora te cu: motive imprimate cu torquesul;
canaluri; impresiuni triunghiulare, oval-ascuţite şi rotunde; bemi din arcade
incizate, împreuna te; proeminenţe organice sau aplicate şi proeminenţe
simple sau duble şi cu vârful îndreptat în sus.
Din asocierile formelor ceramice, în primul rând a ceştii cu toartele
supraînălţate şi apoi a strachinei cu marginea îndoită puţ.in în interior,
s'ar putea presupune că în aşezarea de pe Cetăţuie ar putea fi două faze de
locuire, între 700-500 în. e. n., ca şi în cimitirul hallstatLian din apropiere.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât s'au găsit aceleaşi forme de vase, atât în
cimitir cât şi în aşezare. Deosebirile dintre ceramica din aşezare şi cea din
cimitir se datoresc frecvenţei formelor şi caracterului decorului. Astfel,
în timp ce în ci mi tir predomină ceştile cu toarta supraînălţată şi sunt mai
rare străchinile cu marginea uşor îndoită în interior în aşezare, sunt rare ceştile
şi mai frecvente străchinile şi vasele cu pereţii părţii superioare drepţi sau
arcuiţi. lnafară de aceasta, decorul, deşi prezintă legături cu cel din cimitir,
totuşi este mai variat şi mai bogat pe ceramica din aşezare.
Deci, după forma şi decorul vaselor, în aşezarea dela Stoicani este atestat
un aspect hallstattian local, legat de Hallstatt-ul local mijlociu şi târziu,
diti spaţiul carpato-dunărean. In regiune, la Tămăoani, s'a mai găsit o aşe
zare hallstattiană, a cărei poziţie culturală şi cronologică se va determina
mai bine prin cercetările viitoare ' 2 •
Legăturile şi încadrarea aspectului hallstattian s'au arătat în lucrarea
referitoare la cimitirul hallstattian din apropiere.
n "Studii şi Cercetări de Istorie Veche", 1, 1950, 1, p. 64.
www.cimec.ro
CIMITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICANI
In anul 1946, cu ocazia sondajului de ve Cetăţuia dela Stoicani, s'a

identificat la Stoicaui un cimitir hallstattian, care o;;e află la 150 m Vest
de Cetăţuie, pe locul numit Dealul de pe râpă (fig. 1). In ace~t loc, terenul
cuprins înt.rC' două văi este în pantă uşoară E>pre Est şi N.)fd.
La capătul estic al acestei form9 ele teren (fig. 2), înainte de cel de al doi-
lea război mondial, cu ocazia construc~iei unei case, s'a săpat o groapă mare
de formă ovală, până la adân<:imea de 1,30 m. Cu prilejul ace:'>tei săpături
s'au descoperit câteva scheletP. de oameni, a eăror poziţie nu a putut fi de-
terminată. Din inventarul mormintelor a fost salvat numai un fragment
dintr'o ceaşcă cu toartă supraînălţată, fragment care în 1946 a i11trat în
posPsia Muzeului Na\ional de Antichităţi.
Tn primăvara anu!ni 1948, cu ocazia lucrărilor agric(Jle pe terenul din
spatele cnsei, s'a mai găsit 1111 schelet, care at fi zăcut la cea 20 rm adâncime.
Tot în această regiune, au mai fvst scoase de fierul plugului încă câteva
schelete, ale căror oase se aflau risipite la supraf~ţa solului. Din inventarul
unui mormânt făcea parte, probaLiJ, şi o cute de gresit~, care s'a găsit tot. la
suprafaţă.
In anul1948, s'a efectuat un sondaj de cea 150m 2 . Pentru acestsondaj
s'a ales porţiunea de teren dela Est de casă, deoarece aici se afla groapa,
din care mai fusesNă !'Coase câte"a schelete. Inafară de acea~ta, în malul
gropii se vedeau destul de limpede oasele unui alt schelet.
Cu prilejul sondllju1ui din anul 1948 s'au descoperit 8 morminte de
inhumaţie la adândmi mici, care· variau între 0,27 m şi 0,65 m. Dintre
aceste mormintP, două erau de copii, iar restul de adolescenţi şi oameni
maturi. După elementele de inventar descoperite în unelf~ din aceste mo:'-
minte, s'a putut deduce că cimitirul dela Stoicani poate fi datat într'o fază
www.cimec.ro
158 MATERIALE ARHEOL OGICE
dela sfâ rşitul primei epoci a Fierului, cnre poate fi plas ată în intervalul
de timp dela 700-500 în. e. n. 1
Primele săpături mai mari s'au făcut în 1949. Cu acest prilej s'au
s ăpat .art·oape 1000 m 2 , descoperindu-se 4.7 morminte de inhumaţie 2 , la
Fig. 1. - Vederea ge n e l'al ă a c apălului de Est at;cimilirului hallsla ttian (a) şi a Cetăţ uii
(b), din spre Sud.
adâncimi ca re variau între 0,2H rn ş i 1,10

m. P1in ace-; te să pături :=' a de-
limitatcap ă tulde Estalcimitimlui şi s 'a încercat delimitarea lui spre Vest..
Porţiunea de teren la Est şi imediat la Vest de c asă a fo st cercPtată prin
numeruase c.asete şi şanţuri, de spă rţ.ite
prin pereţi g roşi de maximum 0,30m.
In sec torul vestic al eimitirnlui s 'au
să pat şanţuri mai îngustf', între care
s' au lă sat pereţi de.,:părptori de 0,30 m
până la 0, 50 m. Deei ambel e sec toare
ale cimitirului pot fi socs tHe, de fapt,
ca cerce tate în în tregime, deoarece por-
ţinn il e n esăp ate sunt foarte mid şi în
niciun caz nu pot c onţine mormin te,
care să lipse a scă din planul general al
Fig. 2. - Capătul de Est a l cimiti -
rului hallsl a ttian. cimitimlui.
Din punct de wdere pedologic, pe
aces t loc se Î Htâ !JJeşte un cernozium format pe un nisip consolidat , care este
1
"St udii " , II 1949. t, p. 104 ş i "Studii ş i Ce rc e tări de Istorie Veche" 1,
t950, p. 63.
• In raportul pre liminar din 1945 s ' au m enţ i ona t numai 46 morminte; "Studii şi Cer-
cetări de Istorie Veche", 1, 1950, I, p. 63.
www.cimec.ro
CIMITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICANJ t59
un lut fin nisipos 3 . Sub solul vegetal actual, urmează un strat de tmnsiţie
spre stratul albicios cu concreţiuni de carLonat de calciu (fig. 3).
Jn sec turul estic al cimitirului, grosimea solului vegetal variază între
0,15 m şi 0,20 m. La baza acestui sol s'au găsit cele mai multe fragmente
ceramice caracteristice culturii Usatovo, ea şi unele topoa1·e de piDLră şi
oase de animale, care apartin aceleiaşi culturi. Suh acest sol, care fie aluemi
a fost îndepărtat cu ocazia lucrărilor agricole, urmează depunerea de tran-
siţie, groasă de 0,30 m până la 0,35 m, de aspect măzăros şi de coloare gălbuie
eafenie, care se sapă uşor. In această depunere s'au găsit rareori fragmente
r:eramiec hallstattieuc, de obicei din străchini şi vase decorate cu brâuri
alvcolare, care provin probabil dela unele morminte hallstattiene deranjate
eu ocazia săpăl'ii gropilor pentru plantatul pomilor. Sub această depunen',
urmează stratul galben cu conereţiuni calcarl)asc, în .rare s'au găsit frag-
mente ceramicc halbtattiene foarte rare.
~;;;;:":!;;:d'i&i:"~
~ PămdnTCi(mtumăzăros . ~ • • cu conc:reUunr
...,.,.
"""""' S. antun..de :>t1Wl
...:.ho
panf CtliCat"'OdSe
Fig. 3. -- Stoicani 1949. Cimitir hallstattian. Profilul din spre Sud al şanţului II şi din
dreptul mormintelor Nr. 9, 17, 10.
Scheletele sunt situate atât in depunerea de concreţi uni calcaroase, câL

7i în aceea de tran<:iţie cu aspect măzăros. Adândmea mormintelor variază
datorită şi faptului că în unele locuri solul vegetal actual a fost înde-
părtat cu totul. Numai îu puţine cazul'i s'au putut obsPrva gropile murmin-
t~:!or. Eslc de presupus că vechiul sol dela baza căruia au fost săpate gropile
morminteicr s'11 spălat cu vremea, diu cauza ~uvoaielor şi apelor de ploaie,
ne mai rămânâ!Hl din el decktt o porpunc mai mult sau mai pttţin redusă
deasupra fundului gropilor mormintelor. ToL aşa s'ar explica, eventtllll,
fărâmarca şi împrăşLicrca unora dintre vase, aşezate mvi sus de nivelul
sdteletelor, dacă bine înţeles nu au fost deranjate prin săpan~ de gropi ulte-
r·ioare, rămânând acoperite cu o pătură mai subţire de pămiint. Unele din
arcste vase au fost atinse de lucrările agricole şi răvăşile.
In gene1·e, fragmontt>le ceramice ha!lstattiene suuL destul de rare in
<"uprinsul dmiLimlui. Ele se găsesc în vreajma mormintelor şi mai sus de
3 Examenul macroscopic al probelor de pământ s'a făcut. de cătrr ln~t.il.utul A~r o
Lchnic din laşi.
www.cimec.ro
160 lllATERIALE ARHEOLOGICE
nivelul unde sunt situate scheletele. Numai în două gropi moderne, diu
apropierea mormintelor Nr. 19 şi 20, se întâlnesc şi mai jos de ni vPlul
scheletelor, alături de fragmente ~;eramice, oase de animale, cenuşă, at·sură
şi bucăţi mici de cărbune dintr'o perioadă recentă. Gropile acestea păLrU11d
în depunerea galbenă cu eoncreţiuni calcaroase. Intr' un caz, groapa a deraJJ-
jat un mormânt fără să atingă un vas mic, care se afla la 0,40 cm adâncime
fată de nivelul actual.
După obse!'vatiile de până acum, f1·agrrwntele ceramir-e hallstatticne
provin din vasele deranjate ale mormintelor şi nu dintr'o locuire hallstatti-
ană nricât de sporadidl, deoarere lipsesc ru desăvi\rşit'l' urmele caracteri~
tire de locuire.
<:ele mHi multe l't·agmente ceramice lHtlbtH.t.Liene s'au găsit risipiLe
în sPdorul estic al eimitirului, în fa~.a cas0i şi mai ales în spaţiul diiLtre
mormintele !\lr. 22 şi 23; 7 şi 9; 4 şi 6 (pl. J). De altfeL în acest sector al
cimilirului, înafară de faptul ră solul VC'gdal art.ual este mai subţire ':li
uneori înd0părtat cu toLul, terenul 11 fost mai frămi\utat prill lucrările ag-ri-
l~OIP şi mai ales prin săparea gropilor pentru plantatul pomil'or.
Deranjamente au fost şi imediat la Vest de casă. 111 felul acesta, se ex-
plică prezenţa fragmentelor cer·amice şi mai ales a unor vase izolate în
:;;paţiile unde ar fi trdmit să fie morminte. Astfel, Ia Vm,t de mormfmtul
Nr. 53 şi la Sud de mormântul Nr. 54 la 0,70 m adândme în pământ galben,
s'au găsit două ceşti cu toartă supraină]ţată, dintre care una mai mare
(pl. X, 5 a), în poziţie 11ormaiă şi cu t.oarta spre 1'\ord-Vest şi alta mai mică
(pl. X, 5 b), înclinată în direcţia Sud-Nord şi cu toarta spre Est (a pe
pl. l). Câteva fragmente dintr'un vas mai mare hallstattian, foarte răvăşit,
s'au găsit în pmajma mormântului Nr. 50 la 0,30 m adâncime, în pământul
galben măzăros, imedint sub solul vegetal. Vasul era deeorat cu un brâu
alveolar aplicat (b pe pl. I). Tot din regiunea morrni1ntului Nr. :JO mai provin
şi alte duuă fragmenle dintr'un vas cu perP(,ii mai subţiri şi cu marginea
plată. Aceste fragmente ceramice s'ar putea să aparţină UHUi mormânt
deranjat, care se eontinuă şi în malul nesăpat. La Nord-Est de mormântul
Nr. 54, îu pămi1ntul galben măzăros, la 0,35 rn adâncime, s'a găsit o ceaşcă
eu toarta suprainălţată (pl. X, 7; c pe pl. I). De a~emenea, Ia Nord-Vest de
mormântul N r. 41, s'a găsit o grămăjoară de fragmente eera mi ce haJlstat-
tieHe, ia1 in preajmH mormântului Nr. 2H s'a găsit un vas mic fragmentar (pl.
X,3; g pPpl.l). O altă ceaşcă s'a găsit IaEst de mormântnl Nr. 55 (pl. X.
1). La Est de casă, s'au găsit \'a~e izolate care an putut. fi puse în Jegătmă,
de cele mai multe ori, cu câte un mormânt deranjat. Astfel, în preajma
mormântului Nr. 44 s'a găsit o r,caşcă cu toartă ruptă din vechime (pl. X, 2),
iar în rrgiunr>a mormintelor Nr. S, f) şi 14 s'au găsit o ceaşcă fragmentară
www.cimec.ro
CIMITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICANI 161
(e pe pl. I) şi un vas mic Litronconic cu gâtui scurt !?i pântecul desvoltat (pl.
X, 4; f pP pl. J). lnafară de acestea, pe latura de Sud din a'cest sector al ci-
mitirului, la 0,42 m adâneime, în pământ galben, la Sud-Est de mormânlul
Nr. 27 s'a descoperH o strachină iwlată {pl. X, 6), uşor îndinată în direcţia
Sud-Est-Nord-Vest (d pc p!. I).
Tot în acest. sector al cimitirului, la Vest de casă, s'au mai gă:;it urme
rle locuinţe aparţinând culturii Usatovo.
Limita de Vest a cimitirului a fost cercetată în două sectoare, prin
U).ai multe şantlll'i înguste şi alăturate, orientate în direcţia Nord-Sud. Intre
aceste şant uri, au rămas nesăpaţi doar pereţii despăr~itori. Primul sector-
începe la 56 m Vest de latura vestică a ultimii suprafeţe din spatele caseL
Aic.i, în suprafata totală săpată de cea 230 m 2 , s'au găsit 9 morminte (Nr.
31-39), ale căror schelE-te ~o aflau în pământul galben, imediat sub pătura
de pământ eenuşiu, la adâncimi ca1·e variau între 0,55 m şi 1,10 m faţă de
nivelul actual (pl. 1). Inafară de acl•ste schelete, în spre latura de Sud a
suprafeţf'i săpate, s'au mai găsit în câteva locuri, oase izolate de om şi câ-
teva fragmente din vase hallstattiene, care provin, fără îndoială, din mor-
minte deranjate. La fel se explică şi prezenţa unei cute fragmentare din
gresie, găsită în colţul de Nord-Nord-Vest al sectorului săpat.
Sectorul al doilea se află la cea 60 m spre Vest de ultimul şanţ al pri-
mului sector. Sub solul vegetal actual, frământat mult de lucrările agricole,
urmează o depunere de pământ de coloare cenl!şie, mai groasă spre Sud şi
snbpată treaptat spre Nord. In acest sector, pe o suprafaţă totală săpată
de 73 n1 2 , nu s'a gă::;it niciun mormânt, deşi s'au săpat în lutul galben cel
put;in 0,35 m până la adâncimea la care încep să se rărească şi chiar să dis-
pară concreţiunile calcaroase. La mijlocul sectorului, unde nivelul actual
al terenului este mai ridicat, s'a săpat mai adânc, până la 1,25 m. S'au
găsit doar câteva fragmente izolate de oase mici umane, câteva fragmente
ceramice hallstattiene răvăşite şi o bucată dintr'o placă mică de bronz cu
trei ondula ţii, provenită dela un obiect sau vas (?) de bronz. Aceste câteva
resturi nu sunt. suficiente pentru a indica prezenţa măcar a unui mormânt,
deranjat. Este de pre~upus că cimitirul hallstattian s'a întins spre Vest
până în acest sector. In viitor, prin cercetarea spal,iului dintre aceste două
sectoare, se va putea preciza limita de Vest a cimitirului. De asemenea,
va trebui să se precizeze şi ]alura de Sud a cimitirului, în sectorul acesta
vestic, deoarece aici, prin încetarea văioagei dela Sud, terenul se lărgeşte
mult spre Sud.
*
Cimitirul hallstattian se află pe un loc cu resturi de locuire mai vechi,
aparţinând culturii Usatovo.
11 - MaterlaJe Aliteologlce - c. 3553
www.cimec.ro
Aceste urme constau, în primul rând, dintr'o groapă mare folosită

probabil ca bordei (r pe pl. I) şi apoi din destul de muHe fragmente ceramice,
un idol feminin din lut ars, câteva topoare de piatră şi mai multe oase de
animale. Groapa-bordei este orientată în direcţia Nord-Est şi are pereţii
mai muH sau mai puţin ohlici. Adâncimoa gropii este de 1,35 m faţă de nivelul
actual. Dimensiunile gropii sunt destul de mari. Astfel, axul lung depăşeşte
4 m, iar cel scurt se apropie de 3 m. Capătul do Sud-Vest, ca şi o por~iune
mică din capătul de Nord-Est al gropii ~e vor cerceta cu prilejul săpăturilor
viitoarP. Inventarul gropii se compune din numeroase fragmente ceramice,
un idol feminin şi oase de animale. Dintre acestea, cele mai multe resturi
s'au găsit la 0,40 m şi 0,60 m adâncime faţă de nivelul actual.
AHe resturi ale cuHurii Usatovo s'au găsit în preajma mormintelor
Nr. 29, 52,53 (s, t, uşi v pe pl. I). Aceste resturi sunt situate la baza solului
vegetal actual şi în solul galben măzăros, totdeauna deasupra nivelului·
scheletclor. In dreptul mormântului 29 s'au descoperit mai multe fragmente
ceramice la baza solului vegJLal, la 0,30 m adâncime faţă de taluzul Vest.
La Nord-Nord-Vest de mormântul Nr.52 s'a găsit un mic complex de fragmente
ceramicc şi câteva oase de animale, care zăceau la două ni ve le deosebite, unele
în solul vegetal la 0,15 m adâncime (acelea din colţul sudic al complexului)
şi altele în solul galben măzăros la 0,50 m adâncime faţă de nivelul actual.
La cea 0,''10 m Nord-Nord-Vest de acest complex, se aflau la 0,30 m adâncime,
Ia baza solului vegetal actual, câteva oase de animale. Spre Sud-Sud-Est de
mormântul N r. 52 s'au găsit doar două fragmente ccramice Usatovo, la
baza solului vegetal. La cea 1,50 ru Sud de mormântul N r. 53, pc latura de
Sud a cimilirului, unde terenul actual este în pantă, pe o porţiune mai mare
de 1 m X 0,80 m, orientată în direcţia Vest-Est, s'au descoperit mai multe
fragmente ceramice. un percutor de piatră şi câteva oase de animale. Aceste
resturi se aflau între 0,50 m şi 0,70 m adâncime, faţă de nivelul actual al
peretelui despărţitor al casetei.
Câteva resturi ale culturii Usatovo s'au descoperit şi la Est de casă.
Astfel, în preajma mormântului 13, la baza solului vegetal actual, s'au
descoperit câteva fragmente ceramice, risipite în jurul unei pietre plate
.de dimensiuni mici (0, 11 m X 0,16 m).
Re,;;lurilc cultur-ii Usatovo din acest sector al cimitirului, ne documen-
tează o locuirt> destul de sporadică, contem_porană cu aceea de pe Cetăţuie
şi mai ale~ din aşezarea dela Ruptura-Folteşti. In urma acestei locuiri, s'a
format, pi"Obahil, o depunere subţire pe solul galben măzăros, la baza solului
y.egctal actual. Acoa~lă depunere a rost apoi deranjată în parte, prin săpa1·ea
mormiulelor halbtat.tione. lnafară de aceasta, probabil prin spălarea
www.cimec.ro
CIMITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICANI t63
vechiului sol, în care au fost săpate gropile mormintelor, aceste resturi s'au
fărâmat şi s'au împrăştiat.
In acest fel s'ar explica, eventual, şi prezenţa lor izolată în solul galben
măzăros, uneori Ia niveluri deosehite, fără să facă pafte totuşi dintr'un strat.
de cultură. In ceea ce priveşte groapa-bordei, ea s'a putut observa dela adân-
cimea de 0,70 m în jos, adică de unde pătrunde în solul galben cu concreţiuni
calcaroaRe. Neobservându-se precis locul de unde a fost săpată groapa, aceasta
11
Fig. 4. - Fragmente ceramicc llsatovo şi o jumătate dintr'o rondelă de lut ars.

11 *
www.cimec.ro
nu înseamnă că s'a săpat dela baza solului măzăros, aşa cum face impresia
în primul moment. Din acest motiv, ca şi la morminte, adâncimea gropii
nu se poate reconstitui uşor.
In ceea ce pri veş~ inventarul acestei faze de locui re, înafară de frag-
mentele ceramic(.', care sunt cele mai numeroase, s'a mai găsit un idol femi-
nin decorat, o fusaiolă bitronconică, două topoare-ciocane fragmentare şi
un percutor de piatră.
Ceramica a fost confecţionată dintr'o past.ă de o calitate bună şi alta
mai grosolană, de obicei de coloare cenuşie în interior, neagră pe faţa internă
Fig. 5. - Fragmente ceramice Usatovo şi două topoare fragmentare din piatră.
şi cărămizie, cafenie sau uneori cenuşie pe faţa externă. Pasta de ca1itate

bună este mai compactă şi mai omogenă, în timp ce aceea mai grosolană
este mai poroasă, sfărilmicioasă şi prezintă în spărtură un aspect sgrunţuros.
Ca materii degresante s'au folosit bucăţile de calcar şi mai rar pietricele.
In unele cazuri, pe pereţii exteriori ai vaselor din pastă bună s'a aplicat
şi barbotină.
Cea mai frecventă formă
este aceea cu marginea mai muH sau mai puţin
răsfrântă înafară şicu corpul bombat. In câteva cazuri marginea este dreaptă.
Forma unui vas mai mare, păstrată fragmentar, cu profilul în Sud şi cu toartă,
din pastă bună (fig. 4, 8) găsit în regiunea mormântului Nr 13, se apropie
de aceea a vaselor din cultura Schneckenberg.
Vasele cu marginea răsfrântă înafară an fost decorate pe corp cu impre-
siuni ovale (fig. 4, 9), neregulate (fig. 4, 10-11), semilunare (fig. 4, 2) şi
cu dungi oblice şi verticale obţinute cu şnurul (fig. 4, 3, 6). De obicei moti-
www.cimec.ro
CIMITIRUL IL\LLSTATTIAN DELA STOICANI 165
vele din impresiuni sunt dispuse în şiruri orizontale şi oblice, şi mai rar,
în şiruri verticale. Marginea vaselor cu impresiuni pe corp poate fi nede-
corată sau decorată cu impresiuni semilunare de şnur răsucit (fig. 4, 3)
sau cu impresiuni simple de formă ovală (fig. 4, 1--2). lnafară de
decorul imprimat, în câteva cazuri, se mai întâlnesc brâuri în relief
crestate, dispuse orizontal pe umăr sau arcuH şi oblic pe corpul
bombat al vasului (fig. 4, 5; 5, 1), iar marginile unor vase din pastă bună
sau mai grosolană prezintă pe buză crestături (fig. 5, 2) verticale sau oblice
(fig. 5, 3) executate mai mult sau mai puţin îngrijit. Uneori şi partea inferioară
a unor toarte, este decorată cu crestături (fig. 5, 7).
Ceramica pictată, de tip Usatovo, este reprezentată printr'un singur
fragment din pastă bună de coloare roşie, pe care se recunosc urmele unor
rlungi oblice de coloare brună.
Din vasele cu pere~ii mai groşi s ·a găsit un fragment cu marginea
plată (fig. 5, 5).
Inafară de ceramică, foarte caracteristic pentru aspectul Usatovo din
această regiune, este o figurină feminină şezândă, cu gâtui aplecat înainte,
sânii reprezentaţi plastic, coapsele indicate prin două crestături semiovale
de pe laturile înguste şi cu picioarele reliefate mai bine printr'o uşoară
depresiune dintre genunchi (fig. 6). Capul acestei figurine lipseşte, fiind
spart de vechime. Pe piept se încrucişează două dungi oblice cu capetele
răsuci te sub :;âni, reprezentând probabil elemente de podoabă din epoca res-
pectivă. Inafară de acestea, faţa este decorată cu şiruri verticale şi orizon-
tale de imprcsiuni !'emilunare, iar dosul cu şiruri verticale de impresiuni
semilunare mai neregulate şi cu şiruri or·izonl.ale din dm1gi care se întretaie.
Decorul de pe ambele feţe ale idoluhli a fost executat cu şnur răsucit simplu.
Pe partea ::ou peri oară a corpului, mol i ve le decora ti ve sunt dispuse în sistem
vertical, iar pe cea inferioară în si~lem orizontal, mociate numai pe faţa
externă, în dreptul picioarelor cu un şir vertieal de impre~iuni semilunare,
care se continuă de pe partea superioară.
Inventarul litic este reprezentat doar prin două topoare-ciocane frag-
mentare din piatră de coloare albă (fig. 5, G, 8), care prin forma lor se asea-
mănă cu unele din exemplarele descoperite în aşezarea dela Ruptura-Folteşt.i.
ResLurile culturii materiale Usatovo din cimitirul hallstatlian dela
Stoicani sunt în legătură cu acelea descoperite în aşezarea dela Huptura-
Folteşti şi în special cu acelea din faza mai nouă, înrudite cu cultura Schne-
ckenberg 4 • De asemenea, se pot stabili legături şi cu resturile culturii Usa-
tovo de pe Cetă~uia dela Stoieani. Urmele de locuire din vremea culLut·ii
• Vezi "Studii şi Cercetări do Islorie Vcehe". 11, 1!151, 1, p. 25!!.
www.cimec.ro
Usatovo dela Stoicani, deşi sunt mai puţine decât la Folteşti, totuşi ne
dovedesc că au existat răspândiri ale acestei culturi şi la Stoicani. Cronologia
acestui aspect cultural ca şi legăturile lui cu cultura Usatovo din Sur:lul
U.R.S.S., se vor lămuri mai bine prin cercetările viitoare ce se vor face
în această regiune 5 •
In cimitirul hallstattian dela Stoicani, prin săpăturile din 1948 şi 194!:1.
s'au descoperit în total 55 morminte de inhumaţie.
Fig. (i. - Figurină feminină de lut ars, decorată cu şnurul răsucit.

.
Mormântul Nr. 1 (pl. II, 1; pl. IX, 1). Scheletul unei copiJ în vârstă de
maximum 10 ani; în poziţie chircită nu prea accentuată, pe partea dreaptă;
în pământ galben la 0,55 m adâncime faţă de taluzul Vest. Capul Ja Sud,
picioarele Ia Nord, iar privirea Ia Est. Oasele păstrate destul de bine, dar cu
unele lipsuri. Din maxilarul superior s'au găsit numai dinţii. Mâna stângă
este foarte puţin îndoită din cot, având probabil laba adusă peste osul
iliac stâng. Din mâna dreaptă s'a găsit numai partea superioară a humerusu-
lui. Genunchii au fost distruşi de eătre groapa săpată pentru casă.
La cea 18 cm Sud de cap s'a aşezat orizontal o piatră de râşniţă, prove-
nită probabil din aşezarea neolitică de pe Cetăţuie.
Inventar {pl. IX, 1): a) O fibulă de fier fragmentară (a), găsită sub
mandibulă. Fibula este de tipul cu corpul în formă de arc, terminat cu câte
o răsueire în dreptul resortului şi a portagrafci prelungite. Nu s'au mai
păstrat decât corpul, răsucirea din dreptul portagrafei şi un fragment din
portagrafă.
b) Un dinte de animal, perforat la capete, găsit în regiunea omopla-
tului drept (b). ·
5 Date noi asupra înmormântărilor cu ocru în Moldova. "Studii şi Cercetări de
Istorie Veche", II, 1()50, 2, p. 120 şi urm.
www.cimec.ro
167
1 2
6
Fig. 7.- Cimitirul ha llsLa l lia11: :l. Vederea par[i ală a capiîl ului de Nord-
Es t al ci mitirului cu morminLcl'l ;'~r 2, 3 . 4şi (i: 2. t\ lorm i\ n tull\'r. 4; ~
Mormânlul Nr. .'i; L,_ Mormân~ul Nr . fi; 5. Mormânl ul JI< J·. '10 (dublu) cu VNi~i
rle bronz la piri oare le un u ·, schele t: li. DcLa!iu d i11 rnorm fml ul Nr. 10.
www.cimec.ro
c) Două perle tubulare de bronz (c), dintre care una se afla în regiunea
pieptului şi alta lângă femurul stâng. Câteva coaste sunt înverzite parţial,
din cauza carbonatului de cupru de pe perla din regiunea pieptului.
d) O verigă mică de bronz cu capetele deschise, ruptă în două din ''echi-
me (d), în regiunea pieptului.
e) Un fragment mic dintr'un obiect de fier nedete1·minat (din fibulă?),
îrt rogi unea pieptului.
Mormânt uZ Nr. 2 (pl. II, 2; pl. IX, 2). Scheletul unui adolescent, în poziţie
chircită nu prea accentuată, pe partea dreaptă; în pământ galben la cea 0,35
m adâncime faţă de taluzul Vest. Capul la Sud, picioarele la Nord, iar pivirea
la Est. Oasele ~unt prost păstrate şi cu lipsuri. Din craniu, s'a conservat numai
un fragment din mandibulă. Mâna stângă este îndoită din cot şi este adusă
pe piept. Mâna dreaptă este îndoită mult din cot şi cu laba îndreptată proba-
b.q în faţa feţei. Şira spinării şi labele picioarelor nu s'au păstrat.
Inventar (pl. IX, 2): a) O ceaşcă mică cu toarta supraînălţată, găsită
la o mică depărtare spre Sud de regiunea craniului.
Mormântul Nr. 3 (pl. II, 3; pl. IX, 3). Scheletul unui copil în poziţie chir-
cită nu prea accentuată, pe partea dreaptă; în păm<Îut galben, la 0,60 m
adâncime faţă do taluzul Nord. Capul la Sud, picioarele la Nord, iar privirea
spre Est. Oasele sunt păstrate foarte prost şi cu multe lipsuri. Din craniu
s'a găsit numai un fragment. Mftna dreaptă este În(loită din cot. Piciorul
stiÎng c~tc îndoit mai mult decât dreptul.
La cea 0,50 m spre Est de craniu. s'a aşezat orizontal o piatră plată
de râşniţă, provenită probabil din aşezarea neolitică de pn Cetăţuie.
Inventar (pl. IX, :1): a) O jumătate dintr'o ceaşcă, la o mică depărtare
spm Sud do cap. In regiunea mormântului s'au mai găsit câteva fragmento
ceramico, probabil hallstaLticne.
Mormântul Nr. 4 (pl. II, 4 = Jig. 7, 2; pl. IX, 4). Scheletul unui bărbat
matur (după inventar) în poziţie foarte puţin chircită, pc partea dreaptă;
în păm<Înt galben, la O,.JO m adâncime, faţă de taluzul Nord. Capul la Sud,
picioarele la Nord, iar privirea la Est. Oasele sunt păstrate prost.
lnventaf' (pl. IX, /1): a) o ceaşcă cu o toartă supraînălţată (a) înclinată
irt spre frunte ~i lipită do ea.
b) O măeiueă rotundă de piatră, şlefuită şi per[orată (b); la cea 0,15 m
Vest-Nord-Vest de mandibulă.
c) O cuLc din gTesie, în regiunea pântecelui.
Mormântul Nr. 5 (pl. II, 5 = fig. 7,3; pl. X, 5). Scheletul unui adoles-
t:Prtt, în poziţie chir-dtă puţin accentuată, pc partea droapLi.i; la 0,27 m adânci-
me faţă do taluzul Sud, la limita dintre humusul recent şi solul galben.
Capul la Sud, picioare It' 1a Nord, privirea la Est. Schelo[.u) se află pe o panl.ă
www.cimec.ro
uşoară Sud-Nord, capul fiind cu 0,15 m mai sus decât extremităţile inferi-
oare ale picioarelor. Oasele sunt păstrate prost şi cu multe lipsuri. Ambele
mâini, îndoite puternic din cot, au labele aduse în faţa feţei.
Inventar (pl. X, 5): a) In vas mic (a), înclinat ·spre Vest, lângă ante-
braţul drepl.
b) Un vas (b), înclinat spre Vest, în regiunea pântecelui.
l'v/ormântul Nr. 6 (pl. II, 6 = fig. 7,4; pl. IX, 6; fig. 13, 3, 5). Scheletul
unui om matur; numai un picior este în poziţie chircHă, pc partea dreaptă;
la 0,40 m adâncime faţă de taluzul Nord. Capul la Sud, picioarele la Nord,
privirea la Est. Oasele sunt păstrate prost şi cu multe lipsuri. Din maxilare
~·a conservat numai mandibula. Ambele mâini sunt îndoite puternic din
cot. Numai piciorul drept este în poziţie chircită, iar piciond stâng este
în Lins.
Inventar Cvl. IX, 6, fig. 13, 3, 5): Şapte vase, dintre care numai unul
mic (e, fig. 13, 3) înclinat spre Nord-Nord-Vest şi aşezat în labele mâini-
lor, era aşezat la nivelul scheletului. Celelalte şase vase, mai mari şi mai
mici au fost puse cu cea O, 15 m până la 0,24 m mai sus de nivelul schelctului,
încadrând mormântul pc trei laturi. Astfel, pe latura de Vest au fost aşezate
trei vase: a) O strachină mare (a), lângă colţul de Sud-Vest al mormânlulni,
răsturnată cu fundul în sus şi înclÎjlată Est-Nord-Est, cu marginea la
O, 15 m mai sus decât nivelul scheletul ni; b) Un vas mic cu pfmtecde bombat
(g), înclinat Est-Nord-Est şi c) un vas mai mare, decorat cu trei procmi-
nenţe (g, fig. 13, 5), înclinat spre Est-Nord-Est. Ultimele două vaf'e,
lângă colţul de Nord-Vast al mormântnlui au fost aşezate cu 0,24 m mai sus
faţă de. nivelul scheletulni. Pe latura de Est, lângă colţul de Sud-Est al
mormântului, se află un g~up din două vase, la 0,21 m mai sus de schelet:
unul bitronconic (c) inclinat spre Vest-Nord. In sfârşit, pe latura de Nord,
la 0,22 m mai sus <le nivelul scheletului se află mai multe fragmente dintr'un
vas mai mare (b), foarte stricat, probabil şi din cauza lucrărilor agricole.
MormintulNr. 7 (pl. II, 7; pl. IX, 7)., Scheletul unui om matur, probabil
femeie, în poziţie chfrcilă, nu prea accentuată pe partea dreaptă; în pământ
!{alben, la 0,50 m adâncime faţă de taluzul Nord. Capul la Sud-Sud-Est
150°, picioarele la YcsL-Nord-Vest 300°, pnvuea la Est-Nord-Est
fi0°. Oasele sunt p~istratc ceva mai bine. ,\mbclc mi\ini îndoite puternic din
t·.ot, au labele aduse în faţa fcţ.ei.
Inventar (pl. IX, 7): a) Un pandantiv din piatră pa1tca superioară a
unei eute în regiunea pieptului, între clavicula şi humerusul sLiîng (a).
b) O mărgea de os segmentată la exterior, la eca 0,30 m Vest de elavicula
,;l.ângă (b).
La nivelul scheletului s'a mai găsit LUI fragment eeramiG hallstattian.
www.cimec.ro
,1formântul Nr. 8 (pl. Ili, 8). Scheletul unui om matur, probabil bărbat
în poziţie chircită nu pr!:'a accentuată, pc partea dreaptă, iu păm;1nL galben,
la 1,65 m adâncime fată de taluzul Sud. Capul la Sud-Sud-E~t 160°,
picioarele la Nor·d-~ord-Vest ~~,'JO", privirea la Est. Oa~elc ~uul păstrate
mai bine.Către partea ~upcrioară a humcrusului stâng se obscrY{I o cxercsceuţă,
care se datoreşte, probabil, unei răni vindecate. Lipsesc cubitusul şi radiusul
mâinii drepte. Laba mâinii stângi a fost îndoită putemic ~nh cubitusul şi
mdiusul stâug.
Niciun clement de inventar· la nivelul schdotului. ~~~ este exdus să
fi avut totuşi ceva mai sus un vas, care a fost deranjaL. In mgiunea picioare-
lor s'au găsit fragmente dintr'o ceaşcă cu două toa rte su praînăl ţate.
Mormântul Nr. 9 (pl. IX, 9). Din schelet llU s'a păstrat nimie, deoarece
s'a distrus cu ocazia şauţului făcut pentru săditul pomilor.
Inventar (pl. IX, 9): a) O strachină cu marginea canelati1 oblic (a), cu
gura înclinată ~pre Sud-Est, la 0,55 m adâncime faţă de taluzul Nor·d.
b) O verigă de bronz eu capetele uşor suprapuse (b), la 0,20 m depărtare
de strachină.
Mormântul Nr. 10 (pl. Ill, 10 =fig. 7, 5-6; pl. IX, 10). Dublu.
Scheletele în poziţie chiricită nu prCj accentuată stau faţă în faţă unul pe
dreapta (10 a) şi celălalt pe stânga (10 b) şi au, în parte, oasele suprapuse.
In pământ galben, la O, 75 m adâncime faţă de nivelul actual. Lângă craniul
scheletului dela Vest s'a aşezat orizontal o piatră plată de râşniţă. Groapa
mormântului s'a putut delimita.
Scheletul 10 a este aşezat po dreapta. Capul la Sud-Sud-Est 172°,
picioarele la Nord-Nord-Vest 352° şi privirea la Sud- Sud- Vest 206°.
Oasele prost păstrate. Mâinile şi picioarele scheletului sunt suprapuse pc mâi-
nile şi picioarele celuilalt schelet. Aeeasta arată că s'a pus întâi, în groapă.
scheletul acesta şi apoi celălalt.
Scheletul 10 b este al unei femei, r·ulcat po partea stângă.
Capul la Sud-Sud-Est 17:2. 0
,pieioarcle la Nord-:\ord-Vest 352°, privirea
la Nord-Nord-Vest 85°. OasC'lc sunt păstrate mai prost şi cu multe lip-
suri. Craniul zace cu O, 10 m mai jos decât craniul scheletulu i dela Vesl.
· Inventar (pl. IX, 10): a) Două verigi de bronz cu capetele dcschisl'.
purtate la picioare (a- b).
b) Patru mărgele din gresie, cu corpul în formă de butoiaş segmentat (c).
Inventarul comun pentru ambele schelete se compune din: a) Un va~
obişnuit, decorat cu un bri'm alveolar asociat cu proeminenţe (d), aşezat ÎJJ
regiunl'a picioarelor în pozit.ic culeată, eu gum spre Nor·d-Ei-it, la 0,30 m
www.cimec.ro
CIMITIItUL HALLSTATTIAN DELA STOICANI 171
aJâucime faţă de nivelul actual al taluzului de Nord şi Jeei eu 0,42 m mai

sus de nivelul de aşezam a ~chelet.clor.
b) Uu fragment dintr'o strachină cu rnargiuca canclată (e), aşezată cu
buza în jos, la Vest de vas şi eu fundul la nivelul fundului vasului.
c} Fragmente do strat:hiucî eu marginea necanelată se mai găscst: în
spatele craniului scheletului dela Vest. De asemenea, printre oasele schelete-
lor s'au găsit mereu ÎIL timpul curăţatului oaselor bucăţi din strachină.
Se pare că strachina a fost spartă şi părţi din ea s'au împrăştiat în groapă
peste cadavru, iar restul, o bucată mai mare, s'a pus mai sus, după ce cada-
vrut s'a acoperit cu pământ. Aceasta pare probabil, deoarece scheletul se
găseşte la 0,75 m adâncime, iar vasele se găsesc în depunerea măzăroasă de
coloare cafenie, între 0,30 m şi 0,40 m adâncime faţă de nivelul solului
actual.
d) Uu fragrneut dintr'o margine de ceaşcă.
ln preajma mormântului s'a găsit un buton de bronz (fig. 12, 12).
Mormântu~ Nr. 11 (pl. III, 1l ). Scheletul unui bărbat, în pozipe chircită
moderată pe partea dreaptă, în depunerea măzăroasă la 0,41 m până la 0,45
m adâncime. Iu dreptul mormântului, solul vegetal actual are grosimea de
numai 0,05 m până la 0,06 m spre Vest, iar în partea de Nord-Est lipseşte cu
totul. Capul la Sud-Sud-Est 162°, picioarele la Nord-Nord-Vest 342°,
pnvtrea la E-;t -Nord-Est 56°. Oasele sunt păstrate mai bine. Mâinile,
îndoite puternic din cot, au avut labele aduse în faţa feţei. Genunchiul
Jrept esle mai îndoit decât cel stâng. Aproximativ la 0,40 rn spre Sud-Vesl
de cap s'a găsit o piatră de mici dirnensiuui (0,09 X 0,10 m).
Niciun element de inventar. La r.dâncirnea de 0,15 m până la 0,40 m
s'au găsit doar câteva fragmente ceramice izolate hallstaltiene.
Mormântul Nr. 12 (pl. III, 12). Scheletul unei femei, în poziţie chircită
accentuată, pe partea dreaptă; în pământ galben, sub depunerea măzăroasă
de coloare eafenie, la 0,5~~ m adâncime faţă de nivelul aetual al taluzului
de Sud. Capul la Sud-Sud-Est 158°, picioarele la Nord-Nord-Vest
338°, privirea cu aproxima(,ie la Est-Nord-Est 47°, deoarece toate oasele
craniului sunt Lieranjate. Oa!'ele sunt păstrate mai binişor, dar cu lipsuri.
Din craniul puţin înclinat s'au găsit doar eâLeva oase. Humerusul drept
şi stâng se află pc acelaşi plau, eeea ce înseamnă că poziţ.ia tomcelui a fost
mai mult dreaptă Liecftt pe o parte. Ambele mâini sunt îndoite din cot şi
au avut probabil labele iudreptatc în spre bărbie. Pieiorul Lirept mai stri'tus
decât cel stâng, ajunge cu gemmchiul până la cotul mâinii drepte.
:\-formântul nu are niciun element de inventar.
www.cimec.ro
Mormintul Nr. 13 (pl. III, 13). Deranjat. Din sche!et nu s'au păstrat
decât bucăţi foarte mici de oase. La O, 18 m adâncime, imediat sub solul vegetal
actual, în depunerea cafenie cu aspect măzăros, s'a găsit o piatră plată
(0, 16 m X O, 11 m) dintr'o bucată rle râşniţă, care a stat probabil la capul
mortului.
Din inventar fac parte mai multe fragmente ceramice dintr'o strachină
hallstattiană, găsite în jurul pietrei.
Mormântul Nr.l4 (pl. III, 14; pl. IX, 14). Scheletul unei femei tinere.
Din oasele scheletului nu s'au păstrat decât două fragm:mte din femure şi
două din tibii. După poziţia acestor oase, rezultă că scheletul zăcea în poziţie
chircită pe partea dreaptă cu capul la Sud şi cu picioarele la Nord. Aproxi-
mativ în regiunea capului este o piatră plată triunghiulară.
Inventar (pl. IX, '14): a) Mai multe fragmente ceramice din două stră
chini dintre cam una cu cancltu·i oblice pe marginea îndoită în interior
(a), iar alta, din pastă noagt·ii fără caneluri (b). Ambele zăceau la Vest de
partea superioară a corpului.
b} Fragmente ceramice din pastă neagră dintr'un vas mic bitronconic (c).
c) Fragmente ceramice dintr'un vas mai _mare, decorat cu caneluri
oblice pe canta exterioară a man{inii plate şi cu un !Jrâu alvenlar pe partea
superioară (d).
d} Un vas eu proeminenţe (e).
e) Două veri~;i de bronz închise, în care sunt introduse tibiile (f, g).
MormântulNr.15(pl.III, 15;pl.IX, 15). Scheletul uimi om matur;
deranjat de un şanţ adânc t.le 0,4.0 m, care se observă în profilul malului
sudic al casetei mormântului. 1\imic in situ. Din schelet s'au păstrat doar
unele oase alo picioarelor, care suut răvăşite, un os din cutia craniană şi
foarte multe oase sfărâmatc. Oasele acestea se găsesc în depuuerea măzăroasă
de coloare cafellie, la 0,28 m adâncime faţă de taluznl Nord. Oasele răvăşi te
şi foarte fragmentare au continuat si"î se găsească şi până la 0,4.J m adâncime
faţă do laluzul Nord. Solul vegetal a fost îndepărtat în această regiune,
iar pămi'mtul galben începe la O, ).J m adâncime.
Inventar (pl. IX, 15): a) Un vas mic cu umbo pe fu11d şi cu marginEa
ruptă din vechime, în poziţie răstumată, cu gu1·a în jos, sub Ull os frag-
mentar.
b} Un fund de oală sparL la 0,40 m adâncime.
Mormânt al Nr. 16 (pl. III, 1G = fig. 8, 2; pl. IX, 16). Scheletul unui copil;
în poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben, la 0,61 m
adâncime. Capul la Sud-Sud-Est 167°, picioarele la Nord-Nord-Vest
347°, privirea la Est-Nord-Est 65°. Oasele sunt păstrate destul de prost
www.cimec.ro
173
1 2
3 4
5 6
Fig. 8.- Cimilirnl hallstattian: 1. Mormintele Nr. 18, 15, 16; 2 .
.Mormâutul Nr. 16; :;, Mormânt ul Nr. 18 (dublu) : 4. Mormântul Nr. 19;
5. rvrormântnl Nr. 20; 6. Mormântul Nr. 30.
www.cimec.ro
şicu multe lipsuri. Mâinile sunt îndoite puternic din cob şi au labele aduse
probabil în faţa feţei. Oasele picioarelor sunt aproape paralele.
Inventar (pl. IX, 16): Un vas mic din pastă neagră, decorat cu proe-
minenţe şi cu caneluri oblice pe pântec (a).
MormintulNr. 17 (pl. IV, 17). Probabil scheletul unui bărbat; în poziţie

chircită moderată, pe partea stângă; în pământ galben, la O, 70 m adâncime
faţă de nivelul solului actual. Capul la Sud-Sud-Est 153°, picioarele la
Nord-Nord-Vest 333°, pl'ivirea la Vest-Sud-Vest 226°. Oasele sunt păs
Lrate prost şi cu lipsuri.
Inventar: a) O ceaşcă cu toartă supraînălţată (a), în poziţie răsturnată
dela Sud-Sud-Vest la Nord-Nord-Est, atingând cu Loarta cutia crani-
ană. A fost sfărâmată în timpul lucrului, deoarece era foarte sfărâmicioasă.
b) Un fragment dintr'un obiect de fier nedeterminat (b), la cea 0,06 m
spre Vest de cap.
Mormintul Nr. 18 (pl. IV, 18 =fig. 8, 3; pl. IX, 18). Dublu. Scheletul
unui om matur (18 a) şi al unui adolescent (18 b). Scheletele sunt în poziţie
chircită moderată, aşezate invers pe partea dreaptă, alăturate şi în parte
chiar suprapuse în pământ galben la 0,60 m adâncime. O piatră mică de gresie
(0,10 m X 0,07 m) între osul iliac stâng al scheletului 18 a şi capul inferior
al femurului stâng al scheletului 18 b.
Scheletul 18 a. Scheletul unui om matur aşezat pe partea dreaptă.
Capul la Sud-Sud-Est 151°, picioarele la Nord-Nord-Vest 331°, privirea
la Est-Nord-Est 61°.0asele sunt păstrate mai binişor. Mâinile sunt îndoite
puternic din cot şi au labele aduse probabil în faţa fet,ei. Picioarele sunt
aproape paralele. Genunch.iul drept este ceva mai sus decât cel stâng.
Inventar (pl. IX, 18). Un fragment dintr'o lamă de cuţit de fier cu vârful
spre Sud şi tăişul spre Vest (a), găsit sub temporalul drept.
Scheletul 18 b. Este al unui adolescent, aşezat pe partea dreaptă. Capul
la Nord-Nord-Vest 331°, picioarele la Sud-Sud-Est 151°, privirea la
Vest-Sud-Vest 61°. Oasele sunt păstrate prost şi eu multe lipsuri. O
parte din cutia craniană, cotul drept şi ambele femure s'au suprapus peste
oasele schsletului 18 a.
Mormântul nu are niciun element de inventar.
Mormântul Nr. 19 (pl. IV, 19 = fig. 8,4). Scheletul unui adolescent
(?); în poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în depunerea cafenie
măzăroasă, la 0,45 m adâncime faţă de nivelul solului actual. Capul la Sud-
Sud-Est 172°, picioarele la Nod-Nord-Vest 353°, privirea la Est-Nord-Est
75°. Oasele sunt păstrate prost şi cu multe lipsuri. Mâinile sunt îndoite din
cot şi cu labele aduse probabil în faţa feţei.
Nici acest mormânt nu are vreun element de inventar.
www.cimec.ro
Mormântul j\fr. 20 (pl. IV, 20 = fig. 8, 5; pl. IX, 20). Scheletul unei
femei; în poziţie chircită moderată, pc partea dreaptă; în pământ galben
la 1,00 m adâncime faţă de nivelul solului actual. In această regiune, grosL
mea solului vegetal actual este de cea 0,07 m, iar a depunorii cafenie măză.
roase de cea 0,50 m. Capul la Sud-Sud-Est 153°, picioarele la Nord-Nord_
Vest 35if, privirea b Est-Nord-Est 68°. Oasele sunt păstrate mai bine-
Craniul este ~prijiniL pe marginea unei pietre,· înclinată in direcţia Sud,
t'l'orcl. Mâinile, îndoite din cot au cubitusurile şi radiusurilc deplasate din
înr:heieturi şi încrucişate, iar labele probabil că au fost aduse în faţa feţei.
Oasele picioarelor sunt paralele.
Inventar (pl. IX, 20). Douăzeei şi nouă m.ărgcle albe din cochilii (a)
lrei perle mici din bronz (b) şi două din sticlă (b) două verigi din bronz,
dintre ca1·e una întreagă (c) şi una fragmentară (d), toate găsite în regiunea
pieptului.
MormântulNr. 21(pl. IV, 21; pl. IX,21). Scheletul unei femei; în pozi\ie
chircită foarte moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben Ia 0,65 m
adâncime faţă de nivelul solului actual. Capul la Sud-Sud-Est 158°,
picioarele la Nord-Nord-Vest 338°, privirea la Nord-Nord-Vest 9°. Oasele
sunt păstrate prost şi cu lipsuri. Corpul pare să fi fost aplecat cu bărbia
spre piept. Oasele parietale · se sprijină pe o piatră triunghiulară (0, 16
m X O, 17 m). Din oasele feţei şi din maxilare nu s'a păstrat nimic. Poziţia
mâinilor nu a putut fi determinată. Oasele picioarelor sunt aproape paralele.
Inventar (pl. IV, 21): Un vas mic decorat pe pântece cu dungi verticale
în relief şi cu cam•luri oblice (a), la cea 0,30 m spre Nord-Vestde creştetul
capului.
Mormântul Nr. 22 (pl. IV, 22; pl. IX, 22). Deranjat. Femeie(?); în poziţie
chircită moderată, pe partea dreaptă; în depunerea cafenie măzăroafă, la
0,40 m adâncime faţă de nivelul solului actual. Capul este la Sud, picioarele
la Nord iar privirea aproximativ la Est-Nord-Est. Oasele sunt păstrate prost
şi cu foarte multe lipsuri. Picioarele s'au găsit aşezate cu cea 0,20 m mai
jos faţă de celelalte oase ale scheletului. Din acest motiv nu s'au descoperit
decât la demontatul scheletului. Indepărtându-se axul, care a servit la schi-
ţarea mormântului, locul picioarelor nu s'a mai putut fixa pe schiţă decât
cu aproximaţie.
Inventar (pl. IX, 22). Un vas mic bitronconic (a) la 0,35 m spre Sud-
Vest de cap.
Morm!intul Nr. 23 (pl. IV, 23; pl. IX, 23). S'a găsit un bărbat aşezat în
poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben la 0,55 m
www.cimec.ro
Mormântul Nr. 20 (pl. IV, 20 = fig. 8, 5; pl. IX, 20). Scheletul unei
femei; în poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben
la 1,00 m adâncime faţă de nivelul solului actual. In această regiune, grosL
mea solului vegetal actual este de cea 0,07 m, iar a depunerii cafenie măză.
roase de cea 0,50 m. Capul la Sud-Sud-Est 153°, picioarele la Nord-Nord_
Vest 353°, privirea b Est-Nord-Est 68°. Oasele sunt păstrale mai biue-
Craniul este ;;prijinit pe marginea unei pietre, ·înclinată în direcţia Sud,
Nord. ~1âinilc, ind oiLe di11 cot au cubilusurile şi radiusurile deplasate din
înr:heieturi şi încrucişate, iar labele probabil că au fost aduse în faţa feţei.
Oasele picioarelor sunt paralele.
Inventar (pl. IX, 20). Douăzeci şi nouă mărgele albe din cochilii (a)
trei perle mici din bronz (h) şi două din sticlă (b) două verigi din bronz,
dintre care una întreagă (c) şi una fragmentară (d), toate găsite in regiunea
pieptului.
Mormântul Nr. 21 (pl. IV, 21; pl. IX,21 ). Scheletul unei femei; în poziţie
chircită foarte moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben Ja 0,65 m
picioarele la Nord-Nord-Vest338°, privirea la Nord-Nord-Vest 9°. Oasele
sunt păstrate prost şi cu lipsuri. Corpul pare să fi fost aplecat cu bărbia
spre piept. Oasele parietale ·se sprijină pe o piatră triunghiulară (0,16
m X O, 17 m). Din oasele feţei şi din maxilare nu s'a păstrat nimic. Poziţia
mâinilor nu a putut fi determinată. Oasele picioarelor sunt aproape paralele.
Inventar (pl. IV, 21): Un vas mic decorat pe pântece cu dungi verticale
în relief şi cu caneluri oblice (a), la cea 0,30 m spre Nord-Vest de creştetul
capului.
Mormântul Nr. 22 (pl. IV, 22; pl. IX, 22). Deranjat. Femeie(?); în poziţie
chircită moderată, pe partea dreaptă; în depunerea cafenie măzăroa~ă, la
0,4.0 m adâncime faţă de nivelul solului actual. Capul este la Sud, picioarele
la Nord iar privirea aproximativ la Est-Nord-Est. Oasele sunt păstrate prost
şi cu foarte multe lipsuri. Picioarele s'au găsit aşezate cu cea 0,20 m mai
jos faţă de celelalte oase ale scheletului. Din acest motiv nu s'au descoperit
decât la demontatul scheletului. Indepărtându-se axul, care a servit la schi-
ţarea mormântului, locul picioarelor nu s'a mai putut fixa pe schiţă decât
cu aproximaţie.
Inventar (pl. IX, 22). Un vas mic bitronconic (a) la 0,35 m spre Sud-
Vest de cap.
Mormintul Nr. 23 (pl. IV, 23; pl. IX, 23). S'a găsit un bărbat aşezat în
poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben la 0,55 m
www.cimec.ro
176 MATERIALE ARHEOLOGICH
picioarele la Nord-Nord-Vest 352°, privirea la Nord-Nord-Est 32°. Oasele

sunt păstrate prost şi cu multe lipsuri. Capul este căzut pe piept. Poziţia
mâinilor nu se poate preciza decât vag. Oasele picioarelor sunt para lele.
Inventar (pl. IX, 23): a) Un vas sfărâmat din vechime (a), lângă cap.
b} O cute din gresie (b) aşezată spre Est-Vest, cam în regiunea mij-
locului la 0,40 m distanţă. de bărbie.
MormântulNr. 24 (pl. V, 24; pl. IX, 24). Sch3letul unui copil, probabil
fetiţă; în poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben
cu concreţiuni calcaroase, la 0,85 m adâncime faţă de nivelul solului actual.
Capul este la Sud-Sud-Vest 197°, picioarele la Nord-Nord-Est 17° şi
privirea la Est-Nord-Est 62°. Oasele sunt păstrate prost şi cu foarte multe
lipsuri. Din caps'a păstrat numai cutia craniană uşor înclinatăspre Sud-Est.
Inventar (pl. IX, 24): a) O ceaşcă cu toartă supraînălţată (a), culcată
de o parte şi cu toarta în sus, la 0,10 m spre Sud de cap.
b) Trei verigi de bronz cu capete deschise (b-d) la piciorul stâng. Tibia
şi peroneul stâng intră într'o verigă de bronz. Pesle aceasta o altă verigă
de bronz, aşezată orizontal şi cu deschiderea spre Vest. Sub tibia şi peroneul
stâng o a treia verigă de bronz, la Est de celelalte două şi, în parte, sub cea
din mijloc.
Mormântul Nr. 26 (pl.V, 25). Scheletul unui matur, probabil bărbat,
în poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în depunerea de loess cu
concreţiuni calcaroase, la 0,70 m adâncime faţă de nivelul solului actual.
Oasele sunt păstrate mai bine, dar cu lipsuri. Capul la Sud, picioarele la
Nord. Capul înclinat în spre piept. Mâna stângă este îndoită în unghiu drept
din cot, cu laba probabil pe pântece, iar mâna dreaptă este îndoită foarte
puternic din cot, cu cubitusul şi radiusul peste humerus şi cu laba adusă
probabil în faţa feţei. Oasele picioarelor sunt paralele.
MormântulNr.26 (pl. V, 26 =fig. 9, 3;pl. IX, 26).Probabil scheletul
unei femei; în poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ
galben, la 0,56 m adâncime faţă de nivelul solului actual. In acest loc solul
galben începe la 0,35 m adâncime. Capul la Sud-Sud-Est 164°, picioarele
la Nord-Nord-Vest 345°, iar privirea la Est. Oasele sunt conserva te foarte
prosL şi cu multe lipsuri. Calota craniană este răsucită. Poziţia mâinilor
nu osLe clară, deoarece oasele sunt în parte deplasate. Piciorul stâng este
îndoit mai mult decât cel drept. Lângă cap, spre Sud, s'a găsit o piaLră plată
de râşniţă, înclinată în direcţia Sud-Nord. De asemenea, s'a găsit un vas
mic bitronconic.
www.cimec.ro
Inventar (pl. IX, 26): a) O ceaşcă cu toartă supraînăl(ată (a) în poziţie

11ormală la 0,24 m spre Sud -Sud -Vest faţă de piatra de lângă craniu.
b) O ceaşcă cu toarta ruptă din vechime şi cu proeminente mici, pe
maximul de rotunzime (b), uşor înclinată în direcţia Nord-Sml, lângă
Lihia piciorului drept.
c) Un fragment dintr'un Lutul (?) de bronz (d) lângă radiusul drept.
d} Un dinte pandantiv (c), tot din regiunea radiusului di'Cpl.
e) O verigă mică de fier (e) la cea 0,10 m Vest de craniu.
Mormântul Nr. 27 (pl. V, 27; pl. X, 27). Scheletul unui adolescent, in
pozipe chireită moderată, pc partea d rcaplă; în pământ galbc11 eu concre-
ţi uni calcaroase, la 0,75 m adâncime fa(ă de solul actual. Terc11Ul esle în
pantă dela Nord la Sud. Capul la Sud-Sud-Vest 203°, picioarele la Nord-
Nord-Est 23°, iar privima la Est-Sud-Est 1'19°. Oasele suut păstrate prasi
şi cu foarte multe lipsuri. Mâinile sunt îndoite din col şi ali lalwlP aduse
probabil in Eprc faţă.
Inventar {pl. X, 47): a) l 1 u vas mic C'll procmÎIIPIJ\l' pc umăr (a) în
poziţie răstumală, lângă cap. ·
b) Un vas mai mare fragmentar, cu marginea plată şi decorat eu pro-
eminente (b), aşezat eu 0,20 m mai sus, în dreptul pântecului.
c) Câteva fragmente dintr'un alt vas mai ma1·e, din pastă bună, de coJoan•
cafenie în exterior şi cu lustru pe ambele feţe, la 0,80 m de femurul păstrat.
care de asemeuca erau aşczalc eu 0,37 m mai sus decât nivelul seheletului.
Vasul nu s'a putut întregi.
Mormântul Nr. 28 (pl. V, 2~). Scheletul unui tânăr, în poziţie chircită
moderată, pc partea drcaplă, la 0,30 m adâncime faţă de nivelul solului
actual. Seheletul se află într'o uşoară paută dela Nord la Sud. Capul la Sud-
Sud-Vest 192o, picioarele la Nord-Nord-Est 11 o şi cu privirea la Est 90'.
Oasele sunt păstrale prasi şi cu multe lipsuri. Nu s'a pulut detl'rmina poziţia
mâinilor.
Mormânlul JJU arc nieiuu dcmeut de iHvcular.
Jformântul Nr. :29 (pl. V, 29). Deranjat de rădăcinile UJJUi eopac. Jn
situ numai pieioarele şi oasele iliace. Seheletul este al unui matur; Îll poziţie
chireilă moderată, pe partea dreaptă: în pământ galben, la 0,50 m adâncime
fa~ă de r1ivl'lul solului aetual. Capul probabil la EsL-Sud- Est, picioarele
la Vest-~ord-Vest 29 11° şi pl'ivir·ea la Est-Nord-Est. Oasele picioarelor,
păstrate mai bine, su11t pu~in îndoilc din basill şi mai mult dela gctmnchi.
Monnântul 11u arc uiriu11 elemeut de illVl'Jltar.
Mormântul .Vr. 30 (pl. V, 30 =fig. 8,(); pl. X, 30; fig. 13, t). Schl'-
letuluHui tânăr, în pozi(ie chin:ită cpva mai acceuluată, pc par'tea drcapUî;
12 --- Materiale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
l78 MATERIALE AitHEOLOGICE
în pământ galben măzăros, la 0,4D m adâncime faţă de nivelul solului actual.

Scheletul este aşezat într'o uşoară pantă dela Sud la Nord. Capul la Sud-
Sud-Vest 203°, picioarele la Nord- Nord- Est 23° şi privirea la Est 90°.
Oasele sunt pă~tratc prost şi cu lipsuri. Ambele mâini sunt îndoite puternic
din cot şi cu labJlc aduse probabil în faţa feţei. Picioml drept este mai îndoit
decât cel stâng, în special dela basin.
Inventar (pl. X, 30; fig. 13, 1): a) O ceaşcă cu două toartc supraînălţate,
decorată cu două proemincnţe (a), în poziţie răsturnată, aflată la 0,45 m
spre Sud de cap şi cu 0,20 m mai sus de nivelul schelctului.
b) Un vas mai mare fragmentar din pastă mai grosolauă, decorat cu
proeminen~c şi cu un şir orizontal de alveole (b), la 0,20 m spre Vest de ceaşcă
şi cu 0,10 m mai sus de nivelul de zacerc al scheletului.
c) Fragmente dintr'un vas mai mar-e din pastă grosolana, mai ales
din fund (c).
d) O lamă de cuţiL din fier sub oasele picioarelor.
Mormintul Nr. 31 (pl. V, 31; pl. X, 31). Scheletul unui copil, în poziţie
chircită obişnuită, pc partea dreaptă; în pământ galben la 0,55 m adâncime
faţă de nivelul solului aclual. Capul la Nord-Nor1l-Est 6°, picioarele la
Sud- Sud-Vest 1H6a şi privirea la Vest. Oasele sunt păstrate prost şi cu
lipsuri. Pozi(ia mâinilor nu s'a putut determina. La Vest de picioare şi
imediat lângă ele se află o piatră aproximaliv traplzoidală, pe care s'a găsit
tlll fragment diulr'o tihic.
Inventar (pl. X, 31): a) Uu vas mic cu trei pro('minenţp (a), între cotul
şi genunchiul stâng.
b) O ceaşcă cu toartă supraînălţată (b), la picioare.
Mormântnl Nr. 32 (pl. V, 32; pl. X, 32). s·a găsit schelelul unui copil;
pc partea dreaptă; în pământ galben la 0,68 m adâneimc, faţă de nivelul
solului actual. Capul la Sud, picioarele la Nord (?), pf'ivirea la Est(?).
Din schelet s'au păstrat doar câteva r('sturi din eraniu şi bucă(.i foarte
mici de oase.
Inventar (pl. X, 32): a) O bră~ară tlc bmnz cu capetele ,.;ubţiatc suprapuse
şi cu bara 1le secţiune reetangulară (a) în dreptul unui antebraţ.
b) O perlă eilindrică din tablă de hmuz (b), ceva mai jos de brăţară.
Mormântnl.Vr. 33 (pl. VI, :~:3; pl. X, 33). Scheletul unui om matur; în
poziţie ehircită modNată, pe partea dreaptă; în pământ galben, la 0,50
ru adâncime. Capul la Sud, picioarele la Nord, privirea la Est. Oasele sunt
păstrate ceva mai bine, dar lot au lipsmi. Mâiuile su11L îndoite puternic
din cot şi cu lab::dc aduse în faţa feţei. Pieiorul drept es!P mai îndoit diu
hasin decât cel s!i\11g.
Inventar (pl. X, ~3): L.;11 vas mie cu pereţii la tera li în patru muchii
şi en fundul omhilirat în spre interior (a) găsit lâ11gă frunte.
www.cimec.ro
Mormdntul Nr. 34 (pl. VI, 34; pl. X, 34). S'a găsit scheletul unui om
matur, inalt peste 1,80 m, în poziţ.ie chircită moderată, pe partea dreaptă;
în pământ galben la 0,85 m adâncime faţă de nivelul solului actual. Capul
la Sud -Sud-Est 167°, picioarele la Nord -Nord- Vest 347°, privirea la
Est- Nord-Est 62°. Oasele sunt păstrate mai bine şi cu mai puţine lipsuri.
Mandibula este deplasată. Mâinile sunt îndoite din cot şi cu labele aduse
în faţa feţei. Piciorul stâng este îndoit mai mult. din basin decât cel drept
peste care se suprapune.
Inventar (pl. X, 34): a) Partea inferioară a unui vas mai mare fragmen-
tar, în formă de urnă, decorată cu un brâu alveolar în relief, dispus în arcade
şi asociat cu proeminenţe pe partea superioară (a), la 0,57 m spre Sud de cap.
b) Fragmente dintr'o strachină-capac cu marginea necanelată (b),
aşezată cu fundul în jos, lângă urnă.
c) Fragmente ceramice, eventual din alt vas (Nr. c) şi din slr·achină,
lfmgă urnă.
Mormântul Nr. 35 (pl. VI, 35; pl. X, 35). Scheletul unui tânăr(?); în
poziţie chircită moderată pe partea dreaptă; în pământ galben, la 0,90 m
adâncime fa ţii de nivelul solului actual. Capul la Sud-Sud-Est 167°, picioa-
rele la Nord-Nord-Vest 347°, şi privirea la Est-Nord-Est 62°. Oasele sunt
păstrate mai bine. Mâinile sunt îndoite puternic din cot şi cu labele aduse
în faţa feţei. Piciorul stâng este îndoit mai mult din şold decât cel drept.
In dreptul braţelor se află o piatră plată, dintr'o râşniţă, aşezată puţin
pieziş.
Inventar (pl. X, 35): a.) O ceaşcă cu toartă supraînălţată (a), lângă
ceafă.
b) O ceaşcă
cu toartă supraînălţală (b), în dreptul pieptului.
lnafară de aceste două vase.la Ve~t de picioare s ·a mai găsit un fragment
ceramic decorat cu un brâu alveolar orizontal (c). De asemenea, în malul
săpăturii din faţa picioarelor, ceva mai sus decât ele şi în afara gropii mor-
mântului, mai sunt câteva fragmente ceramice hallstatliene izolate.
Mormântul Nr. 36 (pl. X, 36). Distrus de gropile recent săpate pentru
plantatul copacilor. Din schelet s'au găsit la 0,28 m adâncime, în pământ
eenuşiu, doar resturile răvăşite ale unui craniu sfărâmat.
Inventar (pl. X, 36): O ceaşcă cu toartă supraînălţată, Ia Sud-Est de
resturile craniului.
Mormântul Nr. 37 (pl. VI, 37). Scheletul unui om matur(?); în poziţie
('hircilă moderată, pe partea dreaptă; în pământul galben la 1,10 m adâncime
faţă de nivelul solului actual şi la câţiva centrimetri sub pământul cenuşiu.
Capul la Sud-Sud-Est 158°, picioarele la Nord-Nord-Vest 338°, privirea la
www.cimec.ro
Est 90°. Oasele sunt păstrate mai bine, dar tot cu lipsuri. Lipsa jumătăţii
din stânga a mandibulci, ca şi un fragment dintr'un antcbrat-, care este mai
sus decât restul schcletului, ne indică un deranjament mai vechi. Mâinile
sunt îndoite mai puţin din cot şi cu labele aduse probabil în dreptul piep-
tului. Piciorul stâng este îndoit mai mult din şold dceât cel drept.
Inventar: Câteva fragmente dintr'un vas mic (a), deranjat probabil
din vechime, lângă frunte.
Mormântul Nr. 38 (pl. VI, 38). Di11 schelet s'au păstrat doar fragmentar
calota şi o mână; în pământ ~alben, sub depunerea cenuşie, la 0,65 m adân-
eime faţă de nivelul solului actual. Capul la Sud-Sud-Est.
Mormântul nu arc niciun element de inventar.
Murmântul Nr. 3.9 (pl. VI, 39; pl. X, 39; fig. 13, 2) Scheletul unui matur,
înalt; pe partea dreaptă în poziţie chir·cită moderată; în pământ galben cu con-
creţi uni calcaroase, :sub solul galben amestecat cu eeuuşiu, la 1,10 m adân-
cime faţă do nivelul solului actual. Capul la Sud-Sud-Est 161°, picioarele la
Nord-Nord-Vest 341°, şi privirea la Est-Nord-Est 80°. Oasele sunt păstrate
mai bine şi eu mai puţine lipsuri. Cra11iul este puţiu ridicat şi cu fruntea
în sus. Mâinile sunt îndoite din cot şi cu labele aduse în fata feţei. Oasele
picioarelor sunt paralele. Un os rleplasat, care so află la 0,:20 m deasupra
umerilor, i11dil:ă un oarecare deranjament mai vechi.
Inventar (pl. X, 39, fig. 13, 2): Un vas mic bombat (a), în faţa frunţii.
Mormântul Nr. 40 (pl. VI, 40). Scheletul mmi adolescent(?); în poziţie
chircită ceva mai accentuată, pe partea dreaptă la 0,26 m adâncime, imediat
sub solul vegetal actual, care este gros aici do O, 18 m. Capul la Sud, picioarele
Ia Nord, iar privirea la Est. St:holetul este păstrat foarte prost, cu foarte
multe lipsuri.
Mormântul llll are niciun element de inventar.
Mormântul Nr. 41 (pl. VII, 41; pl. X, 41 ). Scheletul uuui tânăr; în poziţie
chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben măzăros, la 0,30 m
adâncime faţă de taluzul Sud, la baza solului vegetal actual. Scheletul
zace într'o uşoară pantă dela NOI'd spre Sud. Capul la Sud 180°, picioarele
la Nord 0°, privirea la Est 90°. Oasele sunt păstrate prost. Mâi11ile sunt
îndoite puternic din cot şi cu labele aduse probabil în dreplul unui vas
mic Oasele picioarelor sunl aproape paralele.
Inventar (pl. X, Iri): a) Uu vas mic cu corpul bombat şi marginea răs
frânlă (a) în dreptul labelor mâiuilor.
b} O slr·achină sfăr·âmată eu caneluri obliee pe margine (b), aşezată
la nivelul schelelului, cu fundul în sus, la cea 0,50 m Nord-Nord-Vest faţă
de cxtremită(.ile inl'erioare aiP tibiilor.
www.cimec.ro
181
1 2
3 4
5 6
Fig. 9. - Cimitirul hallstattian: 1. Mormântul Nr. 44; 2. Detaliu din mormântul Nr. 44;
3. Mormântul Nr. 26; 4. Mormântul Nr . 48; 5. Mormântul Nr. 49 ; 6. Detaliu din mormân-
tul Nr. 50.
www.cimec.ro
182 MATEHIALE AHHEOLOGICE
Mormântul Nr. 42 (pl. X, 42). Probabil scheletul unui copil mic.

Nu s'a găsit niciun rest de schelet.
Inventar (pl. X, 42): Două ceşti cu toarte supraînălţate, dintre care una
este mai mare, (a) la Nord şi alta mai mică (b) la Sud. Ceaşca mai mare,
probabil dela cap, este uşor înclinată dela Vest la Est.
Mormântul Nr. 43. Deranjat. S'a găsit numai o calotă fragmentară,
în solul vegetal actual, la 0,10 m adâncime.
Mormântul Nr. 44 (pl. VII, 44 = fig. 9, 1; pl. X, 44). Scheletul unui
om matur; în poziţie chircită moderată pe partea dreaptă; la 0,45 m adân-
cime, în pământul galben cu concreţiuni calcaroase. Capul la Sud-Sud-Est
165°, picioarele la Nord-Nord-Vest 345°, privirea la Est-Nord-Est 79°.
Scheletul, foarte prost conservat, este în uşoară pantă dela Nord !a Sud.
In acest loc şi terenul actual este în pantă dela Nord la Sud. La cea 0,30 m
Nord de tibii se află o piatră mai mare plată (0,34 m X 0,30 m X 0,025 m).
Inventar (pl. X, 44): a) O strachină mare cu marginea canelată oblic
(a), aşezată cu gura în jos, la 0,~0 m Sud-Sud-Est de cap.
b) O strachină fragmentară (b) în poziţie verticală, lângă strachina
mai mare.
Ambele străchini zac mai sus de nivelul scheletului, la 0,26 m adân-
cime, în pământul galben măzăros.
c) O mărgea mică de os, în dosul capului.
Mormântul Nr. 45 (pl. X, 45). Distrus, ca şi alLe morminte de pe panta
din acest loc. Din schelet nu s'a găsit niciun os.
Inventar (pl. X, 45): Un vas mic, decorat cu dungi arcuite în relief pe
corpul bombat, în poziţie normală, în pământ galben măzăros, la 0,45 m
adâncime.
Mormântul Nr. 46. Deranjat. S'a găsit scheletul unui om matur, pro-
babil pe dreapta în pământul galben măzăros de pe panta dinspre Est.
Intre 0,40 m şi 0,50 m adâncime s'au găsit câteva oase răvăşite dela mâini
şi picioare, iar la O,L.O m bucă~ele dintr'o calotă craniană.
Mormântul Nr. 47 (pl. VII, 47; pl. X, 47). Dublu, probabil copilul în
spatele femeii; în panta din spre Sud, în pământul galben, la 0,75 m adân-
cimG faţă de nivelul solului aetual.
S<'hclel 47 a. Este al unui copil, în poziţie chircită mai accentuată,
pc partea dreaptă. Capul la Sud, picioarele la Nord, privirea la Est. Oasele
sunt păstrate prost. Poziţia mâinilor nu se poate preciza. Piciorul drept
este îndoit mai mult decilt cel stâng.
www.cimec.ro
Inventar (pl. X, 47): a) O ceaşcă supraînălţată (a) în dreptul humerusu-

lui stâng.
b) Patru verigi de bronz cu capetele deschise, din bară do ~ecţiune ovală
(b-e). Două dintre verigi au capetele apropiate, iar alte două subţiate şi
suprapu~e. La fiecare picior s'a aşezat o verigă cu capetele apropiate şi
alta cu capetele ~ubţiate şi suprapuse.
Scheletul 47 b. Scheletul unui om matur (femeie ?) in poziţie chircită
moderată, pc partea dreaptă. Capul, este la Sud-Sud-Vest 198°, picioarele
la Nord-Nord-E~t şi privirea la Est-Nord-Est. Oasele ~unt păstrate ceva
mai bine, dar tot cu lipsuri. Capul plecat în spre bărbie. Mâinile sunt în-
doite din cot şi cu labele aduse probabil în faţa feţei. Piciorul drept este
îndoit ceva mai mult din şold decât cel stâng.
Inventar (pl. X, 47): a) Un vas mic la cap (f) în poziţie normaiă.
b) Un fragment dintr'un cuţit de fioc, lângă osul iliac stâng.
Mormântul Nr. 48 (pl. VII, 48 = fig. 9,4). Scheletul unui om matur
în poziţie chiricită accentuată,pe partea dreaptă, în pământ galben mă
zăros, la 0,70 m adâncime faţă de nivelul «olului actual. Scheletul zace pe
o pantă uşoară dela Nord la Sud. Capul la Sud-Sud-Vest 186°, picioarele la
Nord-Nord-Est 28°, privirea la Est. Oasele sunt păstrate mai bine şi au
lipsuri mai puţine. Mâinile sunt îndoite mai puţin din cot şi cu labele aduse
în faţa feţei. Oasele picioarelor sunt aproape parale.le.
Mormântul Nr. 49 (pl. VII, 49=fig. 9,5). Scheletul unui tânăr (femeie?),
în poziţie chircită moderată pe partea dreaptă, în pământ galben la 0,85 m
adâncime faţă de nivelul solului actual şi la 0,10.m mai jos de pământul
galben măzăros. Capul la Sud-Sud-Vest 192°, picioarele la Nord-N01·d-Est
11°, privirea la Est. Oasele sunt păstrate relativ bine. Mâinile sunt îndoite
moderat din cot cu labele aduse probabil în faţa feţei. Oasele picioarelor
sunt aproape paralele. La Vest de picioare se află o piatră plată {0,37 m
X 0,24 m X 0,02 m) aşezată oblic.
De asemcuca nu are niciun element do inventar.
Mormântul Nr 50 (pl. VIII, 50; fig. 9, 6; pl. X, 50). Scheletul unui
matur, (femeie?), în poziţie chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ
galben, imediat sub depunerea măzăroasă, Ia 0,55 m adâncime faţă de ta-
luzul Est. Capul la Sud-Sud-Est 169°, picioarele Ia Nord-Nord-Ve.:;t 350°,
privirea la Est. Oasele sunt păstrate relativ bine. Clavicula dreaptă a pă
truns în bărbie, deoarece capul era plecat puţin în spre bărbie. Ambele
mâini sunt îndoite moderat din cot şi impreunate în dreptul încheieturii
www.cimec.ro
labelor, care au fost aduse probabil în faţa feţei. Piciorul stâng este îndoit
din şold ceva mai mult decât cel drept.
Inventar (pl. X, 50; fig. 12, 11): a) O cu te de gresie (a) cu capul spre
Nord-Vest şi tăişul la Sud-Est, aşezată pe partea stângă a scheletului, sub
vertebrele din spre osul coxal.
b) Un buton de bronz (b) în dreptul unei coaste.
c) O bucată mică de fier (c) lângă cotul mâinii drepte.
Mormântul Nr. 51 (pl. VIII, 51). Scheletul unui tânăr; în poziţie chir-
cită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben măzăros, Ia 0,50 m
adâncime faţă rle taluzul Est. Forma actuală a terenului în acest. loc este în
pantă dela Nord Ia Sud. Capul la Sud-Sud-Est 170°, pieioarele la Nord-
Nord-Vest 350°, privirea probabil la Est-Nord-Est 79°. Oasele ~unt. păstrate
foarte prost şi cu foarte multe lipsmi. Poziţia mâinilor nu s'a putut preciza.
Inventar: Fragmente dintr"tm vas foarte sfărâmat (a) la Est-Sud-Est
de cap.
Mormântul Nr. 52.(pl. VIII, 52) Scheletul unui tânăr (femeie); în poziţie
chir·cită, pe partea dreaptă; în pământ galben măzăros, la 0/15 m adândme
faţă de tai uzul Vest. Capul la Sud-Sud-Est 170°, picioarele Ia Nord-Nord-Vest
350°, privirea la Est-Nord-Est 79°. Oasele sunt păstrate ceva mai bine,
dar cu lipsuri. Mâinile sunt îndoite puternic din cot şi cu labele aduse pro-
babil în faţa feţei. Piciorul stâng este îndoit mai mult din şold decât cel
drept. La 0,10 m Sud de creştetul capului este o piatră plată, trapezoidală
uşor adâncită pe partea superioară (0,23 m X 0,225 m X 0,25 m) aşezată în
poziţie înclinată dda Vest la Est.
Mormântul nu arc niciun element de inventar.

Mormântul Nr. 53 (pl. VIII, 53) Scheletul unui copil, în poziţie
ehircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben, la C,70 m
adâncime fa(.ă de taluzul Est. In acest loc terenul actual este în pantă
uşuară dela Nord la Sud şi se îngroaşă depunerea gălbuie închisă. Sche-
letul zace pe un t0ren drcpt. Capul la Sl!ll-Sud-EsL 170°, picioanJe la
Nord-Nord-V(~st 350° şi privirea la Est-Nord-Est 79°. Oasele sunt foarte
prost păi:itrate. Mandibula este căzută. Poziţia mâinilor nu s'a putut
determina. Oasele picioarelor· sunt aproape pal'alele.
Inventar· (pl. X, 53): a) O ceaşcă (a) în poziţie normală la câţiva centi-
metri spre Sud de cap.
b) O ceaşcă fragmentară (b), în poziţio răsturnată cu gura spre Est,
la 0,28 m mai sus de nivelul scheletului.
c) Fragmente dintr'o strachină (c) la Nord de picioare, aşezată cu
0,30 m mai sus de nivelul scheletului.
www.cimec.ro
Mormântul Nr. 54 (pl. VIII, 54). Scheletul unui adolescent, în poziţ.ie

chircită moderată, pe partea dreaptă; în pământ galben la 0,80 m adâncime
faţă de taluzul Vest. Capul la Sud-Sud-Est 165°, picioarele la Nord-Nord-Vest
345°, privirea la Est-Nord-Est 79°. Oasele sunt păstrate bir.e. Maudibula
este răşturnată în jos. Ambele mâini sunt îndoite puternic din coL şi cu
labele aduse în faţa feţei. Piciorul drept este îndoit mai mull din şold şi din
genunchi decât cel stâng. ·
Mormântul nu arc niciun clement lle inventar.
Mormântul Nr. 5:) (pl.VITJ, 55; X, 55;fig.13,4).Scholetulunuicopilîn
pozi(ie chircită moderat pl' partea dreaptă; în pămâ11t galben, la 0,85 m adân-
cime faţă do taluzul Sud. Forma actuală a terenului este într'o uşoară pantă dela
Sud la Nord. Imediat la Vest de mormânt se află o groapă-bordoi mai mare
din vremea culturii Usatovo. Capul la Sud-Sud-Est 170°, picioarele la Nord-
Nord-Vest 350°, privirea la Est-Nord-Est 73°. Oasele sunt păstrate destul de
prost şi cu lipsuri. Mandibula este deplasată şi păstrată fragmentar. Pozi(ia
mâinilor nu s'a putut determina. Oasele picioarelor sunt aproape paralele.
Inventar (pl. X, 55; fig. 13, 4): a) Trei vase mici (a)(== fig. 13, 4),
(b), (c), dintre care două cu caneluri oblice pe pânter (a, b), imediat la
Sud de cap.
b) Patru verigi de bronz cu capetele suprapuse (d-g) câte două la
fiecare picior.
c) O porLagrafă înaltă de fier de formă triunghiulară şi uşor arcuită,
în care se păstrează vârful acnlui (h), dela o fibulă cu corpul în formă de
arc terminat cu cftte o răsucire în dreptul resort ului şi al portagrafoi. Găsită
sub bărbie.
d) O mărgea (?) de lut ars (i) la Sud-Sud-Est de cap.
*
Din aceste cincizeci şi cinci de morminte, numai trei sunt într'o stare de
conscrvam mai bună; şapte într'o stare mai bunişoară; douăzeci şi şapte
într'o stare proastă şi în unele cazuri chiar foarte proastă, iar opt sunt dis-
truse şi deranjate.
Cincizeci şi două de morminte sunt individuale. In ceea ce priveşte
vârsta scheletelor, s'a putut preciza că zece sunt de copii, cincisprezece de
adolescenţi şi douăzeci şi şase de oameni maturi. Relativ la ~ex, este mai greu
să ne pronunţăm. După inventarul mor·mintelor şi, într'o mă-sură mai redusă
şi după forma unor oase, se pare că două sunt de fetiţe, două de adolescente,
şase de femei mature şi şase de bărbaţi. Pentru restul de morminte se aşteaptă
rezultatul determinărilor antropologice.
www.cimec.ro
lnafară de mormintele individuale, s'au găsit şi trei morminte duble

cu scheletele alăturate şi în parte chiar suprapuse (Nr. 10, 18, 47). In primul,
par să fie două femei, aşezate faţă în faţă, una pe dreapta şi alta pe stânga
(Nr. 10), în al doilea un om matur şi un adolescent, aşezaţi pe partea dreaptă
(Nr. 18), iar în al treilea un copil în spatele unei femei (Nr. 47).
In majoritatea cazurilor sc.heletele sunt aşezate pe partea dreaptă,
într'o poziţie chircită moderată. Intr'un număr aproape egal de cazuri,
piciorul stâng este mai chircit decât cel drept şi invers. Jntr'un singur caz,
piciorul stâng este întins, iar cel drept chircit moderat (Nr. 6). Restul sche-
etelor au oasele picioarelor îndoite mai mult sau mai puţin la fel. O chir-
circ mai accentuată se întâlneşte în patru morminte (Nr. 30, 31, 40 şi 47 a),
la doi copii şi la doi adolecenţi. Unul din copii face parte dintr'un mormânt
dublu (Nr. 4.7), în care scheletul femeii este chircit moderat. Deci, în ace-
laşi mormânt alături de o chircire moderată este şi una mai accentuată.
Chircirea cu adevărat accentuată nu se întâlneşte decât la două schelete
de oameni maturi (Nr. 12 şi 4.8), dintre care unul pare a fi de femeie.
Numai două sehelete au fost culcate pe partea stângă (Nr. 10 b şi 17),
unul de femeie dintr'un mormânt dublu (Nr. 10 b) şi altul probabil de băr
bat (Nr. 17).
Cele mai multe schelete au mâinile îndoite din cot şi labele aduse în
faţa feţei. Această poziţie a mâinilor, după resturile păstrate, s'a putut
observa la douăzeci şi paLru de schelete, dintre care treisprezece de oameni
maturi, zece de adoleseenţi şi unul de copil. In patru cazuri, mâinile sunt
aduse pe piept, la două schelete de oameni .maturi, la unul de adolescent
şi la unul de copil. Numai într'un singur caz, la o fetiţă, mâna stângă este
întinsă de-a-lungul corpului până la basin.
In ceea ee priveşte orientarea scheletelor, aproape toate au capul la
Sud, picioarele la Nord şi privirea la Est. Micile variaţii fat.ă de aceste puncte
eardinale se da toresc, probabil, şi poziţiei deosehite a soarelui pe bolta
cerească în cursul unui an şi chiar al unui anotimp. Astfel, se ştie că soarele
răsare şi apune mereu în acelaşi loc în cursul unui an. Cunoscând orientarea
privirii, se poate deduce când s"a făcut î11mormântarea, dimineaţa, sau în
spre seară şi chiar anotimpul. Din acest punct de vedere, ţinându-se seama
de orientarea privirii spre Est a scheletelor dela Stoicani, se poate presu-
pune că în acest cimitir înmormân tările se făceau diminea(.a.
In câteva morminte s'au aşezat orizontal pietre plate, de obicei din
râşniţcle aşezării neolitice de pe Cetăţuie. Astfel, în opt morminte s'a pus
câte o piatră plată lângă creştetul capului, ea un fel de pcrină. Dintre aceste
morminte, două sunt de copii (Nr. 1, 3), două de adolescenţi (Nr. 14, 52),
trei de oameni maturi (Nr. 20, 21, 26), unul dublu (Nr. 10 a, b) şi unul dis-
www.cimec.ro
CIMITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICA!\ 1 187
trus (Nr. 3). In alte t.rei morminte s'au aşezat, de asemenea, pietre în regiu-
nea picioarelor. Unul din aceste morminte este de copil (Nr. :11), al doilea
de adolescent (Nr. 29) şi al treilea este distrus (Nr. 13). Numai într'un singur
caz, într'un mormânt de adolescent, s'a aşezat o piatră în dreptul pieptului
(Nr. 35). Majoritatea mormintelor, cu câte o asemenea piatră, sunL mai
adânci, între 0,55 m şi 0,85 m, ceea ce explică şi starf'a ele conservare mai
bună a unora dintre scheletele din ele.
Cele mai multe schelete s'au găsit între 0,50 m şi U,GO m adâncime
faţă de ni valul solului actual. Dintre acestea, zrce sunt de oameni maturi,
patru de copii şi unul de adolescent. De asemenea, s'a constatat că s'au
găsit mai multe morminte între 0,60 m şi 1,10 m, decât între O, 10 m şi 0,50 m.
Mlrmint3le de copii şi alolescenţi nu depăşesc aclâncimoa de 0,90 m.
Scheletele oamenilor maturi s'au găsit şi la adâncimi mai mici, dar şi la
cea mai mare adâncime, între 0,90 şi 1,10m. Mormintele găsite între 0,20m
şi 0,50 m sunt uneori răvăşite şi chiar distruse.
Din cele cincizeci şi cinci de morminte, numai treized au avut inventar.
Acesta se compunea din vase de lut ars, unelte din fier şi piatră, arme din
piatră şi obiecte de podoabă din bronz, piatră, os, cochilie şi lut ars.
Ţinând seama de poziţia mai îndepărtată a unor vase din invenLarul mor-
mântului faţă de schelet, se poate admite că uneori gropile mormintelor
aveau dimensiuni destul do mari. Inafară de aceasta, se obişnuia uneori,
ca unele vase să se aşeze la un nivel mai ridicat decât al scheleLului. Vasele
acestea se puneau pe laturile mormântului sau deasupra cadavrului, după
ce se acoperea acesta cu pământ. De asemenea, după observaţiile făcute mai
ales la mormânt.ul Nr. 10 b, se parc că uneori ora obiceiul ca vasul să fie
spart deasupra mormântului şi o parte din el să se pună mai sus, după ce
s'a acoperit cadavru! cu pământ.
In ceea ce priveşte ceramica, în general, se poate spune că tehnica
pastei este inferioară. De asemenea, repertoriul formelor este sărac şi decorul
simplu şi în parte degenerat.
Din punctul de vedere al tehnicoi pastei, se deosebesc trei categorii
de vase. Din prima fac parte vasele mici din pastă de calitate bună, de coloare
neagră, bine frământată, omogenă şi mai consistentă. Din a doua, vasele
mici şi unele mari, din pastă de calitate mai puţin bună, poroasă şi foarte
sfărâmicioasă, do coloare neagră sau neagră-cenuşie în interior şi cărămizie
sau cenuşie pe ambele feţe dela exterior. In sfârşit, din ultima categorie fac
parte vasele mai mari, din pastă mai grosolană, decorate do obicei cu brâuri
alveolare sau cu proeminenţe.
Foarte frer.wn te sunt vasele mici, fără toarte şi ceştile cu toartă supra-
înălţată şi mai rare sunL străchinilE:' cu marginea îndoită în interior şi vasele
dr.corate cu btâu alveolar şi proeminenţe.
www.cimec.ro
Vasele mici, fără toarte pot fi clasificate după forma marginii gâtului
şi a pântecu]ui, în următoarele categorii;
1. Vase bitronconice:
a) Exemplare cu gura larg deschisă şi fundul îngust cu umbo, cu pereţii
8 1c
1e
~
'
' 1
1
''
' ,,
Fig. 10. --Vase hallstatticne. Din faza întâia: 1 a-d; 2 a-b, 5 a-d, 6. Din raza a
doua: 1 e, 3, 4. Toate la 1/4 din mărimea naturală.
părţii superioare concavi şi cu aceia ai părţii inferioare foar,te puţin convecşi

(fig. 10,1 a: m. 3; 14; c; 22; 55 c).
b) Vase scunde cu gura larg deschisă, gâ tul drept şi scurt, pântecuJ
bombat şi cu fundul drept şi plat (fig. 10, 1b; m. 47 f). ·
www.cimec.ro
c) Exemplare cu gura mai îngustă şi cu pereţii drepţi sau uşor arcuiţi.

lntr'un caz vasul are pc corp, dungi verticale în relief şi caneluri oblice
(fig. 10,1 c: m. 21).
d) Exemplare cu gâtui scurt şi oblic şi cu pântecul rotunzit decorat une-
ori cu cancluri oblice şi cu maximul de desvoltarc cam la mijlocul înălţimii
vasului (fig. 10, .1 d: Nr. 39: 55 L; pl. V, 4). Formă redusă după una
mare.
e) Vase mici cu marginea răsfrântă, gâtui oblic puţin desvoltat, pântecul
foarte bombat şi cu umbo pe fundul îngust. Trecerea dintre gâtui şi pântecul
vasului este lină sau accentuată printr'un mic prag. Corpul este decorat
uneori cu dungi verticale în relief (fig. 10, 1 e; pl. X, m 45). Maximul de
rotunzime la mijlocul înălţimii vamlui.
f) Exemplare cu marginea răsfrântă, având partea superioară de~vol
tată şi decorată cu caneluri originale şi cu pântecul bombat, decorat cu cane-
luri oblice (fig. 10, 1 f: m. 55 a). Maximul de rotunzime sub mijlocul
înălţimii vasului. Unele exemplare nu sunt decorate cu cancluri (m. 41).
Forma redusă după uua mare, care se întâlneşte şi în aşezarea hallstat-
Liană de pe Cetăţuie.
g) Exemplare cu marginea răsfrântă îuafară şi cu pântecul mai puţ.iu
bombat (m. 6 c), indicat chiar printr'o caută mai accentuată (fig. 10, 1 g;
m. (j e).
2. Vase cu gâtui drept sau uşor oLlic, marginea dreaptă sau răsfrântă
~i cu corpul mai mult sau mai pu(in bombat, având maximul de rotunzime
la mijlocul înălpmii vasului (fig. 10, 2: m. 5 a; 16; 27; 31 a). Pe umărul
vasului sunt trei proemiucnţe mici. J11 legătură eu această formă se mai poate
pune acelea cu marginea dreaptă, cu corpul şi gura mai lală şi fără pl'Ocmi-
neuţe pc umăr (m. 6 f).
3. Cupă cu pkior şi cu două torli(c, dccomtă cu c.;aneluri oblice pc
margine, dela stânga la dreapta (fig. 10, 3: m. 6 d).
4. Ceştile cu toartă supraînălţată p•·ezintă mai multe variante în special
după forma corpului şi a margnm.
a) Exemplare cu gura larg deschisă şi cu pereţii părţii superioare
aproape drepţi (fig. 10, 4 a; pl. IX, 4 a). Forma în legătură cu varianta 1 a.
b) Exemplare cu perepi foarte uşor arcuiţi (fig. 10, 4 b: m. 2; pl. X, 7).
c) Exemplare bitronconicc eu marginea dreaptă, cu gura larg deschisă,
fundul îngust şi cu trecere mai mult sau mai puţin acecntuată între cele
două părţi ale vasului, superioară şi inferioară, cu pereţii drepţi (fig. 10, 4 c;
24 a; 26 a; 31 b; 35 a; 47 a;· 53 b; pl. X, 5 a-b). Toarta este mai mult
~au mai puţin supraînăl~ată, într'un caz este prinsă de marginea leşilă
oblic în interior şi de fundul vasului (pl. X, 5 a). Sub mijlocul înăltimii
www.cimec.ro
190 MATERIALE ARHEOLOGIC!<;
vasului se aflămaximul de rotunzime. Exemplarele variantei acesteia sunt

confecţionate dintr'o pastă grosolană, poroasă şi puţin omogenă, de coloare
cenuşie în interior şi cărămizie pe cele două feţe exterioare.
d) Exemplare cu profilul mai îngrijit executat cu marginea răsfrântă
elegant înafară, toartele supraînălţate şi frumos arcuite şi cu trecerea
accentuată simplă sau cu prag între cele două părţi componente ale corpului
vasului (fig. 10, 4 d; m. 2-1 a, 26 a, 55 a; 42 a-h; 53 a, pl. X, 1). Uneori
pe prag sunt mici proeminenţe. De obicei maximul de rotunzime al vasului
este sub mijlocul înălţimii lui. Exemplarele acestea sunt lucrate dintr'o
pastă mai omogenă şi mai compactă. In strânsă legătură cu această formă,
se poate pune o ceaşcă cu pereţii părţii superioare drepţi şi cu cei ai părţii
inferioare foarte uşor convecşi.
e) Un exemplar cu partea superioară mai desvoltată, cu gura mai
îngustă şi cu trei proeminenţe mici pe pragul accentuat dintre cele două
părţi componente ale vasului (fig. 10, 4 e: m. 31, 1). Maximul de rotunzimP
al pântecului este sub mijlocul înălţimii vasului.
In genere, ceştile cu toartă supraînălţată nu au o stabilitate prea bună,
din cauza fundului îngust.
5) Vasele cu două toarte supraînălţate (fig. 10, 6: m. 30) sunt repre-
zentate prin două exemplare, a căror formă se poate pune în legătură cu vari-
anta 1 b a vaselor bitronconice din cimitir ca şi cu specia de vase cu toarte
îndepărtate din aşezarea hallstattiană de pe Cetăţuie.
Din categoria vaselor mai mari, descoperite în cimitir, fac parte stră
chinile cu marginea îndoită la interior (m. 6 a-b; 9; 10 e; 14 a-b; 34 b;
41 b; 44 a-b; Nr. 6) şi vasele· decora te cu şiruri de alveole orizontale sau cu
brâuri alveolarc aplicate şi cu proeminenţe (m. 10 d; 14 e; 34 a).
1. Străehiuile cu marginea îndoită în spre interior sunt mai înalte sau
mai scuudo şi se deosebesc după felul şi arcuirea marginii. La exterior margi-
nea poale fi decorată (fig.11, 1 a-b) sau nedecorată(fig. 11, 1 e). Decorul
constă din caucluri obliee (fig. 11, 1 a) sau uneori numai reminiscenţe de
cancluri sub forma de adâncituri oblice (fig. 11, 1 b). De obicei canalurile
sunt mai îngrijit executate pc exemplarele de dimensiuni mai mici. Prezenţa
în acelaşi mormânt a străchiniloi' cu margine canclată şi noeanelată este
o dovadă că ambele vase s'au folosit concomitent.
2. Vasele din pastă mai grosolană prezintă pc partea superioai'ă a pere-
ţilor, uşor arcuiţi, proeminenţe apucătoare, de obicei în număr de trei (fig.
11, 2 a), sau un brâu alveolar orizontal, asociat din loc în loc cu proemincnţe.
Intr'un singur caz, pe un vas mai mare, în formă de urnă, din mormântul
34, brâul alvcolar este dispus pe corpul vasului sub formă de patru arcade,
dintre care două mai mari şi alte două mai mici, în legătură cu patru
www.cimec.ro
CIMITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICANI 1~11
proeminenţe în partea lor superioară (fig. 11, 2 b); înafară de acestea, pe

marginea unui exemplar din mormântul Nr. 14 (m. 14, d) se observă încer-
cări ner{,luşite de canelare.
1a
Fig. 11. -- Vase hallstattiene. Din faza a doua: 1 a-c,

2 a--b. La 1/4. din mărimea naturală.
Dintre unelle se pot deosebi doar cuţitele simple din fier, mai mari
-;au mai mici şi cu spinarea arcuită simplu (fig. 12; 1: m. 18) sau unghiular,
păstrate de cele mai multe ori în stare fragmentară şi câteva cute de
piatră, perforate (fig. 12, 2: m. 4 c; m. 2::\; 50 a), întregi sau fragmentare
~i un exemplar neperforat, găsit la suprafaţa solului, în cuprinsul cimiti-
rului. Cutele sunt de formă rectangulară şi au laturile lungi, drepte sau
uşor areuile înafară. Feţele laterale şi înguste sunt frumos şlefuitc. Uneori
www.cimec.ro
ceafa, dreaptă ::;au uşor arcuită este toL atât de subpre ea şi tăişul, care este
uşor convex şi într'un caz chiar coneav. Orificiul pentru suspensim1c este
simplu, drept sau tronconic pc o parte şi cu adâncitmă rotundă pe cealaltă
parte. lntr'un caz, orifieiul este chiar bitronconie, ceea ce înseamnă eă
perforarea s'a efeetuat din ambele păr(i.
In ceea ce priveşte armamentul, s'a găsit doar· o singura măeiucă din
piatră, perforală şi foarte frumos şlefuită (fig. 12, 3: m. ti h).
In schimb, obiectele de podoabă sunt destul de frecvente. Dintre acestea,
în primul rând trebue menţionate verigile mar·i de bronz. J)upă forma şi
secţiunea barci, se deosebesc următoarele variante:
1. Verigi deschise:
a) Exemplare rotunde şi mai pu\in masive, din bară plată, de secţiurw
rectangulară, neregulată şi trapezoidală, cu eapetele subţiate şi aseuţite
suprapuse (fig. 12, 4). Nu se observă nicio urmă dela cusuturile dela turnat.
Asemenea obiecte de podoabă s'au găsit patru exemplare în mormânLul
55 şi unul în mormânlul 32.
b) Exemplare rotunde, mai masive, din bară de secţiune rectangulară,
rotundă sau ovală, eu capetele subţiate suprapu~e sau alăluraţe (fig. 12,
5-6). Urml din capete este mai subţim şi altul ceva mai gros. In interior
se observă urmele cusuturilor dela turnat. Un exemplar în mormântul 1Q
cu resturi din ciotul dela tumat şi alte patru exemplare în mormântul 47.
c) Exemplare rotunde, masive, din bară de secţiune ovală, nesubţiată
la capete (fig. 12, 7). In interior prezintă urmele cusuturilor dela turnat.
Un exemplar în mormântul 10 şi altP ll'ei Îil mormânlul 2<'1.
2. Verigi închise:
Exemplare masiw, dill bară m:cgal de groa;:ă, de secţiune ovală nere-
gulată (fig. 12, 8). In interior şi la exterior se ob~ervă urmele cusuturilor
dela turnat. Sunt două picf'e în m. H.
Inafară de verigile mai mari, s'au gă~il şi câteva mai mici şi subţiri
cu capetele ascu\-ile şi uşor suprapuse, din bară de secţiune ovală (fig. 12, 9:
m. 1 d; 20, c--d).
llutonaşii de bronz ~unt rcprezcnla\i prin două exemplare, dintre care
unul este prevăzut, pe dosul cliseului îu formă de calolă, cu o toartă mai mare
rectangulară (fig. 12, 11), iar celălalt fe do~ul uuui disc arcuit şi cu dia-
metrul mai mare, cu o toartă mică (fig. 12, 12).
Tot din bronz suut câteva perle tubulam sau simple şi un tutui frag-
mentar cu capul rotund şi gol Îll interior.
De o deosebită importantă pentru cronologia llallstattului din această
regiune sunt eele două fibule de fier fragmentare, variante ale tipului
GlasiJJar, gă:-;ilc în două morminLP Jp copii (Nr. 1 şi 55). Intr'un caz s'a păstrat
www.cimec.ro
doar corpul arcuiL şi piciorul cu o răsucire spiralică şi portagrafă înaltă

şi uşor arcuHă, de formă rectangulară (fig. 12, 10), iar în al doilea caz
numai portagrafa înaltă şi uşor arcuHă de formă oarecum triunghiulară,
terminată la un capăt cu o răsucire spiralică, iar la celălalt cu o simplă
îndoire îu care s'a mai păstrat vârful acului.
S'ar putea să mai fi fost şi alte obiecte de fier, înafară de cuţite şi fi bule,
dar nu se pot prec!za, din cauza stării prea fragmentare a resturilor găsite.
?000
2
~00
j.o Q 7
~ptJ e -~C)
~ •o 12e'J
13 9
11 ts 1e
Fig. 12. - Obiecte caracterist-ice din inventarul mormin-

telor hallstattiene. Unelte de producţie: cuţit din fier
(1): cute din gresie (2); arme: măciucă din piatră (3);
obiecte de podoabă: verigi de bronz (4-9); fibulă din fier
(10); butoni de bronz (11-12); pandantiv din dinţi de a-
nimal (13); mărgele din faianţă (14); cochilie (15) şi lut
ars (16). Nr. 1-8, 10-12, 15la 1/4 din mărimea naturală.
Nr. 9, 14-15 la 1/2 din mărimea naturală.
Mărgelcle erau confecţionate din cochilii (fig. 12, 15), faianţă (fig. 12, 14},
os, sticlă (?) şi lut ars (fig. 12, 16).
In două cazuri s'au folosit ca paudautive dinţi de animale perforati
(fig. 12, 12).
Inafară de aceste piese de podoabă, la suprafaţa solului s'a mai găsit
o verigă mică de piatră perforată, similară cu un exemplar ceva mai mare
de pc Cetăţuie, găsit tot întâmplător.
Iu ceea ce priveşte poziţia obiectelor î11 mormânt, s'a observat că eera-
mica se întâlneşte de cele mai multe ori la nivelul scheletului. Numai în
cf1teva cazuri, ca a fost aşezată mai sus, bine înţeles după ce s'a acoperit
cadavru! cu pămâ11L. Vasele dela nivelul scheletului s'au aşezat de obicei
în regiunea capului şi rareori în dreptul picioarelor, a pieptului şi a mâinilor.
Vasele aşezate mai sus de nivelul schcletului, se aflau pc laturile mormân-
13 - Matet·lale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
194 MATERIALE .ARHEOLOGICE .
tului sau·deasupra cadavrului, în regiunea capului, a picioarelor sau a pânt'e-

cului, la înă lţimi care variau :între 0,10 m şi 0,40 m fa ţă de nivelul de
·aŞeza·re .. l! ·scheletului. Mai sus de nivelul scheletului s' au găsit unul , două
~~u :chiar niai mi.tlte vase în formă de străchini şi oale. Uneori, alături de oală,
în poziţi e normală se punea şi o strachină cu gura în jos ca un capac.
Cele câteva · hime din cuţite de fi er s'au găsit sub temporalul drept
(N r. 18 a), lân gă osul ilîac stâng (Nr. 47 b), sau sub oasele picioarelor
3
F ig . 13. - Vase din cimitirul ballstaLLiau: 1 m ormâJ ltul Nr . 30; 2. mormântul
Nr. 39 ; 3. mormântul Nr . 6; 4. n;~.ormânt. u l Nr. 55; 5. mormânLul Nr . 6; 6. Di-
m en siuni: 1 ~ cea 1/3; 2 = cea 1(2; 3-4 = L:Ca 2(3; 5 = 1/7.
(Nr. 30). O veri gă de fier, ca şi un ele fragmente din obiecte de fier , se afl au
în regi unea cran iului.
Cutele de gresie s'au desco perit în dreptu l mijloc ului ~ch e le tului. Poziţia
lor ne it1d i că că erau suspendate probabil de o centură de pe şo ldul c-elui
înmormântat.
Măeiuca de piatră era pusă în spatele sc heletului şi nu în dreptul
mâin ilor.
Vefi gile mari de br~nz erau purtate numai la picioare. Num ai un
exemplar mai mic , găsit în dreptul b raţ ului, s'a folosit sigur ca b răţară .
Câ te'\'a Yerigi mici s'au găsit şi în regiune a pieptului (Nr. 1 şi 20) împre un ă
cu un ele m ărge le de bronz, cochilii şi sticl ă , ca şi cu un dinte perforat de
animal.
www.cimec.ro
CIMITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICANI f95
In sfiirşit,
cele două fragmente din fibulele de fier erau aşezate imediat
sub bărbie (Nr. 1 şi 55).
Relativ la asocierea obiectelor din inventarul mormintPlor şi în primul
rând a formelor ceramice, se observă că niciodată ceaşca cu toartă supra-
înăl(ată nu se întâlneşte împreună cu varianta de strachină cu marginea
îndoită la interior. lnafară de aceasta, atât ceaşca, cât şi straehina, fiecare
la rândul lor, în inventarul mormintelor, apar însoţite de anumite forme
ceramice şi obiecte de metal caracteristice.
Astfel, în inventarul mormintrlor, cea!'ca cu toartă supr!lînăHată este
de cele mai multe ori singura formă ceramică. Numai enteoclată ea este aso-
ciată cu vasele· mici cu pântecul brmbat, varianta 2 (m. 31 ).
Crle 12 morminte în care se pflă această formă ele ceaf'ră (Nr. 2, 3, 4,
17, 24, 26, 31, 35, 3R, 42, 47 a si 53 11-b) se găsesc at~t în jmul casei dela
capătul de Est al cimitirului, cât şi în sectorul vestic. La Est de casă s'a
constatat rxistrnl a a două grupr de câte trei morminte cu acc>:=1stă formă
de ccaţcă. O grupă se compune dintr'un adolrscrnt (Nr. 2), un ropil (Nr. 3)
şi un matur (Nr. It), îngropat i imrdiat la Nord de groapa săpată prntru
casă. In aecst grup, copilul se află în mijlr>e, l11 o adânrimr mPi marP (0,60 m).
In cralaltă grupă, clrla capătul rstic ?1 cimitirului (Nr. 17. 24, 2fi), copilul
este înr-ropat la o nrlâncime mai mare (0,~5 m) fată de celel11lte două sehelete,
probabil de hărh11t şi frmeiP. Intrp mormintrle din aePastă grupil mai sunt
două morminte (Nr. 22 şi 23) şi cilteva fraf7mente ceramiee h;:!llstattiene.
Ambelr mormii1te au în inventarul lor, înafară de vasul rlin varianta 1 a,
încă o formă de vas, eare nu s'a putut preciza, din cauza stării de conservare.
In inventarul mormintelor din aceste două grupe, înafară de ceramică mai
sunt următoarele obiecte: o măciucă şi o cute de piatră (Nr. 4): o bucată de
fier nedeterminat (Nr. 17); trei verigi masive din bronz, de sectiune ovală,
varianta 1 c (Nr. 24); un tutui, o verigă de fier şi un dinte perforat de ani-
mal (Nr. 26). La aeestea trebue să se mai adauge o cute de piatră din mor-
mântui Nr. 22, care face parte, probabil, ca şi mormântul 23, tot din grupul
al doilea de morminte.
In două morminte ime1li11t la Vest de casă (Nr. 42 şi lt7 a) :->e întâlnesc
ce~ti cu toartă supraînălţată. Est0 posihil ca la acestr morminte să sP mai
adauge unul (N r. 30), în rare s'au găsit un vas cu două toarte supraînă}t.ate
şi două oale, aşezate ceva mai sus dP nivelul de aşez:=tre al sr.heletulni. In
inventarul mormântului ~7 a, ceaşca se înUilneşte împreună cu patru ve_rigi d€'
bl"onz (varianta 1 b). De asemenea în mormântul 47 b se află şi un cuţit
mic de fier, fllătnri de un vas de mici dimensiuni (varianta 1 b).
Ceaşca cu toartă supraînălţată se întâlneşte şi în sectornl ve~tic al ci-
mitirului şi anume în inventar11l a Lrei morminte (Nr. 31, 35, 36). In doui
13 ..
www.cimec.ro
196 MATERIALE AHHEOLOGICE
Jin acest(' morminte (N r. 35, 3()), înafară dP. ceaşcă nu s'a ~ăsit nicio altă formă
eeramh:ă.
Din asociaţiile dintre obiectele din inventariile mormintelor rezultă
că ceaşca cu toartă supraînălţa tii este contemporană cu următoarele elemente
de inventar:
1. a) Vase scunde bitroneonice (variaHLelc 1 a- e).
b) Vas cu două toarte supraînălţate (în legătmă cu varianta 1 a).
c) Oala.
L Măciuca de piatră.
3. Cute de piatră.
4. Verigi de bronz (variantele 1 b şi 1 c).
5. Tutui de bronz.
6. Cuţitaş de fier.
7. Vel'igă de fier.
~. Dinte perforat de animal.
Străchiuilc cu marginea îndoită în interior s'au aşezat în morminte
atât la nivelul scheletelur, cât şi mai sus. Străc.hiuile dda nivelul sche-
letului sunt uneuri distruse sau foarte prost păstrate. lntr'un caz, s'au aşe
zat două străchini în acelaşi mormânt (N r·. 14). Aceste vase, într'0 stare mai
mult sau mai puţin fragmentară, se găsesc la Est de corp sau în regiunea
picioarelor. Uneori vasul a fost aşezat în mormânt cu gura în jos, ca str·a-
chină-capac. In inventarul mormintelor, varianta aceasta de strachină se
întâlneşte împreună cu vasul bitronconic scund (varianta 1 g), cu oalt< ce-
eorată cu brâu alveolar şi eu caneluri oblice pe cauta buzei şi ·verigile ova!e
închbc (varianta 2),
In trei cazul'i, străchiuile au fost aşezate în mod sigur peste nivelul
de aşezar·e al scheletului (Nr. {i, 44, 53). S'a pus 0 singură strachină peste
un mormânt de copil (Nr·. 53) şi peste un altul de om matur· (Nr. 6). Două
:5trăchini alăturate s'au aşezat numai îutr'uu singur caz, pe~tc 1111 mormânt
cam a fost deraujat..
Mormiittele care au străchiui îa iuvcntarul lor, atâl la nivelul scheletu-
lui, cât şi mai sw·, JIU ~e găsesc deeât îu :-:ertoml dela EH şi Vest de easă.
Cele m11i nl'.J!te mormillte se află ÎJI regiunea :;udică dela Est de casă. Acolo
străchinile se întâ!nese mai ale:; îu mormi1ttdc dP. oamcui maturi şi adoles-
eell!i. Jntr'nn caz s'a găsit o st.raehi11ă ~i într'un mormiîut de copil (Nr.
53), a!;'ezată ceva mai sus de uivelul scheletului. D<>ri, în ceea ce privr::şte
prezenta aeestui clement de inve11tar în murmânt, JIU poate fi vorba de u11
rit funerar Îll legătură eu vfu·sta sau sexul relui înmormâutal.
StrăchiJâle, spre deosebire de reştile eu tuartă su praîuălţ a t.ă, se întâl-
ucsl: mai des împi'L'\1113 ('.11 va!"ele miei. A<'L'sll'a, la riludul lor, sunt în strânsă
www.cimec.ro
legătură genetică cu formele care însoţesc ceaşca cu toartă supraîuăHată,

reprezentând de fapt o evolutie a formelor anterioare. Astfel, vasele bitron-
conice au gura mai îngustă şi pântecul indicat printr'o cantă mai mult sau
mai puţin accentuată. In genere, se pare că tectonica vaselor este mai bine
definită la vasele care însuţesc cea~ca.
In morminte, înafară de vasele mici, alături de străchini se mai întâl-
nc~c uneori oale în formă de urm·, decorate eu brâu alveolar, dispus ori-
7ontal sau în arcade, proemineuţe şi câteodată cu canelur·i oblice pe canta
ex~rioară a marginii. Aceste oale se puneau, de obicei, mai sus de nivelul
de aşezare al scheletnlui. De aici, s'ar putea deduce l:ă obiceiul de a se
pune în mormânt oale mai sus de nivelul schelet ului este caracter-istic în
cimilirul dela Stoicani, pentru o fază în care strachina cu marginea îndoit.ă
în interior a fost un element important din inventarul ('.eramicei. Până în
prezent, în cimiliwl dela Stoicani, numai într'un singur caz, această formă
de vas se întâlneşte alături de vasul cu două toarte supraînălţate.
In inventarul mormintelot', strachina cu marginea îndoită în înt.erior
este asociată cu următoarele elemente de inventar:
1. a) Vas bitronconic mic (var·iantele 1 d, din pastă mai grosolană
şi fără decor şi 1 g).
b) Cupă mică cu picior (varianta 3).
c) Oala-urnă, decorată cu hrâuri alveolare !;ii proeminenţc.
2. Mărgea de os.
Inafară de ceramică, ne interesează şi asocierile dintre obiectele de
podoabă, mai ales cl'le dintre ribulele de fier şi verigile rle bronz şi cP.lelalte
elemente din inventarul mormintelor.
Jntr'un mormânt (Nr. 1) fibula Glasinac nu era însoţită de ceramică,
ci numai de o verigă mieă şi perle tubulare de bronz şi de un dinte perforat
de animal folosit ca pandantiv. In schimb, în alt mormânt (Nr. 55 ), fibnla
se întâlneşte alături de trei vase miei bitronconice, dintre care două sunt
forme reduse după urnele mari bitronconice (variantele 1 d, 1 f) şi al treilea
este simplu şi cu gura larg deschisă (varianta 1 a). Din inventarul acestui
mormânt, rezultă că varianta 1 d este contemporană cu variantele 1 a şi
1 f. Aceasta se confil'mă şi prin să păturile din a!;lezarea ha!lstattiană de pe
Cetăţui~, undo s'au găsit cele trei variante de vase în aceeaşi groapă. Tna-
fară riE' aceasta, prin varianta 1 d nu se stabileşte legătura dintre fibula
Glasinac şi străchinile cu mar~inea îndoită la interior, deoarece vasul care
în~oţeşte strachina în mormântul 41 se deosebeşte de vasul 55 b, atât prin
tehnica pastei, cât şi pl'in lipsa decurult1i ~?ane!at. Deei, este mai probabil
ră fibula Glasinac face parte din inventarul fazei caracterizate, prin ceş
tile cu toartă supraînălţată. Tot în inventarul acl'stei fau: mai pot fi cuprinse
www.cimec.ro
198 MATERIALE ARHEOLOGIGE
şi verigile subţiri din bronz cu bara de secţiune r~ctangulară neregulată

(variauta 1 a), care s'au găsit împreună cu iibula în mormantul ~o. Ued
verigile d.in bronz d.escb.be, mai masive, d.in bară de seqiuue rectaugulară
Şl ova1ă (variantele 1 b-c) sunt caractcrbtice pentru faza ceţ>Liţot, iar veri-
Klle îHclu~e şi mal:'i ve din bară ovală su11t caracteri:;ticu pentnL iaz a că. reia
11 apartm stracliwile cu marginea îuuoită în interior,
v.tuecte1e ue pouoabă ae JH·onz suHL mai numeroase în inventarul mur-
mintewr cu eeijitl cu toartă suprai11ă1ţată d.ecat în acela al mormiiJtelor cu
stracmui. Alat.un ue tipurile ue veng1 aruiutile, în primul caz se mai îu-
\.aluesc perle tuuware ue bronz, iar îu al uoilea, perle şi verigi mici ue bronz.
J.ualara ue acestea iH iuveutaruJ mormintelor cu ceaşca, se mai gâ.scl:'c perle
,un coc!tuii ŞI st1c1a, ca şi UJutl peJloraţi, ae animale, în timp ce iu mormiu-
tew cu stracuuu uu mai apar uecat mărgele ain gresie . .li.czu1tă d.ed, că cele
mal mu1te Şl rua1 variate elemente d.e pouoabă sunt d.iu iaza mormintelor
cu ce~ll.
w compara~ie cu bronzul, fierul este folosit puţin, confecţionându-se
din el uoar ll1luw, cuţitaşe, verigi şi poate încă unele piese care nu s'au
putut uetei"DtlJla uin cauza stJ.ru proaste de conservan~. Lele mai multe
uw asemenea o~1ecte s'au găsit tot îu mormintele untle erau şi ceştile cu
toartă su prawa1 tată.
Ueoselluea ue inventar dintre mormintele cu ceşti ~i acelea cu străchini

nu se expucă pnutr'o aitereuţă rituală, sau printr'o mouă deosebită. ln
ambele C<IZLU"l, cc:;;tlle şi străcllutile se găsesc in mormiHtele de copii, ado-
le::.cen~i şi m::ttun. 1\u este o prelerinţă pentru ceşti sau străchini uupă sex
sau varstă.
De asemenea, numărul mai mic 111 mormintelor cu străchini ca şi inven-
Larul bogat îu vase ai morman tului o, nu pol li puse în legătură cu anumite
diierenţicri sociale care ar fi e~islat între cei îngropa~i cu străchini şi cei
îngropaţi cu ceşti. Din contră, după inventarul descoperit în morminte,
nu este exclus, ca asemenea dHerenţieti soc.iale să ti exbtat în interiorul
ambelor grupe caracterizatll, atât pl"iu ce~ti cât şi prin strădtini.
Din aceste motive, este mai probab1l că, în cimitirul hallstattian dela
Stoicani avem de a face cu două faze crouologice care se succed. O fază mai
veche, in strânsă legătură cu Hallstattul mijlociu şi chiar timpuriu, şi alta
mai nouă din H albtattul t5rziu.. In această din urmă fază, pc de o parte
este o evoluţie a formelor ceramice mai vechi, din faza anterioară, iar pe
de alta apare o formă nouă, strachina, care se continuă duvă aceea ;;;i în
epoca La TEme veche de tradiţie hallstattiană. Faza veche poate fi datată
in ~ecolul. al VII-lea în e. 11. atât prin var1anta de Cibulă de fier de tipnl
www.cimec.ro
Glasinac 6 , C:ÎL şi prin legăturile cu unelP. descopel'iri h.allstattiene,dinOILfi',-

nia 7 • Faza mai nouă nu poate fi datată deocamdată, decât cu aproxinui,ţje
în secolul al VI-lea în. e. n. După numărul mai mic de mormiu,te descope-
rite este posibil ca această faâi să fi durat mai puţin decilt faza anterioară ..
Faza mai veche este cnractei'i7ată în deosebi prin: ceşti cu toartă supra-
înăltată, vase mici bitronconice (variantele 1 a-), vase cu două toarte su-
praînălţate, oale, fibula Glasinac de fier, wrigi.le de bmnz (variantele 1 b-:-
c), tutulnl de bronz şi ruti.taşul de fier.
Faza mai nouă se caractt:>rizează în special prin; strachina cu marginea
îndoită în interior. canelată oblic sau necanelată, vase bitronconice miri
(varianta 1 g), cupa cu picior şi oala. In genere, repertoriul formelor ceramice
este mai variat în faza a doua.
Din punctul rl0 vedere ni ritului funerar, în faza a doua se obişnueşte
să se pună frecvent vase mtt.i mari, nale ţ.i străr hini 11U nurnHi la ni ve lai
schl'lctului, ci mai sus. Acea:-ta, desigur, în lcg!îtnră cu un rit funerar mai
vechi, înUllnit. în Sudul Moldovei în nccropolele dela Pt>iana, rniunul Tecuci,
Re;t. Bârlad 8 şi Balinteşti-Cioinagi (raionul Bârlad, regiunea Bârlad) 9 ,
ambrle npar~inând c11lturii Mont.euru din epnr.a Bronzului. Inafară de aceasta,
tot din faza a doua se generalizează obiceiul de a se pune vase mari şi
în m<,rmânt la ni vei ul schelet ului. Chirci rea în general este modNată în embole
cazuri. J n ceea ce priveşte cele două cazuri de chirci re aecentuată (~r. 12,
48) deşi schelrtcle nu sunt însoţite de inventar, se poate totll';i bă.nni că
datrază din faza mai veche, ca şi scheletele cu o chircire eeva mai accentuată
(~r. 3!), 31, 17 n). De asemenea, în amlwle faze se obişnuia să !;'O pună, câ-
teodată, o piatră plată in mormânt, mai ale!:! în regiunea capului.
Deci, între cele două faze se constată deosebiri atât în ceea ce priveşte,
inventarul cât şi ritul fun~rar. Inafară de deosebiri sunt.însă şi puncte comune
mai ales în ceea ce priveşte unele forme de vase bitronconice, la care se ob-
servă u evoluţie dela forme mai vechi, cu pântecul mai rotunjit şi cu decor
din caneluri orizontale pe partea superioară şi oblice pe pântec, la formele.
8 Pentru acest tip de fibule din penin~;ula Balcanică vezi: L'âge du fer dans
les regions thraces de la peninsule balcaniqne, Paris, 1930, p. 52 şi urm. Cultura
din cimitirul dela Cauşitza din Macedonia, care cuprinde şi fibule de acest tip, publicate
de Casson (Stanley Casson, Macedonia, Thrace and Illyria, Milford, 1926, p. 52 şi P- 147
şi 151 ), este datată de Casson între 1100 şi 650. Deci terminus ante quem, pentru acest tip
de fibulă ar fi 650 după Casson. '
7 Vezi Arheologia preistorică a Olteniei, Arhivele Olleniei, Nr. 101-102 şi
103-104, 1939, p. 166 şi urm. pentru grupele de morminte tumulare dela Gura Padinet
şi Teleşti-Drăgoeşti, care prezintă legături strânse cu inventarul cimitirului hallstattian
dela StoicanL · •
8
La necropole de l'âge du bronze de Poiana, Dacia, V-VI. 1935-1936, p. 151
şi urm.
8 "Studii şi Cercetări de Istorie Veche", 1, Hl.'iO, 1,' p. 65 şi urm.
www.cimec.ro
cu profilul pântecului mai accentuat şi fără caneluri. De asemenea, şi în

faza veche, alături de verigile de bronz cu capetele deschise, din bară mai sub-
ţire de secţiune rectangulară sau ovală, se întâlnesc şi exemplare mai masive
ca şi în faza a doua, cu deosebire însă că în această fază nu mai au capetele
deschise.
Majoritatea mormintelor datează din prima fază. Astfel, din această
fază s'au găsit şaptesprezece morminte, dintre care unul este dublu (Nr.
1-4,8, 17, 20, 24, 26,30-32, 35-36,42,47 a--b, 55),iar din faza a doua sunt
numai nouă morminte, dintre care de asemenea unul este dublu (Nr. 6, 9,
10 a-b, 13-14, 27, 41, 44, 53). In sfârşit, dintr'o fază neprecizată (prima sau
a doua) provin patrusprezece morminte (Nr. 5, 7, 15-16, 18 a-b, 21--23,
33-34, 37, 39, 45, 50), cât şi alte cincisprezece care nu conţin niciun element
de inventar (Nr. 11, 12, 19, 25, 28, 29, 38, 40, 43, 46, 48-49, 51-52, 54).
Din dispoziţia mormintelor pe plan, nu se observă o ordine în sensul că
nu se constată şiruri regulate. Mormintele din prima fază încep chiar dela
capătul estic al terenului, unde se găsesc trei morminte (Nr. 17, 24, 26),
ehiar pe marginea de Est a cimitirului. Apoi 15 m spre Vest, nu mai este niciun
mormânt din această fază, după care se întâlnesc şapte morminte din aceeaşi
vreme la distanţă de 5-6 m unele de altele. Tot acolo, este probabil că unele
din aceste morminte sunt asociate cu două morminte fără inventar (Nr.
19, 28). De asemenea, se constată că la capătul estic al cimitirului sunt cele
mai multe morminte care aparţin în mod sigur fazei a doua. S'ar putea
ca unele din mormintele fără inventar din acest sector al cimitirului, să
aparţină tot fazei a doua, dar nu sunt dovezi. Se observă numai că, mor-
mintele fără inventar din această parte a cimitirului se găsesc numai pe
margine.
Din felul în care apar mormintele în sectorul estic al cimitirului, s'ar
putea deduce că în faza a doua s'au făcut înmormântări Îll spatiile libere
mai mari dintre mormintele din faza întâia. Aşa s'ar explica, eventual,
şi lipsa de ordine care se observă în planul mormintelor din cimitir. Inafară
de aceasta nu ar fi exclus ca mormintele să nu fi fost aşezate totdeauna în
şiruri, ci şi grupate.
*
Recentele săpături arheologice din cimitirul hallstattian dela Stoicani,
singurul cunoscut din Moldova, au permis să se determi11e atât caracterul
intrinsec, cât şi unele faze de evoluţie ale culturii hallstattieue din această
regiune din Sudul Moldovei.
Originea acestui aspect hallstattian este locală, fiind în legătură cucul-
turile anterioare din Hallstattul timpuriu şi epoca Bronzului. Hallstattul
www.cimec.ro
CI!IIITIRUL HALLSTATTIAN DELA STOICANI 201
timpuriu nu este încă documentat în această regiune. In schimb, epoca

Bronzului se cunoaşte atât prin să păturile din cimitirul aparţinând culturii
Monteoru dela Balinteşti-Cioinagi din 1948 şi 1949 10 , cât şi prin culegerea
de materiale, dela suprafaţa solului, făcute cu prilejul unei periegheze din
1939 11 •
Această origine locală se reflectă în ritul funerar şi în inventarul
mormintelor, în primul rând ceramica.
In ceea ce priveşte ritul funerar, inhumaţia cu schelete chircite într'un
cimitir plan este foarte rară în Hallstattul dela noi. In Moldova până în pre-
zent, înafară de Stoicani, s'au mai descoperit două morminte hallstattiene
de acest fel, în cuprinsul aşezării Usatovo dela Folteşti 12 • Alte morminte de
inhumaţie s'au descoperit recent la Glăvăneştii-Vechi 13 • In Oltenia, în
tumulii dela Balta Verde şi Gogoşi (raionul Vânju Mare, regiunea Dolj) u.,
şi Transilvania, în cimitirul dela Tg. Mureş 15 , s'au descoperit morminte
de înhumaţie hallstattiene dar nu cu scheletele chircite, ci în poziţie întinsă.
De asemenea s'au mai găsit morminte hallstattiene de inhumaţie în poziţie
întinsă şi la Zimnicea 18 .
In general, în această vreme, incineraţia este foarte răspândită în Oltenia,
unde se întâlneşte atât în câmpurile de urne, cât şi în tumuli, de obicei din
preajma aşezărilor 1 7.
Ritul inhumaţiei cu schelete chircite, caracteristic pentru cimitirul
dela Stoicani, este în legătură aici cu o tradiţi~ mai veche din epoca Bronzu·
lui. Cele câteva morminte în poziţie chircită mai accentuată datează pro-
babil din prima fază reprezentând o tradiţie mai veche din epoca Bronzului.
De asemenea, tot în legătură cu tradiţia mai veche trebue puse poziţia
mâinilor, deseori cu labele aduse în faţa feţei, aşezarea unei pietre mai mari
în mormânt, ca şi obiceiul de a se pune vase nu numai lângă cadavru, ci
chiar şi mai suo:;, după ce s'a acoperit cadavru! cu pământ.
Relativ la inventar, formele ceramice din cimitir sunt de caracter
autohton şi reprezintă desvoltări locale din regiunea Dunării inferioare.
10 ,.Studii şi Cercetări. de Istorie Veche", 1, 1950, 1, p. 65 şi urm.
11 Archii.ologische Forschungsreise im Bezirk Covurlui, ,.Dacia" VII--VIII,
1937-1940, p. 437 şi urm.
12 ,.Studii şi Cercetări de Istorie Veche", Il, 1951, 1, p. 254.
18 Ibidem, p. 60, 67 în ceea ce priveşte alte trei morminte de inhumaţie cu scheletele
în poziţie chircită, menţionate în ,.Studii şi Cercetări de Istorie Veche", I, 1951, 1, p.

28 şi urm, nu se poate preciza dacă datează din Hallstatt sau din vremea mormintelor cu
ocru. O cană de lut ars cu toarta puţin supraînălţată s'a descoperit şi într'un mormânt
cu ocru de pe Cetăţuia dela Stoicani.
u ,.Studii şi Cercetări de Istorie Veche", 1, 1950, 1, p. 109 şi urm.
15 A marosvasarhelyi oskori telep, scythaes nepvandor laskori temeto, Dolgozatok,
VI, 1915, 2, p. 257 şi urm. şi 310 şi urm. (rezumatul francez).

16 ,.Studii şi Cercetări de Istorie Veche", 1, 1950, 1, p. 94.
11 Arhivele Olteniei Nr. 101- 104, 1930, p. 149 şi urm.
www.cimec.ro
202 MATERIALE AIUUWLOGH.:I!
C,eştile cu toartă supraînălţată,

ca şi vasele cu două toarte supraînă.ţate,
continuă tradiţia mai veche locală din epoca bronzului. Străchinile cu mar!!i-
nea îndoită în interior, pot fi puse în legătură cu o formă locală mai vec:he
din cultura neolitică Gumelniţa-Ariuşd, care este documentată în această
regiune. In cimitirul dela Stoicani, această formă de strachină este decorată
câteodată pe umăr cu caneluri oblice, obişnuite în hallstattul local. Uneori
în loc de caneluri sunt doar simple impresiuni oblice oval as.cuţite. De aseme-
nea, şi vasele în formă de urnă din pastă mai grosolană şi decora te cu şiruri de
impresiuni ovale sau cu brâuri alveolare şi cu proeminen(e, se întâlnesc în
mod frecvent în această regiune încă din Neolitic. In sfârsit, vasele mici
bitronconice, mai late şi mai puţin înalte, imitate după urnele mari hall-
stattiene, întâlnite des în Hallstattul mijlociu din Oltenia şi Tramihania
reprezintă, ca şi acestea, desvoltări locale din rcgi unea Dunării inferioare 18 •
In ceea ce priveşte urnele bitronconice dela Stoicani, după care s'au
imitat miniaturile. din cimitir, se deosebesc două forme contrmporane
una cu partea superioară desvoltată şi alta cu gât ul oblic scurt. In ambele
cazuri, pântecul este desvoltat şi rotunzit, ca la unele urne hallstattiene
din Oltenia 19 şi Transilvania 20 • De asemenea, caracteristic pentru acest
tip. de vase este şi decorul canelat, dispus orizontal pe partea superioară
şi oblic pe pântec. Deci, prin formă şi decor vasele bitronconice miniaturi din
cimitirul dela Stoicani pot fi puse în legătură cu urnele mari corespunză
toare din Hallstattul mijlociu ,d~la noi.
Din asocierile dintre formele ceramico ale inventanrlui mormintelor
rezultă că vasele mici bitronconice mai mult înalte decât late, cu trecerea
accentuată între cele două păr·ţi componente ale corpului şi 11edrcorate cu
caneluri, reprezintă o dcsvoltare locală mai târzie, do sigur după formele
bitronconico mari pentru care, de asemenea, se găsesc analogii în Hallstattul
local din Oltenia şi Transilvania.
In genere, după cum s'a observat şi de către V. Pârvan, în ceramica
hallstattiană locală continuitatea este mai evidentă decât în metalurgie 21 •
Elementele de podoabă din metal găsite în cimitirul dela Stoicani ne orien-
tează, pe de o parte, âtre Peninsula Balcanică, iar pe de alta, către regiunile
carpato-dunărene. Fibula de fier de tip Glasinac reprezintă un element
caracteristic Nord-Vest balcanic introdus în această regiune, în Sudul Mol-
dovei. Exemplare înrudite s'au mai găsit în valea Dunării inferioare şi anume
1. Nestor, op. cit. p. 114.
18
Arhivele Olteniei No. 101-104, 1930, fig. 196, 3,

19
~o A marosvasarhelyi dskori telep. scylhaes nepvandor iaskori tcmetd, Dolgozatok,VI,

1915, 2, p. 257 şi lirm. şi 310 şi urm. (rezumatul hanccz). fig. 27, 5-6 şi fig. 29, 31.
11 V. Pârvan, Getica, O protoistorie a Dacici, în Publ. Ac. Rom. Mem. Secţ. lsL.
Buc. 1926, seria III, tom. III, mem. 2, p. 428.
www.cimec.ro
într'un turnul din grupul Gura Padinei-Oltenia 22 şi într'un mormânt dela

Zimnicea ~a. Deci tipul acesta de fibulă a ajuns din Nord-Vestul Peninsulei
Balcanice la .1\ord de Dunăre, ră~pândindu-se spre l:.st până la Sudul Mol-
dovei.
Jn ceea ce priveşte verigile din bronz, este probabil că sunt originare
din ~paţiul carpato-dunărcan, unde se cunosc în bronzul târziu şi Hall~taltul
limpunu, atât tipurile de~crise cu capetele apropiate sau suprapuse, de ace-
eaşi gro~ime cu bara sau mai subţiri, de secţiune ovală sau rectangulară,
cat ŞI tipurile Închi~e ~ 4 •
Din analiza ritului funerar şi a principalelor elemente de inventar
din cimitirul dela Sloicani, rezultă că acolo este reprezentat un aspect al
Halblaltului local cu caracter autohton, care prezintă legături cu Hall~tattul
din Oltenia şi Tran~ilvania. Avându-se în vedl're legăturile Hallstattului
oltean cu Halbtatlullocal din câmpia munteană, grupa Bordei-Herăstrău 25 ,
e~te foar-te probabil că se vor putea stabili raporturi şi cu Hallstattul local
din Muntenia, mai ah~s că regiunea din Sudul Moldovei, în care se găseşte
Hallstaltul ace~ta, nu e~te altceva decât o prelungire a Cârn piei Române.
Din acest punct de vedere e~te foarte probabil că, au existat legături între
triburile halbtattiene locale din Sudul Moldovei şi acelea din Muntenia,
care dealtfel ~e învecinau. Prin aceste legături e·ste posibil ca Hallstattul
Sud-moldovean dela Stoicani să se integreze în aria de răspândire a Hallstat-
tului muntean, deo~ebindu-se prin unele caractere comune de alte aspecte
haHstattiene din Moldova, care prin poziţia lor geografică sunt orientate
în alte direcţii. A~tfel, Hallstattul dela l'oiana se deosebeşte de Hallstattul
dela Sloicaui atât prin unele forme cât şi prin folosirea largă a decorului
incizat ~ •
6
Aspectul hallstattian ·din cimitirul dela Stoicani aparţine unor triburi

locale ~cdentare şi de caracter paşnic care ~e ocupau cu agricultura, creşterea
vitelor, pescuilul şi probabil şi cu vânatul.
Aşezarea ace~tor oameni a fost în apropiere, pe Cetăţuia neolitică, care
prin poziţia ei geografică oferea şi o bună apărare naturală.
. Autohtonii îngropaţi în cimitir, continuau o tradiţie mai veche locală,
atât în ceea ce priveşte ritul funerar, cât şi inventarul. Lipsa elementelor
., Cf. Arhivele Olteniei Nr. 101-104, 1930, fig. 212,2 ab şi 213 (reconstituire) pentru
un exemplar fragmentar cu placa portagrafei rectangulară şi cu mărginile concave.
u l;n exemplar inedit, descoperit în 1949, cu placa portagrafei de formă triunghiu-
lară. In colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi. A •
u Până în prezent au fost studiate mai amănunţit doar exemplarele dela sfarş1tul
epocii Bronzului şi începutul HallstaU-ului în spaţiul româno-ungar (vr~i Arhi_vele Oll~:
niei Nr. 101-104, 1930. 1Jepozilul de bronz dela Bârsana. Anuarul InstitutulUI de Studu
dasice, Cluj, V, 1949, p. 175 şi urm).
•• 1. 1\estor, op, cit., p. 1-11 şi urm. .
11 ,.Studii si Cercetări de Istorie Veche", II, 1951, 1. p. 183 ŞI urm.
www.cimec.ro
scitice dovedeşte că autohtonii nu veniseră în contact cu Sciţii. In schimb,

prezenţa podoabelor din fier şi bronz din unele morminte atestă legăturile
acestor triburi cu Nord-Vestul peuinsulei Balcanice şi regiunea carpato-
dunăreană. Schimburile cu aceste regiuni au contribuit probabil la anumite
restratificări social-economice care se reflectă şi în morminte. Din acest
punct de vedere, este posibil ca acele câteva tipuri de morminte cu inventar
mai bogat, compus din mai multe vase şi obiecte de podoabă din bronz şi fier,
să fi aparţinut unei categorii mai înstărite. Majoritatea mormintelor o con-
stitue însă acele fără de inventar sau cu un inventar sărăcăcios, care pot fi
puse în legătură cu o categorie mai săracă. Aceste deosebiri sociale după
inventar se constată în fiecare din cele două faze ale evoluţiei culturii hal-
lstattiene locale. De obicei, mormintele fără de inventar se găsesc în preajma
celor cu inventar mai mult sau mai puţin bogat.
Nu s'a observat o grupare a mormintelor pe cartiere după starea socială
a celui îngropat. Este mai probabil că mormintele au fost grupate pe familii.
Alături de cei mai înstăriţi, au fost îngropaţi şi acei săraci, care probabil
că erau folosiţi de familiile mai înstărite, din cauza productivităţii
muncii lor.
In genere, aspectul cultur-ii materiale a triburilor acestea este mai puţin
evoluat în comparaţie cu acela al triburilor hallstattiene din alte regiuni
ale ţării noastre, în primul rând din Oltenia şi apoi din Transilvania. Acolo,
desvoltarea deosebită a Hallstattului mijlociu şi târziu se datoreşte mai ales
metalurgiei bronzului care, de sigur, a fost în strânsă legătură cu materia
primă, arama, care se găseşte în aceste regiuni.
In Sudul Moldovei, ca şi în Moldova în genere, lipsind această materie
primă, nu s'a desvoltat o metalurgie a bronzului. Obiectele din bronz, găsite
acolo în prima epocă a fierului, provin, probabil, pe calea schimburilor
cu triburile din Transilvania şi de pe teritorul U. R.S.S., care cunoşteau şi
practicau această metalurgie.
In legătură cu aceasta se pare că lipsa de activitate metalurgică la tri-
burile hallstattiene din Moldova, este una din cauzele care întârzie apariţia
celei de a doua mari diviziuni sociale a muncii, despărţirea meseriaşilor
de agricultori, încetinindu-se prin aceasta procesul de descompunere a orân-
duirii gentilicc patriarhale din această regiune.
www.cimec.ro
o ~2
~ j
OfJ
t12 j
j
t!.F ~
o' ~8 \7 09 j
Ae
[p,
L j
~"" il(/
125 ~~
i23 j
'
bl5
1 a ls tfl j
~
0
.,v ~a? j
t 17 _ __ li!!
b2t h i j
---r~~'LAN""uu
6 â
HORHINTELOR din SECTOQUL de VEST i27 o"5 OJ

JLI
d
O'rti
j
o
t..;
'"' j
j
j
LEGENDA
5 l .SC.Wete tiin Nle j
1 IOm
'---J l • •tg~!} • fi-a~ o'e Vd_re tl.utovo
4 OiiSe de i111itnâle j
o • tlis!rtJse
o Utse h«lsltJ!tiene ® 8ro4pJ l'f!C'enti j
A Fragtnţnte de Vdse © Ct~S4 inv. ~Cas'i'HI
IW/sfillfiene <> Cuteclin9resie j
PLANŞA 1
j
Stol<anl nlmJU,uJ "'"''"Uon 1948-i919. Pl,.uJ '""mlntolo. dJ;, "''''"' do "''· j
j
www.cimec.ro j
j
j
205
O 0.50 1m
PLANŞA Il
Morminte hallstattiene. (Nr. 1-7).
www.cimec.ro
20(i
\~ fj
t
!~ .~ ~~
2
@~ Yf;•"l,.
~
;6)
1\ !~
"1 '/
-~
t~$1 {)
~ '~
.
~
t) ~ .
8
"b
~
ţ~ 111
" '))
1&~.
t~~
a ~
ob
a • Gl
~k~
~' d'V
9'iJ,. ~
12~ c
:tS
H
f~
t fo
lif
~ 16
o :crg
~ .a·
c
a .
o 0.50 1m
__j
1.3
PLANŞA IIl
MorminLe halls~altiene (8 10- 1•j,.
www.cimec.ro
t~
"'
t ci~ !t t ~
~tj ~~1 ~\l
b
&
~
~
~
~
? .fl
:;;;?~
e;;, /r:c3~
~
19
~~
18 20 1
~ !®) © a
€1a~)
~ti)
\ff
~ ~
~cr ,,
~~
1:7
Jf //
2~ ~ .22
~~
23~
o 0,50 1m
PLANŞA IV
Morminle hal\statliene (Nr. 17--23;.
www.cimec.ro
208
l ~
a 1 @)
..
tţ
~·"
~
•
~'0P.·
d ~
'\ 29
""~
!:?6
~ 6\ <ta
~"
1, ~
~ ()~ .32
"
a'b ":"
l J)
~ \o ao"'&Q"
(Q,.
1~ •
t~>O
;):J·, 1~ 9W
""
\
~
'
~J ~
~o~/
~ '4
L 7
0~/
=
~
~
~~
30
o
31
al'
PLANŞA V
.\lormiutc h allslaLticnc (N r. 24-32).
www.cimec.ro
209
~~
~c:::l ~-
~
~ :t
33 t)~
37 ~~
l~
~8 \
1 ~
~~
'1i1
39"
--
~~ 35 c~
9· _1 • 1 1 1 gso 1 1 1 1 1m
PLANŞA VI
Morminte ballstaLtienc (Nr. 33-35, 37--40).

www.cimec.ro
210
o
t ~·
~\J a
t~~
~~~ ~
,,
~~
t::~"
1• -~ lJ
:
.ll
o'
1 1 . . 1 O[iO 1 1 1 1 1
1'1 A!liŞA VII

. .
Moruunle . ·
ballslaLllene (Nr. 41, 44 ' 47-4!l).
www.cimec.ro
\
El @a
'1 flj~
ao <7'?!
~c
53
/(
55 d-g
o 0.50 im
PLANŞA Vlll
~lurminlc hallstattiene (~r. 50-55)
www.cimec.ro
o
r
a
1
a~·
b d
4
b
R
\
\
' ...... --a·- . . _,',

'
u~
a
7 18 9
~;; a
10 ~ Q]7.
~d~}_10 ___ , a d
15 20 21
1-'t g
PLANŞA IX
luventarul mormintelor hallstattiene 1-?6
- .
www.cimec.ro
Mă rnne
. ~
naturala:10 c,18 şi 20. Restul figurilor: 1/2
a
31
OB 32 33
,-------------
; ' '"'i)))-
'
'
'
'
o
·..-.·
Il
50
a
2
~/6)'
\
\
' ' , ____ ... , '
3
'
1 :
'
' .... . .......
4
~eE7o d
o~~ "7 rn 000

9
o~
5
Fm_
,, -6..:......·-
/
;
)
e
r
55 ~
(!
h
PLANŞA X
Inventarul mormintelor hallslattiene 27-55 şi vase hallstattiene izolate (Nr. 1-·-7).
pro,·enind din morminte deranjate din cimitirul hallstatian. La 1/2 din mărimea nat-urală.
www.cimec.ro
SAPATURILE DELA POIENESTI
•
DIN 1949
A. STAŢIUNEA
1. SITUAŢIA TOPOGRAFICĂ
Comuna Poieneşti, din raionul Vaslui, se află la 17 km V de oraşul Vaslui,

pe dealurile de pc malul drept al Racovei (fig. 4). Teritoriul său cuprinde
la mijloc, între satele Poicneştii Mânăstirii şi Poieneştii Străjescului, o
mică depresiune ocolită din toate părţ.ile de înălţimi şi străbătută de un
modest aflucnt al Racovei care se numeşte, ca şi depresiunea însăşi, Valea
Caselor. Acelaşi nume se mai dă în mod obişnuit, de către localnici, că tunului
Poieneştii Ghigăi (sau Ghica), situat în această vale.
Inălţimile din jurul Văii Caselor, aparţinând podişului central al Mol-
dovei, prezinlă povârnişuri repezi şi profiluri impunătoare: cele din spre
E, pe care se întinde satul Poieneştii Mânăstirii, reşedinţa comunei, şi de pe
care începe o pădure masivă ce ţine până la Vaslui, ajung la altitudinea
absolută de 452 m; cele din spre V, pe care se găseşte satul Poieneştii Stră
jescului (sau Străjescu), culminează cu cota 484 de pe vârful Cetatea, care
domină regiunea înconjurătoare pc o mare distanţă. LaS, orizontul se închide
printr'o curbă de peste 300 m, care constitue cumpăna apelor dintre basinul
Hacovei, reprezentat aci prin şipotelc ce contribue la formarea pârâului
Caselor, şi basinul Tutovei, reprezentat prin izvoarele care, de cealaltă
parte, în preajma eomunei vecine Chetrosu (ori Pietrosu), se adună spre a
da naştere pâraiclor Miceştilor şi Drăgomăneştilor, tributarc Studincţului.
Singura cale de ieşire din căldarea pe care o conturează acest cerc continuu
de înălţimi se găseşte la N, spre valea Racovei, între Dealul Vărzăriei,
dela N de Poieneştii Mânăstirii, şi Dealul Teilor, dela N de Poieneştii Stră
jescului. Aceste dealuri, prin prelungirile lor, se apropie atât de mult între
www.cimec.ro
ele, încât abia lasă lilJCră o poartă îngustă de câte-va zeci de metri, pdn care
îşi face loc pârâul Caselor şi drumul care leagă Poieneştii cu şoseaua Vaslui-
Bacău de pe valea Racovei (fig. 1).
Depresiunea Văii Caselor se prezintă astre) cu însuşiri naturale atrăgă
toare, fiind aproape de o vale umblată cn. a1~cea a nacov"i şi. în acclaş
POIENEŞTI
Fig.
timp, bine apărată prin relieful său şi prin pădurile care aeoperă d('alurilc
vecine şi care în vechime treime să fi [ost cu mult mai întinse decât în vre-
mea noastră. Poienile sunt potrivite pentru păşuni, iar izvoar·e de apă se
găsesc peste tot. Este firesc ca aeeasLă cleprosiune, care, cu toată înLindorea
sa relativ mică (cel mult 10 km 2 în total, măsuraţi între culmi), formează
azi domeniul a trei sate, să fi fost şi îrr anlichitate preferată ca un loc favo-
rabil aşezărilor omeneşti. Şi; do fapt, fesluri de asemenea aşezări străvechi
se găsesc în multe puncte de pc întinderea sa, dalând din epoei difer·ite,
dela începutul trcptei de mijloc a barbarici, până la începutul epocii rnigra-
ţiilor (fig. 1).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 215
Printre aceste puncte, atenţia cercet.ătorului este atrasă în primul

rând de o mică Măgură care străjueşte poarta de pătrundere din spre valea
Racovei. Este vorba de capătul unui pinten desprins din Dealul Teilor
şi împins spre E înlre bălţile din lunea Racovei şi pârâul Caselor. lnăl~imea
sa este mieii: abia 12 m deasupra Juncii. Măgura prezi11tă totuşi un aspect
SCHIŢA: DE TEREN
POIENEŞTI 0~10 20 30 lo() so ..
Dealul Teilor Ecl'lidi&tanţa • tm.
~ Săpăturite
~ dtn 1949
Fig. 2
caracteristic prin forma sa rotundă şi prin izolan~a sa, fiind legată numai
spre SV cu restul Dealului Teilor. Poziţia sa înaintată o impune ca un punct
de observaţie, permi ţând o vedere destul de largă asupra văii Hacovei şi
spre pantele înălţimilor dela N de această vale, către Coşeşti, Hârsova şi
Laza. La poalele sale, imediat Ia E, curge pârâul Caselor şi trece drumul de
legătură cu şoseaua Vaslui-l3acău, care se află numai la 1 km depărtare,
spre N. Faţă de satele Poieneştii Mânăstirii, Străjescu şi Valeu Caselor,
precum şi faţă de satul Hârsoveni de pe şoseaua menţionată, Măgura este
situată Ia o distan~ă aproape egală, între 2 şi 2,5 km.
Este cultivată în cea mai mare parte cu cereale. Doar pe panta
,;a diu spre V se află o plantaţie viticolă, căruia îi spu11e Via lui Ursu.
www.cimec.ro
Cu prilejul plantării acestei vii s'au descoperit mai multe vase an-
tice de lut, mai cu seamă urne funerare, iar pe restul Măgurii, la
suprafaţă pământul de arătură este amestecat cu diverse resturi ar-
heologice: chirpici arşi, oase, topoare de piatră, obiecte de bronz şi
de fier, monete romane din secolele III-IV e. n. şi mai ales cu fragmente
ceramice: neolitice, dela sfârşitul vârstei Fierului şi dela începutul epocii
migraţiilor. Pantele Măgurii sunt destul de repezi, cu excepţia aceleia din
spre E, care este ceva mai lină. Suprafaţa relativ plană din centru, care a putuL
fi locuită şi pe care resturile antice s'au putut păstra fără a fi cărate prin
scurgerea apelor, reprezintă un spaţiu elipsoidal do cea 120 pe 90 m, orientaL
NNE-SSV, cu o prelungire spre SV, care se îngustează până la 10 m în
dreptul şelei ce separă Măgura de restul Dealului Teilor (fig. 2).
Cioburi dela sfârşitul epocii Fierului şi din secolele III-IV, la fel cu
acelea de pe Măgură, se găsesc şi în vale, dincolo de pârâul Caselor, spre
E, până la lunea Racovei şi până pe coasta de N a Dealului Vărzărici. De
cealaltă parte a Măgurii, la 400 m spre V către satul Străjescu, pe dealul
opus versantului V al Dealului Teilor, la punctul numit Râpa Fântânii,
s'au constatat vestigii de aşezare din epoca a doua a Ficrului, cu ceramică
de tipurile Crăsani şi Zimnicea. LaS de Măgură, la 300 m Jistant.ă, în vale,
pe malul st.âng al pârâului Caselor (fig. 3), se văd trei movile foarte mari,
constituite din cenuşă fină, compactă, în care apar şi rare fragmente de oase
umane calcinate. Evident, este vorba de resturile unor ruguri de incineraţie.
La cea 2 km mai spre S, dincolo de satul Valea Caselor, pe malul stâng
al pârâului, la punctul numit Şipotullui Stan, dela poalele de E ale dealului
Cetăţii, s'au descoperit cioburi neolitice dela începutul epocii mi graţiilor,
la fel cu acelea de pe Măgura din capul Dealului Teilor.
Vârful Cetatea dela cota 484, la S de satul Străjescu, îşi datoreşte numele
numai po1.iţiei sale impunătoare şi formei sale izolate, care stimulează fan-
tezia populară, prilejuind crearea de legende pitoreşti. In realitate, nu
oferă nicio condiţie prielnică unei aşezări omeneşti: este greu accesibilă,
nu are apă la îndemână, suprafaţa sa este mult prea mică şi este bătut în
permanenţă de vânturi violente. Nu prezintă nicio urmă de activitate ome-
nească, înafară de câteva gropi săpate de localnici cu zadarnica ilu1.ie de
a găsi comori. La suprafaţa sa nu se observă niciun ciob. Ceea ce ar putea
pentru un moment să fie luat drept un fragment de vas primitiv 1 se dove-
deşte până la urmă a nu reprezenta decât vreo aşchie do gresie moale ruptă
din stânca ce constitue structura înălţimii. In schimb, coborând spre S şi
SE, numai la 2 km depărtare, pe terasele adăpostite şi bogate în i7voare
1
C. Cihodaru, "Arta şi Arheol." 13-14, 1937-1938, p. 32.
www.cimec.ro
de deasupra satului Chetrosu şi din spre cumpăna apelor dela izvoarele

pârâului Caselor, la punctele numite La Corn şi Cheia, se constată resturi
de aşrzări neolitice ş i din epoca Bronzului (fig. 1).
Fig. 3. - Una din rnovilele de cenuşă din apropierea staţiu1 : ii.
o 5 10Km
VALEA RACOVEI
'---~-~
Localităţi arheolog ice
L~G~NOA
• Poiene:,f1 . Măgura de11 Oedlut re11or

A Locuri cu d~scopeN·r ; arheologice
•
Fig. 4
Alte puncte de interes arheologic au fo st recunoscute în imediata vecină

tate a comunei Poieneşti, în afara că ldării Văii Caselor (fig. 4): la Broşteni,
pe Dealul Morii, cea 2,5 km V de Măgura dela Dealul Teilor, tot pe dreapta
Racovei, cu ciob uri geti ce din epoca romană; la Oprişiţa, 2,5 km NE de Poie-
neştii Mână s tirii, pe Dealul Pri să cii, unde se găsesc cioburi din aceeaşi vreme,
precum şi din vremea moldovenească mai recentă; la Lingurari, pe măgura
www.cimec.ro
Piciorul Grosului, 1,5 km E de Ferma de Stat Laza, unde este o aşezare

nrolitică; iar pe stilnga Racovei, la E de Hârsoveni, în_ valea Mariei, unde
s'a dat peste resturi neolitice şi din prima epocă aFierului (depozit de bron-
zuri), şi la S de llârsova, unde s'au găsit resturi de aşezări din vremea geto-
romană (cu tezaur de denari romani de argint din secolul II e. n.), dela
începutul epocii migraţiilor şi din vremea foudală moldovenească.
Rt>giunea văii Racovei este de altfel peslc tot bogată în aşezări antice
(fig. !1). Mai departe de Poicneşti, spre E, s'au constatat urme ncolitice,
pe această vale, lângă Rediu, la gura văii, în fa(,a oraşului Vaslui, iar spre
V, la lvăneşti, la Coşeşti, la Toporăşti, la Bleşca, la Slobozia 2 • La Armăşoaia,
s'a descoperit o aplică scită, cruciformă zoomorfă 3 .
II. ISTORICUL CERCETARILOR
Aproape toate punctele de interes arheologic menţionate pana aci au

fost identificate în ultimele două decenii prin străduinţa lui C. Cihodaru,
originar din această regiune, fost profesor la Liceul de Băieţi din Vaslui.
Mai înainte nu se cunoştea niciuna din staţiunile do pc valea Racovei. Dela
Poicneşti nu se ştia decât ceea ce înregistrase .,1\Iarolc Dicţionar Geografic
al României" din 1902: o slabă menţiune despre cele trei movile de cenuşă
dela S de Dealul Tcilor şi reproducerea spuselor populare dc~pre dealul
Colatea 4 . Niciun cercetător nu se abătuse prin această regiune. După rela-
tările localnicilor bătrâni, una din cele trei movile de cenuşă fusese exploa-
tată în seopuri industriale cu multe decenii în urmă; cu acest prilej, s'ar
fi găsit înăuntru .,arme vechi şi roţi de căruţă", despre care nu am putut
însă afla nimic precis, nefiind consemnate nicăieri. Tot ce se poate constata
este urma acelor săpături, una din movilc fiind, într'adevăr, pe jumătate
nivJlată. In ce priveşte Măgur·a dela E de Dealul Toilor, ca şi celelalte res-
turi de aşezări vechi din preajmă, nu a fost cunoscută pentru prima dată
decât prin cercetările lui C. Cihodaru.
Aflând despre descoperirile care se făcuseră întâmplător pe această
Măgură cu prilejul plantării viei amintite mai sus, profesorul vasluian a
procedat, în 1931, la o primă recunoaştere a locului şi a publicat în perio-
dicul din laşi "Arta şi •Arhcologia··, 1931-1932, o dare de seamă asupra
obiectelor coramice descoperite 5 . Mai târziu, în 1936, din însărcinarea
2 Pcnlru localităţile ciLaLe în prezentul capitol cf. Cihodaru, l. c., 7-8, 1931-19:32,
p. 3ti, 4:3-48, Ell-:>2; !l-1ll, 1933-1!J34, p. 83; 13-14 .. HJ37-HJ38, p. 32-33, 56.
Cf., de asemenea, "Stud. şi Cerc. de Istoric Veche", 1950, I, p. 42-43, şi aci mai jos,
la cap. ,.Cercetări exterioare". Şlirilc despre Rcdiu, Blcşca şi Slobozia sunt inedite.
3 C.f. mai jos, cap. ,,Ccrcelill"i exlcrioarc".
• !\IDGH, V, p. ~3. s. v. PoicncşLi, Vaslui.
5 C. Cilwdaru, "Arta şi Arhcol.". i-8, 1031-1932, p. 51-52.
www.cimec.ro
direcţiunii Muzeului de Anlichităţi din Iaşi, a întreprim; aci o serie de

săpături, ale căror rezultate, fireşte mai bogate şi mai precise decât consta-
tările precedente, le-a prezentat într 'un raport publicat în 1938 în acelaşi
periodic 6 •
Săpăturilo lui C. Cihodaru au constat (fig. 5): din două suprafeţe
patrulatere, perpendiculare una pc alta: A', de 19 pe 7 m, orientată SV-NE,
şi 1l", de 11 pe 7 m, NV-SE, explorate în centrul Măgurii, din două şan\,uri
------- ------------
--- ~:.._ ____ _
'',,, :
'r, S A''• ,.-- . -
-~------------ r - - - - - -..-2'_.- ....;__._..::::;_
r,, ~ • -
"-·..• .B ·•••. ,.-- ~-- ~
r1 . ] •, ~.. .. . .'" ,•' .· ---- -
...... ,,, 1:!J .. ~ () 15
'• ''""'L .• flt,&
~
'.
......_..;.'-~-!.:'0~~2=-~-:..._· 3
2..
'
..---.
Fig. 5.- Săpăturilc de pe Măgură din 1936, dupiî C. Cihodaru, "Arta

şi Arhcol.", 13-14, HJ37-1938, p. 36, fig. 10.
practicate pe pantcle de S (B, de 10 pe 3 m) şi de E (D, de 12 pe 12 m)

şi dintr'un sondaj p.e panta de N, în via lui Ursu: (C, de 3 pe 3 m). In total
aceste săpături au însumat o suprafaţă de cea ~00 m 2 •
In suprafeţele din mijloc, C. Cihodaru a dat peste un strat de cultură
din epoca romană t;îrzic (secolele III-IV e.n.), străbătut de morminte
de incinoraţic şi suprapus uimi nivel do aşezare cucutcniană cu ceramică
pictată de stil A, aglomerată în gropi ce :o;o adânceau până la 2,50 m. In şanţ>J
rilc B şi D a constatat elemente din ambele straturi, amestecate. Sondajul
C, din vie, a permis explorarea resturilor unui cuptor, care în parle fusese
avariat mai dinainte, cu prilejul lucrărilor pentru plantarea viţei. Două
monoLe romane de argint pe care le-a găsit în cursul săpălurilor, una din
mijlocul secolului III, dela Otacilia Severa, so~ia lui Filip AmLul, şi cealaltă,
dela ConslanLius II, din secolul IV, i-au dat lui C. Cihodaru posibilitatea
• C. Cihodaru, Pocncşli-Tarnasidava: o a~ezare carpică în Moldova cenlrală

"Arla !?i Arhcol.". 13-14, 1937-Hl38, p. 30-59.
www.cimec.ro
de a situa în aceste secole târzii data celui mai recent strat de cultură diu
staţiune.
C. Cihodaru şi-a completat cercetările cu o serie de recunoaşteri în
împrejurimi, cu un sondaj în prelungirea de E a staţiunii, în vale, spre lunea
Racovei, unde a constatat un strat de resturi de locuinţe din secolul III,
gros de cea 0,30 m sub pătura vegetală, şi cu un alt sondaj între movilele
de cenuşă din spre S, unde însă nu a dat peste nicio urmă de aşezare. In
raportul publicat în 1938 despre săpăturile sale dela Poieneşti, C. Cihodaru
a prezentat şi câteva obiecte de bronz de epocă hallstattiană descoperite
întâmplător laolaltă la cea 1,5 km N de staţiunea dela Dealul Teilor, peste
valea Racovei, precum şi o spadă de bronz de tip Naue II, bronzul IV, găsită
tot întâmplător la punctul Cheia, din spre Chetrosul. In acelaşi raport, auto-
rul a încercat să identifice aşezarea getică dela Poieneşti cu localitatea
Tamasidava, pomenită de Ptolemeu (Geogr., IV, 10, 8).
Lăsând la o parte această încercare de identificare toponimică, suscep-
tibilă de obiecţiuni, precum urmează să arătăm mai jos în capitolul final
al lucrării de faţă, constatările arheologice pe care C. Cihodaru le-a făcu~
cu prilejul cercetărilor sale dela Poieneşti sunt, în general, de o deosebită
imporLanţă pentru cunoaşterea vieţii omeneşti ce s'a desfăşurat în acest
punct din inima podişului central al Moldovei, în vremurile îndepărtate.
Valoarea lor este cu atât mai apreciabilă cu cât au avut darul de a împlini
o mare lacună de pe harta arheologică a ţării noastre, mai înainte regiunea
respectivă fiind, pe o mare întindere, cu totul necercetată. Pe de altă parte,
săpăturile lui C. Cihodaru de pe Dealul Teilor au scos la lumină şi unele
fapte noi. Astfel, dacă elementele stratului cucutenian şi ale stratului de
aşezare getică se încadrau în cunoştinţele stabiliLe despre epocile respective
în cuprinsul ţării, în schimb, urnele de incineraţie care străpungeau aceste
straturi şi care sunt de situat, parte în epoca La T{me II- III, iar parte,
în secolele III-IV e.n., la începutul epocii migraţiilor, reprezentau culturi
care până la apariţia lor la Poieneşti nu formaseră obiectul preocupărilor
arheologice referitoare la Moldova.
Cum însă săpăturile lui C. Cihodaru, de o întindere prea redusă, nu
făcuseră decât să semnaleze aceste noutăţi şi să le pună în evidenţă impor-
tanţa, era necesară o reluare a explorării în Măgura de pe Dealul Teilor
pe o scară mai amplă, cu mijloace mari, pentru a ajunge la constatări mai
abundente şi mai exacte şi pentru a înlesni concluzii mai largi. De aceea,
când Secţiunea de Ştiinţe Istorice a Academiei R.P.R. prin Institutul de
Istorie şi Filosofie, a organizat prima mare campanie arheologică din planul
său de lucru, în 1949, pe bază de şantiere colective, s'a hotărît, dela început,
ca unul din aceste şantiere să functioneze la Poieneşti, în cadrul temei
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 22t
"Evoluţia aşezărilor omeneşti în societatea primitivă şi sclavagisLă din

Moldova". Pentru executarea săpăturilor a fost alcătuit un col ee tiv
şliinţific.
Lucrările au început la 24 August şi au durat până la 5 Octombrie
1949. Cu privire la aceste lucrări am redactat, în numele colectivului, un
raport sumar care a fost prezentat la Conferinţa pe ţară a arheologilor din
R.P.R. în zilele de 14-16 Octombrie 1949 şi apoi a fost publicat în revista
"Studii şi Cercetări de Istorie Veche" 7 • In acel raport, nu am putut trata,
fireşte, decât despre condiţiile în care s'au executat să păturile şi, foarte
succint, despre principalele rezultate ştiinţifice obţinute. Expunerea com-
pletă şi amănunţită a acestor rezultate a rămas în sarcina lucrării
de faţă.
B. SAPATURILE
• 1. DESCRIEREA SAPATURILOR
In momentul în care am început lucrările, suprafaţa staţiunii era

acoperită în cea mai mare parte cu lanuri de porumb. Intre aceste lanuri
şi via lui Ursu, nu era loc liber pentru săpat decât pe o fâ~ie de mirişte
largă de 20 m. Din fericire, această mirişte, de pe care recolta fusese ridicată,
trecea tocmai prin mijlocul staţiunii, străbătând-o în lung dela NNE la
SSE, astfel încât ne oferea posibili latea unei explorări comode în partea
cea mai plană a terenului.
Tot pe această fâşie de mirişte fuseseră executate şi principalele săpături
A' şi A", ale lui C. Cihodaru, din 1936 (fig. 5). Incercarea noastră de a
identifica marginile precise ale acelor săpături s'a izbit de greutăţi. Din
1936 până în 1949, terenul se nivelase atât de bine prin arături şi ţărâna
se amestecase atât de mult, încât nu se mai putea observa nicio urmă de
răscolire adâncă, iar elementele de orientare topografică lipseau. Nici chiar
C. Cihodaru nu a mai putut să indice locul săpăturilor sale decât cu aproxi-
maţie, fără a le fi recunoscut conturul. Din această pricină şi fiindcă cele
două săpături, însumând cea 200 m 2 , nu reprezentau o suprafaţă prea mare,
am renunţat de a mai căuta, hotărîndu-ne să procedăm la o explorare totală
a părţii din mijloc a staţiunii, chiar cu riscul de a săpa din nou un teren
cai'C fusese cercetat mai înainte.
' Evoluţia aşezărilor omeneşti din societatea primitivă şi sclavagistă dela Poieneşti
\'aslui. "Stud. şi Cerc. de Istorie Veche", 1950, I, p ..41-46.
www.cimec.ro
Explorarea noastră a cuprins o suprafaţă continuă de 1776 m 2 , pe o

adâncime medie de 1 m, pământul sănătos, constituit din argilă galbenă,
apănînd în general la nivelul de 0,80 m. Fiind vorba de un teren agricol,
a trebuit să ne îngrijim ca excavaţiile produse, odată cercetate, să fie astu-
pate pentru a nu cauza denivelarea terenului şi pentru a păstra nediminuată
rentabilitatea stratului vegetal. De aceea, nu am putut proceda la săparea
dintr'odată a suprafeţei menţionate, ci a trebuit să lucrăm pe parcela de mărimi
diferite (dela 10 la 208 m 2 ), limitate în aşa fel încât pământul scos să fie
depus în apropiere, iar astuparea fiecărei parcole să poată fi făcută c,u uşu
rinţă, de îndată ce explorarea sa era terminată.
In total, am săpat 29 de asemenea parcele, de forme felurite: şan~uri,
paralelograme oblice, dreptunghiuri, patrate, trapeze, triunghiuri, orientate
în principiu după punctele cardinale: N-S ori V-E, dar cuprinse în cea mai
maro parte între limitele fftşioi de mirişte amintite, care avea o direcţie
oblică NNE-SSV. Nu am depăşit marginile acestei mirişti decât în jumă
tatea doNa suprafetei săpate, continuând explorarea noastră la V de mirişte,
po o porumbişto, după ce între timp se culesese porumbul de acolo.
Cele 29 de parcele nu .au fost săpate la rând, dela un capăt la celălalt
al suprafeţei explorate, oi disparate, după necesităţile impuse de metoda
cercetării, de fap•.ele descoperiLe şi de organizarea lucrului. Numerele lor,
aşa cum le folosim în expunerea de faţă, însemnate cu cifre romane (1-XXJX),
sunt acelea caro li s'au dat la faţa locului şi care au fost înregistrate în
jurnalul de săpături.
In ce priveŞte faptele materiale constatate, în număr total de 350,
le-am înregistrat în jurnalul de săpături cu cifre arabe, de asemenea în
ordinea descoperirii lor, indHerent de categoria din care fac parte: urne,
schelete, vetre, gropi, grupuri de cioburi, suprafeţe cu chirpici, grămezi de
cenuşă, pietre ori obiecte izolate. La aceste cifre ue vom referi şi în cele
ce urmează. N umorotaţ.ia a început cu cazurile observate în parcela VI.
Put-Inele cazuri apărute în parcelele anterioare, în număr de şase, nu au
fost numerotate.
Ordinea parcelelelor, ca şi a constatărilor, aşa cum este expusă în pre-
zentul raport, reflectă evoluţia explorării noastre, dela primele sondaje
separate până la completarea unei arii continue. In fiecare parcelă vom descrie
pe scurt observaţiile făcute, în ordinea săpăturii, de sus în jos, mormintele
fiind menţionate la urmă.
Ca mijloc de orientare mai precisă trimitem, pentru acest capitol, Ia
planul de pe plaşa II, unde sunt trecute 'cifrele citate aci. .
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIJ!NEŞTI 223
1. SONDAJELE PRELIMINARII (Parcelcle !-III)

Parcela /. Inceputul s'a făcut în centrul staţiunii cu această parcelă,
de fapt un sonuaj în suprafa~ă ue 10 m 2 (2 m pe 5 m), orientat V-E, pc care
l-am executat la 9 m S de colţul vioi lui Ion Ursu. Rezultat slab: nu am găsit
decât foarte puţine cioburi din secolele III-IV e.n., câteva oase do animale
domestice şi puţină cenuşă do vatră, la nivelul ue O,<JO m. Nimic neolitic.
Pământul galben a apărut la 0,80 m. Solul nu prezenta urme do explorări
anterioare.
Parcela I 1. Pentru a ne da seama do întinderea ariei arheolog-ice a
staţiunii, am procedat la un al doilea sondaj, N~S. de 2 m pc 8 m, practicat
la un punct situat mult mai spre S, la 77 m de colţul viei menţionate. Şi
aci am dat peste un teren noexplora t, dar cu un conţinut de asemenea f'lab:
u11 strat subţire eu cioburi noolitieo şi o umă noagr·ă din a două epocă a
fierului plină cu fragmente do oase umane arse. Cioburile noolilico Nau
de tipuri cucuteniono, însă niciunul nu-şi mai păstra decorul pictat. Urna
se afla in situ, dar pereţii ei erau foarte fărâmaţi prin efectul presiunii
transmise în decursul timpului dela suprafaţa solului. lnafară do oase, JIU
conţinea niciun alt obiect. Pământul viu a apărut şi aci la 0,80 m.
Parcela III. Apoi am trecut în partea opusă a Măgurii la maq!inoa
de N, pe liziera E a unei vii, la un punct unde locuitorii ne-au declarat că
:-o descoperise mai de mu!L, eu prilejul plantării salcâmilor do pe acea
lizieră, urmele unui cuptor cu pămf\nt ars. Punctul se afla la rădăcinfl unuia
din salcâmi, la 8 m NE do colţul vioi. Am săpat în acel loc parcela III,
trapezoidală, orientată N-S, uo 7 m pe 2+4 m, dând într'adevăr pcf'to un
cupt.or, aval"iat doar în partea sa superioară şi eonţinânu, la nivelul de
1,50 m, un schelet uman caleinat, caro avea asupra sa o spadă do fior şi mai
multe vârfuri do săgeţi do bronz cu trei tăişuri, do tip "scitic". In pământul
ars dimprejur s'au găsit cioburi cenuşii de tehnică superioară, arse seeundar ..
Cuptorul reprezenta prin urmare un mormânt de incineraţio cu comlmstie
pc loc, datând din a doua epocă a fierului. In afara cuptorului, la 0,70 m
deparlo do marginea sa, spre E, am descoperit un alt schelet, inhumat la
nivelul do 0,80 m, lipsit do orice inventar. In stratul vegetal de deasupra
am constatat câteva ciohuri do epocă romană târzie (secolele III-IV o.n.),
precum şi o daltă do fier din aceeaşi vreme. Am prelungit săpătura şi în inlo-
riorul vioi, pe o suprafaţă do 3 m pe 2,5 m, dar cu rezultat nul, stratul
arheologic fiind în acea parte răscolit total cu prilejul plantării vi~oi.
Parcelele II şi III ne-au arătat că mormintele sunt răspândite pe toată
suprafaţa Măgurii, dar că, în schimb, resturile de aşezări se găsesc aglome-
rate în locuri diferite, după epoci, cele neolitice, cucuteniene, constatate
în S, neajungând până la marginea de N a staţiunii, iar cele de epocă romană
www.cimec.ro
târzie, frecvente în N, fiind foarte rare în S. O stratigrafie mai completă,

în care urmele de aşezări din cele două epoci să se suprapună şi totodată
să înlesnească precizarea raportului dintre aşezarea din vremea romană
şi urnele de incineraţie, nu se putea căuta decât pornind dela un punct cen-
tral, situat între cele două locuri periferice sondate şi mai la S de parcela 1.
2. GRUPUL DE PARCELE CENTRAL {IV-XI)
Parcela IV. In consecinţă, am început un şanţ cu direcţia N-S, de 1,50

m pe 10 m, la 5 m SV de parcela I şi la 15 m S de colţul viei lui Ursu. Rezul-
tatele nu au corespuns aşteptărilor: abia câteva cioburi neolitice, printre
care unul cu pictură de stil Cucuteni A şi un singur fragment ceramic din
secolele III-IV e.n. cenuşiu, lucrat la roată.
Parcela V. Un alt şanţ, E-V, de 2 m pe 15 m, la extremitatea S a par-
celei IV, perpendicular pe direcţia acesteia, tăind în curmeziş fâşia de miri-
şte, a dat la iveală, în jumătatea sa de E, înafară de câteva cioburi din
secolele III-IV e. n., şi de un cuţit de fier, găsite la nivelul de 0,40 m, o
arie întinsă de vălătuci arşi şi de cioburi cucuteniene, dintre care unele cu
ornamente pictate de stil A. Aria era situată la nivelul de 0,60 m. La 0,80
m şi-a făcut apariţia pământul sănătos. La 1 m spre V, la acelaşi nivel,
am dat peste cioburi tripoliene incise, singurele din această categorie con-
statate în săpăturile ce s'au executat până acum la Poieneşti.
Parcela V 1. Pentru a urmări întinderea ariei cucuteniene din parcela
V, am săpat la N o a şasea parcelă, patrată, de 5 m pe 5 m. La cea 2 m N
de marginea nordică a acestei parcele am descoperit urna N r. 1, de pastă
poroasă primitivă, de un tip comun în ultimul nivel dela Poiana 8 • Era
acoperită cu un capac cenuşiu de tehnică superioară şi conţinea exclusiv
oase calcinate. In marginea vestică a parcelei am dat peste o altă urnă
(Nr. 3}, de pastă neagră, lucrată cu mâna şi având înăuntru, pe lângă oase
arse, o mică perlă spirală de aur, multe perle de sticlă, resturile unei cata-
rame de fier şi fragmentele unei fibule de fier de tip La Tene II. In apropiere-,
am găsit şi un ciob de amforă romană de epocă târzie.
Parcela VII, N-S, de 2 m pe 5 m, săpată cu scopul de a explora interva-
lul dintre parcelele IV şi VI nu a dat niciun rezultat pozitiv.
Parcela V 111. Pentru a completa cercetarea ariei menţionate, cu
chirpici şi cioburi cucuteniene, am săpat, la S de şanţul V, parcela VIII,
de 6 m pe 5 m. Această arie, întinsă pe parcelele V, VI şi VIII, prezintă
s CC. "Dacia", III-IV, 1927-1932, p. 289-295; "Stud. şi Cerc, de Istorie Veche",

1951, 1, p. 189-191.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 22.~··
o formă oarecum hexagonală, neregulată, largă de 5 m şi iungă de 6 m.

Cioburile şi fragmentele de vălătuci arşi care o acoperă sunt mai dense· în·
colţul NV, pe o suprafaţă de cea 4 m 2 , tot hexagonală. La marginea sade
S, însă deasupra, la nivelul de 0,20 m, se află o suprafaţă trapezoidală cu·
fărâme de chirpici arşi (N ,.. 6) şi cu doi bulgări mari, informi, de gresie
(Nr. 7), probabil din secolele III-IV e.n. Puţin mai spre V, la Nr. 8, 'tot
la nivelul de 0,20 m, am găsit o altă aglomerare de chirpici, dar cu cioburl
eucutcniene, poate despriuse într'o epoeă mai târzie din marea arie vecin~.
In apropiere, la Nr. '12, nivel 0,40 m, am dat din nou peste o mică suprafaţă·
eu resturi de vatră, cu eenuşă şi cărbuni, dar cu cioburi amestecate, neoli-
tice şi din secolele 111-IVe.n. La 1 m mai spre S, la nivelul 0,80 ma apărut
o mică groapă, de 0,20 m diam., cu cenuşă şi eioburi din secolele III---IV
e.u. Amesteeul de cioburi neolitice şi din vremea romană târzie esl.e frecvent·
pe toată întiuderea parcelei, însă, se poate observa o predominare a celor
de epocă romauă la un nivel superior, de 0,20-0,40 m, şi a celor cucuteniene,
mai jos, la 0,60-0,80 m. La Nr. 10, s'au găsit cioburile aproape complete·
ale unui vas cenuşiu de tehnică superioară, cu suprafaţa exteri<;:>ară faţetată
vertical. Nu conţinea resturi funerare. Pc alocuri, prezenta urme de ardere
secundară. In parcela VIII, am constatat şi două UI'ne de incineraţie: Nr.
11, cenuşie, lucrată la roată, de o formă sferoidală, şi N r. 14, neagră, de tehnică
inferioară, păstrată fragmen Lar.
Parcela IX. La V de parcela VIII, am eontinuat explorarea prin par-
cela IX, de 7 m pe 5 m, orientată V-E. Aceleaşi constatări stratigrafice:·
cioburi din secolele III-IV e.Jt., numeroase până la nivelul de 0,40 m,
cioburi cucuteniene dedesubt, apărând în grupuri izolate (Nr. 20 şi Nr; 23).
Un fragment de topor de piatră lustruită. Trei urne de incincraţie, dintre
care două negre primitive (Nr. 19 şi Nr. 26) şi una roşie de tehnică superioară
(Nr. 22). Iu aceeaşi săpătură, am dat şi peRte un pieptene de os. analog
exemplarelor din secolul IV e.11. găsite la Izvoare-Neamţu, de sigur, un·
rest dintr'o urnă de incineraţie distrusă de plug.
In partea de N a parcelei IX am constatat turburări produse de o explo-
rare anterioară. Această parte este contiguă cu jumătatea de V. a parcelei
V şi cu parcelelc IV şi VII, în care cercetările noastre nu au dat decât rezul-
tate negative. De l'igur, ne aflăm Î11 spaţiul săpăturilor C. Cihodaru din 1936.
Parcela X. Extinzând explorarea la S de parcela IX, am deschis par-
cela X, dreptunghiulară, E-V, de 10 m pe 5 m. Cioburi cucuteniene şi din
secolele III-IV e.n., la nivelul 0,30 m. La nivelul 0,10-0,30 m, o aglomeraţie
de bulgări de lespezi de piatră nisipoasă (Nr. 27-29). La Nr. 32, într'o
grămadă mică de cenuşă, la 0,40 m nivel, o fusaiolă. Patru urne: două
de tehnică superioară (Nr. 31 şi 33) şi două negre primitive (Nr. 34-35).

www.cimec.ro
~6 MATERIALE ARHEOLOGICE
Parcela· XI. La E de precedenta, orientată V-E, măsurând 7 m pe

5 m. Au ieşit la lumină, la nivelul de 0,40 m, cioburi din secolele III-IV
e.n. La nivelul 0,70 m s'a găsit o fibulă de bronz din secolul IV e.n. (Nr. 38).
O singură urnă: Nr. 36, ccn'uşie, de tehnică superioară.
De aci înainte, pentru economie de timp şi pentru o intensificare a
ex,plorării, am organizat lucrul pe două echipe activând simultan, una spre
N, alta spre S. Astfel, în timp ce în N, în contiguitate cu parcelele IV, VI şi
VII, am început parcela XII, la S am prelungit parcclele X şi XI prin
parcela XIII. Şi astfel am continuat în S, succesiv, cu parcelele XIII,
XV, XIX şi XXVI, tăiod miriştea dela V la E, iar în N, cu parcelele XIV,
XVI, XVII, XVIII, XX-XXV, XXVII-XXIX, de forme şi mărimi diverse.
S'au produs astfel trei grupuri principale de parcclc, unul central,
cu parcclele IV-XI, descrise până aici, altul laS şi un al treilea la N. Pentru
a păstra unitatea grupelor, este mai practic a continua descrierea noastră
mai întâi cu grupul de S, fără a mai ţine seama de ordinea numerică
a parrclelor, rămânf111d să trecem apoi la grupul de N.
3. GRUPUL PARCELELOH DIN SUD (Xlll, XV, XIX, XXVI)
Parcela XI II, de 17 m pc 5 m la S de pareelele X şi XI. La Nr. 51,

nive1.'0,50 m, o suprafată de cea 1 m 2 acoperită cu cioburi cucuteniene cu
pictura ştearsă. La 2 m spre N, la nivelele 0,~0-0,60 m, o arie mai întinsă,
patrulateră, de cea ~~ pe 2,5 m, acoperită cu un strat de resturi de vatră şi
de cioburi, tot cucutenienc (Nr. 52). In apropiere, spre V, o arie similară,
d.e aceea·şi epocă, do cea 2 m pe 1 m, la nivelul 0,60 m. Trei urne: două
de tehnică superioară,·cu eon~iuul bogat (Nr. 53 şi 55) şi uuafragmentară,
rle tehnică primitivă (Nr. 54).
Parcela XV, do 19 m pe 5 m, laS de pmcedeuta. La nivelul 0,40--0,50
m, doburi cucutenienc şi din secolele III-IV c.11., răsloţc; un cupt de fier. La
Nr. 80, nivel 0,25 m, o suprafaţă cu rcstmi de vatră şi cu chirpici arşi, de
dimensiunile 0,70 m pe 0,30 :rn. La Nr. ~7. nivel 0,50-0,70m,o arie de2,50
m pc 1,30 m, acoperită cu cenuşii, eărbuui şi cu cioburi cucutcnicne şi din
:;;ecolul IV c.n. Este vorba, probabil, de o răseolim di11 vremuri mai rcceuLl'.
La.1,50 m spre E, nivel, 1,10 m, am găsil o alLăgroapă(Nr.~8),maimică,
de cea 0,50 m pe 1 m, conţinând cenuşă şi un ciob de umă ueagră primitivă
prezentând o dungă în relief. La Nr. 81 şi N1·. 86, o gmapă mare neolitică.
cea mai mare din câte. llffi constalat în campania noastră dill 194.9 la Poie-
neşti. A apărut la nivelul 1 m -1,20 m ca o arie circulară de 2,50 m diam.,
acoperită cu resturi masive de locuin\c (chirpici arşi, eCimşă, cărbuni)
şi cu, multe cioburi cuc~ţenicne piclatc, de stil A, foarte aglomerate în
ce:Qt,ru, l!l Nr. 81. Apoi, cercctându-se în adâncime, nu am dat de fund decât
www.cimec.ro
SĂPĂTUH.ILE DELA POIENEŞTI 227
la nivelul de 2,50 m. Conţinutul ei era stratificat, de sus în jos, astfel: sub

stratul galben-brun dela baza stratigrafiei generale a staţi unii, pământ
brun amestecat cu cenuşă şi fărâme de cărbuni şi pământ ars, pe o grosime
de 0,35 m, un strat gros de cenuşă neagră îndesată, cu resturi de
vatră, cioburi şi pământ ars, o pătură de cărbuni şi cioburi şi, în sfârşit,
la fund, o dungă de pământ brun, de 0,10 m grosime, în care s'a găsit un
ciob negru protocucutenian (Ariuşd-Izvoare II 1). Ceramica din restul gropii
este exclusiv de stil Cucuteni A. Pictura este bine păstrată. S'au găsit şi
câteva vase întregi, fragmente de linguri, figurine antropomorfe, margini
do vetre, bulgări de piatră, coame de cerb, dinţi de mistreţ şi multe cochilii
de melci mari. In cuprinsul parcelei. XV s'au descoperit şi patru morminte,
dintre care trei cu ume negre primitive (Nr. 83,-8~, 89) şi uJml cu un schelet
lipsit de orice inveutar (Nr. 56).
Parcela XIX, de 18 m pc 6 m. La nivelul O,'t0-0,60 m, cioburi răsleţe,
î11 cea mai mare parte cucuteniene. Puţ.iue din secolele III -IVe.r:. Totuşi,
Fig. (i. - · Profilul parcclci X IX.
la Nr. 174. s"a dat peste o gmapă oarecum patrulateră (fig. 6), de cea 3 m
pc 3,50 m, conţiuâud ţărână ueagră şi cioburi exclusiv din această epocă
târzic. Groapa se adânceşte până la 1,30 m. In restul parcelei până la nive-
lul de 0/.Cl m s"au mai găsit şi câteva mărgele de sticlă, proveuind probabil
dir1 Ul'lll' dislru;;t•, şi câteva obiecte de fier şi de bronz, printre care şi un
vârf de săgeată de broJJZ cu trei tăişuri. de lip "scitic". La Nr. 169, nivel
0,4.0 m, s'a de;;coperil o lespede de piatră aşezată aproape vertical: poate
:;cmn de mormânt. La Nr. 182 nivel 0,70 m, o arie de cea 1,50 m pe 2 m,
acoperită cu rărâme de chirpici arşi, probabil neolit.ică. lu apropiere, la
Nr. 179, nivel O,fiO m, resturile unei vetre. La 1\r. 165, nivel 0,50 m o grămadă
de cioburi cucutenienc. Printre resturile neolitice dela nivelul 0,50-0,60
m sunt de meuţionat un topor plat de piatră albă, un fragment de topor
de audczit cu gaură transversală şi o grămadă mare de boabe de lut ars.
Patru urne: t1·ei negre primitive (l\r. Hi3, 164. şi 168) şi uua din care nu s'a
păstrat pe loc decât o parte din conţinut (Nr. 181).
Stratigrafia peretelui S al parcelelor (fig. 6) de sus în jos: humus actual,
gros de O, 15 m; pământ negru cu resturi amestecate neolitice şi din secolele
III-IV e.n., gros de 0,30-0,40 m; lut galben-brun, cu resturi amestecate
15 *
www.cimec.ro
228 MATERIALE A.RH EOLOGJCE
din aceleaşi epoci, gros de 0,30-0,45 m; lut galben steril. In mijloc, groapa
Nr. 174, din secolul III e.n.
Parcela XXVI, de 20 m pe 6 m. Pe marginea Sa parcelei la Nr.260,
264 şi 266, s'a u găsit vetre, la nivelele de 0,30- 0,50 m, probatil din secolul
III e.n. (fig. 7) . Vatra Nr. 264, cu lipitură făţ. uită inta c tă , se afla deasupra
gropii (Nr. 287) care conţi nea, pe lângă ţărână neagră, cenuşă, cărbuni ,
lut galben amestecat, şi câteva cio.!mri gotice primitive cu luciu negru ori
brun, ca acelea care caracterizează faza Poiana II, sigur preromană 9 .
De altfel, tot în parcela XXVI, la 9 m mai sp re NE s'au găsit dou ă vase din
categoria poroasă, de tipuri vechi aparţinând aceleiaşi faze gotice preromam• ,
Groapa Nr. 287 se adânceşte până la 1,80 m . Pe margini, prezintă terasc
înguste situate la nivele superioare . IJJ restul parcelei, la nivelul 0,60-0,65
m , s'a găsit mult ă cera mi că neolitică, dar şi ot iccte de Jier, printre care o
seceră şi un vârf de săgeată cu aripi, precum şi UJJ fmgmenL de cute de piatră .
La Nr. 265, la nivelul 0,60 m a apărut o ari e cu chiripi ci d eşi şi resturi de
Fig. 7. - Profilul parcelei XXVI.
vatră, care de fapt reprezintă sup rafaţa unei grop i cu res turi cucutenieno
(Nr. 351), s imilară gropii Nr. 81-86 din parcela XV. Cioburile conţ inute
sunt numeroase şi toate aparţin stilului A. Câteva au pictura bi11e păstrată.
Groapa prezintă o formă ovală, orieitLată VSV-ENE, lun gă de 1,90 m ş i
largă de 1,40 m şi se adânceşte pe trepte situate la nivele diferite: 1,90 m
în mijloc, 1,20 m în jumătatea cea mai largă şi 1,50 m pe marginea jumătăţ .ii
celeilalte, spre VSV. In parcela XXVI s 'au descope rit şi cin ci urne, toate
din categoria neagră primitivă (Nr. 261-263, 275-276). Vetrele Nr. 260,
264 şi 266 şi groapa Nr. 287, situate pe marginea S a parcelei nu au putut
fi explorate co mplet, prin deschid erea unor firide, deoare ce descoperirea
acestor elemente şi mai ales a gropii N r. 287 s 'a întâmplat la sfârşitul cam-
paniei dela Poieneşti. Parcela II , dela extremitatea S a s taţi unii, a răma ~
la 17 m depărtare spre SV, în afara parcelei XXVI.
Stratigrafia peretelui S al parcclei (fig. 7) de sus în jos: până la O, 15..,-0,20
m, humus actual ; pământ negru cu resturi predominante din La T(me şi diH
seco lele 111- IV e. n., de 0,20-0,35 m grosime; pământbruncuresturiuco
9 Pentru faz ele straLigrafiei dela Poiana ci lat.e în lunarea de faţă. cf. schema provi -
wrie din .,Stud. şi Cerc. de Istorie Veche", 1951. 1, p. 180-181.
www.cimec.ro
litice, gros ue 0,20-0,45 m; pământ ga lben-brun cu foarte rare resturi

neolitice, de 0,20- 0,35 m grosime; lut ga lben steril.
4. GRUPUL PARCELELOR DIN NOR,D (XII, X IV , XVI-XVIII, XX-XXV,

XXV/l-XXIX)
In acest grup, ordinea parcelelor este mai comp li cată decât în celelalte
d o uă grupuri. La început am prelungit spre N parcelele VI şi VII, prin par-
~ c la XIT, apoi am continuat-o pe aceasta succesiv, în aceenşi. clireeţie. prin
Fig . 8. ~ Par ce l a X Il. Urne de in c in e raţie in si t n .
parcelelc XIV , XVI , XVII, XVIII şi XX, după care am revenit la N de

şanţul parcelei IV, completând s paţiu l do pe mirişte dintre acest şanţ şi
sondajul III, prin parcelelc XXI, XXII şi XXIII, continue cu sondajul I
ş i parcelele XII, XIV şi XVI. Intre timp, culegându-se porumbul de pe locul
numit al lui Cataramă, dela E de mirişte, am deschis şi acolo parcela XXIV.
pc care am prelungit-o spre S prin parcela XXV. Apoi, pentru l ămurirea
unor detalii ivite în parcela XX, am prelungit-o şi pe aceasta spre N, prin
parcela XXVII şi spre E, prin parcela XXVIII. In s fârşit, pentru completarea
:i paţiului rămas între parcelele XIV, XVI, XVII, XV III de o parte, şi XXIV
ş i XXV de altă parte, am s ăpat parcela XXIX, cea mai mare dintre toate.
Parcela XII, dreptunghiulară, orie11tată V-E, de 14 m pe 5 m, şituată la
E de şanţul IV şi laN de parcele!e VI şi VII. La nivelul 0,60 m, numeroase
ciob.uri cucuteniene şi fărâme de chirpi ci care se aglomerează pe o arie mai
www.cimec.ro
230 .MATERlALE ARHEOLOGI C"-
mare (la Nr. 46), patrulater ă, do cea 5,50 m pe 4,50 m N-S, şi pe o ari e mar
mică (Nr. 47), situată cu 6 m spre E, de 1,80 m pe 1,80 m. Cioburi răsleţ e
din secolele III- IV e. n., la 'diferite nivele, mai ales la 0,40 m . Obiecte de
fier, printre care un vătrai. La Nr. 50, stratul cucu ten ian este străpun s
de o groap ă conţin â nd mult ă ce nuşă, cărbuni şi cioburi din secolele III- IV
e. n., largă de 2,50 m ş i adâncă de 1, 20 m. Nivelul normal al p ăm ântu lui
viu 0 ,80 m. Opt mormin te de in cineraţi e (fig. 8), din tre ca re trei prezint ă
urn e cenuşii de t e hni c ă sup e rio ară (Nr. 39, 40, 49), pa!.~ · u urne do tehni că
Fig. 9.- Parcela XVI. Urne de inciu ent\ie in situ.
primitivă, negre (Nr. 43, 45. 47 şi 48), iar dintr'unul nu a mai rămas decât
conţ.inutul urnei (Nr. 46).
Parcela XIV, dre p tun ghiulară, orientată N-S , de 10 m pe 8 m, si tuat ă
la N de parcela XII şi la E de parce la 1. Marginea sa de N atinge poteca
V-E care taie Măgura pe l ângă co l ţul vi ei lui Ursu , servind ca o scurtă tură
pentru pietoni pe drumul dintre Broşte ni şi Poieneşti (fig. 4). La nivelul
0,40 m , eioburi r ăsleţe din secolele III- IVe. n. şi obiec te de metal: cuţite
de fi er , p e rl ă de s ticl ă , piron de fi er, fi bul ă din secolele III-IV e. n., fragmente
qe tablă de bronz, unele provenind probabil dela urne distruse de plug.
Intr'un loc (la V de urna Nr. 70), s'au găsit obiecte din a ce a stă epocă: un
gât de amforă romană şi o p en setă, la nivelul de 1 m , sub nivelul de 0,80 m .
al pământului viu, ca rezultat, de sigur, al unei răvăşiri ulterioare a terenului.
La nive lul 0,60-0,80 m s' a constatat ce ramică neolitică de stil Cucuteni
A , in clu zând şi o figurin ă antropomorf ă. Zece' urne de in c ineraţie, dintre
www.cimec.ro
230 MATE R I ,\LE ARI-mOLOGI CE
inare (la Nr. 46), patrulateră, de cea 5, 50 m pe 4,50 m N-S, şi pe o arie ma i

mică (Nr. 47), situată cu 6 m spre E, de 1,80 m pe 1,80 m. Cioburi răsleţ e
din secolele III- IV e. n. , la diferite nivele , mai ales la 0,40 m . Obiecte de
fier, printre care un vătrai. La Nr. 50, stratul cucutenian este str ă puw;
de o groapă c onţinând multă cenuş ă , c ărbuni şi ci oburi din secolele III-IV
e. n ., largă de 2, 50 m şi adâncă de 1, 20 m. Nivelul normal al p ă m â n tu lui
viu 0 ,80 m. Opt mormin te de in cin era ţi e (fig. 8), dintre care trei pre zi nt ă
urne cenuşii de t ehni că sup erio a ră (Nr. 39 , 40, 49) , p a~. ru urne de te hnic ă
Fig. 9.- Parcela .X V r. Urne de incinera\ic in situ .
primitiv ă , negre (Nr. !13, 45, !f7 şi 48), iar dintr'unul nu a mai răma s decât
conţ.inutul urn ei (Nr. 46).
Parcela XIV, dre ptun ghiulară, orientată N-S, de 10 m pe 8 m, s ituat ă
la N de parcela XII şi la E de parcela I. Marginea sa de N atinge poteca
V-E care taie Măgura pe lângă colţul viei lui Ursu, servind ca o sc urtătură
pen.t ru pietoni pe drumul dintre Broşte ni şi Poi en e şti (Iig. 4). La nivelul
0,40 m, eioburi r ăsleţe din secolele III- IV e. n. şi obiecte de metal: cuţite
de fi er, p e rlă de s ticlă, piron de fier, fi bulă din secolele III -IV e. n., fragmente
qe tablă de bronz , unele provenind probabil dela urne distruse de plug.
Intr'un loc (la V de urna Nr. 70), s'au găsit obiec te din aceast ă epocă: un
gât de amforă romană şi o pensetă, la nivelul de 1 m, sub nivelul de 0,80 m .
al pământului viu, ca rezultat, de sigur, al unei răvăşiri ulterioare a terenului.
La nivelul 0,60-0,80 m s' a constatat ceramică neolitică de stil Cucuteni
A, in cluzând şi o figurină antropomorfă . Zece' urne de incineraţie, dintre
www.cimec.ro
SAPĂ 'l'URILE DELA POIENEŞTI
care şase de Lehni că superioară, cenuŞii (Nr . 65, 67; 71, 76) ori roşii (Nr. 64
şi 66) şi patru negre primitive (Nr. 68-70 şi 72). La Nr. ?9 s'a găsit şi · un
cran iu uman şi câteva oase incomplete, resturi ·a le unui schelet împrăştiat
ulterior ; niciun obiect de inventar. Din cuprinsul acestei parcele fac parte
şi urne le Nr. 348 şi 349, de tehnică superioară, roşii, desco perite în colţul
de SE , cu prilejul excavării parcelei XX IX.
Parcela XV 1, drept unghinlară, orientată V-E, de 14 m pe 5 m ,
~ituată la N de parcela precedentă. Colţul său S'V taie poteca men ţionată.
Fig. 10. - Pm·ccla XVI. Morminte in situ .
La nivelul 0,20-0,60 m, numeroase fragmente ceramice din secolele III- IV

e. n., mai ales cioburi mari de amfore, risipite pe toată su prafaţa săpăturii,
şi multe obiecte de metal, răsleţe, printre care fire şi bucăţi de tablă de bronz,
sgură de bronz topit, o fibulă din secolele III -IV e. n., o catara m ă de
bronz, două monete imperiale romane de bronz din secolul III. Cioburile
cucuteniene extrem de puţine. La nivelul 0,80 m, un topor plat de piatră.
Două s pre zece morminte (fig. 9--10), dintre care patru de inhumaţie, cu
schelete de copii (Nr. 97, 109 , 113; 114), unul având asupra sa podoabe din
cecolele 111-JV e. n . (Nr. 97). Unul din schelete a fo st distrus prin lucrăr ile
agrico le ulterioare (Nr. 109).
Din cele opt morminte de incineraţie (fig. 9), cinci sunt cu urne negre
primitive (Nr. 96, 99, 105, 108, 112), iar trei cu urne de tehnică superioară :
două ro şii (Nr. 90 şi 100) şi una cenuşi e (Nr. 101). Lângă ultima s'a găsit
şi un vas rni c secundar, roşu, de te hni că superioară (Nr. 104) . Scheletele sunt
www.cimec.ro
grup~te toate în colţul de NV al parcelei, în contiguitate cu aria scheletelor

din parcela III.
Parcela XV Il, laN de precedenta şi la E de parcela III. Dreptunghiulară,
orientată E-V, măsurând 15 m pe 5,50 m. La nivelul 0,20-0,50 m, multe
cioburi răsleţe din secolele III-IV e. n., fragmente de urne distruse, perle
de sticlă şi mai multe obiecte de metal, printre care o ţesală de fier, o bucată
d~ bronz topit, o monetă de brouz dela Filip Arabul. In colţul SE al parcelei,
la Nr. 134, o groapă elipsoidală de 2 m pe 1,50 m, adâncă până la 2,50 m,
conţinând pământ negru, cenuşă, fragmente de cărhuui şi cioburi din secolele
III-IV o. n. 1 m mai la N, la nivelul 0,45 m, o lcsperle de gresie aşezată
aproape vertical. Cioburi cucuteniene foarte rare, la nivelul de 0,60 m.
Grattl)ir de silex neolitic. La Nr. 119, nivel 0,30 m, o vatră cu suprafaţă netedă
şi cu fărâme de pământ ars împrejur; alături, un ciob poros cucutenian,
care însă nu poate fi un element sigur pm1tru datarea vetrei. Sapte urne
de incineraţie, dintre cam patru negre, de tehnică inferioară (N1·. '121, 126,
127, 132), două roşii superioare (Nr. 11.5 şi 122) şi una complet distrusă,
din care nu mai subsistă decât o parte din conţinut (Nr. 131). S'au mai găsit
şi două schelete, unul întreg, de adolescent, eu podoabe din secolul IV e. n.
(Nr. 130) şi unul distrns, din cam nu se mai păstrau decât câteva oase ale
LTaniului (l\ir. 129).
Parcela XVl/l, Ia N de procorlonla, de JG m pe() m, dreptunghiulară,
orientată E-V. La nivelul de 0,40 m, fragmente ceramico risipite, din seco-
lele III-IV e. n. Multe perle de sticlă provenind din morminte distruse de
plug. Câteva obiecte de metal: sârmă lungă de bronz, o fibulă de bronz din
secolul III e. n., v;îrJ de săgeată do bronz cu trei tăişmi. Cioburi ue văscioaro
cenuşii, do tehnică superioară, uin secolele JII-JV o. 11. eu podoabe zoo-
~orfo imprimate. Niciun ciob HeoliLic. l)H fragment de topor do diorit
lustruit. La Nr. 155, nivel 0,30 m, o vatră circulară de cea 1 m diam. cupă
mânt ars şi pietre plate (fig. 12-13, 2). Sub vatră, o groapă maro de cea 4 m
diam. (Nr. '156), cu coJJţinut de epocă romană târzic, continuându-se la N
de parcelă (fig. 11-12). Patrusprezece morminte (fig. 12), din care două
cu schelete de copii (Nr. 154 şi 178), având asupra lor podoabe din secolele
III-IV e. n., şi douăsprezece cu urne: cinci negre primitive (Nr. 147-149,
152, 153), trei roşii (Nr. 145, 146, 151), două cenuşii (Nr. 144 şi 150) şi două
distruse, din care nu s'a păstrat decât parte din conţinut (Nr. 140şi 142).
In apropierea scheletului Nr. 178, s'a găsit un femur izolat dela un schelet
de adult, transportat aei, de sigur, din altă parte, prin lucrările agricole.
Stratigrafia peretelui N al parcelei (fig. 11) de sus în jos: humus actual,
gros de 0,15 m; pământ negru cu resturi din secolele III-JV e. n., gros de
0,30-0,50 m; lut galben-brun steril.
www.cimec.ro
SAPATURILE DELA POIENEŞTI 2::l::l
Parcela XX, laN de precedenta, orientată E-V, în form ă de paralelo-

-gram oblic, măsurând 18 m pe 7 m. Extremităţile paralelogramului sunt
.adaptate la marginile miriştii. P â nă la nivelul de 0,50 m, ceramică de import
.ro mană , în special numeroase fragmente de ,amfore. Resturi de urne distruse .
1
Fig . 11. - Profilul peretelui a l parcelei X VII T.
Obi ecte diverse: fragmente de tablă de bronz, piese de zăbal e de fi er, fm gmellt
t~şn iţă -de piatră de epocă tâ rzie, perle de sticlă. Din neoliti c, un sing ur
rr-agment de v ăscior în miniatură găsit in gmapa Nr. 196. In gener-a l partea
JC' V ş i de N a parcelei es te foa rte să racă , lucru explicabil prin faptul că aci
Fig. 12. - Parcela XVlll. Mormint.e in situ.
începe: panta M ăgurii, iar terenul a fo st s pălat şi subţiat în decursul timpului

prin dub la a c ţiune a plugului şi a scurgerilor de ape. La Nr. 194, o gro apă
de 1,20 m diam ., în form ă de clopot cu fundul plat (fig. 11), adâncă până
la nivelul de 1,50 m , conţinând cioburi din secol.ul III e. n. La Nr. 184,
vatră lun guia ţă de 1,20 m pe O, 70 m, cu vălătuc i arşi şi ciob uri de epocă
roman ă, si tuat ă deasupra unei gropi mari (Nr. 195), care continu ă groapa
www.cimec.ro
Nr. 156 din parcela XVIII, formând în total o mare cavitate de 4 m diam.,
adâncă până la nivelul de 1,35 m, cu fundul plat (fig. 11), plină cu pământ
negru, pietre, vase de bucătărie, pământ ars, cenuşă, cărbuni şi cioburi din
secolele III-IV e. n. In apropierea gropii, către N, la nivelul de 0,30-0,4:.')
m, petece mici de vetre de pământ ars, pietre şi cărbuni şi cu cioburi din ace-
eaşi epocă (Nr. 190, 193, 196). La Nr. 18.'>, o grămadă do cărbuni şi cioburi
din socoleiP III-IV e. 11 In coltul NE al parceloi, la Nr. 196, o parte dintr'o
groapă caro se continuă spre N şi spre E. Numai două morminte in situ, ambele
do ineinoraţie, unul eu o urnă cenuşie :-:uporioară distru:-:ă (Nr. 188) şi alta
neagră, do tohnir.ă inferioară (Nr. 189).
Parcela XXT, trapezoidală. direcţia N-S, lungă de .5,50 m şi larg!i
de 2,50 m ..L 1,50 m. Contiguă la N cu ~ondajul III, la E cu parcela XVI.
Până la nivelul 0,60 m, câteva cioburi din .~ocolelo JIJ ... IV e. n. şi mai multe
fragmente do obiecte de fier. Nimie neolitic. La Nr. 220, nivel 0,35 m, o
valră circulară, de O, 70 m diam., cu fata netedă, cu o lespede de piatră şi cu
pământ ars compact. Imprejur, multe bucăţi de sgură şi vase de bucătărie.
Cioburi de epocă romană târzic. Un singur mormânt, de incinP.ra(.ie, la Nr.
230, cu o urnă cenuşie de tehnică superioară.
Parcela XXIT. laS do precedenta, Ia N de sondajul I şi la V tle parcela
X IV, do formă trapozoidală, măsurând .5 m pe 10 m + R m. La nivelul dl'
0,20-0,fiO m, cioburi din secolele JIJ-IV e. n., rcsLmi de urne distruse.
perle do sticlă, o fi bulă de bronz din secolele III-IV e. 11., cuţitaşe de fier,
fragmente de tablă de bronz. Niciun cioh neolitic. O lamă do silex. La Nr.
202, nivel 0,20 m, o vatră cu pământ ars şi pietr·e şi cu o parte din suprafată
netezită (fig. 13, 3). Un fragment de râşniţă de tehnică superioară. La Nr.
237, o groapă de 1,50 m diam., în formă do elopot, cu fundul plat, situat
la nivelul de 1,92 m. Conţinut: pământ negru, cenuşă, resturi de vatră.
fragmente de piramide de lut, sgură cu fier, fragmente informe de bronz,
oase de bucătărie rioburi din secolele III-IV e. n. Un mormânt de incine-
ra ţie, la N r. 201, cu o urnă neagră primi ti vă.
Parcela XXII 1, cuprinzând două sectoare, XXIII şi XXIII, ambele-
trapezoidale, orientate E-V, sectorul XXIII, do 3 m pe 12 + 11 m, acoperind
spaţiul dintre parcelele 1, IV, XII şi XIV, iar sectorul XXIII' de 2 m pe
4,30 m + 5 m, fiind situat laS de parcela XXII şi la V de sondajul 1. Intre
nivelele 0,20 şi 0,60 m, cioburi din secolele III-IV e. n. şi câteva obiecte
de metal: cuţite de fier şi fragmente de tablă de bronz. Un vârf de corn de
cerb. O aşchie de silex şi câteva cioburi cucuteniene. La Nr. 229, o groapă
care se îngustează progresiv de sus în jos, având la gură, la nivelul de 0,80
m, un diam. de 3 m, iar la fund (Nr. 210), de 0,80 m (fig. 13, 1). Fundul se
află la nivelul de 2 m. Parte din margini sunt în trepte. Conţinea pământ
www.cimec.ro
negru, cenuşă. fragmente de pământ ars, lut galben amestecat cu .câteva

cioburi exclusiv de epocă romană târzie. In această parcelă, s'au descoperit
Lrei morminte: un schelet de copil (Nr. 235) şi două urne de incineraţie,
dintre caro una neagră de tehnică inferioară (Nr. 215) şi una roşie de tehnică
supcrioaril, eu toarte teriomorfe (Nr. 211).
Groapa Nr 210-229
ITIIIITI H~m~s Ff!I!I!l Pimânt g;;lfJen·brun 1

~ Pamant negru [ZZZJ ,. " ( liptos)
rianiţi
ID!!> O
' 3
Fig. 13.- Profilul peretelui S al parcclei XXIII.
Stratigrafia peretelui S al parcelei (fig. 13), de sus în jos: humus actual

gros de O, 1.5 m; pământ negru cu resturi din secolele III- IV e.n .. gros de
0,25-0,35 m; pământ galben-brun cu resturi din secolele III-IV e.n.,
amestecat cu foarte puţine cioburi neolitice, gros de 0,20 - 0,35 m; pământ
galben-brun de transiţie, steril, gros de 0,15- 0,2."i m; lut galben deschis,
steril.
Parcela XXIV, de 12 m pe 6 m, dreptunghiulară, în sensul N-S, situată
la 4,50 m E de parcela XVII. Până la nivelul de 0,50 m, multe cioburi din
secolele III-IV e.n., fragmente de urne distruse şi câteva obiecte răsleţe de
fier şi de bronz. La Nr. 214 şi 236, arii acoperite cu cioburi dese de epocă
romană târzie. Sub aria dela Nr. 236 se află o vatră acoperită cu pietre,
fără arsătură, măsurând în suprafaţă 0,60 m pe 0,90 m. Nimic neolitic.
Două morminte de inhumaţie: unul cu un schelet întreg de copil, fără inventar
(Nr. 241) şi altul cu un schelet distrus, din care s'a păstrat numai craniul
(Nr. 231). Patru morminte de incineraţie, toate cu urne de tehnică supe-
rioară: două roşii (Nr. 232 şi 226) şi două cenuşii (Nr. 239 şi 240), cu con-
www.cimec.ro
.236 MATERIALE ARHEOLOGIC!~
ţinut bogat, mai ales Nr. 239 şi 226. Urna Nr. 232 prezintă dimensiuni excep-
ţionale: 0,433 m diam.
Parcela XXV, de 16 m pe 6 m, dreptunghiulară, în sensul N-S, situată
la S de precedenta, în prelungire. In jumătatea sa de S taie poteca E-V din
-curmezişul staţiunii. Până la nivelul de 0,60 m, pe lângă cioburi de epocă
romană târ·zie şi fmgmente de urne distruse, s'au găsit mai multe obiecte
de metal, răsloţe, printre care cuţite şi piroane de fier. fragmente de tablă
de bronz, o fi bulă de bronz din secolele III-IV e. n. Ciob de vas de sticlă
albă transparentă. Două vârfuri de săgeţi de bronz cu trei tăişul"i găsite î11
mod izolat ÎH locuri diferite, una la nivelul do 0,30 m, alta la 0,90 m. Niciun
ciob neolitic. Un mic nucleu de silex. Un fragment de râş11iţă primitivă
din piatră. La Nr. 253, o vatră cu pietre, fără ar·sătmă, ca la Nr. 236 din
parcela XXIV. Constatată la nivelul do 0,35 ~- Dimensiuni: 1,35 m pe 1,50
m. Şapte morminte, toate cu urne de incinoraţie, dintre care trei negre de
tehnică inl"e•·ioară (Nr. 250, 256 şi 2H2) şi patru de tehnică superioară, două
roşii (Nr·. 2'•!-) şi 2::J!-)) şi două cenuşii (Nr. 251 şi 25~). Urna Nr. 2."i't prezintă
llll conţinut deoscbil de bogat.·
Parcela XXVII, trapezoidală, de 5 m pe 20 + 22 m, lungă în ser1sul

V-E, este situală de-a-curmezişul miriştii, laN de parcela XX, la extremi-
tatea N a ariei pc can' am explorat-o în cursul eampanici din 1949. Partea
de V, pc o lungime de eca B m, este eu desăvârşim sterilă. Aci, terenul fiind
în pantă repede spr·c N-N-V, a fost eomplet spălat in decursul timpului de
ape. l n n•sLul parcdci, Îll stratul vegetal, do 0,30-0,50 m grosime, s'au
gil.sit numeroase ciohuri de epocă romană L;Îrzie, mai ales de amfOI'c, resturi
de mnc distruse şi obiecte diverse: un tăiş de fier dela un h;îrleţ, fragmentl'
de tablă de bronz, o piesă de catammă de fier, o placă de bronz ajurată.
Nimic neolitic. La Nr. 29<'1, vatră eu arsătură şi cioburi poroase din secolele
111-IVc.n., la nivelul de 0,40 m. La Nr. 293 sunt două veLc·e cu pămânl
ars, suprapuse, una la nivelul de 0,25 m şi cealaltă la 0,40 m. Sub aceste
vetre se află groapa Nr. 303, cu diam. de 2,110 m adâncindu-se până la 1,90
m (fig. 14). Conţinea cenuşă, bucăţi de chirpici arşi păstrând urmele parilor
de locuinţe, multe pietre, vase ue hueătărie şi cioburi di11 soeolelc III-IV
0.11. La Nr. 296 este un complex de gropi săpate în aceeaşi epocă, pe un spaţiu
comun de cea 4 m d.iam. la nivelul de 1 m. Acest spaţiu se prelungeşte în

parcela XX (groapa Nr. 196) şi în parcela XXVIII, despre care va fi vorba
imediat mai jos. Nimic neolitic. In parcela XXVII, s'au descoperit zece
morminte dinlre care cinci de inhumaţie şi cinci de incinera~ie. Mormintele
de inhumatie conţin schelete de copii, dintre care numai două suut relativ
întregi (Nr. 278 şi 293). Din celelalte nu s'au păstrat decât craniile şi foarte
puţin din restul oaselor celorlalte (Nr. 289-291). Scheletul Nr. 292 avea asupra
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE D.ELA POIENEŞTI 237
sa perle de sticlă databile în secolele III-IV e.n. Din cele cinci urne diJt
mormintele de incineraţie, toate de tehnică superioară, trei erau roşii (Nr,
279, 284 şi 295) iar două cenuşii (Nr. 280 şi 288). Urna Nr. 295, situată
peste groapa Nr. 295, era în bună parte distrusă.
Stratigrafia peretelui S al parcelei (fig. 14) de sus în jos: humus actual.
gros de 0,10-0,15 m; pământ negru cu resturi dinsecolelelii-IVe.n.
(numai în partea de E), gros de 0,25 - 0,55 m; pământ galben-brun, gros
de cea 0,40 m, steril; lut galben deschis, steril.
Parcela XXVIII, trapezoidală, de 7 m pe 4 +
7 m. laS de extremitatea
E a parcelei XXVII, complotând spaţiul dintre parcelele XX şi XXIV.
Piiuă la nivelul de 0/10 m numeroase cioburi de epocă romană târzie, mai
ales de aml'oi"C de tip mic, şi diverse alte obiecte: pietre pl"isma ti ce pentru
ascu(il, fragmente de tablă de bronz. La Nr. ::300, la nivelul de 0,40 m o
I
Hu",..
'l'lmlnt nogro
•• pltwn · tmm
.. .. liptoa
Fig. 14. --Profilul pcrelelui S al parcclei XXVII.
valră cu vălă tuei arşi şi

ciob uri din secolele III- IV e.n., de cea O, 50 m diam.
Alăluri, pc colţul
dela joncţiunea parcelelor XX, XXVII şi XXVIII, o
valră similară. Sub aceste vetre se întinde parte din complexul de gropi
Nr. 29(), constatat în parcelele XX şi XXVII. Acest complex constă din
mai multe adânciLuri săpate una peste cealaltă, la intervale apropiate (fig.
1.5-16 şi pl. II), conţinutul lor ceramic. de epocă romană târzie, fiind în
fiecare acelaşi. Cea mai veche este o groapă marP, adâncă, până la 0,~0 m
care coincide cu eonturul de cea 4 m diam. al întregului complex. A fost apoi
săpată o groapă Nr. 196 din colţul de NE al parcelei XX, până la nivelul
de 1,80 m. Peste aceasta, s'a pracLicat groapa Nr·. 296, care merge până la
aclâncimea de 1,50 m. Aceasta, la rândul ci, a fost tăiată de marginea unui
alt complex de gropi (Nr. 302 şi 305), care, cu niveluri val'iind între 2 m şi
2,50 m, merg pe o suprafaţă oarecum paralelogmmică spre SE, până la mar-
ginea estică a parcelei XXVIII. Nu am avut timp să le explorăm mai departe
în această direc(.ie. Co11ţinutul gropilor este în general acelaşi: pământ
negru, multă cenuşă, bucăţi mari de chirpici ele locuinţe eu urme de grinzi,
sgură cu fier, pietre, oase de bucătărie şi eiobUI'i de epocă romană târzie.
In groapa Nr. 2!)5 s'au constatat şi cioburi gotice caracteristice, de tehnică
primitivă, eu luciu negru. In gr·oapa Nr. 300 s'au găsit câteva oLiect.c de
www.cimec.ro
metal, printre care nişte verigi de zăbale de fier. In complexul Nr. 305 s'a dat
peste un fragment de topor de diorit histrui t, rest izolat din epoca Bronzului.
In groapa Nr. 296, au mai apărut o perlă de sticlă, un ciob de vas de sticlă
incoloră şi o amuletă făcută dintr'un colţ de mistreţ. In marginea sudică
a complexului Nr. 305, la 0,50 m nivel, s'a dat pesLe vatra Nr. 298, de cea
1 m diam., constituită din pământ ars şi conţinând oase, pietre şi cioburi
din secolele III-IVe.n. In imediată apropiere, la Nr. 301, au fost constatate
la un loc, la nivelul de 0,40 m, fragmentele unei râşniţe rotative din piatră
din secolele III-IV e.n. Alături, la marginea de Ea gropii Nr. 196 (fig. 16),
la un nivel inferior, de 0,90 m s'a descoperit o mică arie de 0,65 m pe 0,35
m acoperită cu o g1·ămadă de oase umane arse, fără vestigii de urnă, în desor-
_
...__......... __....Zm
Fig. 15.- Profilul peretelui E al parcelei XXVIII.
dine, străpunsă de găuri de şoareci (Nr. 307). Peste grămada de oase, n

ciob izolat getic din faza Poiana II, lucrat cu mâna şi prezontând un lustru
roşcat-cenuşiu. Alături, peste marginea gropii Nr. 196, un mâner de spadă
de fier, cu urme de trecere prin foc, amintind întru câtva spada găsită lângă
scheletul incinerat din parcela III. Evident, este vorba şi aci de un mormâ!Jt
de incineraţie, distrus (Nr. 306). De aci trebue să provină şi cioburile getice
Poiana II constatate în groapa Nr. 296. Peste groapa Nr. 295 din complexul
din parcela XXVII a fost săpat, la ni ve lui de 1,07 m, un mormânt de inci-
neraţie (Nr. 295), pe care l-am descoperit în stare de desordine, cu cioburile
urnei, roşie superioară, şi parte din conţinut, împrăştiate. In parcela XXVIII,
toate faptele descrise până aci se referă la extremitatea de N. continuă cu
parcela XXVII. In rest, spre parcela XXIV, rezultatul săpăturii a fost
total nul, cu excepţia unui fragment de silex atipic găsit izolat la nivelul
de 0,50 m. In toată parcela, niciun ciob neolitic.
Stratigrafia peretelui E al parcelei (fig. 15), de sus în jos: humus actual,
gros de 0,10-0,20 m; pământ negru cu resturi din La Tene şi din secolele
III-IV e.n., gros de 0,35 m- 0,50 m; pământ galben-brun, gros de 0,25-
0,40 m, steril (cu excepţia unui silex neolitic); pământ galben de transiţie,
ros de 0,05-0, 15m, steril; argilă galbenă deschis, sterilă.
www.cimec.ro
S:!PĂ'l;URILE DELA POIENEŞTI 239
Parcela XXIX, împlinind spaţiul dintre parcelele XXIV-XXV

li fost croitiî mai întâi ca u11 triunghi cu o catetă lungă de 28 m
la Eşi alta de 10,60 m la S. Ipotenuza orientată NNE-SSV, coinci-
zând cu limita de E a mirişlii, atingea colţurile de SE ale parcelelor
.\1\', XVI, XVII şi XVIII, lăsând-o :;erie de mici spaţii triunghiulare care
nu fost ~ăpate la rândul lor ca anexe ale parcelei XXIX şi denumite cu
numerele parcelelor vecine exprimate prin cifre arabe. S'au realizat astfel
groapa Nr. 305

-2,50m
P~.RC[LAXXVIII
1m
Fig. 16. - Planul parcelei XXVIII.
.anexele XXIX 14 (11 ,50 m pe 4,50 m), XXIX 16 (5 m pe 3 m), XXIX 17

(5,50 m pe 2 m), XXIX 18 (6 m pe 2,50 m). In plus, s'a mai practicat o mică
anexă XXIX 12, la S de colţul SE al parcelei XIV şi E de parcela XTJ,
rectangulară, de 1,50 m pe 2,70 m. Parcela XXIX er-te astfel cea mai mare
1lin toate supral'eţele pe care le-am explorat pe Măgura dela Dealul Teilor,
însumând o intindere totală de 208 m 2 • La nivelul de 0,30-0,50 m, Ioarle
uumeroa:,;e cioburi, împrăştiate, de epocă romană târzie, precum şi multe
alle obiecle, pr·intre care sunt de menţionat o cute de ascuţit, rondele făcute
-din cioburi, fusaioiP, un ac de bronz, multe fragmente de tablă de bronz şi
de fier bătul, o fi bulă din secolele III-IV e. n., un cuţit de fier, un lingou
de bronz, o ,-ulă de os, o monctă imperială romană de bronz din secolul
JJJ '-'· n. Un rr·agment de lamă de silex. Pe suprafaţa parcclei nicio urmă
www.cimec.ro
2~0 MATERIALE ARHEOLOGICE
neolitică, excepţie făcând anexa XXIX 12, din colţul SV. unde s'a dat
peste o al'ie continuă de chirpid şi fragmente de vase cucutenienc, la nivelul
de 0,65 m. Lăţimea ariei, dela Ela V, este de cea 4 m. Mai la S de mar-
gbwa parcelei, aeeastă arie nu a fost explorată, din lipsă de timp. La 1 m
spre E, la un nivel puţin mai sus (0,/10 m), este o vatră cu pământ ars şi
fără dohuri (Nr. 335) de cea 0.70 m d.iam., poate tot neolitică. In restul
parcelei, lotul este din secolele III-IV P. n., dela începutul epocii migra-
ţiilor. In centrul pal'Celei se află o groapă mare (l\'r. 350), de formă elip-
tică, măsurând la gurii 3 m pe 2,50 m şi mergând în adilndme până la nivelul
de 2,50 m. Conţine multă cenu:;:ă, resturi ue vatră, sgură abundentă, eă•·
buni, oase de bucătărie. pietre, foarte numero11se lame de forme di \-erse
tăiate din tablă de hi'Onz (deşeuri de atelier), bucăţi de hrom topit, un ac
de bronz, o sârmă ue fier şi diverse ciobUI'i din secolele III-IV e. n. Dea-
supra, la nivelul O,flO m, a fost săpat 1m mormânt de imincraţie cu uma
cenuşie superioară, Nr. 320. In tutal, eu prilejul săpiîturilor din parcela
XXJX, s'au descoperit douăz('(·i~idouă de morminte, din eare patru de in-
humaţie şi optsprezece de intiupraţie. Prilltre colo de illlmmal_ie se află sche-
letul unui adult, fără obiecte de inventar, (Nr. :~-12}, şi trei schelete dt•
copii sau adolescenţi, cu podoabl• rlin s('colul IV e. n. (Nr. :-\32, 34G şi 341).
SchPietul do copil Nr. 13~ awa asurra :::a un inventar foarte bogat. Diu
scheletul Nr. 3-'.7 JIU ~·a păstrat decât craniul, eu lllt torqur's şi o perlă de
bronz; restul a dispărut. Deasupra acestui eraniu, la nivelul 0,30 m. s·a.
gibit. n lespecle de piatră, poatt semn de m0rmânt (fig. 31,5). Din c0le opt-
sprezece mormii1le de incineraţie, şapte sunt eu urne negr? cit> ttJiu,ică primi-
tivă (Nr. 325, 32~. :32D, 333, 33~l, 340, ~~4t.), şnse cu urne cenuşii de tehnic-ă
supei"ioară (Nr. 320, 327, 330, 331, 336 ,338, 343), patru eu ume roşii de
aceeaşi Lehuică (Nr. 322,337,348, 349) şi unul (Nr. 32f>) eu oase calcinalc
aşezate în desordine fără nicio urmă do urnă, care de sigur va fi fost cli!'-
l-!·usă în decmsul timpului. Reci pientele cenuşii N r. 330 şi 331, deşi găsite
la 1 m unul de altul, fac parte din acelaşi mormâut, la Nr·. 331 fiiud capacul
umei dela Nr. 330, de sigur transportat acolo printr'o răvăşire mai reeentă
cu prilejul lucrărilor· agl"icole. La Nr. 321, s'a găsit o urnă roşie de tehnică
superioară, fără oase; va fi fost poate vas funerar secundar, al unei urite
distruse între limp, ori vreun ecnotaf. Urnele Nr. 336, 337 şi 338, una roşie
şi două cenuşii, er·au aşezate în linie, lipite una de alta (fig. 332). De asemenea,
urnele l\'r. 3'•8 şi 349, care au fost găsite pe o portiune din marginea de E
a pareelei XVI, şi umele Nr. ~H3 (pareela XXIX) şi 251 (parcela XXV).
Urna ueagră Nr. 339 prcziută o formă rară, eu patru eupule cornuforme î·n
jurul gurii.
www.cimec.ro
II. OBSERVATII STRATIGRAFICE
Din de~crierca de până aici a săpălurilor făcute

în fiecare parcelă !;e·
de~prinrle, ca o observaţie genCI'ală, impresia u noi stratigrafii în acelaşi
timp ~ăracă şi eomplcxă, după punetul de vedere din care este considerată.
E~le ~iîracă dacă nu ţ.incm seama decât de grosimea stratului de cultură,
de Jcn~itatca resturilor de aşozăl'i şi de frecvenţa obiectelor, inclusiv a
ccramicci. E!'ite complexă dacă avem în vedere varietatea cronologică a
urmelor de via~ă omenească pe care le con~inc şi diversitatea C'aractcru-
lui sla(iunii dela Dealul Teilor, care a servit. în unele timpuri ca aşe
zare, în altele, ca uccropolă.
Stratul arheologic de pe această sLaţiuue )Jrezinlă, cu excepţia gro-
pilor, o grosime de 0,80 m. De fapt, nivelul cel mai de jos la care se
t:iî~l'~~· în fll()(l continuu urmele de viaţă omeneaseă este de 0,60 m. Intre
IJ,(iO şi 0,1-lO m, aceste urme sunt rare şi sporadice, iar mai jos nu apar
decât în adâncituri izolate, produse în argila galben deschis a pământu
lui sănătos prin ~iîparca mormintelor ori a gropilor de alt ordin.
!'ronologie
Resturile arheologice cele mai Humet·oasc ţ;i cele mai răspândite de
pc "ăgura dela Dealul Teilor se referă la epoca ueolitică (cultura Cucu-
ll'lli .\), la epo!'a a doua a Ficrului (La TeuC' II-Til), la epoca romană
(~cculul Ill e. n.) şi la începutul migrapilor (secolul IV e. n.). Aceste patru·
faze nonologice sunt reprezentate în mod clar şi continuu pc aria explorată.
de 11oi.ln Neolitic şi în epoca romană, Măgura a serviL ea aşezare, iar în La
Te ne II- IJ I şi la începutul migraţiilor, ca nect·o polă. S'au găsit şi câteva ele-
mcHlc din epoca Bronzului, însă atât de puţine şi de izolate, încât nu sunt de,
,ocolit decilt ca răspândiri întâm plătoarc, din care nu s'ar putea deduce o folo-
site a Măgurii în acC'a vreme. De asemeuca, din La Tene, pc lângă mormintele.
Hccropo!Pi caracteristice, avem câteva elemente ee par a proveni dintr'o aşe
zare. Ha portul lor cronologic eunccro pol a din aeeeaşi epocă nu a putut fi pre-
cizatstratigral'ic, dadndinăm a crede că sunt mai vechi, contemporane pro-
babilcumormântul-coptorizolaldin parcela Ill, al cărui lip şi al cămi iiJ-
vcular datează dela îuccpnluJ epocii La Tene, din secolele IV-III în e. 11.
Constatărilc cronologice rezultate din· observaţiile noastre se con-
cretizează în următoarea schemă:
1. Nea/iti.:, Cucuteni A, aşezare;
Il. llronz (aspecL ~lonleoru); vestigii răsleţe ·
III. 1nrl'pulul epocii La T!me (secolele IV-I Il în e. n.) urme răsleţe de aşezare
şi mormântul-cuptor;
1\·. /,a Tene Il-Il/, necropolă;
V. Epoca romană (secolul III c.n.); aşezare;
V1. lnrrpul ul migraţiilor (secolele III-IV e. n.); necropolă.
www.cimec.ro
242 )tATERIALE ARHEOLOGICE
Ariile acestor faze sunt suprapuse în cea mai mare parte. Totuşi, se
<!bservă o limitare a aşezării cucutPniene, care nu se întinde decât spre S.
Către N, limita urmelor continue referitoare la a~:eastă aşezare se opreşte
la parcelele XIV, XXIII şi XXIX 12. Mai departe resturile neolitice sunt
{)Xtrem de rare. Pc de altă parte, aşezarea din secolul III e. n., deşi se întinde
peste tot, prezintă. o densitate mai mare în N dccftt în restul staţiunii. In ce
priveşte necropolele din La Tene JI-III şi din !>ecolul IV e. n. mormintele
l0r sunt distribuite cu o frecventă aproximativ egală pe cea mai mare parte
a al"iei explorate. Excepţie fac parcelele II, XV, XIX şi XXVI, rcpmzeutâwl
extremitatea deS a acestei arii, unde nu au apăr·ut decât urme negre La Tenc,
şi parcelelc X XIV şi XXVII, dela extremitatea N, unde s'au coustatat
exclusiv urme din secolele l II-IV e. n. Din punctul de vedere al ritului
funerar, de asemeneR, se poate remar·ca o diferenţă de repar'Liţie, în sensul
că mormintele de inhuma~ie au t.endin~a de a se limita la grupul parcelelor
din N. Iu S nu a fost. descoperit decât un singur schelet, în parcela XV.
La începutul evucii La TenP-, marginea de N a Măgurii, unde s'a găsit mormân-
tul-cuptor din secolele IV--111 în. e.n., ieşea din aria aşezării, care înschimb
~e întindea, din ce în ce mai accentuată, spre S.
In adâncime,' raportur·ile stratigrafice dintre restmile diferitelor faze
determi uate ti pologic sunt greu de prins, neavillld n-se strR turi continue,
sedimentate cu pr·er.izie şi net diferentiate între ele. Aceste resturi apar
mai totdeauna amestecate. Cioburile neolitice, ca şi cele din secolele III-IV
e. n., ca ~i fragmentele de urnl' sfărâmate, se constată foarte adesea împreună.
Este rezultatul tmburărilor produse în vechime prin supravunerea aşe
-dlri]or în pături prea subţ.iri 5i prin săparea mormintelor, iar în vremuri
t·eeente, vrin lucrările agricole. Un asemenea amestec {'Ste normal în solul
:-uperficial al orichei statiuni şi eu atât mai mult pe Mă~ura dela Dealul
Teilor, unde stratul arheologie prezintă o grosirue alât de redusă încât se
cunfundă aproape în întregime cu cel vegetal. Niciuna din aşeză!"ile care
::au întins pe această Măgură nu a fost destul de inten~ă şi de durabilă
penlru a lăsa u1·mc .'>tratifit:ale pe o adâncime mai mare.
Totuşi, în ciuda amestecului dintre inventarele diferitelor epoci, se
poate observa, cu excepţia gropi lor, o deosebire de ni vei între vestigiile in sitn
ale aşezării neolitice, care se găsesc în mod obişnuit la adâncimea de 0,60 m,
şi acelea ale aşezării din secolul III, al căror ni vei normal este de 0,40 m.
Dintre diferitele profite obţinute prin săpăturile noastre, am descris
mai sus pe cele din parcelele XVIII (fig. 11), XIX (fig. 6), XXIII (fig. 13,
1), XXVI (fig. 7), XXVII (fig. 14) şi XXVIII (fig. 15). Comparându-le în
părţile lor orizontale, adică nestrăbătute de gropi şi de morminte, scoatem
următoarea schemă stratigrafică (de sus în jos):
www.cimec.ro
Până la nivelul mediu de 0,15 m, humus actual de suprafaţă, răscolit

('ontinuu de lucrările agricole. Hosturi de epoci diverse, risipite.
Intre nivelele medii de 0,15 m şi 0,50 m, pământ negru vegetal cu urme
1-1redominante din secolele III-IV e.n., adesea amestecate cu resturi răsleţe
din epoca La Tf'me şi cu cioburi neolitice cucuteniene. Elemente de aşezare
din secolul III e. n .. în general al nivelului do 0,40 m.
Intre nivelele medii de 0,50 m şi 0,80 m, pământ galben-brun cu resturi
neolilice (Cucuteni A). In partea superioarăastratului, lanivelulde0,60m,
elemente de aşezare neolitică. Solul stratului constitue o transiţie între
1-1ământul vegetal de deasupra şi argila pământului sănătos de dedesubt.
In uucle locuri, datorită răscolirilor ulterioare, resturile neolitice ale stra--
tului sunt amestecate cu resturi din secolele III-IV e.n. In parcel!')le din
N ariei explorate, stratul este steril.
Sub nivelul mediu de 0,80 m, argilă galben deschis, sterilă, reprezen-
l<Îri<l pământul sănătos.
In ce priveşte gropile de aşezări, nu se constată nicio diferenţă pe epoci
îutrc nivelele fundurilor lor, adâncimile lor fiind şi în Neolitic şi în secolul
III e.n., deopotrivă de variabile, dela 0,80 m la 2,50 m.
La morminte, nivelele variază de asemenea foarte mult, dela 0,4.9 m
până la 1,50 m. Dar este de remarcat că cele mai multe morminte, atât
acelea do inhumaţie, cât şi cele de incineraţie se găsesc între nivelele de
0,70 m şi 0,90 m. Adâncimile mai mici de O, 70 m, ca şi acelea mai mari de
0,90 m, sunt rare, iar adâncimea maximă, de 1,50 m, constatată la cuptorul
de incinoraţio din parcela III, este excepţională. După cum se va vedea mai
jos, la capitolul "Observaţii asupra necropolelor", există şi o diferenţă între
media ni volelor la care a par urnele negre primi ti ve din epoca La Tf'me şi
ni ve lele urnelor de tehnică superioară, cenuşii şi roşii, din secolele II 1-IV
<'. 11., prima categorie de recipionte funerare, mai veche, aflându-se în general
la adâucimi mai mici.
In ce priveşte raporturile stratigrafice dintre morminte şi resturile cu
care apar împreună, pmvenite din aşezări, asemenea raporturi au putut
li stabilite numai în câteva puncte. Fireşte, nu sunt interesante locurile unde
mormintele străpung arii cucuteniene cu cioburi şi chirpici, fiind dela sine
înţeles că aşezarea neolitică este mai veche decât necropolele, care sunt precis
datate la sfârşitul e pocli fierului şi la începutul migraţiilor. Dar, contactul
diutrc resturile in situ din epocile mai noi, epoci câteodată foarte apropiate
intre ele, este foarte important, fiindcă în unele cazuri constitue singurul
mijloc de a determina raportul cl'Onologic dintre acele resturi.
Astfel, între vestigiile de aşezare din secolul III e.n. şi mormintele din
~erolelc III--IV e.n., o diferenţiere cronologică nu poate fi dovedită numai
16 •
www.cimec.ro
~fATERIALE AHIIEO!.UGH:E
pe bază de tipologie, deoarece monetelc, fibulelc, ecramica şi toate obiecteiP

din aşezare denotă o epocă lârziP, mijlocul secolului III e.r1., vreme care,
luată în general, coincide cu aceea a mormiulelor. Cum o coexistenţă pe
acelaşi spaţiu în acelaşi timp a aşezăl'ii şi a necropolei nu poate fi admisă
în principiu, este de aşteptat ca una din ele să fie ceva mai veche. Dar care?
Răspunsul depinde numai de observaţiile stratigrafiet>, iar pe acestea nu
le-am putut face decât în două cazur·i. .\stfel, peste conţinutul de epocii
romană târzie al unei gropi de aşezare di 11 parcela X X VI 1,s'a găsit mormântul
de incineraţie 1\'r. 295, cu o umă roşie de tehnicii superioară din secolul
IV e.n. Cu toate că uma era spartă şi rcsturilP sale împrăştiate, putem să
presupunem că această avar·ie se datoreştn uuor factori mai reeenţi şi să
conchidem că groapa este mai veche. Aceeaşi concluzie, dar· de data aceasta
mai sigură, se desprimle din al doilPa caz. Este vor·ba de urua Nr. 320, cenuşie.
de tehnică superioară, conţinând obiecte caractel'istice secolului IV e.11.
Această urnă s'a găsit intactă dPasupra gropii Nr. 350 din parcela XXIX,
care era plină cu resturi din epoca romană târzie. I 11 lumina acestor observaţii
oricât de sporadice, avem dr·eptul să afirmăm că necropola din secoleh'
III--IV e.11. dl'la Poieneşti a fost pre<'edată cu foarte pu(in Limp de o aşezare.
De altfel, în sp!'ijinul acestei afirma(ii vin şi cazurile mormintelor de
inhumaţ,ic Nr. 3-12 şi 3-1fi din parcela XXIX. In primul, eorJ\illând scheletul
unui adult, fără obiecte de inventar, s'au găsit cioburi primitive de epocă
romană târzie, primitive poroase şi cenuşii superioare, amc!"tecate printre
oasele scheletului şi făcând sigm pal'te din pământul <IP umplutură al mor-
mântului, dovadă că acesta era mai nou. In al doilea caz este vorba de un
schelet de copil, sub toracele eămia se află UH ciob poros pl'imitiv, tot de
epocă romană târzie. Seheletul, aparţinând unui defunct înmormântat
evident într'o vreme mai l'l'CPJJtă decât ciobul, avea asupra sa podoabe de
tipuri camctcl'isticc secolului IV e.n.
Ohservapi de acelaşi ordin s'au putul face, de asemenea foarte rar,
şi în ce priveşte raportul dintre faptele di 11 epoca romană târzie şi acelea
din La Tene. Astfel, Îll parcela XXVIII, mormÎllllul de ineineraţie Nr. 307,
al cărui conţinut, databil cu mul(i sor(i de prohabilitale în La Tt'me II, s'a
găsit împrăştiat şi incomplet, pe marginPa gropii Nr. 196, a fost distrus cu
prilejul săpării acestei gropi, care datează din secolele III-IV e.n. Faptul
că un fragment de spadă de fier se afla deasupra marginii gropii, eu o parte
în interiorul acesteia şi cu cealallă înafară (fig. 30G) nu este de natură să
turbure o asemenea constatare . .FragmPill ul, făcând parte din conţinutul
mormântului distrus, nu este dee;Ît Ull segment izolat al unei spade fărâ
mate, din care restul a dispărut. De asemenea, au dispărut aproape toate
cioburile urnei, nepăslrându-se, probabil, decât un singur ciob primitiv
de epocă La Tenc II, cu luciu cenuşiu-roşcat, care s'a găsit deasupra oseminle-
www.cimec.ro
S:\Pr\TURILE DELA POJENEŞTJ 245
lor l'alcinate şi împrăştiate. Trebue să ne imaginăm că, atunci când s'a

săpat groapa, în epoca romană, s'a dat peste mormântul de incineraţie,
ale rărui resturi au fost aruncate în desordine pe margine. Când groapa s'a
astupat, parte din aceste resturi au fost asvârlitc deasupra umpluturii,
parte au rămas pc margine, nnde le-am găsit (fig. 16), iar altele au fost
risipilP. pierzându-li-sc mma.
Este posibil ca şi avarierea umelor La T4'me II, primitive negre,
\'r. H şi 48, din parcela XTJ, să fie în legătură cu locuinţa pe care o reprezintă
aria de ciohtu·i şi ar·sătura constatată deasupra lor, în cazul că această arie
ar data din secolele III -IV e.tL, ceea ce nu s'a putut constata în mod sigur
priu ciolmri, dar· ar putea fi presupus pr·in nivelul său de 0,40 m, caracteristie
aşezării d i 11 acea epocă târzie.
1· icisitudini mai recente

Ohie•·iele moderne găsite la suprafaţa staţiunii sunt extrem de puţine
la ltttmăr: tlll singur ciob de oală smălţuită şi trei piese neînsemnate de
metal. ncstul invcntarului este antic, elementele tlatabile cele mai recente
aparţinând secolului IV al erei noastre. Esle o dovadă că în vremurile mai
noi, \lăgura, intens folosită ca teren de cultură, nu a servit în schimb niciun
moment pentru locuinţe, cel puţin pe suprafaţa săpăturilor noastre. Lucră
rile agricole nu au răscolit terenul în gener·al decât până la adâncimea dC'
1),:31)-0,40 m, cu excepţia viei lui Ursu (lin partea de NV a staţiunii, unde
·ilratul arheolo.l{ic a fost complet distms . .o\.răturile au stricat astfel peste
lot urmele (le aşezări şi mormintele situate apl'Oape de suprafaţa solului,
dar au cruţat ce se afla mai jos de nivelele 0,30-0,40 m. Urnele îngropate
la mică adâ1u~imc au avut mult de suferit; unele au fost fărâma te complet
şi risipite, iar din altele nu au rămas decât jumătăţile infcl"ioarc, părţile
de deasupra fiind rase de fier·nl plugului. Aşa se explică frecvenţa mare a
fragmentelor coramir.e şi a altor obiecte din secolele III-IV e.n. răspândite
la suprafaţa staţ.iunii, fără a fi nevoie să ne gândim la o aşezare contemporană
pe aceeaşi arie cu necropola. Toate aceste fragmente provin dela urne fărâ
maLe, iar obiectele eclelaltc sunl numai din categoria acelora care apar şi
în urnele intacte. De altfel, printre resturile amestecate din nivelul de ară
fură, s'au constatat adesea şi fărâme de oase umane calcinate.
~lai în adâneimc, UJJCle schelete au fost găsite răvăşite total sau parţial.
Acolo unde aceste avar·ii nu pot fi explicate pl'in lucrări agricole şi săpături
incidentale, trebue să ne gândim la acţiunea mamiferelor subterane. Adeseori
s'au constatat în preajma scheletelor galerii de şoareci ori de cârtiţe, în
umplutum cărora se aflau obiecte arheologice şi părţi din osemintele inhumate.
Urnele, fiind complet închise şi acoperite cu capace, au rezistat mai bine
acestor animale, cu excepţia acelora care între timp au fost sparte prin arătură
www.cimec.ro
246 MATERIALg ARHEOLOGICE
Mi prin presiunea transmisă dela suprafaţa solului. In special, umele cu lucin

negru, de tehnică primitivă, cu peretii foarte friabili, au avut mult de sufe-
rit din cauza acestei presimti. Toate erau fărâmate, deşi de colo mai multe
ori cu fragmentele complete şi in situ. Recipientele funerare de tehnică su-
perioară s'au păstrat în general mult mai bine: cele mai multe au fost găsite
intacte.
Aria explorată do noi în 1949 a cuprins şi suprafeţele A' -A" pc care
le-a săpat C. Cihodaru în 1936. Fără a fi putut identifica precis limitclP
acelor săpături, am putut totuşi să le dăm de urmă, mai ales în parcela IX.
Confruntând planul cxplorării noastre (pl. II) cu acela al suprafeţelordin
1936 (fig. 5), ridicat probabil fără o exactitate riguroasă şi publicat în
,,Arta şi Arheulogia" 13-14, 1937-1938, p. 36, fig. 10, constatăm că~upra
fata longitudinală A' a lui C. Cihodrru, paralelă ru miriştea (dela SSV la
NNE) coiitcide în totul sau în rartc cu paw:lcle IIOastrc IV, V, VII, IX,
XJJ şi XXJJJ, iar ~upraf~\a perpendiculară A", ol'ientată VNV-ESE,
include părţi d i 11 parcelole X JI şi XXII 1. Prima coincidenţă se co11firmă
şi prin rezultatele săpăturilor noastre. Intr'adevăr, pc locul caro corespunde
suprafeţei longitudinale Cihodaru (A') nu am găsit nicio urnă. La Nr. 46
din parcela XII, se afla numai un pumn de oase calcinata, do sigur rezul-
tate din deşertarea uneia din mncle ridicate cu prilejul săpăturilor din
1936. Ca atare, nu putem considera ca intacte 11ici aria cu cioburi cucuteniene
şi cu chirpici din jurul acestui mormânt, nici groapa cu cenuşă Nr. 50 şi
nici groapa Nr. 210-229 din parcela XXIII. Cioburile cucuteniono găsite
pe aria menţionată, fără pictura păstrată şi fără elemente tipice interesante,
sunt din acelea caro, do obicciu, nu se roţi n. Mai greu do identificat este supra-
faţa perpcndiculară Cihodaru (A"), fiindcă aşa cum este desenată pe hartă,
oricât de aproximativ am interpreta-o, această suprafaţă acopere şi partea
de E a parcelei noastre XII, în care am găsit nu mai puţin de şapte urne
intacte, cu capac, unele făcându-şi apariţia la nivelul de 0,35 m. Evident,
săpătura din 1936 nu a putut să ajungă până în această zonă. Rămâne să
conchidem că săpătura de atunci A" a fost spre ESE mai scurtă decât o
arată planul publicat în "Arta şi Arheologia".
C. AŞEZĂRI LE
1. LOCUINŢE
1. Generalităţi
Precum am arătat în capitolul precedent, Măgura dela Dealul Teilor

a servit ca aşezare continuă în două epoci: în Neolitic (Cucuteni A) şi în seco-
l.ul II 1 e. n. Asupra resturilor de locuinţe referitoare la aceste două aşezări
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI
suprapuse,din vremuri diferite, nu avem de făcut decât prea puţine observaţii.

Şi într'o epocă şi în cealaltă este vorba de urme slabe şi rare, care abia pot
fi precizate prin vetre şi gropi ori prin aglomerări de cioburi şi de vălătuci
arşi. Numărul total al locurilor cu asemenea resturi abia trece de douăzeci
pc toată întinderea explorată de noi: vreo zece pentru Neolitic şi aproximativ
douăsprezece pentru secolul III e.n. Nicăieri nu am putut vedea urme de
pari sau de alte elemente care să ne indice formele locuinţelor.
De sigur, în nicio epocă Măgura nu a fost locuită intens. Era mult prc~J
mică şi prea puţin dominantă spre a fi reprezentat prin sine însăşi un punct
de apărare, pc al cărui spaţiu redus locuitorii să se fi simţit obligaţi a se
aglomcra. Dimpotrivă, acest modest vârf de pinten din partea de Ea Dealului
'foilor nu constituia decât un cartier al unor aşezări ce îi depăşeau cu mult
marginile, în diferite direcţii. Intr'adevăr, este do observat că lipsa de inten-
sitate a aşezărilor succesive în acest loc este compensată printr'o mare exten-
siunc în suprafaţă. Astfel, urmele neolitice sunt răspândi te destul de mulL
spre S de aria explorată de noi, iar resturile de aşezare din secolul JJI c,.. rl.
se constată, în contiguitate cu acelea de pe Măgură, departe spre E până
la 1 km de-a-lungul văii Racovei. Tot printr'o asemenea dispersiuno în
suprafaţă trebue să explicăm şi raritatea elementelor din alte epoci printre
descoperirile prilejuite de săpăturile noastre. Astfel, în ce priveşte elementele
răsle~c din aşezarea La Tene II, atestate pe Măgură, ştim că o staţ,iune contem-
porană se află în imediata apropiere, spre S, la Râpa Fântânii. Do asemenea,
urmele din epoca Bronzului, const.atate sporadic în săpăturile noastre, îşi
găsesc un corespondent contemporan în regiune, la 4 km mai spre S de Dealul
Teilor, la CheLrosu. '
Precum am arătat la începutul lucrării de faţă, regiunea era bine apă
rată prin poziţia sa geografică, fiind închisă din toate părţile printr'un
cerc continuu de dealuri înalte şi păduroase. In antichitate, pădurile trebue
să fi fost foarte întinse şi în vale, oamenii folosind pentru aşezări şi pentru
agricultură numai poienile. Măgura dela Dealul Teilor se afla ea însăşi
într'o asemenea poiană înconJurată de desimea codrilor. In această situaţie,
problema de a se apăra prin întărituri speciale nu era de o neapărată necesi-
tate. Fapt este că nici cercetările lui C. Cihodaru din 1936, nici să păturile
din 1949 nu au dat de vreo urmă de fortificaţie artificială şi nici la suprafaţa
terenului, pe Măgură sau în apropiere, nu s'a observat vreun indiciu de aceas-
tă natură. Ceea ce nu înseamnă, totuşi, că sondaje speciale, mai spre S de
aria cercetată de noi, pe şeaua care leagă Măgura de restul Dealului Teilor,
nu ar putea duce eventual Ia constatarea unor urme de şanţuri transversale
de apărare, complet astupate în decursul vremurilor, aşa cum s'au constatat
în unele staţiuni cucuteniene din alte părţi ale Moldovei, de pildă Ia Hăbă-
www.cimec.ro
şeştP 0 • Timpul limitat al campaniei noastre din 1949 nu no-a permis să

procedăm la asemenea sondaje.
2. Aşezarea neolitică
Unnele de locuinţ.o <·.ucutenieno de pe Măgur·a dela Dealul Teilor constau

din suprafeţe izolate, pe cai'C sunt aglomerate cioburi de vase amestoeate
cu fragmente de vălăt.uci arşi, <lin vetre şi din gmpi (pl. Jl). Supmfoţele sunt
limitate, la distanţe variate între ele, dela ~ m la LO m, de mărimi diferit.e,
dela 1 m 2 la :iO m 2 , au forme neregulate ce se pot înscrie într·'nn patrulater
sau într'un poligon, prezintă o grosime mică, de 0,05-0,20 m, şi în eele mai
multe cazuri 11u sunt compacte, ci lasă goluri aprociabile între diferitele
fragmente ee le compun. Rareori, au la mijlocul lor· un nucleu mai dem;
do asemenea r0sturi, cum este cazul cu aria eea mar·e din parcelcle V, VI
şi Vl Il. Câteodată sunt combinate cu vetre şi w gropi, ca la N r. 2fi:i din
par·ccla XXVI.
Tn săpăturile noastr·e, am găsit numai două gropi din această epocă.
Una, cea mai mare, Nr. 81-86 din parcela XV, descrisă mai sus, do 2,50m
diam. şi adâncă până la nivelul de 2,:JO m, conţine abundente resturi dr
vatră: chirpici ar·şi, pietre, căr·buni, cenuşă, foarte multe cioburi, fragmcnl.r
de vetre mobile, coehilii de mclci, dinti de mist!'eţ, coarne de eerh, oase
de a11imale diver-se. Cealaltă groapă, situată la 1() m spre SV, la Nr. 351 din
pa!'ecla XXVI, sub vatra 2G5, are un conţinut ac;emănător, de asemenea cu
foarte multe fragmente ceramicc.
O groapă similară a fost descopcl'ită şi în săpăturilc <lin lfl36. C. Cilto-
daru, însă, indus în croaro de sigur de aspectul stratifieat al resturilor con-
ţinute, nu a considerat-o ca o adâncitul'ă izolat.ă, ci ea o parte mai bine
conservată a însuşi stratului general de cultur·ă de pc staţiunc. Este cel puţin
ceea ce reiese din expunerea puhlieată în "Arta şi Al'lwologia", 1})37-1938,
p. 35, unde stratigrafia staţ.iunii este rlcsel'isă c.a r·eprczentativă, în eontinui-
tatc dela suprafaţa solului până la "ultima pătură'' situată între 2 m şi 2,50 m.
De fapt, după cum se vede chiar din descripţia pc care o dă C. Cilwrlaru.
această stratigl'afie generală a încetat la nivelul de O,R0-0,90 m, iar mai
jos, până la 1,40 m, nu s'au găsit ([eciit. m·mc rare de via[.ă omeneascăşi
abia subt acest nivel resturile de Yatră au apărnt în eanlit<lţ.i bogate. Este
tocmai ceea ce am constatat. şi noi, în HH9, în gropile neolitice (lescrise.
·Groapa săpată de C. Cihodaru treime să fie aceea pc care noi am deseoperiL-o
în par-cela XXIII, la Nr. 210-229 (pl. Il şi l'ig. t:3). Aria mare de ciohnri
cucuLeniene şi de fărâmăt:ul'i de chirpiei arşi din apr·opiere, din extremitatea
to "Stud. şi Ccrcct. de lslorie Veche", 1951, 1. p. 85-87.
www.cimec.ro
de V a parcclei XI 1, reprezintă pl'Obabil con(iuutul gropii, răspi'mdit şi

acoperit cu prilejul astupării săpăturii respective.
In staţiunile cuculeniene gropile mari şi adânci, pline cu rcslnri dP
valnî, ca acelea pc caro le-am constatat la PoiPnoşti, sunt foarte obişnuite.
Funcţiunea pe caro o îndeplinoau nu a fost ineă stabilită în mod sigur. Avi'111d
in vedere dimensiunile lor deosebite şi conţinutul lor, caro este întotdeauna
numai în legătură eu vetrele, credem că au avut un rost religios referitor
la cultul străvechi şi gouor·al răspândit al focului, la fel cu gropile din :-:ocolul
III r.r1.. de~pm cam va fi vorba în capitolul următor.
3. A.şezarea din secolul li f e. n.
Urmele de locuinţe din secolul Iri o.r1. sunt şi mai greu de precizat
dec;Ît cele neolitic.<\ deoarece în această epocă nu avem arii limitate acoperite
cu ciobmi ori cu fărâmături do vălătuci arşi. c\ce~te resturi sunt, şi aei, ea
şi la Poiana, foarte rare, locuinţele fiind făcute probabil mai mult din lemn
-;implu. Iar cioburile sunt răspândito în chip omogen pe toată suprafaţa
sta(iunii, Hin\ a apărea nicăieri în ag-lomer·ări camcteristieo.
Singumlo indicii do locuinţe în această opoeă sunt vetrele do foc, de
dimensiuni r·odu,;e, do cea· 0,.)0 m 2 p<Înă la 3 m 2 ,;npmfaţă, ariile eu pietre
~i gropile (pl. II). V<'trole ~unt dl':"tul do răspândite: peste douăzeci; în aria
~;\pată de noi, adesea la distanţe apmeiabile între ele, între 3 m şi '13 m,
ceea ce ar· însemna cea o vatră do l"ieeare locuinţă .. \I'Îile ctt pieire, limitate,
ovale ori patmlatem, de cea 0,;)0 m 2 până la :2 m 2 supmfaţă, formate din
lespezi miei do gresie îmlesato între ele ca pe tllt pavaj, au fo:-:t constatate
în număr tic Lrei: una în S, în parcela X, şi două în partea de NE, în parcplo]p
:\XIV şi XXV. Se află la nivelul de 0,:10-0,50 m. :\u pt·ozintă urme de foc,
astfel înCiÎt e:ite sigur eă nu au servit ca vot('('. Ca atare, nici nu le putell'.
..;ocoli cu toată siguran~a ca demente de goşpotlădo în legătură eu loeui11ţde
aşezării, puti'tnd :-:ă !'<'prezinte tot ati1t do bine nişte altal'O l'itnale, p<'ttLI'Ir
rullul mor\ilor, în legătură eu necropola din secolele III-IV o.rt. Un olemPnt
sigut· domestie este însă grupul de fragmente do râşniţă rot.ativă constatat
la Nr. 301 din parcela XXVIII, în apropiere de complexPlo de gmpi i'ir.
196 şi 305 şi de vatra l'ir. 29~ (fig. JG). Un all fragment do râşniţă do acesl
fel a fost găsit răsleţ în parcela XX.
Locurile cu gropi tlin ~ccolelc III-IV 0.11. :-:nnl în total în număr de
zece: două în S, în parcelolo XIX şi XXVI, iar restul în N, î11 parccll'le XX,
XXII,XXVII,XXVIII şiXXIX.Supral'eţele lor sunt cir·culare ori eliptice. Una
singură se apropie do conturul unui patrulater cu col(.urile rotunzite, cea din
parcela XIX. Au o lărgime medie do 1,20-1 m şi merg în adâncime până
l a nivelul de 1,30-2,50 m. In geueral, pereţii lor sunt drepţi :-:au coboară
www.cimec.ro
prin două sau trei terase ca nişte trepte. Doar două, Nr. 194 diu parcebt
XX şiN r. 237 din parcela XXII, prezintă o formă de clopot cu baza mai
largă decât gura, aşa cum sunt în general gropile din straturile gotice dela
Poiana. La întâlnirea parcelelor XX, XXVII şi XXVIII s'au constatat
comploxurile Nr. 196-305, cu gropi numeroase săpate una peste alta succesiv.
Gropile au un conţinut asemănător: pământ negru amestecat cu lut
galben provenit din săparea gropilor şi utilizat apoi la astuparea lor, cenuşă,
uneori în cantităţi masive, şi cioburi do epocă La TEme şi din secolul III e.n.
In gropile din partea de N (Nr. 156-195 din parcolelo XVIII şi XX, ~r.
303 din parcela XXVII, Nr. 196-296 şi Nr. 302-305 din parcolele XX,
XXVII, XXVIII, Nr. 350 din parcela XXIX), s'au mai găsit mulţi chirpici
de locuinţe, cu urmele grinzilor, multe resturi do vetre, cărbuni, sgură,
oase de bucătărie şi, înafară de cioburi, diverse fragmente do obiecte din
metal ori din sticlă. In groapa Nr. 350 din parcela XXIX am constatat şi
deşeuri do atelier metalurgic: sgură de bronz şi multe fragmente de lame
tăiate din tablă de bronz.
Acolo unde vetrele in tac te vin în contact cu gropile (în parcelele ·X X VI,
XVIII, XX, XXVII, XXVIII), nu sunt tăiate de acestea, ci se găsesc dea-
supra lor (fig. 7), dovadă că sunt relativ mai noi, deşi probabil din aceeaşi
aşezare. Şi prin această situaţie, şi prin materialul ceramic aflat la baza
lor, vetrele datează din epoca romană târzie, ca secolul III e.n. In ce priveşte
gropile, cu toată anterioritatea lor stratigrafică, nu le-am putea data c11
mult mai de vreme. Cioburile răsleţ.e do epocă La Tene II care se găsesc în
cftteva din ele, în tocmai ca şi unele resturi mai vechi, cum este un fragment
tle topor tle diorit lustruit, din epoca Bronzului, aflat în groapa Nr. 305 din
parcela XXVIII, provin, de sigur, din răscolirea unor straturi mai vechi.
Este de notat, în această privinţă, că în parcela XXVI din S, unde se află
groapa 1\r. 287 cu fragmente ceramice din La Tene II, s'au găsit cioburi din
aceeaşi epocă, răspândite, şi chiar un vas întreg in situ (Nr. 285), destul
de departe de această groapă.
Problema semnificaţiei gropilor de acest fel este aceeaşi ca şi la gropile
neolitice. Când au dimensiuni mai mari în suprafaţă şi forme mai potrivite,
patrulatere ori eliptice, pot sugera ideea de funduri de bordeie, cum este
cazul, de exemplu, cu groapa Nr. 174 din parcela XIX. Aceeaşi idee ar
putea eventual să-şi găsească un sprijin în terasele înguste cu aparenţă de
poliţe, care se văd pe marginile unora din gropi (de exemplu Nr. 287 din
parcefa XXVI ori Nr. 196-296 din parcelele XX, XXVII, XXVIII). Insă
dificultăţile care se opun unei atari interpretări sunt mult mai ponderoase:
lăţimile şi formele neregulate ale acestor terase, adâncimea prea mare a
gropilor în raport cv. lăţimea lor şi lipsa unor trepte pentru intrare, absolut.
www.cimec.ro
uecesam Ia nişte locuinţe trogloditice. Pe de altă parte, cele mai multe dintre
gropi, nu au nici dimensiuni, nici forme convenabile pentru a fi acceptatc
ca funduri de bordeie, nici chiar prin ipoteze hazardate. Cum ar putea fi
socotite ca atare gropile cilindrice ori conice, adânci, sau acelea în form~
de clopot? Nu rămâne decât să le privim ca depozite. După conţinutul lor.
constituit din resturi lepădate în dcsordine, ar urma, în această ipoteză, sit
rcprezinte nişte gropi de gunoaie. lnsă o asemenea explicaţie nu poate fi
satisfăcătoare, deoarece nu s'ar vedea necesitatea muncii de a săpa gropi
speciale pentru un scop atât de neînsemnat. Ca să fi fost săpate pentru conser-
varea grânelor şi să fi fost umplute apoi cu resturi de aruncătură când nu au
mai fost folosite, JIU avem niciun indiciu. Când au putut deveni asemenea
gropi nefolositoare? La părăsirea aşezării? Dar era firesc ca cineva să mai
fi fost atunci preocupat de a;;luparea lor? In niciuna din gropile de care osLe
vorba nu s'a găsit vreo urmă de folosire ca depozit do provizii, de pildă
arderea ori tencuirea pereţilor pentru a-i face impermeabil i la umezeală şi
pentru a îngreuia pătrunderea şoarecilor.
Ca totdeauna dnd avem de a face cu fapte din antichitate caro nu pol primi
interpretări de ordin practic, nu no rămâne decât să apelăm la domC'ttiul ritu-
rilor religioase, atât do importante în viaţa oamenilor de atu11ci. In aeC'st
domeniu, gropile do felul acelora dela Poioneşti, răspând ite de altfel în
toate staţiunile şi în toate vremurile, dar mai ales în La Tt:me, îşi găsesc o
explicaţie completă. lntr'adevăr, ţinând seama că resturile aruncate Îit
aceste gropi sunt toate în legătură cu vetrele do foc din locuinţe şi conside-
rând răspilndirea şi porsitenţa generală a cultului focului domestic în timpurile
vechi, îuţelegem că gropile meritau munca de a fi săpate, fiindcă ele nu erau
destinate a conţine simple gunoaie, ci elemente de caracter sacru, îngropate
cu ocazia primonirii vetrelor, probabil la anumite ocazii solemne.
Interpretarea aceasta, pe care am mai exprimat-o şi cu prilejul săpăturilor
l'ăcute la Calu (P. Neamt) şi la Poiana (Tecuci) 11 ni se pare confirmată
şi prin constatările dela Poieneşti, atât din neolitic, cât şi din La Tt:me
din secolul III e.n. Fărâmăturile de chirpici cu urme do grinzi, găsite în
gropile din partea de N a staţiunii, ca şi deşeurile de ateliere metalurgice,
ca şi unele fragmente de vase ori de alte obiecte, au fost aduse acolo tot ca
resturi de vetre de foc, împreună cu massele de cenuşă, cărbuni şi sgură. Tera-
sele înguste şi de forme neregulate pe care le-am amintit sunt întâmplătoare
simple corectări produse în timpul săpării gropilor respective.
In ce priveşte grămădirea succesivă a gropilor pe acelaşi spaţiu obser-
vată în parcelele XX-XXVII -XXVIII, această insistenţă ciudată asupra
11 "Dacia", VII-VIII, 1937-1940, p. 24; "Stud. şiCerc.delstorieVeche",Hl50,

1, p. 50; 1951, 1, p. 197. -
www.cimec.ro
252 ~IATERIAI.E ATUIEOLOGICE
unui loc limitat, înlr'o staţiune eu loc,uinţ,e mre şi cu destul ~pa(iu tibpo-
nibil, I'eJHezintă uu argument în plus în favoaeea intet·p•·ctării noastre rlc
<)('(lin religios, fiindcă numai printr'o asemenea interpretare ar· pulca l'i
explicată, locul acela fiind consacrat ritualului CU!'ăţirii vetrelor. IH niciuu
caz 1111 ne-am putea gândi la construirea unor gropi de grânc înt,r'o massă
mai veche de renuşă, atunci când în imediata apropiere se putea găsi pământ
sănătos, tu argilă consisteută. Şi aceeaşi obiecţiune este valabilă şi pentm
ideea, de altfel alât de puţin posibilă, că at' fi vorba de furultui de bordeie.
1 n par·celcle din 1\ ariei explorate de noi s'au găsit frecvente irulidi
metalurgice: un viltrai, o daltă masivă, un pirou pentru găUI'it plăci dC'
metal, un lingou de bt·orrz, multe bucăţi do bronz brut topit, nenumărate frag-
mente de lame înguste tăiate din tablă de bronz,mai multe sârme de bronz şi de
fier, câteva bucăţi de fier bătut, numeroase bucă~i ue sgură tu urme de bronz
şi de fier. Au fost constatate atât în stratul de aşezare, răsp<îndite în toate
păr·ţile, cât şi în umplutura unora dintre gropi, mai ales în groapa Nr. 350
din parecla XXIX. Cu toate că întâmplător nu am dat peste niciun nenzel
servind la tumarea bronzului şi peste niciun obiect de metal neterminat,
în curs de fabl'icare, numeroasele indicii menţ,ionate ne dau dreptul să corr-
chidcm că în epoca romana se aria pc Măgura dela Dealul Tcilor tlll întreg
cartier de atclierc pentru prelucrarea metalelor.
II. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN AŞEZAHI: NEOLITICUL

1. _CERAMICA: OLĂRL-1
Ccramica neolitică I'L'coltată în săpăturile noastre din 1949 este destul

de puţină în raport cu întinderea suprafeţei explorate. Vasele întregi, sau
care se pot întregi, sunt numai câteva, restul const<Înd numai din
cioburi. Cea mai mare parte din fragmentele ccmmicc neolitiee fiind găsite
În stratul VC!{Ctal al stat,îunii, p<Îilă la nivelul de 0,60 m, sunt Îllti''O stare ue
conservare foarte rea: roase, făi'<Îmate, şterse. Deşi, după forme şi după
calitatea pastei este evident că fac parlc din eategoriilc eu decor pictat.
1111 mai păstrează nimic din acest decor. Hare sunt cioburile eare fae excepţie.
In schimb în gropi, ceramica pictată s'a păstrat într'o stare foarte bună.
Decorul pictat al acestei ccramiee, tl'icrom, aparţine exclusiv stilului Cucuteni
A. Afară de vasele şi fragmentele pictate se găsesc şi altele morwcrome.
Avem astfel următoarele ,!{mpuri: a) ceramica monocromă incisă; h) ecramica
monoei'Omă cu alveole şi caneluri; c) ceramica monocromă lustruită; d)
ooramica monocromă mată; e) eeramica tl'ici'Omă.
a) ('eramica monocrornii incisă
Ciuci Jragml:'rrte incomplete ale uuui vas de pastă uegrJciOasă-cl'lliiŞif'
mată, lucr·at cu îngrijire, cu mâna, de o ft>rmă si'P.rL•idală, f!ecorat cu linii
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENE ŞT J 25:)
curbe ~pi ra l o ide, in cise larg şi umplute eu o substanţă albfi (fi g. 17, 1- 3).
Fragme1~Leh: a u J'ost găc: ite la un Joc, în par·cela V, la ni vel ul de O,oO m ,
în apropierea unei a rii aco perite cu cioburi caracteristice de stil Cucu ten i
, \ .Deşi, pri11 decorul său, preziut,ă o oarecare analogie e u una din categoriile
cerarni Gei preeucuteniene deli.l Izvoare 1 12 , aces t vas Hll poa te fi <latat decfit
în epnca o l ărie i pictate cucuteni A. Situaţia în ca re au fo st descoperi t e frag-
mentele .;;a le, Lîn:tă o ma să de c ioburi d in acea stă ol ări e ş i la a ce l aşi nivel,
Fig. 17.- Ceramică neolitică mono c rom ă,
precum şi nuall ţele as pectului său, oarecum deosrbit de t:d al vaselor·

incise precucuteniene, ne obligă să- 1 înregistrăm în ceramica fazei Cucu-
ten i A. De altfel, vasele monocrome decorate cu~ spirale iucise nu -;:Urit.
necu li0SCHLe în straturile vechi ale acestei faze. Le întâlnim în Moldova.
de pildă în sta ţiunile dela Cueuteni-Băit:eni ~i dela Hăbăşe şti, iar Î11 răsărit,
de teritoriul U.R .S.S. , constitue chiar o eategorie cara .:: Leri s ti că a culturii
Tripolie B 1 3.
1) Ceramica mvnocromă cu alveo le şi caneluri

In aces t grup ~e s ituează o ceaşcă în mini a tură , din p as tă fiu!i, sferoi-
dală, înaltă de 0,053 m, de 0,058 m diam., cu g-ura ruptă, cu dungă orizon-
tală în re lief ]Je gâ t, cu o proeminenţă mică -pe mijloc ~i cu un decor de miri
alveole şi caneluri (fig. 19, 1). Aces t de cor aminteşte ceramica protocucule-
nîană deraTzvoare II 1. Frumuşi ca, e tc. u, precum şi decorul vaselor dela
Hăbăşeş ti.
12 ,.E urasia sept. ant.", XI, 1937, p. 141, fig. 7, a-c; "Studii", 1949 , 1, p. 126 şi fig. 1.
13 T. Passec, P er iodizaţia tripolschih poselenii. Moscva-Leningrad, 1949 , Acad.Nauc
SSS R: "Materialî i issledovaniia po arheologhii SSSR", Nr. 10, p. 41-108 şi fig. Hl, 25,
26, 28.
a "Studii" , 1949, I , p. 127-128; "Dacia". I. 1924, p. 11, fig. IV; Vli-VIII,1937-
1940, p. 25, fig. 9; C. Matasă, Frumuşica, Bucureşti, 1946, pl. XXVI-XXIX.
www.cimec.ro
254 MAT ERI ALE ARHEOLOGI CE
c) Ceram ica mono cromă lustruită

Niei din a ceastă catego ri e nu avem la Poien eşl i mai mult decât tut
f•xe mplar. Este un bol emisferic, de factură fină, îwllt de 0,06 m şi de 0,115 m
l'i ~ 1S. - l•'mgmenLe ce ramice neolitice monocrome.
' / ~ <:
~ ~
. --
1
..
~- ------
•
Fig. 19. - Cc t·a mic ă ncoliti că mono crom ă
d iam. , cu fu ndul plat şi

strâ mt , cu buza :ve r tiea l ă dre apL ă , lJrevă zut c u u
proeminenţă mi că stră pun să orizo11tal (fig. 17 , 4). Pre zint ă un lus tru negru ,
fă ră ni ciun fel de ornament pictat, incis ori organi c . A fo:;t găs it la fundul
g ropii Nr. 8 '1. di11 parcela XV , în a soc iaţi e cu ciobul'i pictate de s til A.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTJ :!55
spectul să u , ea şi structura sa, aminteşte una din catego riile ceramicei

protocucuteniene dela Ariuşd şi dela Izvoare II 1.
d) Cerarnica monocromă mată
1. Vase mari , cu pe •·e ţii g roşi până la 0,015 m, făc ute din pastă poroa să
impură , de un aspect gru nţuro s, eu supmfaţa brăz dat ă ~ de linii p:u·alele trase
neglijent cu degetele peste barboti 11.a încă umedă, în timpul lucrului (!'ig. 18) .
Fig. 21. - Ceramică neo litic ă mono-

Fig. 20. - Ce r ami că neolitic ă rnono c rom ă. cromă.
In mod ob i şnuit
s unt de coloare ro~i e-c iî.ră mizi e, dar un eori şi <: e 11uşi e sau
11egr i ciua să.
U nele exemplare prezintă o s uyrafaţă mai 11etedă, mai ah-'s
în apropierea gurii , dar nu sunt niciodată lus truite. In să p iî Lurilc noa s tre
am g ăs it multe fragmente din aeeastă grupă , prove nind dela va..:e înnlle
cu g ura dreapt ă ş i buza simpl ă , cu prueminenţe rudimentare (fi a. J8, ~).
dela vase largi cu buza de asem euea s impl ă (fig. 19, :1), dela vase cu buza
uşor s trânsă spre interior şi cu pântece sferoidal (fig. 1.9, 2 şi 4--5) şi del a
reci piente cu gura largă şi cu buza uşo r răsfrântă îu exterior (l'i g. 19 , 6).
Un fragment de buză uşo r ră sfrâ ută prezintă , pe gâ tui scund al vasului ,
o pC'Oe minenţă s trăpunsa orizontal ca o toartă rudim entară (fig. 20, 1).
www.cimec.ro
256 MATEHTALE ARHEOLOGICE
Un alt fragment proviue dela o oală cu punlecc rotund ~i cu buza răsfrântă

şi modelată prin alveole (fi!{. 20, 2). Fundurile vaselor din aeea:'ită grupă
sunt simple, plate, strâmte. Ornamenlele constau din proeminenţe, Îll cea
mai mare parte ascuţite, simple, produse în mod m:glijent (fig. 21, 1),
din proeminenţe mari, d!indricc, lungi pună la 0,05 m şi groase până la
0,032 m (fig. 20, 3), din cancluri tra~e circular uri semieircular în jurui u11ei
prucminenţe discoidale plate (fig. 21, 3---4; 22, 1 ). Ul ti mell:l ornamente,
netezi te cu grijil, an aspeetul dceorului vaselor protocucutenicne 15 , însă
restul vasului este gmnţuros.
2. Ciob de v?.s mai\', diJ aceea~i lehnidi, cu pen:ţii gr·oşi de peste 0,025 m,
de asper.t foarte grunţuros, prezerdând 1111 gurgui p<mtru turnat, lung de
Fig. 22. - Ceramică ucolitică mouocrornă. Fig. 2~. - Vase mici

nMliticc monocrome.
O, 11 rn şi larg la bază de 0,08 m (fi.<{. 22, 1). A fost găsi l în groapa 11eolitică
Nr. 351 din parcela XXVI.
1
3. Strachină simplă tronconică irrtreag&, înaltă de 0,028 111, cu gura
largă de o,mM m şi cu fundul foarte mic, de 0,02 m dian~. (fi?. 23, 1). ht
interior, la fund, p1czintă o proeminenţă.
4. lJlcică simplă, întreagă,
ru lmza răsfrfmLă cu fundul plat
aproape
(fig. 21, 2), ccnuşic-gălbuie, netezită la reJ!ezealU, fără decor, înaltă de
0,105 m, cu un diam. maxim dP O,OR8 m.
5. Văscior în miniatură, cărămiziu, în formă
de ceaşcă simplă, invers
tronconică. de 0,034 m înălţime şi 0,064 m diam. lucrată neglijent, fără
c.ecor
l (f'1g. _')3 , _
')) .
6. Jumălatea unui văscior în miniatură, simplu, dlindroid, cu pereţii
simpli, fără ornamente, netezi, de coloare brună-roşcată, eu fundul conturat,
de o margine ridicată (fi!!. 23, ~).
•s cr .. e. g .. ,.Dacia". 1, Hl24, p. 7. fig. 5 ;;i 7.
www.cimec.ro
7. Jumătatea inferioară
a unui văscior în miniatură de formă tron-
conică, cu gura ruptă (fig. 27, 3) înălţimea păstrată 0,047 m diam. pânte-
celui 0,055 mal fundului 0,037 m.
c:) Cera mica tricromă
]u această
categorie intră vasele lucrate cu îngrijire, din pastă densă,
bine frământată şi bine arsă, sonoră, de coloare cărămizie-roşiatică sau
gălbuie, foarte rar cenuşie. Ca toată ceramiea ueolitică din ţara noastră,
şi aceasta este confecţionată cu mâna. Acurateţea execuţiei este uneori atât
de înaintată, încât cu greu se poate rezista impresiei că am avea dt' a face
~------~-j
Fig. 24. -Vase neolitice tricrome de stil Cucuteni A.
cu produsele unui lucru Ia roată. Totuşi, un examen atent arată că chiar

exemplarele fabricate cu cea mai mare exactitate nu reprezintă decât
opera unor mâini ahile, neajutate de vreun ustensil mecanic. Vasele din
această categorie se caracterizează printr'un decor pictat în trei colori.
în stilul Cucuteni A, constând din motive spirale ori unghiular-mean-
drice, care acoperă întregul fond al suprafeţei ornamentale. lnafară de-
pictură, mai apar şi proeminenţe, cu scop decorativ, dar uneori şi utili-
tar, ca un mijloc pentru apucatul sau agăţatul vasului (în acest S<"Op
fiind găurite). Podoabele incise, alveolele, canelurile, liniile în relief nu
se întâlnesc niciodată.
In săpăturile noastre, am găsit 15 vase din categoria pictată, întregi
sau aproape întregi, cele mai multe cu pictura conservată, şi un număr
remarcabil de fragmente. Formele lor sunt variate, după cum vom arăta
în descrierea care urmează.
17 - Mater1ale Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
Vasele întregi
1. Bol emisferic, larg de O, 115 m diam., înalt de 0,08 m prevăzut cu
o proeminenţă în formă de placă drept unghiulară, străpunsă de o gaură.
Lipseşte o parte din buză. Decorat în interior şi în exterior cu acelaşi motiv:
o cruce împărţind cercul suprafeţei vasului în patru sferturi, iar în fiecare
din aceste sferturi, câte un unghiu ascuţit (fig. 26, 1). Liniile motivului
sunt formate din benzi de haşuri roşii paralele tivi te cu dungi negre, totul
pictat pe fond alb. Din acest fond s'au păstrat slabe urme de coloare.
1
i
L..:.. __j
Fig. 25. -Vase neolitice tricrome de stil Cucuteni A.
2. Strachină înaltă, cu fund mic şi gura largă, cu umăr pronunt.at şi

cu gura uşor răsfrântă (fig. 24, 1), păstrată numai pe jumătate. Inalt de
O, 10 m. Diametru! gurii de O, 17 m şi alfundului do 0,035 m. Pictatătotal
şi în interior şi în exterior, cu motive spirale albe tivite cu negru pe fond
haşurat cu roşu. Benzile albe ale motivului sunt rezervate în coloarea albă
cu care Ia început vasul a fost vopsit peste tot.
3-7. O serie de oale mici, în parte mutilate, cu pântece rotund,
cu gura aproape cilindrică şi destul de largă cu fundul strâmt (fig. 24, 2;
25, 1-2; 26, 2; 31, 2). Inalte între 0,095 şi 0,11 m cu diam. pântecelui
între 0,098 şi 0.121 m al gurii între 0,085 şi 0,11 m şi al fundului între
0,025 şi 0,035 m. Trei dintre ele prezintă pe ecuator o mică proeminenţă
găurită orizontal. Unul n'a mai păstrat nimic din pricina eu care a fost îm-
podobit. Celelalte sunt pictate cu motive spirale (fig. 24, 2; 25, 1; 26, 2;
31, 2) ori cu semicercuri (fig. 25, 2). Pictura a fost aplicată în ordinea urmă
toare: peste suprafaţa lustruită a vasului a fost trasă o făţuială generală
www.cimec.ro
SĂPATUIUI.E DELA POIENEŞTI 25!J
albă, apoi au fost contura te cu roşu benzile motivelor rezervate în fondul

alb, interstiţiile au fost umplute cu haşuri groase, tot roşii, apoi peste con-
turul roşu al motivelor s'a tras o dungă groasă neagră. La unul din exemplare,
cu pictura foarte bine păstrată, motivul policrom acopere şi fundul (fig.
25, 1). La celelalte, fondul este alb. Decorul pictat este numai pc suprafaţa
exterioară a vaselor. Totuşi, în interior, unul din exemplare prezintă un
lustru roşu deschis până la mijloc, iar alte două, câte o dungă orizontală
roşie închis trasă numai pe buză.
Fig. 26. -Vase neoliticc tricromc de stil Cucuteni A.
S. Un vas mic, de o formă asemănătoare, dar cu gura mai strânsă şi

mai scundă şi cu buza uşor răsfrânLă (fig. 27, 1). Inalt de 0,076 m; diam
pântecelui 0,081 m. Prezintă pc ecuator o proeminenţă mică străpunsă ori-
zontal. Din pictură nu s'au mai păstrat decât foarte slabe indicii.
9. Ulcică bitronconică, scundă, cu buza uşor îngroşată (fig. 26, 3).
Lipseşte aproape jumătate din partea superioară. Decorată cu un motiv
unghiular, rezervat pc fond alb şi conturat cu negru şi cu interstiţii haşurat<'
cu roşu. Inaltă de 0,086 m; diam. pântecelui, 0,10.
10. Ulcică miniatură, asemănătoare cu vasul precedent, cu proeminentă
pe ecuator, străpunsă orizontal (fig. 27, 2). Inaltă de 0,051 m; diam. ecua-
torului, 0,059 m. Din decorul pictat nu s'au păstrat în exterior decât foarte
slabe indicii. In interior s'a conservat peste tot o făţuială roşie.
11. Oală bitronconică înaltă, întreagă, cu gura strâmtă, cu pântccele
scund şi cu o mică proeminentă pc pântece, străpunsă orizontal (fig. 28, 1).
Pictura complet ştearsă. Doar pc partea interioară a buzei se observă urmele
unei dungi groase, orizontale, brunc. lnaltă 0,137 m; diam. pântecelui,
0,115 m, al gurii 0,07 m, al fundului 0,03 m.
17 ..
www.cimec.ro
12. Vas mare cu picior, în chip de fructieră, din care însă lipsesc
complet pereţii laterali ai vasului. Nu s'a pă s trat decât piciorul, înalt
de 0,245 m, umflat la mijloc de 0,152 m diam., cu o buză de 0,11 m diam .
· Inăuntrul este gol şi cu un aspect poros. Pereţii săi sunt s trăpunşi în jum ă
. tatea · superioară de două găuri corespondente, de 0,035 m diam.
Fig. 27. -Vase neolitice tricrome Fig. 28. -Vase neolitice de tipmi Cucu•
de stil Cucuten i A. teni A.
Fig. 29. -Cerami că neolitică tricromă de stil A.
Suprafaţa exterioară a piciorului este făţuită cu îngrijire şi pictatăfcu un

motiv spiral alb contura t cu negru pe un fond cu haşuri roşii (fig. 30-31, 1).
'In partea superioară se mai păstrează urme din fundul vasu lui care era
pictat în interior cu un cerc alb pe fond haşurat cu roşu. Pe o parte a picio-
r~ lui , pictura a fo st ştearsă cu timpul.
www.cimec.ro
13. Supor~ mobil de vas, cilindric, tubular, cu ambele capete răsfrânte

(fig. 28, 2; 29, 1). Inalt de 0,133 m,cu diametru} mijlocului de 0,056-0,067
m al bazei de 0,085 m al părţii superioare de 1,076 m. In partea superioară
pereţii sunt străpunşi de două găuri mici corespondente de 0,007 m diam.
In interior, suportul are un aspect poros, neîngrijit. In schimb în exterior
Fig. 30. - Picior de vas· tricrom

de stil Cucuteni A.
ŞI m interiorul părţii superioare prezintă o suprafaţă netedă cu un decor

pictat bine păstrat, constituit dintr'un vârtej de benzi oblice paralele albe
tivite cu negru şi cu interstiţii acoperite cu haşuri longitudinale r~şiL
14. Două vase niici cu fundul ascuţit conic, cu gât înalt şi cu gura
strâmtă (fig. 32, 4-5). Pictura complet ştearsă. Inalte 0,058-0,08 m;
diam. pântecelui 0,057- 0,092.
15. Vas rotund, scund, înalt de 0,09 m de cea 0,15 m diam., cu gura
simplă mai strânsă decât pântecele, complet deformat şi vitrificat prin
ardere secundară accidentală (fig. 27, 4).
Fragmente
Buze
1. Fragment de bol în miniatură având păstrate părţi din fund şi buză.
lnălţime 0,028 m; diam. gurii cea 0,08 m. Mică proeminenţă pe partea
exterioară a buz ei, găurită vertical. Decor pictat: în exterior sem icercuri
albe, pc fond roşu, fără contur negru, iar în interior, unghiuri ascuţite albe
pe roşu, cu sublinieri negre (fig. 29, 2).
2. Buză simplă de bol omisforic, do cea O, 17 m diam. PictaLă în exterior
cu benzi orizontale paralele albe conturate cu negru, alternând cu fascii
de haşuri roşii, iar în interior cu semicorcuri şi linii unghiularo (fig. 33, 1).
www.cimec.ro
2ti2 MATERIALE ARHEOLOG-ICE
3. Fragment de bol similar, cu buza s implă, uşor s trftnsă înăuntru .

Pictura , ş i în interior şi în e xterior, în mare parte ştea rsă. Lângă buză , în
Fig. 31. - Ce ramic ă lricrom fi de .stil Cucuteni A.

· --- --;..,_
\
Fig. 32. - Cerami dl

neolili că de tipuri
·Cucuteni A.
ex terior , un grup de trei proemin e nţc : una în mij loc ascuţ. i tă, gă urită ori-
zonta l, ş i două rupte, ca re poate au făc ut parte elin ni şte protome (fi g . 33,2).
4. Fragmente din buza şi din pântecele urn 1i castron mare , pictat în
ex terior cu un motiv de benzi albe spiral e tivitc C it ll egru pe fond de ha şuri
roşii, iar î n interior, acoperit cu o barbotin ă verzuie, netezită în mod expe-
www.cimec.ro
ditiv (fig. 34, 2). Buza simpl~. uşor răsfrântă, pântecele rotund; diam.
probabil al buzei, cea 0,24 m .
.5. Fragment de vas similar, mai mic, de asemenea pictat numai în exte-
rior-, interiorul rămânând cu un aspect. neîngrijit (fig. 37, 3).
Fig :r:. -- Fragmente ceramke Lricromn de stil Cuculeni A.
J<'ig. 34. - Fragmente ceramice tricrome de stil Cucuteni A.
ti. Fragmente de castroane cu pânteccle rotund şi

gura mai strâmtă.
Unele provin dela vase mari cu perc~ii groşi. Pe pântecele unuia din frag-
mente se vede o mică proeminenţă nestrăpunsă. Pe suprafaţa exterioară,
www.cimec.ro
motive ::;pirale pictate (fig. 31, 3; 34, 3-4). Pictura bine conservată. Supra-
faţa interioară netezită cu o oarecare îngrijire, unul din fragmente având
pe buză o bandă orizontală lustruită cu un roşu-cărămiziu deosebit de roşul
vişiniu al picturii din exterior. Un fragment de vas similar, mai gros, are
de asemenea pictură în exterior, iar în interior, o dungă roşi~ pe buză.
Fig. 35. - Buze de

vase mari ncoliticc.
1
1
1
~~---------------
Fig. 36. - Fragmente ceramice tricrome de stil Cucuteni A.
7. U!l alt vas de acest tip, reprezentat printr'o serie incompletă de

cioburi, cu decor pictat numai în exterior, în parte şters, şi cu interiorul lucrat
neglijent, prezintă în profil o muchie foarte slabă, marcând linia de separat.ie
dintre gât şi pântece (fig. 34, 1).
8. Fragmente de castron mare, înalt, cu buza limitată către pântece
printr'o muchie orizontală foarte pronunţată (fig. 35, 1-2). Pictura complet
ştearsă.
www.cimec.ro
9. Buzăde castron mare, cu pereţii groşi de 0,014 m, cu o toartă mică

pe umăr, pictată în exterior numai pe buză, .iar în rest prezentând o suprafaţă
poroasă, grunţuroasă (fig. 29, 3). In interior este netezit cu îngrijire fără
niciun fel de pictură.
10. Buză uşor îngroşată, dela un vas cu pântecele restrâns (fig. 32,
2) . Din pictura suprafeţei exterioare nu s'au păstrat decât slabe indicii.
Interiorul nu a fost pictat, ci numai netezit în mod rudimentar.
Fig. 37. - Fragmente ceramice

tricrome de stil Cucuteni A.
'
1
Fig. 38. - Fragmente ceramice ~ 1

de tipuri Cucuteni A. ··········----...._j
~ 11. Numeroase ciob uri de străchini înalte, cu buza uşor răsfrântă.

Mărimi diferite: între cea 0,11 şi 0,22 m diam. (fig. 36, 1-2; 37, 4). Cele
mai multe sunt pictate pe ambele părţi cu motive spirale sau meandrice.
Pictura nu s'a păs trat bine decâ t la câteva. Pe umăr, unele prezintă câte o
proeminenţă, care poate fi doar o mică umflătură, negăurită, o.ri găurită
vertical , sau o ureche în formă de placă triunghiulară (fig. 37, 2; 38, 3).
12. Ciob de vas mi c cu buza drea ptă în profil (fig. 32, 3).
13. Numeroase fragmente de ulcele ca acelea descri.se mai sus la vasele
întregi, sub Nr . 3-7. Dimensiuni diferite. I nă l ţimea lor; re co ns tituită
ipotetic, variază dela cea 0,09 la 0,13 m. Unele prezintă pe pântece o mică
· proeminenţă găurită orizontal. Intr'un caz, proemineriţa este pe buză (fig.
43 ,9). Sunt pictate numai în exterior, cu motive unghiulare şi spirale
www.cimec.ro
266 MATE RIALE A RHEOLO G ICE
(fig.33,3-4 ;37,1 ; 38,1; 40,5; 43 ,9). In interior sunt netezite cu îngrijire,

iar unele au pe buză şi o· bandă roşie orizontală. Un exemplar este pictat
în întregime şi în interior (fig. 38,1) .
Fig . 39.- Fragmenle ceramice tricrome de-stil A.
14. Ma i multe fra gmente de suporturi de vase cu pi cior , ca ace la descri s

mai sus l a vasele Îll ţregi, sub Nr. 12. U11 ele dill fra gmente prov in dela buzele
părţii superi oare a vasu lui , altele dela p ereţ ii ori dela buza piciorului.
S unt pictale pe o singură parte, cea vizibil ă: în exteri or l a fragmentele
aparţinând piciorului , în interior la fra gmentele de buz ă ale vasului (fig.
36 , 3; 39 , 1-5 ; 40, 1- 4 şi 6 ; 41). Motivele s unt !'pira le ori ull ghiulare
www.cimec.ro
Pa rLea ne pi c Lată este netezită grosolan. La unul din exemplare , pe una <lin
ben zile pictate cu alb, se văd două puncte negm (fi g. 39,5). La altul, trei
linii Lransversale negre (fig. 39, 3).
15. Un fragment de vas cu buza uşor răs[rântă, ca exemplarele într·egi
descrise mai sus la Nr. 8, cu pictura în mare parte ştearsă .
Fig. 40. - Fragmente ccramicc Lri crome de sLi l A.
16. O margine dela un vas plat ase m ănător unei patere, cu o proemi-
n e nţ ă lată în formă de placă perpendiculară (fig. 42). Marginea proeminen-
ţe i pre zintă cres tături fine. In interiorul b uzei f arfuri ei se văd începuturi le
a două alveole. Ciobul este pictat în intregime, pe toate feţele, cu un motiv
spiral tricrom de stil A. Este un fragment prea mic pentru a putea explica
sigur eleme11 te le-noi pe care le prezintă.
17. Fragment do văscior miniatură, inalt do 0,045 m cu UJJ diam. de
0, 0~5 la pântece, fără pictură, cu gura s trâmtă, cu o proemi11en~ă simplă
pe umăr (fig. 43, 5).
www.cimec.ro
Cioburi din mijlocul vaselor

1. Numeroase fragmente dela vase de tipul acelora descrise mai sus
la Nr. 3-7 (vase întregi), pictate pe o parte ori pe ambele părţi (fig. 38,
2; 43, 8).
2. Fragmente de pântece de castroane largi şi scunde. Pictura ştearsă.
Un. asemenea fragment, provenind dela un vas mai mic, prezintă aproape
de umăr o proeminenţă mică în felul unei pastile aplicate (fig. 44, 1-2).
3. Fragmente cu pictura ştearsă şi cu proeminenţe mici: două pe pânte-
cele vasului, una turtită ca o pastilă şi alta carenată vertical (fig. 43, 4 şi
7), iar două în adâncimea întâlnirii dintre gât şi pântece, una simplă (fig.
43, 1) şi alta găurită orizontal.
1
Fig. 41. - Picior de vas tri-
crom de tip Cucuteni A. Fig. 42. - Fragment de vas tricrom de stil A.
4. Fragment de vas mare, cu pictura ştearsă, cu o proeminenţă de

dimensiuni deosebite, transformată în toartă (fig. 43, 6).
5. Fragmente de vase cu pântece sferoidal, având o canclură adâncă în
jurul umărului pentru a marca separaţia dintre pântece şi gura vasului
(fig. 43, 3). Pictura lipseşte, fiind ştearsă.
Funduri
1. Fundurile normale ale vaselor cucuteniene sunt simple, plate· (fig.
44, 3). Ju cele mai multe cazuri, chiar când este vorba de vase de dimensiuni
mai mari, fund,urile sunt foarte înguste. Unele din acestea sunt uşor con ca ve
în exterior (fig. 32, 1; 43, 2).
2. Fund ridicat, cilindric, masiv, de 0,05 m diam. şi 0,031 m înălţime
(fig. 44, 6). Pictura ştearsă.
3. Fund ridicat, concav înăuntru, provenind dela un vas mic (fig.
44, 4).
www.cimec.ro
4. Baze de picioare subţiri ca la paharele moderne (fig. 44, 5). Exem-

plarele pe care le-am găsit şi-au pierdut decorul pictat. Unul din aceste
Fig. 43. - Fr·agmente

ceramice de tipuri
Cu cuteni A .
~
1
1
Fig. 44 . - Fra13:mente ceramicc de 1
tipuri cnculeni A. J..
exemplare are fundul înalt de 0 ,032 m cu fusul de 0,024 m diam. şi cu baza,

co n c avă în exterior, de 0,054 m diam.
Un alt exemplar este mai mare, cu baza de asemenea uşor concavă pe
partea exterioară, de 0,083 m diam. şi cu fusul de 0,037 m diam .
www.cimec.ro
2. LINGURI CERAMJCE
1. Lingură de pastă cenuşie, cu pictura complet ştearsă, s partă în mai

multe fragmente. Lipseşte parte din coadă şi o bucată mică din buza cău
ş ul ui. Pe marginile cozii, de o parte şi de alta, la întâlni rea cu buza cău-
Fig. 45 . - Linguri ceramice de tipuri Cucuteni A.
Fig. 46. - Lingură

şi figurine de lut de
tipuri Cucuteni A.
ş ului,câte o c restătură adân că , organică (fig. 45, 1; 46, 1). Căuşul, emisferic,
măsoară 0,047 m înălţime şi 0,074 m diam. Coada lingurii completă, are
cea 0,18 m lungime.
2. Căuş de lingură, emisferic, cu pictura ştearsă, de 0,055 m înălţime
şi 0,085 m diam. (fig. 45, 6).
3. Lingură întreagă cu căuş sc und (0,022 m înălţime şi 0,048 m diam.) ,
cu coada sc urtă (0,04 m lungime), fără urme de pictură . Lu c rată foarte
www.cimec.ro
rudimentar, cu suprafaţa plină de rugozităţi (fig. 45, 2). Pasta inegal arsă:
parte cenuşie, parte cărămizie.
4. Mai multe fragmente de cozi de linguri terminate în vârfuri ascuţite,
plate ori conice (fig. 43, 3-5; 48, 3). Un alt fragment aparţine unei lingmi
cu coadă plată, lată la capăt (fig. 45, 4). Două exemplare prezintă câte o
gaură mică pentru agăţat (fig. 45, 4-5). Numai două fragmente şi-au păs-
Fig. 47.- Figurine ceramice de tipuri Cuculeni A.
trat decorul pictat. Acest decor constă din motive unghiulare, tricrome
aplicate pe toate părţile (fig. 45, 4; 48, 3).
3. FIGURINE CERAMICE
1. Fr·agment de buză de vas cu protomă probabil antropomorfă înaltă

(fig. 47, 1). In dreptul pieptului, la nivelul marginii vasului, se află o proemi-
nenţă găurit.ă orizontal. Pictura total ştearsă. Jnălţimea 0,094 m.
Vasul pare să fi avut formă de bol sferoidal simplu.
2. Fragment de figmină feminină steatopigă, lucrată cu îngrijire (fig.
47, 4). Liniile inguinale şi linia ce separă picioarele sunt adânci. Nicio
urmă de decor. Lipsesc: vârfurile picioarelor şi partea superioară a corpu-
lui. Măsoară 0,113 m lungime.
3. Fragment de figurină antropomorfă, cu cap sferoidal îndesat in
umeri (fig. 47, 3). Pieptul este concav. S'ar putea să fie vorba do un frag-
ment de buză de vas cu protomă constituită numai din capul figurinei.
www.cimec.ro
4. Figurină reprezentând Un patruped. Lucrată grosolan. Distruse

picioarele şi o parte din cap (fig. 47, 2). Niciun ornament. Lungime 0,061 m.
5. Două fragmente -de figurine reprezentând partea posterioară a unui
patruped (fig. 46, 2-3). Lucrul neglijent. Nicio urmă de ornament. La una
din figurine lipseşte, pe lângă partea anterioară a corpului, unul din picioa-
rele de dinapoi. Inălţimea fragmentelor păstrate 0,035-0,05 m.
4. ALTE OBIECTE CERAMICE
1. Fragment longitudinal al unei greutăţi cilindrice masive, cu gaură de

suspensie (fig. 48, 2). Măsoară 0,09 m înălţime şi 0,043 m diam.
1 .'.~..'
~r~.-----~ ·~
~-tL~\:?0
4
~\5
:...------ov.5f--·- _J
3
Fig. 48.-0biecte cerarnice de tipuri Cucn-

-riD ~-
Fig. 49.- Obiecte neolitice: 1-5. Silex-

teni A: 1. Colţ ele vatră; 2. Greutate; 3. uri; 6. Fragment de os de pasăre prelucrat.
Fragment de coadă de lingură cu picturli
tricromă.
2. Fragmente de vetre plastice cu marginile ridicate şi modelate. Prin-

tre aceste fragmente menţionăm un colţ de formă piramidală, concav pe
suprafaţa din spre interiorul vetrei (fig. 4.8, 1). Măsoară 0,145 m înălţime.
Baza sa are o suprafaţă triunghiulară, cu două capete de câte 0,095 m.
3. Printre numeroasele fragmente de chirpici arşi, alcătuiţi din luL
bine frământat cu ~aie, s'au găsit, în gropi, câteva bucăţi mai mari cu urme
de pari şi de grinzi. Un fragment prezintă găuri de nuiele (fig. 54, 1).
4. Numeroase boabe sferice de lut ars incomplet, frământate rudimentar
între degete. Au forme sforoidale neregulate, diferite mărimi: între 0,005
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIE'NEŞTI 273
şi 0,015 m diam., dar în majoritatea cazurilor, 0,009 m diam. Nu putem

preciza utilitatea lor. S'au gă sit gră madă în parcela XI X împreună . cu
cioburi cucuteniene, la nivelul de 0,50 m.
5. OBIECTE DE PIATRĂ
1. Lame de silex rudimentare, cu tăi şuri neparalele (fig. 50, 2-3),

lungi de 0,048-0,057 m. Coloare neagră ori fumurie-albăs truie .
2. Răzuitor de silex fumuriu-castaniu, de formă triunghiulară, îna lt
de 0,023 m cu marginile îngrijit retuşate (fig. 49, 5).
3. Trei lame de silex fragmentare cu tăişuri paralele, lungi între 0,039
şi 0,066 m (fi g. 50, 4-6). Coloare a lb ă -gă l buie şi neageă-
fumurie.
4. Răzui tor de silex în formă de cioc de papagal, cu
muchia fină, retuşată. Coloare gă lbui C..
Fig." 50. - Obiecte neolitice 'de silex: 1. Fragment de nucleu; Fig. , 51. - Sec ure
2-6. Lame. pla tă de piatră .
5. Câteva alte fragment e de silex, ati pice (fig. 49, 1 şi 4) au putut se rvi
ca pietre de amnar, în epocile La TEme şi romană . Colori diverse.
6. Fragment de vârf de lance de silex, cu secţ iun e romboidală, tăişuri
rctuşate, formă îngu stă (fig. 49, 3). Coloare gă lbui e.
7. Fragment mi c de nucleu de silex (fig. 50, 1) . Se v ă d urmele l ăsate de
lamele extrase . Coloare fumurie-a l băstruie. '
8. Topor pla t de marnă dură, cenuşie, bine lustruit, cu câteva aşchii
rupte pe supra feţele laterale, dar cu tăişul intact (fig. 51 ). Lung de 0,113 m,
lat de 0,036 m, la cap şi de 0,044 m la tăiş, gros de 0,022 m ,
9. Fragmentul unui topor plat similar (fig. 52, 3), gros de 0,02 m,
cu tă i şu l lat de 0,051 m .
18 - Materia-le Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
10. Fragment de topor masiv de piatră dură, lus truit ă , de coloare cen u şie ,
cu gaură tran sversală (fig. 52, 2) înaltă de 0,054 m şi de 0,01 5-0,025 m eliam.
11. Fragmentele unui topor de gresie dură cenuşie, neterminat, rupL
:în două (fig. 52, 1). Lung de 0,15 m, lat do 0,064 m, gros de 0,051 m . Pe rup-
Fig. 52. - Securi noo'liticc de pial 1'11.
Fig . 53. - Vârfuri de coarne de cerb folosite ca unelte neolitice.
tură se află o gaură

de 0 ,23 m eliam . adân c it ă p â nă la e,03 m şi ueterminat ă .
Este o piatrăde râu de formă lunguiaţ ă care nu a fost decât foarte puţin
lust ruit ă, rămânând a fi fa sonată compl et , după produce rea gă urii . Dar,
cum în timpul lu c ră rii acesteia piatra s'a spart, cele două fr-a gmente
rezultate au fost aruncate.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POI ENEŞTI 275
6. OBIECTE DE CORN ŞI DE OS
1. Vâ rf de coril de cerb lung de 0,016 m prezentân d o urm ă de t ă ietură

artifi cia l ă la bază (fig. 53, 4). Mai multe alte vârfuri de coa rne de ce rb i
(fig. 53, 1-3 şi 5-6), lungi între 0,027 şi 0,033 m, au fo st gă s it e :în groapa
c u c uteniană Nr. 8'1 din parcela XV. Câteva sunt cu ramuri . U nele prezint ă
c res t ă turi artifi ciale.
2. Trei c olţi mari de mi s treţ cu vârfurile retezate printr 'o t ă ietură
artificia l ă, oblică (fig. 54, 2-4) . Găsiţi împreun ă cu alte numeroase frag-
Fig. 54.- Obiecte neolit.i ce: 1. FragmenL Fig. 55. - Fragmente ce rami e~ din epoca
de chirpic cu gă uril e l ăsate de nuiele; 2-4 . Bronzului.
Co lţi de m i st rflţ i retezaţi artificial.
mcntc de oa!'e de mi s treţ , cu multe cochilii de mel ci , mari de 0,05 m dia m.

cu scoici ş i cu o abund e nt ă ce rami că de stil Cu cutcni A, în groa pa N r. 81
din parcela XV .
3. Fmgment de os de pa s ăre tă iat în pat ru feţe, c u mu chii bin e nete zi te
(fig. 49, 6). Găs it î n g roapa Nr. 81 din parcela XV, împreună cu tot inven -
ta mi n eo li tir .
. TIPOLOG IA OB I ECTELOR DlN AŞEZĂR I : EPOCA BRONZUL UI
1 . Cerarnica
Această epocă este extrem de slab re pre zentat ă în materialul arheo-
logic dela P o i eneşt i. In raportul să u despre să p ă turil e din 1936, C. Ci hodaru
a publica t un ciob et; o toart ă c ara c teri s ti că faz ei Monteoru 16 . Cu prilejul
exp loră rii pe care am făcut -o în 1949, am găsit alte două fragmente cu toartc
ts "Arta şi Arheo l. ", 13-14 , 1937-1 938, p. 35 şi fig. 48 , '14.
www.cimec.ro
analoage (fig. 55, 4; 56, 3), provenind dela vase lucrate cu mâna într'o
pa s t ă neagră-cenuşie şi acoperite cu un strat superficial de barbotin ă netezită,
de coloare neagră-brună ori brună deschis. Toartele sunt simple, de profil
~J
.- _ - - - O.OBJ - - - - -
Fig . 56. - Fragmente ceramice din epoca Bronzului.
\
Fig. 57. - Fra~mente de securi de piatra
dură lustruită, din epoca bronzului . .
oval , uşor înă l ţate deasupra buzei

vasului, şi m ăsoa ră 0,047-0,048 m
lun gime şi 0,025- 0,029 m l ăţ im e.
Marginile lor sun t uşor îngroşate .
Al te două cioburi, de o t ehni că si-
mil ară, prezentând câte o dungă
Fig. 58. -Vas getic primitiv din a doua
orizont a l ă în relief simplu în jurul e p ocă a Fierului.
gâtului va sului (fig. 55 , 1 ş i 3), sunt
de atribuit acel eiaşi epoci. Un ciob de t ehnic ă similar ă es te orna t cu o linie în
relief ond ulat ă (fig. 55, 2). Un fra gment provenind dela un vas lucrat, cu
m â na , de pa s t ă n e agră impură în interio r şi acoperit în ex terior cu o bar-
botin ă net e d ă ce nuşie, pre zint ă un decorformat din triun ghiuri lungi umplu-
www.cimec.ro
te cu haşuri incise (fig. 56, 2). Un alt fragment aparţine unui vas cu buza uşor
îngroşată, cu o dungă orizontală în relief pe gât şi cu trei serii de striaţii
oblice, incise între această dungă şi buză (fig. 56, 4). Probabil din epoca
Bronzului datează şi un ciob de vas poro:;, cu gura strâmtă, decorat cu o
serie de alveole lângă buză şi cu linii duble, incise slab, formânci un zig-
zag (fig. 56, 1).
2. Obiecte de piatră
Aceleiaşi epoci credem potrivit a-i atribui câteva fragmente de se·

curi de rocă dură, frumos fasona te prinlustruire, pe care le-am găsit răsleţe
în diferite părţi ale ariei explorate de noi. Unul din aceste fragmente, de ande-
zit negru-cenuşiu, aparţinând extremităţii posterioare a securii şi păstrând
o parte din gaură (0,04 m înălţime şi 0,019 m diam.), prezintă o muchie
ascuţită în jurul suprafeţei terminale (fig. 57, 1). Alt fragment provine dela
gura unei securi înalte de 0,036 m şi groase de O, 034 m, cu gaura de cea
0,015 m diam._, şi cu tăişul lat de 0,028 m (fig. 57, 2).
IV. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN AŞEZĂRI: EPOCA LA TENE
Inafară de mormintele necropolei din această epocă preromană, s'au

mai găsit în săpăturile noastre câteva elemente răsleţe aparţinând aceleiaşi
vremi, elemente cărora nu li se poate atribui un caracter funerar. Printre
ele sunt vase poroase de tipuri Poiana II - Zimnicea, întregi sau frag-
mentare, străine tipurilor de urne contemporane din morminte. Precum am
afirmat mai sus, la capitolul "Observaţii stratigrafice", aceste elemente
reprezintă răspândiri ale unei staţiuni La Tene din vecinătatea Măgurii .
.1. Ceramica poroasă
1. Oală întreagă simplă, cu pântecele rotund, cu gura uşor strâmtată,

având în jurul gurii un brâu alveolat întrerupt de patru proeminenţe per-
pendiculare în formă de foi triunghiulare (fig. 58). Pasta vasului, aspră,
impură, este de coloare brună-cărămizie. Vasul măsoară 0,185 m înălţime,
0,183 m diam. pântecelui, 0,11 m diam. fundului şi 0,142 m diam. gurii.
A fost găsit, culcat într'o parte, la Nr. 285 în parcela XXVI, alături de
fragmentele unui vas similar spart. Inăuntru nu conţinea decât ţărână. In
vecinătate, în cuprinsul aceleiaşi parcele,s 'au mai constatat fragmente LaTene
de tipuri vechi dintr'un strat străpuns de groapa Nr. 287 din secolul III e. n.
2. Fragmente de vase asemănătoare, dintre care unul prezintă o mică
proeminenţă izolată, tronconică, lângă buză (fig. 59, 2). Alte cioburi de
recipiente poroase, decorate de asemenea cu brâie şi proeminenţe, nepu-
tând fi deosebite de fragmentele ceramice de aceeaşi tehnică din epoca
www.cimec.ro
278 1\IATERIALE ARHEOLOGICE
romană, urmează a fi menţionate cu prilejul descf'ierii ceramicei acestei

epoci. In acelaşi mod procedăm şi cu ceramica de tehnică superioară,
cenuşie, din care este posibil ca unele elemente să aparţină vremii prero-
mane; dar nu le putem discerne.
2. Ceramica lustruită
Este vorba de mai multe cioburi constatate răsleţ în locuri diferite

ale staţiunii, împreună cu fmgmCitle din categoria pt·ecedentă. Aparţ,in
unor vase lucrate cu mâna, cu îngrijire, într'o pastă neagră, prezentând
la suprafaţă un luciu negru ori brun-cenuşiu. Este o eategorie ("aracteris-
tică în cemmica fazei Poiana II (La Tene ll-lll),care nu mai apare în fazele
din epoca romană Poiana III-IV. Printre fragmentele dela Poieneşti distin-
gem numai câteva care prezintă particularităp Lipologice:
Fig. 59. - Fragmenlc

ccramicc g-etice primi-
Livc din a doua epocii
a Fierului.
6 1
L
1. Ciob dela gura unei străchini largi ori a unei fructiere, cu toartă
plată, semicirculară, orizontală, dispusă perpendicular pe buza vasului
având o alveolă deasupra şi tlouă pmcminenţe mici la margini (fig. 59,
.'J). Toarte analoage se întâlnesc la Poiana foarte frecvent Îll categoria
cer·amicci lustruite din epoca gctidî preromană.
2. Cioi.Juf'ile unei străchini negt·e, modelată neglijent dat· hine lustruită
în iuteriot· şi în exterior, cu huza uşor J'ăsfrântă şi cu o proeminenţă mică
pc umăr (fig . .'i!J, 3--ltc), au fost găsite în groapa Nr. 196 din parcela XX.
:3. Toartă rilindrică (fig. 59, 1), de paslă asemănătoare ru aceea a
cioburi lot· precedente>.
4. Fragment de gură de vas mare cu gât cilindt·ic şi cu toartă verti-
cală prinsă suL buză (fig. ::J~J, G). Pastă solidă, roşie în mijloc, 11eagră lus-
truită la suprafaţă. Vasul dovedPşte o tehnieă Lurtă, dar fără urme de
lunu la roată.
www.cimec.ro
3. Râşniţe
Un fragment de râşniţă primitivă, constituită dintr'un bolovan de

gfirlă cu o suprafaţă netezită, pe care l-am găsit în parcela XXV, poate fi
atrihuH, după tipul său simplu, oricărei epoci preromane, din Neolitic
pâniî la La Tt'me. Dacă preferăm să-1 menţionăm, cu titlu. ipotetic printre
obiectele din această ultimă epocă, este, înafară de analogia sa cu numeroa-
~elc uncltP de acelaşi fel dela Poiana, din straturile La Hme II-III 17 şi
pcntrudî s'a găsil într'un loc în care lipsesc cu desăvârşire alte urme din
vt·emca ncolitică.
4. Vârfuri de săgeţi
lnrcgistrăm aci cinci vârfuri de săgeţi de bronz cu trei tăişuri şi cu tub

de înmănuşarc, tipice pentm epoca La Tt'me din (.ara noastră, găsite răsleţ
în diferite puncte de pc întinderea săpată pe Măgură. Le atribuim ipotetic
1' f'l
l;
1
; . ~;
n1ooi$~~ ~
~i~ 1'
...
••
~
~
1
j.
:~\§~
F'" -
;;;s
.#
1 1 ~ ,), 1~
1 :
.i' IQ 1
t •
i~.~~·r,:
1 z
c
}'ig. 60. - Vârfuri de săgeţi de Lronz de Fig. 61. - Vârfuri de săgeţi de bronz de
lip "sdtic" din a doua epocă a Fierului. tip "scitic" din a doua epoca a Fierului.
aşezării din epoca La Tene, ele putând proveni eventual şi din morminte
distruse. Totuşi, înafară de cele patrusprezece vârfuri de săgeţi de aceeaşi
categorie, aflate în mormântul-cuptordin parcela III (cf. mai jos, la "Tipo-
logia nccropolclor''), niciun obiect similar nu a fost descoperit în numeroa-
sele urne contemporane răspândil.e pc suprafa~a staţiunii. Cele cinci vâr-
furi repreziJLlă variante diferite:
1. Două exemplare asemănătoare cu cele patrusprezece vârfuri de
săge(i din mormâutul-cuptor meuţionat, având însă un profil ogival mai
accentuat (fig. 60, t; {)1, 2). Inălţime 0,02'1-0,024 m, lăţime 0,008 m.
Găsite în parcelele XIX şi XXIV.
·> Exemplar similar, mai îngust, de 0,033 m înălţime, găsit la adân-
eimea de 0,90 m, în parcela XXV (fig. 60, 2).
11 CC. "Dacia", III-IV, 1927-1932, p. 320 şi fig. 103, 1-2.
www.cimec.ro
3. Vârf de săgeată cu trei tăişuri drepte, de profil triunghiular îngust,

({U tub de înmănuşare prelungit în exterior, st:râmbat şi strisat prin folosire,
găsit în parcela XVIII. Varianta cea mai frecventă în straturile La Tene

preromane dela Poiana 1 8.
4. Exemplar similar, extrem de îngust (fig. 61, 1), de asemenea strâm-
bat prin utilizare, lung de 0,026 m şi lat de 0,005 m, găsit în parcela XXV,
la nivelul de 0,30 m.
V. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN AŞEZĂRI: SECOLUL III e. n.
Este vorba de o prelungire a culturii La Tene III din ultimele nivele

dela Poiana, până în plin secol III e.n., când Măgura dela Dealul Teilor a
constituit cartierul unei aşezări. Printre resturile caracteristice acestei aşe
zări, obiectele do import roman sau de influenţă romană ocupă locul de
frunte. Este vremea când relaţiile comerciale dintre imperiul roman şi
popoarele barbare din N. Daciei erau foarte asidue, în ciuda turburărilor
continue de caracter politic şi militar.
Marea majoritate a materialului privitor la această epocă se găseşte
la Poieneşti, risipit în stratul vegetal al staţiunii, atât de mult răscolit do
lucrările agricole, şi in amestec, precum am arătat, cu resturi din alte
vremuri. Dintre aceste resturi, cele care aparţin vârstei neolitice cucuteniene
se deosebesc cu uşurinţă prin caracterele lor specifice. Acelaşi lucru se poate
spune despre cele câteva elemente răsleţe din vârsta Bronzului. Ceva mai
greu este însă să ne pronunţăm asupra tuturor elementelor din epoca La Tene,
deoarece o parte din aceste elemente, mai ales fragmentele ceramico pro-
venind dela vasele de tehnică superioară, de origine ori de imitaţie meri-
dională, nu pot fi totdeauna atribuite cu siguranţă unei faze precise, fiind
vorba de forme care se perpetuează pe o mare întindere în timp. Şi greu
este a distinge din amestecul constatat în stratul arheologic dela Poieneşti
resturile care provin din mormintele din nccropola suprapusă, distruse
de plug în decursul veacurilor mai recente. Când nu este vorba precis de
forme caracterizate ca urne sau de elemente de inventar funerar, nu avem
posibilitatea să deosebim ceea ce aparţine staţiunii din secolul III e.n.
de ceea ce se referă la necropola din secolele III-IV o.n., chiar elemonLelo
de datare mai precisă, ca fibulele, putând fi comune amândurora. Nici
chiar monetele toate dela mijlocul secolului III şi din secolul IV e.n., întru
cât nu s'au descoperit decât în strat, iar nu şi în morminte, nu pot folosi
la o discriminare cronologică sigură.
1
" Cf. "Dacia", l II-IV, 1927-1932. p. 334 şi fig. 113; "Stud. şi Cerc. de Istorie
Veche", 1951,1, p. 214şifig. 28, 1-6.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENE:$'1'1 281
De aceea, în capitolul de faţă vom trata laolaltă toate faptele pe care,

pe baza cunoştinţelor noastre de până acum, nici nu le-am putut atribui
unei faze anterioare secolului III e.n., nici nu le-am putut considera ca
rămăşiţe sigure de morminte din secolele III-IV e.n . distruse.
1. CERAMICA: OLAR/A
Cerami ca din secolul III e.n . dela Poieneşti prezintă toate cele trei
categorii din ultimele nivele dela Poiana: vasele primitive paroase lucrate
:Fig. 63. - Fra<nnent e cerami ce primitive poroase

din seco l~! llT e. n. Tradi ţi e geti că.
Fig. 62. -Vas poros primitiv.

Tradiţie getică.
c u mâna ; vasele cenuşii de tehnică superioară şi vasele romane de import,

plus o a patra categorie ·aceea a vaselor de pastă poroasă lucrate la roată.
Această categorie ·din urmă este caracte ri s tică pentru epoca târzie dela sfâr-
şitul secolului III e.n . şi din secolul Ţ.V e.n., când staţiunea dela Poiana nu
mai era lo cuită.
a) Ceramica poroasă primitivă
Din această ceramică nu avem decât un vas întreg şi câteva ciohuri .
1. Vasul întreg reprezintă o oală mare, cu buza spartă şi cu hrâu
în relief, pe umăr cu rare întreruperi prin alveole (fig. 62). Inalt 0,38 m,
diam. pântecelui 0,26 m, al gurii 0,23 m, al fundului 0,15 m.
www.cimec.ro
282 MATERIALE AR H E OLOGI CE
2. Ciob uri provenind dela oa le de diferite m ări mi , cu buza s impl ă

dreaptă ori u şor răsfrântă (fig. 63, 2). U n alt ciob prezintă l ângă buză un
ce rc în relief, ca un gurgui fals (fi g . 63, 3). Este un decor cunoscut la P oiana
la vase le cenuşii de tehnică s up erioară. Deco rul obişnui L a l acc~tei ce rami ce
consLă din brâie î n reli ef simple (Jig. 64, 1- 4), tăiate la intervale mari
(fig. 61t, 3), ori proze11tând dopre siuni r,ontinue (fi g. 6<1, 1- 2). La un ciob.
se văd două ase men ea linii a lvoo l atc ca re se întretaio (fig. 6<1, 2), Al tu l est(\
,.iie~~~~·-!le·-4~ .""··~·.:.";·=~
Fig. 64 . - FragmenLe carami ce pri-

m i tive paroase din seco lul Il l e. 11.
Tradiţie get i că.
Fig. 65.- Fragmente ceramice cenuş ii de.

Lehr.ică s uperi oa r ă d in seco lul III e. n ..
o mat cu două dungi pa l'a lele Îll reli cl' pe umăru l va :" ului (fi g. Rit, 4). Fundu-
rile sunt simple , p laLe.
3. Fu11d plat, mai sLrâmL docâL rosLu l vasulu i (fig. 63, 4) aparţi n ând
un eia di11tro afumăLorile-o pai\e LI'OJtCOIJÎCe cu gura l argă alâL do co mune
la Poiana .
Lt. O afumăLo aro-opaiţ simil ară, l'ragmenLară, înalLă Jc 0,052 m,,
prev ă zut ă c u o Loartă p lin ă, fără ga ur ă (fi g. 63, 1).
b) Ceramica ce nu~ i e lucrată la roată

Ace a~ Lă categorie esLe ce a mai abundentă în ce rami ca ro ma11ă produ să
de săpăturilo Jtoa st ro. Depăşeşte c u mult, şi în cantitate şi în varietate de
Li puri, LoaLe ce lela lte eategorii la U ll loc. Este o prioritate pe care ee ramica
www.cimec.ro
SĂ P Ă'l'U RILE DELA POIENEŞTI
cenuşie indigenă de tehnică superioară o avea şi la Poiana, în ultimele

nivele, dar la Poieueşti este şi mai acceutuată, dovedind un progres al ola-
rilor autohtoni, cal'C în secolele III-IV c.11. şi-au însuşit într'un grad înalL
tehnica ccramicci sclavagiste.
Vasele din această categorie se caraeterizează printr 'o pa"'tă fină, soli-
dă, sonoră, ceJmşie, acoperită uueori eu un slab luciu negru. 1Il rare cazuri,
când este de presupus o ardere cu mult oxigeu, ori o ardere secundară, vasele
pmzintă o coloare roşie-cărămizie, distingâudu-se de ceramica de import
prin tipuri, pri11 pastă şi priu lipsa vreunei vopsiri sau lustruiri a suprafetei.
f1<,:
1
1
1
.~
.
5
f
1
1
"----
fig. oii. - FragmenLe ccramicc cenuşii de tehnică

superioarădin secolul 1Il c. n.
La Poieneşli, se observă o proporpe redusă eantitativ a tipurilor mai vechi,

eunoseule şi la Poiana, faţă de formele noi camctel'istice secolelor III-IV e.n.
Nu avem 11iciun vas întreg.
Fragmentele pe care le-am găsit se gwpează pc tipurile următoare:
Buze
1. Va"'c biLrolleoJJice (fig. 65, 7).
2. Vase similare eu gât cilindrie, buza simplă dreaptă, toartă verticală
între buză şi pâ11Lece (fig. 65,11). Fragment dela umărul unui a"'emc11ea vă"'
eior, decorat eu striaţii oblice paralele lustmite (fig. 73, 2).
3. Cpşti cilindrice, cu buza uşor t•ăsfrântă şi cu toarlă verticală (fig.
(i5, 1-2). Tipul este foarte cunoscut la Poim1a în La Ttmc 1II şi în epoca
romană 19 . llnul diu fragmcutele dela Poieneşti, găsit în pareela XVII 1
prezintă o omamoutape imprimată în stilul specific secolelor III-IV e.11.
Partea cilitHlrică a vasului este împărţită în metope. Triglifele constau din
10 "Dada", III-IV. 1927-1932, p. 298 şi fig. 60, 11-12.
www.cimec.ro
linii paralele verticale, constituite din haşuri mărunte oblice. In câmpul

metopelor a fost stampilată en creux câte o siluetă de animal. Pe fragmentul
ce ni s'a păstrat sunt două metope: una cu un grifon şi alta cu un bovideu
(fig. 65, 1) . Dintr'o a treia metopă se văd trei vârfuri de coarne, probabil
de cervideu.
Fig. 67. - Fragmente ceramice cenuşii db tehnică

superioară
din secolul JII e. n.
J L .
,
··~
1 ' "
~
"
L
'
Fig. 68. -- Fragmente ceramice cenuşii de tehnică

superioară din secolul III e. n.
4. Fragmente de oale largi sferoidale, cu gura strâmtă şi buza îngro-

şată şi răsfrântă.
Dimensiuni diverse. Un fragment prezintă o gaură servind
la repararea vasului cu plumb (fig. 66, 5).
5. Fragment de vas mare de formă similară, cu profilul umărului în
unghiu pronunţat şi cu o muchie orizontală pe gât (fig. 65, 5).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞri 285
6. Fragment de văscior fin, asemănător cu gâtui format dintr'o zonă

adâncită, decorată cu un zigzag lustruit (fig. 66, 9).
7. Fragment de borcan mic, cu gura strâmtă şi cu buza lăţită, plată
(fig. 66, 8).
8. Patere cu umărul rotund şi cu buza îngroşată (fig. 66, 2).
9. Patcre similare, cu umăr de profil unghiular (fig. 65, 6 şi 7).
10. PaLere cu umăr de profil unghiular şi cu buza răsfrântă subţire
(fig. 65, 3; 66, 1; 67, 1-2; 69, 4). Unele fragmente prezintă o dunga sau
două în relief şi o linie ondulată lucioasă ori orizontală pe gât (fig. 67, 2; 69,
r :----....-----......
1 hmcc;:::;,UITTI:r 1!!LI
1
1-·---·-1
: ,A/{1.''7.'7\''ii
. Y.l!.ll-j
: ~--·.. ·~·-"'l
~ti;:TI,.I()-/r/·;;: )
111 t :1•
.
"'
1 1 V
1 -----~--·· • "';/
Fig. 69. - Fragmente ceramice ce· :,./,<,;/

: :(·.
".
nuşii de tehnică superioară din 1 '
secolul III e. n. ~·"·
11. Pateră cu umăr de profil curb, cu gâtui uşor răsfrânt şi cu buza

îngroşată (fig. 66, 6).
12. Fragmente de strecurători cu toartă între buză şi umăr (fig. 68,3).
13. Fructieră cu picior, cu gura largă şi buza lată, orizontală (fig.
68, 2), de un tip foarte frecvent la Poiana, ÎIJLâlnit însă rar la Poieneşti.
14. Vas mare cu gâtui înalt, vertical, ornat cu o dungă în relief, cu buza
plată, lăţită şi spre exterior şi spre interiorul vasului, având marginile
îngroşate (fig. 68, 1). Lăţimea buzei, 0,05 m. Pe gât, ornament constituit
dintr'un zigzag lucios. Tip specific secolelor III-IV e.n.
15. Fragmente de vase cu gât înalt şi îngust şi cu gura îngroşată şi
modelată în diverse chipuri (fig. 65, 9; 66, 4 şi 7; 68, 5; 70, 3; 72,2). Câteva
exemplare prezintă urme de toarte (fig. 68, 5). Este posibil ca unele din
aceste fragmente să reprezinte resturi de urne funerare distruse.
16. Fragment de gură de oenochoe, cu dungă în relief sub buză (fig.
69,3).
www.cimec.ro
286 MATERIALE AitllEOLOGICE
17. Buze de chiupur-i mari, groase şi lăţiLe spre inLeriorul vasului

(fig. 67, 5; 69, 1-2; 70,2 şi 5). Omatc cu zigzaguri incise . Ingrediente
rare în pastă.
18. Fragmente de vase sferoidale cu gura strâmtă, gât scurL şi buza
mică răsfrântă (fig. 66, 3; 68, 4; 70, 1) .
--1
----
[)
1'
.'
'o '
~
..,
1
.
"'1
.. 1
"'"
4
t ·•.
' "
l
1
1
1
,--
1
1
!
L________ ui'l ;
Fig. 70. -- Fragmente cemmice cenuşii de lch-
nit:ă supenoară din secolul III c. n.
1
2 1
1
"'----
Fig. 71.- Fragmente cPramice cenuşii de Fig. 72. - Fragmenle cer amice de teh-
tehnică superwară din secolul lll e. n. nică superioarădin secolul ITI e. n.
J<'ragmente din corpul vaselor

1. Cioburi de vas, mare, ornamcntat pe pântece cu fâşii paralele do
linii orizonLale, ori ondulate, produse prin incizie în timpul lucrului la
roată (fig. 71, 2,;74, 2).
2. Fragment de pântece de vas mare, împodobit cu un bt'âu în relief
,.u depresiuni continue (fig. 71. 1), întocmai ca la vasele poroase. Transpu_
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞT I 287
11erea acestui o rnament primitiv în tehnica superi oară a ce ramice i ce nuşii

·este un fapt rar întâ lnit până acum.
3 . Fragmente cu linii orizontale, lucioase , produse prin frecarea cu
vârful unui beţigaş pc pas ta înc ă crudă a vasului, în timpul lucrului la
roată (fi g. 73, 1).
4. Fragment dela gâtui unui vas mare cu umăr de profil un ghiular ,
cu dun gă î n relief şi c u omamente constând din zigzag uri ş i linii încrucişate
lustruite (fig. 72 , 3) .
1
5. Fragment dela UJJ vas cu gâ tui strâmt ş i înalt, a vâ nd pe um ă r un

om ament de linii imprimate pri11 ap ăs ar·e a vuor din ţ i de pie ptene (fi g . 72, 1) .
Fig. 73.- Fragmen te cerami ce ce nu ş ii Fig. 7'•· - Fragmente cerami ce ron uşi i do
de te hni că s upe rioară din seco lul] TT e . n. te hni c ă d in secolul Jll e. n.
s u per i oa r ă
6. Ciob c u un triuoghiu con strui t diJJ linii para lele produse în ace la şi
mod (fig. 73, 3).
7. Ciob de vas imitat după amforelc romane diu secolele III-IV e.n.,
cu canelnri mărunte paralele marcate prin iu cizii OJ"izontale produse în
timpul lucrului la roată (fi g . 72, 4).
8. Ciob din pântece le unui vas , stră pun s de două găuri mi ci, produse
Î JI pas ta încă c rud ă a vasu lui (fi g. 73, 4).
9. Fragmente de toarte lun gi cilindri ce (fi g. 67 , 3- 4).
F unduri
Funduri le sunt rareori plate. In mod ob i şnuit, au marginile îngroşate
şi reliefate (fig. 70, 4; 74, 1 şi 3-4 ). Fundurile de chiupul'i de asemenea
(fig. 70 , 6) .
www.cimec.ro
c) Ceramica poroasă lucrată la roată
Această ceramică derivă tehnic din categoria precedentă. Pasta, în loc

să mai fie pură, este amestecată cu diferite ingrediente, ca boabe de nisip,
fă râme de concreţi uni calcaroase, în diferite grade de duzaj şi fineţe. Coloarea
Fig. 75. - Fragmente de vase poroase lucrate la roată.

Secolul III e. n.
[•
-
i:JJ<~
t;~-~· '
- - -h. . -g -~
--- · ....1
~ --- - --- ~ --
Fig. 76. - Fragmente

de vase poroase lucra-
te la roată. Secolul TII
e. n.
este în general cenuşie sau neagră-cenuşie. Aspectele sunt diverse, după

cantitatea ingredientelor, după felul frământării şi după felul arderii.
Unele vase sunt mai netede şi mai consistente, cu pasta mai aproape de
fineţea ceramicei din categoria precedentă. Altele reprezintă la suprafaţă o
porozitate marcată prin puncte albe sau negre, dese, reprezentând boabele
de nisip conţinute. In s fârşit unele conţin atât de multe ingr~diente şi au
www.cimec.ro
S.i\PĂTU RIL E DELA POIENEŞTI 289
o supral'aţă atât de nercg u l ată, încât produ c impres ia c ă ar fi fabri cate din
be ton m ode rn.
Tipurile lo r c ontinuă în parte pc eclc ale oa lelor paroase de t e hni că
pr imi ! i vă , î11 parlc pc a le acel ora d in eaLego ria conu~i c de t ehni că superioară .
Nu av em lli Gi un va s î ntreg Gi numai fra g m en te. 20
Fi g. n. - Fragm ente de amfore romane diu seco lul III e . o.
1. Fragm ente de oa le cu buza simpl ă, uşor îngroşată (fig. 76, 2-3).

2. Fragm ent e de oa le cu pâHtece rotund şi cu buza răsf râ ntă (fig. 75 ,
1-3 şi 5-6; 76, 1), ornate cu in cizii paralele orizontale produ se în timpul
lucrului la roată.
20 Ceramica din ace a s t ă ca tegorie, f ăcâ ndu-ş i apariţ ia în că din vremea rom ană lâr-
zie , se perpetue az ă în epocile urm ă toare p ână în perioada fe ud ală, ceea ce îngreueaz ă adesea
dalnrea cioburilor găsite în mod izolat . Da că în lucrarea de faţ ă nu ne punem {Jroblema
unei da te eventual mai recente a cioburilor de vase poroase lu crate la roat ă , este fiindc ă
asemenea vase nu lipsesc în s taţ. iunil e ş i morm intele precis data te în secolele III- IV
e. n . şi fiind că în să p ăturil e noastre dela P o ien eşti nu am constatat niciun alt obiect
dalabil într 'o vreme ulter i oară .
19 - Materia•l e Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
3. Buză de pateră (fig. 76, /1).

4. Fragmente de dtiuvuri mar-i, groase, la fel cu acelea din categoria
.eenuşie (mai :;us la N r. 17), dar dP colo lire hrună uri neagr-ă-brună şi cu
mtLlte ingrerlie11te în pastă. Buzele sunt groase ~i lăţit.e spre ir:tcriorul
vasului rfig. 75, 7). Pereţii au o gl'Osime variiud între 0,012 şi 0,017 rn.
5. Fragmcmte de f!mdm·i ale acestor dhersf: vase. Sunt plate, U!leori
.uşor ridicate (fig. 76, 5). La chiupuri, unele sunt plate, alt.do eu marginile
1ng-roşat.e.
d ) Cerauâca de import _ . .
Exceptand fragmentele de vase cărămizii_ acoper1t~ cu o .v?pse~ roşw~
resturi evidente do urne funerare din secolul Iv e.u., a caror orJg1ne dmaf:na
~c-
''11·1·-~~~-;-;-_.~~
...~~~·,'.,.,_--_,_~
~
//
~ ==---_;o .. iii .
: o
' : 1 'yp, '

·(~~, 1 :,,~ 1
" 1 j;
'\ 1 • "1 ~
~ 1 ~i
1
\ 1 ! '
·~\ _____ L_L;·
Fig. 78. - Gât de amfor9. romană din secolul III e. n. Fig. 79. - Fragmente de
cu urma unui X pictat cu roşu. amfore romane din secolul
III e. n.
nu este sigură (ef. mai J'l"l la "Tipologia necropolelor''), ceram1ca romană

de import dela Poieneşti care poate fi atribuită aşezării anterioare neero-
polei, constă numai din amfure. Puţine cioburi se rerrră Ia chiupuri. Nu
avem niciun vas îutreg, ei numai cioburi. Fra~mente de vase mici de import
sigure nu s'au găsit în ~ăpăturile noastre. De asemenea, nicio amfură eu
mănu~~i bicilinddce ~i 11Îci cu mănu~i stampilat8.
1. Ti pul cel mai frecvent întâlui~ printr·e amfore!e de import dela Poie-
neşti egte acela al exemvlart>lor de pastă galbenă sau r,1z, cu gâtui foarte
îngust, ÎnH!t de 0,18--0,20 m, şi do 0,048-0,055 m diam. cu o puternică
dungă în relief în jurul buzei, cu toarte ornate, cu două muchii longitucliuale
1n retiof şi cu fundurile terminate într'un mic cilindru de 0,02 m înălţime
şi de 0,035-0,037 m diam. (fig. 77, 1-2; 78; 79.1 şi 3). Unul din fragmtHlte,
pe ruptura umărului, prezintă un semn unghiular vopsit cu roşu. pare-se un
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 29i
fragment. din litera X (fig. 78). Un rest de semn vopsit cu roşu, dar foarte
puţin păstrat, se vede pe un alt fragment (fig. 77, 2). Tipul acestor amfore
este foarte obişnuit şi la Poiana.
2. Gmă de amforă gălbuie, în formă de pâlnie (fig. 79, 2)
3. Mănuşile unei amfore ro~ii ('U o muchie longiLudinală în t•elief
(fig. 77, 4).
4. Mănuşă de amforă plată, lată de 0,049-0,056 m, cu uşoal'e muchii
hmgitudinale în relief (fig. 77, 3).
5. Tip do ~~mfor!î, foarte răspândită în sec.olele III-IV e.n., de pastă
cărămizie~, cu pântecele ornat cu caneluri par·alele late, produ~e în timpul
lucrulni la roată (fig. 80, 1). Ac~st tip este' foarte nu la p,Jiana.
Fig. 80. - Fragmente de amfore romane din secolul III e. n.
6. Buză de chiup mare, gros, cu buza îngroşată, plntă, lăţiLă spre

i~teriorul vasului. Peretele gros de 0,01l1 m. Deşi se aseamănă cu chiupurile
din categoriile inrligene lucrate la roată, ac.R~t fragment provine dela UT!
recipiont, roman importat. Are o pastă Jeusă cărămizie, cu ingredientele
hine prinsE: în massa lutului. Suprafaţa este ornată eu fâşii de linii orizon-
tale şi in valuri, produse prin incizie cu pieptenole în Limpul lucrului la
roa t a (f'1g. sn. , _
v 'l) . •
2. GlOBURI PRELUCRATE
Ca şi la Poiana, am întâlnit la Poiene9ti cioburi de v&se rotunzite şi

uneori găm·ite. Intrebuinţarea lor nu poate fi precizată cu siguranţă: poat.e
jucării, poate gt·eută~i ori poate u11 alt seup care ue scapă. Printre ex(!mpla-
l'Ple găsite de noi av~m de menţiunat un ciob dela fundul unui vas din cate-
goria c descrb;ă mai sus, de 0,067 m diam., având ruptura de deasuvra ni-
www.cimec.ro
velată prin tocire (fig. 85, 3), trei cioburi cenuşii dilt categoria b, 0,043-
0,048 m diam., bine rotunzi te pe margini şi găurite în centru (fig. 82, 1-3),
şi!un disc mic, numai Je 0,018 m diam .. negăurit, lucrat dintr'un cioh de
amforă romană (fig. 82, !1).
....... -~-
(;;;
~- - -.
Fig . 81.- Fusaiole de Iut din secolul lJI c. n.
3. FUSAIOLE
Nu am găsit decât unsprezece oLiecto do lut do aco!:;t fel, ÎJILregi sau
fragmentare, tlo tipuri diferite, caro se poL data în general în epoca l.a T&ne
până în secolul lV e, n., !"ără a putea deocamdată să dăm procizinni pCiJlru
l"iccare.
/ .
( !"'~
'-.,Ja
Fig. 82.- Obiecle ccramicc din secolullli c. n.: 1-- 4

Rhndelo lucrule din cioburi de vase; 5. Mărgic5;
6-13. Fusaiole.
l. Fusaiolă sferoidală cu ecuator foarte uşor pronunţat (fig, 82, 9),

înaltă do 0,031 m; diam. 0,037 m. Neagră mală.
2. Fusaiolă cilindrică, înallă, cenuşie, (fig . 82, 8). lnăl(imea 0,020 rn,
diam. 0,0:11 m.
3. Fusaiolă simplă, plată, brună mată, de 0,036 m diam. (fig. 81, 5; 82, 6).
www.cimec.ro
SĂPĂTURlLE DELA POIENEŞTI 292
4. Fusaiolă do o Jormă similară, do 0,045 m diam. uşor hombată pc

suprafa(a !"uporloată (fig. 81, 1; 82, 10). Coloare brună maLă.
5. Fusaiolă bitronconică,cu parloa superioară înaltă. şi cealallă foarLo

scundă (fig. 81, 3; 8~, 7), cenuş i e-roşiat i că. Lucrare neglijentă , aspect
grun~uros. Jnallă de 0,029 m.; eliam . 0,034 m. Suprafaţa inferioară scohită
Îlt inlerior. Tipul so î11Lâ lneşte şi la Poiana.
G. Trei fusaiolo negre ori hruno deschis, lucioase, do forme bilron-
conico scunde, cu mucl1ii foarte precise, cu partea inferioară ceva mai
scurtă decât cea do sus, cu suprafeţe concavo la exlrcmităţile găurii (fig.
2 4
Fig. 83. - Grcsii pentru ascu~iL. Secolul JJJ e. n.
HJ, 2; 82 , 11 -- 13). lnăl(imea O,OH-0,021 m, diam. 0,03;}-0,0" m. Eslc

lip spcci.fit; secolelor Il 1-IV e. n.
7. Fra.gmcnL d.c J'usaiolă similară, cu suprafaţa inferioară plană (fig.
~~ , 6). ln alţimea O,OJ 5 m.
8. Fusaiolă neagră, biLrouconică,
cu muchia periferică exact la mijloc,
t ii cavilăţi
la extremităţile găurii şi cu decor de linii verti cale, produse prin
imprcsiuni cu muchia unui inslrumcnl din(al (fig. 81, 4).
9. Fragment de fusaiolă fa~clată, cenuşie lustruită, cu centrul cilindric,
margini tronconice şi eu concaviLăţi la ex:lramităţile găurii (fig. 81, 7).
diam. c.ca 0,043 m.
1 . PERLE DE LUT
Treime să considerăm ca atare, din cauza dimensiunilor sale mtcl

(0,008 m înălţ. ime, 0,017 m diam.), lllt obiect în formă do fusaiolă plată,
t; U gaura mică la mijloc (fig. 82, 5).
www.cimec.ro
5 . PJRAJIIIDE DE LUT
Fragment de ]Jiramiuă ceramică gă.:;i t în groapa N1. J95 din parcela

XX, împreună cu cioburi La Tcne-roma11e.
6. DIVERSE OBIECTE CERAMICH
Bulgăre de lnt, moue:lat în grabă într'o formă vag ovoidală, cenuşiu

negru, ars, cu gama la un cavăt, gol înăuntru. Lungimea 0,059 m, lăţimea
0,03() m, grosimea 0,02S m (.fig. 80, 1) . Găsi1 în parcela XVJIJ. Probabil lui
tipar pentru cotd'ecţionarea unui obiect de metal dupărmctoda a cire perdu.?.
'1
l<ig. 84. - ObiccLe din
secolul III e. n.: 1-3.
Vârfuri de suie lucrate
în corn de cerb; 4.-5.
Amulele făcuLe din co](i
de misLrcţi; 6-8. Cioburi
1 de Yasc de sLiclă incolor ii.
Iz
7. OBIECTE DE PIATRĂ
1. Avem de înregistrat o scrie de gre~ii Iine penLru ascu~ilul instrumen-
telor tăioa;-o de fier, de forme ucrogulate, oarecum prismalice cu bază patru-
lateră, cu prvfile concave în urma :întrcbuin\ătii (fig. 83, 1-5). Ulldle dintre
ele prc.lii1tă câte un j~hiab lon~·iLudinal rezultat din ast:u(irea vârfurilor
de ace ori de sule.de metal. Piesele întregi măsoară 0,10-0,12 m lun!.),'ime.
Lii(imca variază dela 0,011 m la 0,040 m. Af'emenea cuţi rudimentare
sunL caractcrisl,ice pculm sc·colcle IJI-IV e.11. La Poiana SUlll, în general,
do forme: regulate prismatice, lunguieţc, cn gaură pentru agătat, detaliu
care li JJ~eşle la exem plareie dela PoieneşLi.
2. Râşniţă rotativă ale cărei fragmente s'au găsiL la Nr. 301 din parcela
XXVIII, este roprezenLată prin cea trei sferturi dintr'un catillus de 0,33 m
diam. şi 0,06 m înălţime şi printr'o bucală de meta, de cea 16 m diam. şi
0,03 m înălţime. Esle astfel o râşniţă plată, făcută din gresie poroasă roşia-
www.cimec.ro
Lică,de un tip necunoscut la Poiana, unde în epoca romană nu apar decât

râşniţetronconice înalte, fabricate în lavă vulcanică de import. La Poieneşti,
în schimb, nu am întâlnit niciun fragment din această categorie. Un alt
fragment de râşniţă plată din săpăturile noastre, lucrată în conglomerat
de cochilii fosile, prezintă cercuri concentrice produse prin utilizare.
3. Un fragment atipic de silex negru, patinat trebue să fie considerat
ca piatră
de amnar. Aceeaşi întrebuinţare se poate să fi avut-o şi unele din
aşchiile de silex înregistrate mai sus, la capitolul despre neolitic.
8. OBIECTE D.E OS ŞI CORN
1. Două împungătoarede corn de cerb, lustruite cilindric, cu ambele ca-

pete ascuţite (fig. 84, 1~2). Lungime 0,105 şi 0,179 m, grosime 0,006-0,009
m. Ar putea fi eventual neolitice,c însă au fost găsite în zona de N, împreună
numai cu cioburi din epoca rcîni.ană.
2. Un fel de împungător mic de corn de cerb, lung de 0,034 m, consti-
tuit dintr'o parte cilindrică, cu bază eliptică înaltă de 0,01 m, lată de
0,011 m şi groasă de 0,007 m, şi dintr'un vârf ascuţit conic, înalt de 0,023 m,
lat la bază de 0,008 m şi gros de 0,003-0,005 m (fig. 84, 3). Nu este rupt
dintr'un împungător mai lung, cum ar putea să pară, ci retezat perpendi-
cular cu grijă. A fost găsit în groapa Nr. 287 din parcela XXVI, împreună
cu cioburi La T(me-romane, fără niciun element neolitic. Totuşi, precizarea
datei sale rămâne problematică.
3. Placă mică de os, de formă eliptică, lungă de O,fl16 m, lată d0 C,013 şi
groa~ă de 0,002- 0,00·1- m, lustruită, tăiată cu grijă pe margini, nea vând niciun
semn. Este probabil n rondea, do întrebuinţare enigmatică, la fel cu acelea
de lut descrise mai su:,;.
". Două
fragmente de !Jiepteni de os (fig. 135, 2 şi 4), găsite în parcelele IX
şi XV. Piepţe11ii, constând dintr'o placă deoscudiltţilungide 0,03rn, ascu-
ţiţi, groşi de câte 0,002 m, pl"insă cu nituri de bronz întrc alte două plilci de
os de \) formă trapczoidaliî. ori mai degrabă semicircularr, fără orwmwnte,
sunL, prin lăţimea lor, care este mai mare decât a~:eca a obiectelo:· analoagt•
dela Poiana, d2 un tip caracteristic secolului JVe.n. Fragmentele dela Poie-
ncşti se aseamăllă mult cu piepţenii găsip la Izvoare (P. Neam\) în morminte
din aeP.laşi <.:ecol 21 • Se poate La şi aee<.:te f1agrnente sil. repi'ezinte rp:;turi ele
• 1 Piep\cni similari din sccolcle Il 1-IY e. n. se întâlnesc şi pc teriloriilc ţărilor ve-

cine, în H. Polonă, R. P. Ungară, R. Cehoslovacă şi cu deosebire în regiunile goLo-sar-
maticc din L era in a: N. D. Polonschi şi !Il. Dovnar Zapolschi, Istorico-culturnîi alias
Chiev 191:1, pl. XVI, 18; M. Ebcrt, ,.Praeh. Zlschr.", V, 1913, p. 87, fig. 96, k; A. A.
Spiţîn, "SoYielscaia Arhcologhiia", X, HJ48, p. 5D, fig. 4; l\1. Smişco, "Arheologhiia·',
Chiev, II (1948), p. fl8 şi urm., pl. III, 12.
www.cimec.ro
296 M ATEHIALE A !tii EOLOG ICE
morminte distruse. Totuşi în mormintele pc care le-am descoperit in situ

Îllaria explorată de noi, nu am COJJslatat nicio urmă de ubied de acest fel.
5. Două amulete coustfwd din plăci de smalţ de colţ. rle mistreţ, găurite
la unul din capete (fig. 84, ~-5), de0,085-0,09m lungime, şi un fragment
proycn ind dela un al treilea. Din excm plarelc îu tregi unul a rost găsit în groapa
Sr. 29fi (parcela XXVII,', care conţine exdusiv ciobnri de epocă La Tf:>nc,
~
..-~--------
1.
1: .
...~ i
..
1~
... Fig. 8:-i. - Obiecte din
secolul III c. n.: 1.
L----- Bulgăre de lut gol pc
diniiuntru; 2. 4. Fragmen-
te de picpţeni: 3. Fund
rle YU~ modelat ca rondca.
71111
iar celălalt îu parcela XV. deasupra gropii ncolilice Nr. Hl, dar la nivelul
de 0,10 m, fără legătură cu groapa. De altfel, amuletelc de acest fel sunt
foarte frecvente în staţ.iunilc din La Tl'mc, ca şi îu acelea getice de epocă
romană.
U. STICLĂ
1. Câteva fragmente de vase de sticlă incoloră (fig. 84, G-8), trans-

parentă, dintre ca!'C unul prezintă coaste în rcliel' (rig. 81, 7).
2. Numeroase perle răsleţe, de diferite forme, mărimi şi colori, eele
mai multe fiind de tipuri identiee acelora care s'au găsit în urnele funemrc
iulacte. Ca atare, urmează să le considerăm şi pc acestea ca restmi de mor-
miHte distruse, din secolul IV e.11. şi să le descriem la capitolul consacrat
nccropoki. Niciuna nu aparţine timpurilor mai veehi cunoscute la Poiana.
10. HIIONZ
a) Filmle
Printre obiectele risipite în stratul vegetal al staţiunii JIU am găsit
decf1t patru fibulc întregi sau mutilate şi câteva fragmente de ace, de ace
de arcuri ori de resol'lmi. Tipurile lor sunt aeclea pc care le-am eonstatat
şi în U!'llcle de i11eineraţic diu secolele TII-IV lUI. In conseeiJJ~ă, rcpi·czcntâHd
măcar în parte resturi de morminte distruse, le Vl'm menţiona în capitolul
referitor la necropolă. 1'\u Hm gă~it nicio fibulă de un tip mai vechi
www.cimec.ro
b) Cercei
Am pulea considera ca obiecte de acest gen, două ineluse foarte simpk ,

unul de 0,01.3 m diam., făcut dintr'o fâşie foarte subţire tăiată dintr'o tabJ5
de bronz (fig. 8n, 6) şi altul, format dintr·'un fir rlr bronz J'ndoit sr.micircula,.
(fig. 86, 5).
11
1
c ()5
(
~
G·
1.
\2 3
9
t
\
\
15
14
Fig. 86. - Obiecte de bronz elin secolul 111 e. r; . : 1--3.

Sârme; 4. 7-16. Fragmente de Lablă tăiate din vase de
bronz; 5- 6. Cercei.
c) lnelP diz•erse
1. Verigă Lurnală în bronz ma~iv de formă eliptică, lungă de 0,035 m,
lată rle 0,003 m (fig. 87, 7).
2. Verigă-pandantiv, grea, masivă, cu o parte mai groa~ă şi una sub~ire
(fig. 87, J 1); eliam. 0,027 m.
www.cimec.ro
d) Catarame
1. O cataramă de bronz netedă pc o parte, cu trei bare longitudinale,
formate prin unirea a două elipse lungi (fig. 87, 13). De bara de mijloc este
prinsă transversal limba de închidere . Lungimea obiectului 0,071 m, lăţimea
0,035 m. Reprezintă un tip frecvent la începutul epocii migra(,iilor 22 •
2. Limbă do cataramă de bronz, izolată, formată dintr'o bară lungă
de 0,035 m şi lată de 0,07 m, decoraLă cu două incizii transversale (fig. 88, 8).
/~
lJ7
10
!.3
Fig. 87.- Obiecte de bronz din secolul lii e. n. 1- f1. Bucăţi

de bronz bruL topil 7. 11. Verigi R-9. Fragmente de oglinzi
de bronz; 1O. 12. Bam mici prisma li ce
13. Cataramă
o) Obiecte de toaletă
1. Pensetă de bronz, lungă de O,OG m, lată la cap do 0,005 m, la

gură do 0,009 m, oruată cu mici incizii transvcrsale (fig 88, 7) Asemenea
obiecte s'au găsit şi în mormintele din secolul IV e.n. dela Izvoare .
.2. Două fragmente de plăci de bronz, dure, casabilc, având consistenţa
oglinzilor de metal (fig. 87, 8-9). Unul din fragmente, lung de 0,037 m,
parc a reprezenta pedunculul unui asemenea ustensil (fig. 87, 8). Oglinzile
22
R. Scllind ler. Die Bosiedlungsgcschichle d. Goten u. Gopiden im unlcren Weicll-
selraum auf Grund dor Tongcfii.sso. Lei p7ig, 1940, p. 86 şi fig. 56, 4.
www.cimec.ro
SAPĂTURILE DELA POIENEŞTI 299
de bronz, foarte comuuc la Poiana 23 şi de asemenea numeroase în necropolă

din secolul IV o. n. dela Vârtişcoiu (Putna) 24 , nu sunt reprezentate la Poieneşti
decâL prin aceste două fragmente. •
f) Mici ustensile
Cutiuţă cilindrică turtită,
cu capac, înaltă de 0,025 m şi groasă de 0,008-
0,013 m, formată dintr'o singură tablă
de bronz îndoită şi curbată (fig. 88,5).
Lângă gură, prezintă două găuri corespondente, pentru suspensir. Probabil
servea peu tru păstrarea unui talisman.
ruJD~~-J
~ 8
0
(- Or.JJJ- -
1=-=~dJ
Fig. 88. -Obiecte de bronz din so:culul ITT e. n.: 1. Fragment.

de \·as de bronz; 2 .. Bară prismatică; 3. Fragment de apl idi
ajurală; 4. 9. Aplice; 5. Cutiuţă; 6. Fragment de tablă
cu ţintă; 7. Pensetă; 8. Limbă de cataramă.
g) Aplice
L Placă mică de bro!IZ de formă semilunară, prevăzută cu trei găuri,
dintre care uua mai pă~trează un nit tot de bronz (fig. 88, 9). Lungimea
0,025 m. Un exemplar similar s'a găsit la Izvoare, printre resturile unui
mormânt distrus din secolul IV e.n.
2. Fragment de placă groasă de bronz cu o mică depresiune în centru
şi cu un cerc concentric de mici triunghiuri ajurate, împrejur (fig. 88, 3).
Două boabe de bronz topit, lipite de suprafaţa sa, arată că obiectul a fost
troeut prin foc. Lăţimea fragmentului cea 0,05 m. Grosimea plăcii 0,002-
0,00~ m. Plăci ornamentale de bronz, decorate în acelaşi mod, s'au găsit
în Caucazul de Sud 25 •
u "Dacia", III-lV, 1('}27-1\!32, p. 33t\; "SLud. şi Cere. de lsLorie Vcclw", 1951,

J' p. 205 şi 208, fig. 2:1. 7.
u "Arta şi Arl.teol.". III, 1()2\J, 3, p. 13 şi urm.
~~ C. Schuchhardt. Alteuropa, 3. Berlin-Leipzig, 1935, p. 281, fig. 159. e-f.
www.cimec.ro
300 MATEHIALE ARHF.OLOGICE
3. Fragment dreptunghiular do tablă de bronz ele 0,014. m pe 0,023 m,

.străpuns de o ţintă de bronz, lungă de 0,018 m (fig. 88, 6). TăiaL probabil
dintr'o aplică mai mare, distrusă pentru a servi ca materie primă. Găsit
printre deşeurile de atelier conţinute în groapa Nr. 350 din parcela XXIX.
(~
Fig.89. - - Fmgmonle de lablă tăiate în Yase de bronz

din secolul III o. n.
4. Aplică mică
pentru centură de piele constituită di11Lr'o placă eJip-
~oidală bombată, lungă de 0,011 m şi lată de 0,009 m, prevăzută cu dollă
ieşituri ascuţite şi îndoite pentru fixare (fig. 88, 4). Asemenea ornamcnLC',
cuuoscuLe elin epoca hallsLattiană 26 s'au ÎJJtâJ11it înlr'un mormânL deJa
începutul epocii La T(mo dela Poiana 27 . Ele poL data însă şi elin epoci ulter·i-
oarC'.
26 Decbelelle, Manucl. Il, 2, p. SlH şi ur·m., fig. 358.
27 ,.Stud. şi Cerc. de lslorie \'cehe", 1H51. J, p. 209.
www.cimec.ro
S.:\PĂTURILE DELA l'OIE::'i'EŞTI 301
h) V ase de bronz
Numeroasele fragmente patrulatere, triunghiulare, neregulate, ori în

formă de fâşii lungi, tăiate în tablă de bronz (fig. 86, 4, 7-16; 89, 1-U)
şi reprezentând deşeuri de atelier metalurgic, găsite în parcelcle XX, XXII
XXIII, XXV, XXVII, XXVIII, XXIX, şi cu deosebire în groapa Nr. 350
din parcela XXIX, provin dela vase de bronz din epoca romană, probabil
ele import, care au fost distruse pentru a servi ca materie primă la confec-
ţionarea altor obiecte. Unele din aceste fr·agmente provin dela păl'(i carac-
teristice ale vaselor.
1. Fragmente de margini de vase formale din tablă îndoită (fig. 86, 7;
H9. !l).
2. Bu<·ăţi de tablă cu găuri pentru niluri (fig. 86, 11-12 şi 15; ):)9, 7).
Mai multe fragmente ~unt prinse întro ele priutr'un uit cu o floare discoidală
mare de 0,028 m diam. (fig. 88, 1). Alte fragmente ~unt priu~e cu nituri
mici.
Fragment de tablă omată cu două pmtcle reliefate prin procedeul en
repousse (fig. 89, 8).
i; Obiecte diverse
1. Bucată de bronz masiv de formă prismatică, a~cuţilă la un cap prin
batere, ca o daltă (fig. 88, 2). Lungimea O,Ofi5 m, lăţimea 0,01-0,012 m,
grosimea 0,005 m. Probabil lingou.
2. Piesă similară, neascu(Hă, prevăzută Ia un capăt cu o gaură de sus-
pensie (fig. 87, 10). Lungimea 0,073 m, lăţimea 0,007 m, grosimea 0,003
m. JnLrehuinţarea Pttigmatică.
3. Placă de bronz groa~ă de formă romhoidală lunguiaţă, cu o prelungire
subţire la unul din colţurile din mijloc şi cu capetele modelate în formă de
truuchi de piramidă (fig. 87, 12). Luugimea 0,09() m, lăţimea la mijloc
fără pr·elungire) 0,015 m, grosimea 0,003-0,004 m. Tntrebuinţare enig-
matică.
4. Sîtrmăde bronz, subţire de 0,002 m, lungă de 0,12'1 m cu capetele

ascuţite ca la ace, Îll(loită accideulal (fig. 86, 3). Nu este sigură înlrebuiţarea
~a ca ac.
5. Sârmă de bronz lungă de 0,35 m, groasă la mijloc de 0,012 m şi suh-

~du-se progresiv spre capete, care se termină în vârfuri ascuţHe (fig. 86,1).
G. Sârmă de bronz, hlllgă de 0,33 m, groasă de 0,03 m, de grosime uni-
formă, cu eapetele retezate (fig. 86, 2) Toale aceste sârme, notate la Nr.
<'J-6, reprezintă probabil piese de atelier pregătite pentru a fi tran<;formate
In obiecte diferite (brăţări, fibule, verigi, etc.).
www.cimec.ro
j) Bronz brut
In N ariei explorate de noi şi cu deosebire în parcela XVI şi în groapa
Nr. 350 din parcela XXIX, s'au găsit numeroase bucăţi de sgură cu urme
de bronz şi fragmente de bronz topit informe, reprezentând resturi de vetre
care au servit la ateliere metalurgice. Cea mai mare dintre bucăţile de bronz
topit, constituind o massă impură, amestecată cu pământ, nisip, fărâme de
cărbune, patină verde cu urme de paie, de pleavă ori de surcele, prezintă
dimensiunile de 0,04 m pe 0,06 m şi pe 0,065 m(fig. 87,1-6). Nu s'a găsit
in săpăturile noastre niciun creuzet pentru turnarea bronzului.
11. FIER
a) Vârf de săgeată
Un singur exemplar de 0,07 m lungilll;e. cu tub de înmănu5are şi cu

două aripioare lungi prelungite în jos (fig. 90, 1), de tip cunoscut la Poiana
în vremea romană şi comun şi în epocile ulterioare.
b) Pumnal
Foarte ipotetic atribuim această semnificaţie unui mâner plat, lat de
0,075 m, având la o extremitate un fragment de lamă mai lată (fig. 93, 7).
Incovoiat prin rupere.
c) Cuţite
Aceastăcategorie este reprezentată la Poieneşti prin numeroase exem-
plare, întregi ori fragmentare, de diferite dimensiuni, între 0,10 şi 0,17 m
lungime. Deosebim printre ele două tipuri:
1. Cu muchia şi cu tăişul rectilinii, muchia, fiind aproape în prelungirea
neîntreruptă a pedunculului (fig. 90, 10 şi 12).
2. Cu pedunculul îngust, situat la mijlocul capătului inferior al lamei,
cu muchia uşor arcuită şi cu tăişul concav în profil (fig. 90, 11 şi 13).
d) Suie
Un astfel de împungă tor reprezintă o bară de fier subţire, lungă de 0,094 m
cilindrică,ascuţită la un capăt iar la celălalt plată (fig. 90, 7). Câteva
fragmente de bare de fier subţiri, găsite răslcţe, pot fi socotite ca aparţinând
unor obiecte similare.
e) Cuie
1. Două piroane de fier prismatice, unul lung de 0,09 m, cu floarea tri-
unghiulară lată (fig. 90, 5), altul lung de 0,075 m, cu floarea plată produsă
prin lăţirea extremităţii şi cu cuiul încovoiat prin întrebuinţare. Câteva
fragmente provin dela obiecte de acelaşi gen.
www.cimec.ro
·> Cui-cârlig, lung de 0,051 m, cu vârf ascuţit, în patru muchii. îngroşat

la mijloc, cu capătul subţire şi încovoiat (fig. 90, 6).
3. Fragment de obiect de fier în formă de T, cu bara orizontală lungă
de 0,03 m, şi cu fragmentul din bara verticală lung de 0,025 m (fig. 90, 9).
6
9
f
7
4
~
10
11
12
~
13
Fig. 90. - Obiecte de fier din secolul lll e. n.: 1. Vârf de

săgeat.ă; 2. Zăbalc; 3. Pinlcn; 4. Vătrai: 5. Piron;
6. 9. Cuie cu cârlige 7. Sulă; 8. Ţâ(ână :
10-13.,CuţiLe.
Capetele barci orizontale sunt ascu~ite. Poate utilizat ca un cui-cârlig.

Găsit în groapa Nr. 305 din parcela XXVIII.
4. Fragment de ţâţână de uşă, compusă din două bare de fier alătueatc,
terminate la un capăt într'un vârf comun ascuţit, iar la ce l ălalt, într'un
www.cimec.ro
304 MATERIALE ARHEOLOGICE ·
ochiu circular (fig. 90,8 şi 93,4). Incovoiat la vârf. Fragmentul măsoară

0,056 m lungime.
f) Chei
Bară
de fier lungă de 0,194 m, curbată la un capăt pentru manevrarea
încuieloarei de uşă, iar la celălalt, având, pn un plan cruciş, un mic cârlig
de suspensie (fig-. 93,8). Este un tip de cheie simplă, comună în epoca
romană.
g) Broasră
Atribuim ipotelic unui asemenea scop un fragment de cutie lal de 0,06 m,

făcuL dintr'o tablă de fier cu marginile de 0,015 m lăţime, îndoite în sus
(fig. 93, 5). Fundul cutiei este prevăzut cu o ferăstruică dreptunghiulară
de O,OlH m pe 0,004 m, servind probabil la introducerea cheii. A fost găsit,
împreună cu alte fragmente mai mici, 'de tablă de fier, în groapa Nr. 305
din parcela XXVIII.
h) Vătrai
Considerămca atare o bară de fier lungă de 0,031 m, cu o cxlr·emitato

lăţită până la 0,04 m, cu cealaltă, lăţită de asemenea până la 0,02 m, curbată
şi ascuţită ca un cârlig penlru răscoliLul focului din vatră (fig. 90,1).
Găsit în parcela XJJ.
i) Zăbale
1. Zăhale întregi de fier, compuse din două bare lungi de 0,065 m şi

0,07 m, înălţuite la mijloc şi având la extremităţi câte o verigă de 0,051
-0,056 m diam. (fig. 90, 2). Au fost găsite în groapa Nr. ~)();) din parcela
XXVIII.
:2. Piesă scurtă de fier cu două exLremilă~i curhate şi rupte. Probabil
clement de zăhale cu verigi (fig. 92, G). Lungime 0,06 m.
3. Piesă de zăbalc cu două găuri la mijloc şi cu un capăt curbat (fig.
92, 7). Lungime O, 122 m. Tip comun la Poiana.
j) Pinten
Un singur exemplar, scmicircular cu coarda de O, 71 m, cu ghimpe
simplu constituind o proeminenţă conică ascuţită şi cu eapetele terminale
în butoni emisferiei (fig. 90, 3). Unul din capete este rupt. Tipul este foarte.
frecvent în epoca romană.
k) Ţesală
Inclinăm a socoti mai degrabă peutru uzul animalelor ·dceîll pentru al

oamenilor un pieptene de fier găsit în parcela XVII. Se păstrază din el
www.cimec.ro
S,\PkrUIULE DELA l'OIE.\IEŞ'J'f 305
numai mânerul (plat, de formă semici rculară, de O, 11 m lungime şi de 0,055

m înăl\ime, cu o gaură triungl1iulară de suspensie în mijloc) şi fragmente
din dţiYa dinţi (fig. 91, 4).
Di11ţii prezintă o gi'Osime de cea 0,004 m fiecare. IJJ toLa] au fost cea
~3 - ~lt de dinţi.
1) lf ârleţ
Este întrebuinţarea pc care a avut-o, de sigur, o placăj de Jier ~emi
lunara, de 0,18 m lungime şi 0,04-0,075 m lăţime, cu marginea convexă
Fig. 91.- - Obiecle de fier di11 secolul III e. n.: 1-2. Seceri;
3. Gnl'i) de bâriC'\; 4. Tesală.
sub~ire ca un tăiş şi cu marginea internă concavă, îngroşată (fig. 91, 3).

Servea ca gură pentru un hârle~ de lemn 2 s.
m) Sereri
Douăunelte agricole de acest fel au fost găsite în parcelele VIIT şi
XXVI. Una, întreagă, lipsindu-i doar câţiva milimetri dela extremitatea
podunculnlui, măsoară 0,275 m lungime (fig. 91, 1). Lama este de 0,02-
-0,03 m lăţime, iar pedunculul de 0,006-0,01 m lăţime şi 0,105 m lungime.
Cealaltă, mai mică, arc vârful mutilat şi lama îngustă şi puţin mai lungă
2 s Unelte similare pentru săpat pământul sunt frecvente şi în perioada feudală,

cu deosebire în răsăritul Europei: cf. V. Canarache, "Slud. şi Cerc. de Jslorie VechC'",
1950, 11, p. 103-105, unde, la fig. 19,2, este reprodus şi exemplarul nostru dela Poiencşli,
alături de al Lele din secolele X-X!.
20 - Materiale Arheologice -
www.cimec.ro
c. 3553
decât pedunculul (fig. 91, 2). Măsoară 0,23 m lungime, dintre care 0,105
m numai pentru peduncul. Lăţimea este de 0.014-0,0'18 m, pentru lamă
şi 0,009-0,014 m pentru poduncul.
n) Unelte metalurgice
1. Daltă masivă, lungă de 0,25 m, bine păstrată, cu Lăişullat de 0,018 m,
cu corpul în patru muchii, lat de 0,011-0,018 m şi gros de 0,011 m,
cu extremitatea de lovire rotunzită şi plată, de 0,023--0,024 m grosime (fig.
93, 1). A fost găsită în parcela III din N.
2. Piron cu vârful gros, solid, cu
J extremitatea opusă turtită prin lovire
'
1' !\) (fig. 92, 3). Lung de 0,135 m, gr(ls
.,,., d.e 0,006-0,01 m. Pare a fi servit ca
1 r 4
uiîeal tă pentru găuri tul plăcilor de
~
1
"'\
,,
~-,/
-~
metal, iar nu ca un simplu cui.
~~"/
,'·i 3. O bară de fier plată, îngustă, cu
marginile paralele, termiuată într'un
1 .'4;
~
2
pcduncul ascuţit (fig. 92, '1). Prezintă
aparenţele unei pile; totuşi, nu se văd
urme de zimţi. 1ntrebuin ţarea sa poate
fi pusă eventual în legătură cu lucrul
obiectelor de metal. Măsoară 0;188m
1ungime, 0,009-0,014 m lăţime şi
0,005-0,006 m grosime. Dintr'un alt
1
obiect analog nu s'a păstrat decât
e+:::..zl·~~~:w:. _j un fragment dela vârf, lung de 0,093
m (fig. 92, 2).
Fig. !l2. - Obiecte do fior din secolul
1l 1 o. n.: 1-2. Bare prisma tico;
3. Găurit.or pentru metale; 4. Daltă o) U ne/te pentru lemnărie
pentru lomnărie; 5. Fragment de şină
îngustă; G. Piese de zăbale. 1. O întrebuinţare de acest ordin
să fi avut o spatulă de fier, lungă
pare
de O, 178 m, cu un peduncul lung şi subţire şi cu un capăt triunghiular plat,
înalt de 0,078 m, terminat printr'un tăiş transversal lat de 0,031 m (fig.
92, 4). Este, de sigur, un instrument de tăiat de tipul dălţilor, dar subţirimea
sa este mai potrivită pentru lucrarea lemnului decât pentru metale.
2. Bară do fier îngustă, lungă de 0,09 m, provenind dela un obiect de
întrebuinţare enigmatică. Capetele sunt îndoite în direcţii opuse (fig. 93,
6). Unul din capete este lăţit şi terminat într'un tăiş, celălalt rupt, pare a
fi format un ochiu de suspensie. Este posibil să fie vorba de un răşchitor
pentru lucrul în lemn.
www.cimec.ro
SAPATURILE DELA POIENEŞTI 307
p) Obiecte diverse
1. Trei lame plate de fier de forme triunghiulare ori trapezoidale lun-
guieţe, de 0,087-0,135 m lungime. Una se termină într'un vârf ascuţit
îndoit ca un cârlig (fig. 93, 3). Sunt poate piese de paftalo de centuri. Totuşi
nu se văd urme de găuri sau de nituri pentru ataşare.
2. Obiect fragmentar, lung de 0,011 m, de forma unei furculiţe, lucrat
într'o lamă de fier plată. Pedunculul se termină într'un ochiu rotund pe plan
·4 .
--r --
1.
TM,.~',,'
,r
'!: '
,.,~
.i
._,
~t@b -~
1 L,A, 7
L~b
~i
" 1
_:;Jj,...-
Fig. !J3. -· Obiecte de fier din secolul TII e. n.: 1. Dallă melalurgică; 2--3. Obiecte de
întrebuinţări nedeterminate; 4. Ţâţână; 5. Broască (ipotetic); 6. Fragment de răş
chitor pentru tâmplărie; 7. Mâner de pumn al (ipotetic); 8. Chete.
perpendicular (fig. 93, 2). Nu este sigură întrebuinţarea sa ca furculiţă ori

ca un obiect de felul numeroaselor harpagones dela Poiana 29 , absen to în
inventarul cert dela Poienoşti.
3. Fragment de bară de fier curbaLă, provenind poate dela o verigă,
4. Fragment lung de 0,24 m, dela o şină do fior plată, cu marginile
paralele, lată de 0,014--0,016 m, groasă de 0,005-0,006 m (fig. 92, 5).
Nu prezint.ă nicio urmă de gaură ori de niL. A putut avea întrebuinţări
diferite.
5. Diverse fragmente de fier plate, d1iudrico ori prismaticP, de dimen-
simti prea mici pentru a fi concludente.
zo "Dacia", III-IV, 1927--1932, p. 336 şi fig. 112, 1--•L
20 ..
www.cimec.ro
:JOS MATEHIALE AltHEOLOGICE
12. :llO.VETE
In total, am adus deJa Poieneşti ciuci monete întregi (fig. 9'1, 1-:J),
dintre care patru de bronz din secolul III e. Il., descoperiLe în săpătmile
noastre şi una de argint din secolul IV e. rt., găsită mai înainte la suprafaţa
aceleiaşi arii de către locuitori, cu prilejul prăşitului. Niciuna din piese nu
a fost constatată în urne sau în altfel de morminte: toale provin din stratul
de resturi risipite între nivelele de 0,40 m şi 0,80 m. Starea lor de con-
servare este variată, însă toale au putul fi identificate.
Potrivit acestor coustatări, monetcle menţ.ionate apar astfel:
1. Filip Arabul (fig. 911, J) Viminacium. Av.: Buslul împăratului lau-
reat şi dmpat, cu figura îndi'Cptată spre dreapta, şi legenda: IMP (orator)
M (arcus) IVL (ius) PHILIPPVS A.VG (ustus). Hev.: [P:\fS C] OL (onia)
VIM (inacium), iar în exe1·gă: AN V; figură feminină drapală, în picioare, cu
faţa spre stânga, stând între Uit leu în dmapta şi lut taur în stânga. AE.
Diam. 0,028 m. Grosime 0,00'1 m. Greutate 20,73 g. Conserva,.e mediocră.
Cf. B. Pick, "Die antikon Miinzen v. Daden u. Moesien'', I, 1, p. :39, Nr.
100. A fost găsită în parcela XVI.
2. Filip Arabul (fig. !H, 2) Av.: Bustul laurf'at şi drapat al împăratu
lui cu faţ.a spre dr·oapta; legenda: A YT okeoc·nup M. JOY (J.) (LOS)
<l>LAL7t7tOc; nov.: MHTPO [ .... ], iar Îll exet·gă urmele unei legende neclare;
figmă culcată 'pc jumătate, drapată, ţ.inând în mâna dreaptă o trestie sau
o altă plaută asemănătoare cu două rânduri do frunze. AE. Diam. O,(l22 m.
Greutate 3,51 g. Sta !'Ca de conservare mai degrabă rea. Nu se poate preciza
numele oraşului caro a bătut monota. A fost găsită în parcela XVII.
3. Trebonianus Gallus (fig. 9!t, 3). Lamsacus. Av.: Bustul laureat şi
dmpat al împăratului, cu faţa spre dreapta; legenda: A YT (oxpoc-rwp)
K (ocwc;) OYIB (Loc;) TP (e:~wviocvos) fAAi\OC. Hev.: Zeiţa Athena, dra-
pată, cu coif şi scut, stând în picioare şi ţinând în mâna dreaptă o Nike cu o
cor·oană; legenda: AANY AKHQN. In dreapta: EII T CTP (oc-r~yov) COCCJOY.
Lamsacus AE. Diam. 0,0225 m. Grosime 0,0015 m. Greu tate 6,08 g. Conser-
vare bună. Cf. Head, "Hist. Num", 2. p. 531; Wt·oth lk Mus. CaLai. Mysia",
p. 89, Nr. 90. Găsită la nivelul do 0,80 m, în parcela XVI, nu departe de
piesa descrisă mai sus la paragraful 1.
It. Numele împăratului indescifrabil (fig. 94, 4). Av.: 13ustul unui îm-
părat drapat cu faţa spre dreapta. Urme ilizibile ale unei legende incom-
plet impr·imate. Rev.: Cal păscând, cu capul spm dreapta; sus legenda
COL (orlia) AVG (usta). In oxergă o legendă indescifrabilă. Bătută poate
de colonia romană din Asia Mică Alexandria Troas. AE. Diam. 0,0204 m.
Greutate 8,62 g. Conservare slabă. Mionnet, II, 640; id., Suppl. V, 508
www.cimec.ro
S;\ l' ĂTLiH ILE DELA POIENEŞTI 309
şiunu. Găs ită în mijlowl parcelei XXIX, la nivelul de 0,40 m . D eşi numele
împăratului r e prezentat este necunosc ut, parti cu l al'ităţilc mon etei indi că
jumătatea secolului III e. n.
5. Constantius II (fig. 94 . 5). Av. : Bustul drapat ş i diademaL al împă_
ratului cu faţa spre drea pta; lege nda : D (ominus) N (oste r) CONSTAN
Filg. 94.- Monctc ron:ane clinscco-

lul JTJ-. JV e. n. : 1 - 4 . Bronz ;
5. Argint. 1- 2. Filip Arabul; 3. Trc-
bon ia nu s Gallus; 4. Indescifrabil ; se-
co l 11 I c. n.; 5. Constan tius II , anul
354 e. n .
[tiu] S P (ins) F (elix) AVG (ustus) . Rov.: Co r·oa n ă de lauri având î n[mijl oc
pe patru eânduri in s cripţia : VOTIS XXX MVLTIS XXXX ; în exergă ,
legenda S IRM (ium) . Datează astfel din anul 354 e. n. Coh en, 2, 342. AR.
Diam. 0,021 m . Starea de con servare bun ă ; o mi c ă bu cată din margin ea do
sus din deeapta, cupeinzâ nd litere le 1 V din CONST AN TIVS a fo s t ruptă
cu pri lej ul descoperirii mon etei do către un locui tor. A fost gă s ită în partea
deS a s taţiunii. In a ceeaşi parte, tot cu prilejul lu cră ril or agricole, acelaşi
locuilor a mai descoperit , în 1936, o pie s ă id ent i că pe caro a publicat-o
C: . Ci hoda eu în "Arta ş i Arheologia", 13- 14, 1937- 1938, p. 55 ş i fi g. 57- 58.
Cu acelaşi prilej, C. Cihodaru a mai publicat şi o altă pi es ă do argi1 1t,
dela Otacilia S evera (soţ i a împăratului Filip Arabul) , găsit ă de aseme nea
în s taţiune.
Este de observat c ă, dintre monoLelo co11 s talale până acum pc Măgura
dela Dea lul Teilor , cele mai re ce nte da tează dela mijlocul secolului IV e. n. ,
din ul timul dece niu al domniei împăeatului Co nstantius. Celelalte piese,
www.cimec.ro
cu un secol mai vechi, se grupează în intervalul dintre anii 244 şi 254

când au domnit Filip Arabul şi Trebonianus Gallus. Chiar împăratul nei-
dentificat de pc maneta descrisă la paragraful 4 este, după toate semnele,
din acelaşi timp. Trei dintre aceste manete, două cu inscrip(ii greceşti şi
una cu inscripţie latină, au fost emise de cctăp autonome. Cum Trcbonianus
Gallus este ultimul împărat sub care aceste cetăţi mai bat manete, asemenea
piese, deşi de bronz, trebue să fi avut o circula~ic destul de îndclungală,
ne mai fiind înlocuite cu altele.
O a şasea manetă de bronz (fig. 300, ~,302, 1) singura găsită în mod cert
într'un mormânt, fiind topită îu urma trecerii prin focul incinerapei este
complet ilizibilă (cf. mai jos, la mormântul Nr. 288).
D. NECROPOLELE
L DESCRIEREA l\IORMINTELOR
In săpăturilo noastre din 19~9, în cele 29 de parcolo explorate, am

descoperit în total 138 de morminte, dintre care 115 do incinera(.io şi 23 de
inhumaţio. In acest număr total sunt cuprinse toate mormintele care au
putut fi determinate fie in situ, prin schelete sau urne, fie prin resturi de
oseminte umane răsloţ,ito ca urmare a unor distrugeri ulterioare. Insă, luând
drept criteriu pentru definirea unui mormânt numai prezenţa osemintclor
umane, nu am considerat în cifra menţionată niciunul din obiectele ori cio-
burile găsite izolat, chiar dacă provenienţa lor funerară, ca resturi de mor-
minte nimicite, era înafară do orice îndoială.
Precum am arătat mai sus, la capitolul consacrat descrierii săpăturilor,
mormintele au fost înregistrate laolaltă cu toate celelalte fapte constatate
(vetre, gropi, pietre, obiecte izolate, etc.), în ordinea descoperirii lor, fără
clasificare. Ca atare, numerele cu care figurează în jurnalul de săpături şi
pe planul din planşa II nu sunt la rând, ci ordinea lor aritmetică prezintă
dese lacune, cu numere care se referă la alte categorii de cazuri descoperite.
De pildă, Nr. 344, dat unei urne funerare, nu înseamnă că s'au găsit în săpă
turile noastre 34~ de morminte, ci numai că acea urnă reprezintă al 344-lea
fapt înregistrat, după urna Nr. 343, după scheletul Nr. 342, după perla
izolată Nr. 341, înainte de stratul de vălătuci şi cioburi Nr. 34.5 şi înainte
de scheletul Nr. 346.
Pe de altă parte, parcelele săpate nu au o numerotare contiguă, dela
un capăt al staţiunii la celălalt, ci au fost numerotate în ordinea explorării
lor, ordine motivată mai sus la capitolul, descrierii săpăturilor. De aceea,
se înţelege că numerele de înregistrare ale mormintelor, ca şi ale celorlalte
descoperiri, nu pot sugera nici ordinea lor în spaţiu. Astfel, avem de pildă,
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI :llt
la rând, mormintele Nr. 144-154 şi 157 în parcela XVIII din partea de

N a staţiunii, apoi urnele Nr. 163, 164 şi 168 în parcela XIX din partea
deS, pentru ca Nr. 178 să fie dat iarăşi unei urne din parcela XVIII, iar Nr.
180-181 să apară din nou printre mormintele din parcela XIX. Această
ordine se explică prin lucrul concomitent în cele două parcolo situate la două
extremităţi opuse ale ariPi explorate, dar trece peste continuitatea ordi11ii
mormintelor pe teren. Această continuitate va putea fi reconstituită do citi-
tor, la nevoie cu ajutorul planului din planşa Il.
In descrierea care urmează, mormintele descoperite de noi în 1949
sunt prezentate în ordinea discoutinuă a numerelor cu care au fost îmegis-
trate pc şantier. Cu excepţia a patru morminte (Nr. 178 din parcela XVJIJ,
Nr. 230 din parcela XXI, Nr. 235 din parcela XXIII şi Nr. 282 din parcela
XXV) această ordine coincide şi cu ordinea parcclclor. La fiecare mormânt,
după primul număr, care este acela al ordinii din prezenta descriere, dăm,
subliniate şi numerele discontinuo ale primei înregistrări de pc şantier.
Cu numerele din această ultimă categorie sunt citate mormintele în Lot
cuprinsul lucrării do faţă.
PARCELA 1
Niciun mormânt.
PARCELA II
1. Mormânt de incincraţic, înregistrat pe plan fără număr. Nivelul
fundului la 0.80 m. Distrus în mare parte. Nu s'au găsit decât cioburile
cu totul incomplete ale umei şi fărâmăturile de oase calcinate conţinute,
Fig. 95. -- Parlca superioară

a urnei negre primitive din
parcela II. Epoca La Ttme
(secolul II-I în. e. n.).
fără niciun alt obiect. Urna este de pastă primitivă neagră, lucrată cu mâna.
Capacul urnei, din care s'au păstrat de asemenea câteva fragmente, prezintă
aceeaşi tehnică dar este de coloare brună-cenuşie. Formele urnei şi capacului
nu se pot reconstitui, dar sigur putem spune că este vorba de o urnă cu umăr
larg şi cu gura strânsă (fig. 95) şi de un capac comun în formă de strachină.
PARCELA III
2. Mormânt de inhumaţie, înregistrat pe plan fără număr. Schelet întins,

cu faţa în sus, braţele întinse pe lângă şolduri, orientat NE-SV, cu capul
www.cimec.ro
3 12 l\1 A'f ERIALE A RHEOLOGJCE
la SV (fig. 96). Nivel 0,80 m. S ta rea de conservare, bună. Lungimea cea

1 ,70 m . Dantura bin e p ăs trată , cu e x ce pţia unui molar cariat. Niciun obiect.
Totuşi, după aspectul oaselor şi dup ă poziţia sa es te vorba de u .11 schelet aJI ti e.
3. Mormânt de incinerare cu cuptor, înregist rat pe plan fără mnn ă r .
Co ns t ă dintr 'un c up tor circular de 2,30 m diam. că ptuşit cu un pere te
probabil emisferi c de vălătuci a mestecaţ i cu paie (fig. 97). Jn ă lţimE'<t rea
1 m. Partea s upe ri oa ră a fost dis trusă ulterior . Vatra, bi ne co n sc vval ă,
a fos t d esco perită la nivelul de 1,50 m . P e vatră se afl ă_ UJI schelet umau cu
oase le calcinate, î ntins, lun g de ce a 1,70 m , cu faţ. a în sus, cu braţele Îtlliti !'C
pe l â n gă şold uri, orientat NV-SE, cu capul la SE . Oase le mi ci dela ext remi -
tăţi le pi cioa relo r era u co mplet COJl s um ate de foc. La şo lclul s tân g al schele-
Fig . 9fi. - Schcle Lul inhum a L din parcola 111 . Probab il scr ul iil
1 IJ -- 1V c. n .
tulu i , de-a-lun gu l co apse i, se a l'la o s padă de fi er (l'ig . 98), a că rei desc ri e re

urm ea z ă la capitolul tipol ogie al ne c ropolelor. Lâ n gă s pad ă s' au găs it
patr usl?rezece vftrfUI'i de s ăgeţ i de b ro nz cu trei tăi şuri , ele ase menea desc ri:-e
mai jos la ca pitolul me n ţ i onat (fig. 99). Nu s'a mai găs it tli c.itlll al t ob iect .
S ub sch ele t , pe vatra cuptorului , p ă m â ntul ars or<t des tul de p11ţin , pc o g ro-
s ime do cel mult 0 ,05 m; p ă tura de p ă m ~ n t ars de pe p e reţii l atc rali era (' U
mult mai gmasă. Fe nome n ex plicabi l , dogoa rea c uptomlui radiiml în chip
firesc cu mult mai pute rni c î n s us decâ t Îll jos. S uprafaţa vetm i , s ub o:-e mi11te,
preze nta u 11 strat n eg ru foarte s ubţire, răma s dela că rbu n ii lem 11 clo r c u ca re
c uptorul fu sese î n că lzit. Ce nuşă provc 11incl dela aceste lem11 e s' a găs i t pu(i11 ă.
Buc ăţ ile de vă l ă tu c i din că ptu şc al a pe rel;il o r pnrtau urm e el e pari, Cl'l'a ce
d o ve d eş te că aceşti vă l ăt u c i fu sesCI'ă fixa(.i printr ' un eşa fo d a j sumar.
Ne pu te m imag in a in c ineraţ. i a î n acest c upto r î n m odul urm ător. S'a
s ăpat o groap ă pot ri vit de mare , s'a co ns t.ruit c upto rul , a fo s t apo i î n că l zit
in te ns şi, dup ă ce a l'ost bine c urăţ it de ce nu şă ş i t; ă rbuui , s' a i11 tl'Odu s cadavru!
cu îndemânare pe vatra în c in să, cu ajutoru l u11 or ut1 elto potrivitr , ş i a fost
l ăsat să se consum e pc 1tJ ce tul la dogoarca că lrlllrii. Apoi, dup ă ce c upto rul
www.cimec.ro
s.:\PĂTURILE DELA POIE~EŞTI 313
s'a rărit, totul a rost astupat cu (ări\nă. In re priveşte această ultimă ope-
ratie, nu pulem şli dacă înainte de a se arunca (ărâna în groapă cuptorul
a rosl dărftmat peste resturile radavrului incinerat sau dacă dări\măturilc
pe rare k-am constatat reprezintă eferlul presiunii dela supr-afa\a solului
Mormântul- cuptor
din parcela m
il
Fig. !J7.-
ori al 111101" dislrugeri mai rcccnle. Fapl osle di, pf111ă la nivelul de cea O,:JO-
O,GO m, am conslatal asemenea distrugel"i datorită lunăl"ilor pentru plan-
tarea viei şi a lizicmi de salcâmi de deasupm parrclei ITI. ])p allld, l"ll pri-
lejul arl'slor lucrăf"i a Şi rost Sl'mnalală pentru prima oară prezen(a CUptorului.
}'ig. 08.-- ~pada dl' fit'rdinmmJnfllllul-cuplor!lin.JHll"l"l'ln III, sPcolpJe IY--111 în. l'. 11.
lnrinl't"aJ·ea 1111 a fosl dcsăvftrşilă. Atmosfera înrim:ă din inll'riorul

cuptorului nu a fost destul de pulei'llică sau 1111 a \lural îndeajuns prnlru a
consuma cadavru! în întrl'ginw. Cea mai mare parte din oasele schdl'lului
nu au fost pătr·u11st' romplcL de dildură, ri şi-au păstrat consislen(a, fomwk
şi dimensiunile. l>e asemenea, .-âdmile de săgeţi de bronz şi spada tk fi(•r.
www.cimec.ro
314 MATERIALE ARHEOLOGICK
aflate asupra scheletului, deşi se vede că au suferit o trecere printr'o tempe-

l'atură ridicată, nu prezintă urme de topire, aşa cum se obser.vă adesea la
obiectele de metal din celelalle morminte, cu urne al căror conţinut provine
dintr'o incineraţie pe rug, în aer liber.
Mormântul cuptor din parcela III este singurul în acest gen constatat
până acum la Poieneşti. Iar în restul ţării nu se mai cunoaşte decât un singur
2 3 4 5
. • j
G
'.
• • 8 9
10
• 11.
'
12 13.
Fig. 99. - Vârfuri de săgeţi de bronz de tip "scitic", găsite în
mormântul-cuplor din parcela III. Secolele IV --III în. e. n.
caz analog, descoperit în săpăturile din acelaşi an, 1949, dela Zimnicea ao
şi datând dela sfârşitul Hallstattului şi dela începutul epocii geto LaTime II
(cea secolele IV-III în e.n.). Inventarul găsit asupra schcletului din cup-
torul dela Poieneşti aparţine aceleiaşi epoci. Acest cuptor reprezintă şi sin-
gurul mormânt intact mai vechi decât cele două necropole continue din
La Tt'me 11-111 şi din secolele III-IV e.n.
Inventarul mormântului, constând diu arme, dovedeşte că scheletul
aparţine unui războinic. ~ceastă constatare este întărită şi de statura voinică
a defunctului care trebue să fi avut o înălţime ceva mai mare decât cei
ao "Stud. şi Cerc. de Istorie Veche", 1950, 1, p. 98.
www.cimec.ro
1,70 m, pe care îi prezintă lungimea scheletului său. Incineratul din cuptorul

analog dela Zimnicea era de asemenea un războinic şi de asemenea era în-
mormântat cu capul spre jumătatea S a busolei.
·•. Fig. 101.-- Capacul urnei precedcn·

te: cenuşiu de tehnică superioară.
Fig. 100. - Mormân~ul Nr. 1. Urnă

porQasă primitivă. Secolele III-IV Fig. 102. - Mormântul Nr. 3. Urnă neagră
e. n. Tradiţie getică. primitivă. Secolele 11-·I în. e. n.
PARCELA IV
Niciun mormânt. Parcela se află în mare parte pe spaţiul săpălu
rii A. Cihodaru 1936.
PARCELA V
Niciun mormânt.De as~menea jumătate din parcelă a fost săpată în 1936.
PARCELA VI
4. Mormântul Nr. 1. Incineraţie. Nivel 0,60 m. Urnă constituită
dintr'o oală poroasă, primitivă, de tip Poiana IV, cu buza uşor răsfrântă
şi cu brâu orizontal pe umăr, format dintr'o serie de mici piramide în relief
www.cimec.ro
JlG 1\fA'l'EHIAI.E \fUIIWLOGICE
(fig. 100). J naltă de 0,25 m; diam. pi'tnterelui de 0,1/{i m. Bine conservată.

Deasupra un capac cenuşiu de tehnică "uperioară, de tip Lftrziu (fig. 101),
inalt de O,OG(i m şi de 0,173 m diam. Inăuntrul lll'nei "e afiaH numai rragmenle
de oase ralcinate fără niciun aH obiect. Esle ;.;ingurul mormftnt gă"il pâni\
Fig. 10•1. -·- lllorm;înLul

1'\r·. :). Perlă de aur elin
urnă.
.,,
i
j
2
j
2
j
Fig. lO:l. --- :\lmmfmlul l\r. :;, Obiecle din urniî: Fig. 105. - :'llonnftnLul
1-2. Perle de ~lielă albă, conlintmd în structura 1\'r. :J. Fragmente ele fibult·
lor câte o pojghiţă de aur; :3.· Conglomerat de La TP.ne 11 dl' fier, cu sfer'l'
oase calcinate, rugimi dP fier ~i pel'ic dl' ~~iri it. de bronz.
acum la Poieneşti cu ·urne de acest lip. Datează loluşi dela îneepulul epocii
migm\iilor, ca şi mormintele !'Il urne excl11siv de tehnică superioară.
5. llionruîntul Nr. 3. lneinera(ie. Nivel O,~G m. Urnă primiliYă
neagră mală, lucrală eu îngrijire eu mftna, fără ornamente, <"Il gură slrftmUi,
simplă, c11 umăr aceenlual (l'ig. 102; 351, 5). lnallă de 0,2:JH m, eu diarn.
ptmtecelui de 0,263 m, al gurii de 0,145 m. In urnă, oase umane arse, mărgek
de sticlă ale unui colier bogat, o perlă de aur şi resltll'ile foarle distr11se ale
unei eatamme de fier şi a două fibttle de fier.
Mărgelele sunt de sticlă albă transparentă, devenită sidel'ie mală prin
oxidart', au o l"ormă "implă de segment cenlral de sl"eră şi dimensiuni diferite,
www.cimec.ro
S.\1'.4-TURILE DELA POIENEŞTI 317
w uH diam. de 0,002- 0,009 m (fig. 103, 1-2). Sunt în total pesle 120.
U mar-e par-te diH ele prezintă mflexo aurii ca rezultat al existe11ţei în structura
lor a unei foiţe de aur. Unele mărgele, în urma trecerii pri11 focul rugului
de incinora!ie, s'au lipit do bueă(.ilo de oase calcinaLe şi de fr-agmentele
1
1
1
~~
~
1
1
--·'---~~~~------...J
Fig. 107. -- \'a<> opaiţ poro~
primiti\·, servind decapae peutru
urna precedentă. Tradi\ic gcticiî.
~~
,,
...
'
Fig. 106. - Urnă cenuşie de tehnică Fig. 108. - Mormântul Nr. l!L
superioară. Sec. ITI-IV e. n. Fi bulă de fier de tip La Tene l 1.
obiectelor de fier asociate în a căror rugi11ă se găsesc prinse (l'ig. 103, 3).
Perla de aur, de 0,006-0,007 m diam., constă dintr'un fi1· prismatic
gros de 0,002 m, tors şi învârtit într'o spirală cu o singură spiră (fig. 1011).
Făcea parte probabil, ca piesă mediană, din colierul mărgelelor de sticlă.
Cele două fibule de fier menţionate aparţineau tipului La Tene II cu
sfere de bronz pe arc. Di11 ele nu s'au mai păstrat decât fragmentele din spre
picior cu câte două din sferele de bronz (fig. 105, 1-2).
In umă se mai aHau şi cioburile capacului, fărâmale prin presiunea
transmisă dela suprafaţa terenului. Capacul consta dintr'un recipient de lut
negru, lucrat cu mâna, in formă de strachină, cu buza uşor strânsă spre in-
terior. Era aşezat peste urnă, cu fundul în sus.
www.cimec.ro
PARCELA VII
Niciun mormânt. Parte din suprafaţa acestei parcele a mai fost explo-
rată în 1936.
PARCELA VIII
6. Mormântul Nr. 11. lncinera(ie. Nivel 0,80 m. Umă cenuşie de teh-

nică superioară, largă, sferoidală,cu buza răsfrântă orizontal, cu dungă în
relief pe gât. Inălţimea 0,245 m, diam. pântecelui 0,22 m (fig. 106). Spart
prin presiunea dela suprafaţa solului. Inăuntru se aflau numai oase umane
arse, fără niciun alt obiect. Capacul consta dintr'un opaiţ primitiv, poros,
tronconic, din care nu s'a mai păstrat decât fundul plat, simplu, de 0,065 m
diam. (fig. 107). Acest vas era aşezat peste urnă, cu fundul în su~.
7. Mormântul Nr. 14. lncineraţie. Niv~L0,60 m. Urnă primitivă, lucrată
cu mâna, de pastă neagră brună. S'a păstrat numai fundul plat. Din conţinut
de asemenea nu s'au găsit decât câteva fragmente de oase umane calcinate,
fără vreun alt obiect. Mormântul a fost distrus cu prilejul lucrărilor
agricole.
PARCELA IX
8. Mormântul Nr. 19. lncincraţie. Nivel 0,85 m. Urnă mare neagră,

lustruită, primiti vă, de formă largă şi joasă, cu buza uşor răsfrântă şi faţe
tată. Spartă prin presiunea dela suprafaţa solului. Buza rasă de plug. Tortiţă
cu margini concave lângă buză. lnălţimea cea 0,23 m; diam. maxim cea
0,39 m. Capacul, constând dintr'o strachină de aceeaşi tehnică, cu buza
de asemenea faţctată, a fo>'t complet fărâmat de plug, în peste o sută de cio-
buri mărunte. In interiorul urnei, oase umane arse şi frag-mentele deterio-
rate ale unei fibulc de fier de tip La Tt'me II, de 0,145 m lungime, cu arcul
lung uşor curbat, cu apendicele piciorului întors pe deasupra şi prelungit
mult pe lângă arc, de care se prinde în apropiere de resort, printr'un nod
spiral (fig. 108).
9. ""formântul Nr. 22. Jncincraţie. Nivcl1,10m. Urnă de tehnică superi-
oară, roşie, cu pereţii vopsiti cu roşu, înaltă,ru gâtui strâmt, buza răsfrânLă
or-izontal (fig. 109-110). Măsoară 0,42 m înălţime, 0,22 m diam. pântecelui,
0,118 m grosimea gâtului, 0,198 m diam. gurii. Deasupra, drept capac,
tiC află o pateră, de aceeaşi tehnică, vopsită cu roşu şi în interior şi în exterior,
cu pereţii gurii verticali, cu buza îngroşată uşor (fig. 111). Măsoară 0,065 m
înălţime şi O, 15 ni diam. Era putiă peste urnă cu gura în l:lUS. Urna, ca şi
capacul, s'a păstrat foarte bine. Urna conţinea numai fl'agmcnte de oa8e
calcinate, fără niciun alt inventar. '
www.cimec.ro
10. Mormântul Nr . 26. In cine raţie. Nivel O, 75 m. Urnă neagră, de fac -

tură primitivă, cu pereţii lustruiţi, p ăstrată relativ bine, de tipul comun:
larg, cu buza faţetată şi cu o mi că tortiţă sub buză (fig. 112). Mă soa ră 0,1.4 m
înălţi me şi 0,23 m diam. Capacul, el e aceeaşi tehnică, în forma unei s trăehini
mai largi decât gura urnei. Se afla aşezat cu fundul în sus. Urna conţinea
oase calcinate şi resturile distruse ale unei fi lm le de fier din care nu s'a
păstrat mai clar decâ t un fra gment din arc . Tipul să u nu se poate preciza.
Fig 109. - Urnă roşie de tehnică superi-

o ară, in situ . Sec. Il I - IV e. n. Fig. 110. - Urna precedentă.
PARCELA X
11. MormântulNr. 31. I ncineraţie. Nive l 0,75m. Urnăcenuşiedetehnică
superioară, înaltă, cu gât strâ mt ornat cu o dungă orizoiJt a l ă în relief (fig.
114-115) . Gura probabil cu buza răsfrântă orizontal, lip seşte complet,
fiind rasă de plug. Vasul mă soară, în starea în care s' a păstra t, 0,39 m înăl
ţime; diam. pântecelu i 0,25 m, al gâtului 0,11.3 m. Capacul , foarte fărâmat ,
constă dintr'o strachină l argă, de aceeaşi Lelmică . cu buza răsfrântă orizontal,
înaltă de 0,1.5 m ; diam. 0 ,26 m . Era aşezat cu fundu l în sus (fig. 113). Urna
con ţ. i nc numa i oase arse, fără niciun obiect de inventar.
www.cimec.ro
:)20
fi g. tl1. - Morm â ntul r\ l". 22 .

l'ato r ă ro ş ie de te hni că s uperi-
oa r ă servind de ca pac urn ei
precedente.
Fig. 11 2. - - Mormântul N r. 26. U rn ă n eag r ă

primiti vă . Soc . I l-· 1 în. o. n .
Fig . 11 3. - Morm â ntul Nr . ::\1·
l) rn ă cenu ş i e de t e h n i căs u prr i-
oa r ă, in situ.
e <...:...--::.-= =---=--= .::. =-7

, ,-;~
,,
,r
...---..~--- ·---f
1
1
1
1
1
~-
~
1
1
1
1
1
r
1
1
1
...........-......·===--- - - -f
Fi g . 11L\ .- lJ rna pr·eco d o 11t ă . Sorolul ll 1-- IV Fig. 115. - Aceea ş i um ă ..
r . n ..
www.cimec.ro
SĂPĂTURJLE DELA POIENEŞ'l'l 32t
12. Mormântul Nr. 33. Incineraţie. Nive l 0,70 m. Urnă roşie (le acelaşi
tip cu urna cenuşie precedentă (fig. 116). Măso ară 0,42 m înălţime, 0,255 m
diam. pântecelui, 0,117 m grosimea gâtului. Buza, răsfrântă orizontal,
a fost parţial deteriorată de plug. Deasupra se află un capac cenuşiu de
tehnică superioară, spart în câteva fragmente (fig. 117), de 0,047 m înălţime
şi 0,138 m diam. Urna conţine exclusiv oase calcinate.
Fig. 117.- Capacul urnei preceden-

te, ceuuşiu , de tehni că s up e rioară.
Fig. t16. - Mormântul Fig. t18 . - M0rmântul Nr. 34. Frag·

Nr. 33. Urnă roşie de tehnic ă ruent de brici de fier . Secolele I I - 1
super ioar ă .
în. e. n .
13. Mormântul Nr. 34. In cineraţie . Nivel 0,80 m. Urnă neagră de tehnică
inferioară, lus truită, tip comun, cu două tortiţe sub buză. Măsoară cea
0,19 m înălţime, 0,25 m diam. gurii. Capacul de aceeaşi tehnică, prevăzut
de asemenea cu două tortiţe sub buză, are un diam. de 0,34 m. Urna con-
ţinea, înafară de oase arse, un fragment de brici de fier, de 0,10 m lungime
şi 0,043 m l ăţime (fig. 118), şi resturi!~? incomplete ale unei fibule de fier
de tipul La Tene II.
14. Mormântul Nr. 35. Incineraţie. Nivel 0,60 m. Distrus de plug.
Din urn ă , au r ămas puţine cioburi dela fund, foarte fărâmate. Urna neagră,
lus truită, ca şi cea din mormântul precedent. Din capac nu s'a păstrat nimic.
Inafară de cioburile urnei s'au mai găsit câteva fragmente de oase arse şi
o fibulă de fier cu resort în form!l de arbaletă, lung de 0,048 m. Arcul este
simplu, aproape re ctiliniu (fig. 119). Piciorul fibulei nu s'a păstrat.
www.cimec.ro
1\L\TERL\LE AHfiEOJ.OGICE
PARCELA Xl
15. Mormântul Nr. 36. lncineraţie. Nivel O, 70 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară, de cea 0,40 m înălţime şi 0,34 m diam. Spartă de plug. De formă
înaltă, analoagă aceleia din mormântul Nr. 22 din parcela IX. Gura lipseşte
(fig. 120). Capacul de asemenea fărâmat, constă dintr'o strachină largă
de aceeaşi tehnică, de pastă cenuşie mai închisă, pusă peste urnă, cu fundul
în sus. Gura capacului lipseşte. In interiorul, urnei înafară de oaselecaki-
{;;.~=-=----====
\\
== ===-.:
1
..:l
,. 1
,: 1
J,l '
f _ _ ,,~ \
1
1
1
1
',1
1
~
~
Fig. 1 Hl. -- :\'lormfmLul Nr. 3:-i. '1

Fi bulă dP fiPr. Probabil secole\C'
11--1 în. C'. 11. 1
1
1
L ___ _
Fig. 120. --:\lorrnântul Nr. 36.
l.lruă r.enuşie de tehnică supr-
rioară. Secolele 111-IVe. n.
nate, s'au găsit piesele unui şirag de măr·gcle şi de piatră de sticlă, întregi
sau fragmentare, câteva fragmente de coral şi o perlă de argint cu filigran.
Sunt iutacte patru perle de piatră albă mată, mari, sferoidale, turtite,
măsurând 0,017-0,02 m diam., şi având în mijloc o gaură largă de 0,006-
0,008 m (fig. 121, 1). De asemenea s'au păstrat fragmentele unei perle diu
aceeaşi materie, de formă cilindrică.
Perlelc de sticlă suut to_l!lite din cauza trecerii prin focul ineineraţiei.
Nu s ·au păstrat docil t fragmentele mămnte ale unor perle transparente
de coloare galbenă-limonie şi de coloare trandafirie. In bucăţile topite se
disting şi urme de pede de pastă roşie opacă şi albastră închis.
Printre fragmentele de coral se distinge unul mai mare tăiat într'o
ramură groasă de 0,009-0,012 m, pe o lungime de 0,019 m şi cinci bucăţi
mai mici, groase de 0,004-0,007 m şi lungi de 0,016-0,021 m (fig. 121,2).
Prin calcinare, coloarea sa roşiatică s'a transformat într'un cenuşiu închis.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI ~23
Este ceea ce se obser·vă Ia toate perlele din această substanţă găsite în săpă
turile noastre dela Poieneşti.
Perla ,de argint, delicată prin natura sa şi devenind şi mai fragilă în
urma trecerii prin foc, nu s'a păstrat decât în şase fragmente, insuficiente
pentru o reconstituire completă, dar deajuns pentru a ne da o idee despre forma
întreagă a obiectului (fig. 121, 3). Acesta constă dintr'un cilindru de 0,015 m
înălţime şi cea 0,014 m diam., cu mar;ginile uşor strâmta te, format dintr'o
tahlă subţire de argint, ornată Ia mijloc cu cercuri împinse prin batere
•• 1 .J~
~~'
3
Fig. 121. -· !\lormântul Nr. 3(). Obiede din urnă: 1. Perle de calcedo-
niu; 2. Perle de coral; 3. Fragmentele unei perle în filigran d~ argint.
(en reponsse), iar pe margini, prin câte o bandă compusă din câte patm
striaţiiorizontale de filigran. Fragmentele sunt acoperite cu o patină neagră
violată, caracteristică argintului care a trecut prin foc.
PARCELA Xll
iG. Mormântnl Nr. 3!J. Incineraţie.

Nivel 0,75 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară. Fărâmată prin presiunile dela suprafaţa terenului. Este de fapt
o amforă înaltă cu fundul plat înconjurat de o margine groasă, cu gâtui
strâmt şi buza îngroşată şi U!i'Or răsfrântă şi cu cele două toarte prinse de
gât şi de umăr, plate, lungi de 0,12 m şi late de 0,034 m (fig. 122-123).
Urua întreagă arc o înălţime de 0,426 m şi diam. pântecelui de 0,21 m.
Pe gât şi pe umăr este decorată cu pat.ru motive în formă de frunze de brad
21 "
www.cimec.ro
dispuse vertical, lucioase, produse prin apăsarea unui beţigaş pe pasta încă
nearsă a vasului. Drept capac, era acoperită cu un vas poros simplu, de
tehnică primitivă, de tipul "opaiţ" obişnuit la Poiana, tronconic, cu gura
largă şi cu o toartă (fig. 124). Din acest vas, cu diam. fundului de 0,055 m,
.
~
~
l
1
1
1
1
-~J
Fig. 123. -Aceeaşi urnă. Deco-
rul în ,.ramuri de brad" ~:;ste con-
stituit din linii lucioase.
}' ig. 122. - Mormântul Nr. 39. Urnă Fig. 124. - Fragment de vas-opaiţ
cenuşi e de tehnică su per ioar ă. Seco· pnmitiv poros, de tradiţie getică, ser-
lele III-IV e. n . vind de capac pentru urna precedent.ă.
lipsesc gura şi toarta. In urnă, s'au găsit oase calcinate şi următoarele obiecte:
câteva perle de sticlă şi de coral, o verigă de bronz cu pandantive şi o fibulă
din seco lele III-IV e. n.
Perle le de sticlă sunt în număr de cinci: una cilindri că de pastă roşie ,
opacă, de 0,014 m lungime şi 0,006 m grosime (fig. 125, 5); două plate,
patrulatere, din aceeaşi pastă: una intactă de 0,013 m lungime, 0,009 m
lăţime şi 0,006 m grosime (fig. 125, 3-4), şi alta, deformată prin ardere;
www.cimec.ro
un fragment de perlă, plată, de pastă brună opacă foarte sfărâmicioasă şi

două fragmente mici ale unei perle de coloare albă-albăstruie.
Pericle de coral sunt tăiate în ramuri brute, nefasonate, lungi de 0,028 m
în medie (fig. 125, 2).
Veriga, de 0,012 m diam. constă dintr'un fir subţire de bronz, cu cape-
tele petrecute şi răsucite în spirală unul în jurul celuilalt, particularitate
.1
Fig. 125.-.Mormântul Nr. 39. Obiecte din urnă: 1. Pandantiv(de

bronz; 2. Fragment de cornl; 3-5. Perle de sticlă~ roşie mată.
caracteristică epocii romane. Pe inel sunt înşirate

trei pandantive în formă de baghete cu 'ochiuri
la ambele capete, lungi de 0,019-0,022 m, for-
mate tot din câte un fir de bronz, înfăşurat în spi-
rală în jurul său însuşi (fig.125, 1).
Fibula întreagă, de bronz, măsurând 0,036 m
lungime, este din categoria color cu piciorul
întors pe dedesubt, cu arc plat, semicircular
înalt, ornat cu două linii longitudinala incise,
închizând între ele o a treia, formată din puncte Fig. 126. - Mormântul
de asemenea incise (fig. 126). Resortul, în formă Nr. 3~. Fibulă de bronz
din secolele 111-IV e. n.
de arbaletă, este lung de 0,018 m.
17. Mormântul Nr. 40. lncinoraţie. Nivel 0,80 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară, înaltă, cu gâtui strâmt, bine păstrată, de tipul aceleia dela Nr. 22
din parcela IX. lnaltă de 0,41 m; diam. pântecelui, 0,25 m, al gâtului 0,10 m,
al fundului 0,095 m. Prezintă un prag sub buză şi o linie orizontală în
relief, la întâlni rea gâtului cu umărul, iar pe umăr, două linii paralele orizon-
tale incise în timpul lucrului la roată (fig. 127). Urna era astupată cu un capac
www.cimec.ro
MATERIALE A RHE OLOG I CE
propriu zi s, roşu (fi g. 128), înalt de O,Ofi5 m, e u ttll diam. de 0,1 25 m. Ul'lla
ro n ţin ea
exclu siv oase calci11al e.
Fi g . t28. - Ca pacul umei precedente :

roşu de tehni că s up e ri oară.
\ 1 /
\..- -- ·-- J __ -
F ig. '129 . - · Mo rm ântu l Nr . 45 : 1.

U m ă neagr ă pri mi Li v ă ; 2. Recipient
Fig . 127. --.\ ln r·mân l ul Nr. 40. l 1rn ii ce nu sit• de aceeaţ i ·tehn ic.ă serv in d drept capac.
de l. eb ni c ?is upc r· i oa r ă. ~eco iL• I c ITI - - !V e . 'n . SeC<l lclc 11 - 1 î n. l'. 11.
:l8. Mormântul N r . 43. lJI C ill e raţi e. Nivel 0,50 m. Lmă mică 1wagră,
de tehni d infe ri oară, cu lustru slab la suprafaţ ă, di st ru să .in ('ea m ai mare
parte de plu g. Nu s'au p ăstra tde câtc ioburimi c i ş iin co mpl e lc, a Lât din urn ă
câ t ş i din capac. Ambele era u do tipul comun, în form ă do s Lraehină, cu buza
faţetată ş i cu toartă mi că sub buz ă. Capacul era de o nuanţ ă . cenuşi e-brună.
Din co nţinut s'a u păstrat câteva oase ar~·e şi câ teva fragmente a tipi ce dili-
Lr 'm l obiect de fier ce paro a fi o fibulă .
www.cimec.ro
SĂPA'L'lHULE DELA POIENEŞTI :127
l!l . .llormintul Nr. 45. IIJ('ineraţie. Nivel O,S5 m. Urniî neagră, do teh-
nicii primiliviî, fmmos lustruită, foarte friabilă. Deasupra, un capac de
aceeaşi tehuică. Uma de cea 0,26 m înălţime şi cea 0,20 m diam. este de
un tip deosebit: cu umăr laq rotund, gât cilindric scund, buza uşor răs
frântă faţetată, toartă mare legată ele buză şi do umăr (fig. 129, 1). Capacul,
în form~ de umă mică, este de tip comun, înalt de 0,08 m şi de cea 0,13 m
diam., cu buza faţetată, cu toartă modestă între buză şi umăr (fig. 129, 2) .
.\mbele reeipientc au fost foarte turtite sub presiunea dela suprafaţa solului
şi sdrobite în nenumărate fragmente mămnte ce 11u mai pot servi la o recon-
stituire completă. In interiorul urnei nu se aflau decât oase calcinate .
. 20. Jformintul Nr. 46. [ncineraţie. Nivel 0,60 m. Nu s'a găsit în acest
punct decât o mână de oase arse. Niciun ciob din urnă şi IllCI vreun alt
obiect.. Imprejur, numai restur·i neolitice cucutenieue. Punctul cade în
centrul arici explorate în 1936, aşa încât putem' deduce că oasele arse, pe
care le-am constatat noi, provi11 rlin rleşertarca uneia din urnele găsite do
C. Cihodal'll.
21. ,lformintuL iVr. 47. Indnel'aţie. Nivel O,t!O m. Umă ueagră r..lc tehnică
inferioară, solid eoufecţionată, lustruită, sferoidală, cu gura strâmtă, cu
buza simplă, dreaptă, foarte uşor ri"isfrântă, cu fundul plat (fig. 130; 354,
2). Măsoară 0,2fi;) m Î11ălţ.ime, 0,295 m diam. pântecelui, 0,167 m al gurii,
O, V. m al fundului. A rezistat foarte biuc presiunii dela supra fala solului
(fig. H). Doal' l'undnl s'a spart. Nu s'a găsit nicio urmă de capac. In interiorul
urnei 1111 s'a ennstatat decât păm;Înt negm îndesat: nie.iun fragment de os
uman, niciun ciob, nieinn obiect de inventar. Totuşi, caracterul funerar
al rccipicntului fiind neîndoielnic, trebue să-I socotim ca aparţ,inând unui
mormânt profanat.
22. Mormântul iVr. -18. lnrincraţic. :\ivei 0,80 m. La 0,60 m distanţă
spre NV de morm;Întnl preec1lenl. Urnă neagră, de tehnieă inferioară, foarte
friabilă, fi'i!'âmată până la pulvorizare datorită presiunii dela suprafaţa
terenului. Nu se poate reconstitui uimic din forma sa originară. Doar din
capae s'au piîslrat ('.eva mai hine câteva l'ragmente care denotă o formă
comună do straehină rle cea O,Ot-l m înălţime şi 0,23 m diam., de aceeaşi
tehnic~'i primitivă, eu pci'Cţ,ii eenuşii-mşcaţ,i, slab lnstmi\ i, cu buza faţa
tată. Urna conţinea oase ealeinale, precum şi fragmentele de fier şi bronz,
Lopite, fădmate şi amostceatn între ele pl'in dectul eăltlurii rugului de
ineineraţie, ale unei fibnlc ca1·c parc a fi de tipul cu sfere masive de hronz
pe arc, o replică a excmplarului gă,..it în urua Nr. ::3 din parcela VI.
23. ,liormântul Nr . .J9. Incincrape. Nivel O, 70 m. Umă cenuşie de
tehnică superioară, cu gât ~cufl!l, ('U buza r·ăsfrântă, eu dungă în relief
(l'ig. '131). :\'făsoarii 0,2't5 m înălţime, 0,2:~ m tliam. Tntreagă. Nu lipseşte
www.cimec.ro
Fig . 13,0. - Mormântul Nr. 47 . Urnă neagră

primitiv ă. Secolel e 11- - T în . e. n .
Fig. 131. -· Mormântnl Nr. 49. Urnă

cen u şie de tehni că s up erioară, acope-
rită cu o fru c tieră r oş i e de a~.:eeaşi
tehni că. Secolele II I- IV e. n .
Fig. 132. - Mormântul Nr. 53. Urnă cenu- Fig. 1 33. -Pate ră cenuşie de tehnică
şie de tehni că s uperioară . Secolele III-IV s up eri o ar ă, servind de capac urnei
e. n. precedente.
www.cimec.ro
decât foarte puţin din buză. Deasupra, drept capac, se afla cu fundul în sus,
un vas fructieră roşu, cu buza răsfrântă orizontal şi cu picior scund (fig.
t31). Inălţimea sa este de O, 145 m, din care 0,035 m aparţin piciorului.
Diam. gurii 0,237 m. S'a găsit spart, dar cu fragmentele complete. Urna
nu conţinea decât oase calcinate.
PARCELA XIII
24. Mormântul Nr. 53. lncineraţie. Nivel 0,65 m. Urna cenuşie de
tehnică superioat·ă,
de acelaşi tip cu urna din mormântul Nr. 49 din parcela
7 ..
.},'
'
6
Fig. 134. - Mormântu! Nr. 53. Obiecte flin urnă:

1. -Perlă rle calredoniu; 2. Perlă de sticlă roşie
mată; 3-7. Fragmente de coral.
XII, dar mai mică şi fără dungă în relief, pe gât (fig. 132). lnălţime 0,221m,
diam. pântecelui şi al gurii 0,19 m. Deasupra, drept capac, aşezată cu
gura în sus, o patcră cenuşie, de aceeaşi tehnică, de 0,073 m înălţimi! şi
0,164 m diam. (fig. 133). In interiorul urnei, oase arse şi următoarele obiecte:
o perlă de sticlă roşie mată, plată, de 0,015 m lungime, 0,008 m lăţime şi
0,006 m grosime (fig. 134, 2), o perlă similară deformată de foc, o perlă
sferoidală de piatră albă mată, de 0,018 m diam. (fig. 134, 1), patru perle
formate din fragmente de coral (fig. 134, 3-7) şi o fibulă de fier de tipul
cu picior lung (fig. 135), lungă de 0,053 m, înaltă de 0,027 m, cu resort lung
de 0,038 m, cu arcul semicircular. Fibula este întreagă, dar ca urmare a tre-
www.cimec.ro
;\1ATERIALE ARHEOLOGICE
cerii sale prin tcmpera Lura î'naltă a ruguh;i de inc inera ţi c, prezintă pică
turi de fi er topit lipile de bncăţi de oase cal ci nate.
2!}. JJormfinilll l\·r. 54. Incineraţic. ~ivel 0,70 m. In cea mai mare pal'l-t'
distrus do plug. Nu s'a păsteat decât fundul urnei şi fragmentele de oase
<'a lrinaLc pc caro le conţinea, fără 11iciuit a l t ob iect. Crna consta dintr'un
Fig. 135 .'- ~lormfutlul Nr ..'53 . Fibulă

dP fi C'r din secolele l 11- l V e. n .. li pit n
tle bueăţi de oase ca lcinnl<•.
112
WJ/j,'flilo 1
~~~~~====~.
l<c-- - - 0 ·115 - · - ----->!- Fig. t:~7. - Mormi\ntul
Fig. 136.--l\lormânLul Nr. 55. Fruclieră Nr. 55. Fragmente de cer-
roşie de Lehnică superioară, sC'rvind re i în filigran de arginl.
r!rept. capac de umă. Secolele III- IV e.n. diH uruă.
vas do aspect hru11 roşcat, neted, făt'ă lustru, lucr·aL îu Lehnieă primitivă.
neglije n t, eu diam. fundului (le 0,150 m . .\parţinea nocropolei cu urne nogn>
din La Tone.
26. Mormfintnl Nr. 55 . Incitwra~ie.
Nivel 0,75 m. Urnă cenuşie de
tehnică superioară, sforoiclală, cu buza răsfrântă orizo11lal, do cea 0,22 m
î:năll,-ime, cea 0,19 m diam. S'a 1 păstmL întreagă, doar cu gura puţin ruptă.
Deasup ra se afla .cu gum în jos, un capac roşu do 0,08 m înă lţ ime şi 0,22 m
diam., do LipulfrucLieră cu picior (fig .136) do 0,222 m diam. I nălţimea păs
trată, 0,115 m . Piciorul a fost rupL tlo plug. lrt umă s'au găsit oase calcinaLe
şi Hnmoroase ol.Jiec·.Lo: doi cercei do filigran de a l'ginl, o voeigă do fir de
www.cimec.ro
SAPĂ'ft: llll.l': Il EL.\ POIENEŞTI
hrouz de O, lH m diam cu capetele sub(.iate ~i înfăşura le unul 111 juml alluia

eu multe spire (fig. 1:39, 2), o fibulă de bronz, o tăbli(ă triunghiulară de
hrouz t·u galll'ă la un eapăt (amuleUî), un pandantiv !'ilindrir de fier l'll toart.ă
Fi(!. t:Js. -- _\lnnnintele Nr. 55 şi 6li. Cercei în fili~•·an de argint.

Secolele lll--IV e. 11.
îu fonnCt de coşule(, inalt de O,OHi rn şi !le0,012 m diam. (l'ig. J:-:19, 1), uo
fmgmeut de l'ir de fier tubular, sub(,iro ca un ar, pal.ruzed şi l'inci de fr·ag-
mPIIIP de coral caro au făcul parLe dintr'un şirag- (fig. Hl). ~a~o pl'l'lc cilin-
1 o
~0·079--J.
Fig. 139. -- :Mormântul Nr. 55. Obiecte din urn:i:
1. Pandanliv de fier; 2. Verigă de bronz.
i
2.
tlricc de eakodoniu, do O,(H3-0,021 rn lungime şi 0,009-0,0l -1 m gro:-imL'

(t'ig. 142, L-G), o perlă mică sfcroidală do stidă albă mali"i (fig. 1'12, 8),
de 0,008 m diam., o perlă plaUi de sticlă roşie maLă, de O,(H'J m lungime
(fig. H2, 7).
( :ercoii de arginl (fig. 137-13~, 1), fii111l lucra(i in filigran ~i lrecuţi
prin Joe, au devouit extrem de fragili. Unul din ei s'a dl'Lerioral cu prilejul
dPsf·opPririi şi al manevrărilor ultl'rioan•. Dovodesr 1111 lunu pf'prtual !'li
www.cimec.ro
332 MATERIALE ARHEOLOGIGE
multă iscusinţă şi fineţe.Sunt de o formă uşor eliptică, de 0,028 m şi 0,024

m diam. O jumătate constă din arc, iar cealaltă dintr'o placă de forma unui 8
acoperită cu şasesprezece protuberanţe cronice, formate prin răcirea unui fir
de filigran şi având în vârf câte o bobiţă sferică. Arcul este împăr
ţit în două printr'o protuberanţă asemănătoare: o parte mai groasă, ornată
-.r-
1
1
1
1
~1::.
~
1
1
--1
Fig. 140. - 1\torrnântul Nr. 55. Fibulă de bronz din
secolele III - IV e. n. lipită de un fragment de os
calcinat, împreună cu un pandantiv de fier şi cu două
fragmente de coral.
cu două fire în torsadă şi acoperită cu douăsprezece bobiţe foarte mici aferice.
iar cealaltă, mai subţire, simplă, masivă, terminată cu un cârlig menit
a se prinde într'o mică gaură dela extremitatea opusă a plăcii în formă de 8.
Ambele exemplare sunt identice şi prezintă o slabă patină gălbuie care numai
în unele locuri face loc unei oxidări mai puternice de aspect negru-violaceu.
Fibula de bronz, care măsoară 0,033 m lungime, aparţine unui tip pro-
vincial roman târziu. Cu arcul uşor curbat, cu buton în vârf şi cu o placă
de oprire înaltă şi lată. Acest obiect se afla lipit de un os ars împreună cu
pandantivul cilindric de fier menţionat mai sus şi cu două fragmente de
coral (fig. 140). Pc alte două bucăţi de oase calcinate se afla de asemenea lipit,
ca urmare a focului de pe rug, câte un fragment de ac de fier (fig.142,9).
27. Mormântul Nr. 56. lnhumaţie. Nivel 0,80 m. Schelet de adult,
întins, cu faţa în sus, cu braţele întinse pe lângă şolduri, capul culcat pe
dreapta, orientarea SSV-NNE, cu capul la NNE. Coşul pieptului sdrobit
prin efectul presiunii dela suprafaţa S)lului. Fragmentele de coaste au fost
răvăşite de şobolani, care şi-au săpat o galerie chiar de-a-curmezişul to-
racelui. Lipsesc degetele dela mâini şi dela picioare. Lungimea scheletu-
lui 1, 70 m. Asupra sa nu s'a găsit niciun obiect. După aspect, osemintele sunt
de vechime îndepărtată.
PARCELA XIV
28. Mormântul Nr. 64. lncineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie de teh-
nică superioară, de tipul urnei Nr. 22 din parcela IX. lnaltă 0,388 m, diam.
pântecelui 0,22 m, al gât ului O, 109 m. Acoperită normal cu un capac mic
www.cimec.ro
SĂPĂTUR ILE DELA POIENEŞTI
·.,
-· ·"
1&
! ··~1;
•
.. . . ·
.·.•...··
-:~.,.~
t*"
.. ·.·
..
~il'!
Fig. 141.--Mormântul
Nr. 55. Fragmente de
coral.
Fig. 142.-Mormântnl Nr. 55. Obiecte din urnă : 1-fi.Perle de calcecloniu ;7. Perlă de sLiclli
roşie mată; 8.Perlă de stic l ă albă mată; 9.Fragment de fier lipit de o bucată de os calcinat.
www.cimec.ro
MATEHIALE AR HJ);OLOGI CE
cenuşiu do tellllică sup erioară (fig . 143), înalt de 0,066 m şi de 0,105 rn eliam.
Urna un co nţinea decât oase arse.
29. Mormântul N r . 65. Incineraţ,ie . Nivel 0,80 m. Urnă ce11 u şie de teh -
ni că superioară aparţ. inând tipului amforă, cu buza Î11groşată ta re, cu fundul
pl at ş i cu mar·ginea îngroşat ă, cu dungă orizontal ă în relief pe gât, cu t oar-
tele Î11tăl'ite prin tmi dungi longitud inala în relief. M ăsoa ră 0,467 m Îllill -
Fig . 143.- i\lormânLul Nr. 64. Urnă Fig. 144. - MormânLul Nr. 65. Umă
roşie de Lebnică s upe rioară. Secole il' cenuşie de te hnic ăsu p e rio ară. Secolele
IT- IV e. n . l!l - JV c. n.
ţime, 0,026 m diam. pântecelui, 0,116 m a l gât ului, 0,115 al fundului .

Partea sup er i o ară a pântecelui este ornată cu trei li nii ondulate în sens
orizontal, s uprapuse, produse prin apăsarea uşoa ră a u11ui beţigaş s ubţire
peste pasta c rudă a va sului . Pe gât, se văd striaţii verticale, paralele, pro-
duse în ace la şi m od (fig. 144; 357, 2). Urna fusese acop e rită cu un capac
roşu de tehn i că sup ~ rioară, de cea 0,10 m eliam., ca re a fost ulterior spart
de plug . Cioburile sale s'au găsit în interiorul recipientului împreună cu
oase ca lcinate şi cu următoarele obiecte: trei perle mari în filigran de ar-
gint, o perlă s imilară luerată în tăbliţă de argint, un pandantiv din acelaşi
www.cimec.ro
SĂPĂTURJLE DELA POIENEŞTI
metal lucrat in filigran, mai multe perle de piatră fărâmate, numeroa~e

perle mici de sticlă topită sau fărâmată prin efectul focului de pc rug, trei
fragmente de coral legate în sârmă de bronz (fig. 145, 4-G) şi mai multe
fragmente de coral libere.
Cele trei perle în filigran prezintă o formă de butoiaş cu capelele Lr-ou-
conice, de 0,021-0,022 m lungime şi 0,017-0,018 m diam., eu pereţii subtir-i
i
~
~
~
1
1
1
1
-- _l. - -
1 2
Fig. t45. - ~formân

tul 65. Obiecte din
il-
L
1
!5
urnă: 1-3. Pandantiv
şi perle în filigran de
argint; 4--6. Bucăţi de
coral legate cu fire de
bronz. Fig. 146. - ~Jormân
ul Nr. 65. Pandanth·
n filigran de ar·ginl..
făcuţi numai din filigran delicaL, foarte fmgil. Pe diuăunLru suuL goale
Două dintre ele s'au păstrat aproape în întregime cu foarte mici lacune.
iar tina a fost topită parţial de căldura rugului. Resturile acesLeia diu urmă
au fost fărâmate în bucăţele fărâma te mici. Cele trei perle au la mijloc câte
o bandă cu zece protuberanţe conice de filigtan, prezenLând la vârf câLe o
bobiţă sferică. Părţile din spre capete sunt formate din cercuri suprapuse
de filigran, micşorate progresiv (fig. 145, 2; 147).
Perla de tăbliţă de argint prezintă o formă identică şi aceleaşi dimen-
siuni. Mai mult de jumătate a fost topită la focul incineraţiei. A fost lucrată
www.cimec.ro
336 MATERIALE AR H EOLOGICE
într'o placăfoarte subţire şi extrem de fragilă, cu ornamente produse prin

apăsarea din interior (en repousse). Aceste ornamente constau din serii supra-
puse de linii verticale paralele la capetele tronconice şi dintr'o bandă ecu-
atorială presărată cu rozete (fig. 145, 3).
Pandantivul,înalt de 0,042 m şi de 0,017 m diam. ,are forma unui coşuleţ
înalt, gol pe dinăuntru, cu un fund conic, constituit din împletitură de fiii-
•Î
Fig. 147. -Mormântul Nr. 65. Fig. 148. - l\ lonnântul Nr. 66. Urnă
Frăgmcnte de filigran de ar- roşie de te hni că super i oară. Secolele
gint. 111-IV e. n.
gran, cu o parte cili nd ri că formată dintr 'o placă subţire şi cu mâner semi-
circular deasupra · lui, constând de asemenea dintr 'o placă de argint. Pe
una din părţi, obiectul prezintă pro tuberanţe conice de filigran, cu câte
o bobiţă sferi că în vârf: cinci pe fundul conic, trei pe corpul cilindric şi
două pe mâner. In părţi le celelalte ale pandanti vului nu se văd asemenea
protuberanţe (fig. 145, 1; 146).
Perlele de calcedoniu, albe, mate, judecând după exemplarele păstrate
relativ mai bine, sunt sferoidale (0,016-0,021 m diam.), ori cilindrice (lungi
de 0,011-0,015 m şi de 0,006-0,01 2 m diam.).
www.cimec.ro
Perlele de sticlă sunt din pastă roşie, plate (0,013 m lungime), albastre
plate, mici sferoidale (0,004-0,005 m diam.), roşii, albe, gălbui, verzi,
azurii.
30. Mormântul Nr. 66. lncinel'aţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie de tehnică
superioară, cu buza uşor îngroşată, cu dungă în relief pe gât, cu pântecele
larg, cu gâtui strâmt. Inălt.ime 0,426 m, diam. pântecelui 0,26 m, al gâtului
0,11 m (fig. 148). S'a găsit spartă, cu parte din gură lipsă. Nu s'a găsit nicio
urmă de capac. Urna conţinea oase calcinate şi următorul inventar: doi
cercei de filigran de argint, o perlă de bronz cu protuberanţe, un fragment
de fibulă de fier, zece perle de piatră şi numeroase perle de sticlă în parte
topite sau fărâmate din cauza focului.
Cerceii, dintre care s'a riLtrat complet unul singur (fig. 138, 2; 149, 4),
de 0,022-0,024 m diam., celuilalt lipsindu-i complet placa cu protuberanţe
în filigran (fig. 149, 3), sunt d'e acelaşi tip cu cerceii găsiţi în urna Nr. 55,
descrişi mai sus. Deosebirea este că placa în formă de 8 prezintă numai zece
protubcranţe; în schimb, înafară de vârfurile acestor protuberanţe ornate
cu bobiţe sferice, bobiţe similare se mai văd şi în spaţiile intermediare.
Partea groasă a arcului este compusă din trei fire în torsadă fără bobiţe orna-
mentale. Piesa întreagă este bine păstrată. Cu o slabă patină gălbuie. Frag-
mentul celeilalle osle acoperit cu o patină n~agră-violacee.
Perla de bronz este masivă, cilindrică, înaltă de 0,01 m, cu un diam.
de 0,014 m şi prezintă trei şiruri paralele orizontale de protuberanţe (fig.
149, 2). In parte a fost deformată din cauza treceri~ prin foc.
Din fibula de fier nu s'a păstrat decât capul, cu începutul arcului, lat
de 0,01 m, şi cu resortul, lung de 0,035 m, totul înecat în rugină în ames-
tec cu fărâma do oase calcinate (fig. 149, 1). ·
Perlele de piatră, albe, sunt: opt cilindrice de 0,012-0,018 m, lungime
şi 0,007-0,008 m diam., şi două sferoidalc, de 0,013-0,014 m diam.
Printre pericle de sticlă mai mult sau mai puţin conservata, se disting
douăzeci de bucăţi, plate, din pastă roşie, de 0,012-0,017 m lungime şi
mai multe mărgele miel de cea 0,002 m diam., transparente, gălbui, verzui
şi azurii.
Cele trei morminte Nr. 64-66 sunt contigue, aşezate pe aceeaşi linie
dela NE Ia SV, cu o distanţă între urne de 0,24-0,35 m.
31. Mormântul Nr. 67. lncineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă cenuşie de
tehnică superioară, cu fundul îngust şi gâtui larg, cu buza răsfrântă aproape
orizontal, cu dungă în relief pe umăr, cu ornament de linii încrucişate
trase pe pasta uscată dar încă nearsă a vasului (fig. 150-151). lnălţimea
0,289 m; diam. pântecelui 0,22 m, al gâtului 0,17 m, al fundului 0,10 m.
In momentul descoperini era spartă total sub presiunea dela nivelul solului

www.cimec.ro
338 MATEJUALE •\RIH~ OLOG! C I•:
şia fost recons LiLuită ulte rior. Deasupra sa, drept capa c, so afla UIJ vas-fruc-
tierăde a ceeaşi tehnică şi coloare, de 0,10 m înălţime şi 0,24 m diam . , pus
cu gura în jos . Pi ciorul ar.e"tui vas a fo st rupt şi tocit din anti chitate. Buza·
Fig . 14!). - ~l orm â ntul Nr. 6G . Obiecte din urn ă: 1.'· Fra!lm ente du
fi bul ă de fi er ; 2. P erl e de brom ; 3-4 . Ce rcei d e fili gran de arg int..
-=-=~=-=--.-, -.-,--,~ 7 fl
.l
·i~"tHJf~}Xt~o~zr ··.
rt!J!.lf..i: .}!v i.. l, i•l:'!. ~.tY':L.li_,t..f.:t.~
1
- -- · · - - - - -- - - ..... MT'I"{
1
,J ll;t
··~ !~
1
, 1; t J J
, i ,. ,
'',fr
~ ~- - - - - -
Fig. 150 . - - J'vlormântul N r. 67. Urn a ce-
nuşie de tehni că sup e ri oară. Secole k fi g. 151. - A ceeaş i urn ă . Decorul
111 -- l V e. n . este prod us prin linii lu r. ioase.
www.cimec.ro
.SAPATURILE DELA POIENEŞTI :~39
lată .şi răsfrântă orizontal este decorată cu linii ondulate lucioase, trase
cursiv în timpul lucrului la roată (fig. 152). Urna nu conţinea decât oase
calcinate.
32. Mormântul Nr. 68. Incineraţie.
Nivel 0,80 m. Urnă neagră, cu lustru
de tehnică inferioară, de formă comu-
nă, cu buza faţetată şi cu tortiţă sub
buză, înaltă de cea 0,19 m, având
diam. pântecelui de cea 0,21 m. Aco-
perită cu un capac de aceeaşi tehnică
în formă de strachină, cu buza faţeta
tă,' de 0,26 m diam. Urna şi capacul
~·au găsit sparte din cauza presiunii
Fig. 152. - Fructieră cenuşie de teh-

nică superioară servind de capac ur-
nei precedente. Decor de linii lucioase.
'
1
Fig. 153.-Mormântul Nr. 71. Urnă

~enuşiede tehnică superioară. Secolele Fi!l. 154. - Aceeaşi urnă. Decor de
1II--IV e. n. linii lucioase.
dela suprafa~a terenului. Urna conţinea oase calcinate ''şi urmele neînsem-
nate ale unui obiect de fier ce nu poate fi determinat.
33. Mormântul Nr. 69. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă de tehnică
inferioară, neagră-brună, cu boabe de nisip în structură, de cea, 0,15 m diam.
22 *
www.cimec.ro
.:l4 V MATERIALE ARI-IEOLOU lCJo;
Atât de fărâmată încât nu a putut fi recon s tituit ă . Forma era, se pare,

comună, cu buza faţe tat ă. Deasupra se afla un capac de aceeaşi tehni că,
cu luciu negru, tot cu buza faţetată, înalt de 0,062 m, de 0,264 m diam. ,
de asemenea foarte fărâmat . In interiorul urnei, oase cal cina te şi fra gmentele
atipi ce ale un ei fibule de fier distruse .
~1
:Fig. 155.- Mormântul Nr. 11. Obiecte din urn ă : 1-5. Perle de calce-
doniu ; 6. Perle de st i clă roşie mată; 7- 11. Bu căt,. i de coral; 12-13
Fragm ente de cercel de fili gran de arginL
34. Mormântul Nr. 70. Incineraţi e.

Nivel 0,75 m. Urnă de tehnică
primitivă, poroasă, brună, netezită neglijent în exterior, fără luciu, foarte
sdrobită prin efec tul presiunii dela suprafaţa so lului. Forma era comună,
cu toartă pe umăr şi buz ă (fig. 353). Măsura 0,19 m diam . şi 0,1 4 m înălţime.
Deasupra se afla un capac negru cen uşiu cu luciu în forma com ună de stra-
chină cu buza faţetată de cea 0,25 m diam. In interiorul urn ei. s' au găsit
câteva oase arse şi un fra gmen t dela capul unei fibule de fier conţinând doar
o parte din arc şi resort ul întreg lung de 0,04 m. Nu se poate preciza tipul.
35. Mormântul Nr. 71. Incineraţie . Nivel 0,75 m. Urn ă cenuşie de
tehni că superioară, cu gâtui larg, fundul strâmt, buza răsfr â nt ă , orizontal
www.cimec.ro
dungă în relief pe umăr, cu prag pe gât, ornată cu câte o linie lucioasă ondu-
lată trasă orizontal deasupra şi dedesubtul liniei în relief de pe umăr (fig.
153-154). Inălţimca 0,252 m, diam. pântecelui 0,205 m, al gât ului 0,155 m,
al fundului 0,085 m. Acoperită cu o pateră roşie, înaltă de 0,062 m, de
0,155 m diam., cu buza simplă, dreaptă, aşezată cu gura în sus. Şi urna şi
capacul s'au găsit în bună stare. Urna conţinea oase calcinata şi următoarele
obiecte: opt fragmente de coral ars (fig. 155, 7-11), o perlă de calcedoniu
cenuşiu, lustruită, sferoidală, de 0,019 m diam. (fig. 155, 4), patru perle
de calcedoniu alb mat, sferoidale, de 0,014-0,019 m diam, (fig. 155, 1-3
şi 5), o perlă de sticlă albă topită şi fărâmată, o perlă plată de sticlă roşie
mată, lungă de 0,012 m (fig. 155, 6) opt perle de acelaşi fel, topite, un frag-
ment de perlă albastră cu reflexe metalice, diferite fărâmături de perle azurii,
gălbui-topaz, verzui şi albe, un pandantiv cilindric de fier, o fibulă întreagă
de fier şi fragmentele unui cercei de filigran de argint topit.
Pandantivul cilindric de fier, de 0,009 m înălţime şi 0,014 m diam.,
are o formă de coşuleţ cu fund plat şi cu toartă deasupra gurii (fig. 156, 2),
ca acela descris mai sus, din mormântul Nr. 55, parcela XIII. Este complet
prins într'o massă de rugină compactă.
Fibula, de asemenea acoperită cu rugină compactă, este de tip pro-
vincial roman târzi(l, cu picior lung, cu arc semicircular şi cu resort arbaletă
(fig. 156, 1). Lungimea sa totală este de 0,059 m. In rugina sa este prinsă
o perlă de sticlă roşie topită.
Cercelul de argint era de tipul descris mai sus la mormântul Nr. 55,
cu placă în formă de 8 acoperită de protuberanţe conice şi bobiţe sferice în
vârf. Cele două fragmente rămase în urma topirii obiectului la căldura ru-
gului reprezintă tocmai o parte din această placă, pe care se mai disting
patru protuberanţe (fig. 155, 12-13).
36. Mormântul Nr. 72. lncineraţie. Nivel 0,70 m. Urnă mică de
tehnică primitivă, neagră lustruită, în formă de ulcică înaltă cu buza simplă
cu tortiţă între buză şi umăr de 0,077 m înălţime, 0,112 m diam., (fig. 157-
-158). Acoperită cu un ciob dintr'un vas mare cucutenian, poros, brun
neted pe o parte, cenuşiu pe cealaltă. In interior, o mână de oase arse, fără
niciun obiect. Probabil un mormânt de copil.
37. Mormântul Nr. 76. lncineraţie. Nivel 0,90 m. Urnă cenuşie de
tehnică superioară, cu gâtullarg şi fundul strâmt, cu dungă în relief pe gât,
cu buza răsfrântă orizontal, cu slabe incizii orizontale pe umăr (fig. 159).
Inălţimea 0.28 m, diam. pântecelui 0,237 m, al fundului 0,117 m, al ~urii
0,227 m. Nu s'a găsit nicio urmă de capac. Urna conţinea exclusiv oase
calcinate.
www.cimec.ro
MATJHtJALli AttHJ; ULU\HI.;J!;
38. Mormântul Nr. 79. Inhumaţie. Nivel 0,80 m. Schelet de adult,

răvăşit. Nu s'au găsit decât craniul şi câteva oase răsleţe în dire cţia E. Parc
a fi avut direcţia E-V cu capul la V. Niciun obiect. Aspect de vechime.
Fig. 156 .-Morrnântul Nr. 71. Obiecte

din urn ă: 1. Fibulă de fier din secolele
Il I - IV c. n . 2. Pandantiv de~ fi er.
Fig. 159.- .Mormântu l Nr. 76. Urnă

cenuş ie
de tehnică s up er i oară. Sec.
Ill - IV e. n.
Fig. 157 . - Morrr. ântul Nr. 72. Urn ă

neagr ă prirnitiY ă . Secolele JT - - 1 în.
e. n .
Fig. 160. - Morm ântul Nr. 83. Urnă

neagră primitivă. Secolele II - l în.
Fig. 158. - Aceeaşi urnă. e. n.
www.cimec.ro
S ĂPĂTURILE DELA POIENEŞTJ 343
PARCELA XV
39. Mormântul Nr . 83. lncineraţie. Nivel 0,75 m. Urnă neagră, de

tehnică primitivă, cu luciu negm. Forma comună, cu gura la rgă, buzajaţe
tată şi torti ţă sub buză (fig. 160 ; 354., 1). Inaltă de 0,178 m; diam. pânte-
celui 0,23 m. Acoperită cu un capac de aceeaşi tehnică, de cea 0,33 m. diam.; de
Fig-. 161. - Mormântul Nr. 83. Ob iec te de fi ('!' din urn ă : 1. Cuţil.; 2. G>1rn i!ur1:i de teacă .
'·
Fig. 1!52. - - Morm â ntul Nr. 84. Urn ă neagră primiti vă cu

capacul să u. Seco lele 1 l - J în. e. n.
asemenea cu buză faţetată şi tortiţă. Ca pacnl, fărâmat de plug, prezintă cioburi

imomplete. Urna s part ă prin presiunea dela s uprafaţa so lului, a fost recon-
"Lituită complet . In interior, oase ca lcinate, un c uţit. de fi er lung de 0,145 m,
cu tăişul recti liniu , cu spinarea curbă (fig. 161, 1), cu vârful rupt; o gar-
nitură de fier triunghiulară dela o teacă lungă de 0,09 m şi lată de 0,015-0,04
m (fig. 161, 2), aparţinând probabil ace luiaşi cuţit, şi fragmente le dela cap
şi dela picior ale unei fibul e de fier de tip La Tene II, cu picior trapezoidal.
www.cimec.ro
40. Mormântul Nr. 84. l ncine ra ţie. Nivel 0,70 m. Umă ma re de tchni·
că prim itivă, cu luci u neg ru, de formă comună, cu gu ra l arg ă, buza mi eă
faţetată, toa rt ă prin să de buză şi um ăr (fi g. 16 ~). In ă lţim e a 0,21 m; diam .
um ă rului 0.32 m . Spa rtă prin presiunea solului şi rccons t ituită. Capac rl.e
aceeaşi te hni c ă, în forma co mun ă de stracl;ină (fi g. 16~). dr 0,364 m diam.
şi 0,10 m înălţime, cu buza fa ţetată, foarte fărâmat prin presiunea de densu-
:;---......:----..... ~'~- :- * ~
~
____......-::;7 ~~
~);:v 1 .r-:---· -O,O.l'.>- - - - 1
i
:.- - - - - - o-~0.> - - - - - - - - -- \<-\· =---~
· ~~ €3~2
Fig. 163 . - 1\'!ormfinLul Nr. 84. Obiccl.c de fier din urn ă: 1. Cârlig de fi er:
2. Fibulă de Lip La 'l:~ne I l.
Fig. 164. - Mormântul Nr. 89. Urnă neagră primitiv ă. Secolele

Tl-I în . e. n .
pra solului. Urna continea oase calcinate, un cârlig de fier, o fi bul ă de fier·
de tip La Tene Il , şi un fragment de tub deos de animal,prelucrat,de0,04 m
lun gime.
CJ. rligul, masiv ca un piron, lun g de 0,105 m, arc un c ap ă t aE:c uţit
rupt, iar ce l ălalt plat, de 0 ,01!. m lăţime, îndoit pe o porţiun e de 0,025 m
(fi g. 163, 1). Probabil o pie să de pafta de centură . Capătul ascul;it trebue
să fi prezentat o prelun gire de asemenea îndoită ca un cârlig pentru a fi
prin s ă în ce ntură .
Fibula de fi er , lun gă de 0,085 m, ruptă în două, prezintă o formă care
se încadre ază în tipul La Tene II, cu apendice întors deasupra arcului şi
prins de acesta printr'un nod spiral aproape de resort (fig. 163, 2). Resortul,
lung de 0,02 m , este compus din cinci spire.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 3~.5
41. Mormântul Nr. 89. Incineraţie. l\'ivel 0,90 m . Aşezat la 0,20 m

distanţă spre SE de mormântul Nr. 84. Urnă neagră cu luciu, de tehnică
primitivă, tip comun, cu gura largă, buza faţetată, tortiţă sub buză (fig.
1.64; 352, 2). Inălţi mea 0.154 m; diam. 0, 28 m. Păstrată relativ bine.
Capacul, de aceeaşi tehnică, de 0,087 m
înălţime şi 0,30 m diam., cu buza de ase-
menea faţetată, a fost complet fărâmat prin
presiunea dela suprafaţa terenului. Urna
Fig. 166. - Capacul urnei precedente, roşu

de tehnică superi oară.
Fig. 165. - Mormânt.ul Nr. 90. Urnă

roşiede tehnică s uperioară. Secolele Fig. 167. - Mormântul Nr. 96. Fibulă de
I I I - IV e. n. bronz de tip La Tlme II.
conţinea oase calcinate şi un fragment infim de fier provenind poate de la

o fibulă care nu a mai fost culeasă de pe rug.
PARCELA XV!
42. Mormântul Nr. 90. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie, de
tehnică superioară, înaltă, cu fundul strâmt şi gâtui larg, cu buză mică
uşor răsfrântă, cu muchie orizontală pe gât (fig. 165). Ină lţimea 0,385 m;
diam. pântecelui 0,25 m, al fundului 0,112 m, al gâtuluf 0,165 m, al buzei
0,189 m. Bine conservată: nu lipsea decât partea lată a fundului. Capacul
(fig. 166), de aceeaşi tehnică şi coloare, măsoară 0,1R8 m diam., aderând cu
precizie la gura urnei. In interiorul urnei nu s'au găsit decât oase calcinate.
43. Mor.m ântul Nr. 96. Incincraţie. Nivel 0,75 m. Urnă neagră cu
luciu, de tehnică inferioară; tip comun cu buza faţetată şi tortiţă legată
www.cimec.ro
:)4 ti MATERIALE ARH EOLOGICE
de buză şi de um ăr . ln ă lţimea, cea 0,17 m ; diam. , cea 0, 17 m. Deasupra,

un capac s trachin ă, de aceeaşi tehni că , de cea 0,20 m diaw., eu buza fa ţetată .
Foarte fă râmate prin efec tul presiunii. In interiorul urn ei, oase calcinate
şi o fi bulă de bronz de tip La T€me JJ, lungă de 0,06 m, cu apendicelc
prins de arc, apwape de resort, printr'un in el e u muchii aceeutuate. Pe
apend ice se v ă d d o u ă grupuri de câte dou ă linii tmnsversale in ci se (fig. 167) .
.'JA . Mormântul N r . 97. lnhumaţi e. Nivel 0, 70 m. La 0,50 m N de uma
Nr. 90 . Schele t de co pilandru , lun g de 1,10 m . Ori entare NNV-SSE, ru
2
5
Fig. 168.-Mormântul Nr. 97. Invenlaru l st:helclulu i : 1. Am u-

l elă din dinte de ur!i; 2. P e rl ă c ilindri că de os; 3. 6. P e rl ă pl a Lă
de sL i c l ă ametis t cu irizaţii indigo ; 4. Idem , roş ie mat1 ; 5. Jdem ,
alb ă mată .
ca pul la NNV. Poziţia întins ă , cu faţa în sus, braţe l e de-a-lun gul corpu lui
(fig . 10). Conservat relativ bine . Lipsesc doa r labele şi tibia dreaptă,
l' ăs leţite probabil cu prilejul înmormântării urnei Nr. 90 care s' ar dovedi .
în ca zul acesta , ceva mai t·e centă . Lângă capul scheletului se afl a un cercei
de bronz, circular , de 0 ,024 m di.am. , format din răsucirea unui fir de bronz
cu ochiu ş i legăt ură s piral ă (fig. 169). In jurul gâ tului , s' au co nstatat restu-
rile unui şira g de perle de s ticlă , în cea mai mare parte fărâmate. Printre
bucăţi le mai hine pă s trate se disting patru, de tip plat, lungi de 0,013- 0,015 m
din pa s tă a lb ă ma tă (fi g. 168, 5), roşie mată (fig. 168, 4) şi ametis t-trans-
parentă cu irizaţi i a l băstrii metalice (fig. '168, 3 şi 6). Fărâmăturil e provin
dela perle albe roate , cilindri ce şi plate ş i dela perle sferoidale gă lbui tran-
slucide. Din a celaşi şirag făce a parte un dinte de urs mi c, găurit (fig. 168,1),
gă sit tot l ângă gâ tul schelet ului. In dreptul abdomenului se a fla un tub
cilindric de os, de 0,022 m lungime şi 0,014 m diam ., cu o in cizie transver-
s a l ă ad â ncă de jm împre jurul un eia din extremităţi (fig. 168, 2).
www.cimec.ro
SA P Ă'I'U RIL E DELA POIENE!;iT! 347
45. Monnântnl Nr. 99. In c ineraţi e. Nivel 0,80 m (fi g. 9). Drept urnă ,
o oală mi c ă neagră, de tehnică primi ti vă, cu buza uşor răsfrâută, faţetată,
cu to artă l ega tă de buză şi pântece (fi g. 170; 354, 3). Ina'ltă de 0,086 m ;
diam. 0,099 m . Nicio urm ă de ca pac. Vă s ciorul nu co nţin e a d0cât oase r.al-
cinate mărunte. De sig ur, un mormânt de copil.
46. Mormântul N r. 100. In c in e raţiE' . Nivel1,10 m. Umă ro ş i e de te hni că
~ u pe rioară , înaltă, de formă hitro n co ni că , cu pântecele în muchie a scuţită ,
cu dungă în relief pe umă r , cu buza răs frântăapro ape ori zonta l (fig. 171 ;
158) . Vops ită eu roşu închis pes te tot., r. u e xce pţia suprafe(.ci E'xtcrioarc a
•
f ig. i69. - l\form ântul N1·. 97. Cer- Fig. 170.-·.Mormâ n tul Nr . 99 . U rn ă
cel de bronz. mică neag ră pr i mitiv ă . Secolele
1I - 1 în. c. n.
fu ndului. Buza vasului a fost în mare parte ra s ă de plug. In ă l ţim e 0,3!:A m ;

diam. pântecelui 0 ,26 m, al gâtului 0,153 m, al fundului 0 ,1 2 m, al gurii
0, 192 m. Drept ca pac, o pateră de ace0a şi tehni că şi coloare, cu pe re ţii
drepţi, cu buza îngroşată şi uşor răs frâ nlă (fig. 171 ; 358), de 0, 073 m înă l
ţime şi 0,'184 m diam., aşezată cu gura în sus (fig. 9). Spartă şi re con s t i tuită .
Urn a nu c onţinea decât bucăţi mari de oaso calcinate şi un mi c opaiţ poros
de e p ocă primitivă, de tipul tronco ni c frecvent la Poiana, cu gura la rgă ,
fundul strâmt şi cu toartă rudimentară (fig . '17 2). Exempl arul del a Poieneşti ,
o miniatură , m ăsoară cea 0 ,035_ m înălţim e ş i cea 0,065 m diam. Niciun
alt obiec t.
47. Mormântul N r. 101. I nc ineraţie. Nivel '1, '10 m. Urn ă ce nuşi e de
tehn i că sup e rioară , cu luciu negri cios , înaltă, cu gâtui s t:r·âm t, cu buza
u şor îngroşată, cu două toarte late, groase, între gât şi pântece, cu dungă
în relief pe gât (fig. 173). Ina ltă 0,45 m ; diam . p ~ ntecelui. 0,265 m, al gurii
0,1 28 m, a l gâtului 0,12 m, al fundului 0,128 m. DecoraU) pc gât ş i pe um ăr
cu două benzi de linii oblice încrucişate, produse cu uu lJoţ i gaş pe pasta
încă c rud ă a vasului. Una di n toarte lip seşte: a fo s t reconstituită ulterior.
Capacul era reprezenta t printr 'o pateră ce nuşie de aceeaşi tehnică, cu buza
www.cimec.ro
Fig. 171.-Mormântul Nr. 100. Urnă roşie Fig. 173.- Mormântu l Nr. 101. Urnă
de te hni că s upe ri oa r ă, acoperită cu o pa- cenuşiede tehnică super i oară . Secolele
teră roşi e . Secolele III-IV e. n. III - IV e. n.
Fig. 172. - Opaiţ mic primitiv poros Fig. 174. -Mormântul Nr. 101
de tradiţie getică, aflat in urna pre- Vasul secundar Nr. 104: ceaşcă
cedentă. mică roşie de tehnică superioară
Secolele III- IV e. n.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞ'I'I 349
dreaptă, aşe zată cu fundul în sus, fărâmată prin presiune şi rămasă ca un

guler pe gâtui urnei (fig. 9). Alături de urnă la Nr. 104, se află o ul cică
roşie de tehnică superioară, vopsită cu roşu,
cu pântece rotund scund, cu gât larg şi înalt,
cu toartă între b u ză şi pântece (fig. 9 şi
174-175), înaltă de 0,091 m, eliam. pântece-
lui 0,089 m, al gâtului 0,062 m. Urna Nr.
101, împreună cu anexa sa, ulcica Nr. 104
şi cu urna Nr. 100 formau un grup aşezat în
linie dreaptă în direcţia NE-SV (fig. 9). Fig. 175. - Acelaşi vas.
Ulcica nu conţinea decât ţărână de infiltraţie ulte rioa~ă . In urna Nr. 101
s'au găsit exclusiv oase calcinate, fără niciun alt obiect.
48. Mormântu l Nr. ~ f05. Incineraţi e . Nivel 1,10 m. Urnă neagră
de tehnică inferioară, cu luciu, sferoidală, cu buza simp l ă dreapt ă, uşor răs-
frântă. Impodobită pe umăr
cu două semilune în relief,
ca două urechi pentru ·
apucat, alternând cu câte
un grup de două proemi-
nenţe , iar pe jumătatea din
spre fund cu arcade formate
din grupuri de linii para-
lele, incise cu ajutorul unui
pieptene (fig. 176-177).
InăJţimea 0,324 m; eliam.
pântecelui 0,33 m, al gurii
0,191 m. Capacul, de ace-
eaşi tehnică. de forma co-
mună a unei străchini în-
toarse cu gura înjos,era com-
plet fărâmat din ca uza pre-
siunii (fig. 9). Avea buza
Fig. 176. - Morrnântnl Nr. 105. Urnă neagr ă pri- faţetată, iar sub buză, o
mitivă . Secolele II-I în. e. n.
tortiţă. Pe umărul urnei
s'a găsit o fusaio lă neagră, cilindrică, de 0,04 m eliam., aparţinând poate
stratului mai vechi dimprejur. Urna conţinea, pe l ângă oase caleinate, o
piesă de p_afta de fier în formă de .Jamă de O, 135 m lungime , ornată cu o
dungă longitudinală în relief (fig. 178, 1) şi fragmente le unei fi bule de fier
de tip La T(me II cu sfera de bronz pe arc (fig. 178, 2).
www.cimec.ro
350 MATE RIALE ARHEOLOGI CE
49. Murmânlul N r. 108. Incitlel'aţie. Nivel 0,80 m. Umă neag l'ă de

teh n ică primitivă,cu luciu, de tip comun, cu buza faţetată ş i tortiţă sub
buză. Foarte fă râmată, ca şi capacul, din cauza presiunii. Capacu l , de ac-.ceaşi
1
1
1
Fig, 178 . - - Mormântull\'r. 105. Obi~ec le
__ ___.., 1
1
d in urnă: 1. Pi esă de pafta de centură:
2. Garnitură de fier de pe arcu l unei fi ·
Fig . 177 . - Aceeaş i urn i'i. Decor incis . bule J.a Time l 1 ct e fier.
Fig. 179. - ~lol'mântu l Nr. :108. Frag- Fig. 180. - Aceeaş i fihul ă.
ment de fibul ă de fier. Secole le IT - I
în. e. n .
tehni că şi form ă , cu buza f aţeta t ă . Urna co n ţi ne a oase calciu a te şi fragmen tele

unei fibule de fior din care nu s' a p ăs trat de cât capul cu resortul în formă
de a rbale tă, lung de 0,04 m (fi g. 179- 180).
50 . Aformântul N r . 109 . Inhumaţi e . Nivel 0,80 m. Co mpl et dis trus.
Din schelet nu s' au găs it decâ t cinci vortebre; s'au mai găs it multe perle
de s ticl ă întregi şi fărâ mate, de forme, dimensiuni şi colori diferite . Printre
ce lE' întregi se deosebesc două perle plate, de 0,014 --0 ,015 m lungime,
www.cimec.ro
SĂ PĂTURILE: llELA POIR!\EŞT J 351
transpare nlc de coloarea ametistului , cu il'izaţii albăstrii (fig. 181, 1-2),

do uă perle cilindrice, de 0,017 m l ungime şi 0,008-0,015 m eliam. , din
pas tă albă mati'i (fig. 181, 3- 4), o perlă faţetată poliedri c, de coloare azur-i e
1 2
4 6
- ·8 9
Fig . 181. - ~l o nnftnL ul N r . 109. P erle ele s ticl ă găsi t,e as upra
schc le lului: :l - --2 , pla te ame ti s t cu irizaţi i ind igo; 3-4, cil in-
dri ce a lbe ma Le; 5, cilindri că tr ans l uc i dă; 6. 8-9. cilindriee
roş i i m ata; 7 , po li cdr.i că az uri c .
Fig. 182. - Mormântu l N r.

112. Urnă neag r ă primitiv ă
acope rit ă c u llll vas s imilar
Seco le le Il -·- 1 în. e. n . Fi g . 180. - Ac eeaş i urn i!.
trans lucidă, l ungă

de 0,009 m, (fig . 181, 7), o p erlă mică c ilindri că sc und ă ,
t.rans luci dă,
de 0,005 m diam,- (fi g. 181, 5) şi trei perle l unguieţo ci li ndrice,
do 0,011 -0 ,013 m lu ngim e şi 0,004 m el iam., d in pastă roşie mată (fig.
181, 6 ş i 8-9).
www.cimec.ro
51. Mormântul Nr . 112. Incineraţi e. Nivel 0,70 m. Drept urnă, o

ulcică nea gră lustrui tă, de tehnică primitivă, cu pântecele larg şi ridicat,
cu buza mică faţetată răsfrântă, cu tortiţă sub buză în formă de X (fig.
182-183). Inaltă de 0,112 m; diam. pântecelui 0,145 m. Deasupra în chip
de capac aşe zat cu gura în jos, un vas similar de0,09 mînălţime şi0,122m
diam. (fi g. 182 şi 184). Prin efectul presiunii dela s uprafaţa solului, vasul
care servea de urnă era fărâ mat. In schimb , vasul care avea funcţiunea de
capac a rămas intact. In vasul urnă s'a u găsit oase calcinate şi fra gmentele
unei fibul e de fier, din care s'a , pă strat relativ mai clar piciorul, întors pe
deasupra, ca la fibulele La T€me II.
52 . Mormântul Nr. 113. Inhumaţie. Nivel 0,85 m. Schelet do adult,
în parte d'istrus şi răvăşit. Lipsesc antebraţele, mare parte din membrele
n===F-~"iil' i
1
Fig. 184.- Vasul-capac al Fig. 185.-Mormânt ul Nr. 113. Fragment de

urnei precedenle. cuţit de fi er g ăs i t asupra schell:)tului.
inferioare şi basinul. Pă strat dela basin în sus numai pe o lungime de 0,65 m.

Intins, cu faţa în sus, orientat NNV-SSE, cu ca pul la NNV. Lângă
unul din femure se află un cuţit de fier, cu vârful rupt, păs trat pe o lungime
de 0,07 m (fig. 185). După rugina sa care prezintă aspectul trecerii prin
rug, pare că nu aparţine scheletului, ci unei urne din care s'a găsit în ace-
laşi loc un ciob negru de tehnică inferioară. De sigur, şi urna şi scheletul
au fost distruse prin a ce laşi factor în vremuri recente . La . locul distrugerii
s 'a constatat o groapă de animal.
53. Mormântul Nr. 114. Inhumaţie. Nive l 1 m. Schelet de copil,
păs trat ră s leţ pe o lungime de 0,80 m până la glesne . Intins, cu faţa în sus,
cu braţele pe lân gă corp, orientat NNV-SSE, cu capul la NNV. Cele mai
multe oase s'au consumat. Nu s'au găsit intacte decât o calotă craniană ,
humerusul drept, câteva vertebre lombare, oasele mari ale membrelor
inferioare şi câteva coaste r ăsco li te de şobolani. Niciun obiect.
PARCELA XF TI
54. Mormântul Nr . 115. Incineraţie. Nivel 0,85 m. Urnă roşie de
tehnică superioară, înaltă, cu fundul şi gâtui strâmte, cu buza răsfrântă
orizontal, cu dungă orizontală pe gât (fig. 186). Inălţimea 0.419 m; eliam.
pântecelui 0,232 m, al gurii0, 182 m, al gâtului 0,117 m,al fundului 0,11 2 m.
www.cimec.ro
SĂPĂ'l'URl L E DE L A POIENE~TI
:353
Drept capac, o pateră cenuşie de tehni că superioară de 0,068 m înă lţime şi

0,165 m diam., aşezată cu fundul în sus. Patera s partă din cauza presiunii.
De asemenea , gura urnei. S'au putut în să reconstitui. Urna conţinea oase
calcinate si urm ătoare le obiecte: cill ci perle sferoidale mari de calcedoniu,
calcinate,. de 0,017-0,021 m diam . (fig. 187 ,
1-4), resturi topite ori fărâ mate provenind
dela perle din aceeaşi pastă de sticl ă alb ă mată;
peste treize ci de perle de pastă ro şie mată de-
formate prin topire; cinci fra gmente de coral
calcinate tare; o b o abă de argint topit, de form ă
cilindro idă, lun gă de 0,01 m şi de 0,004 m diam.,
(fig. 187, 6), res t dintr 'o perlă de fili gran de ar-
gi'nt, deforma tă şi în parte di s trusă prin topire
(fig. 187, 5), f ăcâ nd parte din t:ipul bitron conic
cu protuber anţe pe ecuator, ca la piesele găsite
în urna Nr. 65 din parcela XIV; resortul-arba-
l etă, lung de 0,025 m al unei fibule mici de
bronz, al că re i tip nu poate fi determinat ; o
fibulă de fier întreagă.
Fibula de fi er este de un tip provincial
roman târzi u . Este lun gă de 0,046 m, are un
arc apro ape plat, cu lăţimi variabile , un buton
în vârf şi o placă de oprire înaltă (Ji g. 187, 7-8;
188). Din resort nu s'a p ăstrat decât o jumătate.
Intregul obiec t este învelit într'o massă de
rugi nă de care s'au lipit, în cursul arderii pe Fig. 186. - l\·lormântul
Nr . 11 5.Urn ă r oş i e de teh-
rug, fragmente de oase calcinate. ni că s up er i oa r ă, aco pe-
55. Mormântul Nr. 121. In cineraţi e . Ni- ri Seco tă cu o pateră ce nu ş ie.
lele IJJ - I V e. n .
vel 0, 70 m. Urnă neagră lus truit ă, de te hnică
inferioară, de tipul co mun, cu buz ă faţetată. Capacul , de aceeaşi
tehnică, în form ă comună de stra chin ă cu gura în jos, prezintă de ase-
menea o buză faţetată şi o tor tiţă sub buză. Ambele recipienle a u fo st fărâ
mate prin efectul presiunii dela s uprafaţa solului. Urna conţin e a oase cali-
cinale şi resturile foarte deteriorate, din cauza rugului, ale unei fibule de
fier, lungă de cea 0, 10 m, ornate cu patru sfere masive de bronz pe arc. Se
păs trează mai clare fragmentele reso rtului~arbaletă, lung de 0,04 m, frag-
mente le arc ului cu două grupuri de câte două sfere de bronz, şi un fragment
de picior de tip La Tl'me 11. Cioburi şi oase arse, corn pletâ nd u,-se cu acelea din
morm ântul r. 121, s'au găsi t în imediata apropiere s pre N, la punctul
înregistrat sub .Nr. 133. Nu poate fi vorba de două morminte diferite .
23 - Materiale Arheologic e - c. 3553

www.cimec.ro
56. Mormântul Nr. 122. Incineraţie. Nivel 1,20 m. Urnă roşie de teh·
nică superioară, cu fundul mic, gâtui strâmt, gura larg evazată, buza lată
orizontală, dungă în relief pe gât. Profilul pântecelui marcat printr'un un-
ghiu pronunţat (fig. 189). Inălţime 0,399 m; diam. pântecelui 0,261 m, al
gâtului 0,137 m, al gurii 0,215 m, al fundului 0,113 m. Gura spartă din ca-
uza presiunii, dar rcconstituită. Din capac nicio urmă: a fost probabil complet
Fig. 187. -l\formântul Nr. 115. Obiecte din urnă: 1-4. Perle
de calcedoniu; 5. Fragment de perlă în filigran de argint,
deformaLă prin topire; 6. Boabă de argint topit; 7-8. Frag-
mentele unei fibule de fier din secolele III-IV e. n.
\.
distrus şi îndepărtat prin lucrări agricole. Urna conţinea oase calcinate, zece
fragmente de coral (fig. 190,4-7, 9, 11-15) şi două perle de calcedoniu, mari,
sferoidale, din pastă albă mată, de 0,021 m diam. (fig. 190, 1), două perle
cilindrice din aceeaşi materie (fig. 190, 8 şi 10), lungi de 0,017 şi de 0,011 m
..Ham., mai multe perle de sticlă, dintre care trei din pastă roşie, pfâte
de 0,014-0,017 m lungime (fig. 190, 2). Alte perle sunt fărâmte sau
topiLe. In gaura pcrlei cilindrice de piatră albă, se află introdusă o altă
perlă cilindrică, subţire, de 0,006 m diam., din sticlă roşie mată (fig. 190,3).
S'a găsit şi un ac de fier lung de 0,06 m, probabil rest dela o fibulă care nu
.a fost scoasă în întregime din cenuşa rugului.
www.cimec.ro
57. Mormântul Nr. 126 Incineraţie. Ni vei O, 75 m. Distrus. Nu au

răiDflS decât puţine fragmente din fundul urnei , care era neagră lustruită,
de tehnică primitivă, şi câteva fragmente de oase calcinate fără niciun alt
obiect.
58. Mormân tul N r. 1.'27. Invine~aţie . Nivel O, 70 m . Distrus. Nu au rămas
decât fundul urnei. neagră lus truit ă, de tehnică primiti vă şi o parte din
Fig. 188.-Mormântul Nr. 115.

Fibula de fier dela fi g. 187, 7-8.
Fig. 189.- Mormântul Nr. 122. Urnă roş i e

de tehnică sup e rioar ă . Secolele III-IV e. n.
conţinut. Oase calcinate, câteva fragmente f ărâ ma te de perle de sticlă albă

translucidă, resortul-arbaletă, lung de 0,018 m al unei fibule de fier de un
tip ce nu poate fi reconstituit (fig. 191, 2) şi un fragment de lanţ mic de
bronz, constituit din verigi de lame plate. Fragmentul, lung de 0,022 m ,
constă din patru verigi de acest fel (fig. 191, 1).
59. Mormântul Nr. 129. Inhumaţie. Nivel 0,80 m. Complet distrus.
Din schelet nu au rămas de cât câteva fragmente din craniu alături de care s'au
găsi t o perl ă de calcedoniu cenuşie-albăstruie, de formă bitronconi că, înaltă
de 0,017 m şi de 0,023 m diam. (fig. 192, 2) şi o pe rl ă din pastă de stic l ă azu-
rie-verzuie mată, s feroidală, ornată cu coaste verticale , de 0,02 m diam.
(fig. 192, 1).
23 lr
www.cimec.ro
60. Mormântul Nr. 130. Inhumaţie. Nivel 1,10 m. Schelet de copil,

întins cu faţa în sus, cu braţele pe lângă corp, orientat VSV-ENE, cu capul
la VSV. Lung de 1,20 m. Oasele au fost în parte răscolite ulterior. Astfel o
jumătate din mandibulă şi una din clavicule s'au găsit la 0,20 m deasupra
-,-
\
"'~
c· .
<:>
- - ,L_ '- 1
1~
Fig. 190. - Mormântul Nr. 122. Obiecte din urnă: 1. 8. 10 Perle de calcedoniu; .2.
Perle de sticlă roşie mată, plate; 3. Perlă cilindrică de sticlă roşie mată; 4-7, 9, 11-15.
Fragmente de coral.
/ 11/~
~) §
·c~
1 · o ·Oz 4
Fig. Hl2. - Mormântul Nr . 129. Perle

găsite lângă schelet: 1. Sticlă azurie-
verzuie, mată; 2. Calcedoniu cenu:;.iu-al-
băstriu . Secolele III-IV e. n.
basinului. De asemenea, braţul drept a fost mutat dela locul său (fig. 193).
Lângă urechea s tângă s'a găsit un cercei de bronz făcut dintr 'un fir de bronz
îndoit circular, de 0,018 m diam., cu un capăt îndoit ca un cârlig, iar cu celă
lalt înfăşurat spiral în jurul său în suşi pentru a produce un ochiu (fig. 194,3).
In jurul gât ului, se aflau piesele unui şirag constând din treizeci şi trei
de perle plate de st i c l ă roşie, mată, lungi de 0,009-0,016 m lfig. 195). In
aceeaşi regiune s 'au mai găsit două perle mici cilindrice de piatră albă
mată, precum şi câteva resturi dintr 'o perlă fărâmată de sticlă albă trans-
www.cimec.ro
SĂPĂT UR ILE DELA POIENEŞTI 357
-pud ră
6
..
Fragment fier
2
Fig. 194. - Mormânlul Nr. 130.
Obiecte răsite asupra scheleLu-
lui: 1. Fragment de c uţit de
-1 ,10m fier; 2. PandanLiv de fi er; 3. Cer-
cel de bronz . Secolele TII - IV
e. n.
PARCE.LA
XVII -
Schelet
Hr130
Fig. 193. - Mormântul Nr. 130, plan.
Fig. 196. - Mormântul Nr. 132. Fig. 195. - Mormântul Nr. 130. Per-
Perlă de s ticlă albă cu ochi indigo. le plate de st i c l ă ro şie mat ă găsite
Secolele II- I în . e. n. asupra schelctului.
www.cimec.ro
lucidă. Lângă braţul stâng, s'a dat peste câţiva bulgăraşi de pulbere roz
fină, probabil praf de coral întrebuinţat ca fard. Deasupra şoldului drept se
afla un pandantiv de fier în forma unui coşuleţ cilindric de 0,007 m înăl
ţime şi 0,011 m diam., cu toartă deasupra (fig. 194, 2), iar între genunchi,
un vârf de cuţit de fier, păstrat pe o lungime de 0,06 m (fig. 194, 1). Este posi-
bil ca pandantivul şi cuţitul, ţinând seama de aspectul ruginii lor care pare
a arăta o trecere prin foc, să fie străine de acest mormânt, provenind dela o
urnă de incineraţie distrusă. Această circumstanţă ar fi" de natură să explice
şi deteriorarea unei părţi din schelet.
61. Mormântul Nr. 131. lncineraţie. Nivel 0,80 m. Complet distrus.
Nu s'a găsit în acest punct decât o grămadă de oase calcinate fără nicio
urmă de urnă, de capac ori de alt obiect.
62. Mormântul Nr. 132. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Distrus. Nu s'au
păstrat decât foarte puţine fragmente din ·urnă, care era neagră lustruită,
cu buza faţetată, de tehnică primitivă, de tipul urnei Nr. 112, o parte din
osemintele calcinate conţinute şi două perle de sticlă, dintre care una bine
păstrată, sferoidală, turtită, de 0,009 m înălţime şi 0,014 m ni am., albă
translucidă cu ochi formaţi dintr'un punct înconjurat cu cerc indigo (fig. 196),
iar alta albă, simplă, ruptă în două. Acest mormânt se află în imediata
apropiere a resturilor de inhumaţie ale mormântului Nr. 129. Ambele mor-
minte au fost probabil distruse de acelaşi factor, în vremuri mai recente.
l'ARCELA Xl'lll
63. Mormântul Nr. 140. Incineraţie. Nivel 0,40 m. Distrus. Nu s'au

găsit decât oase umane calcinate şi o perlă cilindrică de os. Niciun ciob
' de urnă.
64. Mormântul Nr. 142. lncineraţie. Nivel 0,65 m. Complet distrus.
Nu s'au găsit decât oase umane calcinate şi o perlă plată de sticlă roşie
mată. Niciun vestigiu de urnă.
65. Mormântul Nr. 144. lncineraţie. Nivel O, 79 m. Urnă cenuşie de
tehnică superioară, sferoidală, cu gura largă, scundă, cu buza îngroşată, cu
dungă în relief sub buză (fig. 197-198, 199,2). Inaltă de 0,257 m; diam.
pântecelui 0,26 m. Deasupra, drept capac, un vas-fructieră de aceeaşi tehnică,
de 0,137 m înălţime şi 0,318 m diam., având piciorul rupt şi tocit din vechime.
Buză lată, răsfrântă orizontal, ornată cu un zigzag lucios (fig. 199, 1). Urna
conţinea oase calcinate, două mici fragmente dela acul unei fibule de fier,
care a fost lăsată în cenuşa rugului, o perlă bitronconică de calcedoniu, de
0,012 m înălţime şi 0,015 m diam., (fig. 200, 5) şi mai multe perle plate
de sticlă roşie mată, din care unele topite şi şapte întregi. Lungi de
0,013-0,017 m (fig. 200, 1-4 şi 6-8).
www.cimec.ro
66. Mormântul Nr. 145. lncineraţie. Nivel O, 70 m (fig. 12). Urnă

roşie de tehnică superioară, de tip castron, largă, cu gura uşor îngroşată,
prevăzută cu trei toarte dispuse vertical şi prezentând câte o proeminenţă
pentru sprijinirea degetului la apucat (fig. 201-202; 359). Inălţimea urnei
0,168 m; diam. pântecelui
0,277 m. Deasupra se afla un
capac special, de aceeaşi teh-
nică, de O, 148 m înălţime şi
0,263 m diam., aderând cu pre-
cizie la gura urnei. Mânerul
capacului măsoară 0,045 m
PARCELA XVIII
Urna Hr.11tlt
-o.n m
Fig. 197. - .Mormântul Fig. 198. - Mormântul Nr. 144. Urnă cenuşie de
144, plan. tehnică superioară. Secolele III - IV e. n.
Fig. 199. - Mormântul Nr. 144: 1. Aceeaşi urnă; 2. Vas-fructieră cenuşiu, servinil
de capac.
www.cimec.ro
;i{jl) MATERIALE ARHEOLOGICE
1 4
6 7 8
F'ig . 200.- Mormi\ntul Nr. 144: 1-4.6-8. Perle plate de s t. icl ă

roşie mată; 5. Perlă de calcedoni u.
PARCELA ~ -0,69m
XVIII
1
Urna H!".1fi5 LL!.O'"'
Fig. 201. - Mormântul Nr . 145.
Fi g. 202.-?d orm â ntul N r . 145 U rn ă roş i e de teh-

ni că superi orii. Seco lele Il 1 - IV e. n.
PARCELA XV III
Ur na llr. 146
Fig. 203. - Mormân t ul Nr. 145. Bucă ţ i de coral din urn ă.

0!. ~Ocrn
Fig. 204.- -Mormântul

N r . 146
www.cimec.ro
SĂPĂTURIL E DELA POIENEŞTI 361
înălţime. Urna co nţinea oase calcinate ş i cinci fragmente de mărgean

trecute prin foc (fig. 203). Niciun alt obiect.
67. Mormântul Nr. 146. lncineraţ.i e . Nivel 0,70 m. Urnă roşie de teh-
nică superioară,cu fund strâmt , gât lun g. dungă în relief pe gâ t (fig. 204-205).
ln ă lţim e 0,232 m; diam . pântecului 0,19 m, al gâtului 0,165 m , al gurii
0,187 m. al fundului 0,095 m. Deasu-
pra, drept ca pac, o pateră cenuşi e, de '1\11''
--;-;-;-;-;-:----:-:-'7.777:"7T7';"*-------..
' ' ' 1\1 1'(1
l· "''
l III ,
llib. ~.-!o_.A
~~\'0''. o o. o 1 '1111/l lj
,,. ·\\\\ oo(
,,;,,
1
Fig. 206. - 1. Pateră cenuş i e serv ind de

capac urnei precedente; 2-3. Perle de
calcedoniu.
PARCELA XVIII
Urna 14C'.147
t
- O,ltSm
Fig. 205 . - Mormântul Nr. 1116. Urnă roş i e

de te hni că sup e rioară . Seco lele III - IV e. n . Fig. 207. - Mormântul Nr. 147 .
tehnică supe rioară, cu pereţii drepţi , înaltă de 0,086 m, de O, 168 m diam .,

aşe zat ăcu gura în sus (fi g. 12 şi 205-206). Urna conţin e a oase calcinate,
un fragment de cora l , o per l ă de calcedoniu în formă de butoia ş , de 0,01 7 m
lungime şi 0 ,014 ~ diam. (fi g. 206 , 3), o perl ă sfero idală din aceea şi subs tanţă,
de 0,019 m diam. (fig. 206, 2), două perle topite do s t icl ă roşie mat ă şi mai
multe fărâmăt uri de per l ă do s ticlă tran s lu c id ă roz.
68. Mormântul Nr. 147. ln c in eraţie. Nivel 0,45 m. Urnă nea gră lus truită,
de tehnică inferioară, piriformă , cu fundu l mi c, umărul larg, gura strâmtă,
www.cimec.ro
362 MATERIAUE ARHEO LOG ICE
buza dre aptă separată

de umăr printr'un prag unghiular (fig. 207-209).
lnălţim e a 0,298 m; diam. pântecelui 0,295 m, al gurii 0,187 m, al fundului
0,132 m. Spartă prin presiune, dar reconstituită, cu cioburile complete.
Capacul, de a ceeaşi tehnică, este de tipul comun, în formă de strachină cu
Fig . 208. -- 1'rf ormân tul Nr. 1.47. Urnă neagr ă primitiv ă: a) cu capacul să u ; b) aceeaşi
f ă r ă capac. Secolele II - I în . e. n.
1li \) )1/1;) ) ~ :~~

;<- - -
!
- - o ?>tf<!- - - - - =---1
~~'1
: -c~ .
c~'t#~l~:llll!~~:;:: ..~.(..f.
?""~~~;!
. ' ~~·
2 ~~p
~
Fig. 210.-M ormântul Nr. 147. Obiecte de fier din
urnă: 1, 3. Piese de fier; 2. Fibulă de tip La Tene
Fig. 209 - Aceea7i urnă . III vechiu.
gura în jos (fig. 208 a), cu buza faţe tată şi cu tortiţă sub buză, de 0,09 m
înălţime şi. 0,357 m diam . Foarte fărâmat şi reconstituit ulterior. In interio-
rul urnei se aflau oase calcinate şi următoarele obiecte: a) două piese de fier
www.cimec.ro
ale unei paftale de centură, una lungă de 0,135 m, cu ochiu la un capăt

(fig. 210, 1), cealaltă lungă de 0,058 m, cu cârlig de agăţat (fig. 210, 3)
ambele late de cea 0,012 m; b) o fibulă de fier de tip La Tt'me III vechi, de
0,068 m lungime, cu arcul rectiliniu, cu piciorul ajurat conturând forma
unui trapez, cu resort-arbaletă lung de 0,04 m (fig. 210, 2), cu o parte din
arc ruptă, cu rugină de aspect vitros din cauza focului de pe rug; c) fragmen-
tele unei fi bule de fier, de cea O, 12 m lungime, cu piciorul întors pe deasupra
ca la tipul LaTt'me II şi cu patru sfere masive de bronz pe arc,în două grupuri
de cât.e două; d) treisprezece fragmente de saltaleoni (tuburi strâmte formate
prin învârtirea în spirală a unui fir de bronz), lungi de 0,01-0,032 m şi
groase de 0,003--0,005 m (fig. 211) şi e) treizeci şi patru de perle de sticlă,
C'
' '
'tt:·ţ,.'1
~:'-: ' '
-~
Fig. 211.-Mormântul Nr. 147. Fragmente de spirale de bronz din

urnă
mici, cilindro-sferoidale, de 0,004-0,006 m diam., dintre care treizeci şi

trei sunt întregi (fig. 212). Din acestea, una este brună transparentă, iar
celelaJte albe transparente cu reflexe violacee, albe sau aurii. Reflexele
aurii rezultă dintr'o poleială extrem de subţire de aur pe care unele din ele
o prezintă în structura lor. Fenomenul este vizibil la o perlă a cărei crustă
exterioară de deasupra aurului, a fost spartă.
69. llformântul Nr. 148. Incineraţie. Nivel 0,54 m. Urnă neagră cu
lustru, de tehnică primitivă, de tipul comun cu gură largă, buză mică faţetată,
cu toartă între buză şi umăr (fig. 213~215, 1), înaltă de 0,17 m, cu diam.
umărului de 0,255 m. Spartă prin presiune (fig. 12), dar reconstituită cu cio-
burile complete. Deasupra, se afla un capac de forma comună a unei străchini
cu gura în jos, de aceeaşi tehnică, cu buza faţetată şi cu tortiţă sub buză,
de 0,35 m diam. şi 0,085 m înălţime. Conţinutul urnei: oase calcinate precum
www.cimec.ro
MATERIALE ARHEOLOGIC&
PARCE.LA XVIll · UrnaHr .1'+ 8

Fig. 213. Mormântul Nr. 148, plan
l<'ig. 212 . - Mormântul Nr. 147. Per-

le de st i c l ă transparente având o poj- Fig . 214. - llformântul r. H8. Urnă neagră
ghiţă de aur în str u ctură
primitivă . Secolele ll - 1 în e. n. ~
Fi g. 215:- ~1orii_lântul ~r . 148 :}. Aceeaş i urn ă; 2. Frag- Fig. 216.- Mormântul
ment de fi bula de fler de t1p La 1 ene II ;3. Lam ă de cuţit Nr . 149, plan
de fier
www.cimec.ro
şi: a) o lamă de cuţit de fier de 0,088 m lungime, prevăzută cu nituri şi

peduncul (fig. 215, 3), cu tăişul rectiliniu şi muchia curbată; b) un arc de
fibulă de fier (fig. 215, 2), lung de 0,057 m, probabil de tip La Tt'me II.
1
4
Fig. 217.- 1\Iormântul Nr. 149. Urnă nea-
~ 1
gră primilivă. Secolele 11-1 în. e. n.
··-···----- .... ~
i '
5 6 7
Fig. 219. - Mormântul Nr. 149.
Obiecte din urnă: 1. Perle de sti-
clă albă transparentă (cu pojghiţă
în structură); 2. Verigă de bronz
3-4. Perle cu jais; 5-7. Perle
de tablă de bronz.
Fig. 218.- Mormântul Nr. 149: 1. Capacul

negru primitiv al urnei precedente; 2. Piesă Fig. 220. - Mormântul Nr. 149.
de pafta de fier. Una din pericle de jais.
70. Mormântul Nr. 149. Incineraţie. Nivel0,56m. Urnă neagră lustruită

de tehnică primitivă, piriformă, cu gura strâmtată, cu buza dreaptă simplă
(fig. 216-217; 356). lnaltă de 0,276 m; diam. pântecelui 0,28 m, al gurii
www.cimec.ro
0,215 m. Spartă prin presiunea dela suprafa ţa terenului (fig. 12) şi reconstitu-
it ă . Capacul , de a ceeaşi tehnică, de tipul s trac hi nă, cu buza faţetată şi cu tor-
tiţă sub buz ă, m ăsoa ră 0,30 m diam. (fig. 218, 1). Foarte fărâmat. Conţi
nutul urnei: a) un cârlig de pafta de fi er, lu ng de O, 115 m, cu linii transver-
sale incise pe partea dorsa l ă (fig. 218, 2); b) fragmente le foarte deteriorate
ale unei fibule de fier, al căre i arc indi că tipul La Tene Il ; o verigă de bronz
PARCELA XVIII
. ___._, 4
o s 10cm Urna Nr .
151
- 0.'53m .
Fig . 222.-Mormântul Nr. 1:J1 , plan.
Fig. 221. - Mormântul Nr . 150. Urnă Fig. 223. -Mormântul Nr . 152.

cenuşie de tehnic ă super i oară. Secolele Urnă neag r ă primit i vă . Seco-
Ill- I V e. n. lele II- I în. e. n.
de 0,016 m diam. (fig. 219, 2); c) trei perle de bron z, lungi de 0,008-0,011 m
şi de 0,004-0,005 m diam., produse prin în făşurarea sp iral ă a un ei făşii
eli ptice de tablă de bronz cu capetele ascuţ i te (fig. 219, 5-7); d) două
perle de i ais tăiate în faţete în formă de dublu trunchi de p iramid ă , la te de
0,008 m şi groase de 0,006 m (fig. 219, 3-4 ; 220), una întreagă şi una ruptă;
e) cincisprezece perle sferoidale de s ticl ă a lb ă transparent ă de 0,006-0,008 m
diam., cu reflexe am·ii produse de o pojghiţă de aur din structura sticlei
(fig. 219 , 1 b); f) unsprezece perle miei de s ticlă albă transparentă, întregi ,
sferoidale, de 0,004 m diam . (fig. 219, 1 a).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞT I 367
71. Mormântul Nr . 150 . Incineraţie. Nivel 0,80 m (fig. 11-J2). Urnă

cenuşie , de tehnic ă superioară, de tipul amforă, înalt ă , cu fundul şi gâtui
strâmte, cu buza îngustă, cu dou ă toarte mari dispuse vertical între gât
şi um ă r (fig. 221). Decorată cu linii lucioase crucişe, pe um ăr, şi verticale
paralele pe gât. In ă l ţimea 0,429 m; diam. pântecelui 0, 235 m, al gurii 0,155,
al gâ tului 0,115 m, al fundului 0,113 m. S'a găsit spartă, având lip să una
Fig. 224. - Mormântul

Nr. 153, plan .
Fig. 225. - Mormântul Nr. 153. Urnă _.

neag r ă primitiv ă.
Secolele 1I - I în .
e. n.
din toarte şi fundul. Capacul consta dintr 'un ciob de vas poros de tehnic ~
inferioară, ale cărui fărâm ă turi s'au găsit în interiorul urnei printre oase
calcinate. Nu~ ;conţinea niciun alt · obiect.
Fig. 226. - Mormântul Nr. 153. Piesă de pafta, de fier .
72. Mormântul Nr. 151 . Incineraţie. Nivel 0,53 mm. Complet răscolit.
Urnă roşie,de tehnică superioară, vopsită cu roşu, a fost găsită spartă, ră s tur_
nată cu gura în jos (fig. 12 şi 22) . Este probabil de tipul amforă, cu fund
www.cimec.ro
plat; diam. pântecelui cea 0,15 m. Gura lipseşte. De asemcuea, 11u s'a găsil
nicio urmă de capac. In interiorul urnei se aflau oase calcinate, fără niciun
alt obiect.
73. Mormântul Nr. 152. lncineraţie. Nivel 0,60 m (fig. 12). Urnă
neagră lucioasă, de tehnică primitivă, cu gura foarte stril11să, buză înaltă,
răsfrântă uşor, faţetată, cu toarta legată de buză şi de umăr (fig. 223). Inăl
ţime 0,169 m; diam. umărului cea O, 173 m. Păstrată relativ bine, spartă în
Fig. 228. - Mormânlul Nr. 154. Perle

Fig. 227. - Mormântul plate de sticlă roşie mată, găsite asupra
Nr. 154 schelctului.
câteva locuri, dar uşor reconstituibilă. In schimb, capacul, de aceeaşi teh-

nică, de tipul strachină, cu buza faţetată şi cu tor ti ţă sub buză, a fost foarte
fărâmat sub presiunea transmisă dela nivelul superficial al terenului. Urna
conţinea oase calcinate şi două fragmente foarte deteriorate, atipice, ale
unei fibule de fier.
74. Mormântul Nr. 153. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă neagră
lucioasă, de tehnică inferioară, de tipul urnei din mormântul Nr. 147, de-
scris mai sus, cu umăr larg, rotund, cii buza mai strânsă, verticală (fig. 225).
Inălţime 0,265 m; diam. umărului 0,32 m, al gurii 0,191 m, al fundului
0,182 m. S'a găsit spartă, din ea uza presiunii dela suprafaţa solului, dar com-
pletă. Deasupra era un capac de aceeaşi tehnică, de tipul strachină, cu gura
în jos, foarte fărâmat (fig. 224), cu buza faţetată. Uma conţinea oase calcinate
şi: a) fragmentele unei piese de pafta de centură, lungă de 0,208 m, cu un
www.cimec.ro
SĂ!'ĂTURILE DELA POIENEŞTI
cf1rlig la unul din capete (fig. 226), prevăzută cu linii longitudinale incise
pc marginile suprafeţei dorsale; b) fragmentele unei fi bule de fier, al cărei
picior parc a indica tipul La Tenc II.
75. Mormântnl Nr. 154. Inhumaţie. Nivel 0,75 m. Schelet de copil
înlins cu faţa în sus, cu mâinile pe lângă corp, orientat NNE-SSV, cu capul
la NNE (fig. 12 şi 227). Foarte deteriorat. Păstrat pe o lungime de 0,70 m.
Craniul fărâmat prin presiunea dela suprafaţa terenului. O parte din oasele
corpului lipsesc, în special unele vertebre şi extremităţile membrelor infe-
rioare. Prinlrc oasele craniului s'a găsit o verigă de fir de bronz de cea 0,07 m
(.liam. In jurul gâtului se aflau zece perle plate de sticlă roşie mată, lungi
de 0,012-0,017 m (fig. 228).
Mormântul Nr. 178, de inhumaţie, din această parcelă, este descris
mai jos împreună cu mormintele din parcela XIX
PARCHLA XIX
76. Mormântul Nr. 163. Incineraţie. Nivel O, 70 m. Urnă neagră

lustruită, de tehnică inferioară, de tip comun, cu buza faţetată, şi cu toartă
mică sub buză (fig. 230-231). Inaltă de 0,126 m; diam. 0,28 m. Spartă prin
presiune, însă complelă (fig. 229). Deasupra, s'au găsit fragmentele unui
capac de aceeaşi tehnică, de un aspect cenuşiu, de forma comună (strachină),
cu fundul de un profil înălţat uşor (fig. 230-231).Conţinut, înafară de oasele
calcinatc: a) perlă de sticlă, sferoidală, albastră-indigo cu ochi galbeni,
de 0,014 m diam. (fig. 232, 1); b) perlă (le sticlă de aceeaşi coloare, de formă
cilindrică, înaltă de 0,012 m, (lccorată cu un zigzag verde pc mijloc
(fig. 232, 2); c} fragmentele unei verigi de fier de cea 0,08 m diam., de
grosime variabilă, între 0,004 m şi 0,011 m, cu capetele petrecute reciproc,
lipiLe de capul unui os ars (fig. 232, 3). ·
77. M ormântul Nr. i6.J. Incineraţie. Nivel 0,70 m. Urnă neagră lustruită,
de tehnică primitivă, fărâmală până la pulvcrizarc, ca efect al presiunii
(fig. 233), do formă comună, cu buza faţctată. Deasupra, un capac de aceeaşi
tehnică, de ascmanea spart, dar în fragmente mai mari, rcconstituibile.
Este de tipul comun: stmchină cu buză mică faţctată şi cu tortiţă sub buză
(fig. 231, 1), de 0,083 m înălţimeşi0,235 m diam. Conţinut, înafară de oase
umane calcinatc: fragmculclc incomplete şi ucconcludcntc ale unei fibule
(le fier şi un fmgmcnt de drlig de fier, plat, de pafta (fig. 234, 2).
78. Mormintul Nr. 168. Incineraţic. Nivel 0,60 m. Distrus. Nu s'a găsit
decât fundul umci, neagră cu lustru, ·de tehnică inferioară, fărâmată de
plug. In urnă erau câteva oase calcinatc şi resturile unei perle, probabil
de calcedoniu, calcinată, albă mată, t'ărâmată.
24 ···· Materiale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
370 . MATERIALE ARHEOLOGICE
PARCELA XIX
Fig. 229. - Mormân-

lul Nr. 163.
Fig. 232.- Mormântul Nr. 163. obiec-

te din urnă: 1 - 2. Perle de sticlă
indigo (1. cu ochi galbeni; 2. cu zigzag
verde); 3. Fragment de verigă de fier.
Fig. 230. - Mormântul Nr. 163. Urnă nea-

gră primitivă. Secolele II-I în. e. n.
-0,69m
PARCELA XIX
UrnaHr.164
Fig. 231. - Aceeaşi urnă. Fig. 233 - ; Mormânlul Nr.164, plan
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POI ENEŞTI 371
79. Mormântul Nr. 178. Parcela XVIII. Inhumaţie. Nivel 0,85- 1 m.

Schelet de copil, întins cu faţa în sus, braţele întinse pe lângă corp, orientat
VNV-ESE, cu capul la VNV. Foarte răscolit (fig. 235). Craniul turtit peste
torace. Restul oaselor în cea mai mare parte lipsesc, iar cele rămase sunt
mult deplasate. O tibie dela acest schelet s'a găsit la 0,50 m NV de capul
său, la Nr. 157. Deasupra femurului drept al scheletului se afla o perlă
'DGhirpic
-o.asm lv
wria~
o._ __......____
10 zo~m
PARCELA XVIII
Schelet Nt-.178
Fig. 235. - Mormântul Nr. 178 plan.
1
Fig. 234. - Mormântul Nr. 164: 1.
Capacul urnei, negru primiLiv; 2. Pie- Fig. 236.- Mormântul Nr. 178: 1. Perlă
să de pana de fier. Secolele II-I în. de sticlă roşie mată; 2. Perlă de sticlă albă
e. n. mată. Secolele III-IV e. n.
diu pastă de sticlă albă mată, de formă cilindroidă turtită, de 0,011 m diam.
şi 0,008 m înălţime (fig. 236, 2). Lângă cap s'a dat peste o altă perlă, mai
mică, de formă inelară, cu un diam. de 0,011 m, din pastă de sticlă roşie
maLă (fig. 236, 1).
RO. llfurmântul Nr. 181. Incinera\ie. Nivel 0,80 m. Dhtrus. Nu s'au
găsit decilt câteva oase umane arse şi fragmentele foarte neclare nle unui
obiect lung de fier, pi"ohahil o fibulă La Teme. Nicio urmă de urnă ori de
capac.
PARCELA XX
81, Mormântul Nr. 188. Incineratie, Nivel 0,56 m. Distrus complet.
Nu s'au găsit derât două fragmente de oa~e umane calcinate, alătud de un
ciob de castron cenuşiu de tehnică superioară, provenind dela un vas cu buza
!!4 •
www.cimec.ro
swudă şi cu umăr· rotund umflat (fig. 237, 1), de un ciob de strecurătoare

de aceeaşi tehnică şi de un fragment de calotă de sticlă albastră deschis,
cn partea superioară uşor umflată şi cu fundul plat, de O,OOR m înălţime şi
0,002 m diam. Poate o amulctă ori u
t perlă. Totuşi nu se vede nicio urmă
1
de gaură (fig. 2::17. 2).
1 82. Mormântul Nr. 189. Incine-
1 raţie. Nivel 0,56 m. Urnă neagră lus-
1 truită, de tehnică inferioară, de for-

} mă comună, cu bniă faţctată. lnaită
~ de cea 0,20 m şi de cea 0,31 m diam.
1 Foarte friabilă. Capacul, de aceeaşi
1
tehnică, în formă de strachină, cu buza
fa(etată, s'a găsit de asemenea foarte
J'ărâmat. Conţinutul urnei: oase cald-
2. nate şi resturile unei fibule de fier
reprezentând rpsortul, lung de 0,04 ro,
part"~<~fl-ltar~-simplu, lung, şi parte
1
Fig. 237. - l':lormânL~tl ;'\lr. 188:. 1~ din ac. Piciorul lipseşte. Nu se poate
Profilul urnei cenuşw de tehmca conclude nimic în privinţa tipului
superioară; 2. Fragment ·de amuleL de
sticlă albastră. Secolele III - IV e. n. la carese referă.
PARCELA XXI
1'1urmântul Nr. 230, de iudnemtiv, diu acea":tă parcelă, este deseris

mai jos, printre a.cdea din pan:t'la XXIV.
PAUCELA XXI/ 1
83. Mormântul Nr. 2fJ1. Jndneraţie. l'iivel 0,83 m.. Ur11ă BPagră lucioasă
de tehnică primithă, de tip comun, cu buză faţetată, de cea 0,25 m diam.
Fărâmată prin presiunea dela suprafaţă. Capac11l, de aceeaşi telmică, a fost
fădimat şi mai ta!'P. Din el nu au mai rămas decât foarte pnţiue eioburi.
Fig. 238. - ~IormânLul Nr. 201. Cutit de fier. Se-

colele 11-1 în. e. n.'
Uma conţi11ea onse arse, un cutit de fier lung de 0,135 m, cu tăiş rectiliniu,
şi cu muchia dor·sală curbă (fig. 238) şi fragmentele foarte detei'iorate al('
und fibule rle fier cu resort şi cu indicii J'eferituarc !11 tipul La Tenc TJ.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POlEN.EŞTI 373
PARCELA XXIII
84. Mormântul Nr. 211. In sectorul XXIII . Incineratie. Nivel 0,82 m.

Umă roşie,de teh1lică superioară, de formă largă, ca un caf>tron emisfoHiC•
prevăzută cu două toarle zoomorfe în forma unor patrupczi fără coadă, pro-
babilmşi, în poziţia de pândă, dispuse vertical şi simetri~ pe marginea vasu-
PARCELA Urna Nr
XXIII 211
o
Fig. 240.- MormânLul Nr. 211. Urnă roşie, de teh-
Fig. 239. - Mormâtul nică superioară, cu Lor ţi zocmorfe, de slil sarma-
Nr. 211, plan. tic. Secolele III-IV e. n.
lui. cu membrele anterioare ale patrnpedelor figurate şi cu capul lur lângă

buz~ vasului iar cu membrele illfe:rioare pe umărul acestuia (fig. 240-24.1).
Ochii animalelor rPJH·eze:ltate, ca şi urechile lor, sunt închipniţi pri11 elite o
protuberant,ă, iar gura, priulr'o incizie. Ghiarele, de asemenea, sunL repre-
zentate prin indzii. Inăltimea mnei 0,21 m; diam. pântecelui 0,33 m, al
gurii, care cst.e mai ~trâmtă şi t:u marginea uşorîngroşat5, de 0,2·~8 m, al fUIJdu-
Jui 0,112 m. Capacul conic, de aceeaşi tehuir.ă, aderând precis la gura uruei,
măsoară 0,262 m diam. şi O, 146 ru înă}t.ime. Mâncrul său este înalt de 0,05 m.
ln momentul descoperirii, pat te a superioar3 a urnei era spartiî, datorită
presiunii (fig. 239). De aseme1 :ea, mânerul capacului. Ciuburile însă eran
la locul lol', aşâ că reconst.i tui rea s'a puLut face lesue. Urna con ţinea oase
calcinate, în bucăţi mari şi trei frap.-mente neînserunate ale unui ac de fier,
tot.alizând o lungime de O,OS m, lipite de fragmentele de oase. Provin poate
dela o fibulă. Nu :::.'a mai găsit. niciuu alt o1ioct.
85. Mormântvl Nr. 275. Jncineraţie. Niwl 0,80 m. Vrnă neagră lustru-
ită, de tehnit.:ă primitivă, de tipul comun, larg, cu buza mică fat,et.ată şi cu
www.cimec.ro
tortiţă lângă buză (fig. 242- 243). Inăltimea 0,208 m ; diam. pâutecelui
0,31 m. Crăpati) prin presiune, dar completă. Din capacul de deasupra, în
formă de s trachină, do aceeaşi tehnică, de asemenea cu buza faţetată,
-- - - -- - - - - -- - -i
1
1
1
1
") t
1
_________ _J
Fig. 241.- Aceeaşi urnă.
foarte fărâmat, nu s 'au găs it decât puţine fragmente. Coi1ţinutul umei

consta numai din oase caJcinate.
7 -r;: .-===+======< - ~
·q; 1
~..
1
L.___ _ ___ _ _ _ _ ) 1
1
Fig. 242 . - MormânLul Nr. 215. Urnă nea-

gră primiLivă. Secolele II-I în. e. n. Fig. 243.- Aceeaşi urnă .
Murmilntul Nr. 235, de inhumaţie, din această parcelă, este descl'is mai
jos, împreună cu mormintele din parcela XXIV.
www.cimec.ro
86. Mormântul Nr. 22C. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie de tehnică
s uperioară, cu fundul s trâmt, gâtui larg, buza răsfr3.ntă orizontal, dungă în
relief re sub buză (f;g. 2411- 243) .
Jn~lţimea 0,291 m, diam. pântf'celui
0,268 m, al grt tului 0.215 m , al gurii
0,243 rn ; al fundului O, ·J28 m . Drept
capac a avut o oală J:IOrr:asă , de tehnică
inferioară, înalt'ă de 0,3:=> m, cu diam.
fundulni de 0,10 m., decorată cu o
serio de alveole pe marginea gurii
(fig. 246, 1). Din cauza presiunii, urna a
sufelit crăpături, iDr va sul poros a fo.r-t
,
Fig. 244. - Mormântul Nr. 226. Urn ă

roşie,de tehnică superioară . Secolele
III - IV e. n.
Fig. 245. - Acee aşi urnă .
Fig. 246. - Mor-

mântui Nr. 226.
Obiecte din urn ă :
!.Fragment din t r'un
vas poros primi-
tiv, de tradiţie ~e
tică, folosit drept
cap pentru urna pre-
cedentă; 2-4 Perle
de calcedoniu; 5.
Perlă de sticlă albă
mată; 6. Fragment
de coral.
Fig. 247. _,..Mor-
mântui Nr. 226.
l crlă în filigran
de argint.
www.cimec.ro
376 MATERI ALE .AlUIEOLOGICE
co mplet sdro bit., transformându-se i'n-numeroas(Hr·agmente care s'au l'ăsa t de

judmprejur pe umărul urnei. In apropiere s' au găr it . ;.i câ trva ci obvri dela un
capac coşu de tehnică s uperioară care , probabi!, va fi fo ~ t deasupra oalei poroa-
Fig. 248 .-Mo rmân t ul Nr. 226 . P erle pla te de s ti c l ă ,roşie mat ă .
se şi ca atare a putut fi di s trns şi ri sipit de

pbtg. Urna co 11ţi nea oase ca lcinate şi urmă
toarele ob iec te: n) o perl ă de fili gran de ar-
girtL în form ă d0 buloia ş, mai umflat la
mijl oc şi cu capetele uşor !-; trn mtale. largă
ele 0,(!2 rn şi l ung·& de 0,02 m, ruptă şi to-
pită în p arte, decorată pe ruijlo c c u puncte
sferi cc în reli ef, îuconjurate cu raze mJct
produse en rPpo usse , iar sp re capete prin
serii paralele de mi ci linii vertieale (fig.
24 / ) ; b) trei perl e mari- do ea lce dcn iu, sfe-
roida le, în parte t upte, de 0,018 m di1-1n1.
(fig. 246, 2- 4); r:) unsprezece perle pl ate de
::: ticli:l ro şie, l unr,i de 0 ,011 - 0 ,014 m (fig.
248); d) o prrl iî c ilindd că de s ticl ă a l bă zah a-
r o id ă , el e G,015 m h:n gi n1P. şi 0,012 m diam .
(fi g . 246, .'5 ) ; e) un fragme11L d e (;0ral (fig.
2'16, 6) şi f) un mi c vas-opai( poros de tipul
Fig. 2<19. - Morrn ântul Nr. 230. clasic La Te nc-Poiana, Elrfl toart3.
U rn ă cenuşie de tebnic5 superioa- 87. Murmâ.ntul Nr. 230. Parcela XI.
i'ă, · acopc ril ă cu o pat e ră ro ş i e.
Se'colele ITI-TV e. n . ln c incraţ.i e. Nivel. 0,95 m. Urnă cenu ~i e
.
www.cimec.ro
de tehnică superioar5, t.:U g:ltul lung, buza 'răsfrântă i orizontal, dungă

orizontală în relief pe g;ît ~i pe umăr (fig. 249). Iualtă de 0,283 m; diam.,
p:întccelui 0,245 m, a1 gâtului 0,185 m, al gurii 0,215 rn. Drept capac, un
vas-fructieră ro9u de tehnică superioară, de 0,189 m îuăl(.imc şi 0,218 m diam.
cn bnza răsfrântă ori zon tvl, îă
rftmatsi' . 2~9).
rr.eonstiLuit. (fig-.
.\~czat cu gtWI în jos. Piciorul
li pscştc fiind re teza t din au-
lichitalc. ln i11 terior·ul urnei,
peste oasele calciuatc, se afla
o patedî cenuşie, de tehnică
superioară, cu luciu cenuşiu
negru, aşezată cu fata î;{·~~~~
lnnfară do oase, nrna conţi
Jica: a) douăzeci ~;>i cinci de
bucăţi de coral caldnat (fi~.
250); b) optsprezece perit~ do
sticlă r·oşic mată. în majCJri ta-
te deformate pr·in topire, cele
intre>j !':ind do formă plată,
lungi de 0,012-0,015 m; c) o
peri ă sforoidală de ca 1cerloni u,
de 0,021 m diam. (fig. 251, 2)
d) o perlă mică de bronz, sim-
plă, formată prin răsuciroa
unei tăbliţe rle bronz cu ca-
pete ascuţite; e) două frag-
mente do ace de fi<:>r, unul
mai g-ros, lung de 0,0.'53 m.
altul suhţirP, lung de 0,025 m, Fig. 2 50. - Mormântul Nr. 230. 13ucăţi de coral
din urnă.
provenind poatP dela o fi-
bulă;/) fibulă do bronz lungă de O,Ot.i m, cu arc sPmicircular ţi cu picio-
rul lung, întors pe dedesuH, apoi subţiat cu un fir şi răsucit în spirale
dese î11 jurul arcului pilnă la resort (fig. 251, 1); :z) pandantiv de fie1· de
forma vnui co~u!ct; dlindri~ cu toartă deasupra, :în11lt de 0,013 m ~i rle 0,02 m
diam.; h) panll!mtiv lh~ bronz îu formă de baghetă produsă prin înfăşurarea
unui fir în jurul să1t îusuşi în spirală şi suspendat printr'un inel format
dintr'un fir do bronz cu capBtele petr<:>cute şi înfăşuratP în spirală unul în
jurul ee!uilalt (fig-. 251, 3). Toate ar.estc trei obiecte din urnă (1- h) sunt
lipite împreună cu fra~montc de_oase caloinate prin efectul căldurii rugului.
www.cimec.ro
In sfârşit, în urnă ~e- mai aflnu: i) fragmeHLPle a doi cerc.ei de filigran de ar-
gint, din care nu s'a păstrat dedt p-artea subţire, cowotituite prin alăturarea
a tl'ei fire în torsl:'dă (fig . 252).
8R. Mormântul Nr. 231. Jnhumat.ie. Nivel O,G5 m. Distrus. Schelet adult,
d.in care nu s'au găsit decât craniul, situat cn faţ& în sus, cu creştetul spre
E. Niciun alt os, uiciun obiect.
89. Mormântul Nr. 232.
2
rQ
-+-
\)
\:>
lncineraţio. Nive l 1,07 m.
Urnă roşie de tehnică supe-
rioară, în formă de castron
foarte larg, cel mai mare re-
ci pienL funerar găsit în toată
flC!lli<J~~
~m: . 1
necropola. Măsoară 0,218 m
înălţime, 0,433 m diam. pân-
1 1 tecelui ,0,383 mal gurii, 0,16 m

3 l,.- 00.3 - - ... al fundului, Pe umăr este în-
tărită cu un cordon gros, în-
Fig. 251. - Mormântul Nr. 230. Obiecte din urn ă
1. Fibulă de bronz din secolele III- IV e. n., lipi- trerupt în două locuri sime-
tă de un pandantiv de fier şi de verigă de bronz; trice, iar în alte două părţi,
3. Veriga de bronz lipită de fibula preceden tă;
2. Perlă de calcedoniu. tot opuse, prevăzut cu două
toarte orizontale semicirculare
groase (fig. 254-255). Deasupra urnei se află un capac foarte mare, conic , .de
aceeaşi tehnică, ornat cu două linii orizontale groase, în relief (fig. 253- 255) .
Capacul aderă cu precizie la gura urnei. Ină lţimea sa este de O, 195 m, diam.
Fig. 252. - Mormântul Nr. 230. Fragmente de cercei în fili-

gran de argint.
buzei de 0,42 m, al fundului de 0,11 m. Urna conţinea oase calcinate şi

câteva fragmente neînsemnate de obiecte de fier, printre care nu se poate
identifica în chip lămurit decât un vârf de cuţit.
90. Mormântul Nr. 235. Parcela XXIII. Inhumaţie. Nivel 0,85 m;
Distrus. Resturi dintr'un schelet de copil mic. Nu s'au găsit decât fragmente
www.cimec.ro
din craniu şi foarte puţin din restul oaselor, pe o lungime de 0,27 m. Prin
galeriile de şoareci dimprejur s'au găsit multe fragmente de oase provenind dela
acest schelet, ceea ce poate cons-
PARCf. LA XXIV U rna Nr.232. titui o explicaţie a distrugerii
lui. Lângă cap se afla o amuletă
Fig. 254.- fllulu&<WI ul Nr. 232. Urnă

roşie de tehnică superioară. Seco-
Fig. 253. - Mormântul Nr. 232, plan. lele III-IV e. n.
făcută dintr'un colţ de carnivor, găurit la un capăt şi prevăzut cu o verigă

de suspensie făcută dintr'un fir de bronz (fig. 256, 1). Tot acolo s'a mai găsit
Jiill!iiilliiiiiijj6~--- -------- i
1
1
!
Fig. 255. - Aceeaşi urnă.
un fir de bronz, puţin tors, îndoit ca un triunghiu (fig. 256;2), de 0,013 m

înălţime. ·
91. Mormântul Nr. 239. Incineraţie. Nivel 1,44 m. Urnă cenuşie, de
tehnică superioară, înaltă, cu gâtui şi fundul înguste cu pântecele de o
www.cimec.ro
lărgime res trâns ă, cu buza răsfrântă orizontal

(fig. 257). Pre zintă o făţuială de nuanţ.ă cenuşie în-
chisă, o dun gă în relief pe gât, rar pe um ă r
dou ă zigzaguri paralele luci oase, trase în sens
oriz011 tal cu ajutorul unui b e ţi gaş pe pasta încă
nearsă a vasului. Măsoară 0,45 m înălţime, 0,2L15 m
diam. pântecelui, 0,11 m alfundului, 0,116 mal
gâtului , 0,168 mal gurii. Deasupra, dreptcapac ,
aşe zat ă cu gura în sus, o pate ră cenuşie de ace-
eaşi tehni că , cu buza groasă şi um ă r profilat în
unghiu a scuţit (fig. 257), înalt ă de 0,069 ~m,
1
Fig. 257. - Morm ântul Nr.
Fig-. 251\. - Morm ântul Nr. 2::15 . Obi ecte 239. U rn ă cenuş i e de teh-
găsite lâ ngă schelet: 1. Amuletă din dinte ni că s upe rioară, aco p e rit ă cu
de carnivor cu verigă de bron z; 2. verigă o p a Lm·ă ce nu ş i e . Secolele
de bronz. ITI-IV e . n .
şi de 0,162 m diam . Urna . era întreagă, cu excepţia buzei, care a suferit

o mic ă ştirbi re. Pa tera-capac · era spartă, dar cu cioburile complete . Urna
conţinea oase calcinate şi următoarele obiecte: a) un
pahar de s ticl ă albă trans pare nt ă cu patină opalină;
b) o b r::>;>ă d J b ronz cu em1il p::> li c!'O m; c) fra g m ~ n
tele u nei fibul e de fi er; d) msturi de pJ rle de st i c l ă
colorat ă topit ă .
P ah 1rul de sticl ă este do dim 3nsiuni mici, cea
0,10 m înăl ţ ime şi cea 0,05 m diam. gurii. Pr.:J zint ă
o fo t'm ă con i că, gu ra l argă, fundul ascuţit sprijinin- 1
du-se pe o b ază l ăţ ită. Ca podoa ba are dou ă linii pa- 1
ralele sub ţiri incise în apropiere de buzăiar pe corp, :

un decor de linii gro ase în relief form ând elipse ver- 1
ticale unite în tre ole prin câte o orizontală scurtă l __ c....---'"'--=~

(fig. 258) . Este extrem de friabil din cauza ne număra- Fig. 258. ~ i\formântul
Nr. 239. Pahar de st icl ă
telor crăpături produse de că ldura rugului. Recon s- din urn ă.
www.cimec.ro
B r oşa c m a i\ a t ă din morm â nlul Nr. 239 (Fig. 259-260 din p:1g. 38 1) .
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA 1-'0IENEŞTI 381
tituirea şi conservarea sa devin astfel foarte anevoioase. Cu prilejul desco-

peririi,, la o simplă atingere, s'a fărâmat întreaga sa jumătate superioară, iar
restul abia se menţine. Tipul paharului este caracteristic pentru secolul IV e. n.
Broşa emailată, formată dintr'o placă de bronz de 0,048 m lungime şi
0,034 m lăţime, este de o formă romboidală, având la fiecarC' colţ câte un
mic disc ornat cu cercuri concen-
trice incise şi cu punct la mijloc
(fig. 259; 260, 1 şi pl. I). Discul
dela unul din colţurile din mijloc
a fost rupt şi lipseşte. De o parte
şi de aHa a discurilor dela colţu
rile din stânga şi din dreapLa se
mai află câte un mic cerc ajurat.
Pe partea sa centrală, romboi-
dală, pe o sur.rafaţă lată de
0,02 m şi largă ac 0,025 m, broşa
este umplută cu smalţ de pastă Fig. 259. - Mormântul Nr. 23~. Broşa
cmailată.
sticloasă colorată. In mijloc, în-
conjurat de un inel subţire de bronz rezervat în massa plăcii, se află un cerc
roşu de 0,008 m diam., cu un punct alb în centru. In restul suprafeţei,
smalţul formează un fond alb, pe care sunt presărate douăsprezece rozete
mici compuse din câLe un cerculc\ galben conturat cu un inel roşu şi în-
conjurat de câLe patru petale triun-
ghiulare subţiri dispuse radial. Pe
revers, placa de bronz prezintă o su-
prafaţă scobiLă, neprelucrată. La ca-
petele laterale este prevăzută cu un
dispozitiv pentru balamaua arcului şi
cu o placă de oprire (fig. 260, 1).
Acul, foarte ruginit şi friabil, osLe de
fier.
Fibula de fier, lm1gă de 0,048 m,
este acoperită cu o massă de rugină
topită prin efectul căldurii rugului.
Face parte din tipul provincial romall
cu arcul uşor c~rbat, cu buton în vârf, cu placă înaltă do oprire şi cu resort
lung (fig. 260, 2). Resortul este lung de 0,042 m. Fragmentele fibulci s 'au
găsit complete.
92. llformântul Nr. 240. Incineraţic. Nivel 0,85 m. Urnă cenuşie, de
tehnică superioară, înaltă, cu pântecele larg, gâLul strâmt, buza răsfl'iinLă
www.cimec.ro
382 MATERIALE ARHEOLOG-ICE
orizonta], dungă în relief pe gât, două linii paralele orizontale incise pe umăr
(fig. 261-262). lnălţime 0,444 m; diam. pântecelui 0,265 m, al gâtului 0,011 m
Fig. 261. - Mormântul Nr. 240. Fig. 262. - Aceeaşi urnă.

Urnă cenuş i ede tehnică s up erioar ă,
aco pe rit ăcu o pateră ro şie .
Secolele III-IV. e. n.
al gurii 0,178 m, al fundului 0,124 m. Deasupra, drept capac, se află o

pateră roşie, de tehnică superioară, cu buza curbată în interior (fig. 262).
Pa tera, de 0,066 m înă l ţ ime şi + p_a fH.. (l A ){ x v
0,155 m diam., se află aşezată cu ljl
gura în sus. In general, urna a Urna Nr.2.49
rezistat bine presiunii dela su-
prafaţa terenului. Doar buza su- o,____,.._o_ __..::,lO, m
ferise câteva spărturi, precum şi

capacul. Urna nu conţinea decât
oase calcinate.
93. Mormântul N r. 241. In-
humaţie. Nivel 0,85 m. In parte
distrus. Schelet de copil, întins, Fig. 263. - Mormântul Nr. 249 , plan.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA=POIENEŞTI 383
cu faţa în sus, braţele pe lângă şolduri orientat NV-SE, cu capul

la NV. S'a păstrat pe o lungime de 0,37 m, dela creştet până la
basin . S'au mai putut constata oasele craniului, o parte a toracelui cu coas-
te le din dreapta, fragmente din basin, din degetele dela mâini şi o bucată
din femurul drept. Restul, dispărut. Niciun obiect de inventar.
PARCELA XXV
94. Mormântul Nr. 249. lncineraţie. Nivel 0,67 m. Urnă roşie, de teh-
nică superioară, largă, de forma unui castron, cu buza uşor răsfrântă, pre-
văzută cu trei toarte de secţ iune cilindrică, prinse vertical de buza şi de
pântecele vasului şi având deasupra
lor câte o proemip_enţă pentru spri-
jinirea degetului la apucat (fig. 264, 1;
265, 1). lnălţimea 0,187 m, diam. &"urii
0,33 m. Deasupra, un capac special,
aderând la gura urnei, înalt de0,127 m
Fig. 264.- Mormântul Nr. 249: 1. Urnă roşie Fig. 265.-Mormântul Nr. 249:
de tehnică s up eri oară, din secolele III - IV 1. Aceeaşi urnă; 2. Capacul u.,.nei,
e. n.; 2. Perlă de calcedoniu. cu locul de lipire a mânerului.
şi de 0,224 m diam., de formă conică, având un mâner înalt de

0,046 m (fig. 264, 1; 265, 2). Şi urna şi capacul prezentau spărturi din cauza
presiunii, dar fragmentele erau complete (fig. 263). Mânerul era rupt de capac
la locul lor de întâlnire, cu striaţiile de priză vizibile (fig. 265, 3) cele două
piese fiind confecţionate separat şi lipite înainte de ardere. Urna conţinea
oase calcinate, o perlă sferoida l ă de calcedoniu de 0,019 m diam. (fig. 264, 2),
păstrând la suprafaţă urme de praf roz şi câteva fragmente de perlă de
www.cimec.ro
384 MATERIALE ARHEOLOGI CE
s ticlă roşie mată, LopiLe şi de s ticl ă a l bă mată , deformate de asemenea de

că ldura rugului, precum şi câteva fragmente ale unei perle sdrobite de co loare
azuri e, tran s ln c idă.
PARCELA XXV Urna Nr.250
O 5 10tm 1
-0,71m
..__.____... Fig. 2tî7 . - - Mormântu\ Nr. 250. Urn ă ·n eagră
Fig. 266. - Mormântul primitiv ă , cu caracul său. Secolele TI - I
Nr. 250, plan. în . e. n . ·
95 . Monnântul N r. 250. lJJ c ine raţie. Nivel 0,70 m. Urnă 11 oagră lus-
truită, de tehnică inferioară, de formă bitror.coni că scundă, cu buza mică
faţetată, ornată po umăr cu incizi i con stând dintr'o linie orizontal ă co ntinuă
a soc iat ă cu o linie paralelă de puncte
ş i di n zigzaguri compuse din grupuri
de câte patru linii paralele oblice
(fig. 267 - 268; 355). Dimen siunile sunt
modeste: 0,16 m înălţime, 0,1 85 m
di am. pântecelui, 0,122 m al gâ tului ,
Fig. 269. - l\l orm ântu l Nr. 250.

Obiecte din urn ă: 1. Fragment de
Fig. 21:î8. - Aceeaş i urn ă, f ă r ă ca pac. br ăţa r ă de bronz cu per l ă de lut ;
2 Aplică emi s fe ri că de fier.
0,067 m al fundului . Era acoperită cu un capac-strachină, mult mai mare, de

aceeaşi tehni că , do 0,272 m eliam. şi 0,085 m înălţim e, a şe zat cu fundul
în sus (fig. 267). Capacul prezintă buza faţetată şi o toartă mi că ~ ub buz ă.
• (Ji'na s'a p ăs teat între agă; nu avea decâ t puţ.ino şlirh.iri la buză . Capa cul
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENE ŞT I 385
era spart în câteva fragmente mari (fig. 266). Urna con~i JJ Oa oa o ca lcinate
şi următoarele obiecte: a) două fragmente ale unei brăţ ă r-i do bronz cu
sccpunc se mi circulară (fig. 269, 1), totalizând 0,08 m lun gime şi având unul
din capete introdus în gaura une i perle infor-
me de lut ars; b) o p e rlă de sti cl ă albă, trans-
lucidă, topită; c) o calotă mi că de fier, ca
un nasture, de 0,018 m eliam., cu o gaură
în mijloc (fig. 269, 2).
96. Mormdntul Nr . 251. IJJCineraţie.
~; Nivel 0,82 m. Urnă cenuşie do te hni că
Fi!{. 270. ·-- i\lormântul Nr. 251.

Umă ecn u ş i o de Lohnic ă superioară
acoperită ru o pa~oră roşie. Seco- Fig. 271. - Mormântul Nr. 251. .Perle
,lelc Il f- I V e. n. do calcedoniu , din urnă. ·
Fi~. 272. - Mor-

maulul r. 252.
U m ă roşie de teh-
nică su pe ri oa r ă, a-
coper it ă cu un ca-
pac cenuşiu. Seco-
lele III-IV e. n.
Fig. 273. ~ -· Mor-

mfintnll\'r.2!i4. llr-
n ă cenuşie de lehn i-
că superioară. aco-
perită cn o pat eră
roşie, Seco le le
111-lV e. n.
www.cimec.ro
1
.superioară, s feroidală, cu buza răsfrân tă orizontal, cu dungă î11 relie, sub

buză (fig. 270; 357, 4). Inălţime 0,261 m, eliam. pântecelui, 0,24G m , al gurii
0,22 m. Deasupra, drept c~pa c , o pateră roşie, de tehnică superioar ă , cu buza
îngroşată, de 0,17 m eliam. şi 0,06mînă l ţimc (fig. 270; 360). Era a şezată cu
gura în sus. Şi urna şi patera au suferit spărturi mari datorită presiunii dela
suprafaţa solului . Cioburile fiind îns ă complete, au
putut fi reconstituite cu uşurinţ ă . Urn a conţin ea
oase cal cina te şi următoarele obiecte: a) două perle
mari de calcedoniu de 0,024 m eliam., una rotun d ă
turtită şi alta bitron c oni c ă, scundă; (fi g. 271) b);
Fig. 274.- Pateră roşie de
tehnic ă superioară, ser- fragmentele măru 11 teşiincomplete ale unei perle de
vind de capac pentru urna filigran de argint, în formă de butoiaş, de a ce laşi tip
preced entă.
cu perlelc din Ui'J.)..a Nr. 65 din parcela XIV, descrise
mai sus . Exemplarul din uma Nr. 251 prezintă pc ecuator o band ă ornată cu
sfere în relief înconjurate de un cerc de granulaţii. Imediat lângă a ceas tă urnă,
la SV, se afla urna Nr. 343 din parcela XXIX, do aceea şi form ă ş i tehni că .
5- .ţ
3
2
Fig. 275. - Mormântul Nr. 254. Obiecte din urn ă : 1- 5,

7-11. Fragmente de podoabe de bronz, în parte deformate
· prin topire; 6. Fragmentele unui ac de fier.
97. Mormântul Nr. 252. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşi e , de teh-
nică superioară, înaltă, cu gâtui strâmt, cu buza larg ră sfrântă orizontală,
cu dungă în relief pe gât şi alta sub buză (fi g. 272; 357, 1). Inălţimea
0,462 m, eliam. pântecelui 0,257 m, al gurii 0 ,175 m, al gâtului 0,111 m, al
fundului 0,13 m. Acoperită cu un capac mic şi scund cenuşiu, de tehnică
superioară, de 0,14 m eliam., 0,049 m înălţime. Şi urna şi capacul au fost
www.cimec.ro
[ărâmaLe prin presiunea dela suprafaţa terenului. Cioburile complete. Urna

nu conţinea decât oase calcinate.
98 . ."tlonnântul Nr. 254. Iucineraţie. Nivel 1 m. Urnă cenuşie de lehrdcă
superioar~, cu pâule<~c larg, gât înalt şi strâmt, buza largă răsfrântă orizontal,
~u prav proemillent sub buză, cu o duugă în relief pe gfit (fig. 273). Omatiî. cu
du11~·i verticale lucioase pc gât. Jllăll;imea 0,383 m, ci.iam. p5.ntecelui 0,241
111, al gDtului 0,1~9 m, al gurii, 0,22 m, al fundului 0,122 m. Acoperită, drept
~apac, cu o pateră roşie, de tehnică superioară cu buw scundă groa:oă,
de 0,185 m •liam. ş! 0,088 m înălţime, aş0zată cu gura !n jos (fig. 273-274).
Şi urna şi capacul, fărfunato prin prosiuue, au fost recon::tituite, cioburile
fiind complete. Urnn conţinea oase arse :;;i un foarle bogat inventar:
a) Fragmentele unui pandanliv de filigran de argint analog aceluia
care a fost descoperit în mormântu! Nr. 65. din parcela XIV de~cris mai sus.
Unele fragmente prezintă protuberanţe conice făcute din filigran răsu-ci.
spiral şi având o bobiţă sfel'ică în vftrf, altele prPzintă asemenea bohiţe
înconjurate de un cerc de granulaţii. Pe reversulmwr fmgmente este lipi-
tă câte o tăbliţă de bronz, probabil îut3mplător, in timpul arderii pe rug.
b) Douăze>d do bobiţe de fo1·me neregulate sferoidale de metal nlb
topit, CJcoperite cu hidroearbunat do cupru din aliaj, groase de 0,002-0,007 m
(fig. 276, 1).
c) Fibulă de bronz, luugă Je 0,031 m, do tip vrcvincial roman tât·ziu,
cu arcul uşor curbat, prevăzut cu u dungă transver~ală în relief pe mijloc
şi ru un buton la extremitatea piciorului, eu placă de oprire înaltă, cu resort
lung de 0,03!) m. Pe coarda resortului şi pe ac se află 1111laaţ de \·erig-i mici
făwlo din fAşii subţiri tăiate din tăbliţă subţire de bronz sau din fragmente
Je sârmă de bronz. Două aseme11ea voriguţe mai atârn3. în:.:ă de coarda resor-
tului (fig. 277, 6). In urnă ::;'au gi'bit peslc treizeci şi dnci de fragmente
m:lrunte provenind dela acest lanţ (fig. 276, 2).
el) Trei fragmente din resortul unei fibule de bronz dispărute. Jn total,
fragmentele măsoară 0,034 m lungime. Diametru! lor este de 0,06 m
(fig. 276. 3).
e) Copcă formată dintr'un fir de bronz învârtit în spirală, probabil
capăt de r:ercel ori de pandanti;,· (fig. 277, 4) Lungimea 0,023 m. Două frag-
mente ale unui eercol de brunz confecţionat în acelaşi mod; unul, în parte
topit, constă dintr'o împletitură de patru fire de bronz furmând o bară
de 0,06 m lungime, curbată şi terminată printr'un eârlig subţire (fig. 277, 5),
iar eelălalt, constând dintr'o împletitură similară, parţial topită, răsucită
::.prc a forma un ochiu şi apoi terminată intr'o spirală plată (fig. 277, 5 L),
în total de 0,03 m lungime.
f) Şapte fragmente de bronz deformate prin topire şi provenind, pro-
babil, dela un obiect asemănător (fig. 27.'5, 1-5 şi 10 --11).
www.cimec.ro
(J
j.
1
1
1
Fig. 27fi . - Morm ântul N1·. 254. Obi ecte din urn ă: L B o biţ e de bronz·
alb topit; 2. Fragmen te de verigi mi ci din tabl ă de bronz ; 3. Fragmen-
tele unui resort de fibul ă de bronz.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 38!1
g) Două -· tăbliţe~ de bronz tăiate trapozoidal şi găurite la un capăt,

probabi l aplice, mari 'e 0,012 m pe 0,007 m (fig . 275,7). Alte două fragmente
-dela piese similare (fig . 275, 8-9).
h) Trei fragment e ale_unui ac de fier, de cusut, subţire de0,052 m lungi-
me (fig. 275, G), cu vâr[ul şi urechia pă strate.
i) Lanţ mic, lung de 0,088 m, compus din opt verigi care constau
fl in cercuri de sâ rmă subţire de bronz, turtite şi îndoite (fi g . 277, 1).
j) Grămadă de zale constând din nouă verigi circulare de sâ rmă de fier
de 0,009 m diam., strânse la un loc şi
lipite prin rugină (fig . 277, 2).
1 -~.,.,.
12 S~E:J
13 ,.. O>ol"<tl)' -o(.
~_\1=>""1
1F1g. 27 7. - Morm ântul Nr .
'2!j<\ . Obiecte din urnă: 1.
Lan~ de bronz ; 2. Za le de
fier.; 3. Ca l-aram ă de b ronz ;
4-5 . Copci de bronz; 6.
Fi bul ă ele bronz din secole le
Ill-- lV e. n.; 7. Cora l legat
cu sâ rm ă de bronz 8- 13.
Perit' (8 , s licl ă nea gr ă ; 9, 12,
·calcedoniu ; 10 , com a lin 'l ;
11, s li c l ă a lb ă opa lin ă; 13, Fig. 278. - Mormântul Nr. 254 . Frag-
s ticlă az uric ). Inente de cora l.
k) Cataramă mi că do bronz , formatii dinti' 'Un cerc ce sârmă şi di.ltr'o

l imLă făcută de asemen ea dintr ' un f~r de sâ rmă (fig . 277, 3). Limba este
ruptă în două fragmente , dar co mplet ă .
1) TreiZt!CÎ !;ii d o uă d€\ fraQ,m ente de e~)ral cah;inat, dintre ca1·e opt-
s pre zece de dimeJJ siuni deosebit de mari , unde ating<1nrllungimea de 0,1)7 m
~ fi g. 278). Câ teva prezin t ă urme de contaet cu obiectP dP fier şi dP brom.
www.cimec.ro
MATERIALE AJU!EOLOGICE
m) Fragmo11L de crnal, lm1g de 0,023 m, legat într'un fir de brun?

l'ăsnciL,pentru a servi ca amuloLă (fig 277, 7).
n; Şa1-c perle de <' 1H'naliu5, Line păstrate, lungi ele O,OOG-O,OOB m
şi JaLe de 0.004---0,0()7 m, tăiaLo pdiodric în palrnspre>zec;e faţete
(fig. 277, 10: 279, 5--10).
o) Perlă de calceduuiu calclnală, rle 0,0(19 mlul1ginw şi O,OOB m. grosime,
c:u patrusprezece faţete (fig. 277, f)).
p) Patru perle ma ti do calceclouiu, t.:alcinaLo, sferoicl alo do 0,017- -
0,022 m diam (fig. 280, 9-12), în par!•.~ avariale. Fragmenlo dela tca încă
cinci perle similar-e, sd robito.
11) Două pPrlo c.;ilinc!rico mari, de cal-
cellonin, ralr;iit'lLe, de 0,012 m diam. şi
O,OH-0,017 m lunginJC (fig. 280, 7-S).
1 a Fragmente do l;erle ::;imilan~ sparte ori
Lopi [(•.
r) Două perle Je cal cedoJJiu, caldnate,
3 mi ti, pri ..;matice, cu bază. ho.x agonală, de
0,09-0,011 m lungimP (fig. 280, 5- fi).
s) O pcdă do calcedoJJiu c.;alcinaLă cu
laLurilc faţctaLc, lungă do 0,013 m (fig.
.9 .10
5
277, 12).
ş) PaLru perlP de calcecloniu, caleinale,
mid, f':feruidalr, de 0,007--0,009 m diam.
(fig·. 280, 1-4.).
t) O perlă ele sticlă albă, opacă, sferică,
de O,OJ 1 m diam. (fig. 279, 2).
Fig. 2Î9. - i\[ormftnLul Nr. 254.
Perle: 1, plaLă de sLiclă ameLisL cu ţ) O perlă tle sUdă albă opal.ină, du-
idzapi indigo; 2 de sLiclă albă maLă blă, consLiLuiLă din două sfef'e miel alătu
:1, cilindricri, roşie maLă; -4, plată,
de sliclă azuric; 5-10, polieclricP, raLe, in lungime totală ele 0,01 m, diam.
de cornalină. 0,007 m (fig. 277, l1).
u) Frag-menL de r,edă de sticlă neagră
de formă 'inelară ~nen~gulaLă lungă do 0,012 m, prezenLfmd o ruptură pe o
par le (fig. '2.77, 8).
v) O perlă mică cilindrică ele sliclă roşie mală, lungă de 0,009 ;m şi
de 0,005 m diam (fig. 279, 3) .
w) Două perle de sliclă Ll'anslucidă, plate, 11na azurle de 0,012 m lungi-
me (fig. 279, 4), alta amcList eu oxida(ic indigo, luiJgă de 0,016 m
(fig. '2.79, j ).
:t} O jmn5.tato loHgitudinală de pm·lă de slicH: azmie Lranslneillă, de
formă pl'ismat.i că
cu lJaza hexagonală, lungă de 0,019 m (fig. 277, 13).
www.cimec.ro
SĂPĂTUIULE DELA POIENEŞTI 391
y) Numeroase fragment e mi ci de perle de st i clă azurie tran s ucidă

fărâma te, de forme plate ori s l'eroidale. Câteva fra gmente de perle top i te
ori selrobite , el e s ticlă tran s luc id ă ele c uloarea ametistului.
z) Câţiva bulgăraş i infimi ele o sub stanţă pulve-
rulent ă roz, poate praf de coral servind ca fard.
99. Mormântul Nr . 256 ln c inaraţi e. Nivel
0,60 m. Urnă neagră cu lustru, de tehnică in-
i er ioar ă, el e Lip comun , cu bliZa sc und ă, fa ţetată
ş i cu toart ă între buză
şi umăr (fig . 281).
Jnalt ă el e 0,1 7 m;
el iam. 0 ,212 m. D ea-
supra sa era un capac
de aceeasi tehn i că, în
formă(lc ~trachin ă, cu
Fig. 280. - :Mormântul Fig. 281. - Mormântul Nr. Fig. 282. - Mormântul
Nr: 254. Perle de calce- 256. Urn i'\ n eag r ă primitiv ă . NI'. 261. Obiecte din urnă:
doniu. Secolele II-- I în e. n . 1. Pumnal de ~ier; 2. Fi-
bulă de fier de tip La T€me
Secolele III-! în e. n.
buza sl ab faţ e tată (fi g. 281). Fă r â mat ă prin presiun e. Lipsesc cioburi ş i
elin urnă ş i elin capac. Urna conţinea oase arse şi câ teva fragmente n eîn-
semnate de fier, provenind poate dela o Jibul ă.
Morm ântul Nr . 282, de in c in eraţ i e, elin a ce astă parcelă este descris mai
jos, î mpreună cu mormintele elin parcela XXVII.
P ARCHL A XXVI
'100. M ormântul Nr. 261 . ln cineraţie Nivel 0,80 m. Urnă nea gră lustru-
ită, ele tehni că inferioară , ele tip comun, cu buza mică faţ e tată ele cea 0 ,20 m
î n ă lţim e şi cea 0,30 m diam. Capac ele aceeaşi tehnică, ele tip comun.
Ş i urna ş i capacul foarte a variate datorită presiunii dela suprafaţa terenului.
Urna conţ in ea oase calcinate ş i următorul inventar: a) două perle mici de
s ticlă albă tran s par entă, ele form e sferoiclale, el e 0,006-0,007 m eliam.,
una din ele uşor d eformat ă prin topire; b) o fibul ă el e fier î ntr eagă, lungă
www.cimec.ro
392 MATEJUALE ARHEOLOGICE
de 0,038 J1'1 , eu resor t. l u 11 g d o 0,04() m, de Lip La T en o IIT, cu pi cio n Jl do forma

unui trapez go l (fig . 282, 2): c) fragmentele uuei sârme do fier cmbe de cea
0,08 m lungime, având un ochiu ~i un cajJ ă t; po ate hrăţRră; d) fragment
de cârlig de fi er, lun g <le 0,0't3 w,
provenind dela o pafta de cent ură; e)
vârf de ac df'fier, lung de O,fJJ, 111 , pua te
ac
de c usut; f) pumnul de fi e r triun-
Fig. 2R3 . - l\lorm5nlul Nr. 262. U rn ă nea- Fig. 284. - Fragment din capacul
gr ă primitiv ă. Secolele ll-- 1 în. e. n. negru primitiv , al urnei prccelleuLe.
g hiular plat, d e O, 149 m lung im e , 0,053 m l ăţ ime la bază (fig .282, 1), care este
comp le t înve lit ă într' o ma ssă c ompactă de rugin ă , în aceast a fiind prinsă şi o
bucată de tablă d e 11er în doit ă poate
garn itură de teacă; g) trei fragmente
ale unei piese tubulare d e fier, încovo-
iată ca un cofll, cu mijlocul mai.gros
- - - -- +
Fig. 285.- Morm ântul Nr. 263. Urn ă nea- Fig. 286.- Aceeaşi urn ă.
ti:. gr ă primiLiv ă. Secolele IT- I în. e . n .
şicapetele îngus te, de 0,065 m lungime totală, de întrebuinţare ne clară,

poate g arda pumnalului prece dent ; h) tăbliţă d e fier, patrulateră, de
,r -- -- --- ..
~
1.---- -- O · :J25 - -
.' 4
• . - - - - _"j
'Fig. 2R 7. - Mormânlul Nr . 275. Fig . 288 . - Mormi\ntul 1\'r. 276 .

Capacul urnei , negru primiliv. Se- Capacu l urnei , n<'gru primitiv. Se-
colele ll- 1 în. e. n . co lele 11-- 1 în. e.n.
www.cimec.ro
0,01~ m, pa 0,015 m suprafaţă, îndoită pe lături ca o garnit.ud1 din spre

viu· fu 1 UI!<'i teci.
101. Mormântul Nr. 262. Incineraţie. Nivel 0,51 m. Urnă neagră
lucioasă de teh11ică primitivă, de formă comună, cu buza faţetată, fără
toartă, înaltă de O, 152 m, diam. O, 19 m (fig. 283). Deasupra, un capac în
formă de strachină, tot de tehnică primitivă, de o nuanţă cenuşie-brună, cu
buza mică faţetată (fig. 284), foarte ~ ·
fărâmat. Uma couţinea oase calcinate,
fără ni d nn ai t obiect.
102. Mormintul Nr. 263. liicinc- PARCELA
raţie. Nivel 0,'19 m. Urnă neag:·iî lu- ~ ".,.. XXVII
cioasă, de tehnică primitivă, de formă ~~ ~ Scheletul Nr.278
comună, cu buza faţetată şi cu toartă i::JJ,~"\
mică o;;nb Luză (fig-. 28.=i -·286). Jnaltă ~'
de 0,156 m; diam. 0,212m. Deasupra
un capac de aceeaşi tehnkă, în formă
do strachină, cn buza d•,:, &semL'Hea fa- --
ţetaL.1 şi cu tortiţă suL buză, înalLă de 10 20cm
0,076 m; 1liam. 0,'277 m tfig. 285-
286). Şi urna şi capaeul emu sparte
datoriLă prcsiuuii dela suprafaţa solu-
lui. Uma cvnţinea oase caleiuate,
fără niciun alt obiect.
103. Murmântnl Nr. 275. lneinc-
raţic. Nivel 0,75 m. Complet distrus.
S'au gă,.;it fragmentele ur11ei şi &le ca-
pacului, complet sdrobite prin presi-
•v v • • v d Fig. 289.- Mormântul Nr. 278, plan.
une, d at f ara me10 urma P oase ol'i
alt obiect funera1·. Şi urna şi capacul
sunt. negre, cu ln;;tru, de tehHică primitivă, de formă comună, cu buza fa-
ţctată şi cu lorLită sub buză, în formă de X (fig. 287). Urna măsura cea
o.~o m înălţime ~i 0,275 m dit~m.
104. Mormântul Nr. 276. luciueraţie. Nivel 0,90 m. Urnă neagră lu-
cioasă de tehnică inferioară, de tip comun, cu buza faţetată şi cu tortiţă sub
buză, de cea 0,28 m diam. Deasupra, un capac de aceea~i tehnică, în formă
de strachillă, de asemenea cu buza faţetată ~i cu tortiţă sub buză (fig. 288)
de 0,088 m înălţime şi 0,245 m diam. Şi urita şi capaeul au fost foarte fărâ
mate prin efectul presiunii. Urna conţinea oa~e calcinate şi fragmentele
uuei fibule de fier de cea O, 105 m lungime, prezentând caracterele tipului
La TEme Il, cu piciorul întors foarte mult pe deasupra a1·cului. ·
www.cimec.ro
394 MATERIALE ARHEOLOG I CE
PARCELA XXV II
105. Mvrmiintul Nr. 278. Jnh umaţ.i e. Nivel 0,65 n1. Sche.lct tl e copil ,
întins, cu faţa.în sus, lun g de 0,90 m, orienta t VNV- ESE cu ca pul la VNV
(fig. 289). Craniul bin e păstrat. Humerus-ul drept deplasa t l ângă Lâmpl ă.
Lipsesc oasele din regiunea I o mbară, traversate de o galel'ie de şoareci.
Din basin se pă s trează numai partea dre aptă. Lipsesc de aseme11 0a co mpl el
ambe le memb re s upol'ioaro şi ex tremitatea piciorului drept. Ni ciu11 obiect..
Fig, 290. -- MormânLul Nr. 279 . Umă roşie Fi g. 291. - A ceeaş i urn ă . Decor de
de Lchni că supe ri oa r ă, a c operit ă cu o linii lucioasc, pe f ăţ uia l ă roşi e.
p aleră r oş i e . Seco le le 111 - IV e. 11.
106. Mormântul N r . 279 . I ncinoraţio. Nivel 0,65 m. Urnă roşie de t ehni că

sup er ioa ră, cu fund ul str âmt, gâ tui larg, buză ră s fr â nt ă orizontal, cu dun gă ·
înreliefsub buz ă, cu prag pe umăr, cu decor pe gât constituit din g rupuri
din linii verticale paralele lucioase , formând triglie (fig. 290- 29'1 ). ln ă l ţime
0,262 m. eliam, pântecelui 0.21 m, al gurii 0,202 m, al gâtului 0,16 m, al
fundului O, 1C m. Deasupra, aşe zat ă cu fundul în sus, o pateră r oşi e, de tehnică
!:i up e rioar ă, vopsită cu o culoare roşie - vişinie, cu dungă în r elief pe buză
(fig . 291) , do 0,052 m înălţime ş i 0,169 m eliam. Găs it e în bună stare. Doar
din buza urn ei lipseşte un mie fragment. Co nţinutul urn ei : oase calcinate,
un vârf de c uţit de· fi er de 0,06 m lun gime (fig. 292) ş i o fi bul ă de bronz
întreagă, de 0,034 m lun gime, cu r esor tul lung de 0,03:J.m. de tip prov incial
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 3\i5
roman Lârziu, cn buton îu \ilrf, cu duuă noduri po art;, cu arcul uşor ~urhat
şi cu pl;~că de opr:iro înalLă (fig. 282, 2).
107. Mormântul Nr. 280. In·c.inera~ic. ivei 0,77 m. Urnă cenuşie,
~e Lchnică superioară, foarLe fărâmaLă. Nu s'au păstrat decâL câleva cioburi
~in care se poate reconstitui o formă tle oală sferoidală, de 0,27 m înălţime,
cu gura sLrânsă, cu buza forte mică, uşor răsfrânLă (fig. 295). Din capac nu
s'a găsiL niciull fragment. Uma Jtu con~inea decât. oase calcinate şi un văs-
Fig. 292. - Monnânlul Nr . 279. Obieclo Fig. 293. - 1\formânLul 1'\r. 282. Urnă
din umă: 1. FragmenL de cuţit de fier; 2. neagră primitivă. Secolele Il- I
Fibulă de bronz din secolele III-IV e. u. în. e. n.
cior întreg poros, de Li pul opai\, cu gura largă şi cu fundul strâmt, fără
Loartă.
108. Mormântul Nr. 282. Parcela XXV. Incineraţie. Nivel 0,70 m.
Urnă neagră cu luciu, de tehnică inferioară, de Lip
comun, cu buza faţetată, cu toartă legată de buză
şi de umăr (fig. 293-294), înalLă de 0,23 m, de
0,297 m diam. Deasupra, un capac de aceeaşi teh-
nică, de asemenea cu buza faţetată şi cu toartă ~1
lângă buză (fig. 293-294), de 0,078 m înălţime şi
0,281 m diam . Şi urna şi capacul foarte fărâmate,
cu ciob uri lipsă, dar suficiente peutru ca r~ci Fig. 294. - Aceeaşi urnit
pientele să poaLă fi restaurate. Urna conţinea
oase calcinale şi fragmentele unei fibule de fier având caracterele tipu-
lui La Tfme II.
109. Mormântul Nr. 284. Incineraţie. Nivel1,10 m (fig . 14). Urnă roşie,
de tehnică superioară, fără gât, cu trei toarte cilindroide, dispuse vertical
www.cimec.ro
.396 MAT ERIALE ARHEOLOGICE
î ntre buză şi um ăr ş i prevă zute cu o pro tub s ranţ ă deasu pra (fig. 296- 297).
Inaltă 0,215 m, diam. pântecelui 0,332 m , al gurii 0,245 m, al fundului
() ,11 5 m. Acop3rită c u un capac co ni c, de aceeaşi teh nică şi coloare, de 0,145 m
.wă l ţime şi 0,26 m eliam. In ă l ţim e a mânerului capacului, 0,055 m. Urna
· s'a p ăst rat foarte bine. Capac ul ora
PARCE LA XXVII c ră pat în momentul desco peririi , dar
c u cioburile co mple te (fig . 295). Uma
Urna Nr.280
. %\
o; _,~,m
co nţinea exclusiv oase calcinate, f ără
11iciun obiect .
110. Mormântul N r. 288. Inclne-
raţie. Ni ve l 0,83 m. Urnă cenu şi e de
te hai că superi oară, cu fund ul strâmt,
gâtui larg, buza răsfrântă orizontal,
6
op aiţ Q
o 10 30 c m~
Urna Nr. 284-
Fig. 295 . - Mormi1 ntul Nr . 280 Fig. 296. - ~ l o rm i\ nLul Nr. 284. U rn ă
şi 284, plan . roş i e
de Lehn ic ă s up e ri oară .
Seco lele Ill- JV e. n.
· d ungă în relief pe gât, prag pe um ăr (fig. 298-299) . In ă l ~ im e a 0,288 m,

diam. pântecelui 0,21 7 m , al gâtului 0,162 m, al gurii 0,185 m , al fundului
·0,98 m . Deasupra se afla, cu gura în jos, o pateră cen u şie de acee a şi te hnică,
de 0,073 m î nă lpme şi 0,17 m di am., cu buza groasă (fi g. 298). Urna este
în treagă, cu exce p~ia buzei , din ca re lip seş te o parte. Cap acul era cu totul
fărâmat, dar ciob urile complete. Urna co nţine a oase calcinate şi urm ătoa
rele obiecte: a) un fragme nt de coral (fig. 301, 4) ; b) o pe rl ă mi că cilin-
droidă de s ticl ă translucidă cu reflexe verzui, de 0,012 m lun gime şi 0,007 m
diam. (fig. 302, Lt); c) patru perle sferoidale de calcedon iu , de 0,01 4-0,024 m
diam., păs trând lipite de ele fra gmente provenind dela alte perle de s ticlă
t opite (fig. 301, 1-3,5); d) n umeroase fragmen te de perle fărâmate şi
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENE ŞTI 39T
topite, din pa s tă albă, topaz şi roşie; e) trei fragm ente ale unei undrcle de
fier, în lungime totală de 0,8 m; f} panglică de tablă de bronz de 0 ,01 m
lăţime, găurită la un capăt şi învârtilă circular în diam. de cea 0,024 m
(fig. 300 , 1); g) panglică simi l ară, lată de 0,008 m, r ăsucit ă la fd, cu un
diam. do 0,021 m , t:u o gaură la un capăt, cu trei la ce lăl a lt (fi g. 300, 6) ;,
h} c apăt do ac ornamental, ele bronz , cu floare di Eco id a lă m aE= h ă de 0 ,01 8 m
d{am. (fig. 300, 5); i) fragmCitt de di fc
de bronz de 0,021 m diam,, provenind-deTâ
o monetă imperia l ă romană, deformat l.de
căldura ~ rugului~Şlconiple-t J lcoperd:-cli
Fig. 2!18. ' - 1\l orm Hnt ul Nr _ 2R8, Urn ă•

connşie de te hnic 5 s upNi fl m ă, nroperilli.
Fi i{- L!J7. - Aceeaş i urnă ca în fig. 2\.16.
cu o paleră cenu ş ie_ Stcolele l l l - IV
e. n,
sgură de rugină de fier amestecată cu stic l ă topită (fig. 300, 4 ; 302, 1) ;-

j) tub cilindric , lung şi subţ.ire , format din îmbi narea a dn:ă fâţii de
tablă de bronz sub\ ia te la un ca p ă t ş i ră E uci Le în ~ pi ralc în jurur
unui inel de suspensie (fi g . 300, 2); lun gime 0,08 m, grosime 0 ,004-
0,006 m; la un capăt, numai pe o parte, se află o mic ă gaură; pro-
babil cutie pentru păstrat acele de cu sut; pe tub E=e v ă d om amentc con stând'
din linii paralele ob li ce formate din puncte incise; k) fibulă de bronz de tip
provincial roman târziu, lungă de 0,035 m, cu placa de oprire înalt ă
(fig. 300, 3); fragmente de perlă de argint de tipul în formă de butoia ş
(cf. mormântul Nr. 65 din parcela XIV), în parte topită. A fo s t lucrat ă
într'o placă foarte subţire şi fragilă, cu ornamente produse . prin apăs area ·
din interior (en repouss'e) . Aceste ornamente cons taD; din serii suprapuse
www.cimec.ro
398 MATERIALE AHliiWLOGICE
de liniu\c vctticalc paralele pc capcLclc tronconicc ale perlei şi dinLr·'o

bandă cilindrică pc mijloc presărală de rozete (fig. 302, 2-3) .
• " , 1 11 \l
r~·-: .. -~
~) ~ ~-~"'' - '
Fig. 299. - Aceeaşi urnă. - O Q'I''-+ G
Fig. 300. - Mormântul Nr. 288.
Obiecte de bronz din urnă: 1. 6.
Aplice de t-ablă; 2. Tub penLru
ace: 3. Fibulă din secolele III-IV
e. n.; 4. Monetă de bronz din seco-
·lele III-IVe. n., deformată prin
Lopire; 5. Cap de ac de podoabă.
2
111. Mormântul Nr. 289. Inhuma-
l,ic. Nivel 0,55 m. Distrus. Nu s'au
găsiL decât oasele unui craniu de co-
pil, fără niciun alt rest al scheletulu i.
5 Niciun obiect.
112. Mormântul Nr. 290. Inhuma-
Fig. 301. - MormânLul Nr. 288. Obiccle \·ie. Nivel 0,70 m. Distrus. Schelet de
din urnă: 1-3. 5. Perle de calcedoniu; 4. copil, din care s'au găsit numai cra-
Fragment de coral.
niul şi câLeva oase răsleţe. Orientarea
Fig. 302.- Mormântul Nr. 288. Obiecte din urnă: 1. Moncta de bronz deteriorată prin foc
(cf. fig. 300, 4); 2-3. Fragmente de perlă de argint; 4. Perlă cilindrică de sticlă verzuie.
www.cimec.ro
SĂPĂ'l'URILE DELA l'OIENEŞTI 399
\'-E, cu capul la V. Scheletul a fost distrus poate cu prilejul săpam

mormântului de incineraţie Nr. 280, care în acest caz ar fi relativ mai recent.
Urna 280 se află la 0,60 m spre E. In jurul scheletului nu s'a constatat
niciun obiect.
113. Mormântul Nr. 291. Inhumaţie. Nivel 0,55 m. Distrus. Nu s'au
găsit decât câteva oase ale unui schelet de copil. Niciun obiect.
r-
PARCElA
:r:~ .
'
~ l
XXVII
Scheletul
; 1,-- ~.-;;,-)' 'r
Nr.292
o..___.____.
5 10cm
: '~ -~~ >-~· ;(~ /j
/':;)\ ·~-__
. _- ---<~~r:
: 1
fi-,~ ~~·
:1!
Fig. 304. - Mormântul

Nr. 292; perlă de sticlă Fig. 305. - l\Iormântul Nr.
albastră-verzuie (1). Mor- 295. Profilul urnei, roşie de
mântui Nr. 295: perlă de tehnică superioară, cu toartă
Fig. 303. - Mormântul sticlă alhastră indigo (2). zoomorfă de stil sarmatic.
Nr. 292, plan. Secolele III-IV e. n. Secolele 111-IV e. n.
114. Mormântul Nr. 292. lnhumaţie. Nivel 0,70 m. Schelet de copil,

ntins, capul şi toracele culcatc pc stânga, picioarele cu faţa în sus,
)rientat NNE-SSV, cu capul la NNE (fig. 303). Păstrat pe o lungime
le 1 m. Lipsesc parte din membrele superioare regiunea Jombară, între-
~ul basin, femurele şi extremităţile picioarelor. Pc partea dreaptă a
:rani ului, lângă bărbie, s'a găsit o perlă mică de sticlă albă-verzuie, mată, de
'ormă sferoidală, de 0,014 m diam., ornată cu coaste verticale (fig. 304, 1).
www.cimec.ro
400 MATEJ:UALE ARHEOLOGICE
115. Mormântul Nr. 295. Incineraţie. Nivel 1,05 m. Distrus cu prilejul

săpării gropii Nr. 296. Cioburile urnei roşie de tehnică superioară, ca şi
ale capacului de aceeaşi tehnică şi coloare, de tip special, cu buză de aderenţă
Ia gura urnei, s'au găsit sparte, incomplete, risipite pe o dista11ţă de pcslc
j m împrejur. Do asemenea şi o parte din oasele calcinate pe care le con~inea
o ~
.Q oaeminte
~ calcinatt
-0,91m ~~~
o~~\ CJD
PARCELA o~rJ \)
X~VIIl ~~ ~cioblaten•
Mormantul307 ~ ""'~
O 10 20cml ~ o"a
oo
o "ii
Fig. 30!i.- 1\lormântul Nr. 307, plan.
urna. Cioburile urnei indică un recipient mare, de formă sferoida]ă, fără

gât, cu o toartă zoomorfă (fig. 305), ca la urna Nr. 211. Fundul urnei se afla
răsturnat, la punctul arătat pc plan la Nr. 295 (pl. II.) şi conţinea câteva oase
calcinate, fără niciun obiect. Esle posibil ca o perlă mică de sLiclă albastră
indigo, transparentă, lungă, do 0,016 m, compusă din patru sfere mici
alăturate (fig. 304, 2), care s'a găsit în groapa Nr. 296, să provină din
invenLarul dispărut al acestei urne.
PARCELA XXV/li
116. Mormântul Nr. 307. Incineraţie. Nivel0,91 m. Distrus. S'a constatat

numai o grămadă de oase calcinate răspânditc în desordine, fără urme de
urnă, pe o arie do 0,65 m pe 0,35 m, orientată NNV-SSE (fig. 306), stră
punsă de trei galerii de şoareci. Pe latura NNV a acestei arii se află două
fragmente dintr'un cuţit mare de luptă, cuprinzând partea mânerului (fig. 307).
www.cimec.ro
SĂ P Ă T U RILE DELA POIENE Ş TI ~01
Fragmentele, contigue ale c uţitului , însumeaz ă lun gimea de 0, 227 m

din caro O,tO m re prezint ă mânerul. Aces ta, de form ă plată , lat de 0,023 m,
şi gros de 0,007- 0,008 m , se te rmină cu o parte dre ptun ghiulară înalt ă
de 0,019 m, lat ă de 0,037 m şi groasă de 0,012 m . Lama c uţitului pre zint ă
o mu chi e dre aptă, plată, groa s ă de 0,005- 0,006 m şi o much ie t ă ioa să ,
prost păs tra. t ă . Transiţia dela mâner la · lam ă în g rosim e es te in so n sibil ă,
dar în profil se re marcă la locul do î 11 tâlnire,
câ Lo un un ghiu proeminent de o parte şi
de alta, pe o l ă ţim e de 0,036 m, re prcz ent~ nd
garda mâ ncrului . Jn ros t, în m ăs ura în caro
tăişu l s'a p ăs trat intact , lama prezintă o
lăţime de 0,033 m . Nu se poate deduce lun-
gime a tota l ă a c uţitului. Cuţitul, evident
o armă, a parţine, de sigur, mo{m ântului
rcprezen Lat prin gră mada de oase calcinate.
Rugi na sa pre zintă aspec tul aceleia de pc
obiectele de fier caro au trecut prin focul
Fig. 307 . - Monnântul Nr . 307. Frag- Fig. 308.- Mormân Lul Nr. 320.
ment de c u ţ i t de lup tă. de fi er. Epora U rn ă ce nu şie de te hni că su pe-
a .doua a Fir rului , pos ibil din secolele . ri oa r ă, acope ri tă cu o p a leră
I V - TII 'L n . e. n . roş i e. Secole le ITI- I V o. n .
rugului de in c in e raţi e.
P este oasele cal cinate s'a găsit ş i un ciob , de tc hui că
primitivă, cu suprafaţa ne tedă , de coloa re ce nuşi e- roşc at ă, poa te sin gurul res t
din urn a disp ă rută . Aria de oase, ca şi cuţitul, se afl au peste marginea de E
a gropi i Nr. 196 , ceea ce, precum am arătat mai sus la capi tolul " Ob serv a ţ ii
stratigrafi co", nu poate fi un indi ciu că a ce as tă groa p ă ar fi mai veche
decât morm ântul distrus , ci, dimp otriv ă, trebue să admitem că morm ân-
tul a fos t nimi cit cu prile jul să p ării gropii , res turile sale int rând ap oi î n
umplu tura aces tuia .
P A R CELA XX I X
117. Mormântul Nr . 320. In c in e ra ţi e . Nivel 0, 90 m . U rn ă cen u şi e de

te hni că sup e rioară , cu gâ tu] scurt şi larg , cu buza r ăs frâ nt ă orizon tal, cu
dun gă în reli ef pe buză şi pe um ă r , cu zi gzag lucios pe gâ t şi cu li11ii c ru ci şe
de a cee a şi tehni c ă pe um ăr (fi g . 308-309). In ăl ţ im e a 0 ,229 m ; eliam. gâ tu-
26 - Ma terialele Arh eol og ice - c. 3553

www.cimec.ro
4.02 MA'l'ERIALE ARHEOLOGICE
lui 0,15 m, al gurii 0,19 m, al pântecelui 0,203 m, al fundului 0,088 m.

Drept capac, era acoperită cu o pateră roşie cu gura în sus, do 0,09 mînăl
~ime şi 0,191 m diam, de tehnică superioară, cu pereţii înalţi, cu buza uşor
îngroşată (fig. 308-309). Şi urna şi capacul erau,
în momentul descoperirii, fărâmato diu cauza pre-
siunii. Urna conţinea oase calcinaLo şi următoarele
1
1
: 'tif:f\1\.]J_ '
}.~t,ţji"A;(i\":"'i
"\A)}f'-'~.4.;.,.11
~ 1
Fig. 309. - Aceeaşi urnă. Fig. 310. -· MormânLul Nr. 320. Fibulă
Decor de linii lucioase. de fier din secolele III- LV e. n.
obiecte: a) fibulă do fior do 0,043 m lungime cu resorLul-arhaloLă lung de

0,032 m, de Lip provincial roman, cu picioruldispăruL (fig. 310); b) fragmen-
tele incomplete şi foarte froiabilo ale unei plăci do bronz discoidale groase
· de 0,003 m, deformată prin topire, fără
nicio urmă de ornament ori do alt semn,
probabil o oglindă care trebue să fi măsurat
întreagă cea 0,07 m diam.; c) doi ccreci
Fig. 311. - Mormântul Nr. 320. Fig. 312. - Mormântul Nr.

Fragmentele unui cercei de filigran 312. Fragmentele unui cercei
de argint. de filigran de argint.
de filigran do argint de 0,023 m diam., de acelaşi tip cu cei descrişi

mai sus la mormântul Nr. 55 din parcela XIII, cu placa în formă
www.cimec.ro
SĂPĂ'l'URILE DELA POIENEŞ'l'I 403
de 8, ornată cu protuberanţe conice de filigran învârtit în sp iral ă şi termi-

nate cu o bobiţă sfe ric ă şi cu jumăLalc elin arc formată dintr 'un grup de
patru fire în torsadă. Ambii ce rcei sunt rupţi în două şi prezintă mi ci la cune
..
~
.....,.
1
1
1
1
1
Fig. 3'l4 . - Aceeaşi urn ă .
Fig. ~ 1 :3.
-- :'l!onnantut Nr. 322. Urnă
roşie de Lclln ic5 s u pcrioară, acoperită
cu o s ll'n c hin ă rcnuşic.Sccolelc Jli-IY
r. n.
1
PARCELA XXIX
Urna Nr. 325. Fig . 316. - Mormânlul Nr. 325. U rn ă
neagră primitiv ă. 'Secolele IJ - 1
Fig. 315. - Mormântul 1 r. 325 , plan . în e. n .
26"
www.cimec.ro
404 MATE~IALE ARHEOLOGICE
din cauza friabilităţii şi din cauza focului de incineraţie care a topit unele
părţi din filigran (fig. 311- 312). Acest mormânt, intact, se află de-
asupra gropii Nr. 350, care Ee dovedeşte astfel a fi de o dată anterioară.
118. Mormântul Nr. 322. Incineraţie. Nivel O,E8 m. Un:ă roşie de
tehnică superioară, înaltă, cu gâtui lung, buza răsfii!ntă orizontal, durgă
groasă în relief sub buză (fig. 312-31.-'J). IJJălţimca 0,255 m, diam. pânte-
celui 0,262 m, al gâtului 0,23 m, al gurii 0,255 m, al fundului 0,13 m. Dea-
supra, drept capac, se află aşezată cu gura în jos, o
T--·s:;;;:-.,.-.--c=".. str<J.chină mare, cenuşie, de tehnică superioară, lron-
1
1 conică, înaltă de 0,1~5 m, cu gura largă de 0,28-35 m
1
1 (neegală), cu fundul strâmt de 0,08 m, cu buza foarte
îngroşată. In momentul descoperirii, şi urna şi stra-
·-••
1
china erau făl'i\mate din cauza presiunii, dar cu cio--
burile eompletP. Conţiillltul Ul"IIC'i: exclusiv oase cal-
cinatc.
Fig. 317. - Ace- 119. Mormântul Sr. 3:!5. lncineraţ.io. Nivel 0,50 m.
eaşi urn<l. . Umă maro neagră lucioasă, de tehnică iuferioară.
înalLă, cu pântece larg, sferoidal, eu buza strâmtă
uşor răsfrâută, lucrată neglijent (fig. 316-317).
Inălţimea 0,357 m, diam. pântecelui 0,347,-m·,
al gâtului 0,20 m, al gurii 0,215 m, al fundului
0,142 m. Deasupra, se afla un capac de a-
ceeaşi tehnică, de forma comună a unei stră
chini, do coloare cenuşie-brună, cu buza mică
fa~etată şi cu toartă mică sub buză. Urna, spartă,
s'a păstrat cu cioburile complete (fig. 315). Din
capac nu au rămas însă decât puţine cioburi.
Conţinutul urnei: oase calcinate, o piesă de ca-
taramă do fier lungă şi fragmentele neconcludonte
alo unei fibule de fier.
120. }lformântul Nr 326. Incinoraţio. Nivel
0,55 m. Distrus. Nu s'an găsit dedit c~tcva Fig. 318. _ :\lorrnântul Nr.'
oase caleinatr risipite în desordine pe o porţiun~ 327. Urnă ccnu~;<ie de tehnică
d e O,30 m pe O,.35 m, f ara nicio urm3 de urnă, superioară,
V V acoperită CU 0
paLeră cenuşie. Secolele III-
Ttid de capac, nici de vreun alt ohioct. IV e. n.
121. Mormântul Nr. 327. Jncinerapo. Nivel 1,16 m. Urnă cenuşie,.
de telmică superioară, de tip11l r.u fundul strâmt, gâtlll scund şi· larg, huza
răsfr·ântă orizontal, dungă în rPlief sub buză (fig. 318). Spart5. din cauza
prPsiunii (fig. 34..5). Drept capac, o pateră înaltă, do acC'oaşi tehnică şi coloare.
www.cimec.ro
SĂrĂTURILE DELA POIENEŞTI 405
<le o mtarr\ă ma i închisă,ru buza uşor răsfrântă (fig. 31R). De asemenea,

~par·tă şi restaurată. Urna con(inea oase calcinata şi un inventar bogat: a)
cerce! de filigrnn de nrginL, do 0,03 m diarn. ,
de acelaşi t.i p cu CP.rceii descrişi la mormân t.ul N r.
55, cu protubcr-anţ;clc do pe p l a~a în formă de 8,
fletcriurate pl'in topi re, cu o jumăta le elin arc
for'llală printr'un mănunchi do patru fire în tor-
~adă (fig. 319; 320, 1); b) fragmente mici dela
extremitatea unei pcde de fil igran dr argilJt în
formă de butoiaş, ca cele descrise mai sus la
mormâutul Nr. 65; c) pandantiv de fiPr, cilin-
d.dc, de 0,01 m înălţime şi 0,01 m diam., de
!urma unui coşulef;, cu toartă dca>'upra (fig. 320,
~); d) fi bulă de brunz de 0,0-1 111 lungime,
de lip provincial roman U\rzitl, cn arcul uşor· Fig. 319. - MorrnânLul
t~urbat şi cu picior lung simplu (fig. 321, 11); N r·. 327. Cerce! do fil igran
de arginL .
e) fl'agmentele unei plăci de hronz de cea 0,001 m
gro:>imo, casabilă şi complot defo1mată pl'in tupirc, probabil rest al unei
oglinzi (fig. 322); f) o perlă de calcodoniu sferoidaln, turtită, de 0,02 m
diam., (fig. 320, 4); g) şase perle ·de sticlă _alhă mată, cilindrice, de
0,011-0,015 ru înăltime şi 0,008--0,012 m Jiam., dintre care trei întregi
J<'ig 320. - i\rormânLul Nr. 327. ObiccLe din urnă: 1. Ccrrel de filigran de
argin L; 2. pandanLiv de fior; 3, 5. FragmenLc de coral: 4 . Perlă de calce-
doniu; 6. Perle do sliclă albă maLă.
restul sparte (fig. 320, 6; 321, 12); h) şapte pcr·lp de sticlă roşie mată,
plate, ele 0,011--0,014 m lungime (fig. 321, 1--7); i) trei perle cilindrice
îngu;;te din aceeaşi pastă, de 0,011-0,011t m lungime şi 0,004--0,007 m
diam., (fig. 321, 8-10); j) cea şapte frerle sparte ori topite, de sticlă
roşie şi albă mată; k) două frn.gmentr ele coral calcinat (fig. 320, 3 şi 5).
122. Jltlormântul Nr. 328. Parcela XXIX, 14. Incineraţie. Ni vei 1 m.
www.cimec.ro
Urnă neagră do tehnică inferioară, cu lucitt , do 0,17 m înălţime şi 0.215

m diurn. Tip comun, cu huza faţetată; cu toartă mid1, de profil unghiular,
legată de buză şi de umăr (fig.
323-324). Capacul, de tip
comun, cu tortiţă sub huză
(fig. 324), de 0,07 m înălţime
şi 0,25 m diam. Conţinutul
urnei: oase ealcinate şi frag-
Fig. 321.- fllormânLul Nr. 327. Obicclo din mentele încurcate în rugină
urnă: 1-10. Perle do sLiclă roşie maU.î; Fi bulă multă şi foarte deteriorută ale
de bronz din secolele Jll-lV e. n.; 12. Perle
de sLiclă albă maLă. 11nei piese lungi de fier, poate
dela o pafta, de cea 0,13 m
lungime, şi ale unei fiblilo de fier, se pare de tip La Teno III, cu piciorHl
întors pe deasupra şi Iuzionat cu arcul.
1.23. Mormântul Nr. 329. Incineraţie. Nivel 0.65 m. Urnă neagră
lucioasă de tehnică primitivă, de 0,188 m înălţime şi 0,27 m diam., de tipul
comun, cu buză mică faţetată. Capacul, de aceeaşi tehnică, foarte fărâmat,
arc forma comună do strachiiLă, cu buza mică faţetată . Conţ.inutut urnei:
Fig. 322.- Mormânlul Nr. 327. FragmenLolo unei oglinzi

de bronz.
oase cal cina te. fragmentele foarte deteriora te şi in corn plete ale unei Iibulo-
de fier, poate de Lip LaTime II, şi două fragmente ale unui bl'ici de fier hmg
do 0,152 m, lat de 0,041 m, cu tăiş convex, cu muchie dorsală aproape rec ·
ti linie şi cu peduncul răsucit în formă de ochiu (fig. 325).
124. Mormântzd N r. 330-331. Parcela XXIX, 14. Incinemţie. Ni vei
O, 75 m. Urnă cenuşie cu făţuială neagră de tehnică superioară, de tipul
cu gftt scund şi larg, cu buza răsfrântă orizontal, cu fundul strâmt (fig. 326).
Spar'lă şi incompletă. Inălţime 0,21. m. diam. 0,20 m. Conţinea numai oase
www.cimec.ro
calciuate. Capacul, înregistrat la Nr. 331, de aceeaşi tehnică (fig. 327),

găsit la 0, 50 m alături, spre NE, tot cenuşiu cu făţuială neagră, de 0,082 m
înălţime şi cea 0,18 m diam., spart ,
cu cioburile incomplete .
125. Morm ântul Nr . 332. lnhu-
-
-1!1'-~--~·1'1:- ~-~~~~1;~;:;;;;;~~- ~
-~ ~
- "'
1\
1
1
1
L _ _____ ..,..__J
Fig. 323. - Mormântul Nr . 328. U rn ă Fig. 324. - Acee aşi~urn ă . .'
neagră pr i m i t i vă. Secolele II- I în.
e. n.
maţie. Ni \ el 0, 77 m . Schelet de copil , întins, cu faţa în sus, cu braţele

de-a-lungul corpului, orien tat ESE-VNV, cu capul la VNV :(fig. 328) .
Păstrat pe o lungime de 1 m, dela creştet
Ia glesne. Lipsesc palmele mâinilor şi
extremit,aţ ile membrelor inferioare. In
dreptul urechilor s'a găsit câte nn cerce]
de argint constituit dintr 'o sâ rm ă de
0,002 m grosime, de sec ţiune romboi-
v t' t v . 1 d' d Fig. 325 . - Mormântul Nr. 329.
dal a, mvar 1 a cucu ar cu un wm. e Brici de fier. Secolele JI- 1 în. e. ·n .
A A
0,01 7 m , cu un cap formând un cârlig, cu

cel ă l a lt învârtit în ochiu şi înfăşurându-se :în jurul său însuşi în spirală
(flg. 329). In juml gâ tului se aflau resturile 'unui
şira g de m ărgele de sticl ă sferoidale , e 0,005- 0 ,006
m diam., verzi şi
"''""'''''" ' roşii, cele mai mult
-~·
prezentând s triaţii
verticale. S 'au gă
/~ sit în total treizeci
şi şapte de aseme-
}' ig. 326. lVIor- nea perle întregi

mântul Nr. 330-331. Fig. 327. - Mormântul Nr. 330 - (fig. 330) şi frâ.g:.
Urna cenuş ie de teh- 331 . Patera cenuşie de tehnic ă su- mentele dela încă
ni că sup erioar ă Nr . pe rioar ă Nr. 331, care servea de ca-
330. Sec. TTI-IV e.n . pac urnei precedente. vreo douăzeci.
www.cimec.ro
408 MATERIALE ARHEOLOGI CE
1.26. Mcrmântul Nr. 333. lncin eraţie. Nivel 0, 70 m. Urnă neagră

lucioa ~ă do tehnică primitivă, foarte friabilă. In parte distrusă cu prilejul
descoveri t·ii. Form ă corn ună, cu buză mi că fa-
ţetată. Capacul de aceeaşi tehnică, în formă co-
mună de strachină, de asemenea fărâmat. , fiind
foarte fragiL Conţinutul urnei: oase calcinate şi
un fra gment de arc de fibulă de fi er de tip ne-
detorminabil.
127. Mormântul Nr. 33!3 . Parcela XXIX, 14.
Incineraţie. Nhel1 ,01 m . Urnă cenuşie de tehni că
superioară , înaltă, cu gâtui larg, cu buza răs
frântă orizontal, cu dungă orizontală în relief pe
umăr şi s ub buză , cu linii verticale lucii pe gât
(fig. 331; 357, 3). Inălţ.imea 0,325 m; diam. pân -
tecelui 0,239 m, al gurii 0,21 m, al gâtulai 0,17m,
· 0.77m al fundHlui 0,11 m. Bine păstrată (fig. 332). Capa(;
de aceeaşi tehnică, eonu-
şiu, spart . Conţinutn l : ex-
PARCELA clusiv oase ca lcinate.

XXIX
Scheletul
Nr. 332
o 5 10 15cm Fig. 329 .- \Iormântul

Nr. 332 . Ce rre l de nr-
.l<' ig. 328. - - Mormântul Nr. 332 . ginL .
128. Mormântul Nr. 337. Pa!'cela" ;XXJX, 14.
ln ~ ineraţie . Nivel 1,01 m . Urnă roşie,- detehnică su-
perioară, de formă înaltă, cu gâtui strâmt, cu
dungă orizontal ă în relief Ia întâlnirea dintre gât şi
umăr (fig. 333). Gu.ra, ruptă de plug (fig . 332), nu
s'a găsit. In ălţimea păstrată 0,356 m; diam . pânte-
celui 0,25 m, a l gâtului cea 0,115 m, al fundului 0,107
m. Nu s'a găsit nicio urmă de capac . Conţinutul ur-
nei: exclusiv oase calcinate.
129 . liivrrnântul Nr. 338. Parcela XXIX, 14. ·In ci-
neraţie. Nivel 0,97 m.Urnă cenuşie de tehnică supe-
rioară, r.u fundul strâmt, gâtui larg, buza ră s frântă Fig. 330. -MormânLul
Nr . 332. Perle de
orizontal (fi g. 334). Spartă prin presiune. (fig 332) . s ticlă verzi şi roşii .
Inălţ.imea 0,23-1 m; diam. pântecelui 0,22 m. Drept ca pac, un vHs primitiv,
tronconic, de tipul opaiţ Poiana, înalt de 0,071 m, diam. gurii de 0,127 m,
www.cimec.ro
al fundului 0 ,07 m, cu toartă primitivă între buză şi fund (fig. 335, 1).
~cest vas s'a găsit spar t, cu cioburile că zute înăuntru l urnei. Conţi nutul
umci: oase calcinate şi un fra gment de perlă de calcedoniu , sferuida lă Lur-
tită , de 0,015 m diam. (fig. 335, 2).
Urnele N r. 336--338 erau aşeza te al ă
turi unPle de altele, pe o singură linie ,
orientată NE- SV, urna Nl'. 336 fiind la
mijloc , iar urna N1·. 338 la NE (fig. 332).
PA RC ELA XXIX
D S 10 15c;m
- 1,01 m
UrnaNr.338
Fig. 331. - Munuantul Nr. 336. - 0.97m
U rn ă cenu ş i e de Le hni că s uperi-
oar ă. Secolele Il I - lV e. n . Fig. 332.- Mormântul r. 337, plan.
130. Mormrîntul N r. 339. Jn cin eral,ie . Ni vei 0,90 m. Urnă neag ră

lucioa s ă de tehnică infe rioar ă, ma te , înaltă de 0,3t16 m; diam . pântecelui
0,354 m, al gurii 0,178 m , al fundului 0,117 m. Pre- ,- -- ~·-··
zinL ă o formă origina l ă: pântece s feroidal , mare, gură
înă l ţa t ă, buz ă răsfrântă orizontal , iaT" înt 1·e buz ă şi
Hmărti l vQ eului sunt patru cupule cornufo1·me, Yi~ rti
cale , goale, de 0 ,097 m înălţime, cu de sc hiz ătura lal'-
gă de 0,03 ~0,0~ m , si ţua t ă la 11ivelul huzei şi cu ex-
tremitatea a:;; c uţit ă, cu rbat ă, pierzându-sc în partea
superioară a pântecelui. Pe umărul urnei , între aceste
cornete , este un decor constituit dintr'un meandru de
sinuozităţi în formă de T, închis între două chcnare.
Fig. 33:\. - Mormân-
Şi me.m drul şi chenarele sunt rcpreze11tate prin linii tul Nr. 337 . Urnă ro-
forma te din câte o serie continuă de mid srmi- şie de tehnică s uperi-
oară Secolele l l l - IV
cercuri paralele verticale imprimate. Linii le -de e. n.
asemeneasemicercul'i - c:ue fo rmează ehenarele sunt
închi se între două linii paralele, neî ntrerupte, incise (fig. 33G-3:37). Urna era
s partă din cauza presiunii , dar cioburile fiind comp lete, a putut fi le3ne res-
www.cimec.ro
410 M AT.ERIALE ARH EOLOGI CE
taurată. Deasupra se afla un capac, de aceeaşi tehnică, de 0,092 m înălţime

şi 0,255 m diam. , de tipul comun în formă de strachin ă, cu buza faţetată
(fig. 338). Urna conţinea oase caleinate şi urm ătorul inventar:
a) Fibul ă de fier cu trei sfere masive de bronz pe arc şi cu lanţ de bronz
ca ga rnitură (fig. 339, 3). Partea de fier a fibulei este foa1'te detoriorată din
=;;;;=:;:;:;:~:;:;:;:;;:;:;:::;;;:;;r- ---ţ pri cina ruginii. Ceea ce s'a păstrat, dela resort
1 până la în cepulnl pi ciorulu i, măsoară 0.06 m
lun gime. Resortul, rupt în dou ă fragmente , esto
'_1•! '
lun g do 0,077 m. Sferele de bronz, .turtite, de
~ O,OHi-0,018 m, unite între ele, formeaz ă o bu-
c at ă l ungă de 0,039 m. Resturile piciorului in-
d i că tipul La T(me JI, cu apendicelo întors pe
deasupra şi fuzionând cu arcul în axa sferelor de
1
bronz. Fib,ula era împodobită cu un l anţ do
- - Y. bronz lun g de 0,352 m, compus di11 o sută un-
Fig. 334. - Mormântul Nr.
338. Urnă cenuşie de tehni c ă sprezecc verigi mici, eli ptice, de 0,004.-0,00(}
superioară . Secolele III- m, cu sec ţ.iunea semicircu l ară (Jig. 3.!JO). In mo-
IV e. n. m entul descopecirii, l anţ.ul era complet înclJis,
circular, şi prins de piciorul fibul ei. S'a desfăcut şi s'a deslipit. ulterior,
cu pri lejul curăţ,irii.
b) Fibula J c fier fără sfere de bronz, similară, dar incomp let p ă
strată (fig. 339, 2). Nu s'a găsit din ea decât resortul, lun g de 0,06 m,
câteva fragmenLe miei alo acului şi pi-
ciorul cu o parte dela începutul arcu-;
lui. Piciorul indic ă lim pede tipul -La
T(me II. Partea centra l ă a arcului
z @}~
Fig. 335.- Mormântul Nr. 338: Fig. 33ti. - MormânLul Nr. 339. Urn.
1.Vas-opaiţ primitiv poros, ser- neagră primitivă prevăzută cu paLr1
vind do capac urn ei precedente; cornete în jurul gu rii ş i d eco rat ă cu u1
2. Perlă de calcedoni u. meandru. Secolele lT-- J în. e. n.
lip seş te , aşa că nu putem şti dacă era sau nu prev ă zut ă cu sfere de bron :
la fel cu fibula prece dentă . Dar, la fel ca aceea, ş i aceasta era împo dobit:
www.cimec.ro
cu un lanţ do brouz închis, identic executat, lung de 0,358 m, compus

din o sut_ă douăzeci do verigi do bronz, mici, eliptice, do 0,004 m pe 0,006 m,
cu excepţia ultimei verigi, puţin mai mare, aproape circulară, de 0,007 m
pc 0,008 m, care închide cercul şi pc caro este prins un pandantiv !h•
bronz plat, în formă de potcoavă, de 0,015-0,016 m diam., lat de 0,004
m, gros de 0,002 m (fig. 339, 1). In momentul descoperirii, acest lanţ era
de asemenea prius do fibulă, Îllsă nu do picior ca la exemplarul precedent,
ti de resor"L. Ambele lanturi sunt bine con-
scrvale, pc alocuri chiar cu aspectul gal-
ben-auriu original, fără adausul obişnuiL
de patină verde.
1) Două piese ale unei paftale de cen-
tură, de fiPr, de forme simp~e, lunguioţe,
plate, una mai mică, luugi"! de 0,07 m şi lată
de0,01'unşieC'alaltă, lungă do 0,17 m şi
l:.ttă de 0,008-0,015 m, ambele uşor curL11to
1
1
1
~- 0•1f~ _______ _,[
1
-,
1
'1
1 i
1 ,,
1
1
/ .1
..
'1
\ """
şi prevăzute la o oxtrPmitato eu un ochiu ro- ;;
\1
tull(\ şi la ceala!Lă, cu uh cârlig (fig. 339,
5--6).
d) Două
fragmente alo unui tub su1J-
tiro format dintr·'o tiîl>liţă foarte îng·ustă
l
de bronz, ră:meită în spirală (fig. 330, 4).
Tubnl complet măsoară 0,03~ m lungime Fig. 337. - Aceeaşi urnă. ~leandrul
este produs prin incisii şi prin semi-
şi 0,002 m diam. Poate, podoabă pentru ccrcuri imprimate.
păt'.
e) Trei pedc mici sferoidalc, do 0,004 m diam., de sticlă albă tralls-
parcntă, cu reriC'xe aurii produse do o pojghiţi'i de aur cuprinsă în structura
sticlC'i.
131. Mormrîntul I\'r. 340. IncinoraţiP. Nivel 0,82 m. Urnă neagră lueioa:Să
de tehnică primitivă, eu pântece sfcroidal, gura stdnsă, gât tronconic cilin-
droid, buza răsfrântă faţetată, toartă maro legată do gur·ă şi do umăr (fig.
35", 4). JnălţimPa el' a 0,20 m, diam. pântecelui cea 0,25 m, a.l gu .. ii cea O,OOD m.
www.cimec.ro
FoarLP fărâmatiJ. Din cavac, Im s'au găsit urme. Conţinea oase calt:inate,
o perlă de sticlă albă Lrauslucidă, sferoirlală, de 0,00-'1 m diam., cu rPHexe
aurii, fragmentPle un0i lame de fier de 0,01 m; poate, o piesă de pafta şi frag-
mentele foarte ruginite şi deteriorate, ale unei
-~:1' lungime, prezont'înd pe arc două grupuri de

fibule de fier de tip La Tl'me II, de e;ca 0,08 m
~----/-;:;
câte două sfere de bt·onz.
'-----1_..._ - - - ...
132. Mormântul Nr. 342 Inhumaţie. Nivel
Fi~;r. 338. - Capacul ur- 0,57 m. Schelet de adult, întins, cu faţa în sus,
nm precedente. negru pri-
mitiv. cu braţele pe lângă corp, orientat NV-SE, cu ca-
pul la NV. Craniul turtit prin efectul presiunii,
5 1
'
~~- ........-}>!~
6 ~;~~.:
- r- -:'~,
Fig. 339. - Mormântul Nr. 339. Obiecte din urnă: 1 - 2.

Fibulă de fier de tip La Tene II şi lantul de bronz cu care era
împodobită; 3. Fibulă de fier de tip La Ttme II ornamentată
eu sfere de bronz; 4. Podoabă spirală de bronz; 5-6. Piese
de pafta, de fier. ·
www.cimec.ro
cu tendinţa de întoarcere spre dreapta. Lungimea scheletului 1,68 m.

Oasele complete, cu exceptia extremităţilor câtorva din coastele libere şi
a câtorva falange dela mâini şi dela picioare. Niciun obiect de inventar.
In ţărâna de umplutură a mormântului:şi printre oase, s'au constatat cio-
buri din categoriile poroasă şi cenuşie superioară, ,din secolele III- IY
e. n. Scheletul este estfel mai nou decât aceste ciob uri, probabil din secolul
IV c. n. Aspectul oaselor este de vechime.
133. Mormântul Nr. 343. Incine-
fa'pe. Nivel. 0,85 m. lJrn:ă crnuşie de
tehnică superioară, de o Jmanţă cen~
şie-roşcaLă, fria.hilă, de formă con:u{~ă
Fig. 341. - 1\formântul Nr. 343.

Fi!!. 340. -· Morrniintul Nr. 339. Lan- Pateră cenuşie de tc;hnică superioară,
tui' de bronz care împodobea fibnla care servea de capac pentru urnă.
La Tene Il cu sfere de bronz (fig. 339, 3) Secolele III -IV e. n.
cu fundul strf\mt, gâtui larg, buza răsfrântă orizontal, cu dungă în relief

pc gât. Deasupra, drept capac, se află o pateră de aceeaşi tehnică şi din aceeaşi
pastă, dar mai rezistentă, cu buza îngroşată (fig. 341), înaltă de 0,067 m,
de 0,181 m diam. Patcra era aşezată cu gura în sus. Starea sa de conservare
este foarte bună. In schimb urna este complet fărâmată. Urna conţinea
exclusiv oase calcinate. Acest mormânt, situat pe marginea de E a parcelei
XXIX, se află lipit de mormântul Nr. 251 din parcela X~V, cu urnă de
aceeaşi tehnică şi formă.
134. Mormântul Nr. 344. Parcela XXIX, 12. Incineraţie. Nivel
1,10 m. Ul'llă neagră lucioasă, de tehnică primitivă, de tip comun, fărâmată.
Partea sa superioară lipseşte complet, ca şi capacul. Conţine exclusiv
oase calcinate.
135. Mormântul Nr. 346. Inhumaţie. Nival 0,05 m. Schelet de copil,
Intins, cu faţa în sus, orientat VNV-ESE, cu capul la VNV. Nu s'au păstrat
decât craniul, foarte sdrobit prin presiunea transmisă dela suprafaţa solului,
o coastă, antebraţul drept, un fragment din braţul stâng, un mic fragment
din basin, ambele femure şi tibia dreaptă. Lungimea părţii păst1·ate din sche-
let, până aproape de glesne, este de 0,86 m; mormântul este săpat pe argila
galbenă care formează stratul natural al staţi unii. 1n dreptul tora celui şi
www.cimec.ro
abdumennlui scheletului s'au cc:ustatat galerii de şoareci. Sub torace s'a

găsit, Ut1 ciub poros, rilsleţ. , de epodi Lu TEme-Poiana, făcând parte din umplu-
tura mormântului, eare este astfel mai nou decât acel:lstă epocă. Inventarul
arheologic al schelotului este hogat. Lângă cap, s'au găsit dci cereei do argint,
în jurul gâtului o mare cantitate de perle de sticlă, de forme şi c.olori variate,
şi o perlă do comaliun, iar îr1 dreptul toracelui, o fibulă de fior.
Cerceii, situaţi de o parte şi de alta a craniului, în aprupierua urechilcr,
sunt făt:uţ.i elin câte un fir simplu de a~gi.nt de 0,001 m ~rosimo, răsucit cir-
1J
Ji'ig. 342. - Mormântul Nr. 346. Obiecte găsite asupra scholeLului:

1. Perle de sLiclă azurie, faţetaLo; 2-4, 8-10. Perle de sLiclă albă
maLă; 5. Perle mărunLe inelare, de sticlă azurie; 6-7. Cercei de argint.
cular cu un diam. de 0,018 m, cu o cxtromitale întoar·să ca un cârlig, iar <.:11

:;ealaltă învârtHn în jurul său Îit::>U'jiÎ, în spirala, pe1rtru a forma 1111 oclriu
(fig. 312, G-7; 34.3, 2). :::'tarea do ron~·~rvare buu9.
Perlelo uc :o!iclă, formând un şirag în jurul gâlului, prezintă urmă
toarele varietăţi:
a) Şase bticăţi, întrrgi sau fragmeutare, de pcrlr dlinJ,.ice do f'Liclă
albă mală, do 0,011-0,023 m lungime şi 0,007--0,011 m diam. (fig. 342,
2-4, S--10).
b) O perlă fragmcntară din aceea~i pastă, do formă ptismatică, plată,
cu baza hoxagonală (fig. 34.3, 5).
c) Fragmentele a patru pt>rlo din a0eea<;i pastă ele fo;·lllă bitronclmi.r:ă
plată, cu mu~hie unghiulară pe mijloc (fig. 34.3, 4).
www.cimec.ro
SAPATURILE DELA POIENEŞTI
d) Fragmenlele a cea trei perle de stklă transluddă de r.:ol.Jar(J roz-

porto::::lio, plate, prismatice cu ~cc(iunea romhoidală (fig. 34.3, 3).
t'} Douăzed de pcdo, dintre caro U!Jtsprezece întregi şi don3 fragmen·
taitl, transparente, de coloarea ametistului cu oxidaţie albastră-indigu,
de formă plată, lunQ"i de O,ll12--0,01B m şi !ate do 0,007-0,01 m (fig. 3!,.'.).
f) Şase pode azurii, transpa-
rente, poliedrice, întregi, 1uugi de
~ ~~~-~~·~_,,.~
0,009--0,011 m (fig. 342, 1; 343, 1). ~~~~~
g) Două perle din aceeaşi pas- 1
tă, prismatice, plale cu Ldză hexa-
gonală, fragmentare.
h) Şaisprezece perle miimscule.
azurii, lram:parenle de formă ine-
lariî, do (!,003 m diam. -;;i cea 0,001 m
grosime ([ig. 3.'J2, [j: 313, 6).
Fig. 343. - Mormântul Nr. 346. Obiecte
Perla din eomalir.ă areofor·mă găsite asupra scheletului: 1. Perle de sticlă
jJ!'ismnlieiî, platii, cu baza hexago- faţetate (fig. 342, 1); 2. Cercel de argint (fig.
342, 7); 3. Perlă de sticlă portocalie; 4- 5.
Ha!ă, la fel cu um•Jc perle de stidă Perle de sticlă albă mată; 6. Perlă minus-
din acolu~i ~irag (fig. :34.:1, i). Mă culă de sticlă nzurie (fig. 342, 5); 7. Perlă
~oară 0,012 m Juugimc, O,OO!J m lă
de cornalină.
l_imu ~i 0,005 rn g-rosime.
Filmla du l"icr- s'a pnsli'al în două fra.!.!met,Lc incomJ:.dPle şi foarte roase
de rugi11ă. Se poate recununşte o parl(~ Ji!l resort şi arcul, ea10 O!ole plat şi cu
profil u~or întors în sus. Din
• • pidor nu a rihnas rlimic .

Lungimea păl'ţii cm1servate
a fibulei c>stc de cca0,06 m.
••••• Tipul parc a fi provineial

rornatl târziu.
1:16. Mornuîntul Nr.
m-m••·• :J-17.lnhumaţio. Nivel 1,33

m. Distrus. Nu s'a găsiL
decât t:raniul, de cori!,
fuar"le turtit. din cauza pre-
sitwii. Era siLuat cu faţa
în sus şi cu Cl'l'Ştt~t.ul la NV
- (fig. 345). In lvcul undefu-
Fig. :H4. -· ~lormânlul Nr. 1 :346. l'Prle dP sticlă se::-e gât ul s'a· găsit un tor-
ametist cu iriza\ii indigo.
ques de bronz, circular, de
),095 m diam., format în mod simplu dinli"'un fir prisma tic gros de 0,002 m,
·u o extremitate îutoar!':ă ca llll d\rlig, cu coalallă formând un ochiu şi
www.cimec.ro
-416 MATERIALE ARHEOLOGICE
ră~ucindu-se în spirală în jurul său însuşi (fig. 3<'16, 1). Ochiul nu s'a păs
trat. Extmmitatea cu cârlig, ruptă, a fost găsită Ia 0,15 m spre Eşi la 0,07m
mai jo~, într'o galerie de şoartJti. Pe mijlocul torques-ului erau înşirat<' o per-
Ui de pastă, din sticlă mată rle coloare albu-"\erzuie, sfcroidală, de 0,011 m
diam. (l"ig. 3<'16, 2) ~i un inel de broJJZ masiv de 0,013 m diam. şi 0,008 m
PARCELA XXIX
înălţime, ornat cu trei serii orizontale do protuberanţe (fig. 316, 3) De acesl

inel era lipit prin rugină fragm~ntul de fund al unui pandantiv cilindnc do
fier de 0,01 m diam., în formă de coşuleţ (fig. 3·'16, 4).
137. Mormântul Nr. 348
Parcela XX IX, 14 în marginea
de E a parcelei XIV. Incineraţie.
N ivei 1,05. P rnă roşie de teh-
nică superioară, în formă de
10 ZOcm
. r1,03m
PARCELA XXIX
Fif!. 3~6. - Mormânlul 1\'r. 347. Fig. 347.- lllormântul l\'r. 348, plan.
Obirrte găsite asupra srhclelului :
1-3. Torques de bronz (3); 4. Pan-
danliv de fier.
;
castron cu pântecele larg, cu gura strâmtă, cu buză îngroşată, înaltă de
0,214 m; diam. pântecelui 0,35 m, al gurii 0,265 m, al fundului O, 125 m.
Pe margine, unind gura cupântecele, sunt trei toarte late de 0,03 m, aşezate
vertical şi având deasupra lor eâto o cupolă înaltă de 0,021 m şi de 0,065 m
diam. Deasupra urnei se afla un capac de aceeaşi tehnică şi coloare, conic,
www.cimec.ro
· SĂPĂTURILE DELA POIENEŞ'l'I 417
înalt de O, 129 m şi cu un diam. de 0,26 m. Inălţim ea mânerulul este de

0,034 ro . Ca pacul aderă cu precizie la gura urnei. Şi urna şi capa cul s'au
găoit sparte din cauza presiunii dela suprafaţa solului (fi g. 347), în s ă,
cioburile fiind co mplete, au fo st reconstituite exact (fig. 348-349). Urna
conţinea oase calcinate , câteva bucăţi dintr'un ac de fier, poate dela o
fibu l ă di spă rută, şi fragmentele foarte fărâmat~ ale unui pahar de s ti c l ă
albă transparentă, în parte deformat prin că ldura rugului, de tipul conic
cu decor de linii în relief, formând ovaluri lon gitudinale.
138. Mormântul N r. 349. Parcela XXIX 14, în margin ea de Ea parcelei
XIV. Inc ineraţie. Nivel 1,15m. Urnă roşie, de tehni că superioară vopsită
Fig. 348.- Mormânlu l Nr 348. Urnă

Fi g. 349. - Aceeaşi
roş i e de tehni că s upe rioar ă, cu trei
urn ă.
toarte pre v ăz ute cu cupule. Secolele
III- IV e. n.
cu un r oşu închis, pe alocuri eu reflexe n egr e lucioa se . Forma comună, cu

gâtui larg, buza răsfrântă o rizont~! , dun gă în relief pe gât (fig. 350).
Ină l ţimea 0,283 m , diam . pântecelui 0,246 m , al gâ tului O, 185 m, al gurii
0,22 ro, al fu ndului O, 125 m. Deasupra , drept capac, se afla o pat eră de aceeaşi
tehn i că şi culoare îna lt ă de 0,096 m şi d e 0,195 m diam . , cu pereţii gurii
verticali , simpli, aşezată cu gura în sus . Urna pr e zintă câteva crăpătur i
lon gitudi11ale ca efect al presiunii transmise del::ţ s uprafaţa teren ului (fig
34.7 ). Patera nu a su ferit decât foarte puţine rupturi în buză. Urna c onţinea
oase calcinate şi o fi bul ă d e fi er, lun gă de 0,06 m , foarte det eriorată din cauza
27 - Materiale Arheologi c e -- c. 3 553
www.cimec.ro
fowlui şi a ruginii (fig. 351) . Tipul este provinr.ial roman târziu, cu picior
lung simplu.
Mormintele N1·. 348 şi 349 sunt situate unul l â ngă altul pc o linie SV-NE,
urna Nr. 343 fiind la NE (fig. 3t. 7). Au fo ::; t descoperite în penultima zi a să-
Fig. 351. - Mormân-

tul Nr. 349 . Fibul ă de
Fig. 350. - :\1ormântul Nr. 349. Urnă fier din secolele III -
roşie de tehnică superioară, acoperită cu IV e. n., lipită de un
o pateră I'oşie. Secolele IIJ- lV e. n. · os calcinat.
păturilor noastre, cu prilejul unei lărgiri a margmu de V a uughiului 11

din parcela XXTX, aşa că au fost fix:1te pe plan (pl. II) în cupeinsul parcelei
XIV, într'un colţ care nu fusose săpat la rând cu toată sup rafaţa ncestei
ultime paeeole.
II. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN MORl\1INTE: LA TENE
In eapitolul pre;:;edent am făcut o de:::criere a mormintelor şi o prezen-

tare minuţioasă a conţinutu lui fiecăr uia. Acum trecem la o clasifieare pe
catugorii şi tipuri a fapte lor cotbtatate, îu scopul de a le stabili analogii,
de a determina poziţia lor crono logi că şi de a preciza raportmile de asociaţie
dintre ele . In cevem cu inventarul mormintelor din La Tene, analiza similară
www.cimec.ro
a mormintelor din secolele III-IV e.n. răm2tnând a fi făcută în capitolul

urmălor. Descrierea amănunţită a obiectelor fiind efectuată în capitolul
precedent, nu vom repeta ad decât detaliile generice caracteristice pentru
defiuirea tipurilor.
OBIECTE DE INVENTAR
1. ARME
a) Spade
1. Spada de fier întreagă găsită asupra scholetului calcinat din mor-
m<întul-cuptor din parcela III (fig. 98). Dimensiuni modeste: numai 0,44 m
lungime, din care pedunculul deţine O, 10 m. Lăţimea lamei este de 0,017
-0,035 m şi a pedunculului de 0,018-0,025 m. Grosimea lamei 0,006 m, a
pedunculului, 0,008 m. Tipul său, cu lama îngustă, cu două tăişuri, cu o uşoară
nervură mediană longitudinală, cu mâner plat lăţit la capăt în formă de T, cu
locul de unire dintre lamă şi mâner marcat prin colţuri puţin proeminente, este
rar. Abia aminteşte o vagă afinitate hallstattiană, poate scită 31 • Data sa
este decisă de tipul,. vârfurilor de săgeţi do bronz în trei muchii, cu care
t>ste asociată şi care sunt databile în a doua jumătate a epocii Fierului (seco-
lele IV-I :în. o. n.), şi mai ales do tipul mormântului-cuptor în ~are a fost
găsită, mormânt analog cu un mormânt dela Zimnirea din secolele IV-III
în. e. 11.
2. Fragmentele de spadă sau do pumnal de fier din mormânlul de inci-
ncraţic distrus Nr. 307 din parcela XXVIII, reprezentând numai mânorul,
lung de O, 10 m şi o parte din lamă, prost păstrată, do cea 0,02-0,035 m
lăţime, învelită într'o massă de rugină cuprinzând şi resturi din garnitura
tecii (fig. 307). Se pare că este vorba de un cuţit mare cu un singur tăiş.
Totuşi, mânerul său plat, în formă do T, îl apropie de spada precedentă,
sugerând cam aceeaşi datare. De altfel şi dimensiunile sunt identice.
b) Pumnal
1. Este vorba de un singur exemplar de fier, de formă triunghiulară,
cu două tăişuri (fig. 282, 1). Se afla în urna neagră, primitivă, Nr. 261, în
'" Mânerul în formă de T aminteşte oarecum pc acela al pumnalelor cu antene

caracteristice epocii hallstattiene (Dechelette, Manuel, II, 2, p. 730 şi urm. şi fig. 280-
283) şi ceva mai de aproape pe cel al pumnalclor şi spadelor scito-sarmatice: cf. e. g.,
~1. Ebcrt, "Praeh. Ztschr.", V, 1913, p. 53 şi fig. 55; idem, Reallex. d. Vorgesch. s. v.
Siidrussland, pl. 39; W. Ginters, Das Schwert d. Skythcn u. Sarmaten in Sudrussland,
Berlin 1928, p. 35 şi pl. 16 a; A. A. Spiţîn, Drevnosti Camî. Leningrad 1933 (Materialî
GAIMC, 2), pl. II, 15; S. V. Chiselcv, "Vestnic Drevnci Istorii", 1947, 2, p. 171, fig. 10;
C. F. Smirnov, Paşcovschii moghilnie Nr. 3, "Cratchic soobşceniia", XVI, 1949, p. 89
~i fig. 37, 1. A se vedea şi mânere le pumnalelor scitice ('azLvix.k'l]t;) dela Boureni din Moldova:
"Dacia", IL 1925, p. 428, fig. 1 şi dela Vârşet în Banat: V. Pârvan. Getica, p. 357, fig. 249.
:!7 ..
www.cimec.ro
care s'au găsit şi garniturile de fier dela teaca sa, făculă probabil din lemn
ori din piele. Mânerul lipseşte. Forma pumnalului este caracterislică pentru
mijlocul epocii Fierului, în aria ha_llslattiană 32 • Excm plarul dela Poieneşli
a fost găsit împreună cu o fibulă de tip La Tene III vechi.
c) Săgeţi
1. Sunt de amintit aci numai cele patrusprezece vârfuri de săgeţi d()

bronz găsite, împreună cu spada descrisă mai sus, lângă scheletul din
mormântul cuptor din parcela III, databil în secolele IV-III în. e. n.
Sunt de dimensiuni diferite: între 0,016 şi 0,021 m înălţime şi 0,007 şi 0,001)
m lăţime, şi prezintă o patină verde poroasă specifică trecerii metalului
respectiv printr'un for. secundar. Toate apar~in aceluiaşi tip piramidal,
cu un profil uşor ogival, cu trei muchii tăioase şi cu vârf foarte ascuţit, fără
pinteni şi cu tub interior fără prelungire exterioară (fig. 99). Pc fiecare din
feţe, spre vârf, se află o mică gaură servind poa.te pentru scurgerea unei
substanţe veninoase. Tipul acestor vârfuri de săgeţi, făcând parte din cate-
goria numită "scitică" caracteristică pentru toată Europa orientală şi Asia33.
este foarte frecvent pe teritoriul ţării noastre în epoca Fisrului şi cu deosebire-
în a doua parte a acedei epoci. La Poiana, ca şi la Zimnicea, vârfurile de-
săgeţi de bronz cu trei tăişuri caracterizează stratul getic, dintre secolele-
IV şi 1 în. e. n. 34 • La Poieneşti trebue să le situăm de asemenea în acest
spaţiu de timp. Atât profilul lor, cât şi lipsa pintenului caracteristic vâr-
furilor de săgeţ.i din epoca mai veche a Fierului, cea scitică 35 , le apropie-
mai mult de vârfurile de săgeţi din epoca La Tene dela Poiana. De altfel, în
săpătmile noastre de pe Măgura Teilor, printre obiectele răspândite în
staţiune, am găsit şi exemplare identice cu acelea din straturile dela Poiana
(cf. supra, la "Tipologia obiectelor din aşezări").
31 Pumn ale de fier cu lama lată, triunghiulară, dela sfârşitul Hallstattului şi dela
începutul epocii La Tlme, la Dechelette, Manuel, Il, 2, p. 733, fig. 281, 2; 283, 3; Il, 3,
p. 1137' fig. 472, 1.
aa E. Sprockhoff, în Eberl, Reallex. d. Vorgesch. s. v. Pfeilspitzen, p. 106. Cf. şi
"Dacia", III-IV, 1927-1!)32, p. 334. Vârfurile de săgeţi de bronz cu Lrei tăişuri, a căro1·
execuţie minuţioasă şi exactă dovedeşte o ruUnă metalurgică rafinată, sunt considerate-
de obicei ca produc\ii ~receşti ponlice pentru uzul populaţiilor locale. Părerea este în prin-
cipiu plauzibilă şi, pnnă la un punct, chiar dovedită, prin descoperirea la Olbia a unei
piese de tipar pentru turnarea unor asemenea accesorii de armament (F. ŞLHelman, "Arhc-
ologhiia", 1, HJ47, p. 164). Toluşi, există evidente probe di Yârfurile de săge\i de bronz
cu tăiş lriplu se fabricau în însăşi lumea scilo-sarmalii din interior. Astfel, mai multe tipare
pentru confecţionarea săgeţilor de acest fel s'au găsit în regiunea Uralului (P. Dmitriev,
"Eurasia sept. ant.", VI, 1913, p. 121 şi fig. 1) şi în l'craina în apropiere de Chiev (F.
Ştitelman, 1. c.). Este vorba, de sigur, de o tehnică elenică importată în lumea barbară
de meşteri ambulanţi greci şi adoptată şi de localnici.
3< ,,Dacia", 11 !-IV, 1927-1!J32. p. 334 şi fig. 113, 1-16, 2G-27, 30; "SLud. şi Cerc.
de Jslorie Veche", 1951, 1, p. 207 şi fig. 28, 1-G.
ss Cf. V. Pârvan, Getica, p. 397-3!J8 şi fig. 2-45 şi 2-48.
www.cimec.ro
~- UNELTE DOMESTICE
a) Cuţite
In mormin Lele La T"me dela Poieneşti s'au găsit patru obiecte de acest
ft·l de fier, toate întregi în urnele negre Nr. 83, 105, 148 şi 201. Au tăişurile
rcctilinii şi pendunculul subţire plat. Se disting două tipuri:
1. Cu muehia dorsală eurbă, convexă (fig. 161, 1), cu lama de lăţimi
Yariabile. Trei exemplare, lungi de 0,135-0,145 m. Cuţitul de acest tip
(lin urna Nr. 83 avea şi o teacă, a cărei garnitură, de fier, a fost găsită în acelaşi
rrcipient funerar (fig. 161, 2). Acest cuţit, ca şi acela din urna Nr. 201,
~<' afla asociaL cu fibule La Tene II.
2. Cu muchia dorsală unghiulară (fig. 215, 3). Un singur exemplar, de
0,088 m lungime, prevăzut cu nituri pe peduncul, găsit în urna Nr. 148.
h) Ace de cusut
Probabil în această categorie trebue situal un vârf de ac de fier, sub-
ţire,
cu capul rupt, găsit în urna neagră Nr. 261, împreună cu o fibulă de tip
La Tene III.
3. USTENSILE DE TOALETĂ
a) Brice
Este vorba de două exemplare de fier, de 0,10-0,152 m lungime şi
0,041-0,0'±3 m lăţime, ambele găsite în urne negre primitive (Nr. 34 şi
:!29). Destinaţia lor ca unelte pentru ras rezultă din lama lor lată, cu tăişul
~·urh convex. Se referă la un singur tip, cu vârf ascuţit şi cu peduncul răsu
(·iL ca un inel (fig. 118; 325). Tipul este foarte comun în epoca La Tene
II-III în Europa centrală 36 •
In ambele urne dela Poieneşti, bricele erau asociate cu câte o fibulă de
fier, La Tcne Il.
4. ACCESOR Il PENTRU VESTMINTE

o) Catarame
1. Lame de fier gmase, uşor intoarse, înguste de cea 0,01 m şi lungi până
la 0,195 m, prevăzute la capete cu ochiuri ori cu cârlige, provenind în mod
sigur dela nişte paftale primitive de centuri. S'au găsit în zece urne, toale
11cgre, de tehnică primitivă. In mod normal sunt două piese, una mai mică,
()e 0,043-0,068 m lungime, prevăzută cu un ochiu şi cealaltă mai lungă,
Je 0,013-0,195 m lungime, prezentând un cârlig (fig. 210, 1 şi 3; 339,
5-6). Dar nu s'au găsit ambele piese decât în urnele Nr. 147 şi 339. In
celelalte urne s'a constatat câte o singură piesă, cea lungă cu vârf încâdigat.
36
Dechclellc, Manucl, II, 3. p. 1279, fig. 553, 8.
www.cimec.ro
422 MATERIALI.; ARHEOLOGICJ;:
(Nr. 149, 153, 164, 261, 325, 328). In urnele Nr. 3 şi 340, lamele erau repr~
zentate prin fragmente deteriorate şi incomplete. In cazurile când se între-
buinţa o singură piesă, cea mare cu cârlig, extremitatea cealaltă a centurii
era prevăzută de sigur cu o gaură practicată în materia din care era făcută:
piele ori pânză. Modul în care se prindeau aceste piese din fier, de centură,
nu poate fi dedus decât la cele două piese din urna Nr. 339, care au deopotrivă
la unul din capete câte un ochiu, la celălalt câte un cârlig (fig. 339, 5-6).
Extremităţile celorlalte exemplare sunt într'o stare de conservare foart~
rea, unele chiar complet rupte, aşa încât nu lasă să se observe niciun detaliu
în această privinţă. Pe marginile lamelor de paftale de centură din urnele
Nr. 149 şi 153, se văd linii longitudinala incise (fig. 218, 2; 226). In şapte
cazuri (Nr. 147, 149, 153, 261, 328, 339, 340), piesele de centură de tipul
descris aci se aflau asociate cu fibule La Tene II. Acest Lip are analogii numai
în Polonia, î~1 Silezia şi în Germania de Est., în aceeaşi epocă 37 •
2. Aceeaşi destinaţie, ca piesă de pafta, ar putea fi atribuită eventual
unui obiect gros de fier, lung do 0,105 m, găsit în urna neagră Nr. 84, şi
având o extremitate ascuţită, iar cealaltă întoarsă ca un cârlig (fig. 163, 1).
b) Fibule
Aceste obiecte de utilitate vcstimeulară, care numai în al doilea rând
pot fi socotite ca ornamente, reprezintă, după monete, auxiliarcle cele mai
preţioase pentru problemele de cronologie. Din fericire, în necropolele dela
Poieneşti, în ale căror morminte noi IJU am constatat nicio monetă utiliza-
bilă, fihulele s'au găsit în număl· mare. In total, din epoca La Tene avem
treizeci şi şapte de piese. Cele mai multe urne conţin câte o singură fibulii.
Doar în trei cazuri, în UI'IIele Nr. 3, 147 şi 339, erau câte două exemplare.
Colo mai mullc fibule sunt de fier. Una singură este de bronz (în urna
Nr. 96). Dintre fibulelc de fier, opt exemplare erau ornate cu sfere de bronz
pe arc. Din cauza altera~iilor suferite în cursul incineraţiei şi din cauza
ruginii, fibulele de fier se prezintă într'o stare de conservare foarte proastă.
In douăsprezece cazuri sunt atât de deteriorate, încât tipul lor nici nu poatP
fi de terminat.
In total, rămân douiîzt>ei şi cinci de filmle din această epocă valabile
tipologie, adieă întregi ori prea puţin avariatc, sau chiar foarte mutilate,
dar păstrând elemente suficiente pentru a li :-o determina tipurile. Toah'
:;; J. Koslrzcwski, Wiclkopolska w. ezasach przedhisLoricznych. l'oznan. Hl23, p.

157 şi fig. 535-537; idcm, Ebert. Heallcx. d. Vorgesch. s. v. Ostdcutsch-polnischc Lat{me-
Kultur, p. 218 (eL ibidem, s. Y. Sadcrsdorf, in Lausitz, pl. 41 a); W. Kropf, "\!annus".
XXX. HJ38, p. tt4, fig. 23 (într'un mormânt de incineraţic din jurul Berlinului, împreună
cu o fi bulă La Tt:mc Il cu sfere de bronz pc arc); Chr. Petschcck, Dic fruhwandalischc Kultur
in Miltclschlesicn. Leipzig 1939, p. 4fi, fig. 38 şi 31! şi pl. 7,8 (în morminte de incineraţil•
interprctalc de autor ca Yandaliec cu urne ca la Poiencşli).
www.cimec.ro
tipurile la care se referă sunt La Timell ori III. Avem de înregistrat patru
tipuri:
1. La Tenell cu sfere pe arc. Sunt de fier, de formă lunguiaţă, cu arcul
rectiliniu, cu apendicele piciorului mult prelungit, întors pe deasupra arcului
printr'o curbură şi prins de arc prin trei (urna Nr. 339) sau patru bulbi
sfcroidali de bronz (fig. 105, 1-2; 179, 2; 339-3). Aceşti bulbi, de formă
sferoidală turtită, dispuşi vertical, sunt uniţi între ei doi câte doi printr'o
axă organică tot de bronz 38 • Diametrullorestede0,012-0,018 m. Celeopt
fibule de acest Lip, găsite în urnele negre Nr. 3 (două exemplare), Nr. 48,
105, 121, 147, 339 şi 340, sunt foarte deteriorale. Exemplarul din urna Nr.
147, ale cămi fragmente s'au păstrat relativ mai complete, măsoară ca
0,12 m lungime. Exemplarul diu urna Nr. 339 avea prins de piciorul său un
lanţ de bronz, lung (fig. 3-'LO). Fibule cu asemenea lanţuri s'au găsit şi în
alte regiuni, de exemplu în basinul Crişului inferior (pe teritoriul R. P.
Ungare, la Gyoma) 89 şi pe teritoriul R. Polone în aceeaşi epocă 4~.
2. La Tene 11 simple, cn picior rotunzit. Au piciorul prelungit şi întors
deasupra arcului printr'o curbură (fig. 108; 215, 2; 339, 2). Forma lor este
lungă, cu arcul rectilinear. A pendicele se prinde de arc aproape de resort,
fără intermediul sferelor de bronz, care la acest Lip lipsesc cu desăvârşire.
Sunt în lotal unsprezece exeli!Plare, găsite în urnele negre Nr. 19, 34, 112,
148, 149, '153, 201, 276, 282, 329 şi 339). Singurul exemplar păstrat în între-
gime, cel din urna Nr. 276, preziută o lungime de 0,105 m. Este un tip fret:-
yent în epoca preromană, în Europa centrală şi mai ales pc teritoriul H.
Polone 41 • Exemplarul din urna Nr. 339 dela Poieneşli, găsit în asociaţie
cu un exemplar de tipul precedent avea, t:a şi aceasta, prins de resort, un
lanţ lung de bronz, !le care alâma un pandantiv inelar plat (fig. 339, t).
38Fibulele LaTime II cu sfero pc arc sunt foarte răspândi te: cf. Dechelette, Manuel,
II, 3, p. '1254 şi fig. 535, 5-7. Insă variantele cele mai asemănătoare cu ale noastre se
constată în spaţiul carpato-baltic de pe teritoriul R. D. Germane şiR. Polone: cf., e. g.,
W. Kropf, "1\lannus", XXX, 1938, p. 114, fig. 23 (fibule de fier cuosfore de bronz identice
cu cxcmplarelo do la Poioneşti); Chr. Potschek, o. c., p. 21, fig. 9; K. Waller, "Praeh.
Ztscbr.", XXXIJ-..\.XXIII, Hl4t-1Dti2, p. 253, fig. 14, 52; J. Roson-Przeworska, "Swi-
atowit", XIX, HJ46-1947, p. 254, fig. 28, 2 şi pl: Y.
39 V. Pârvan, Getica, p. 535 şi fig. 368. Tot de pc Leriloriul R. P. L'ngare, alte fibule
cu lanţ, la L. Mârton, Die Fruhlatenezeit in Ungarn. Budapest 1933, p. 18, pl. II-V şi
la F. Tom pa, 24/25 Bericht d. rom.-germ. Kommission. 1934-1935, p. 55,14. Asemenea
lanţuri prinse de fi bule erau destul de frecvente, în epoca La Ttme, şi în Europa occidentală:
cf. Dechclettc, Manuel, Il, 3, p. 1252.
'" J. Kostrzcwski, Wielkopolska, eLe., p. 156 şi fig. 540 a.
<I Ibidem, p. 153 şi urm. şi fig. 523, 526. Pentru alte exemplare de fier din Polonia şi
Germania asemănătoare cu cele dela Poieneşti cf., e. g., W. Kropf, "Mannus" XXX, 1938
p.. 115, fig. 27 (morminle de incineraţie din jurul Berlinului la fel cu acelea dela Poieneşli);
Chr. Petschek. o. c., p. 21, fig. 10 şi 11,1-2 (din Silezia); K. Waller, "Praeh. Ztschr.",
XXXII-XXXIII, HI41-1!J42, p. 247 şi fig. 12,608 a; J. Roson-Przeworska. 1. c., p.
263, fig. 29, -1 şi pl. V--IX, passim.
www.cimec.ro
424 MATFRTALE ARIJEuLOGlCE
3. La-Tene II simple cu picior trapezoidal. Sunt în general la fel cu fibu-

lele de tipul precedent, cu deosebirea că apendicele format prin prelungirea
piciorului nu este întors deasupra arcului printr'o curbură, ci prin două
unghiuri llm:-cc, aşa încât golul piciorului capătă o formă trapezoidală
(fig. 163, 2; 210, 2). Avem patru exemplare, dintre care două sunt dcfier,
lungi de 0,085 m (urnele Nr. 83, 84 şi 147) şi unul de bronz, lung de 0,06 m
(urna Nr. 96), toate constatate în urne negre, de tehnică inferioară. Acest
lip se regăseşte pc teritoriul R. Polonc 42 •
4. La Te ne 111 cu picior trapezoidal. Sunt la fel cu precedentele, cu deose-
hirca că apendicelc, întors pe deasupra, fuzionează direct cu arcul formând
o singură piesă (fig. 282, 2). Acest tip reprezintă o variantă evoluată a fi bule-
lor La Tenc II şi, ca atare, se întâlneşte în vremea preromană în Europa
centrală şi pc teritoriul H. Polone, împreună cu tipul precedent"3 • La Poie-
ncşli avem două exemplare, lungi de 0,038-0,04 m, ambele găsite în urne
negre (Nr. 261 şi 328). Exemplarul din urna Nr. 147 era asociat cu o fibulă
de ti pul La Te ne II cu sfere de bronz, descris aci mai sus.
5. PODOABE CORPORALE
a) Podoabe de păr
Poate ca alaJ"C vor fi servit două fragmente de bronz ale unui tub strâmt,
de 0,034 m lungi mc şi 0,003 m diametru, format dintr'o panglică foarte
îngustă de bronz răsucită spiral, găsite în urna Nr. 339, împreună cn filmle
La Tene II (fig. :339. 4).
b) Golan
Probabil dintr'un asemeuca ornament penLI'U gât făceau parte cele 13

fragmente de cârlionţi de bronz găsiţi în urna neagră Nr.147, împreună cu
fibule La Tone IJ. Aceste fragmente, lungi de 0,01 până la 0,032 m, de formă
tubulară, înguste, cu uu diam. de 0,003-0,005 m, sunt formate prin răsucirea
strânsă în spirală a unei s,ârme de bronz (fig. 211). Colanul era unitar, seg-
mentarea producîwdu-sc ulterior, cu ocazia iuciuerării.
<2 J. Kostrzcwski, Wielkopolska, etc. p. 154 şi fig. 527 (Polonia); K. Waller, "Praeh.
Ztschr.", XXXII-XXXIII, 1941-1942, p. 247 şi fig. 12, 623 a (la gura Elbei); Bona
Hunyady, Keltâ.k a kârpâ.tmedenceben, Budapest 1944, pl. XXVII, fig. 32,7 (din Ungaria);
J. Filip, Praveke C eskoslovensko. Praha 1948, pl. 21, fig. 42 (Stradonice în Boemia).
Un exemplar similar este citat din Galiţia de V şi altul din Ucraina de S,dela Mariţîn;
cf. J. Hosen-Przeworska, "Swiatowit", XlX, 1946-1947, p.298, fig. 36, 4 şi pl. XIII.
.a J. Kostrzews ki, o. c., p. 154 şi fig. 529 (Polonia); Cbr. Pctschck, o. r., pl. 1 (Silezia);
J. Filip, o. c., pl. 21, fig. 4.6 şi pl. 40, fig. 4 şi 11 (Boemia).
www.cimec.ro
\:) Brăţări
Ca asemenea obiecte putem considera o verigă de fior simplă, de 0,08 m

Jiam., cu capelo înfăşurate unul în jurul celuilat (fig. 232, 3), găsită în
urna neagră Nr. 163.
In mod ipotetic menţionăm aci şi fragmentele a două sârme do bronz,
curbe, lungi de 0,08 m, găsite în umele negre Nr. 250 şi 261. Unul din frag-
mentele sârmei din urna Nr. 250 trecea priu mijlocul unei perle informe
Je lut ars (fig. 269, 1). Sârma din urna Nr. 261, având un capăt răsucit ca
un ochiu, ora asociată cu o fi bulă La Te ne JJ 1.
~1) J!erigi
Verigă mică de bronz compactă, simplă, de 0,016 m diam., găsită îu
uma neagră Nr. 149 (fig. 219,2), împreună cu o fibulă La Tcne II. Servea fie
ca ornament direct, fie ca mijloc de suspensie pentru pandautivc.
c) Pandantive
Verigă plată de bronz, ovală, de lăţime neegală, situată ca- un breloc
în mijlocul unui lanţ fin de bronz (fig. 339,1), care era prins de. una din fi-
Jmlele La Tene II găsite în urna neagră Nr. 339.
1') Lanţuri de podoabă
1. Fragmeut de lanţ, lung de 0,022 m cuprinzând patru ver-igi formate

<lin lame înguste de bronz răsucite circular (fig. 191,1). Găsit în uma neagră
~r. 127.
2. Două lanţuri de bronz întregi, fine, lucrate cu îngrijire şi bine conser-
va te, găsite în urna neagră Nr. 339, ca anexe a două fibule La Teue II. Unul
din ele, lung de 0,352 m, era compus din 111 verigi mici eliptice cu secţiune
semicirculară (fig. 340). Celălalt, lung de 0,358 m şi alcătuit din o sută două
zeci de verigi similare (fig. 339,1), avea în mijloc l1relocul inelar plat descris
aci mai sus, la punctul e. Prezentarea minupoasă a acestor lanţuri a fost
făcută mai sus la descrierea mormântului respectiv. Lanţuri cu verigi simi-
lare legate tot de fibule La Tene II s'au găsit şi la Gyoma în valea inferioară
a Crişului 44 •
g) Perle
Această categorie este deosebit de abundentă în materialul provenit
din mormintele dela Poieneşti. Sunt mai puţin variate şi mai puţin nume-
roase în umelo din La Tene decât în mormintele din sc>colelo lJI-IV e. n ..
" V. Pârvan, Getica, p. 535 şi fig. 368.
www.cimec.ro
426 1\IATERIALE ARHEOLOGICE
dar, faţă de alte obiecte, chiar în aceste ume deţin un loc de frunte. Cele mai
frecvente sunt cele de sticlă.
Mărgele de sticlă
1. Perle albe translucide cu reflexe aurii, de forme !;[eroidale, de dimen-

siuni diferite: 0,006-0,009 m diam. (fig. 103, 1-2; 219, 1 b). Reflexele
aurii se datoresc unei pojghiţc subţiri de aur pc care o au în structură.
S'au găsit în total şaptezeci şi şase de bucăp în einci urne, loalc negre (Nr.
3, 147, 149, 339 şi 3-10). Cele mai multe se aflau în umele Nr. 3 (douăzeci
şi trei de bucăţi) şi Nr. 147 (treizeci şi patru de bucăţi). Acelea din urna
Nr 3 făceau parte dintr'un şirag de peste o sută douăzeci de perle de sliclă,
tot albe sferoidale , dar fără rel"lexc aurii, alături de o perlă de aur pur
şi de o fibulă La Teno II. In asocia(.io cu fibule din aceeaşi epocă so aflau şi
perlele do acesl tip descoperite în celelalte patru urne.
2. Numeroase perle sferoidalo mici (fig. 212; 219, 1 a) de 0,002-0,006
m diam., albe translucide. In uma Nr. '147 s'au găsit şi câteva exemplare cu
reflexe violacce şi a urii.
3. Perlă maro sferoidală turtită, albă translucidă, de 0,014 m diame-
tru, găsită în uma Nr. 132.
4. Sferoidală do coloam indigo, cu ochi galbeni (l"ig. 232,1), provenind
din uma N r. 163.
5. Sfemidală turLită, albă, cu ochi indigo (fig. 196), găsită în uma
Nr. 132.
6. Ciliudroidă indigo cu zig-zag verde po mijloc (fig. 232, 2), constatată
în uma Nr. '163.
Perle de piatră
Această categorie, bogat reprezentată în mormintele din focolul IV e. n.,

lipseştedin uruele negre din La Tenc. Un singur fragment, constatat în mor-
mântui distrus Nr. 168, împreună cu resturile unei urne uegt·e, este foarte
dubios, atât în ce priveşte substanta din care a fost făcută perla, putând fi
eventual şi do sticlă albă mată, cât şi îu ce priveşte legătma sa cu acea umă.
Perle de os
Un fragment de os tubular do animal, prelucrat, luug do 0,04 m, găsit
în uma Nr. R4, împreună cu o fi bulă La Tene II, poate fi considerat ipotetic
ca o perlă.
Perle ue aur
Un singur exemplar, de 0,001j-0,00i m diam., formaL uintr'o sârmă
prismatică toarsă şi învârtită circular, cu capetele trecute Imdt unul pc
www.cimec.ro
lâugă celălalt (fig. 104). A apărut în urna neagră Nr. 3, împreună cu numeroa-
se perle de sticlă albe, translucide şi cu reflexe aurii, precum şi cu o fibulă
La Timo II. Este singurul obiect do aur pe care l-am constatat cu prilejul să
păturilor noastre dela Poioncşti.
Perle de bronz
Trei exemplare, do 0,008-0,011 m lungime şi 0,004-0,005 m diam.,
formate prin îufăşuraroa spirală a unor tăbliţe mici do bronz do formă eliptică
eu capete ascuţite (fig. 219, 5-7). Găsite în uma neagră Nr. 11!9, împreună
cu o fi bulă La Teno IJ.
Perle diverse
1. Două pel"lc do gagat (jais) în forma unui dublu triunghiu de pira-
midă turlit, do 0,006-0,008 m lăţime (fig. 219, 3-4; 220). Găsite în urna
neagră Nr. 11.9, împreună cu o fibulă La Teno II.
2. Perlă de lut ars, amorfă, formată în mod primitiv, prin simpla strân-
gere între degete a unui bulgăre mic de lut (fig. 269, 1). A fost găsită prinsă
într'o brăţară de sârmă de bronz în urna Nr. 250.
6. G a r n i t u r i
1.Gamitură plată de fier dela vârful uuei teci de cuţit (fig. 161, 2),
găsită în urna neagră Nr. 83, împreună cu cuţitul respectiv şi cu o fibulă
La Tene Il. Fragmente do gamitură de teacă s'au găsit şi în urna neagră
Nr. 261, împreună cu o fibulă La Tenc III şi cu un pumiial de fier de lama
căruia unul din fragmentele de garnitură era lipit prin rugină (l"ig. 282,
1).
2. Tot în uma neagră Nr. 261 au fost găsite şi trei fragmente ale unei
tăbliţc do fior îndoite aproape în forma un~i tub uşor întors, reprezentând
probabil gamitura gărzii pumnalului menţiouat.
3. Calotă mică de fier de 0,018 m diam., goală pc dinăuiitru, având în
mijloc o gaură (fig. 269, 2). Găsită în urna neagră Nr. 250. Deşi seamănă
cu un nasture, este mull mai probabil că a servit ca aplică.
7. DIVERSE
In diferite urne de toate categoriile, dar mai cu seamă în cehi negre din
La Tene, s'au găsit fragmente de fier atât de deteriora te, încât caracterul
Jbiectolor di11 care făceau parte nu poate fi determinat nici măcar pc calc de
presupunere. lu cele mai multe cazuri, provcueau probabil dela fi bule şi
dela paftalo do centuri, având în vedere frecvenţa acestor obiecte în inven-
tarul urnelor negre.
www.cimec.ro
YASE CJNERAR/1
Din cele 107 urne care s'au găsit în cele 115 morminte de incineraţie
din săpăturile noastre, 54 sunt negre de tehnică inferioară, aparţinând necro-
polei din epoca La Tlme. Din aceste 54 de urne, 41 aveau capace. Mijloacele
de acoperire ale celorlalte 13 urne s'au pierdut în decursul timpului. Urna
Nr. 72 era acoperită cu un ciob cucutenian luat din resturile aşezării neolitice
de pe Măgură.
· Toate urnele cou~ineau resturi de oase calcinate. Doar uma N r. !17,
probabil profanată, era lipsită de orice conţinut. Din cele 54 de urne La Tene
pe eare le-am descoperit, tl2 conţ.ineau şi alte obiecte înafară de oase.
Umele negre primitive, ca şi capacele
./ lor, se caracterizează printr'o pastă impură,
~-~·----- ··~--~
- - - - - - - 0218- - - .... _ j
1
friabilă, neagră sau neagră-cenuşie, adesea
cu boabe foarte mici calcaroase în compo-
ziţie. Totuşi, sunt lucrate de obiceiu cu în-
grijire, cu mâna, având suprafeţele lustruite.
De cele mai multe ori, lustrui s'a menţinut
ic
~-
2
Fig. 352. - Urnit neagră pri- Fig. 353. - Urnă neagră

mitivă din epoca La Time, de primitivă din epoca La Tone,
tipul 1, eu capacul respectiv. de tipul 1. Din mormântul
Din mormântul Nr. 89. Nr. 70.
uniform, de o coloare neagră frumoasă"';. Sunt rare exemplarele în cam colo a-

ma neagră omogenă face loc unei nuanţe brune ori cenuşii inegale. Unele urne
şi-au pierdut lustrui în total sau în parte şi pmzintă un aspect mat. In
marea lor majoritate, recipientele din această categoric sunt lipsite de
decor. Excepţiile, abia în număr de trei, şi numai prinlre ume, JIU şi printre
capace, sunt omate cu incizii, semilune în relief, mici proeminenţe, serii de
linii paralele trase cu pieplenele, cupule o1·ganice (Nr. 105, 250 şi 339).
Aproape toate urnele negre şi capacele lor au fost găsite fărâma te, datorită
efecLului presiunii tmnsmise dela suprafaţa terenului.
•• Aceleaşi caractere se constată la r.eramica funerară din La Time pe teritoriul R. D.

Germane şi R. Polone; J. Kostrzewski. în Ebert, Reallex. d. Vorgescb. s. v. Ostdeutsch-
polnische Lat1me-Kultur, p. 218.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞ'l'I 42!1•
1. Urne
Din cele 54 do urne negre pe care le avem, scăzând 5 exemplare insufi-
cient păstrate pentru a le putea caracteriza tipologie, rămân 49 de urne ale
căror tipuri pot fi stabilite. Aceste tipuri sunt în număr de 12. Intre ele,.
urnele sunt distribuite în mod cu totul inega1, după cum urmează să arătăm.
1. Col mai comun este tipul în formă de castron înalt, cu fundul în-
gust, cu partea superioară a pântecelui rotundă, cu buza scundă, răsfrântă
şi faţotată pc faţa interioară (fig. 352, 2; 353; 354, 1, etc.). Intre buză şi
umăr se află o tortiţă în formă de X: lată la extremităţi şi foarte îngustă
la mijloc (fig. 352, 2; 354, f, etc.). Uneori, ca în cazul urnei Nr. 34, se văd două
tortiţo do acest fel, dispuse simetric, de o parte şi de alta a gurii vasului ..
Intr'un alt caz, Nr. 262, urna este complet lipsită de toartă (fig. 283).
Inălţimoa recipientelor este între 0,12 şi 0,23 m, iar diamotrul lor maxim
(la umăr), între 0,15 şi 0,39 m.
Urnele do acest tip, în număr de 33, depăşesc caiJtitaliv cu mult suma
tuturor celorlalte urne la un loc, care nu ajung decât la numărul 14. In mo-
mentul descoperirii, erau acoperite cu capace în formă de străchini de tipul
1 descris aci (fig. 352, 1). Excepţie fac doar exemplarele Nr. 280 şi 344, la
care nu s'a găsit nicio urmă de capace, acestea fiind distruse de plug. Din
cele 33 do urne, numai G erau complet lipsite de inventar arheologic, fiind
de altfel şi foarte avariate. Celelalte conţineau obiecte da labile în La Timc
II şi la începutul epocii La Timo III.
Acest tip atât de caracteristic printre umelo dela Poieneşti prozin tă ,_
prin formă, prin teh11ică şi prin aspectul faţetat al buzelor, caractere hall-
stattiene prelungite până la mijlocul celei do a doua epoci a Fierului.
Urne de forme asemănătoare, acoperite cu capace de acelaşi tip, se rcgăses~
frecvent în Ucraina de Vest, în Polonia şi Germania, în epoca La Tene mijlo-
cie 46 . In aceleaşi regiuni dintre Baltica şi Carpaţi este foarte răspândit,
în a doua epocă a fierului, şi tipul de toartă în formă de X, cu mijlocul
îngustat 47~
2. Ulcică de formă dcrivată din tipul 1, înaltă cu toartă mică, cu buza
46 J. Koslrzewski, ibidem; idem, Wielkopolska, etc. p. 140 şi fig. 481; Chr, Pctscheck,_
o. c., p. 263, fig. 154, pl. 4.4 şi 12, 5 (Silezia); Fr. Behn, "Germania" XXV, 1941, pl.
25 (Germania centrală); K. Wallcr, 1. c., p. 239 şi fig. 5,680 (gura Elbci); B. SYoboda,
o. c., pl. 1 (Boemia).
<~ J. Koslrzewski, Wielkopolska, p. 152, fig. 518-519 şi p. 170, fig. 5B4; idem, în
Eberl, H.eallcx. d. Vorgesch. s. v. Osldeutsch-polnische Lalime-Kullur, p. 218; F. Jalwb-
son, ibidem, s. v. Siidostbaltikum, pl. 5, h (Curlanda, Lelonia); II. Seger, ibidem, s. v.
Schlesien, pl. 89 şi urm.; Chr. Pelschek o. c., p. 100-109. fig. 94, 99, 101, pl. 4,3 (Silezia);
W. Hcym, "xlannus", XXXI. 1939, p. 21, fig. 20 (Vislula inferioarii); H.. Schindler. Die-
Besiedlungsgcschirhte d. GoLPn u. Gepiden im unleren Weichselraum. LPipzig Hl-4(},
p. 40, fig. 21.
www.cimec.ro
430 MATERIALE ARHEOLGICE
f aţetată (fig. 157-158; 182-183). Avem două exemplare, în mormintele

Nr. 72 şi 112, de 0,077-0,085 m înălţime şi 0,11-0,12 m diam. Drept capac,
la urna Nr. 112, servea un vas de aceeaşi formă (fig. 182-184). Urna Nr. 72
era acoperită cu un ciob cucutenian. Urna Nr. 112 conţinea o fibulă La Tene II.
-r Cealaltă nu conţinea decât oase
~-
1
F1 i i.(~~~~:
1
calcinate.
3. Urne mari, cu pântece
\
z\__1
1
: ·~_jJf larg, cu buză simplă scundă, uşor
răsfrântă, cu gura strânsă, fără
toartă (fig. 354, 2). Trei exem-
~
-ilJ~
;c- ----,5 plare: Nr. 47, 250 şi 325, de di-
mensiuni foarte diferite: între
. i --· --~.
i '
0,16 m şi 0,357 m înălţime şi
)
'
' 1
' ·/ ·o,185 m şi 0,317 m rliam. Profi-
'
. lul urnei Nr. 325 este bitronco-
..... -- -
nic cu ecuatorul rotunzit; este
Fig. 354. - Urne negre primitive din epoca exemplarul cel mai maro din
La Tene:i.Din mormântul Nr. 83 (tipuli); 2. Din
mormântul Nr.47 (tipul3); 3,Din mormântul Nr. cele trei (fig. 316--317). Urna
99 (tipul 4); 4. Din mormântul Nr. 340 (tipul Nr. 250, cea mai mică, prezintă
5); 5. Din mormântul Nr. 3 (tipul 7).
un decor pe umăr constituit din
molivo incisc: o lillie orizontală însoţită de o scrie paralelă de punete şi o
sCl'ie de gupe alternative de dtte patru linii paralele oblice într'un sens şi îu
1
1
1
'-----__...___ -- -- -J Fig. 356. - Urnă neagră pri-

Fig. 355. - Urnă neagră primitiv:\ din mitivă din epoca LaTime, de
epoca LaTime, de tipul 3. Ornată cu in- tipul 6. Din mormântul Nr.
cizii. Din mormântul Nr. 250. '149.
celălalt
(fig. 268; 355). Tipul acestor urne, ca şi decorul exemplarului
Nr. 250, se întâlneşte frecvent încă din epoca primă a Fierului în aria culturii
www.cimec.ro
lusacieneşi în basinul Vistulei f.B. Urna Nr. 47 (fig. 130; 354, 2), provenind
dintr'un mormânt profanat, nu avea capac, nici conţinut. Celelalte două
conţineau obiecte fărâmate, fără nici'un tip caracteristic din punct de vedere
cronologic; capacele lor erau de tipul I descris aci.
4. Urnă mică în formă do cană cu pântece larg, cu gura strânsă, cu
buza înaltă, :'aţetată, cu toartă mare legată de buză şi dC' umăr (fig. 223;
354, 3). Doui.i exemplare, Nr. 99 şi 152, de dimensiuni diferite: 0,086-0,1f)9
m înălţime şi 0,099-0,173 m diam. Urna Nr. 152 era acoperită cu un capac
de tipul 1 descris aci şi conţinea fragmentele 2tipice ale unei fibule de firr.
Exemplarul Nr. 99 nu ayea nici capac, nici obiecte de inventar.
5. Recipiente sfervidale CH fund îngust, gura foarte strânsă, cu gât rilin·
droid înălţat, cu buza scundă, uşor răsfrf\ntă şi faţ.etată (fig. 129; 354, 4).
Toartă mare, legată de gură şi de umăr. Doto~. exemplare, Nr. 45 şi 340, amhl'le
fărâma te şi incomplet t·econstitui te, înalte de cea 0,20--0,26 m ŞI de cea
0,20-0,25 m dillm. Urna Nr. 340 cor,ţinea, printre altele, o Iibulă La Tt'me II.
Nu s'au găsH resturi de capac de>cât la exemplarul Nr. 45; aparţine tipului I
descris aci.
6. Urne de aspect piriform, cu buza simplă verticală (fig 217; 225; 356).
Fără toarte. Două exemplare, Nr. 1l!9 şi 153, de 0,265-0,276 m înălţime şi
0,2H--0,32 m diam. :\mbele conţineau fibule La TEme II. Capacele lor erau
de tipul 1.
7. Urne similare, cu buza îna!Ui simplă, strânsă spre gură 4 9 (fig. 102;
176-177; 208--209; 354, 5). Fără toarte. A vom trei exemplare întregi:
Nr. 3, 10.5 şi H7, inalte de 0,2.)8-0,~24 m şi de 0,263- -0,33 m diam. şi
un al patrulea (fig. 95) din care s'au păstrat puţine ciobui'i (urna din parcela
II). In t.oate trei exemplarele întregi se aflnu fibule, dintre care două, în
mod sigur La Tene II. iar ana (Ia Nr.105), vrezentâud numai fragmente atipi ce.
Urna Nr. 147 continea în ph s o fibulă de tip La Tene JIT vechi Toate cele
patru urne erau acopedte cu capace comunt> de. tipul 1. Exemp!arul Nr.
105 este remarc~bil prin decorul său constituit pe umăr, din doua perechi de
mici proeminente alternând cu linii semilunarf în relief, i<H' pe partea din spre
fund din an·ade executate rapid prin linii paralele trase cu dinţii unui piep-
•s Pentru forma vaselor cf., e. g., Chr. Pelscheck, o. c .. p. 101, fig. 92; K. Waller,
1. c., p. 243 ~i fig. 6, 587 (gura Elbci); B. Svoboda, o. c., pl. 1, 6. Pentru decor, cf. Ebert,
Reallex. d. Vorgcsch. ~- v.Lausitzische Kultur, pl. 196, i şi HJ7 a (sfârşitul epocii bronzului
H. Schindlcr, o. c., p. 41, fig. 22 şi p. 49, fig. 26, 3 (urne din regiunea Vistulei inferioare,
cu decor identic aceluia de pe urna noastră Nr. 250).
<9 Urne analoagc, începând din prima epocă a Fierului până la sfârşitul epocii LaTime
se întâlnesc frecvent pc teritoriul H. D. Germane, R. Polone şi în Ucraina de V: cf.
1. Kostrezewski, Wielkopolska, etc. p. 136 şi fig. 4G1; W. Boege, "Altschlesische Blătter",
XI.1936, p. 145 şi urm. fig. 3 (la sfârşitul epocii Bronzului); W. Heym, "\1annus·'. XXX l,
1939, p. 22, fig. 21 (Vistula inferioaril).
www.cimec.ro
tcno (fig. 176-177). Acest ultim element al decorului se întâlneşte în aceeaşi

epocă în special în Polonia şi în Germania 50 •
8. Urnă maro cu pântece sforoidal larg, cu fund strâmt, cu gura înălţatăi
având un contur patrat, cu buza îngustă răsfrântă orizontal, cu patru cupul(}
organice goale pe dinăuntru, având forma unor coarne cu vârfurile curbate.
îndreptate în jos, dispuse vertical între nivelul gurii şi umărul vasului
(fig. 336-337). Avem un singur exemplar Nr. 339, de 0,346 m înălţime şi
0,354 m diam., ornat pe umăr, între vârfurilc coarnelor, cu un meandru cu
sinuozilăti în formă de T, constituit din ~erii de mici impresiuni Ecmieircu-
lare (fig. 337). Capacul era de tipul 1 de~eris aci. Din conţinutul bogat al
urnei făceau parle şi două fibulc La Tene II împodobile cu lanţuri.
In forma şi decorul acestei urne se întâlne~c elemente care îşi găsese
analogii pe un interval de timp îndelungat, din prima epocă a Fierului, până
la începutul vremii migraţiilor, şi la extremităţile unui spaţiu foarte întins
din Caucaz până în Italia şi în Germania. Cupule de forme diferite, tot în
număr de patru, dispuse pe umărul sau pe gura vasului, se constată în prima
epocă a Fierului în Italia, în Ucraina, în Germania, în Auslria, precum şi
în Caucazul do Sud 51 . In ce priveşte meandrul avem de a face cu un vechi
motiv al decorului geometric caraclerlzând prima epocă a Fierului din Egeea
până în Alpi, şi pcrsistând cu tenacitate în unele regiuni din Europa centrală
nordică până în cursul epocii La Hme, iar în lumea germanică, până la înec-
putul migraţiilor 52.
Ca analogii mai strânse cu urna dela Poieneşli, sunt de menţionat:
o urnă din Caucaz, dccorată în acelaşi mod, eu un meandrn incis între palru
cupulo situate pe umărul vasului 53 , şi nenumărate urne de diferite tipuri,
ornato cu meandre simetrice în formă de T, din Germania de Est, din Ceho-
slovacia şi din Polonia, din epoca La Ti>ne şi din vremea imperiului roman 5 4.
Ţinând seama de sinuozităţilc în formă de T ale mcandrului care o caracteri--
zează, de Li purile La Te ne Il alo obiectelor pc care le conţine şi de vecinătatea
60 J. K oslrzewski, o. c., p.172 şi fig. 600; W. Frenzol, W. Radig şi O. Reche, Grundriss
d. Vorgesch. Sachscns, Leipzig 1935, p. 409, fig. 254; Chr Pctscheck, o. c., p. 113, fig.
101; A. Hiclh, "~lannus·', XXIX, 1937, p. 60 şi fig. 8, b. 11- ~
61 Cf. Decbclctlc, Manuel. II, 2, p. 812 şi fig. 325; C. Schuchhardt, Alteuropa 3.
Berlin 1935, p. 287, fig. 162, b-c, 166, b şi pl. XXXIX, 6.

52 Dechclettc, \lanucl II, 2, p. 519, fig. 214; p. 523, fig. 219, 224, 225; II, 3, p.
1463, fig. u59; l\1. Hocrncsu. O. 1\Icnghin, Urgcscb. d. bildend. Kunst 3. Wien, 1925, p.
441, passim şi fig. p. 4(15, 4!)7, 469, 473, 497.
r.s C. Schuclthanlt, o. c. fig. 162, b.
M J. Koslrzewski, o. l: .. p. 151, fig. 512; p. 170, fig. 587; Chr. Petscheck "Altschlc-
sische Blătt.cr", 6. Sonderbeft (Vorg. zwischen Oder u. Schlavaer See), p. 185 şi urm.,
fig. 4; idcm, Ilie frubwandaliscbe Kultur in Mittelschlesien p. 109, fig. 99; p. 115 şi
117, fig. 105; B. Svoboda. o. c., pl. 1, 3; B. Kostrzcwski, "Przeglad arhcologiczny" VII,
1947, p. 252, fig. !lfl.2.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTJ 433
geografică,urna noastră de pe Dealul Teilor se apropie cel mai mult de această

ultimă arie, carpato-balLică. In amănunte prezintă însă şi particularităţi
care îi sunt proprii, cum este cazul cu forma de cornete a cupulelor şi cu
seriile de mici semicercuri imprimate care alcătuesc meandrul.
2. Capace
1. Străchini cu fundul îngust, cu gura largă, buza scundă uşor răsfrântă
{aţetată pe suprafaţa interioară (fig. 352, 1). Intre margine şi umăr o tortiţă
la fel ca la urnele negre de ti pul 1. Fără ornamente. Măsoară între 0,076 m
şi 0,12 m înălţime şi 0,20 m şi 0,35 m diam. In categoria mormintelor cu
urne negre, acesta este capacul tip prin excelenţă. Din cele 41 de capace
care acopereau urnele La Tene pe care le-am găsit, 39 îi aparţin. Ele acopereau
urne de diverse tipuri, dar, bineînţeles, în cea mai mare parte pe acelea de
tipul 1. Deasupm umelor, erau aşezate totQ.eauna cu gura în jos. Analogii
pentru capacele de acest tip, ca şi pentru urnele de tipul1, se găsesc în Polonia
în epoca La Tcne 55 .
2. Două ulcele înalte, cu toartă mică, cu buza uşor răsfrânlă, faţetată
(fig. 182; 181t), de 0,08-0,09 m înălţime şi 0,122-0,13 m diam., de aceeaşi
formă şi mărime cu mica urnă Nr. 112 (cf. tipul 2), peste care una din ele se
afla pusă cu gura în jos. C--elălalt exemplar era deasupra urnei Nr. 45, de
tipul 5.
III. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN MORMINTE: SECOLELE lll--lV e. n.

In acest capitol pmcedăm la o analiză a conţinutului mormintelor din
secolele III-IV e. n. pc tipuri, după aceleaşi criterii pe care le-am avut în
vedere şi în capitolul precedent, referitor la mormintele din La Tene. In
această epocă târzie dela sfârşitul an tichitătii, mormintele dela Poiencşti
prezintă un iuventar mai variat şi cantitativ mai bogat decât în epoca
La Te ne, mai ales în ce priveşte tipurile de urne şi capace, precum şi obiectele
de podoabă. Este de observat că în mormintele din secolele III şi IV e. n
explorate până acum pe Măgura dela Dealul Teilor, nu s'a găsit nicio armă.
OBIECTE DE INVENTAR
1. UNELTE DOMESTICE
a) Cuţite
S'au găsit patru obiecte de acest fel, de fier, păstrate fragmentar, două
în urnele roşii de tehnică superioară Nr. 232 şi 279 şi două lângă scheletele
Nr. 113 şi 130, dar fără legătură sigură cu aceste schelete, părând a proveni
oo J. Kostrzewski, Wielkopolska, ele. p. 140, fig. 481.
www.cimec.ro
434 MATERIALE ARH.EOLOGICE
mai degrabă din nişte urne rlistruse. Nu se poate stabili ti pul acestor fragmente
de cuţite.
b) Ace de cusut
Câte un asemenea mic ustensil, de fier, s'a găsit în urnele cenuşii do
tehnică superiooră Nr. 254 şi 288. Exemplarul din urna Nr. 254, găsit îm-
preună cu o fibulă din secolul IV e. n., are urechea bine păstrată (fig. 275, 6).
c) Ttlb pentru ace
In urna cenuşie Nr. 288, împreună cu acul menţionat în paragraful

precedent, s'a găsit şi un tuh îngust, lung de 0,08 m, format din îmbinarea
a două bucăţi de tablă de bronz subţiate la unul din capete şi răsucite în spi-
rale în jurul unui inel de suspensie (fig. 300, 2). Acest obiect nu poate fi con-
siderat decât ca o cutie pentru păstrarea acelor·.
d) Vase de sticlă
Cele duuă pahare fine de sticlă foarte fărâma te, care s'au găsit unul în
urna cenuşie Nr. 239 şi celălalt în urna roşie Nr. 348, apartin unui tip comun,
cu guru largă, cu fundul conic, cu picior cu bază largă şi cu un decor în relief,
constituit din elipse dispuse vertical pe peretele exterior al vasului (fig.
258). Este un tip caracteristic, adesea întâlnit în mormintele barbare din
secolul IV o. n. 56 . In Molduva mai avem de citat un exemplar do Lip similar,
dar de dimensiuni ceva mai mari, găsit într'un mormânt do inhumaţie
contempornn dela Izvoare (rn. P. Neamţ) 57 • Paharul din urna Nr. 239 era
asociat cu o fibulă de bronz cu smalţ şi cu o fibulă cu o placă de oprire înaltă,
caracteristice secolului IV e. n.
e) Opaiţe
Este vorba de vasele paroase do tehnieă primitivă, de tip simplu, tra·

diţional în regiunile gotice în epoea fierului, precum şi în tot cursul epocii
romane, caracterizat printr'o formă tronconică, cu gura largă, cu fundul
mic şi, de obicei, cu o toartă mare, verticală 58 • In mormintele dela Poieneşti
din secolul IV e. n. s'au găsit câteva do dimensi trni mai mari servind drept
56 A. V. Schmidt, ,.Eurasia sept. ant.", 1, 1927, p. 43 şi fig. 37 (în stepa chirghiză);

U. Nerman, Die Volkerwanderungszeit in GoLlands, Stockholm, 1935, p. 22, fig. 52;
pl. 23, 281-282; pl. 58, fig. 613; R. Bcltz, "Praeh. Ztschr". 1, 1909, p. :384 şi pl. XLV, 8.
57 "Studii", 1949, 1. p. 9 şi fig. 1.
58 Cf. "Dacia" 1, 1924, p. 197, fig. 25, 9 şi 32; III-IV, 1927-19:32, p. 290-291 şi
fig. 27,8; 41, 10-11; 43, 1-4, 10; 1, Andricşescu, Piscul Crăsani, ,.Mem. Scr.ţ. ist.",
Acad. Rom. scria III, t. III, Bucureşti 1924, p. 43-44 şi fig. 62-67; V. Pârvan, Getica,
p. 189 şi fig. 59-63.
www.cimec.ro
capace (cf. mai jos) şi trei exemplare mici, ~_;u rost ritual, care se aflau în
urna cenuşie Nr. 280 şi în urnele roşii Nr. 100 şi 226. Mă~oară cea 0,35 m
înălţime. Exemplarele din urnele Nr. 226 şi 280 sunt lipsite de toarte.
Celălalt, din urna Nr. 100. prezintă o toartă plină, rudimentară (fig. 172).
Exemplarul din urna Nr. 22G era asociat cu o fibulă de epocă romană
târzie.
2. MONETA
Jn mormintele cercetate de noi la Poieneşti nu s'a găsit nicio monetă,

cu excepţia unei piese fragmentare de hronz din urna cenuşie Nr. 288, de
0,021 m diam., foarte deformată din cauza focului incineraţiei şi acope-
rită cu o crustă groasă, conţinând un amestec de patină verde, de sgură
cu rugină· de fier şi de smalţ provenit din topirea unor mărgele de sticlă
asociate (fig. 300, 4; 302, 1). Chiar după curăţirea de această crustă, piesa
a rămas ilizibilă, fiind foarte avariată: o treime este complet topită, iar
ceea ce a rămas este cu totul şters. Doar pe avers se vede conturul vag al unui
chip de împărr,t, fără a îngădui vreo presupunere în privinţa epocii. Din
legendă pare a se fi păstrat o literă, N, deasupra capului menţionat, spre
stânga (fig. 302. 1). Pe revers nu se poate distinge nimic, nici chiar un rest
aparent de efigil'. Printre altele, în urna respectivă, fragmentul de monetă
era asociat cu o fihulă cu placă înaltă de oprire, caracteristic secolelor III-
IV e. n. După restul unei găllfi care se vede pe o margine a sa, se pare că
moneta a se nit ca pandantiv.
3. USTENSILE DE TOALETĂ
a) Oglinzi
Fragmente de discuri de bronz foarLe deformate prin topire, dar prezen-

Lând dimensiunile obişnuite ale oglinzilor metalice din e}JOca romană (cea
0,07 m diam. ), o grosime de cea 0,004 m şi o casabilitate caracLeristică ace-
stui gen de obiecte, făcute cu mult aliaj alb, s'au găsit, împreună cu obiecte
din secolele III-IV e. n., în urnele cenuşii Nr. 320 şi 327.
h) Fard
Considerăm ca aYând o asemenea intrebuintare micile fragmente de
bulgări do praf fin t1·andafil'iu deschis, poate pulbere de coral, găsite asupra
scheletului Nr. 130, în urna cenuşie Nr. 254, precum şi lipite de o perlă de
piatră din urna roşie Nr. 249. In toate cele trei morminte, această substanţă
era asociată cu obiecte din secolele III -lV l'. 11..
www.cimec.ro
4. ACCESORII PENTRU VESTI\IIl\'TE
a) Catarame
In mormintele din secolul IV e. n. acest articol este mult mai rat· decât
în acelea din La Tene. Abia putem menţiona un singur exemplar, constituit
dintr'un inel mic de bronz, de 0,013 m diam., prevăzut cu o limbă trans-
versală de oprire 59 (fig. 277, 3). A fost găsit în urna cenuşie Nr. 25L!, împr(•-
ună cu obiecte din secolele III-IV e. n.
h) Fibule
In mormintele din necropola târzie dela Poieneşti avem în total două
zeci de fibule, deci mai puţine faţă de cele treizeci şi şase din nccropola
La Tene. Din cele douăzeci de piese, una s'a găsit asupra scheletului Nr.
346, iar nouăsprezece în urne. Cele ma:i multe urne conpueau câte o singură
fi bulă. Doar în trei caw ri s'au găsit câte două (umele N r. 115, roşie şi 239,
254, cenuşii).
Din cele douăzeci de fibule, zece :-unt de fier şi zece de broHZ. Fibulele
de fier, ca şi acelea din umele din La T(~ne, se prezi11Lă într'o stare de con-
servare foarte proastă, d atoi'Î tă ace lor aşi cazuri. Jn patru cazuri sunt atât
de deteriorate, încât tipul lor nu poate fi precizat. Printre fi bulele de bronz
nu awm de înregistrat decât două cazuri de acest fel, unul în uma roşie
Nr. 115 şi allul, în urna cenuşie Nr. 2511.
In total rămân, pentru necropola din secol u 1 V c. 11., li'Cisprczece-
fibule care pot fi valorificate tipologie. Ele se grupează în următoarele patru
tipuri, numerotate, pentru comoditatea ci tării, în conti1marea acelora
din La Time descrise mai sus.
1. Provinciale romane cu placă înaltă. Prezintă un are semicireular
uşor înălţat, un resort lung şi llll picior lung, rectilincar·, terminat cu un
buton, şi o placă de oprire lată şi înaltă (fig. 140; 187, 7-8; 188; 260, 2;
277, 6; 292, 2; 300, 3). Sunt în total şase exemplare sigure de acest tip,
relativ bine conservate, lungi de 0,033-0,055 ro, găsite în urnele cenuşii
Nr. 55, 239, 254 şi 288 şi în urnele roşii Nr. 115 şi 279. Numai două sunt
de fier (Nr. 115 şi 239); eelelalte sunt de bronz. La acestea din urmă, se
observă şi câte un nod la întâlni rea arcului cu piciorul (fig. f.'IO; 277, 6;
292, 2; 300, 3). Exemplarul de bronz din urna Nr. 254 prezintă un are plaL
îngust, ornat pe mijloc cu o dungă longitudinală în relief (fig. 277, 6).
Acest lip de fibulă este foarte răspândit în vremea târzie a imperiului romau,
în secolele III-IV e. 11. Se întâlneşte des în provinciile dela Dunăre, eu
n Exemplare identice în morminte din aecolul IV e. n., în Ucraina: cf. N. D. Palon-

schi şi M. Dovnar-Zapolschi, Istorico-culturnîi alias. Cbiev 1913, pl. XVI.
www.cimec.ro
incepere din secolul II e. n. 60 , precum şi în lumea bar bară dela Nord de

acest fluviu, pe teritoriul de azi al Germaniei. R.P. Ungare, R. Cehoslo-
vace, R. Polone, U.R.S.S. 61 • La Poieneşti, în urna Nr. 239, fibula de acest
lip a fost găsită împreună cu o broşă de bronz rombică, emailată.
2. Cu piciorul întors pe dedesubt. Este tipul caracteristic epocii romane
imperiale târzii şi eu deosebire sceolului IV e. n., răspândit în toată lumea
(!ela Nord de hotarele imperiului, din Nordul Mării Negre până în Germania&2.
Prezintă un resort lung în formă de arbaletă, un arc semicircular şi un picior
lung cu apendice întors pe dedesubt, formând o placă de oprire îngustă
paralelă cu piciorul, şi legându-se de ara- la întâlnirea acestuia cu piciorul,
printr'o înfăşurare în spirală. In mormintele dela Poieneşti am descoperit
~n O. Almgron, Studien iiber nordeuropăische Fibclformcn dcr crstcn nachchristli-
-r,hen Jahrhundcrtc, mit BeriicksichLigung der provinzial-riimischen und siidrussischen
Jo'ormcn 2. Leipzig, '1923; p. 90-98. ,
61 O. Almgren, 1. c.; llona Kovrig. Die Haupllypen d. kaiserzcitl. Fiebcln in Panno-
nicn, Budapesl 1937, p. 120, 121 (foarte frcevcnl în descoperirile din secolele II-IV e.
n.; B. Koslrzewski, ,.Przeglad arhcologicmy". VII, 1!)47, p. 20!J şi fig. 26, 13; J. Filip,
f'ravckc Ccskoslovcnsko. Pralw, Hl~8, p. 358 şi pl. 22, fig. 24; B. Svoboda, Cechy a rim-
ske lmperium. Praha 1948. pl. finală. J<'ibule de acest lip s'au găsit şi în necropola dela
\'ârli')coiu ("Arla şi Arhcol.", :~. 1929, p. 1:3 şi urm.).
6Z In privinţa originii acestui Lip, a produs impresie descoperirea dela Mari~în lângă
-lllbia, pc limanul Bugului, unde .\[. Ebert, în 1911, cu prilejul cxplorării necropolei de
acolo, a giisit în mormântul Nr. 59 din curganul 4 B, asupra aceluiaşi schelet, o fi bulă
mit umgeschlagcnem Fuss" asociată cu o fibulă simplă cu picior lung pe care el o atribue
;,pocii La Tene III. Pe baza aecslci datări şi, influenţat de constatarea c!i toate celelalte
morminte descoperite în acea nccropolil sunl preromanc, din secolele VI-I în. e. n.,
învăţatul german a situat mormânlul respecti\· la sfârşitul acestui spapu de limp ("II.
bis 1. Jahrh. v. Chr. GPb."), concluzând că fibula cu piciorul întors pc dedesubt găsită
acolo ar reprezenta cel mai vechi exemplar al acestui tip şi o dovadă eiî tipul respectiv
s'a născut în ţinuturile nord-ponlice ca o dcrivaţie din fibulele La Tene Il. Difuziunca 5a,
atât de mare în restul Europei, în eursul secolelor lli-1 V c. n., s'ar fi făcut prin interme-
diul populaţiilor germanice care au ocupat în acea vreme regiunile sarmalicc ("Prach.
Ztschr.", III, 1911, p. 202-237 şi V, 1913, p. 78 şi 110-111). Fără a interveni în discuţia
despre locul şi împrejurările în care a apărul şi s'a răspândit fibula ,.mit umgcschl. Fuss"
(cf. şi O. Almgren, o. c., p. 71-89, 250-253; G. Miillcr, "Ungarisehc Jahrbiichcr", XI,
19:11, p. 56-71; llona Kovrig, o. c., p. 122-123; ll. SYoboda, o. c., p. 116 şi 245), tre-
bue să observăm că închcicrilc lui M. Ebcrt nu se pol susţ,ine din punct de vedere cronolo-
l;iC, deoarece punctul său de plecare este greşit stabil it. Fibula cu pieior lung dela Mari-
ţin ("Praeh, Ztsdu.", III, Hlli, p. 235 şi fig. 3 a= V, 1!J1:l, p. 78, fig. 87, 7) nu esle din
La Tene III, cum a crezut Ebert, ci din epoca romană lârzie, analogia sa cu exemplarele
(le tipul 7 dela Poicncşti fiind evidentă (ef. de exemplu fig. noa~lră :~21, 11).
Ca şi în necropola dela Dealul Teilor. apariţia sa la :'llariţîn împreună cu o Cibulă
-1;u piciorul întors pe dedesubt nu reprezintă nimic surprinzător, ambele lipuri fiind con-
temporane, chiar înrudite de aproape. Este de mirare că învă~atul german nu a luat
în consideraţie împrejurarea că mormântul Nr. 59 era singurul din necropola dela Mariţîn
în care s'au găsil asemenea fibule, că de asemenea conpnca obiecte de epocă romană
(săgeţi de fier, râşniţă rolativă, perle de calccdoniu şi de cristal de stâncă, cupă de terra
sigilata, scarabcu de sticlă, etc.: "Praeh. Ztschr." V, 1!)13, p. 78 şi 110-111) neînlâl-
nitc în celelalte morminte şi că, în schimb, era lipsit de elementele preromane din restul
nccropolci. De fapt, este vorba de un mormân L izolat cronologic cu câteva secole mai recent
decât celelalte. Fibula "mit umgeschl. Fuss" de acolo nu poate fi prin urmare mai nouă
,decât massa agrafclor de acelaşi tip din rcslul lumii antice, iar dacă acest Lip se va fi
născuUn Nordul Mării Negre, faptul nu s'a pulut întâmpla decât lot in cursul epocii
imperiale romane.
www.cimec.ro
două exemplare sigure de acest tip, lungi de 0,03f.-0,06 m, ambele de bronz,

bineconservate, cu arcul semicircular foarte înalt (fig. 126; 251, 1). Ambele
se aflau în urne cenuşii (Nr. 39 şi 230). Exemplarul din urna Nr. 39 prezintă
un arc plat, îngust, decorat cu două incizii longitudinale între care sP află
o a treia liiJie, punctată (fig. 12G). La cealaltă fibulă, găsită în uma Nr. 230,
firul subţire care prclnnge~t.e piciorul pP cledesubt se înfăşlll'ă pC' arc în spirale
subţil'i numeruase şi dese care at:uperă întregul arc pâuă la J'esort (fig.251, 1).
3. Provincialele romane cu picior lun;:. Acest tip prezintă un resort luu~,
în formă de arbaletă, un arc s0micil'cular constit.uiL dintr'un fir :;:implu
pornit din resort şi terminat printr'un picior luug, rectiliniu, lipsit rle ol'ice
ornamPnt şi avâud o placă de opril'•~ foarte îngustă paralelă. EdP un tip
rezultat din simplificarea tipului precedent eu piciorul îutors pe dedesubt,
mult mai puţin răspândit Jpcât acesta 63 • 1~ Poi<>neşti a\PIIL patru exemplar·e
sigure, lungi de 0,01.- 0,06 m, din care trei de fier şi unul de broJJz, giisite
în trei urne cenuşii (Nr. 53, 71 şi 327) şi în una roşie (Nr. ~.'J9). La cxem~·larele
de fier, arcul ~emicircular, este fuarte ridicat (fig. 135; 156, 1; 351), la
cel de bronz, din urna Nr. 327, este mai turtit (fig. 321, 11).
4. Broşă plată rombică emailată. Este vorba de broşa deswperită în urna
cenuşie Nr. 239 şi d('scrisă mai sus, la mormântnl respectiv. Este de fapt
o fi bulă compusă. din două pie~e legate pr·int.r'o ţăU\nă (a charnib·e): o piesă
consLă diutr'un &re rlc ricr, iar cealalJ:ă dintr'un arc transformat :într'o placă
mare, romhică, de bronz, împodobită pe supral'af,a cxLel'ioară prin ornamente
policrome de sticlă încrustatf.i, iar la col~ur·i prin miei discuri cu cereuri
concenteice indse (fig. 259; 260, 1 şi pl. I). Broşa, probabil de fabrieaţie
romană, de import 64 , arc analogii frpcventc atât în provi:1ciile romane,
câL şi in lumea barhat·5 65 . .J. Eisner66 le daLează în secolul ITI e. n. Broşa
63 Putem cita, e. g., analogii răsleţe din secolele ITI-IV o. n. din V, de pe teritoriul
R. CehosloYace, (B. Svoboda, o. c.p. 182. fig. 35, 4 şi pl. finală) şi din E, de pc teritoriul
U.R.S S. (exemplarul dela l\laritîn menţionat în nota precedentă).
a. 1. Sellye, Les bronzes emailles de la Pannonie romaine. (ung. şi fr.), Budapcst,
1939, p. 31 şi urm. (cf. şi articolul anexă al lui K. Exner, la p. 8\l-!Ji).Alţ.i autori, recu-
noscând prioritatea tehnicii obiectelor de metal emailatc în provincilc occidentale, unde
apare încă din epoca cellică prcromană, insistă totu~i asupra existenţei posibile a unor
atelicre de produse similare în lumea din afara imperiului roman şi cu deosebire în Nodul
Mării Negre (E. Radcmachcr, în Ebert, Reallcx. d. Vorgcsch. s. Y. Email, p. 92-93;
Fr. Hcnry, în Prehistoric Il, 1933, 1 p. 14li).
65 R. E. 1\1. Whcclcr, London în Roman times, London, 1930 ("London 1\luzeum
Cataloguc" Nr. 3), p. 90, fig. 24, 7-D (găsite pc urmele vechiului Londinium); Fr. Hcnry
1. c., p. 114, fig. 27,4 (Anglia); Sellyc, o. c., pl. XII (fig. 16 din această planşă prezintă
un exemplar de provenienţă incertă din Panonia, identic cu acela dela Poicneşti ;alte
exemplare au fost găsite în cetatea romană dela Brigetio şi în mormintele iazyge din pustă);
E. Patck, Vcrbrcftung u. Hcrkunft d. rom. Fibcltypen in Pannonien. (ung. şi germ.),
Budapest Hl42, p. 118 şi fig. 292 pl. XV, 4; J. Eisner, Slovensko v. pravcku, Bratislava,
1933. p. 220 şi pl. LXXI, 1 (exemplar din castrul Leanyvar, în faţa cetăţii Brigetio, identic
cu acela dela Poieneşti); B. Svaboda. o. c. p. 99, fig. 15,5 şi pl. IX, 5 (Pnov, în Boemia).
&6 J. Eisner, o. c., p. 220.
www.cimec.ro
dela Poiene!;'ti a fost găsită în aeeeaşi urnă cu o fibulă din tipul cu placă
înaltă (tipul 5), frecvent deopotrivă în secolul Iri şi în secolul IV.
5. PODOABE CORPORALE
a) Cercei
1. Cer·cei formaţi dintr'un fir simplu de bronz ori de argint. răsucit în
formă de inel, cu un capăt strâmbat ca un cârlig, iar eu celălalt formând
un ochiu şi răsucindu-se apoi în spirală în jurul său însuşi 67 • S'au găsit numai
în morminteie de inhumaţie. Avem în total şase exemplare, de 0,017-0,024
m diam., două de bronz şi patru de argint, constatate asupra a patru schelete.
Exemplarele de bronz s'au găsit câte unul rtsupra fiecămia din scheletele
Nr. 97 şi 130 (fig. 169; 194, 3), iar cele de argint câte două, unul de fiecare
ureche, la scheletele Nr. 332 şi 346 (fig. 329; 342, 6-7; 343, 2). Toate cele
patru schelete mai aveau în plus asupra lor perle de sticlă datahile în seca·
lele III-IV e. IL
2. Fragmentele unuia sau a doi cercei de bronz de un tip asemănător
celui precedent, dar mai complicat, cercul fiind alcătuit dintr'o împleti-
tură de patru sârme având la un capăt un cârlig, iar ]~ celălalt un ochiu,
şi, atftt la un capăt cât şi la celălalt, firele învârtindu-'3e în jurul lor însă~i
şi formând în plus câte o mică placă prin răsuci re în spirală (fig. 277, 4-5).
Fragmentele, în parte topite de focul incinera(.iei, au fost găsite în urna
cenu~ie Nr. 254, eu un bogat conţinut din seculele 111-IVe.n., cuprinzând
printre altele, o fibulă cu placă înaltă, de tipul. 5.
3. Cercei de filigran de argint de formă circulară, de 0,022-0,03 m diam.,
prezentânrl un decor minuţios şi complicat de proeminenţe conk0, torsade
şi granulapi, a cămi descriere a fost făc.ută mai sus la exemplarele din urna
Nr, 55 (fig. 138). S'au găsit Îh total zece exemplare, câte unnl singur în
ur11ele ren uşii Nr. 71 şi 327 (fig. 1,1)5, 12--13; 31 9) şi câte două în urnele
cenuşii Nr. 55, 230, 020 (fig. 138; 252; 320, 1) şi în urna roşie Nr. 66 (fig.
149, ::\--4). Numai şase exemplare au fost găsite complete sau cu prea puţine
lnr.une. Din celelalte patru, deteriorat.e prin topire, nu s'au găsit decât
fragmente. Ace7ti cercei, ca şi perble şi pandantivele de filigran de argint
constatate în urnele dela Poieneşt.i, reprezintă, dP sigur, produse romane
de iiDJ•Ort din H'CColele Ill-IV e.n., remarcabile prin finetea tehnicii şi
ornamentaţiei lor. Cerceii menţionaţi aci au fost găsiţi împreună cu fibule
târ·zii de tipurile 5-7 de~crise mai sus.
61
Un cercei similar de aur a fost găsit într'un mormânt din epoca romană dela Goro-
doc Nicolaievca pe Nipru, în apropiere de Cherson: M. Ebert, "Praeh. Ztschr", V, 1913,
p. 86, fig. 93 c.
www.cimec.ro
b) Colan
Un exemplar fragmentar de bronz cu această întrebuinţ.are a fosL găsit
asupra scheletului de copil N r. 347. Constă dintr'o sârmă simplă, primitivă,
eurbată într'o formă circulară de 0,095 m diam., având un capăt transformat
în cârlig, iar celălalt, într'un ochiu, prin răsucirea firului in jurul său însuşi
în spirală (fig. 346, 1 ). Pe acest torques erau înşirate o perlă de sticlă ver-
?.Uie mată şi un inel de bronz cu protuberanţe. De inel era lipit prin rugină
un pandantiv de fier în formă de coşuleţ, specific secolelor III-IV e. n.,
făcând parte, de sigur, tot din inventarul scheletului respectiv.
c) Verigi
In acest paragraf sunt cuprinse patru inele de forme şi dimensiuni dife-
rite, de bronz şi de fier, care serveau ea ornamente, fie direct, fie ca mij-
loace de suspensie pentru pandantive. ·
1. Două inele de 0,012 m diam., formate prin răsucirea unei sârme
mici de bronz cu capetele petrecute reciproc şi înfăşurate spiral unul în
jurul celuilalt (fig. 125, 1 ; 251, 3), găsite în urnele cenuşii Nr. 39 şi 230,
împreună cu fibule din secolul IV cu piciorul întors pe dedesubt. De aceste
inele erau prinse pandantive formate tot din câte un fir de bronz răsucit în
jurul său însuşi; trei pandantive la inelul din urna Nr. 39 şi unul singur, la
acela din urna Nr. 230. Tipul inelelor este foarte comun şi în secolele mai
vechi, începând din LaTime III. Este deosebit de frecvent la Poiana 68 •
2. Inel de 0,019 m diam., de acelaşi tip, însă având particularitatea
că firul de bronz este mai gros la mijloc şi subţiat la capete, care sunL
înfăşurate unul în jurul celuilalt în spire foarte numeroase, aşa încât aco-
peră aproape jumătate din inel 69 (fig. '139, 2). A fost găsit în urna cenuşie
Nr. 55, împreună cu o fibulă din secolele III-IV e. 11. cu placă înaltă.
3. Fir de bronz simplu, răsucit rudimentar în formă neregulată, cu cape-
tele alăturate, dar nelegate între ele, formând o mică verigă de cea 0,013
m diam. (fig. 256, 2). A fost găsit asupra scheletului Nr. 235, care mai pre-
zenta un inel similar de care era prinsă o amuletă constând dintr'un col~
de carnivor (fig. 256, 1).
d) Pandantive
Obiectele de acest fel, având uneori semnificapa de amulete, sunt de
forme şi materii foarte variate. Deosebim următoarele tipuri:
6 " ,.Dacia", III-IV, 192i-1932, p. 328 şi fig. 110, ii, p. 330 şi fig. 109,9-12,
14. 18-20.
6D Exemplare identice au fost găsite în urnele dela VârLişcoiu: .,Arta şi Arheolog.".
3, 1929, p. 13 şi urm. (acum la Muzeul de Antichită(i din Iaşi).
www.cimec.ro
1. Bucată mica de tablă de bronz de formă triunghiulară, prevăzu~ă

cu o gaură la vârf. Găsită în urna cenuşie Nr. 55 împreună cu o fibulă ro-
mană de ti pul 5.
2. Baghete de 0,019-0,022 m lungime, cu câte un ochiu la fiecare
capăt, formate prin înfăşurarea unui fir de bronz în jurul său însuşi (fig.
125, 1; 251, 3). Avem patru exemplare, găsite în urnele cenuşii Nr. 39 şi 230.
Atârnau de verigi mici de tipul 2 descrise mai sus.
3. Amulote mici de fier cilindrice, în formă de coşulcţe, de 0,007-0,016
m înălţime şi 0,01-0,02 m diam. Avem şase exemplare, din care patru,
găsite în urnele cenuşii Nr. 55, 71, 230 şi 327 (fig. 139, 1; 156, 2; 320, 2),
impreună cu fibule din secolele III-IV e. IL de tipurile 5-7, iar două asupra
schelctelor Nr. 130 şi 347 (fig. 194, 2; 346, 4). Aceste recipiente minuscule,
<:arc conţineau probabil o substanţă apotropaică, sunt cunoscute în lumea
germano-sarmatică· din secolele Ili-IV e. IL, pe teriroriul U.R.S.S., R.
Cchoslovace, Germaniei, R. Polone 70 • Uneori, sunt socotite ca obiecte de
podoabă din inventarul feminin.
4. Amulete de un gen similar, dar de dimensiuni mai mari: 0,042 m
înălţime şi 0,017 m diam., confecţionate din filigran de argint şi decora te
minuţios cu proeminenţe conice şi cu granulaţii 71 • Au forma unor coşuleţe
înalte, cu fund conic, corp cilindric şi toartă semicirculară deasupra gurii
(fig. 145, 1; 14.6). Avem un exemplar întreg, găsit în urna roşie Nr. 65 îm-
preună cu alte obiecte do filigran de argint, şi uJml, păstrat doar în câteva
mici fragmente aflate împreună cu bogatul inventar al urnei cenuşii Nr.
254, care conţinea şi o fi hulă din secolele II J -IV e. n. de ti pul 5.
5. Amulote constând din dinţi de animale sălbatice, găsite asupra
scheletolor Nr. 97 şi 235. Dintele aflat asupra schelotului Nr 97, provenind
dela un urs mic (fig. 168, 1), era asoeiat cu perle plate din secolele III-IV
e. Il. Celălalt, prevăzut cu o verigă do bronz rudimentar-ă de ti pul 3 deseris
mai sus 72 (fig. 256, 1), provine dela nn camivor, probabil dela un lup.
10
'1. Ebert, ,.Praeh. Ztschr.", V. 1!)13, p. !!3 şi fig. 105, e (la Gorodoc Nicolaevca,
Cherson, împr<:>ună cu o fibulă "mit umgeschl. }'uss"): J. Kostrzewski, Wielkopolska.
etc., p. 202 şi fig. 727 (Polonia); Chr. Petscheck, Die friihwandalische Kult.ur in Mittel-
schlesien. p. 45, fig. 37, 3 (datate în secolul 1 e. n. şi considerate ca general germanice);
R. Schindler, Die Besiedlungsgcsch. d. Got.cn u. Gepiden im unteren Weischselraum.
p. 68, fig. 45, 3-4 (Willerdorf, pe Vistula inferioară, exemplare de bronz împreună cu
fibule "mit umgeschl. Fuss"); B. Kostrzewski, "Przeglad arheologiczny", V II, 1!J47, p,
196, fig. 2, 10-11; p. 201, fig. 8,4; p. 26, fig. 26, 3-5, etc. (exemplare de fier foarte
numeroase găsite în necropola dela Konin pe Warta împreună cu fibule de tipurile noastre
5 şi 6); B. Svoboda, o. c., p. 87, fig. 10, 2 (Cehoslovacia, împreună cn o Ci bulă de tipul
nostru 5).
71
PandanLiYe similare de aur şi ar~int. cu granulalii s'au găsit în Germania, Silczia,
Boemia: cf., e. g., A. ~liiller, "Praeh. Ztschr." IX,1!J17, p.70 (exemplare de aur şi de ar-
gint dela Hassleben Weimar, scr.olele III-IV c. n.); prezentare istorică şi tehnică a tipului.
12
O amulct.ă forma!.ă dintr'un dinte de animal, legată de asemenea cu o verigă de bronz
~fost găsită într'o urnă din necropola dela Vârtişcoiu din secolele ITI-IV e. n. "Arta şi
Arheol.", 3, 1!!29, p. 13-21.
www.cimec.ro
6. Amn!ete constând din fragnwnte de coral legate în câte un fir de

brom împletit, cu gaură de suspensie (fig. 145, 4--6; 277, 7). Au fost găsite
în urnele cenuşii Nr. 65 şi 254. In această din urmă se afla şi o fibulă din
secolul JV e.n.
e) Lanţuri de podoabă
1. Fragment de lanţ, lung de 0,088 m, cuprinzând opt verigi formate

di 11 cercuri mici de siîrmă de bronz turti te şi îndoite (fig. 277, 1 ). Face parte
din bogatul cont.inut al urnei cenuşii Nr. 254, din secolele III-IV e.n.
Tehnica dovedită prin confecţionarea acestui lanţ este veche. Lanţuri cu
verigi identice s'au mai găsit în ţara noastră, la Cer·bei în Hunedoara şi la
Tiemetea în Banat, datând din La Teue 73 •
2. Grămadă de mici verigi eirculare de :::ârmă dP fiei', de 0,009 m diam.,
legate între ele şi prinse într'o massă informă de rugină (fig. 277. 2). Găsite
tot în urna Nr. 254.
3. Fragmente numeroase de verigi minuscu~e făcute din fâşii foarte
subţiri, tăiate în tablă de bronz (fig. 276, 2), găsite tot în urna Nr. 254 şi
făcând parte dintr'un lanţ eare a împodobit, probabil, fibula de bronz cu
placă înaltă aflată în acea mnă. Câteva Vf!riguţe de acest fel erau încă agă
ţ.ate, în momentul descopel'irii, de acul şi de bara resortului fibulei (fig. 277, 6),
f) Perle
Perle de sticlă
S'au constatat mărgele din această materie în 31 de morminte datahile
în secolele JJJ---IV e.n. şi anumP, asupra a t1 schelete şi în 20 de urne (7 roşii
şi 13 cenu:;:ii). Mărgelelc din urne suHt în mare parte fărârnate şi topite din
cauza căldurii focului de incineraţie. Totuşi, au rămas destule întregi pentru
a ne îngădui 8ă proeedăm la o dasificam completă a obiectelor din al'eastă
categorie pe eare le-am găsit în necropola târzie dela Poieneştl. Colorile
mărgelelor sunt: albe transparente, albe mate, roşii malc, gălbui brune sau
topaz cu oxidaţie indigo, verzui, violacec, galbene ca lămâia, azurii, roz, .
am!?tist cu oxida ţie indigo. De sigur, toate reprezintă elompnte de im}Jort de
origine mcridională. Distingem următoarele tipuri:
1. Numeroase perle sferoidale mici, de 0,002-0,006 m diam., de colori
diferite: albe mate, roşii mate, verzi, gălbui, awrii, violacee, constatate
în toate categoriile de morminte, şi în urne, prel:um şi asupra scheletelor.
2. Perle minuscule de formă incl:uă (fig. 342; 3,~2, 6), azurii 74 , găsite
73
V. Pârvan, Getica, p. 537 şi fig. 369, 372.
" Perle similare într'o urnă dela Vârtişroiu: L. Neagu, "Arta şi Arheol.", 5-6,
1930, p. 45-51, şi într'un mormânt de inhumaţie dela Gorodoc Nicolaievca lângă Cherson:
"Praeh. Ztschr. V, 1913, p. 87, fig. 97,3.
www.cimec.ro
ampra scheletului Nr·. 346 împreună cu alte perle caracteristice epocii

romane târzii.
3. Sferoidale mari, alb0, mate şi transparente, de cea 0,02 m diam.,
deseori întâlnite în conţinutul urnelor. Un alt exemplar, alb-Ycrzui, s'a
găsit asupra scheletului Nr. 347, ataşat la colanul de bronz descris mai sus.
1. Sferoidală, de coloare albă-verzuie, mată, ornată cu coaste verticale
(fig. 192, 1; 304, 1). S'au găsit numai asupra scheletelor Nr. 129 şi 292.
5. Lungi, compuse din perle sferoidale mici îngemănate7 5 • Sunt două
exemplare, unul cornvus din două sfere albe, tnmslucide (fh~·. 277, 11),
găsit în uma cenuşie Nr. 254 cu un bogat inventar din secolrle 111---IV e.n.
şi altul, compus din patru sfere mici, de coloare indigo, făcând parte, probabil
din conţinutul urnei roşii Nr. 295 (fig. 304, 2).
(i. Cilindrice (fig. 190, 3; 320, 6; 321, 10 şi 12 ele.), do dimensimti
diferit.e şi de eolori mate, alhe şi roşii Nr·. 122, 226, în uma cenuşie Nr. 327
şi asupra scheletelGr 1\'t·. 97, 109, 1Î8 şi 316, cu inventar elin opoca romană
târzie. O perlă ci!inrlrică, translucidă, cn reflexe verwi (fig. 302, ~).s'a r>)isit
în urna cenuşie Nr. 288, împreună cu o fibulă provincială romauă de tipul 5.
7. Perle plate, de contur dreptunghiular, cu laturile lungi, rotunzite,
ori cu muchie unghiulară (de exemplu fi!!. 19.5; 200; 228; 248; 344), de colori
roşii, mate, ori trausluci<h·, roşcate-topaz sau -violacee-ametii't cu pat.ină
indigo de aspect metalic. Unele sunt trani'lucido azmii. S'au gi'lsit în număr
foarte mare în urne de tehnică supPrioară şi asupra a patru schelete. Nici-
una nu a fost descoperită în urnele negre pdmiti ve. In urnele de tehnică
supei'Îoară, erau asodate eu obiecte din epoca romană târzie 76 • Astfel,
în urnele cenuşii Nr. 39, 53, 55, 71 şi 3:27, s'au constatat asemenea perle
împreună cu filmle din seeulele III-IV e.n. de tipurile 5-7.
8. Perle !Jrismatice cu bază romLică (fig. 343, 3) de coloare roz, găsite
asupra scheletului Nr. 31.6. împreună cu perle plate de tipul precedent.
9. Pe!'lă pt·isrnatică, azurie, eu bază hexagonală (fig. '277, 13), frag-
mentară, găsită în bogat.ul inventar al ur-nei cenu!;iii ~r. 25~ din secolele
III--IV e.n.
10. Perle poliedrice 77, aznrii (fig. 18'1, 7; 342, 1; 3·~3, 1), constatate
asupra schPletPlor Nr. 109 ~i 316, împreuni'\ cu perle plaLe rle tipul 7.
76 Exemplare analoagc pc teriLoriuly.R.S.S.; de exemplu în rcgi~n.ca gm:ii J';liprului,

la Gorodoc Nicolaevca: .,Praeh. Ztschr. , V, 1913, p. 87, fig. 97, 4, ŞI m regiUmle de pc
cursul inferior al Volgăi: Ebert. Rcallex. d. Vorgesch. s. v. Siidrussland, pl. 40 D k;
1. Siniţîn, .,Sovieţscaia Arhrologhiia", VIII, 1946, p. 90, fig. 21, 4.
1• Perle similare de epocă târzie se întâlnesc pe teritoriul U.R.S.S. (.,Praeh. Ztschr.",
V, 1913, p. 87, fig. 97,3) R. P. Ungare ("Dolgozatok", V, 1914, p. 112, fig. 3), în Transil-
vania (la Bandul de Câmpie: .,Dolgozatok", IV, 1913, p. 336, fig. 56, 5-7), etc.
" Perlele poliedricc. de sticlă, de cornalină ori de alte pietre alese, tăiate în 14 faţete.
ca acelea dela PoieneşLi, se constată frecYent în mormintele de pretutindeni din secolele
III-IV e. n. atât în acelea de ineineraţie, cât şi în cele de inhumaţie.
www.cimec.ro
-444 MATERIALE ARHEOLOGICE
11. Perle bitronconice turtite (fig. 343,4), de coloare albă mată, găsite
asupra scheletului Nr. 346 împreună cu perle de tipul precedent.
12. Fragment de perlă neagră, plată, în formă de potcoavă (fig. 277,8),
găsită în urna cenuşie Nr. 254, cu inventar din secolele III-IV e. n.
13. In mormântul distrus Nr. 188, cu urnă probabil cenuşie, s'a găsit
şi un fragment de calotă de sticlă albastră (fig. 237, 2), care, deşi nu prezintă
nicio gaură de suspensie, pare a fi totuşi un rest de perlă de o formă rară
-cu gaură probabil transversală, situată la capătul dispărut. Legătura sa
cu mormântul amintit nu este sigură.
Perle de piatră
In această categorie intră toate perlele modelate dintr'o rocă mine-
rală de o oarecare duritate. Unele dintre ele prezintă acest caracter în mod
evident prin însuşi aspectul lor. Cele mai multe însă, în urma trecerii prin
focul incineraţiei, au devenit albe, fragile şi prezintă chiar o suprafaţă
pulvorulentă, astfel încât pot fi cu uşurinţă confundate cu perlele albe mate
de sticlă, cu atât mai mult cu cât tipurile lor nu se deosebesc de ale acestora
şi adesea nici dimensiunile. Deosebirile constau doar în suprafeţele nete
şi în marginile tăioaso, foarte precise, ale găurilor perlelor de piatră, dove-
dind o modelare prin Instruire. In cazul fragmentelor mai intervine şi aspeec
tul rupturii, care la perlelo de sticlă este totdeauna lucios. In sfârşit, în
-conglomoratole cu obiecte care au suferit o dogoaro prea puternică a focului
do incineraţie, perle-le de piatră îşi păstrează formele intacte, cel mult
producându-li-so crăpături şi o alterare a calorii, pc când cele de sticlă
sunt topite.
Pericle do piatră pe care le-am descoperit la Poieneşti sunt numeroase.
Au fost găsite în 18 morminte, dintre care 3 de inhumaţie şi 15 de incineraţie,
-cu urne exclusiv de tehnică superioară, cenuşii şi roşii.
Marea majoritate a perlelor sunt dintr'o rocă albă, fină, cu aspect cal-
~aros, mat sau opalin, care poate fi identificată cu calcedoniul 78 • Numai
şapte bucăţi, provenind din urna cenuşie Nr. 254 şi dela scheletul Nr. 346,
.sunt de cornalină.
Deosebim următoarele ti puri:
1. Sferoidale mari, de calcedoniu, de 0,13-0,022 m diam. (fig. 155,
1-5; 280, 9-12; 320, 4), cele mai numeroase. In urnele cenuşii Nr. 53,
78
Este o materie foarte obişnuită printre perlele din secolele 1II-IV e. n. din centrul
-şi răsăritul Europei. O perlă la fel cu acelea dela Poioneşti. găsită într'una din urnele
dela Vârtişcoiu şi depusă la Muzeul de Antichităţi din Iaşi, a fost identificată, prin ana-
liza. laboratorului Facultn~ii de Geologie din Iaşi ca fiind de calcedoniu. Această ma-
terie, de provenienţă meridională, din Egipt, din Persia, India, Africa, constituia un
articol do comerţ (Daromberg-Saglio, Dictionn. des antiquites grecqw\s et romaines
s. v. Gemmae, p. 1463).
www.cimec.ro
230 şi 327 au fost găsite împreună cu fibule din secolele III-IV e.n., de
tipurile 6-7 descrise mai sus. Un exemplar din urna Nr. 71 prezintă o coloare
cenuşie lucioasă (rig. 155, 4), spre deosebire de celelalte exemplare care
sunt albe mate.
2. Sferoidale mici, de calcedoniu, de 0,007-0,009 m diam. (fig. 280,
t-4), constatate în urna cenuşie Nr. 254, din secolele III-IV e. n.
3. Sferoidale turtite, de calcedoniu, de 0,015-0,02 m diam. (fig. 121,
1; 335, 2) aflate Îll urnele cenuşii. Nr. 36 şi 338.
4. Cilindrice (fig. 142, 1-6; 280, 5-8), de aceeaşi piatră, de 0,012-
0,024 m lungime şi 0,007-0,014 m diam., găsite în urnele cenuşii Nr. 36,
55 şi 254, în urna roşie Nr. 66 şi asupra scheletului Nr. 130. Exemplarul
din urna Nr. 55 era asociat cu o fibulă romană târzie de tipul 5.
5. llitronconice, de calcedoniu lucios, opalin, cu mijlocul rotund ca
la un butoiaş, ori accentuat printr'o muchie unghiulară (fig. 200, 5), lungi
de 0,012-0,017 m şi de 0,014~0,023 m diam. Sunt trei exemplare, dintre
care două cu mijlocul unghiular (fig. 192, 2; 200, 5), găsite în urna cenuşie
Nr. 144 şi asupra schelet ului Nr. 129, şi una în formă de butoiaş (fig. 206, 3),
constatată î11 urna roşie Nr. 146. Exemplarul din urna Nr. 144 era asocial
cu perle de sticlă plale din secolele III-IV e.n.
6. Faţetale, poliedrice, de 0,0~16-0,009 m lungime. Sunt şapte bucăţi,
dintre care una de calccdmliu (fig. 277, 9) şi şase de cornalină (fig. 277, 10;
279, 5-10) găsite în uma cenuşie Nr. 254, împreună cu un bogat inventar
din secolele III-IV e.n. Exemplarele de cornalină sunt foarte bine conser-
vate.
7. Faţetate, de forme prismaticc, cu baza hexagonală (fig. 280, 5-6).
Două exemplare, de calcedoniu, de 0,009-0,011 m lungime, provenind
din aceeaşi urnă ca exemplarele de tipul precedent.
8. Faţetatc în formă de prisme hexagonale plate, lungi de 0,012-0,013 m.
Două exemplare, dintre eare unul de calcedoniu (fig. 277, 12), găsit în uma
cenuşie Nr. 254, împreună cu perlele cu tipurile precedente 6-7, şi unul
aflat asupra scheletului Nr. 346.
Perle de coral (mărgean)
Iuafară de cele două bucăţi de mărgean legate în sârmă de bronz spre a

l-'ervi ca amulete, pe care le-am descris mai sus la paragraful pandantivelor
{tipul 7}, s'au mai găsit pesle o sută patruzeci de segmente de ramuri de
coral, de dimensiuni diferite, cele mai mari atingând lungimea de 0,07 m
şi ajungând până la grosimea de 0,012 m. Erau folosite ca perle prin înşi
rarea pe aţă cu ajutorul găurii longitudinale pe care o au în mod natural
www.cimec.ro
prin mijloc 79 •
Erau distribuite în 15 ume, toate de tehnică superioară
cenuşii şi roşii. Niciun fragment nu s'a constatat în umcle negre din La T€me,
şi nici asupra scheletelor. In unele mnc (Nr. 146, 226, 288 ~i 327) nu s'au
găsit decât câte o bucată sau două. In schimb, în altele au fost constatate
în numă1· mare: douăzeci şi cind de bucăţi în urna Nr. 23r) (fig. 250), trei-
zeci şi trei în urna Nr. 254 (fig. 278) şi nu mai puţin de patruzeci şi cind
în uma Nr. 55 (fig. 141). Din cauza focului de pe rug, toate sunt decolorate,
prezentând o nuanţă cenuşie-afumată, fără nicio urmă din coloarea lor roşie
originală. In urnele Nr. 39, 53, 5.!), 71, 115, 230, 254, şi 327, erau asociate
cu fibule din secolele 111-TV e.n., de tipurile 5--7.
Perle de os
Sunt două segmente tăiate în câte un os cilindric îngust, unul găsit
în mormântul de incineraţio distrus Nr. 140 de epocă nesigură, şi altul,
asupra scheletului Nr. 97, împreună cu perle de sticlă plate din secolele
III-IV e.n. Exemplarul aflat asupra scheletului, de 0,022 m lungime, pre-
zintă la capete câte o incizie de jur împrejur (fig. 168,2). Intrebuinţarea
acestor obiecte ca simple mărgele 1m Pste sigură. O presupunem în lipsa
altei explica(ii.
P e r 1e de a ,..!! i n L
Zece exemplare bitronconice cu mijlocul rotund, în form&. de butoiaş
(fig. 145, 2-3; 247), goale pe dinăuntru, lungi de 0,015-0,022 m şi de
0,014-0,02 m diam., aflate în 7 urne de tehnică superioară. In urna cenuşei
Nr. 65 s'au găsit patru exemplare, în celelalte (Nr. 36, 251, 288 şi 327 eenuşii,
şi 115 şi 226 roşii), numai c5te unul. Doar două exemplare erau întregi
(în urna Nr. 65). Celelalte, topite în parte de căldura rugului, nu s'au păstrat
decât în rragmente mici şi incomplete, dat• suficiente pentru a permite
reconstituirea tipurilcr cărora aparţin (fig. 121, 3; 302, 2-3; 187, 5; 247).
De altfel nu este vorba decât de două tipuri:
1. Perle confecţionate dintr'o tăbliţă foarte subţire de argint, decorată
prin batere di n:iun tru spre exterior (procedeul en repousse). Decorul constă
la centru dintr'o zonă presărată cu rozete (fig. 145, 3) ori cu cercmi de puncte
în relief (fig. 247), iar spre capete, din serii paralele de liniuţe verticale.
Fragmente aparţinând la patru exemplare din acest t.ip au fost constatate
în urnele Nr. 65, 251, 288 şi 327. Cele din urnele Nr. 288 ţ;i 327 nau asociate
CLL fi bule din secolele IJl -JV e.n., de tipurile 5-6.
n Coralul reprezenta un arlicol de comerţ meridional provenind fie din Oceanul

Indian, prin comerţul indo-perso-sarmatic. fie din Mediterana prin comerţul greco-roman
(Darember-Saglio, o. c., s. v. Corallium, p. 1503-1504). Cunoscute în răsăritul Europei
încă din La Tene (cf. mormintele dela 1\fariţîn: "Praeh. Ztschr.", V, 1!l13. p. 65, fig.
71), perlele şi amuletele de coral devin foarte frecvente în secolele IIT-IV e. n.
www.cimec.ro
2. Perle de filigran de argint, prezentând pe mijloc o zonă plată,

IJfnată cu granulaţii şi proeminenţo conice formate prin răsucirea în spirală
a unui filigran, iar spre capete, linii paralele orizontale, formate prin supra-
pur.ere de cercuri de filigran (fig. 145, 2). In urlia Nr. 65 5'au găsit două
exemplare intregi, împreună cu fragmentele unni al trPilca şi cu o jumătate
dintr'o perlă de tipul precedent. In umele Nr. 36, 115 şi 226 nu au fost găsite
decât fragment.P iucomplPte. Jn urna Nr. 115 ace~Lc fragmente erau asociate
cu o fibulă do epocă romană târzie de tipul 5.
Toate cele zece perle, ca şi cerceii şi pandantivele de filigran de argint
dcsel'ise mai sus, reprezintă obiode romane de import 80 • ~ici un obiect de
acest gen nu s'a găsit în urnele negre din epoca La Tene.
Perle de bronz
1. O mir.3 fâşie de tăbliţă de bt·onz, răsueit.ă drcular, aflatil. în urna

cennşie Nr. 230, împr·cună cu o fihuli'i din secolele 111-lV e.n. de tipul 7·
2. Două exemplare masive, do 0,01- ·0,013 m înălţime şi O,OOS-0,011t m
diam., ornate cu trei serii orizontale do protuheranţe (fig. 149, 2; 3/r6, 3).
Unul a fost găsit, împreună eu perle de sticlă plate din ~eeolc>le III-·V e.n.,
în urna roşiP Nr. 66, celălalt asupra scheletului Nt·. 347, prins de colanul
rle bronz descl'is mH.i sus.
6. GAH.~ lTURI
1. Două pan~lici de bronz de 0,008--0,01 m lăţime, învftrtite circular,

cu un diam. de 0,022-0,03 m, găsite în urna cenuşie Nr. 288, împreună
cu o fihulă de epocă romană de tipul 5. Unul din exemplare prezenta o
gaură de nit. la una din extremităţi (fig. 300, 1). Celălalt exemplar prezenta
o gaură similară la una diJt extremităţi şi trei găuri la cealalt.ă (fig. 300, 6).
Aceste ohiecLe au servit probabil ca cercuri pentru împodobirea unui obiect
de lemn, poate a unui miîner de unealtă. In umă nn se afla însă nicio altă
urmă referitoare la vreun asemenea obiect.
2. Două mici Lăbliţe de bronz, de 0,007 m lungime, w gaură Ja un capăt
80 Tehnicarafinată a filigran ului de aur şi argint reprezintă o ramură veche şi

caracteristică a teoreticei orientale şi greco-etrusco-romane: cf. Saglio, Caelatura, în
Daremb.-Saglio, o. c. s. v., p. 794 şi urm. Produsele acestei tehnici s'au bucurat de
multă trecere la popoarele din N imperiului roman. Notăm, pentru asemănarea sa cu
stilul bijuteriilor de filigran dela Poieneşti, o fibulă de aur de epocă scito-sarmată
găsită întâmplător la Debalţevo, în Lugansc, în bazinul Donului, prezentând un decor
de conuri de filigran cu câte o bobiţă sferică în vârf: P. Climenco, "Ucrainsca Academia
Nauc". J. 1928, p. 26-30: cf. N. Macarenco, ,,Eurasia sept. ant. "V, 1930, p. 45 şi fig.
18-19. In secolele III-IV e. n., bijuteriile de filigran de argint sunt foarte obişnuite
printre resturile de cultură goto-sarmată.
www.cimec.ro
(fig. 275, 7), găsite printre numeroasele obiecte din urna cenuşie Nr. 254,
împreună cu o fibulă de epocă romană târzie.
3. Capăt de ac ornamental de bronz, discoidal, masiv, de 0,019 m
diam., găsit în urna cenuşie Nr. 288 (fig. 300, 5).
7. DIVERSE
In urna cenuşie Nr. 55, s'a găsit un fragment lung şi subţire, tubular,
de materie fină feroasă. Este vorba probabil de o concreţiune de rugină de
fier, formată, după îngroparea urnei, în jurul unui fir de materie organică,
păr, fibră lemnoasă, rădăcină, care s'a descompus cu timpul.
VASE CINERARE
Ju necropola din secolele III-IV e.n. avem 52 de recipiente funerare

faţă de cele 54 din JJecropola La Tene. Ointre cele 52 de recipiente, 51 sunL
urne şi unul (Nr. 104.) are caracterul de vas funerar pe lângă urna Nr 101.
Din cele 51 de urne, 28 sunt cenuşii de tehnică superioară, 23, roşii de
aceeaşi tehnică, şi 2, poroase de tehnică primitivă.
Cu capace s'au eonstatat 46 din cele 51 de urne. Celelalte ~ urne erau
lipiste de orice mijloc de acoperire.
1. V ASE POHOASE PRli\tiTIVE

a) Urne
Un singur Lip: oală lucrată cu mâna, de o factură grăbită, într'o formă
simplă, cu buza uşor răsfrântă, cu un umăr foarte puţin umflat, decorat cu
un brâu în relief împărţit în mici piramide (fig. 100). Este tipul cel mai
comun al ceramicei poroase din epocile La Tene şi romană din ţara noastră,
foarte frecvent cu deosebire în ultimele straturi dela Poiana 81 • Ca urnă îl
găsim reprezentat la PoieneşLi print.r'un exemplar întreg, în mormântul
Nr. 1, de 0,25 m înălţime şi 0,185 m diam., lipsit de inventar. Urna era
.
acoperită cu un capac cenuşiu de tehnică superioară .
b) Capace
Sunt în total 5 capace di11 ar,eastă categorie ceramică, improvizate rlin
vase apar(inând urmi'toarelor tipuri:
L Oală făcând parte din tipul de urnă precedent. Avem un singur
exemplar, cu baza decorată cu alveole, găsit fărâmat înăuntrul urnei roşii
Nr. 226 (fig. 24.6, 1). Un ciob poros, provenind din peretele unui recipient
de acelaşi tip, s'a găsit fărâmat în interiorul urnei cenuşii Nr. 150.
11 "Dacia';, III-IV, 1927-1932, p. 290, Lip. 1 şi fig. 41, 2-8; 43, 7-9, 18. 62, t_
www.cimec.ro
2. Afumătoare tronconică la gură, cu fundul strâmt şi cu toartă groso-

lană, prinsăde buză şi de fund (fig. 107; 124; 335, 1), reprezentând, ca şi
tipul precedent, o formă dintre cele mai frecvente ale ceramicei inferioare
din epoca La T~ne şi din epoca romană din regiunile noastre 82 . Serveau drept.
r---~--~~~
1
1
r1
1
1
1
ţ,
Fig. 357. - Urne cenuşii de tehnică superioară,

din secolele III-IV e. n.: 1. Din mormântul Nr.
252 (tipul 3); 2. Din mormântul Nr. 65 (tipul
5); 3. Din morrnântul Nr. 336 (tipul 1); 4. Din
rnormântul Nr. 251 (tipul 1); 5. Din mormântul
Nr. 280 (tipul 2).
opaiţe ori drept afumători rituale, la fel cu micile recipiente de acelaşi tip,
descrise mai sus printre obiectele de inventar. Cu funcţiunea de capace,
aşezate cu gura în jos peste urne, am găsit trei exemplare de acest fel, de
dimensiuni mai mari, toate fragmentare, în mormintele cu urne cenuşii
Nr. 11, 39 şi 338.
2. VASE CENuŞII DE TEHNICĂ SUPERIOARĂ
a) Urne
Din această
categorie avem 29 de urne, lucrate la roată, din pastă
fină, frământată şi arsă cu îngrijire. Pereţii vaselor erau acoperiţi în exterior
cu o făţuială cenuşie închisă, aproape neagră uneori, foarte fină, care în
cele mai multe cazuri s'a şters prin acţiunea apelor de infiltraţie în decursul
vremii ori cu ocazia operaţiilor de curăţire, după descoperire. Ornamentele
constau din linii simple orizontale, în relief ori incise, produse în cursul
u "Dacia", Ill-IV, 1927-1932, p. 290, tip. 2 şi Fig. 27, 8; 41,10-11; 43, 1-4.

www.cimec.ro
lucrului la roată, şi uneori din linii orizontale, verticale, încrucişate, sim-

ple, ondulate în zigzaguri, ori combinate în formă de ramuri de brad, pro-
duse prin frecarea cu un b3ţigaş pe pasta svântată dar încă nearsă a vasului..
Cele 28 de urne cenuşii pe care le avem se pot grupa în următoarele şase
tipuri:
1. Oale fără toartă, cu pântecele sfcroidal, cu gâtui larg şi scund, cu
buza lată, răsfrântă orizontal (fig. 357, 3-4). Tipul cel mai frecvent;
reprezentat prin şasesprezece exemplare faţă de cele treisprezece aparţi
nând celorlalte ci11ci tipuri. Inălţimea variază între 0,221 m şi 0,289 m, iar
diam. pântecelui între 0,19 m şi 0,25 m. Cele mai multe exemplare sunt
ornatc cu câte o dungă orizontală în relief pc gât, spre umăr ori spre buză 93 •
Urna Nr. 288 prezintă un prag pc umăr, între pântece şi gât (fig. L.93-299).
Exemplarele Nr. 67, 71, 336 şi 338 sunt împodobite pe gât cu linii lucioase:
haşuri crucişe, valuri ondula te, haşuri verticale (fig. 357, 3). Urnele erau
acopJrite cu capace de tipuri şi colori diverse. Numai exemplarele Nr. 11
:şi 338 aveau drept capace nişte rccipieuLe primitive poroase. Şapte urne din
acest tip oraulipsitc de i11vontar (Nr. 1'1,49,67,76,330, 336, 343). Celelalte
conţineau obiecte databilc în secolele III-IV e.n. Astfel, în urnele Nr. 53,
55, 71, 230, 288 şi 327 s'au găsit fibulc de epocă romană târzie de tipurile
5-7. In urna Nr. 251 se aflau fmgmentelo unei perle de filigran de argint.
2. Umă făt·ă toartă, cu pântece sferoidal, fără gât, cu buză 1ngustă,
răsfrânLă orizontal (fig. 357, 5). Un singur exemplar, fragmentar, Nr. 280,
conţinând un opaiţ tronconic, poros, do tehnică primitivă.
3. Urne fără toartă, cu pântece sferoidal, cu gâtui înalt şi strâmt, cu
buză lată răsfrântă orizontal 84 (fig. 357, 1). Prezintă o dungă orizontală
în relief pe gât şi uneori (Nr. 40) două linii orizontale incise deasupra pân-
tecelui (fig. 127). Inălţimea lor este de 0,383-0,45 m, iar diam. pântecelui
de 0,21c1-0,34 m. Sunt şase exemplare (Nr. 31, 36,40,239, 240 şi 254). Exem-
plarul Nr. 239 este ornat pc jumătatea sa superioară cu un zigzag lucios
(fig. 257). Urnele erau acoperite cu capace de diferite tipuri şi colori. Trei
exemplare erau lipsite de inventar. Celelalte (Nr. 36, 239 şi 254) conţineau
obiecte caracteristice secolelor III-IV e.n. In urna Nr. 239 s'au găsit un
pahar de sticlă, o broşă emailată şi o fibulă romană de tipul 5, iar o fibulă
similară făcea parte din bogatul conţinut al urnei Nr. 254, descris mai sus
4. Umă fără toartă, cu umăr larg, cu gât scund, cu buza dreaptă,
întărită cu două du.1gi orizontale foarte groase, în relief (fig. 198-199).
sa Un exemplar similar, de 0.24 ro înălţime şi 0.~3 m diam .• găsit la Vârtişcoiu,

se află la muzeul de AuLirhităţi din laşi (Nr. inv. 35H).
s• Exemplare de acest tip, provenind dela Vârtişcoiu, se află la Muzeul de Anti-
.chităţi din Iaşi (Nr. 354-355).
www.cimec.ro
lnălţimea 0,257 m; diam. 0,26 m. Un singur exemplar, Nr. 144, acoperit

cu un vas-fructieră cenuşiu, şi conţinând perle de sticlă din secolele III -IV e.n.
5. Amfore cu gâtui scund, cu buza îngroşată, cu fund simplu plat şi
cu două toarte plate, groase, prinse vertical între buză şi umăr (fig. 357, 2).
Inalte de 0,34~0,467 m şi cu un diam. maxim de 0,21-0,265 m. Avem
patru exemplare (Nr. 39, 65, 101 şi 150), împodobite cu linii lucioase 'pe
gât ş( pe umăr, verticale simple, orizontale ondula te, oblice încrucişate ori
în formă de frunze de brad (fig. 123; 357; 2; 173; 221). Urna Nr. 65 avea un
capac roşu. Cea din mormâritul Nr.101 era acoperită cu o pateră cenuşie,
iar celelalte două aveau deasupra lor un opaiţ poros (Nr. 39) sau un simplu
ciob poros primitiv (Nr. 150). Urnele Nr. 101 şi 150 erau lipsite de inventar.
Celelalte două conţineau obiecte din secolele III-IV e.n., printre care sunt
de remarcat mai multe bijuterii de filigran de argint în urna Nr. 65 şi o
fibulă de tipul 7 în urna Nr. 39.
6. Castron larg, cu umăr umflat, cu buza uşor răsfrântă (fig. 237,1),
amintind oarecum tipul 1 al urnelor negre primitive din La Tene. Avem un
singur ciob găsit alături de câteva fragmente de oase umane calcinate şi ca
atare presupus, fără certitudine, a proveni dintr'un mormânt de incinera-
ţie distrus (Nr. 188). Caracterul său de urnă funerară este numai ipotetic.
In apropierea sa se afla şi un ciob de strecurătoare, de tehnică superioară
şi de coloare cenuşie, obiect care, de sigur, provenea din resturile de aşezare
din secolul III, e.n., anterioare uecropolei de care ne ocupăm aci.
b) Capace
1. Capace fabricate special, de profil tronconic, cu buză verticală pentru
fixare în gura urnei, cu margine orizontală pentru acoperire, cu mânerul
redus la un cerc strâmt cu marginile simple puţin reliefate. Avem cinci
exemplare, det),047-0,15 m înălţime şi 0,105-0,26 m diam., reprezentând
patru varietăţi: a) conic simplu înalt (fig. 143) la urna Nr. 64; b) conic
simplu scund, cu margine orizontală (fig. 128) la urna Nr. 40; c) cu supra-
faţa rotunzită deasupra marginii orizontale la urna Nr. 252 (fig. 357, 1);
d) cu margine orizontală şi cu prag în mijlocul suprafeţei înălţate (fig.
101; 117), la urnele Nr. 1 şi 33. Acopereau deopotrivă urne cenuşii şi roşii,
iar un exemplar din varietate a d s'a găsit deasupra urnei paroase N r, 1.
2. Pateră cu gură simplă, strânsă, cu profilul fundului rotund, cu buză
uşor înălţată (fig. 133). Un singur exemplar, de 0,73 m înălţime şi 0,164
m diam., aşezat cu gura în sus peste urna cenuşie Nr. 53.
3. Patere cu buză simplă, verticală, de forma străchinilor rustice actu-
ale (fig. 186; 205; 206, 1). Patru exemplare sigure, de 0,068-0,086 m
înălţime şi 0,165-0,168 m diam., aşezate trei cu gura în jos deasupra
29 *
www.cimec.ro
urnelor cenuşii Nr. 36 şi 101 şi deasupra urnei roşii Nr. 115, şi unul cu gura
în sus, deasupra urnei roşii Nr. 146.
4. Pateră similară, cu profilul buzei strâns la mijloc. Un exemplar,
aflat cu gura în jos deasupra urnei cenuşii Nr. 327 (fig. 318). lnălţime 0,08
ro, diam. 0,185 m.
5. Patere similare cu marginea buzei îngroşată (fig. 257; 341). Trei
exemplare, de 0,067-0,069mînăţime şi 0,162-0,181 m diam., aşezate două
cu gura în sus, deasupra urnelor Nr. 239 şi 343, şi una cu gura în jos, deasu-
pra urnei Nr. 288. Câteşi trei urnele sunt cenuşii.
6. Strachină tronconică mare, de 0,145 m înălţime şi 0,305 m diam., cu
gura largă, fundul strâmt, cu buza foarte îngroşată (fig. 313-314). Un singur
exemplar, aşezat cu gura în jos, deasupra urnei roşii Nr. 322.
7. Strachină cu buza lată răsfrântă orizontal (fig. 113). Inălţime 0,15
ro, diam., 0,26 m. Un singur exemplar, aşezat cu gura în jos deasupra urnei
Nr. 31 (cenuşie).
8. Străchini de formă similară, cu picior (fig. 150-152; 199, 1}, amin-
tind un tip de fructieră foarte comun în regiunile noastre în ceramica din
epoca La Te ne şi din epoca romană 86 • Avem două exemplare, cu partea
superioară înaltă de 0,10-0,289 m şi de 0,24-0,312 m diam., cu piciorul
rupt şi cu ruptura tocită încă din antichitate, dovadă că au avut şi altă
întrebuinţare înainte de a fi fost folosite ca mijloace pentru acoperirea urne-
lor. Ambele se aflau cu gura în jos deasupra urnelor cenuşii Nr. 67 şi 144.
Partea lată, orizontală, a buzei exemplarului de deasupra urnei Nr. 144 era
ornată cu un zigzag lucios de jur împrejur.
III. VASE ROŞII DE TEHNICA SUPERIOARA

a) Urne
Această categorie este foarte strâns legată de aceea a vaselo·r cenuşii.
Parte din formele recipientelor sunt comune ambelor categorii. De asemenea,
calitatea pastei şi a fabricaţiei, precum şi caracterul de corului, constituit
din linii în relief, produse în timpul lucrului la roată ori din linii lucioase.
Făţuielii cenuşii închis de pe suprafaţa vaselor cenuşii îi corespunde aci
o vopsea roşie închis ori vişinie, lucioasă, de o consistenţă mai durabilă,
care acopere recipientul în întregime.
Deşi la prima impresie s'ar părea că vasele roşii ar reprezenta produse
de import, de fabricaţie superioară, iar cele cenuşii uumai imitaţiile lor
indigene, trebue să observăm că identitatea tehnică, tipologică şi orna-
mentală dintre cele două categorii este atât de exactă, coloarea fiind de fapt
singurul element net care le deosebeşte, încât cu greu putem rezista necesi-
a5 "Dacia", III-IV, 1927-1932, p. 298, tip 14 şi fig. 128,4.
www.cimec.ro
Lăţii logice de a conchide că sun~ ieşi~e din aceleaşi a~eliere, fie romane
provinciale, fie indigene, şi că diferenţele de coloare se da~oresc numai
unor procedee deosebi~e de ardere u~iliza~e de aceiaşi olari. In ce priveş~e
centrul de fabricaţie, poate fi foar~e bine şi indigen. Spre o asemenea părere
ne îndeamnă identita~ea tehnică dintre recipientele cenuşii şi ceramica
lucrată la roată din s~aţiunile mai vechi din ţara noastră, din LaTime până
în epoca romană, precum şi unele elemente de caracter local, probabil sar-
ma tic, pc care le prezintă câ~eva din urnele roşii, cum este cazul cu toar~ele
zoomorfo.
In coramica funerară roşie, de tehnică superioară, dela Poieneşti avem
în total 23 do urne, 1 vas secundar şi 21 de capace. Cele 23 de urne se grupează
în 6 tipuri, dintre care 3 sunt comune şi categoriei urnelor cenuşii. Tipurile
sunt următoarele:
1. Oale sforoidalo, similare celor cenuşii de tipul 1 cu gât scund şi
larg, cu buza răsfrântă orizontal, cu dungă în relief sub buză (fig. 357 ,3-4).
Nu au toartă. Sunt înalte de 0,232-0,385 m şi au un diam. maxim de 0,19-
0,26 m. Avem cinci exemplare, din care două acoperite cu patere cenuşii
(Nr. 146 şi 322), două cu pa tere roşii (Nr. 349 şi 279) şi unul cu o oală poroasă
(Nr. 226). Exemplarul Nr. 279 este decora~ pe gât cu dungi verticale vop-
site cu roşu închis (fig. 290-291). Din cele cinci urne, două erau lipsite de
inventar. Celelalte conţineau obiecte din secolele III-IV e.n. In urna Nr.
279 se află o fibulă târzio de tipul 5.
2. Urnă înaltă sferoidală, cu gât strâmt şi scund (fig. 165), apropia~ă
de exemplarele tipului 1 (fig. 357, 3). Arc buza mai îngustă, răsfrântă
orizontală şi o dungă în relief pe gât. lnălţimea 0,356-0,419 m; diam.,
0,232-0,25 m. Este un singur exemplar de acest Lip, lipsit de inventar
şi acoperit cu un capac special roşu (Nr. 90).
3. Urne similare cu gâtui înalt şi strâmt cu dungă în relief pe gât,
identice cu tipul 3 al urnelor cenuşii (fig. 357, 1). Inalte de 0,388-0,462
m; diam. 0,22-0,261 m. Avem şapte exemplare din caro două lipsite de
capace (Nr. 66 şi 337), trei acoperite cu capace speciale cenuşii (Nr. 33,
64 şi 252), unul acoperit cu o pa~eră cenuşie (Nr. 115) şi unul acoperit cu o
pateră roşie (Nr. 22). Din cele şapte exemplare, cinci nu conţineau docâ~
oase calcinate. In celelalte două (Nr. 66 şi 115) se aflau obiecte din secolele
III-IV o. n., printre care sunt de notat nişte cercei de filigran de argint,
perle de sticlă plate şi o fibulă târzie de tipul 5.
4. Urnă bi~ronconică prezentând o muchie ascuţită pe mijlocul. pânte-
celui 86 (fig. 358). In rest, reprezintă o medie între tipurile 1-3, cu gâtui
as Un exemplar cenuşiu de acest tip, decorat pe gât cu pll.tru serii de linii ondu-
late lucioase şi acoperit cu un capac de tipul nostru cenuşiu 1 b, a fosL găsit în necropola
dela Vârtişcoiu. Se află acum la Muzeul de Antichităţi din Iaşi (Nr. inv. 357-358).
www.cimec.ro
mai mult scund şi larg. Avem două exemplare, Nr. 100 şi 122, înalte de
0,354-0,399 m şi de 0,26 m diam. (fig. 171; 189; 358). Exemplarul Nr.
100 era acoperit cu o pateră roşie. Din capacul celuilalt nu s'a descoperit
nicio urmă. Urna Nr. 100 conţinea un mic opaiţ poros primitiv, iar Nr.
122, un inventar ceva mai bogat, cu obiecte din secolele III-IV e. n.
5. Amforă identică aeelora cenuşii de tipul 5. Avem probabil un exem-
plar roşu, mutilat, de 0,27 m diam., găsit în mormântul distrus Nr. 151,
fără capac, neconţinând decât oase arse.
6. Castroane bitronconice largi şi scunde, cu gura strâmtă simplă,
cu buza uşor îngroşată (fig. 359). Am găsit şapte exemplare de acest tip,
1
.....1
~
""'1
1
1
Fi~. 3!i8. - Urnă roşie de Fig. 359. -Urnă

tehnică superioară, din se- roşie de tehnică supe-
colele 11 I - IV e. n., cu rioară, din secolele
capacul său făcut dintr'o pa- III-IV e. n. Tipul6.
teră. Tipul 4. Din mormân- Mormântul Nr. 145.
tul Nr. 100. Decor lucios.
reprezentând patru variante şi anume: a) urna Nr. 232, cu bandă groasă

în relief pe ecuator, prevăzută cu două proeminente cilindrice găurite vertical
îndeplinind funcţiunea de toarte (fig. 254-255); b) urnele Nr. 145, 249
şi 284, cu câte trei toarte scmicirculare pe umăr, prevăzute cu câte o protu-
beranţă simplă deasupra pentru sprijinul degetului 87 (fig. 202; 264-265;
87 Acest clement se regăseşte la vasele de alt.e forme ale ceramicei funerare sar-
male: cf. P. Ricov, ,,Soviel-;caia Arheologhiia", l, 1936, p. 147, fig. 16 (exemplar ~ăsit
într'un arelaşi mormânt cu o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt). O a palra urnă, la
Poieneşli, din această variantă, :t fost găsilă în săpălurile C. Cihodaru 1936: cf. "Arta
şi Arbeol.", 13-14 1937-Hl38, p. 52 şi fig. 46. Vasul, păstrat în Muzeul de Antichi-
tăţi din Iaşi (inv. Nr. 9!17-968) este acoperit cu un capac de acelaşi tip cu cele care
acoperă exemplarele g-ăsit,e în 1949. Măsoară 0,19 m înălţime şi 0,31 m diam., iar capa-
cul, 0,14 m înăl\ime şi 0,27 m diam. Ambele au fost sparte şi reconstiluile. Una din
cele t.rei toarte ale urnei lipseşte.
www.cimec.ro
SĂPĂ 'IURILE DELA POIENE~'Il 455
296-297; 359); c) urna Nr. 348, cu trei toarte similare, având deasupra
lor, în locul protuberanţelor, câte o cupolă organică situată la nivelul
gurii vasului (fig. 348-349); d) Nr. 211 şi .L95 cu două toarte dispuse simetric,
tot pe umărul vasului, modelate rudimentar în formă de carnivore care
stau la pândă (fig. 240-241; 305). Toate cele şapte urne sunt acoperite
cu capace speciale, roşii, mari, conice, adaptate la forma şi dimensiunile
vaselor respective.
Urna Nr. 232, constituind varianta a măsoară 0,218 m înălţime şi
0,433 m diam., reprezentând cel mai voluminos recipient funerar pe care
l-am găsit la Poieneşti. Celelalte şase exemplare, din variantele b-d, măsoară
între 0,168 şi 0,215 m înălţime şi între 0,24 şi 0,332 m diam. Exemplarul
Nr. 295, aparţinând probabil variantei d, a fost găsit în cioburi incomplete,
într'un mormânt foarte distrus.
Cele şapte urne, i'n ciuda aspectului lor elegant, prezentau un conţinut
foarte sărac. Urna Nr. 284 nu avea niciun obiect înafară de oase calcinate,
iar în celelalte nu s'au găsit decât foarte puţine obiecte: un pahar de sticlă,
perle de eoral, perle de sticlă, toate databile în secolele III_:_IV e. n.
Urna Nr. 211, cu toarte zoomorfe, şi urna Nr. 348, cu toarte ornate
cu cupule, amintesc, prin aceste particularităţi, reci piente din lumea sar-
matică. Despre vasele prevăzute cu mici recipiente organice· a mai fost
vorba mai sus, la categoria urnelor negre primitive din epoca La Tene, în
legătură cu urna Nr. 339, ornată cu patru cornete în jurul gurii. In cazul
urnei Nr. 348, din vremea romană târzie, ne aflăm, de sigur, în faţa unei
tradiţii, a cărei evoluţie, veLhe încă din prima epocă a fierului, este de
căutat în aria stepelor dintre Carpaţi şi Caucazss.
Cât despre toartele zoomorfe, atât aspectul şi tipul lor, cât şi poziţia
lor verticală, aproape de gura vasului, amintesc recipiente din aceeaşi
arie 89 •
Din cele două urne cu toarle zoomorfc din varianta d, cea cu Nr. 295,
provenind dintr'un mormânt distrus, este foarte mutilată. Din toartele
zoomorfe nu au rămas decât simple indicii, sigure, dar cu totul incomplete.
O urnă similară a fost găsită la Poiencşti şi în săpăturile lui C. Cihodaru
81
Cf. supra, la tipologia urnelor din La Tene, lipul 8.
89 Al. Odobescu, Cununa mare din Lhesaurul de la Novo-Cerkasl<. Bucureşti, 1879,
("Analele Soc. Academice", t. X 1, secţ. a 11-a. 1878), tab. V; N. Kondakof, J. Tolstoi
şi S. Rei'lach, Antiquiles de la R ussie meridionale. Paris, 1891, p. 4fl<l şi fig. 452;
T. N. Cn i povici, Necotorîe voprosî d al.irovchi-sredneaziatscoi cheramichii do m usul-
manscovo period, "Cratchie Soobşceniia", XXVIII, 1949, p. 72-76, fig. 14, 1-3; C.
M. Scalon, Izobrajeniejivotnih na cheramiche sarmatscovo perioda".Trudî-Travaux du
departament de 1' bisloire de la c:ulture primitive, musee de 1' E1milage, 1,1941, p.173-
218, fig. 2-4, 7, 10, 15, 1() pl. 1--XVJ (diverse Loartc zoomorfe din secolul 1 în. e. n.
până în secolul lll e. n., din regiunile Donului şi Cuhanului, unele cu ochi plastici ca
acelea dela Poicneşti). Un vas cu Loartă zoomorfă de epoca scilică, găsit la Muhipuszta
pc teritoriul R. P. Ungare este citat de V. Pârvan, Gctica. p. 452 şi fig. 258.
www.cimec.ro
din 1936. Capetele patrupedelor figurate pe toarLele acelui vas au fost rete-
zate, probabil de plug9o.
b) Vase secundare
Singurul exemplar de acest fel diu necropola dela Poieneşti constă
dintr'o cană mică, roşie (Nr. 104), cu pântece rotund scund, cu gât înalt,
cu gura simplă largă şi cu toartă între gât şi mijloc (fig. 174-175), de 0,091
m înălţime şi 0,089 m diam. A fost găsită goală, în parcela XVI, lipită
de urna cenuşie Nr. 101. Dat fiind această situaţie, dimensiunile sale mici,
precum şi lipsa de conţinut funerar, urmează să o considerăm ca un vas
secundar 91 pe lângă urna ment.ionată.
c) Capace
1. Capace speciale, mici, conice, simple·, cu buza orizontală de acoperire

şi cu buză verticală pentru fixare (fig. 166), de 0,08 m înălţime şi 0,10-0,18G
m diam. Avem din acest tip două exemplare, care aeopereau urna cenuşie
Nr. 65 şi urna roşie Nr. 90. Mânerul era constituit, sau dintr'un fund simplu,
cilindric, cu marginile uşor ridieate (Nr. 65) sau era prevăzut cu un disc
lat (Nr. 90).
2. Capace speciale mari pentru cele şapte urne largi şi scunde de tipul
6 descris mai sus. Sunt mari, între O, 125 m şi O, 195 m. înălţime şi între 0,22
m şi 0,42 m diam. Forma lor este troncc.nică scundă la,Nr. 211, 295 şi 348,
tronconică înaltă la Nr. 232 şi 249 ~au boltită, la Nr. 145 şi 284. Capaeul
cel mai mare, dela urna Nr. 232, larg şi inalt, este oruat eu două dungi
orizontale în relief şi în loc de mâner este prevăzut cu un fund strâmt
cu marginile uşor înălţate fig. 254-255. Celelalte au câte un mâner
înalt de 0,034- 0,055 m, cu extremitatea lăţită discoidal la Nr. 348, ·ori
prezintfmd o adâneitură ca o cupulă. Din capacul umei Nr. 295 nu au
rămas decât puţine fragmente.
3. Pateră emisfericiî 10\Cundă cu gura strânsă (fig. 261-262), de 0,066
m înălţime şi O, 1 ;)5 m diam. Aşezată peste urna cenuşie Nr. 2<10 cu gura
în sus.
4. Patere simple cu gura strânsă, identice acelora de tipul 2 cenuşiu
(fig. 153; 308-309). Două exemplare, de 0,062-0,09 m înălţime şi O, 155-
90 "Arlaşi Arheol.", 13-14,1937-1938, p. 52 şi fig. 45. Urna, păstrată acum la Mu-
zeul de Antichităţi din la5i (Nr. inv. 9R9), măsoară d,Hl5 m înălţime şi 0,30 m diam.
şi este acoperilă cu un capac de acelaşi tip cu acela care acopere urna similară Nr. 211.
din 1949, de O, O!J5 m înălţim'l fără mâner şi de O, 26 m diam. In afară de mutilarea toar-
t elor zoomorfe, urna prezintă şi al le avarii: astfel, din capac Jipseşle mânerul.
91 Un văscior identic, de 0,083 m înălţime şi 0,085 m diam., de aceea~i eoloare, a
fost găsit în săpăturile C. Cihodaru din 193G: cf. ,,Arta şi Arheol.", 1. c .. p. flO !;'i fig.
"· Se păstrează la Muzeul de Antichilăţi din laşi (inv. Nr. 352).
www.cimec.ro
0,191 m diam. care acopereau urnele cenuşii Nr. 71 şi 320, aşezate. cu

gura în sus.
5. Patere cu buza simplă verticală, identice acelora de tipul 3 cenuşiu
(fig. 111; 349). Două exemplare, de 0,065-0,096 m înălţime şi 0,15-0,195
m diam., aşezate cu gma în sus, care acopereau urnele roşii Nr. 22 şi 349.
6. Patere cu profilul buzei strâns la mijloc şi cu buza îngroşată, similare
capacelor de tipul 5 cenuşiu (fig. 171; 291; 360). Trei exemplare, de 0,052-
0,073 m înălţime şi 0,169-0,184 m diam., găsite deasupra urnelor roşii
Nr. 100 şi 279 şi deasupra urnei cenuşii Nr. 251, aşezate cu gura în sus,
cu excepţia exemplarului dela urna Nr. 279, ,.--- "'r=====:----"7
care se afla cu gura în jos. 1\l
7. Pateră emisferică, cu buza scurtă, în- ~

groşată (fig. 274). Avem un singur exemplar, -*- - -
de 0,088 m înălţime şi 0,185 m diam., care se Fig. 360.- Paterăroşiedetch
nică superioară, de tipul 5,
afla cu gura în jos deasupra urnei cenuşii servind de capac urnei roşii din
Nr. 254. mormântul Nr. 251. Secolele III
-IV e. n.
8. Străchini-fructiere,
eu buza lată, ră-
sfrântă orizontal şi cu picior strf1mt (fig. 131; 136; 249), identice ace-
lora de tipul 7 cenuşiu (fig. 131; 136). Avem trei exemplare, de 0,145-
0,189 m înălţime şi 0,218-0,237 m diam., care se aflau aşezate cu gura
în jos, deasupra urnelor cenuşii Nr. 49, 55 şi 230.
IV. SCHELETELE UMANE
In săpătul"ilenoastre dela Poieneşti am descoperit în total 24 de schelete

omeneşti, dintre care 23 în morminte de inhumaţie, iar unul, calcinat, dar
in situ, în cuptorul de cremaţie din parcela III.
Din cele 23 de schelete de inhumaţie numai 6 aparţin unor adulţi,
celelalte 1.7 fiind ale unor copii de vârste diferite. Printre acestea 17, 3 au
fost incluse mai mult ipotetic, osemintele care au rămas din ele fiind atât
de puţine şi atât de prost păstrate, încât cu greu ne-am putut decide a le
atribui unei anumite categorii după vârstă.
1. Schelete de adulţi
La cele şase schelete de adul~i inhumate avem de adăugat pe acela

incinerat din mormântul cuptor din parcela III, de asemenea aparţinând
unui adult. Din aceste şapte schelete, patru sunt complet conservate (Nr.
56 şi 342 şi cele două, de inhumaţie şi de cremaţie, din parcela III). Trei
sunt în cea mai mare parte distruse (Nr. 79, 113 şi 231).
Cele patru schelete complete prezintă lungimi apropiate între ele:
1,68 m la Nr. 342, şi 170 m, la celelalte trej. Toate se aflau în poziţie întinsă,
www.cimec.ro
cu faţa în sus, mâinile pe lângă şolduri. Orientarea variază dela un schelet

la altul (fig. 361): capul la SV (inhumatul din parcela III), la SE (incineratul
din mormântul-cuptor din aceeaşi parcelă), la NNE (Nr. 56), la NV (Nr.
342). La scheletele incomplete s'a putut observa o orientare cu capul la
NNV, la Nr. 113 şi poate la V, la Nr. 79. Scheletul Nr. 231 a fost atât de
distrus încât orientarea sa nu poate fi dedusă nici chiar conjectural. Nivelele
ad. = adult
c. ·copil
s
Fig. 361. - Diagramă ariîlând orientarea scheletelor descoperite.
mormintelor celor şase schelete inhumate variază între 0,57 m şi 0,85 m

Scheletul din cuptorul de incineraţie din parcela III se afla la nivelul d(
1,50 m. Cu excepţia acestui schelet calcinat, care avea asupra sa arme data·
bile în La Tene, celelalte şase, inhumate, erau total lipsite de orice inventar
Cioburile găsite în pământul de umplutură din preajma unuia din ele (Nr
342), referindu-se la epoca romană târzie, indică pentru aceste schelete (
dată târzie, la sfârşitul necropolei, în secolul IV e. n. Aspectul vetust a
osemintelor ne împiedecă de a le atribui fără nicio dovadă vreunei epoc
mai recente. Pe de altă parte, vârful de cuţit de fier şi ciobul negru pri
mitiv din La Tene Il, găsite lângă scheletul Nr. 113, nu sunt de natură să n1
www.cimec.ro
oblige la o datare înainte de epoca romană, acele fragmente provenind

dintr'o urnă de incineraţie distrusă, neavând cu scheletul respectiv nicio
altă legătură decât situaţia de vecinătate şi faptul că ambele morminte au
suferit avarii datorite unui aceluiaşi factor din vremuri mai noi.
2. Schelete de copii
Niciun schelet din această categorie nu s'a păstrat în întregime. Totuşi,
putem distinge şapte din ele, cu oseminte păstrate in situ, pe aproape toată
lungimea lor, între 0,70 m şi 1,10 m (Nr. 97, 130, 154, 278, 292, 332 şi
346). Cum şi la acestea lipsesc în parte sau total extremităţile membrelor
inferioare, trebue să le considerăm ca având o lungime ceva mai mare. Ca
şi scheletele de adulţi, erau inhumate în poziţia întinsă, cu faţa în sus,
cu braţele pe lângă corp. Unul singur (Nr. 292) avea toracele şi capul întoarse
pe stânga, probabil ca efect al presiunii transmise dela suprafaţa solului.
Şi la aceste schelete de copii, orientarea era variată (fig. 361): unul avea
capul la NV (Nr. 241), la NNV (Nr. 97 şi 114), patru la VNV (Nr. 178, 278,
332, 346), două la NNE (Nr. 154 şi 292), unul la VSV (Nr. 130) şi unul poate
la V (Nr. 290). Celorlalte şase (Nr. 109, 129, 235,_ 289, 291 şi 347), fiind
prea distruse, nu li s'a putut stabili orientarea nici măcar ipotetic. Nivelul
mormintelor în care se aflau scheletele de copii variază între 0,55 m şi 1,33 m.
Spre deosebire de scheletele de adulţi, cele mai multe dintre scheletele
de copii aveau asupra lor obiecte de inventar şi anume de podoabă: numai
şase erau complet lipsite de orice inventar (Nr. 114, 241, 278, 289, 290 şi
291), iar din acestea, numai unul făcea parte din scheletele mai bine păstrate
(Nr. 278). Obiectele gă"site asupra scheletelor constau din mărgele variate
de sticlă (la toate scheletele citate, afară de Nr. 235), de piatră (Nr. 129
şi 130), de cornalină (Nr. 316), de bronz (Nr. 347) ori de os (Nr. 97), dintr'o
fibulă de fier (Nr. 31•6), un pandantiv de fier în formă de coşuleţ (Nr. 130
şi 347}, un torques de bronz cu mărgele (Nr. 347), din amulete făcute din
dinţi de animale (Nr. 97 şi 235), din bucăţi de fard (Nr. 130). Toate aceste
obiecte, în măsura în care comportă o dată determinahilă, se referă la seco-
lele III-IV e. n.
De altfel şi cioburile, de epocă romană, găsite în umplutura unuia
dintre mormintele cu schelete de copii (Nr. 346), ne arată, ca şi la unul din
scheletele de adulţi menţ,ionat aci, că acel mormânt datează -dintr'o vreine
târzie. Niciunul din obiectele găsite lângă schelete nu ne angajează la o
datare în epocile anterioare şi nici într'o epocă mai nouă decât secolul IV
~.n. Ca atare, ne socotim îndreptăţiţi a extinde datarea în acest secol dela
3fârşitul epocii romane, şi dela începutul migraţiilor şi la scheletele de copii
fără inventar, aşa cum am făcut-o pe bază de deducţii şi de indicii strati-
~rafice sumare, şi pentru scheletele de adulţi. In consecinţă, toate mormintele
www.cimec.ro
de inhumaţie descoperite de noi în necropola dela Poieneşti, se situează

cronologic în faza ultimă a acelei necropole. Singurul schelet sigur mai
vechi, mai vechi chiar, decât faza urnelor negre primitive La Tene 11-IIJ,
rămâne acela de cremaţie din mormântul cuptor din parcela III, aparţinând
începutului epocii La Tene ·
V. RESTURI FUNERARE RISIPITE
1. MORMINTE DISTRUSE
Din cele şapte morminte de incineraţie constatate în săpăturile noastre

fără urne, acestea fiind complet distruse şi dispărute, au rămas resturi din
conţinutul urnelor. In trei cazuri, acest conţinut constă numai din fragmente
de oase calcinate (Nr, 46, 131 şi 326). In cel.elalte patru, au rămas şi obiecte
de inventar, din care nu prezintă elemente databile decât două: fragmentul
de spadă de fier din mormântul Nr. 307, din LaTime, şi o perlă de sticlă roşie
plată din mormântul Nr. 142, databilă în vremea romană târzie. In mor-
mântui Nr. 140 nu s'a găsit decât o perlă simplă de os, pe care numai con-
jectural am menţionat-o printre obiectele necropolei din secolele III-IV,
e.n., iar în mormântul Nr. 181, am constatat numai un fragment de fibulă
de fier datând poate din La Tene.
2. OBIECTE FUNERARE RISIPITE INAFARĂ DE MORMINT/!;
Inafarăde cele 138 de morminte constatate in• situ, după criteriul pre-
zenţei resturilor de oseminte umane, mai sunt de menţionat în această partP
a expunerii noastre, diverse obiecte de caracter sigur funerar, pe care le-am
găsit răsleţite în stratul arheologic al staţi.unii şi care provin din morminte
distruse şi împrăştiate, de cele mai multe ori din cauza lucrărilor agricole.
Natural, aproape toate obiectele de acest fel repetă tipurile găsite în mor-
mintele intacte. De altfel, nici nu am fi putut să le atribuim cu siguranţă
un rost funerar decât pe baza comparaţiei cu inventarul acestor morminte.
a) Fibule
1. Fragment de fi bulă de fier, lung de 0,083 m, reprezentând piciorul
şi o jumătate de arc, elemente suficiente pentru a indica tipul La Tene II,
cu apendicele întors pe deasupra arcului şi prelungit mult, paralel cu acesta
(fig. 362, 1). Rugina sa are un aspect caracteristic de scorificaţie ca urmare
a: trecerii prin focul rugului. Este vorba, evident, de un element rătăcit
din conţinutul UTJ.ei urne distruse. Găsit răsleţ, în ţărâna aruncată într'una
din parcelele săpate.
www.cimec.ro
2. Filmlă întreagă de bronz, lungă de 0,035 m, cu placă de oprire înaltă

de tipul 5 descris mai sus ("Tipologia obiectelor din morminte" 4, b), din
vremea romană târzie. De resortul său, atârnă un fragment de lanţ lung
de 0,085 m (fig. 362, 2), constând din trei baghete formate din câte un fir
de bronz îndoit şi împletit, lăsând la fiecare capăt câte un ochiu. Găsită în
parcela XXIX.
3. Şapte fibule de bronz, lungi de 0,05-0,07 m, de tipul 6 târziu de-
scris mai sus, cu "piciorul întors pe dedesubt. Cea mai întreagă dintre ele,
------ '
_.:.~ ____ _
Fig.362.- Fibule provenite din morminte distruse:
1. Tip La Tlme Il, de fier (fragment);
2-6. Secolele III-IV e. n., de bronz.
găsită în parcela XIV, prezintă un mare gol între arc şi placa de, oprire;
deasupra piciorului, arcul se lăţeşte ca o placă triunghiulară crestată pe mar-
gini (fig. 362, 3). In centrul resort ului său se află un ax de fier. Un alt exemplar
constatat în parcela XXI, prezentând de asemenea o placă triunghiulară
· deasupra piciorului, a suferit deformări încă din antichitate (fig. 364, 1).
Un al treilea exemplar, cu placă similară, dar fără gol între arc şi placa de
oprire şi lipsit de ac, a fost descoperit în parcela XVIII (fig. 364, 3). Cele-
lalte patru fibule, de asemenea cu acul rupt şi fără gol între arc şi placa de
www.cimec.ro
oprire, prezintă un arc de o lăţime omogenă. Una din ele, provenind din
parcela XI, are pe mijlocul arcului o parte dreptunghiulară plaLă (fig. :1G2,
5). Piciorul alteia, din parcela XXV, a suferit o presiune (fig. 363, 1). O
Fig. 363.- Fibule de bronz din secolele III-IV e. n.,

proveniLe din morminLe dislruse.
a treia, găsită în parcela XVIII, prezintă un arc foarte înălţat (fig. 363, 2).
In sfârşit, a patra, întâlniLă în parcela XXII, cu arcul şi resortul foarte
stricate, prezintă urme de tre-
r .
~
cere prin foc (fig. 362, 4).
4. Fibulă de bronz de 0,045
V 1
m lungime, cu acul şi piciorul
rupte. Ar putea să facă parte din
ti pul 7, cu picior 1ung; cele trei
linii Lransversale în relief orga-
nic pe care le prezintă la întâlni-
~] rea dinLre arc şi picior (fig. 362,
p 1 :
1-- 0 ·05 - - - ..... 6) par a reprezenta o amintire
ornamentală a spiralei dela extre-
mitate a piciorului întors pe dede-
subt al tipului 6, ceea ce ar
Fig. 364. - ObierLo proveniLe din llJLrwinLe constitui o dovadă de prioritatea
disLruse din secolele 111- IV e. n. 1., 3. Fibu le de acestui tip faţă de tipul 7.
bronz; 2. FragmenL de perEi de sLicl ă in coloră;
4. Perlă de sLiclă neagră cu decor alb-t:enuşiu. 5. Ac de fibulă de bronz, de
0,052 m lungime, prezentând şi
două spire din resort (fig. 363, 4). Tipul fibulei nu poate fi determinat.
Probabil este vorba de secolele III-IV e.n. Locul de descoperire, pe aria
săpăturilor noastre, neprecis.
6. Ac de fibulă de bronz lung de 0,03 m, cu întregul resort, lung de
www.cimec.ro
0,04 m, în formă de arbaletă (fig. 363, 3). Arcul şi piciorul lipsesc-complet,

aşa că tipul fibulei nu poate fi precizat. Elementele păstrate indică secolele
III-IV e.n. Găsit în parcela XXV.
b) Perle de sticlă
t. O jumătate de perlă de sticlă albă transparentă, fără irizaţii, turtită,

rotundă, cu faţetă pe ecuator (fig. 36!J, 2), de 0,02 m diam. şi 0,01 m înălţime.
Fără loc precis.
1 2
5 6
7 8 9 10
Fig. 3n5. -Perle de sLiclă din secolele TTI-IV e. n., pro-
venite din morminte disLru:;e: 1-2. Albe cu dungi indigo;
3-6, 8-10. Roşii ma Le; 7. AmeLisL cu il'izaţii indigo.
2. Perlă de sticlă cilindroidă, de 0,032 m lungime şi 0,012 m diam.,

din pastă neagră cu desene de scmi-ce1curi paralele albe-cenuşii ll 2 (fig.
364, 4). Găsită în parcela XXVII.
3. Două perle de sticlă cilindroide de 0,019-0,026 m lungime şi 0,006
m diam., din pastă albă cu dungi orizontale albastre-indigo (fig. 365, 1-2).
Găsite răsleţ.
4. Perlă plată de coloarea ametistului, cu irizări albastre-indigo, la fel
cu acelea din urnele de epocă târzie (fig. 365, 7).
5. Numeroase perle plate şi cilindrice din pastă de sticlă roşie mată,
la fel cu acelea din urne, găsite izolat în diferite puncte ale suprafeţei
es Perle identic~ se cunosc de pc te;ritoriul P.R.S.S.: Ebert, Reallex. d. Vorg ..

s. v. Siidru~slrllld. pl. ::n. B, 7 (":;kytho!'llJ'malisr!Je Pcriode", în reginllea \ ' oronej);
P. Hîcov, "Sovict.scflia Arheologhiia", 1, 1!l36, p. 147, fig. 17; p. 151, fig. 19 (curgane
din sucolul Il I e. n. din sLepa chirghiză).
www.cimec.ro
explorate (fig. 365, 3-6 şi 8-10). Unele sunt topite, ceea ce dovedeşte
că provin din urne de incineraţie.
c) Urne şi capace
Cioburile provenind dela urne distruse, de toate categoriile şi din toate

fazele necropolei, sunt foarte numeroase. _Pomenim aci pe acelea care au
fost suficiente pentru a ne permite reconstituiri mai concludente şi care,
fiind găsite la un loc, au putut fi luate la un moment dat chiar drept resturi
de morminte insitu. Numai lipsa osemintelor şi a obiectelor de inventar
funerar ne-a determinat, conform prin-
cipiului stabilit, să le socotim doar
ca resturi răsleţite din asemenea mor-
minte. Dintre cioburile izolate men-
ţionăm ·numai câte va care prezintă
caractere tipologice deosebite.
1. Cioburi de urnă neagră-cenuşie
de tehnică primitivă, din La Tene, de
tipul c.omun 1 descris mai sus (Partea D
"Tipologia obiectelor din mormintele
La Tene") şi un ciob de pateră cenuşie,
Fig. 366. - Ceramică provenind din de tehnică superioară, constatate în
morminte distruse: 1. Fragment de
urnă neagră primitivă, din La Hme, de amestec în punctul Nr. 82 din parcela
ti pul 3; 2. Fragment de toartă zoomor- XV. Nicio urmă de oseminte umane.
fă de urnă roşie de tehnică superioară,
din secolele III-IV e. n.; 3. Fragment Amestecul este, de sigur, fortuit.
de toartă roşie de tehnică superioară, 2. Fragment din buza unei ume
din secolele III-IV e. n.; 4. Frag-
ment de urnă neagră primitivă, din negre de factură primitivă La Time,
La Teme; 5. Vas cenuşiu de tehnică .de tipul 3, cu gura răsfrântă şi faţetată
superioară, din secolele
III-IV e. n. (fig. 367). (fig. 366, 1). Pe gât prezintă un prag
orizontal.
3. Fragment din buza unei urne negre de tehnică inferioară LaTime, cu
ingrediente în pastă, prezentând un ornament constând dintr'o linie ori-
zontală în relief, întreruptă printr'o depresiune în formă de V (fig. 366, 4).
4. Cioburi dela gura unui vas mare, cenuşiu, de tehnică superioară,
cu pântece şi gât larg, cu buza lată răsfrântă orizontal, cu dungă în relief
sub buză, decorat frumos cu linii late verticale şi linii subţiri încrucişate,
lucioase, trase cu un beţigaş pe pasta încă nearsă a vasului (fig. 368). S'a
păstrat şi un ciob din partea inferioară a recipientului. Restul lipseşte.
Găsite la Nr. 180 din parcela XIX.
5. Cioburile complete ale unui vas cenuşiu cu nuanţă roşiatică, de
tehnică superioară, cu gât strâmt, ca un urcior, cu toarta legată de buză
www.cimec.ro
şi de umăr, cu incizii orizontale pe umăr, cu jum ătatea inferioară modelată

în faţe te verticale cu capete rotunde (fig. 366, 5; 367). Inălţim ea vasului
res taurat este de 0,27 m; diam. pântecelui O, 175 m, al gurii O, 10 m. Toarta
este ruptă. D eş i este un tip nou, neîntâlnit în mormintele studiate, înclinăm
a crede că şi acest vas face parte, poate ca element secundar, tot dintr'un
inventar funerar risipit. Faţetele sunt un
indiciu de epocă romană târzie. Găsit Ia
Nr. 10 din parcela VIII.
6. Fragment de toartă zoomorfă, lung
de 0,062 m, provenind dela o urnă roşie
de tehnică superioară , vopsită cu roşu (fig.
366, 2). Pi cioarele şi capul sun t rupte.
7. Fragment de toartă de aceeaşi teh -
nică, faţetată, do tip "Boscoreale" (cu o
Fig. 367. -Vas cenuşiu de Fig. 3o8. - Fragme11t de vas~mare cenuş iu

tehnică s upe rioară, din seco- de tehnică su J.H.. duară , decora t cu linii
lele 111-IV e. n. lucioase. Secolele ITI-IV e. n.
placă orizontală <leasupra) 93 • provenind probabil dela o cană de dimen-

siunii modeste (fig. 366, 3). Este de presupus tot un caracter funerar : a servit
poate ca vas secundar.
VT. OBSERVAŢII ASUPRA NECROPOLELOR
Analiza inventarului funerar dela Poieneşti dovedeşte în mod clar

deosebirea netă din punct de vedere cronologic dintre mormintele de inci-
neraţie cu urne negre primiti ve ş i celelalte morminte . Contrariu primei
impresii, pe care am exprimat-o în raportul sumar publicat în "Studii şi
Cercetări de Istorie Veche", 1950, T, p. 42 şi urm . (raport redactat urgent
în Octombrie 1949, imediat după încheierea campan iei de săpături din acel
ta Tip de origine mai veche: cf. "Dacia" . TIT ---IV. 1927-1932 . p . 313, fig. 91,
8----9, 18; 92, 11.

www.cimec.ro
461i MATERIALE ARHEOLOGIC~!:
an), pe Măgura dela Dealul Teilor nu avem o singură uccropolă, referitoare

la o singură epocă, ci două cimitire pe acelaşi spaţiu, datând din vremuri
diferite, depărtate între ele cu cea cinci secole şi alternând între timp şi
cu o aşezare. Iar dacă scoatem din seria necropolei La TE'me cu urne din secolele
II--I în. o.n. mormântul-cuptor din parcela ITI, element izolat al unei epoci
mai vachi, cea sJcolele IV--III în. e.n., la care ar fi de adăugat, eventual,
resturile de incineraţie din mormântul distrus Nr. 307 din parcela XXVIII,
putem considera ca reprezentate printre descoperirile noastre funerare nu
mai puţin de trei faze cronologice.
Impresia falsă de unitate pe care o produce la prima vedere complexul
de morminte dela Poieneşti, înainte de a fi procedat la o analiză atentă şi
meticuloasă a faptelor constatate, se datoreşte cu deosebire faptului că mor-
mintele din diferitele faze ale necropolei se găsesc amestecate pc întreaga
suprafaţă explorată. Ariile celor două cimitire principale succesive, din
LaTimeşidin secolele 111-IVe.n., se acoperă aproape complet. Mai mult,
chiar orientarea mormintelor din cele două epoci este aceeaşi, pe linii para-
lele în direcţia SV-NE, lăsând întm ele alei ce par a fi fost trase într'un
cimitir organizat dintr'odată. De fapt, această odentarc, oblică pe direcţia
punctelor cardinale, coincide în linii generale şi cu orientarea ogoarelor
actuale de pe acel teren. Este prin urmare vorba de o adaptare spontană,
în orice vreme, la forma lunguiaţă a Măgurii, eare, dosprinzândn-se din Dealul
Teilor spre valea Racovei, prezintă direcţia SV-NE.
Din cele 138 de morminte caro au fost descoperite cu prilejul săpăturilor
noastre, 57 aparţin necropolei din La Tene, 78 necropolei dela începutul
migraţiilor (secolele III-IV e.n.), iar 3, conţinând oase calcinate fără alte
resturi (Nr. 46, 131, 326), sunt atât de distruse, încât pentru datarea lor,
chiar pur conjecturală, nu avem nici cel mai slab indiciu.
Cele 57 de morminte ale necropoloi din epoca La Tene sunt exclusiv de
incineraţie. Printre ele, unul singur, mormântul-cuptor din parcela III,
cu cremaţie pe loc, prezintă un cat·acter aparte, atât în ce priveşte forma de
rit funerar căreia îi corespunde, cât şi din punct de vedere cronologic, datând
dintr'o epocă mai veche, dela începutul celei de a doua epoci a Fierului.
Toate celelalte 56 morminte sunt cu urne, datează dintr'o fază mai nouă,
La Tene II-III, şi aparţin unui aceluiaşi facies cullural. Din aceste 56
morminte, 2 (N r. 181 şi 307), fiind foarte distruse şi cu urnele complet
dispărute, au fost datate în LaTime, pe bază de indicii secundare, dar cu
grade de probabilitate destul de mari.
Cele 78 de morminte din secolele III-IV o.n. se referă toale la o singură
fază a necropolei dela Poieneşti. Acestei faze îi aparţin în mod sigur 62
dintre ele, celelalte 16 (printre care urnele Nt·. 140, 142 şi 188, plus 13 sche-
www.cimec.ro
Iete) fiindu-i atribuite pe cale deductivă. Din punctul de vedere al ritului

funerar, aceste morminte se împart în două categorii: 55 sunt de incineraţie,
exclusiv cu urne, şi 23, de inhumaţie. Astfel, toate mormintele de inhumaţie
dela Poieneşti fac parte din necropola dela începutul migraţiilor. Precum
am arătat în capitolul precedent, nicio diferenţă cronologică nu poate fi
stabilită între schelete şi urnele din acea vreme. Obiectele care s'au găsit
asupra a 10 din aceste schelete reprezintă tipuri databile exclusiv la sfârşitul
epocii romane, celelalte 13 schelete fiind complet lipsite de inventar sau
având asupra lor elemente fără valoare cronologică. Niciun obiect constatat
asupra scheletelor nu are vreo legătură cu necropola din epoca La Tene.
Este constatarea care ne-a determinat să datăm în secolele III-IV e.n.,
cu titlu de probabilitate, şi cele 13 morminte de inhumaţie fără inventar
databil.
Mormintele de inhumaţie s'au constatat pe o arie restrânsă la parcelele
din N ale suprafeţei explorate. In spre S nu s'a descoperit decât un singur
schelet, Nr. 56, în parcela XV. Nivelele lor diferă dela 0,55 m la 1,33 m, dar
cele mai multe dintre schelete. fie de copii, fie de adulţi, se găsesc la adâncimea
de O, 70-0,85 m.
Scheletele prezintă orientări diverse, însă, în marea lor majoritate,
au capul în sensurile jumătăţii de NV a busolei (fig. 361). Din 16 schelete,
suficient de conservate pentru a li se stabi1i poziţia, 12 erau situate cu capul
la NV, NNV, VNV şi NNE, două în mod vag spre V şi numai două spre
jumătatea de S a busolei (SV şi VSV). Nu avem posibilitatea, deocamdată,
să tragem vreo concluzie din aceste constatări, dar este de observat că,
şi în alte necropole din secolul IV e.n., există o predilecţie pentru orientarea
scheletelor spre emisfera nordică 94 , impusă, de sigur, de un ritual în
legătură cu credinţele religioase din acea vreme, din lumea barbară. După
cum am mai arătat, din cele 23 de schelete de inhumaţie, 6 aparţineau
unor adulţi, iar celelalte 17 erau de copii. Niciunul din cei 6 adulţi nu avea
asupra sa obiecte de inventar. Singurele schelete -- în număr de 11 - asupra
cărora s'au găsit asemenea obiecte, toate având caracterul de podoabe, sunt
de copii. Pentru explicarea acestui fapt menţinem consideraţiile pe care
le-am schiţat în raportul sumar din 1949 95 • Adulţii inhumaţi, lipsiţi de
orice obiect care să-i însoţească în mormânt, erau săraci, aparţinând unei
clase năpăstuite, probabil de sclavi. Din cauza sărăciei şi a condiţiei lor
umile, nu Ii se puteau face onorurile unei incineraţii, ca pentru toată lumea.
lncineraţia, practicată în aer liber, pe rug, într'un loc anumit, în prezenţa
11 Este cazul, de exemplu, cu necropolele de inhumaţie dela Izvoare-Neamţ (.,Stu-

dii", Hl49. I, p. 129) şi dela Sântaua de Mureş ("Dolgozatok", III, Hl12, p. 254, fig. 3).
" C. Cihodaru, l. c., p. ~2 şi fig. 3.
www.cimec.ro
unui număr mare de membri ai familiei şi ai tribului, constituia un rit

spectaculos, care implica cheltuieli şi o oarecare preţuire socială. Numai
familiile celor liberi şi cu oarecare dare de mână o puteau asigura pentru
defuncţii lor. Pentru cei desmoşteniţi de soartă simpla inhumaţie era mult
mai comodă. In ce priveşte pe copii, excluderea lor dela incineraţie se
explică prin însăşi vârsta lor, care, indiferent de clasă, îi punea în chip
firesc într'o situaţie de inferioritate socială. Incinerarea lor, chiar în familii-
le libere, dacă nu va fi fost interzisă formal de obiceiuri, nu putea prezenta
caracterul de obligaţie care se impunea pentru cei maturi. Cel puţin pentru
familiile libere cu o situaţie materială mai modestă, cheltuiala unei incinerări
putea fi evitată când era vorba de nevârstnici.
La data redactării acestei lucrări, osemintele scheletelor dela Poieneşti

nu au fost încă supuse unui examen antropologie, aşa că ar fi prematur să
ne pronunţăm numai pe bază de impresii sau de măsurători improvizate
asupra sexului lor ori asupra indicelui lor cranian. O mare parte dintre ele
sunt de altfel atât de prost conservate încât chiar rezultatele unei analize
competente nu vor putea fi complete.
Cele 112 morminte de incineraţie databile, dela Poieneşti, împărţite

în mod oarecum egal între necropolele celor două epoci principale ale necro-
polei (57 în La Hne şi 55 în secolele III-IV e.n.), prezintă unele caractere
elementare comune. Astfel, cu excepţia mormântului-cuptor din parcela
III, dela începutul epocii La Tene,toate conţin urne. Nicăieri nu s'a observat
depunerea resturilor calcinate direct pe pământ, fără intermediul unui
recipient.
In locurile unde s'au găsit asemenea resturi fără nicio urnă, este vorba
întotdeauna de morminte cu urme evidente de profanare ori de distrugere
ulterioară înmormântării. Urnele erau acoperite cu capace speciale, cu
recipiente diverse (<:trăchini, patere, opaite) ori cu simple cioburi, atât
în La Tene (42 de urne) cât şi în epoca romană târzie (46 de urne). Puţinele
cazuri, ii în La Tene şi 6 în secolele IJI-IV e.n., unde lipseşte orice mijloc
de ocrotire a conţinutului urnelor, se explică tot prin distrugeri ulterioare,
datorite mai ales lucrărilor agricole recente. Capacele, situate mai aproape
de nivelul solului, au fost mai frecvent atinse de plug. Aşa se explică şi
proporţia lor mai redusă decât a urnelor- 89 faţă de 106 - precum şi
starea lor de conservare mult mai proastă decât a acestora. Majoritatea
capacelor şi a recipientelor care îndeplineau această funcţiune au fost găsite
fărâmate şi chiar sdrobite până la pulverizare, mai ales acelea din categoria
mai friabilă a străchinilor-capace negre din La Tene. Multe dintre ele nu au
www.cimec.ro
putut fi reconstituite, fie din cauza fărâmiţării prea mărunte, fie pentrucă
o bună parte din fragmentele lor nu s'au mai găsit. In schimb, urnele au
fost restaurate în majoritate. Multe dintre ele, mai cu seamă din categoriile
cenuşii şi roşii de tehnică superioară din secolele III-IV e.n., erau chiar
intacte în momentul descoperirii, factura lor solidă asigurându-le o rezis-
tenţă eficace la presiuni.
Nivelele mormintelor de incineraţie, măsurate la fundurile urnelor,
sunt cuprinse între 0,49 şi 1,44 m. Cele mai multe (66%) au fost descoperite
la nivelul de O, 70-0,90 m. Această adâncime medie se referă la urne de toate
categoriile în proporţii aproape egale (66% pentru cele negre, 77% pentru
cele cenuşii, 58% pentru cele roşii). Totuşi, este de remarcat că urne le negre
de tehnică primitivă apar în general ceva mai sus decât cele cenuşii şi roşii
de tehnică superioară. Astfel, din cele fii urne negre care ies din limitele
nivelului mediu de 0,70-0,80 m,· numai una se află sub acest nivel, la
1,10 m (N1·. 34't), celelalte 13 fiind situate deasupra, între nivelele de 0,4.9-
0,65 m, pc când la cele 22 de urne cenuşii şi roşii de tehnică superioară care
depăşesc limitele nivelului mediu, proportia este inversă: cele mai multe,
în număr de 18, se găsesc sub acest nivel, la adâncimea de 0,90-1,44 m,
pe când numai 4 se află mai aproape de nivelul superficial al solului vegetal,
la 0,56-0,67 m. Raportul acesta se poate vedea şi din cifrele nivelPlor
extreme: cel mai de sus, de 0,49 m, referindu-se la o urnă neagră (Nr. 26~).
iar cel mai de jos, de 1,44 m, Ia o urnă cenuşie de tehnică superioară (Nr. 239).
Explicaţia deosebirilor de nivel dintre mormintele cu urne negre şi
acelea cu urne de tehnică superioară poate consta, cel puţin în parte, în
diferenţele cronologice dintre cele două categorii. Urnele negre din La Te ne,
cea secolele II-I în. e.n., sunt cu cel puţin patru veacuri mai vechi decât
celelalte, databile în secolele III-IV e.n. Şi nu ar fi de prisos să ne gândim
că săparea unei gropi, ca orice săpătură în general, trebue să fi reprezentat
o operaţie mai anevoioasă într'o epocă mai veche, când uneltele bune erau
mai rare, decât în vremea romană târzie, când, printre progresele realizate
în viaţa lumii barbare, unul din cele mai importante a fost, de sigur, răspân
direa şi perfecţionarea uneltelor de fier pentru lucratul pământului. Astfel,
pentru săparea mormintelor, oamenii din epoca La TEme depuneau sforţări
mai mari decât aceia din vremea romană târzie şi era natural să tindă a se
mulţumi cu o adâncime mai mică decât aceia care aveau să-i urmeze cu cea
o jumătate de mileniu mai târziu.
Intre categoria urnelor şi capacelor primitive negre şi celelalte categorii
nu se observă niciun amestec de piese, încă o dovadă a apartenenţei lor la
două epoci şi culturi diferite. Capacele primitive negre s'au găsit întotdeauna
deasupra urnelor negre, iar acestea nu sunt niciodată acoperite de vase
www.cimec.ro
aparţinând vreunei alte categorii ccramice. In schimb, între categoriile din

secolele III-IV e.n., schimburile de piese sunt foarte frecvente. Astfel,
s'au constatat urne roşii acoperite cu capace cenuşii şi invers. De asemenea,
urne de aceeaşi t.ehnică superioară, roşii ori cenuşii, aveau asupra lor reci-
piente poroasc (mai ales opaiţe mari tronconice), iar urna poroasă Nr. 1
era astupată cu un capac cenuşiu de tehnică superioară. Chiar în ce priveşte
cele două urne acoperite cu simple cioburi, este de remarcat că numai frag-
mentul de deasupra urnei cenuşii Nr. 150 face parte din categoria primitivă
poroasă de epocă La Tene-romană. Ci o bul de deasupra urnei negre Nr. 72 este
de caracter cucutenian, provenind din stratul neolitic în care se săpase
mormântul respectiv.
Aproape toate mormintele de incineraţie conţineau un singur recipient,
urna. Excepţii fac numai mormintele Nr. 101 şi 226, cu urne de tehnică
superioară. Alături de urna cenuşie Nr. 101 se afla un mic vas secundar,
cu funcţiunea, de sigur, de ofrandă funerară, conţinând alimente, potrivit
unui ritual de străveche tradiţie, împrumutat dela mormintele de inhuma~ie.
In mormântnl Nr. 226, alături de o urnă roşie, acoperită cu un opait poros,
tronconic, s'a găsit un capac format dintr'o pateră roşie de tehnică superioară
fărâmată. probabil după ce-a căzut de pe urnă, care era astfel acoperită cu
două recipiente suprapuse. Un caz oarecum similar îl prezintă urna cenuşie
Nr. 230, r~re avea în interior u patern, tut cenuşie, H~ezată cu gura 'in ~ltS
peste osemintele r-alciP.ate, iar în exterior era acoperită cu un vas-fructieră
rcşu, aşezai, cu gma în jos (fig. 2-19).
Jn amh!:!le PI•od ale necropolei s'au constatat urne care cr,ntineau şi
elemente de invePtar înafară de osemintele calcinatP, pl"ecum şi urne în caro
nu se aflau dedt aceste osPmiute. Din celo 1C6 urne precis detPrmiJtat<'
(54 în L11 Tene şi 52 în seeolele 111-IV e.n.), numai 35 făcPau parte din ultima
catPg()ric. In celelalte 71, s'a g3!"it aproc.pe tot inventarul mobil clasificat
în capitolul precpdent. Printre acestea, 41 sunt. neg1e, primithe, din L11 Tene
şi :30, de t(')mici superioară, dPia sfârşitul epocii romane (16 cenuşii şi 14
roşii). In urna poroasă l\1'. 1 dir1 secolele ITI-IV e. n. sir!gura pe care am gă
sit-o din această categorie, nu se aflau decât oa~e arEc. Din cclr 8 morminte
cu umc dbtru~o. 3 nu con ţlnrau nici un ubiect înafară da oHse (Nr. 46, 121 şi
3213), molh pentru ca1'C nici nu au putut fi determinate cronologic. In cele-
lalte 5 s'au ~5::;it În<ă câteva obiocte pc baza c·ărora au putut fi distribuite
între cl'lc d mă epoci, 2 în l.a TeEe şi ::3 în epoca romană târzie. Printre urnele
liJJSite de inventat, 13 :,unt din La Tene şi 22 d:n secolele III-IV e.n. (una
porul!să, 12 eenuşii şi 9 roşii).
In ambele epoci s'au constatat urne cu un inventar deosebit de bogat,
cum este cazul urnei Nr.339 din La Tene şi al urnei Nr.254 din secolele III-IV
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞ'fl 471
e.n. Aceasta din urmă reprezintă chiar un record faţă de toate urnele des-
coperite; în schimb, numai printre urnele La Tene s'a găsit una care conţ.inea
un obiect de aur (o perlă) şi câteva care păstrau înăuntrul lor perle de sticlă
aurite. In general, se observă o mai mare abundenţă, o mai mare varietate
şi o mai aleasă calitate la urnele din secolele 111-IVe.n., decât la acelea
din La TEme, dar această obsevaţie se încadrează între constatările care, în
dcobşte, se pot face despre progresele standardului de viaţă în lumea barbară
sub influenţele grcco-romane din cele cinci secole ce deEpart epocile res-
pective. Deosebirile dintre mormintele cdor două mcrcpole succuhe wnt
numai de ordin tipologie, privind caracterele urnelor, exclmiv negre pri-
mitive în LaTene şi cenuşii şi roşii de tehnică superioară în Eecolele 111-IVe.n.,
şi tipurile obiectelor de inventar din aceste urne.' Singură urna primitivă
poroasă aparţine secolelor III-IV e.n. De aEcmcnca, capacele improvizate
din cioburi sau din vase poroase'de epoci La Tene şi re mană acopereau numai
urne de tehnică superioară din această vreme târzie.
Din sărăcia sau bogăţia urnelor nu s'ar putea trage concluzii asupra
stării materiale ori sociale a defuncţilor respectivi, decât până la un anumit
punct. Trebue să ţinem seama şi de alte condiţii care ar putea să explice
diferenţele cantitative ori calitative dintre conţinuturile urnelor. Astfel,
nu toate obiectele de preţ destinate a însoţi pe defunct pe rugul de incineraţie
erau de natură să reziste focului. Stofcle, încăltămintea şi centurile de piele,
blănurile, obiectele de kmn, de chihlimbar, de corn, ele., se comumau ccm-
plet. Pe de altă parte, unele obiccte, chiar din material durabil, erau de
dimensiuni prea mari pentru a încăpea în recipientde funerare: de pildă
armele. Spada fragmentară din mormântul distrus Nr. 207 a fost prcb<.bil
ruptă înainte de a fi fost introdmă în urnă. Astfel, dacă valoarea fau abun-
denţa obiectelor dintr'un mormânt de incir.ETaţie Îl gădue să se fHă pre-
supuneri asupra bogăţiei şi importanţei i:'Ociale a defunctului, puţir.ăta,tca
sau chiar lipsa unor asemenea bbiccte nu ar putea fi luată întotdeauna cu
toată siguranţa drept un indiciu al sărăciei ori al apartenenţei la o pătură
inferioară. Cum am putea, de exemplu, fă wcotim ca aparţir.ând ur.or de-
funcţi nevoiaşi urnele cele mai elegante din categoria roşie de t(hnică superi-
oară de tipul6 descris mai sus (Nr. H5, ~49, ~84, 348, :::32, ~11), dqi ccnţir. u t ul
lor era extrem de sărac? In schimb, inventarii din cele mai bcgate au fost
constatate în recipiente din cele mai comune, cum este de ex(mplu cazul
urnelor Nr. 55, 254, etc.
Arme, atribute ale războinicilor din clasele privilegiate, s'au găsit
foarte puţine în mormintele dda Poicmşti. Inafară de cuptorul de cHma\ie
din parcela III, mormânt al unui războiJJic dela începutul epocii La Tene;
care avea asupra sa o spadă şi 14 săgeţi, înafară de spada fragmentară din
www.cimec.ro
mormânLul Nr. 307, daLabilă aproximativ în aceeaşi vreme, şi înafară de

pumnalul din urna Nr. 261, de asemenea din La TE'me, nu s'a constatat în
morminte niciun alt obiect din această catfgorie. Chîar adăugând la număr
cele 4 vârf uri de săgeţi de bronz cu tăiş triplu şi discutabilul mâner de pumnal
de fier (fig. 93, 7), risipite în straturile aşezărilor, inventarul războinic
deţine un loc extrem de redus printre descoperirile noastre, Este de observat
apoi că şi acest inventar se referă numai la epoca La Tene, mânerul de pumnal
amintit de noi numai în mod cu totul ipotetic în stratul aşezării din secolul
III e.B. fiind problematic chiar din punctul de vedere al identificării sale
ca armă. In mormintele din secolele III-IV e.n. nu s'a găsit nicio piesă de
armament. Chiar cuţitele de fier, de dimensiuni prea mici pentru a reprezenta
altceva decât unelte paşnice, se găsesc foarte puţine pri11 tre obiectele din
această epocă. Oricât de ispititoare ar fi concluzia, dedusă de aci, că popu-
laţia dela Poieneşti a acelei vremi avea priii excelenţă un caracter paşnic,
nu s'ar putea admite totuşi că era cu desăvârşire desarmată. Ca totdeauna
când avem de a face cu constatări negative, trebue să ţiBem seama şi de altn
explicaţii posibile. Cea mai firească ar fi că depunerea armelor în morminte
nu era impu~ă de obiceiul local. Dimpotrivă, dacă ţinem seama de caracterul
nesigur al acelor vremuri, dela începutul migraţiilor, când războaiele erau
aproape permanente, trebue chiar să ne aşteptăm ca armele defuncţilor să
fi fost reţiHute, pentru a fi întrebuinţa te de urmaşi. Desprinse de eventuala
lor semnificaţ.ie religioasă, de ideea proprietăţii absolute a defunctului
asupra lor întru veşnicie, armele erau privite ca simple unelte ce rămâueau
mai departe în folosinţa familiei.
Este util de observat în această priviBţă că obiectele de întrebuiBţare
practică se găsesc în mormintele dela Poieneşti într'o propor(ie şi mai redusă
decât armele. Nu avem de înregistrat decât usteBsile de toaletă, accesoriile
vestimentare, câteva opaite probabil rituale, câteva ace şi câteva cuţite
mici de fier. Nicio unealtă propriu zisă. Osingură manetă, foarte distrusă
de foc, şi aceea, traBsformată în obiect de podoabă, ca pandantiv găurit
pe o margiBe. Chiar dacă am considera ca provenind din mormiBte distruse
cele 5 monete din secolele III-IV e.n. găsite răsleţ în stratul de aşez.are de
pe Măgura, Bumărullor este mult prea mic faţă de restul inventarului funerar
dela Poieneşti. Monetelc, tot obiecte de caracter utilitar, tot proprietate
personală a defuncţilor, nu erau sacrificate pe rugul acestora şi Bici scoase
din circulaţie pentru a-i însoţ.i întru eternitate, ci rămâneau în patrimoniul
moştenitorilor.
Tradiţia religioasă la Poioneşti, în secolele III -IV e.n., era prin urmare
destul de limitată în exigenţele oi de ordin funerar. Cât de pompoase onoruri
pentru cei morţi, dar fără a reduce mijloacele de existenţă ale celor vii.
www.cimec.ro
Se înţelege cănu se considera necesar întotdeauna şi pretutindeni ca armele

să dispară în morminte odată cu resturile trupeşti ale acelora care le-au
mânuit pe când erau în viaţă.
In schimb i se lăsau defunctului vestmintele, de sigur cele mai alese,
precum şi toate accesoriile mărunte şi lucrurile do podoabă, cu care obişnuia
şi în viaţă _să se arate în împrejurări sărbătoreşti. Această afirmaţie,
sprijinită pe constatări de ordin general din toate locurile şi din toate
timpurile, este adeverită de proporţia covârşitoare a obiectelor orna-
mentale şi a micilor ustensile personale în inventarul mormintelor
dela Poieneşti şi, cu deosebire, în acela al urnelor de incineraţie. După felul
şi numărul obiectelor din această categorie am putea deduce sexul defunc-
ţilor, dar numai cu o oarecare aproximaţie, fiindcă, dacă este normal ca
femeilor să li se atribue întotdeauna o prioritate în folosirea podoabelor şi
gătelilor, nu trebue uitat că, în epocile barbariei, nici bărbaţii nu le
dispreţuiau cu totul. Dacă fardul, reprezentat prin câteva fragmente de
substanţă roz din mormintele Nr. 130 şi 254, oglinzile, acele de cusut şi
marele număr de mărgele de tot felul, mai ales de sticlă, pot fi considerate
prin excelenţă ca obiecte feminine, cataramele de centuri, fibulele, cerceii,
colanele, lănţuşurile ornamentale şi amuletele erau purtate deopotrivă
de către ambele sexe. In această privinţă joacă un rol dozajul unor asemenea
obiecte într'un mormânt. Astfel, urnele cu podoabe abundente şi variate,
ca aceea din mormântul Nr. 254, sau o parte din acelea cu bijuterii bogate
de filigran de argint în urnele Nr. 36, 55, 65, 71, 115, 226, 230, 251, 288,
320 şi 327, trebue să fi aparţinut unor femei.
In urnele Nr. 34 şi 329, din epoca La Tene, s'au găsit şi brice de fier,
dovezi că portul bărbii la populaţiile locale din acea vreme nu era general.
lntrebuinţarea briciului trebue să se fi introdus în regiunile noastre, măcar
în mod sporadic şi efemer, prin influenţe celtice.
Opaiţele de lut paroase primitive, de tipul troncouic, cu gura largă şi
fundul strâmt, pe care le-am găsit în unele morminte de incineraţie din
secolele III-IV e.n. sub forma de capace pentru urne, ori de dimensiuni
mici, ca obiecte de inventar în interiorul urnelor, trebue să fi avut un rol
ritual. Acest tip de opaiţe, de caracter local, extrem de frecvent în straturile
gotice dela Poiana, a avut o lungă durată, dela mijlocul epocii Fierului
până la sfârşitul epocii romane. Un rol tot de ordin ritual vor fi avut şi pa-
harele de sticlă din urnele Nr. 239 şi 348, din secolul IV e.n.
In câteva locuri s'au constatat două sau trei urne lipite una de alta şi
aşezate pe o linie în sensul orientării generale a necropolei, SV-NE. Este
cazul urnelor Nr. 64, 65 şi 66 din parcela XIV, Nr. 100 şi 101 (plus vasul
secundar Nr. 104 de lângă aceasta din urmă) din parcela XVI, şi Nr. 336,
www.cimec.ro
337 şi 338 din parcela XXIX. Toate aceste urne aparţin 11ecropolei din seco-
lele III-IVe.n. Cu excepţia exemplarelor Nr. 65 şi 66, caro prezentau un
conţinut mai bogat, în celelalte nu s'au găsit decât oase calcinate şi, în plus, în
urna Nr. 100, un opaiţ poros în miniatură. Un vas poros similar, mai mare,
servea drept capac urnei Nr. 338 din grupul celor trei exemplare din parcela
XXIX. Aceste urne îngemănate reprezintă probabil morminte familiare,
cu urne adăugate pe rând, ceea ce comportă o organizare a necropolei, cu
locuri precise pentru morminte ordonate pe alei şi prevăzute cu semne distincti-
ve la suprafaţa terenului. Rânduirea pe alei este confirmată de orientarea ge-
nerală a necropolelor dela SV la NE, menţionată mai sus, şi o atestă şi direcţia
grupelor de urne de care este vorba aci. In ce priveşte semnele do recunoaştere
a mormintelor, acestea trebue să fi constat, în majoritate, din stâlpi de lemn.
O utilizare în acest scop o sugerează şi lespezile lunguieţe de gresie care s'au
găsit izolate în parcolele XIX, XVII şi XXIX. Ca o confirmare a unei ase-
menea interpretări, exemplarul din parcela XXIX se afla exact deasupra
mormântului de inhumaţie Nr. 347 (fig. 345).
Cu excepţia cazului special al mormântului-cuptor din parcela III,
din La Tene, în care defunctul a fost ars pe loc, incinerarea morţilor dela
Poieneşti avea loc în afara Măgurii şi anume la '300 m mai spre S, în valea
Caselor, pe malul stâng al pârâului, unde se văd trei mari movile, consti-
tuite din cenuşa acumulată a rugurilor (fig. 3). In această cenuşă se mai
văd fărâme mici de oseminto calcinate. Timpul nu ne-a îngăduit să sondăm
niciuna din cele trei movile pentru a vedea dacă înăuntrul lor vor fi rămaE
şi fragmente de obiecte, aşa după cum avem impresia după unele lipsuri
observate în urne, şi pentru a ne da seama dacă sunt în legătură numai cu
una din cele două necropole succesive de pe Măgură, ori cu amândouă. Locul
incineraţiei, reprezentat prin aceste grămezi imense de cenuşă, ora potrivi!
ales: în apropiere şi de necropolă şi de aşezărilo de pe valea Caselor şi dir
valea Racovei, ·pe o cale de acces lesnicios, într'o poiană din mijlocul uno:
păduri care în acele timpuri se aflau, fireşte, mult mai aproape decât az
·de staţiunea dela Dealul Teilor.
E. CERCETĂRILE EXTERIOARE
Paralel cu să păturile de pe Măgura dela Dealul Teilor, în cursul cam

paniei arheologice din 1949, colectivul nostru a procedat şi la câteva recu
noaşteri sumare în alte puncte din apropiere, prEcum şi în comunele de p
valea Racovei vecine cu Poieneştii. Aceste recunoaşteri au constat din simpl
vizite la locurile de interes arheologic respective şi din culegerea unor.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENE Ş TI 475
dintre cioburile risipite la suprafaţa lor. Hârleţu l nu a fo st între buin ţat

decât foarte puţin şi numai în punctele din preajma şan tierului. Rezultatele
acestor cercetări exterioare, completând pe acelea îndeplinite de C. Cihodaru
în trecut (c.f. supra, partea A, "Istoricul cercetărilo r''), servesc ca indicaţii
8
9
Fig. 369. Râpa Fânlânii. Fragmente cerami ce din epoca

a doua a Fierului cea secolele IV- III în. e. n .
utile pentru l ămuri rea unora din problemele puse de desco peririle de pe
Măgură. Le prezentăm aci , prin elemeu tele lor cele mai caracteristice , în
ordine top ografică, începând cu cele mai apropiate de şanti er (fig. 1 şi 4).
1. POIENEŞ TI: RÂPA FANTÂNif .
Către sa tul Străje scu, la 400 m V de şantieru l nostru, pe dealul opus

versantului V al Dealului Teilor, adică pe marginea dreaptă a torentului
numit Râpa Fântânii, un afluent al pârâului Caselor, se găsesc la suprafaţa
terenului cioburi numeroase dovedind o aşezare din a doua epocă a Fierului,
con temporană cu resturile La Tene anterioare necropo lei cu urne negre pri-
mitive de pe Măgură. Având în vedere mica di stanţă dintre punctul dela
Râpa Fântânii şi Măgura care a făcut obiectul exp lorării noastre principale,
este foarte pro bab il vorba de două puncte ale ace le i aşi s taţiuni care s'a întins
pe o mare suprafaţă, de o parte şi de alta a Dealului Teilor. Aşa se exp li că
raritatea resturi lor de aşezări La Tene pe Măgură, cen trul aşe z ării din acea
vreme fiind spre Râpa Fântânii.
www.cimec.ro
Materialul ceramic din această epocă, recoltat cu prilejul recunoaşterii

dela Râpa Fântânii, prezintă strânse analogii cu acela dela Zimnicea şi cu
acela din straturile preromane dela Poiana. In acest material deosebim
cioburi de oale din pastă poroasă, cu pereţii în cele mai multe cazuri note-
- ..
. ,.
...
~
- - - - J
Fig. ::170. - .H.âpa Fântânu. ldem.
ziţi, fără lustru, de coloare cenuşie-gălbuie, de forme simple, cu gura verti-

cală (fig. 370, 3-5) ori strânsă înăuntru (fig. 370, 1-2), cu buza simplă
ascuţilă (fig. 369, 4-5) ori r2tozată (fig. 370, 3), cu fundul uşor înălţat,
cu ornamente constând în brâie cu
deprosiuni continue (fig. 369, 3-5;
370, 1-3) ori crestate (fig. 369,2 ·-
10; 370, 7-8) şi cu proeminenţe lungi
perpendiculare (fig. 369, 6; 370, 6) sau
în formă de plăci triunghiulare dis-
puse oblic pe peretele vasului (fig. 369,
1, 3-4; 370, 1-3). Avem şi câ,eva
cioburi de vase de aceeaşi coloare, lu-
crate mai îngrijit, lustruite, provenind
dela vase cu gura largă, probabil
Fig. 371. - Şipotul lui Stan. Ceramică străchini, cu buză simplă, rotunzită
neolitică, din faza Cucuteni A.
în profil (fig . 369, 7; 370, 4), ori
foarte uşor răsfrântă (fig. 399, 9). In sfâr~it. mai menţionăm o toartă, slab
lustruilă, lată (fig. 369,8). Nu s'a constatat niciun ciob de tehnică su-
perioară.
II. POIENEŞTI: ŞIPOTUL LUI STAN
La cea 2 km spre S de Dealul Teilor, dincolo de cătunul Ghiga, pe pârâul

Caselor în sus, pe stânga acestui pârâu, la poalele Dealului Cetăţii, se află
www.cimec.ro
locul bogaL în izvoare numit Şipotul lui Stan. Pe pajiştea din preajma aces-
tui loc s'au găsit, şi la suprafaţă şi prin sondaje, numeroase fragmente eera-
mica reprezentând fazele principale ale culturilor constatate în săpăturile
..._
noastre do pe Măgură: neolitice, din epoca La T€me şi din epoca romană
•r::er1
Fig. 372. - Şipotul lui Stan. Ceramică din

epoca La Tene (secolele Jl-l în. e. n.).
târzie. AcesLe fragmente dovedesc marea răspâ11dire a vieţii omeneşti în

epocile respective în interiorul căldării pe care o formează valea Caselor.
lf- rr
Printre fragmentele constatate, remarcăm, din neoliLic, un ciob poros de
coloare cărămizie-roz prevăzut cu
o proeminenţă găurită (fig.371, 3),
un ciob poros decorat cu o serie
de alveole (fig. 3'i1, 1) şi mai
~- 1} , i~
L -
L_J.
- - J ,
~
'
L.- - 1 4
multe bucăţi din peretele unui L- •
vas poros, de tehnică primiti-

vă, acoperit cu striaţii neregu-
late (fig. 371, 2, 4-5). Niciun
ciob din categoria ceramicei pic-
Fig. 373. - Şipotul lui Stan . Idem.
tate. Toţuşi, fragmentele menţi
onate sunt din acelea care se întâlnesc în categoria monocromă din cultura
Cucuteni A.
Din epoca La Tene avem cioburi de urne şi de capace negre primitive,
cu ingrediente calcaroase în pastă, cu buze faţetate şi cu funduri plate (fig.
www.cimec.ro
372, 1-4, 6; 373), identice acelora din faza principală veche a necropolei
de pe Măgura dela Dealul Teilor. In acea ~reme va fi fost de sigur un cimitir
şi în această parte dosnică a regiunii.
In ceea ce priveşte secolele III-IV e. n., s'au găsit fragmente relativ
puţine, printre care un ciob din pântecele unui vas mare de tehnică superi-
oară (fig. 372, 7), de coloare roşie deschis şi un fragment de gură de amforă
de import (fig. 372, 5), de coloare roz.
III. OPRIŞIŢA
La 2,5 km NE de satul Poieneştii Mânăstirii, la cea 500 m N de margi-

nea N a satului Oprişiţa, pe marginea V a drumului care duce spre Ferma
de Stat Laza, pe o pantă lină a unui pinten ce se desprinde din Dealul Pri-
Fig. 374. - Oprişiţa. Ceramică din epoca influen-

ţei romane; 1. 3-6. Cioburi cenuşii de tehnică
superioară; 2. Ciob primitiv poros.
săcii, între valea Oprişiţii şi valea Racovei, am constatat cioburi ameste-

cate. din epoca influenţei romane şi din perioada feudală moldovenească,
precum şi rare resturi de vălătuci arşi. Locul a mai fost semnalat şi în 1938.
In ceramica din vremea influenţei romane, deosebim un fragment de
vas poros, de tehnică primitivă (fig. 374, 2), mai multe cioburi de vase
cenuşii (fig. 374, 3-6) şi un ciob de vas roşu-cărămiziu, de tehnică supe-
rioară acoperit cu o vopsea roşie închis (fig. 374, 1) ca urnele din secolele
III-IV e. n. dela Poieneşti. Cioburile moldoveneşti par a fi din secole
foarte apropiate de zilele noastre.
www.cimec.ro
IV. LINGURARI
La cea 5 km E de Poieneşti, la 1,5 km E de Ferma de Stat Laza şi la

1,5 km N de satul Lingurari, -în valea Racovei, la gura văii Dobrinca, se
Fig. 375. - Lingurari (Piciorul Grosului).

Ceramică neolitic ădin faza Cucuteni A.
a flă un mamelon izolat, mare şi înalt, de formă lun guiaţă, numit Piciorul
Grosului. Pe acest mamelon am constatat urmele unei aşezări neolitice cu
resturi rare de chirpici arşi şi de cioburi roşii de factură Cucuteni A, cu pic-
tura ştearsă (fig . 375).
V. HÂRSOVA: ISLAZ
La cea 7 km N de Poien eşti , dincolo de valea Racovei , în susul unui

afluent al acesteia numit pârâul Hârşove i, se află satul Hârşova, în apro-
pierea că ruia colec tivul nostru a constatat mai multe s taţiuni arheo-
logice .
In marginea de S a sa tului, la hotarul islazului, între pârâul H ârşovei
şi şoseaua comuna lă care coboară dela Hârşova spre Ferma de Stat Laza
de pe valea Racovei, s'au găsit resturile un ei aşezări din epoca romană,
cu chirpici arşi, cenuşă şi cioburi, aşe zate într'un strat subţire care a putut
www.cimec.ro
fi constatat într'o lutărie din acel loc. Cioburile 'culese sunt primitive ,
poroase, şi cenuşii, de tehnică superioară (fig. 376).
Fig. 376. - Hârşov a: I sla z. Ceramică din epoca

influenţei romane: 1-2. Cioburi cenuşii de tehnică
s uperioar ă; 3. Mănuşă de am for ă rom ană .
Pc aria acestei s taţiuni a fo st uoscope rit întâmplător, în primăvara lui

1949, de către un locuitor din HârşoYa, cu priJ.ejul să pării unm şanţ pentru
Fig. 377. - Hârşova: Vârteguţ l. Ceramicădin epoca

feud a l ă moldovenea scă . Pe fragmentul 4 se vede o
parte din figura în relief a unui animal.
coustr':lcţia uu ei case, un tezam de uena ri roma11i imperiali de argint, conţ i

nut într'o oa lă poroasă de tehnică primitivă. Din piesele descoperite, 222
au fo st înaintate de către autorităţile locale Comitetului provizoriu de
atunci al judeţului Vaslui, al că rui preşe dinte a oprit 40 pentru un eventual
muzeu local , res tul de '182 trimiţându-le Cabinetului numi~matic al Acade-
miei R.P.R. Ulterior, şi celelalte 40 de piese au fost ce date Muzeului Naţio
nal de Antichităţi din Bucureşti. După spusele localnicilor, ar mai fi fost
găsite încă vreo 20 de bucăţi' care, s' au pierdut. Incercările colectivului
nostru de a afla amănunte precise în această privinţă nu au avut succes.
Cele 222 de moneto puse la di spoziţia in stituţiilor ş tiinţifi ce competentE
urmează a fi studiate şi publicate . Toate datează din secolele I-II e. n ..
www.cimec.ro
purtând efigiile lui Vitellius, Traian, Adrian, Antoninus Pius, Marcu Aure-
liu, Faustina Se~ior, Faustina Junior, L. Verus, Commoclus, Lucilla, Crispina,
Septimiu Sever şi Iulia Domna. Cea mai nouă piesă , din vremea lui Septi-
miu Sever, a fo st em i s ă în anul 194 e. n.
VI. HARŞOVA: VARTEGUŢ I
Puţinmai la S de staţ iun ea precedentă şi de satul Hârşova, afară din

sat, la E de şosea ua care coboară spre Ferma de Stat Laza, imediat lângă
această şosea, .se văd două promontorii alăturate, pe care localnicii le numesc
Fig. 378.- Hârşova: VârtPguţ Il. Ceramică

din secolele III-IV e. n.
laolaltă V ârteguţ. Membrii colectivului no stru au constatat deaEupra fiecăruia

din ele res:J;uri de aşezări vechi. In lipsa unor numiri locale separate, le
distingem prin câte o cifră : Vârteguţ I, privind promontoriu! mai depărtat
de sat spre S, şi Vârteg uţ II, referindu-se la acela care se află mai aproape
de sat.
Pe Vârteguţ 1 s'au constatat cioburi de epocă fe udală moldovenească,
lucrate la roată, cenuşii ş i ro şii, de fac tură so lid ă (fig. 377; 380, 5). Unul din
cioburi pare a reprezenta o Jigură de animal în relief (fig. 377, 4; 380, 7).
Un alt fra gment prezintă s triaţii paralele făcute la roată (fig. 377, 7),
amintind ceramica din epoca târzie romană.
VTI. HAR SOVA: VARTEGUŢ II
P e al doilea promontoriu , mai apro ape de sa t , s'au găsit chirpici arşi,

cioburi primitive poroase (fig. 378, 6), cioburi de vase poroase lucrate la
31 - Mater!al5) Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
482 MATERIALJ> ARHEOLOGICE
roată şi fragmente de recipienle de tehnică superioară, cenuşii şi roşii (fig.

378; 380, 1, 3, 4, 6), toate caracteristice pentru ceramica secolului IV e. n.
Este de remarcat un ciob cenuşiu de tehnică superioară ornat cu două linii în
6' a
Fig. 379.- Hârşova: Movilă. Ceramică

din epoca influenţei romane.
formă de X, produse prin imprimarea statică a unor dinţi de pieptene (fig.

378, 1; 380, 1). Pe un fragment de capac cenuşiu de aceeaşi tehnică se văd
crestături incise în apropiere de marginea obiectului (fig. 378, 2; 380, 6).
VIII. HARŞOVA: :1\TOVILA
Mai la S de aceste staţiuni, la cea 1 km depărtare de marginea satului,

la V de şoseaua din spre Ferma Laza şi de pârâul Hârşovei, pc liziera E a
pădurii Scroafa, lângă casa pădurarului, pe o înălţime caracteristică numită
Movilă, s'au constatat resturile unei aşezări contemporane cu epoca imperială
romană: chirpici arşi şi ciob uri cenuşii şi roşii de tehnică superioară (fig.
379). Remarcabil, un fragment de buză de vas, orizontală, plată, lată de
0,03 m, lărgită deopotrivă spre interiorul şi spre exteriorul recipicntului
(fig. 379, 8; 380, 2), întocmai ca ciobul cenuşiu dela Poieneşli descris mai
sus (partea C. "Tipologia obiectelor din aşezări", fig. 68, 1; 70, 2). Pc un frag-
ment din corpul unui vas se văd resturile unui ornament formal din triunghiuri
haşura le produse prin linii lucioasc.
IX. GOLOGOFTA
La cea 7 km V de Poieneşti, pc partea dreaptă a văii Racovei, pătrunzând

între dealuri spre S, la S de lvăneşti, în marginea N a satului Gologofta
(sau Golgofta), pe panta Dealului Huşenilor, deasupra şcolii elementare,
prin viile din preajma cimitirului, am găsit resturi ale unei aşezări cu cioburi
rare din epoca La Teme şi din perioada feudală moldovenească.
www.cimec.ro
Fragmentele din epoca La TEme constau din probe de ceramică poroasă

primitivă groasă (fig. 381, 2), ceramică primitivă lucioasă, de coloare brună
;-,4
ti. 1 __ _.
Fig. 380.- Hârşova. Ceramică de pe Vârte-

guţ I-II şi dela Movilă: 1. Ciob roşu de
tehnică ~upcrioară, din secolele III- IV c. n.
(fig. 378, 1); 2. Buză de vas cenuşiu, din
epoca influenţei romane (fig. 379, 8); 3, 4,
6. Cioburi cenuşii din secolul III-IV e. n.
(fig. 378, 2-4); 5. Cioburi din
epoca feudală (fig. 377, 2, 4).
sau cenuşie-gălbuie (fig.381, 5), ceramică cenuşie de tehnică superioară (fig.

381, 1, 4) şi cioburi de amfore greceşti (fig. 381, 3).
In vatra satului Ivăneşti, situat cu cea 1 km mai spre N, C. Cihodaru
descoperise mai .de mult cioburi neolitice din faza Cucuteni A.
X. IV_;\ NEŞTI: DEJUCA ŢI

La cea 9 km V de Poieneşti şi cea 1 km NV de lvăneşti, pe malul stâng
al văii Racovei, la 2 km SE do satul Valea Oanei, la gura pârâului Vlădcştilor,
la E do acest pârâu, în luncă, pc marginea drumului secundar dintre lvă
neşti şi Toporăşti, se află un grind puţii1 ridicat, de fapt o ultimă prelungire a
unui bot din dealul Zălarului, ce vi11e di11 spre Coşeşti. Pe acest grind, ea ro
se numeşte La Dejugaţi s'a constatat o aşezare neolitică din faza Cucuteni
A, cu cioburi pictate tricrom (fig. 382, 3-4), fragmente de vase cu picior
şi de suporturi (fig. 382, 1-2) şi fragmente de vase monocrome paroase cu
31 *
www.cimec.ro
proeminenţe (fig. 382, 5) şi alveole (fig. 382, 6). S'au- găsit şi cioburi di11
secolele III-IV e. n., primitive paroase cu ornamente striate (fig. 382, 7)
Fig. 381. - Gologofta. Ceramică din

epoca La Tene.
şi cenuşii de tehnică superioară. De asemenea, un mic fragment de os prove-
nind dintr 'un craniu uman.
~ .J
Fig. 382. - h • ăneşti: D ejuga ţi: 1-6. Cioburi neoli-

ti ce din faza Cnruleni A (3-4: picLale tric.rom);
' 7. Ciob poros striat primitiv din sec . III-IV e. n.
In acest loc, C. Cihodaru fă cu se de mult nişte so ndaje, răma~einedite,
descoperind cu acel prilej şi un schelet de o epocă mai recentă, probabil
din secolele III-IV e. n.
www.cimec.ro
XI. ARMAŞOAIA
In colecţia şcolii elementare din acest sat, care se află pe valea Racovei
în sus, la 16 km V de Poieneşti, am remarcat o aplică de bronz cruciformă,
având pe o parte ornamente zoomorfe în relief şi anume,câteuncapde gl'ifon
stilizat, pe braţele mici, trei capete de urşi pe braţul mare, şi un carnivor
închircit în mijloc (fig. 383 a) . Partea cealalLă este netedă şi prevăzută cu
Fig. 383.- Arn•ăşoaia. Garnitură de bronz pentru har-

naşament, de origine scitică. Podoabe zoomorfe.
verigi plate pentru a fi prinse într'o curea (fig. 383 b). Este vorba de o podoabă
scitică de harnaşament, analoagă mai multor piese care s'au găsit pe teri-
toriul U.R.S.S., precum şi pe teritoriul R. P. Ungare, daLabile în secolele
VI-V în. e. n. 96 . O aplică similară s'a descoperit şi în Transilvania, în
regiunea Teiuş97 .
16 Cf. B. Dornyay, Dor skytiscbe Fund von 1\iatraszele". "Praeh. Ztschr.", X IX,
1921', p. 343. fig. 3, pl. 36, 1 <;;i p. 346 (unul din exemplare a fost găsit împreună cu
vârfuri de săgeţi do bronz cu tăiş triplu şi cu tub interior ca acelea din mormântul-
cuptor dela Poieneşti); M. Ebert, Reailex. d. Vorgesch., s. v. Stidrussland, pl. 35. B, a
("bronzene Gtirt.elhacke", Olbia); A. l\1. Tallgrcn, în "Eurasia sept. ant. ", VII, 1932,
p. 11., fig. 5-6 (autorul le consideră ca "bouts de courroie de carquois"); B. Grelwv.
RelaLions commerciales entre Olbia et les regions du Volga et de l'Oural (ucr. şi fr.),
"Arheologhiiav", 1947, p. 23-38 (autorul le interprete~ză ca piese de centură produse
de atelierele din Olbia şi răspi\ndlte prin comerţ în cursul secolelor VI-V în. e. n.).
Exemplarele do pe teritoriul R. P. Ungare şi U.R.S.S. au fost studiate şi de N. Fettich,
,,Archaeolog. Ert.", XLIII, 1929, p. 97 şi urm., rig. 32 şi pl. XIII-XVII.
n "Stud. şi Cerc. de lst.orie Veche", 1950, J, p. 126.
www.cimec.ro
Exemplarul dela Armăşoaia a fost găsit în mod întâmplător, izolat,

de lotul agricol al şcolii amintite, situat peste Racova, la 1 km spre V
de şcoală, pe Dealul Marilor, o prelungire a Dealului Carpenului dela S
de CurseşLi, dominând confluenţa Văii Mari cu valea Racovei.
Am transportat acest obiect la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bu-
cureşti. El este publicat împreună cu alte obiecte scitice din Moldova 98 •
F. CONSIDERAŢII ISTORICE
De mai multe ori, în lucrarea de faţă, ne-am aflat în situaţia de

a declara că timpul de care am dispus pentru săpăturile noastre din
1949, dela Poieneşti, a fost prea scux:t pentru a duce la capăt unele
lucrări începute şi pentru a lămuri unele probleme. In intervalul de mai
puţin de 40 de zile efective de lucru, dintre 24 August şi 5 Octombrie
1949, nu s'a putut realiza mai mult decât explorarea ale cărei rezultate
le-am expus aci. Cu toate că este vorba de o suprafaţă destul de întinsă
pe care am cercetat-o, nu se poate spune că săpăturilc dela Poieneşti
sunt terminate. Este necesară cel puţin încă o campanie, de o durată
mai lungă. Rămân multe probleme în legătură cu staţiunea de acolo,
care, sau JIU au fost deloc atinse, sau abia au fost deschise.
Considerând că mica Măgură dela Dealul Teilor nu reprezintă decât un
cartier din marginea unor aşezări întinse între diverse ~poei în diferite direcţii
se impune, pentru lămurirea unora din 'faptele constatate în săpăturile
noastre, să se procedeze la sondaje şi la excavaţii mai ample pe aria
acelor aşezări, de pildă valea Racovei la NE de Măgură, sau la SV pe
panta Dealului Teilor şi la Râ pa Fântânii. Trebue căutată marginea
aşezării cucuteniene spre V, prin sondaje potrivite pentru a verifica
existenţa eventuală a vreunui şanţ de apărare dc-a-curmezişul şelei care
leagă Măgura de Dealul Teilor.
Pentru a căpăta mai multă siguranţă în precizarea raporturilor stra-
tigrafice dintre fazele succesive reprezentate pc Măgură prin aşezări şi ne-
cropole, este nevoie de o extindere a arici săpate pe această staţiune, cu o
urmărire minuţioasă a coutactclor dintre diferitele resturi in situ. Urmă
rirea este anevoioasă şi delicată din cauza rarităţii acestor contacte şi din
cauza confuziei feluritelor faze din pătura arheologică a staţiunii, dar,
lărgită pe o arie mai mare, nu este lipsită de speranţe. Am putea avea astfel
probe mai concludente despre raportul cronologic dintre aşezare şi necro-
as Acest volum, p. 3.
www.cimec.ro
SĂPĂTUUILE DELA POIENEŞTI 487
pol a din secolele JII - IV e. n. In sfârşit, pentru a obţine cunoşţinţe

mai numeroase şi mai amănunţite despre necropole, este de dorit să se
facă săpături în movilcle de cenuşă dela S de Măgură.
Hecunoaşterca unora din lipsurile cercetărilor de până acum nu înseam-
nă însă că aceste cercetări nu au dat la iveală fapte noi şi rodnicc, care nu
numai că prezintă staţiunea dela Poieneşti într'o lumină mai clară decât îna-
inte, dar aduc o contribuţie apreciabilă chiar la adâncirea unor probleme care
interesează întregul teritoriu al Moldovei. Rezultatele săpăturilor din 1949,
amplificând şi complotând pe acelea ale cercetărilor preliminarii din 1936,
ne permit să pătrundem cu un pas mai mult în tainele trecutului îndepăr
tat al acestei părţi a ţării noastre. In special necropola, cu cele două faze
principale ale sale, din epoca La Tene şi din secolul III-IV c. n., reprezintă,
prin materialul bogat şi revelator pc care l-a procurat, un izvor preţios
pentru a studia evoluţia. vieţ.ii umane în centrul podişului central al
Moldovei în epocile dela sfârşitul Barbariei şi dela începutul migraţiilor.
In cele ce urmează, ne propunem să schiţăm liniile acestei evoluţii
aşa cum ni se prezintă în urma examinării materialului pc care l-am
obţinut din săpături. Având în vedere lipsurile menţionate şi noutatea
multora din problemele în discuţie, consideraţiile noastre au, în mod fi-
resc, un caracter mai mult sau mai puţin provizoriu, fiind supuse veri-
ficării unor cercetări viitoare, pf'in reluarea explorării întrerupte în
1949 şi prin întreprinderea do noi investigaţii în alte staţiuni din regiune.
Precum am arătat în primul capitol al lucrării de faţă, staţiunea dela
Poicnoşti ocupa o poziţie favorabilă aşezărilor omeneşti. Situată la mica
poartă de acces din valea H.acovei către căldarea adăpostită pe ca1·e o repre-
zintă valea Caselor, cu păduri, poieni, păşune şi izvoare la îndemână, această
poziţie oferea mijloace do trai, siguranţă şi supravegherea legăturilor cu
lumea exterioară, condiţii esenţiale pentru orice aşezare omenească.
Este ceea ce explică insistenţa cu care în diferite vremuri, din Neolitic
până la sfârşitul antichităţii, oamenii au încercat să se statornicească aci,
folosind Măgura într'un fel oarecare. Fireşte, dacă în Lot acest timp viaţa
Jmenoască locală s'ar fi desfăşurat neîntrerupt, concentrată pe Măgură,
;tratul arheologic care s'ar fi format acolo ar prezenta azi o mare grosime.
In realitate însă, lucrmilo s'au petrecut cu totul altfel, sub influenţa fac-
~orului geografic, care a obligat la dispersiune, şi sub impulsul vicisitu-
iinilor istorice, caro au împiedicat ca diferitele aşezări succesive să du-
~eze. Caracterul silvic şi reliefat al regiunii, mult mai împădurită în vechime,
:lecât azi, cu locuri de cultmă ori de păşune limitate şi răzleţe, determina
pe locuitori să se risipească pe spaţii întinse. Pe de altă parte, presiunea
mişcărilor do populaţ.ii, cu invazii şi războaie, şi poate şi nevoia de a căuta
www.cimec.ro
ogoare şi păşuni mai în Unse şi mai productive, îi silea să părăsească acest

ţinut după un oarecare timp. Poziţia rămânea o vreme nelocuită până când
condiţiile sale atrăgătoare tentau pe alţi noi veniţi: apoi, cu timpul,
o părăscau şi aceştia şi aşa mai departe. Stratul arheologic, atât de sub-
ţire, al Măgurii. prezintă urm3lc a şase perindări de acest fel, puţin intense
şi de scurtă durată, şi tot atâtea părăsiri intermediare, de proporţii variate
în timp.
Primii oameni care au ales Măgura dela Dealul Teilor ca loc de aşezare
au fost anonimii fazei Neolitice Cucuteni A. Este vremea comunei primitive
de ps treapta de mijloc a Barbari ei, când Moldova a constituit pentru prima
oară patria unei popula ţii numeroase şi a unei culturi materiale dcsvoltate.
Cucutenienii preferau să se aşeze în regiuni accidcntatc şi păduroasc, ca
aceea dela Poiencşti, în locuri cât mai greu accesibile din spre văile de mare
circulaţie şi din spre şesuri. Podişul Moldovei, cu dealurile sale pripore,
cu codrii săi întinşi, cu văi strâmptc şi mlăştinoasc, cu drumuri anevoioase,
era o regiune care le convenea prin excelenţă. Principala lor preocupare era
siguranţa: să fie adăposti ţi de surp rizc, prin calităţile dcfcnsi ve ale re-
giunii şi prin izolarea locului pc care şi-1 alegeau ca aşezare. Acest loc era
de obiceiu tocmai un pinten de deal ca acela dela Poiencşti, izolat din toate
părţile, dominând văile dinprejur şi legându-sc cu dealul cel mai apropiat,
împădurit, printr'o şea strâmtă, pc care~ puteau bara cu uşurinţă printr'un
şanţ artificial.
In mod normal, aceşti pinteni erau foarte înalţi şi cu povârnişuri abrup-
te. Măgura dela Dealul Tcilor este scundă şi cu pante destul de uşoare,
dar izolarea sa era asigurată prin băl(ile din lunea Racovei şi prin pădurile
dimprejur. Acestea trebue să se fi întins şi pc pantole Măgurii şi chiar pe
o parte din restul DJalului Teilor. Aşa ne-am putea explica limitarea
ariei resturilor cucutenione, care în zona săpată de llOi în Nordul Staţiunii,
lipsesc cu dosăvârşirc.
Populaţia cucuteniană aşezată pc Măgură nu a fost numeroasă şi nici
nu a persistat multă vrem::l î•1 acest loc. Exiguitatea stratului respectiv,
caro de abia realizează o grosime de 0,2(} m, ne obligă la această concluzie,
ca şi micul număr de locuinţe, de alt.fel, care au putut să încapă pe pla_
toul modest al staţiu:1ii. Este foarte posibil însă ca centrul aşezării respec-
tive să nu fi fost pc Măgură, ci mai la V, pe Dealul Teilor în sus. Resturile
neolitice dela Şipotul lui Stan, la 2 km spre S, sunt de pus în legătură
tot cu viaţa acestei staţiuni.
Ocuparea poziţiei din capul Dealului Teilor corespunde unui moment
de expansiune a triburilor cucuteniene din faza stilului A, când aşezările
principale din valea Racovei, ca acelea dela Coşeşti şi Toporăşti, nu mai
www.cimec.ro
~ĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 489
erau suficiente pentru a adăposti o populaţie în creştere şi se impunea căuta

rea unor noi sălaşuri. Ţinând seama de comparaţia cu alte staţiuni contem-
porane din Moldova şi de elementele tipologice consLatate la Poieneşti,
acest moment corespunde desvoltării vieţii omeneşti atestată prin stratul
vechi dela Cucuteni-Băiceni şi înfloririi aşezării dela Hăbăşeşti. In valea
Racovei, în aceeaşi vreme, apar noi aşezări pe locuri tot atât de modeste
ca aceea dela Poieneşti, la Piciorul Grosului lângă Lingurari, la Rediu în
apropiere de Vaslui, în valea Mariei lângă Hârşoveni. la Ivăneşti, etc.
Viaţa locuitorilor neolitici dela Poieneşti era aceeaşi ca în toate aşe
zările cucuteniene. Aveau locuinţe de pari şi nuiele prinse cu vălătuci
groşi, ale căror resturi calcinate s'au găsit destul de numeroase în să pă
turile noastre. Se ocupau cu agricultura şi cu vânatul, creşteau vite, con-
fecţionau unelte de piatră şi de coarne de cerb şi foloseau, ca toţi Cucutenienii,
o olărie remarcabilă prin tehnica sa îngrijită şi prin ornamentele sale
pictate tricrome.
Nu putem preciza momentul când a fost părăsită această primă aşe
zare dela Poieneşti şi nici cauza părăsirii. Probabil că turburarea care a dus
la dispariţia fazei Cucuteni A din mai multe staţiuni din Moldova şi la
înlocuirea ei cu faza AB (Traian) şi apoi cuB (Drăguşeni, Horodiştea, etc.),
trebue să fi pus capăt şi înfloritoarelor aşezări neolitice de stil A din Va-
lea Racovei, printre care şi aceleia dela Poieneşti 99. Până acum, nu avem
din această vale, cu atât de multe aşezări din faza A, niciun indiciu privitor
la fazele cucuteniene ulterioare.
La Poieneşti urmează un prim hiatus local care ţine până la mijlocul
epocii Bronzului, din care datează cele câteva cioburi şi fragmente de
securi de piatră dură lustruită pe care le-am descris mai sus la capitolul ti-
pologiei aşezărilor. Măgura nu a fost locuită nici în aeeastă vreme, dar
puţinele fragmente descorerite în săpăturile noastre şi în acelea din 1936
postulează existenţa unei aşezări contemporane undeva prin apropiere,
fără să avem deocamdată vreun indiciu pentru a-i preciza locul. De
altfel, spada de bronz de tip Naue II, găsită la cea 4 km spre S, la Cheia,
pe panta de S a Dealului Cetăţii, spre Chetrosul• 00 , confirmă popularea
regiunii în cursul mileniului II în, e. n.
In prima epocă a FieruJui, Măgura, de asemenea, nu a fost locuită.
Nu s'a găsit niciun ciob hallstattian în săpăturile făcute. Totuşi, în regiune
a existat o populaţie şi în această vreme, precum dovedeşte depozitul des-
coperit întâmplător la 1,5 km spre N, peste valea Racovei, constând dintr'o
oală primitivă care conţinea podoabe de bronz dela mijlocul epocii Fierului 101 ,
v9 Cf. "Dacia", VII-VIII. 1937-1940, p. 64; IX-X, Hl41-1944, p. 107.

too C. Cihodaru, "Arta şi Arheol.", 13-14, 1837-1938, p. 32 şi 56 şi fig. 56.
tot Ibidem, p. 35 şi fig. 55.
www.cimec.ro
şi aplica scitică zoomorfă dela Armăşoaia, pe valea· Racovei în sus (cf. capi-
tolul procedeu t}.
In a doua epocă a Fierului, în LaTime, avem de înregistrat, în aria săpată
de noi, prima fază principală a necropolei şi mai multe elemente răslcţe
de aşezare, printre care şi două vase poroase de tipuri vechi.· Aceste elemente
reprezintă, fireşte, o răspândire spre Măgură a staţiunii dela Râpa Fântânii,
situată la mai puţin de o jumătate de km distanţă, la marginea V a Dealu-
lui Teilor, unde s'a constatat numeroase fragmente ceramico din aceeaşi
vreme. Tipurile acestor cioburi, ca şi ale fragmentelor găsite pe Măgură,
sunt identice cu acelea care caracterizează inventarul ceramic al tuturor-
staţiunilor contemporane explorate în restul ţării noastre (Poiana, Crăsani,
Tinosul, Zimnicea, eţc.). Ca atare, pot fi atribuite unei populaţii
gotice.
Problema care se pune este dacă rosturHe acestea, găsite pe Măgură,
de un caracter evident nefunerar, sunt contemporane cu necropola LaTime
sau o precedă ori o urmează. Stratigrafia ariei pe care am cercetat-o nu ne-a
înlosnit nicio observaţie în aceasta privinţă. Tot ce putem spune este că
elementele do aşezare din La Tene, oricât de rare, se întâlnesc pe întreaga
a
suprafa~ă staţiunii, că sunt mai frecvente în partea deS, în parcela XXVI,
unde s'au găsit şi cele două vase poroase întregi şi că nu prezintă nicio afi-
nitate cu inventarul mormintelor de incineraţie, cu excepţia vârfurilor de
săgeţi de bronz cu tăiş triplu din mormântul-cuptor din parcela III, al căror tip
se regăseşte la câteva din vârfurile do săgeţi descoperite izolat pe Măgură
şi se încadrează într'o categorie caracteristică tuturor staţiunilor gotice din
restul ţării. Dar acest mormânt-cuptor, al cărui caracter gotic poate fi afir-
mat prin analogie cu un monument similar dela Zimnicea, prezintă el însuşi
o situaţie aparte în necropola La Teno dela Poienoşti, toate celelalte morminte
constatate fiind din categoria acelora cu urne conţinând oseminte arse pe rug
şi do tipuri cu totul străine recipientolor cunoscute până acum în cultura
geti că.
Concluzia care se impuuo este că 110 aflăm în faţa a două culturi deose-
bite, do date diferite. Nu avem dovezi directe pentru a şti care este mai
veche, dar aspectul relativ arhaic al elementelor gotice de aşezare şi al mor-
mântului-cuptor, asemănător cu cel dela Zimnicea, care este din secolele
IV-III în. e. n. 102 , ne determină să considerăm necropola cu urne negre
primitive ca mai nouă. Aceste urne conţin un inventar din secolele II-I
în. e. n. caracterizat în special prin fibule La Tene II şi dela începutul
epocii La Te ne II 1.
10 2 La baza tumulului C 7 dela Zimnicea, în care s'a constatat un ast.fel de mormiint-

cuptor, s'a găsit. o rnonetti de bronz a lui Filip JI al :'vlaccdoniei; cf. "SLud. şi Cerc.
de Istoric Veche", 1950. I, p. 98--100.
www.cimec.ro
Inainte de această dată, avem a ne închipui Măgura dela Dealul Teilor

ca un cartier periferic al aşezării gotice dela Râpa Fântânii, având pe mar-
ginea sa de N şi morminte izolate, rare, dintre care întâmplarea a făcut
ca în aria săpată de noi să se găsească mormântul-cuptor amintit, apar-
ţinând unui războinic înmormântat cu capul oarecum spre S (exact la SV),
ca şi contemporanul său dela Zimnicea. Peste această aşezare, în cursul
secolului II în. e. n., cel mai devreme prin preajma anului 200 în. e. n.,
s'a instalat necropola urnelor negre din LaTime II, aparţinând unei culturi
deosebite şi deci unei populaţii de alt caracter. Nici tipul acestor urne şi,
cu foarte puţine şi neînsemnate excepţii, nici tipurile obiectelor conţinute
nu prezintă vreo identitate cu elementele cunoscute până acum din cultura
getică. Este clar că transformarea Măgurii dela Dealul Teilor, în această
vreme, dintr'un cartier al unei aşezări într'o necropolă, corespunde unei
importante turburări în viaţa regiunii. Peste vechii locuitori gotici s'au
instalat alţi oameni.
Cine erau aceşti noi sosiţi şi de unde veneau? Ră:'Opunsul ni-l înlesne:;;te
aplicarea metodei compar?.tive la tipologia urnelor şi a conţinutuluj lor.
Ace~te urne, de o apariţie atât de nouă în descoperirile făcute până acum
în ţara noastră, sunt foarte comune în aeeeaşi epocă în regiunile nordice
dintre Carpaţi şi Baltica, mai ales pe teritoriul R. P0lone, şi în răsăritul
R. D. Germane. Formele lor, derivate din prototipuri hallstattiene şi
chiar mai vechi, buzele lor scunde şi faţetate, ansele mid cu marginile con-
cave (îu formă de ~\), ornamentele lor, printre care avare motivul meandru-
lui cu elemente în formă de 7', extrem d8 frecvent în epoca LaTime germano-
polonă, nu se regăsc;sc nirilieri în altă parte aLM de caracterislic~;; ţi atât de
asemănătoam cu exemplarele dela Poiene~ti. Către aceeaşi arie geografică
ne îndreaptă şi variantelP tipologice ale principalelor obiecte conţinute :în
ace~te urne: filmlele de fier LaTime II cu sfere de bronz pe arc sau fără şi
fihulele LaTime II şi La Te ne lll cu pidor gol Lrapezoir!al, adieă toate tipurile
de fi bule constatate în urnei~ dela Puieneşti, precum şi paftalele de fier simple,
î11guste şi lungi, atât de des întâlnite în aceleaşi urne. Aceste obiecte, cu
particularităţi identice, nu se cunosc nicăieii în ţara noastră printre elemen-
tele culturii materiale gotice.
Evident, de acolo, din acele regiuni din basinul Vistulei, a fost adusă cul-
tura străină pe care o reprezintă urnele din necropola La Tene II-III de pe
Măgura dela Dealul Teilor. Nu poate fi vorba de articole de import comer-
cial ori de influenţe culturale indirecte, ci de elemente rituale făcând parte
din tradiţia specifică a unui grup social format la N de Carpaţi şi care le-a
adus cu sine în podişul Moldovei, unde s'a instalat cu prilejul unei migraţii.
Sunt rare cazurile în care arheologia ar putea să document.eze mai limpede
şi mai precis o mutare de populaţie dintr'o regiune într'alta.
www.cimec.ro
41)2 MATERIALE ARHEOLOGICE
Dar o asemenea migraţie umană din N spre S, de-a-lungul Moldovei,

exact în epoca urnelor negre dela Poieneşti, este atestată şi de autorii antici
care vorbesc despre o expansiune a Bastarnilor din părţile Galiţiei către
miazăzi, între sfârşitul secolului III şi începutul secolului 1 în. e. n. Toată
istoria acestui interval de timp, în special a secolului II în. e.n., este plină
de răsunetul turburărilor produse de apariţia acestei populaţii nordice la
Dunărea de Jos.
Autorii vechi sunt de acord în a localiza aria populată de Bastarni în
Polonia deS, către poalele Carpaţilor septentrionali, dela marginile Boemiei
până la Nistrul superior 1 o1 . Strabo (306) ne informează că Bastarnii se înve-
cinau la V cu neamurile germanice iar la E cu Tyregeţii (Geţii dela Tyras)
şi că un trib al lor stăpânea Delta Dunării, numită Peuce, de unde şi numele
de Peucini al acestui trib 1. 0 ~. Tacit ("Germ"., 46), cunoscându-i sub acelaşi
nume de Peucini pe care îl atribue tuturor Bastarnilor, îi aşează între Ger-
mani şi Sarmaţi, deci, în linii generale, în acelaşi spaţ,iu. Pliniu cel Bătrân
(N. h., IV, 25) dă preciziuni mai amănunţite, spunând că ţara lor se întindea
dela Suebii dela râul Morava din Cehoslovacia de azi, către răsărit. In acele
regiuni nordice îi menţionează şi înscrip~ia lui M. Vinicius din vremea
împăratului August, inscripţie care vorbeşte despre o expediţie a acestui
general roman împotriva unor populaţii carpatice din N Dunării panonice,
Quazii,Bastarnii,Osii şi Anarţii 105 • Ptolemeu("Geogr.", III, 5,7) confirmă
toate aceste ştiri anterioare prin date cartografice, situând ţara Bastarnilor
(inclusiv a Peucinilor) "dincolo de Dacia" u1rep "~v ~oowxv, la ·N de Car-
paţi. In Tabula Peutingeriana, segm. VII, şirul de munţi din N Daciei
este numit Alpes Bastarnic (a) e. iar dincolo de acest şir este menţionat
numele Bastarnilor sub forma coruptă de Blastarni.
Bastarnii apar astfel pe un teritoriu foarte întins, care, fireşte, nu putea
constitui în întregime patria lor, ci în cea mai mare parte reprezenta un
teritoriu de expansiune, cuprinzând şi domeniile altor populaţii. In vremea
când îi înregistrează izvoarele greco-romane ei nu alcătuiau de fapt decât
nucleul conducător al unei mari asociaţii de triburi eterogene. Din cauza
acestui amestec, izvoarele chiar ezită să le atribue un caracter etnic precis,
cu toate că cele mai lămurite dintre ele le recunosc o origine fundamental ger-
manică. Informaţiile lui Tacit sunt în această privinţă cele mai caracteristice.
Incepând prin a se îndoi dacă trebue să-i pună pe Bastarni printre Germani
sau printre Sarmaţi, istoricul roman sfârşeşte prin a preciza că au aceeaşi
103 Cf. despre Bastarni: "Bul. Corn. :1\lon. ist." XVIII, 1924, p. 177-184;V. Pârvan,
Getira. p. 6fi- 69, 76-80, 85--86, 220·-239.

10 ' Sl rabo, 305; cf. V. Pârvan, Getica. p. 66 şi urm.
10 ~ A. v. Premerstein, "Jahreshefte d. oesterr. archaeol. Inst.", 1904, p. 217; V.
Pârvan, o. c., p. 93,
www.cimec.ro
::iAl'ATUKlLJl< lJJl<LA l'UlJl<.NJl<:;;Tl
limbă, acelaşi mod de viaţă şi aceleaşi feluri de aşezări şi de locuinţe ca

şi Germanii, însă că, legându-se prin căsătorii cu populaţiile sarmatice,
au luat ceva din aspectul acestora (Germ. 46). Dar elementele de amestec
din societatea bastarnă nu erau numai sarmaticc, cum spune Tacit. In secolul
II în. e.n., când intervin în Peninsula Balcanică în războaiele lui Filip V şi
ale lui Perseus împotriva Romanilor, Rastarnii apar în tovărăşie cu bande
de războinici celtici, Galaţii, de unde confuzia pe care o fac între ei şi
aceştia unii autori ca Titu Liviu (XLIV, 26-27), Diodor (XXX, 19; XXXI,
14) şi Plutarh (Aem. Paul., 9 şi 12)106 • Din Geografia lui Ptolemeu (III,
5, 9 -11) rezultă că, pc o bună parte din teritoriul expansiunii bastarne,
locuiau şi triburi da ce, ca Tagrii, Costobocii şi Carp ii (koc p7tLotvoi 107).
Izvoarele antice îi cunosc pe Bastarni numai începând din momentul
expansiunii lor. Despre limitele restrânse ale bazei lor de răspândire nu ne
spun nimic. Dar le putem deduce cu, o oarecare aproximaţie. Cum nu a fost
niciodată vorba de vreo expansiune a lor spre apus, ci numai spre răsărit
şi miazăzi, trebue să căutăm patria lor primitivă acolo unde se învecinau
cu celelalte ginţi germanice, în special cu Suebii menţionaţi de Pliniu, pr·in
urmare prin Silezia şi prin regiunea Cracoviei de azi, dela munţii de E ai
cadrilaterului ceh, dc-a-lungul Carpaţilor occidentali, până în valea superi-
oară a Vistulei.
Din 8:cest ţinut şi-au început expansiunea spre răsărit, de-a-lungul
poalelor exterioare ale Carpaţilor, prin Galiţia şi apoi prin Moldova, sub
impulsul Celţilor instalaţi în cursul secolului IV în. e.n., în Germania deS.
în Boemia şi în Panonia. Cea dintâi expansiune bastarnă este de situat în
cursul secolului III în. e.n., când Cel ţii ocupă primul plan al scenei istorice
cu aventuroasele lor expediţii în răsărit. La începutul acestui seeol Galaţii
celtici, în asociaţie cu Skirii germaniei de pe Vistula infel"ioară, ve.cini
cu Bastarnii, atacă Olbia, la gura Bugului 1 0 8 . Către sfârşitul veacului,
înşişi Bastarnii pătrund în răsăritul Daciei, în Moldova, ducând lupte
aprige cu Geţii. O ştire păstrată la Trogus-Iustin (XXXII, 3, 1G), povesteşte
cum, prin preajma anului 200 în e.n., Oroles, căpetenia Geţilor, şi-a pedep-
sit ostaşii umilindu-i faţă de femeile lor, fiindcă nu au luptat cu destulă
eficacitate împotriva noilor invadatori1° 9 • O ştire dela Ps.- Scymnos (v.
106 Cf. Y. Pârvan, o. c., p. 68-68; "Bul. Com. !\Ion. ist.", l. c., p. 180.
101 Având în vedere e:~.pansiunC'a baslarnă în hasinul Vistulei, lPagăn al neamu-
rilor slaw, rslr rle prpsupus că în asoci11ţia de Lriburi JlC care o conduceau Bnslamii
vor ri intrat şi unele populaţii ŢJrol.oslave, desi izvoarele nu prezintă indirn!ii precise
in aceaslă pridnţă. O opiuie mai categorică în arest "Cns a fosL exprim ni ii de curând
de A. D. lJmilrieva (Cerniiuţi): cf. "Vcstnic drcYnei istorii", 1!151, 4, p. 23,'J ~i urm.
1oa B. Latysrhev, lnscr. orae septl·nt. Ponti Euxini, 1\r. 6; Kondaknf. J. Tohtoi
'Şi S. Rrinaeh, Antiquiles de la Russie meridionale. p. 15-Hi; 1\1. Rostovtzeff, lranians
and Grceks in South Ru;;sia, Oxford, 1922, p. 87, 9R-·98.
109 V. Pârvan, Gctica. p. 68.
www.cimec.ro
797) îi menţionează pc Bastarni laN de gurile Dunării ca "venetici" (e:7t~J..u&o:c;).

Puterea lor este în continuă creştere. Celţii asociaţi rămân curând pe al
doilea plan. Numele Galaţilor nordici mai apare alături de al Bastarnilor
doar în anii 182-168 în. o.n., eu prilejul războaielor macodonice amintite,
apoi dispare cu desăvârşire din izvoare. Timp do mai bine de un veac, Bastar-
nii, mereu în acţiune, rămâu stăpânii evenimentelor dela Dunărea de Jos.
Dar în cursul secolului 1 în. e.n., hegemonia lor întră în declin, mai
întâi sub loviturile puterii gotice, ronăscute în marele avânt al cuceriri-
lor lui Durobisla, apoi sub presiunea Sarmaţilor care înaintau din răsărit.
Incercarea unora din triburile lor de a emigra în ma"să în Peninsula Balcanică
este sdrobită de armatele romane ale lui M. Licinius Crassus, sub August,
în anii 29-28 în.o.n. In cursul veacurilor următoare, Bastarnii sunt siliţi
să ducă o vieaţă modestă, în enclava resemnata, să suporte ascendentul vecini-
lor Geţi şi Sarmaţi şi să caute protecţia puterii romane. Mai apar din când
în când în istorie cu ocazia diverselor atacuri de pradă împotriva provin-
ciilor imperiale, dar niciodată singuri, ci la remorca Dacilor, Costobocilor,
Carpilor şi Coţilor. In anul 282 e. n., împăratul Probus le dă o lovitură
decisivă, deportând în Moesia 100.000 dintre ei. După acest eveniment, nici-
un izvor nu-i mai pomeneşte.
Datele literare despre Bastarni, pe care le-am rezumat aci prezintă impre-
sionante coincidenţe cu acelea rezultate din examinarea necropolei cu urne
negre dela Poioneşti. Teritoriul lor de origine, din Polonia, intră din pliu
în aria caracterizată prin formele şi tehnica acestor urne şi ale obiectelor
ce conţin. Printre aceste obiecte fibulelo, foarte numeroase (37 de bucăţi
la 54 do urne), reprezintă numai tipuri La Tene, denotând o specifică influenţă
celtică, firească la o populaţie caro a fost într'un contact atât de strâns cu
Colţii şi care şi în Moldova şi-a făcut apariţia în tovărăşia Celţilor 110 • Pe baza
tipologică am stabilit data urnelor negre dela Poieneşti în La Tl'me II şi în
epoca de trecere spre La Tene III, ceea ce corespunde secolelor II-I în. e.n.
Este exact vremea hegemoniei bastarne în părţile de răsărit ale ţării noastre:
între anii cea, 200 şi cea 70 în.o.n., adică între domniile căpeteniilor gete
Oroles şi Burobista.
Concluzia care se impune este că necropola urnelor negre descoperite
în săpăturile noastre, atât de exotice în cuprinsul Daciei, conţinând rămă
şiţele funerare ale unor e:7t~A.ua~:c;, este de atribuit Bastarnilor.
Coincidenţele arheologice care duc la această concluzie se verifică şi
geografic: podişul central al Moldovei, în care se află Poieneştii. cade în
110 Pentru dovezile arheologire ale pcnel.raţiei celtice la N. de C:upaţi cf. 1. Rosen-
Przeworska, Zabytki celtycke na zcmiacb Polski - Antiquites celt.iques en Pologne.
"Swiatowit", XIX, 1946- 1947, p. 179-322.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞ'fl 495
zona de legătură dintre teritoriul de bază al Bastarnilor din Galiţia, şi

Dunl1rea de Jos, unde Bastarnii Peucini sunt a testaţi de Ps. -Scymnos şi
<le Stntbo. Este de observat însă că Plolcmeu, ale cărui informaţii relative
la aceste regiuni sunt mai târzii - cel mai devreme din secolul 1 în. e.
n. - nu vorbeşte de Bastarni şi de Peucini decât în N, în partea înglobată
<le el în ,.Sarmaţia europeană''. In capitolele despre Dacia şi despre Moesia
Inferioară care tratează despre ţinuturile Moldovei, nu-i pomeneşte deloc,
nici la gurile Dunării, nici în altă parte. Explicaţia, care nu poate fi decât
·de ordin cronologic, oferă o coincidenţă în plus în favoarea caracterului
bastarn al necropolei La T~me dela Poiencşti. lntr'adevăr, Bastarnii, prezenţi
..
pe malurile Dunării de Jos în vremea vastei lor hegemonii din secolele
JI-1 în. e. n., nu se mai aflau acolo în veacurile următoare, constatare
valabilă pentru toată Moldova şi în acord cu data ad quem a urnelor negre
-dela Dealul Teilor, care nu merg mai încoace rle secolul 1 în. e. n. In epoca
lui Ptolemcu nu este de înregistrat în apropierea Dunării de Jos, ca element
exotic, decât tribul cu nume celtic al Britogalilorm, de sigur un rest răsleţit
<lin coaliţia galato-bastarnă din secolul III în. e. n.
In lumina acestor concluzii, putem să ne facem o idee mai consistentă
despre vicisitudinile staţiunii dela Poiencşti în cea de a doua jumătate a
.epocii Fierului. Geţii care locuiau pe Măgură şi la Râpa Fântânii, în secolele
IV-III în. e. n., au fost printre cei învinşi de Bastarni în vremea lui Oroles
într'o epocă puţin anterioară. Goniţ,i din această regiune, au lăsat locul
pe seama învingătorilor, care şi-au stabilit aci un sanctuar funerar pentru
unul din triburile lor. Dacă în apropierea acestei "necropole Bastarnii îşi
vor fi avut şi o aşezare, nu putem şti deocamdată, răspunsul la această
-chestiune fiind în funcţie de cercetările dinafară de Măgură. Fapt este că
în săpăturile noastre din 1949 nu am dat de niciun vestigiu de locuinţă
-care să corespundă cronologic urnelor negre. Iar resturile ceramice dela
Şi potul lui Stau, asemănătoare cu aceste urne, par a fi tot de caracter funerar.
Este posibil ca Bastarnii să fi folosit acest Joc adăpostit din valea Caselor
numai pentru înmormântări, iar ei să fi dus o vieaţă seminomadă, nu de
simpli războinici, ci de crescători de vite112 , pe un ~paţiu întins, prin poieni
·şi prin văile Racovei şi Bârladului, trăind mai mult în căruţe. Ceea ce spune
Tacit despre aparenţele lor sarmaLe şi despre lipsa lor de aptitudini gospo-
·dăreşti (sordes omnium ac torpor "neîngrijire în toate şi indolenţă"), precum
·şi neastâmpărata lor căutar·e de spaţii noi, ar fi indicii semnificative în
111 V. Pârvan, Gctica. p, 65, 239-240, 247.

n• Pentru acest caracter- al structurii economice a societăţii bastarne, cf. V. Pârvan,
•0. c., p. 123, 136, 140.
www.cimec.ro
această privinţă. In niciun caz nu erau nomazi de stc>pă ci, după natura
ţării lor de origine, păstori de terrnuri păduroase şi accidentale.
După ce Bastarnii au fost constrânşi în cursul secolului J în. e. n. să
părăsească regiunea Poieneştilor, aşa cum au fost sili ţi să plece ~i din restul
podişului moldovenesc, Măgura dela Dealul Teilur nu a mai fost folosită
multă vreme de nimeni. Nici Geţii lui Burchista, care în prima jumătate a
secolului 1 în. c. n. s'au întors biruitori în aceste părţi, nici Sarmaţii, care
în a doua jumătate a aceluiaşi secol şi-au început presiunile lor insistente
spre V, nu au dat vreo atenţie poziţiei dela Poieneşti.
Până în secolul III e. n. staţiune4 a rămas nelocuită. Abia în această
vreme târzie putem situa ultima aşezare atestată prin săpăturile noastre.
Obiectele găsite nu ne îngădue să o datăm mai devreme. Este drept că sunt
de înregistrat unele afinităţi cu inventarul staţiunii dela Poiana, a cărei
ultimă înflorire datează din secolul J- TI e. n., dar aceste afinităţi se referă
numai la tipuri osificate, de lungă durată. Elementele de o valoare crono-
logică mai precisă prezintă un caracter târziu. Cea mai veche dintre monete
este dela Filip Arabul, adică din anii 244.-249 e. n. Fibulele, perlele de
sticlă, ceramica poroasă, lucrată la roată, confirmă acest termen a quo.
Bineînţeles, hiatus-ul de trei secole pe care îl prezintă staţiunea dela
Poieneşti tocmai în perioada cea mai calmă a epocii romane 113 , când în
aceste regiuni se ajunsese la un oarecare echilibru, nu are decât o impor-
tanţă strict locală, limitată la suprafaţa Măgurii. Ipoteze care să explice
eventual această abandonare a locului se pot face multe, dar tocmai de aceea
sunt inutile. Fapt este că restul regiunii în vremea respectivă a fost
populat. A•<tfel, la Hârşova, numai la 4 km spre NE do Poiencşti, s'au con-
statat urme de aşezări getice din cultura Poiana din primele veacuri ale erei
noastre, descoperindu-se şi un tezaur de denari imperiali datând dela sfârşi
tul secolului II e. n. (cf. mai sus, la capitolul despre cercetările exterioa1·e).
Părăsirea staţiunii dela Poieneşti în secoiC'Ie 1-III e. n. ne oferă un
argument per(;mptoriu, de ordin cronologic, împotriva identităţii propuse
de C. Cihodaru, în 1938 (cf. supra, partea A "Istoricul cercetărilor"), între
această staţiune şi localitatea Tamasidava, pe care Ptolomeu o citează la
răsărit de Siret, tocmai în epoca de care este vorba. Chiar ţinând seama de
faptul că informaţiile geografului antic privitoare la regiunile noastre sunt
mai vechi decât momentul în care au fost redactate, tot nu am putea să le
scoatem din ]imi tele hiatus-ului arheologic constatat pc Măgura dela Dealul
ua C:onst.at.area ace~tui hiatus, impusă de studiul amănunţiL al materialului re1ultat
din săpăt11ri, exclude afirma\ia fărul.::t în raportul nostru preliminar din "Stud. şi Cerc.
de Istorie Veche", Hl50, 1, p. 43, du~pre exi!'l.cnţa unei culturi la 1-'oiellc~l i în secolele
J --11 e. n., arirmaţie ex prirnată fugit.iv nun1ai pr. baza a sem ănării fSCilcrale Lehnice
dintre ccramica acestei st.atiuni cu aceea, de fapt mai veche, dela Poiana.
www.cimec.ro
SĂPĂ'fURILE DELA POIENEŞ'fl
Teilor. deoarece aceste informaţii, datând probabil din vremea lui Traian,
în niciun caz nu depăşesc înapoi limitele secolului I e. n. 11 ' , pe când hia-
tus-ul menţionat începe încă din prima jumătate a secolului I e. n., odată
cu sfârşitul necropolei bastarne 115 •
Aşezarea din secolul III e. n. dela Poieneşti a folosit toată suprafaţa
Măgurii dela Dealul TPilor şi s'a întins foarte mult şi înafară, precum dove-
de!'c cioburile şi resturile de locuinţe din aceeaşi vreme răspândite pe lunea
Racovei şi pe panta Dealului Vărzăriei până la 1 km spre E. De data aceasta,
însuşirile poziţiei dela gura văii Caselor au fost apreciate mai mult ca ori-
când. Locuitorii se ocupau cu agricultura, cu creşterea vitelor şi foarte
mult cu meşteşugurile. Abundentele vestigii metalurgice descoperite în
săpăturile noastre sunt o dovadă. Inventarul aşezării conţine o covârşitoare
proporţie de elemente de influenţă şi de provenienţă romană, dar nu lipsesc
nici unele tipuri tradiţionale care amintesc pe acelea dela Poiana. Putem
caracteriza această populaţie, în general, ca getică. Dar data, mijlocul
secolului III e. n., la care pare a fi fost întemeiată aşezarea, ne sugerează
o identificare şi mai precisă prin coincidenţa sa cu mişcarea Carpilor, trib
dacic din Carpaţi, care în această vreme îşi începe expansiunea spre Dunăre,
peste straturi mai vechi de populaţii getice şi peste elemente sarmatice,
deţinând un rol important în toate coaliţiile barbare care atacă provinciile
romane.
Aşezarea din secolul II 1 e. n. de pe Măgura dela Dealul Teilor nu a
durat prea mult, după cum se vede din îngustimea stratului care o reprezintă.
A fost urmată Ia un foarte scurt interval de necropola cu urne cenuşii şi
roşii de tehnică superioară din secolele III-IV e. n. Arheologic, nu putem
stabili. o diferenţă netă între data obiectelor din aşezare şi a acelora din
morminte. Raportul cronologic dintre locuinţe şi necropolă nu se sprijină
până acum decât pe observaţii de ordin stratigrafic. Astfel, nu putem preciza
momentul transformării din nou a Măgurii din aşezare în necropolă. Este
însă probabil că această transformare a rezultat dintr'o nouă turburare
mCf. V. Pârvan, Getica. p. 220.

De altfel, încercarea de a identifica Poieneştii cu Tamasidava nu se poate
116
;usţine nici din punct de vedere geografic. Pentru poziţia Tamasidavei Ptolemeu prezintă
aolaltă, în acelaşi pasaj (Geogr., IV, 10,8), două indicatii de naturi diferite: una de
>rdin matematic, exprimând eoordonatcle atribuite locului (50° 20' longitudinale antică
;i 47° 30' latitudine), şi alta de caracter topografic, preci1anrl că această localitate se
lrla "lângă raul Hierasus" (Siret): 7t1Xpot 'l'OV '1Epa;8ov 7t0'l'IX(.LOV întocmai ca şi cele-
alte două 7tOAEc;;, S. Za~~idava şi Piroboridava (Poiana), pe care ~eograful alexandrin
e pomeneşte în partea Moldovei din dreptul provinciei romane MoPsia Inferior. In
lrtzumentaţia sa, C. Cihodaru a pnrnit dela prima indicaţie, trecând cu vederea pe cea
le- a doua. Dar tocmai aceasta este d<> fapt hotărîtoare, fiindcă, precum se ştie, longi-
nrlinile şi lat.itudinile din opera lui Ptclemeu, viciate principial prin cunoaşterea
nsuricientă a dimensiunilor globului, inerentă antichităţii, şi stabi\it.e adesea cu mari

www.cimec.ro
498 MATERIALE AHHF.OLOGICE
produsă în vieaţa locuitorilor din podişul Moldovei. Suntem într'o epocă

frământată, la începutul perioadei migraţiilor, când asemenea turburări
devin frecvente.
In ipoteza că aşezarea a aparţinut Carpilor, ne-am putea gândi la depor-
tările masive pe care le-a suferit această populaţie în vremea lui Galeriu,
între anii 295 şi 297 e. n., când, în urma unei expediţii victorioase, Romanii
au căutat să soluţioneze problema carpică în mod radical. Este posibil ca
~;~i aşezarea dela Poieneşti să-şi fi încheiat existenţa cu acel prilej. Bine-
înţeles, deportările din vremea lui GalPriu, dacă au fost decisive pentru
slăbirea Carpilor, nu au putut însemna exterminarea lor, aşa cum ar reieşi
dintr'o emratică aserţiune a unui autor antic 116 • Fapt este că despre Carpii
din Moldova va mai fi vorba in istorie şi cu un secol mai târziu 117 •
De sdrobirea puterii carpice din Moldova au profitat Goţii germaniei
care, în continuă mişcare în tot cursul secolului III e. n., izbutesc să ajungă
la un echilibru la începutul secolului IV e. n., fixându-şi stăpânirea asupra
unei părţi din teritoriul ţării noastre. Podişul central al Moldovei devine
la un moment dat chiar principalul centru al puterii lor, după cum vor
dovedi evenimentele din vremea lui Athanarich povestite de Ammianus
Marcellinus 118 .
Necropola cu urne cenuşii şi roşii de tehnică superioară dela Poieneşti
datează din aceste vremuri dela sfârşitul secolului III e. n. şi din secolul
IV e. n., când istoria regiunilor noastre este determinată de hegemonia
Goţilor. lnsă, de data aceasta, este cu muH mai greu, decât a fost în cazul
necropolei bastarne cu urne negre, să stabilim o legătură direetă între mor-
erori pc bază de măsuratori Pmpirice şi subiective (e,tape de marşuri, zile de navigaţ.ic,

etc)., de valori diverse şi foarte aproximative, nu ne pot fi de ajutor derât in mod foarte
vag şi numai in măsura în care sunt coroborate prin date de alt caracter. Dacă cifrele
coordonatelor prezentate de Ptolemeu ne duc grosso moda in regiunea văii Racovei,
este fiindcă, bazat pe date greşite, acest autor concepea cursul inferior al Siretului ca
formând o mare inflexiune sprt• E, inflexiune eare în realitate nu exislă. Esenţial este
că el situează Tamasidaca pe acest râu, care curge la peste 40 km depărtare de Poieneşti.
Identitatea dintre cele două localitilp este astfel exclusă. Numele antic al staţiunii
dela Poieue~Li rămâne necunoscut., Tamasidava trebuind să fie căutat!! mult mai spre
V, prin regiunea Bacău lui.
116 Aur. Victor, Caes., 3!J, 43: Car}'or!lm natia translata omnis in. nostrum salum;
cf. \'. Pârvan, Get.ica. p. 242.

117 Zosimus. IV, 34, fi: Kocp7to8oct<oct Cf. V. Pârvan, Getica. p. 41. Părerea lui
U. Kahrstcdt, (Die Karpodaken, .,Praeh. Ztschr.". IV, 1!112, p. 83-R7), după care
Kocp7to8oct<cu ar însemna la Zosimus .,Dacii din Carpia" şi că nu ar contra1.ice aser-
ţiunea lui Aurelius Victor despre deportarea totală a poporului carpic peste Dunăre,
păr~re bazată pe o simplă c.onjectură, nu se poate susţine.
118 Amm. 1\fareell., XXVII, 5; XXXI, 3, 16; C. Patsch, Bcilrăge zur Yolkerkunde
YOn Siidosteuropa. II l, L Bis zur Abwanderung rler Gotcn und Taifalen aus Transda-
nuvien Wien, 1!J28 (Akad. d. Wissenscb. in Wien. philos.-hist. KL. Sit.zungsber.,
208, 2), p. 47 şi 51, consirleril l\toldoYa, pe bună dreptate, ra bază economică şi ca ţară
de reşedinţă a lui Athanarich.
www.cimec.ro
minte şi stăpânitorii ţării. Nici scheletele, nici urnele din secolele III-IV
e. n. descoperite de noi nu prezintă vreun aspect categoric germanie.
Făcând o comparaţie cu mormintele din acelaşi interval de timp
cunoscute până acum în ţara noastră, nu găsim analogii necropolei cu urne
de tehnică superioară dela Poieneşti decât în necropola dela Vârtişcoiu
lângă Odobeşti1 19 • Şi la Poieneşti în valea Racovei, şi la Vârtişcoiu, în mar-
ginea Carpaţilor din S Moldovei, avem de a face cu practicarea prin excelenţă
a ritului de incineraţie cu urne cenuşii de tehnică şi de forme identice, cu
obiecte de inventar comune, ca fibule cu piciorul întors pe dedesubt, fibule
cu placă înaltă, perlele de coral, perlele rotunde calcedoniu, perlele de sticlă
faţetate poliedric, perlele de sticlă mici discoidale azurii, perlele cilindrice
din pastă de sticlă albă mată, perlele plate de sticlă roşie mată, verigile
de bronz acoperite cu un fir formând spirale numeroase, etc. De asemenea
nici la Vârtişcoiu nu s'au constatat arme în morminte. Sunt şi deosebiri
între cele două necropole, dar de ordin secundar. Ele eonstau din oglinzile
de bronz cu simboluri în relief dela Vârtişcoiu, care nu apar la Poieneşti,
din bijuteriile în filigran de argint, atât de frecvente la Poieneşti, dar care
lipsesc cu totul la Vârtişcoiu, precum şi din urnele cu toarte zoomorfe şi,.
în general, din urnele roşii. care nu s'au descoperit decât la Poieneşti.
Necropola dela Poieneşti, pc cât este de asemănătoare cu aceea dela
Vârtişcoiu, pe atât de mult se deosebeşte de necropolele din secolul IV e.n.
dela Izvoare (P. Neamţ) 120 , dela Aldeni (Buzău) 121 , dela Sântana de Mureş
(Transilvania) 12 ~, caracterizate prin inhumaţ.ie exclusivă, prin vase ceramice
numeroase şi de alte tipuri, prin obiecte de inventar diferite. Asemănările
sunt puţine şi de ordin general: fibule cu piciorul întors pe dedesubt, de o
mare răspândire în toată Europa barbară, tehnica superioară a vaselor
cenuşii, vasele de sticlă cu ornamente în relief, absenţa armelor. In schimb,
la Izvoare, Aldeni, Sântana, lipsesc elementele specifice ale mormintelor
dela Poieneşti: fi bulele cu placă înaltă, fi bulele cu piciorul lung, bijuteriile
în filigran de argint, pericle de coral, perlele din pastă de sticlă maLă, aşa
precum la Poieneşti nu se întâlnesc- şi nu apar nici la Vârtişcoiu- fibulele
cu picior rombic şi cu placă semicirculară deasupra resortuluP 23 , vasele fine
în terra nigra, truselo mici de obiecte de toaletă, atât de caracteristice în
inventarul celor trei necropole de inhumaţic citate.
m O. Tafrali, "Arta şi Arheol.", 9--10, Hl33-1934, p. 54; Gr. Ani(escu. ibidem,

3, 192g, p. 13--21; L. Neagu, ibidem, 5-f\, 1930, p. 45--51. La suprafaţa acestei necro-
pole s'a găsit o mouetă din secolul IV, e. n. dela Constantin.
11o "Studii", Hl49, 1, p. 129.
1 u "Dacia", VII--VIII, 1937--1940, p. 217-221.
111 1. Kovâcs 1, "Dolgozatok", III, 1912, p. 250-357.
1 u O. Almgren, o. c., p. 87 şi pl. VII, fig. 182, grupa YI.
www.cimec.ro
500 MA'fERIALE ARHEOLOGICE
Ne aflăm prin urmare, în faţa a două grupuri culturale separate. In

stadiul actual al cercetărilor nu putem afirma cu toată siguranţa dacă între
aceste grupuri este vorba de deosebiri cronologice, elementele care le carac-
terizează referindu-se la acelaşi spaţiu de timp răstrâns, dar se pare să, cel
puţin ca termen de început, mormintele dela Poieneşti şi dela Vârtişcoiu
se situează şi la sfârşitul secolului III e.n., pe când celelalte nu aparţin
decât secolului IV e.n. In schimb, avem dreptul să concludem cu certitudine
că este vorba de elemente etnice diverse. Deosebirile rituale si tipologice
între cele două grupuri sunt atât de diametrale, încât chiar atribuindu-le
unor momente cronologice diferite, este imposibil să le raportăm la acelaşi
popor. Nu s'ar putea concepe ca într'o aceeaşi societate să se petreacă o
atât de bruscă schimbare dela un rit funerar la altul şi dela anumite forme
de obiecte la altele, mai altls într'un domeniu conservator prin însăşi esenţa
sa religioasă.
Din cele două grupuri, cel mai răspândit este acela reprezentat prin
necropolele de inhumaţie dela Izvoare. Aldeni, Sântana, Morminte care îi
aparţin s'au mai găsit la Roman, la Târgul-Mureş, la Vădastra în Olte-
nia, la Oinac în Vlaşca ~z', iar în afara ţării noastre s'au descoperit în
Ucraina, în cunoscuta necropolă dela Cernihov, la Romaşchi, la Cantemir
şi Gurbinţî pe malul stâng al Niprului, la Gorodor Nicolaevsca 125 , precum
şi în Silezia. In general, sunt atribuite Goţilor, a căror expansiune corespunde
şi cronologic şi teritorial difuzlunii acestui tip de morminte.
Dar cui aparţin mormintele din al doilea grup, reprezentat prin necro-
polele dela Poieneşti şi dela Vârtişcoiu? Eventual unei alte populaţii ger-
manice? Ideea pare în principiu ispititoare, ţinând seama de faptul că Goţii
au stăpânit teritoriul ţării noastre în asociaţie cu tribul tot germanie al
Taifalilor, de o origine oarecum deosebită, poate vandalică 126 , considerând
că acest trib este pomenit în legătură cu pământul Moldovei în izvoarele
literare şi având în vedere că ritul incineraţiei, pe cât se pare, străin Goţilor,
1 u "Dolguzatok",VI,1915, p. 226-235(Târgu-Mureş); "Dacia",III-IV.HI27-1932,
p. 209, 220. 225 şi fig. 58, 1 şi 60, 2 (\' ădastra, Măgura Cetate); "Rev. ist. rom.", IV,
1934, p. 711-81 (Roman); "Rev. de Preistorie şi Antichit. naţ.", 1. 1, 1937, pl. XXXI-
XX X VI. Aceluiaşi grup îi apartine şi mormântul dela Chiojdu, (Buziiu): "Rev. ist.
rom.", V-VI, 1935--1936, p. 333--344.
1U V. Polonschi şi M. Dovnar Zapolschi, Istorico-culturnîi alias, Chiev 1913, pl.
XVI, 1, 3, 5, 7, 13, etc. (Ucraina); M. Ebert, "Praeh. Ztschr. ", V, 1913, p. 87, fig.
96, ele.; idem, în Reallex. d. Vorgesch., s. v. Siidrussland, pl. 44 A, h, k, l, n (Cerniahov,
Vcraina, "skyt.lw-sarmat.ische Periode"); M. Smişco "Arheologhiia",' 11,1948, p. 98-129,
pl. III (diferite localităţi din Ucraina de tipul Cerniahov); A. A. Spiţîn, "Soviet.'lcaia
Arheologhiia", X, 1948. p. 53-72, fig. 2--4 (Cerniahov); 1. 1. Liapuşchin ibidem,
XIII, 1950, p. 7-32, fig. 1-2, etc. (movilele dela Cantemir şi Gurbmţî de pe stânga
Niprului).
12 6 C. Diculescu. Die Wandalen, u. die Goten în Ungarn u. Rumănien. Leipzig,
1923, p. 13. Cf. şi L. Schmidt, Die Ostgermanen 2, Munchen, 1934, p. 546.
www.cimec.ro
continuă a fi practicat în secolele III--JV e.n. de altt> neamuri germanice,

printre care şi de Vandll.li. lnsă cefoa ce ştim până acum despre Taifali este
preu puţin şi prea nesigur pen t.ru a încerca să insistăm în această direcţie.
Nu ne răm5ne dedt să îndreptăm atenpa sprC' populaţ.iile autoht.one,
care au persisl.at în aeeste regiuni şi în vrP.mea dominaţiei gutice. In acPast.ă
privinţă, avem de făcut unele cuustatări semnHicativc>. Mai întaiu este
spa\iul restrâns al răspândil'ii mormintelor de tipul p,)ieneşU-VârLişcoiu.
De fapt, cele duuă necropole :-;unt singurele de acest tip cerceta te până acum
pe teritoriul ţării noastre. Jnafară de aeE>st teritoriu, nu le găsim nicăieri
analogii exacte în totalitatea elementelor care le caracterizează. Ritul
incineraţioi pe care îl duvedesc est.e sLrăvechi şi general Ia populaţiile getice.
UmtJie cenuşii !;ii rc:;;il dela Poieneşti, ca şi cele cE>nuşii dela Vârtişeoiu, sunt
lucrate într'o tE>hnică superioară ce continuă până la identitate pe aceea .a
ccramicei din sta~iunile geticc mai vechi, ca_Poiana de J,ildă. Chiar formele
şi ornamentele lor derivă din acelea ale recipientelor cenuşii getice din
secolele 1--11 e.n. In sfârşit, un incontestabil caracter autohton este atestat
prin urna poroa!'ă primitivă dm mormântui Nr. 1 dela Poieneşti, contempo-
rană cu celelalte ume de tehnică superioară, precum şi prin vasele-o pai ţe
tronronice, tot paroase primitive, pe care le-am găsit ea obiecte rituale
de dimensiuni reduse în interiorul urnelor ccnu~ii şi roşii, ori deasupra
acestora, ca vase-capace de dimensiuni mai mari. Prin urmare, în necropola
târzie dela PoieiWŞq, lut ceea ce este esenţial în caraetL•rizarea unor morminte:
ritul, umc~le, reprezintă o tmdiţie locală 127 • Concluzia care se dPsprinde este
că populaţia corespunzătoare acestei necropole, ca şi aceea dela Poieneşti,
este getică, cel puţin în elementele sale de bază. Dacă e::-te vorba tot de
Carpii pe eari i-am pre;,upus ca locuitori ai aşezăr·ii din secolul JI 1, anterioare
nceropolei, ori de vreun alt trib dacic poposit aci cu prilejul turburărilor
dela sfârşitul acelui veac, nu avem deocamdată vreun Lemei ca să ne pronun··
ţăm, ambele ipoteze prezentând acela!j>i grad de posibilitate.
De altfel, trebui.' să ţinem seamă că, în cultura IWcropolei târzii dela
Poiem•şti. elementele loeale geliee, dacă sm1t eele mai caraeteristice ţi eele
mai importaHtP, nu sunt singurele. AstfPI, toartelc zoomorfe eare împodo-
besc urnele din mormintPle Nr. 211 şi 205, la cam trebue adăugată şi una
din urJJele descoperite îr. săpăluri!e din 193G, dcrorată în acela:;>i illf•d, denotă
o origine sarmatică. Al'i11ităţi cu regiunile sarmatice se observă şi în inven-
tarul urnelor, în prerlile(~ţia pentru anumite tipuri de obiec.te, chiai" dacă
acesti.' a reprezintă produse de import ule industriei sclavagiste romane.
Este în special cazul perlelur d0 coral, al perlclor poliedrice de sticlă şi de
111 Pentru persistenţa culturii autohtone g-etice în secolul IV e. n. cf. şi C. Daioo-

viciu, La Transylvanie dans l'alitiquite 2. Bucureşli, HJ45. p. 232 şi urm.
www.cimec.ro
·ornalină, al perlelor de calcedoniu sfl:'roidale. Frecvenţa hro!,'elor romhict>

l:'mailate ca aceea din urna Nr. 239 dela Poieneşt.i (fig. 259 şi pl. 1) 128 a fost
remarcată mai de mult în mormintele Sarmatilur Iazygi din pusta ungară.
Deşi în toate aceste cazuri este vorba de obiecte de provenienţă romană,
aduse pl'În comerţ, frecvenţa lor specială deopotl'ivă în mormintele din
Moldova şi în acelea din ţările sarniate implică o similit.udine de gusturi
şi de obiceiuri corespunzând unei strânse comunităţi culturale. In această
parte a ţării noastre, contactul dintre triburile geti ce şi cele sarmaticc,
vechi de mai multe secole, a înre~istrat o recrudescenţă în cursul secolelor
Ili-IV e.n., în urma întinderii aeeleaşi dominaţii gotice peste amb~le
popoare. Printre Geţii (resp. Carpii) dela Poieneşti Jin acea vreme era
natural ~ă fi existll t şi numeroşi Sarm aţi. Inc uscriri le cn acest mare popor
caw loeuia pe tditoriul de azi a U.H.S.S., special menţionate de Tacit
la Bastaruii germaniei, precum am arătat mai sus, tr·ebue să fi fost cel putin
tot atât de frecvente la Geţii din Mnldov::t, mai ales în teritoriul dela răsărit
de Siret, care a făcut uneori chiar parte integrantă din domeniul expansiunii
sarmate. Afiuităţile pe ~are le prezintă mormintele dela Poieneşti cu acelea
din SarmRţia, oricât de numeroase şi dl' intime ar fi fost, rămân lotuşi secun··
dare. Car·acterele principale ale acestor morminte: incineraţia, rar·ă în ţările
sarmate, formele urnelor şi frecvenţa fibulelor, mai puţin întrebuin~ate
în ţinuturile din Nordul Mării Negre, sunt prin excelenţă getice.
In mormintele descoperite de noi nu întâlnim niciun element de caracter
exclusiv germanie. Multe din obiectele constatate se întâlnesc şi în aria
germanică din N, cum este cazul cu fibulele, mai ales cu acelea cu placă înaltă
ori cu acelea cu piciorul întors pe dedesubt, cum este cazul cu perlele de sticlă
de diverse tipuri, cu pandantivele în formă de coşuleţ şi cu paharele de
sticlă cu podoabe îu relief; dar toate aceste piese de inventar funerar sunt
comune, în proporţii şi în asociaţii diverse, unei zone foarte întinse, care
cuprinde întreaga lume barbară din N imperiului roman, dela Baltica până
spre Caucaz, cu nenumeratele triburi do origini feltll'ite: germanice, dacice,
sarmatico. De altfel, în marea lor majoritate, aceste obiecte sunt fabricate
meridionale, răspândite prin comerţ.
Cultura urnelor cenuşii şi roşii de tehnică superioară dela Poieneşti,
de un nivel înaintat şi cu o compoziţie atât de variată, în care elementele
romane de import se aliază cu cele tradiţionale, getice, cu cele sarmatice şi cu
unele afinităţi nordice mai puţin precise, reflectă situaţia din N Dunării în
secolele Ill-IV e.n. Gopi, răspilndiţi pe un teritoriu imens, din Carpaţii
nordici până la Don, reprezentau pe acest spaţiu numai o minoritate de cuce-
128
llona ~ellyc, Les bronzcsemailh\s de laPannonic romaine.(ung. şi fr.), Budapcst,
1939, p. 31 Şl 39.
www.cimec.ro
ritori şi chiar ca atare nu erau omogeni, fiind asociaţ-i cu alte triburi

germanice, printre care precum am arătat mai sus, izvoarele menţionează
mereu pe Taifali. Marea majoritate a populaţiei consta din triburile autoh-
tone supuse, în cea mai mai mare parte de origini geto-carpice în V, sarmatice
în E. Aceste triburi, obligate faţă de stăpâuitorii germaniei numai la dijme
limitate, la ostateci şi la contribuţii militare in caz de nevoie, îşi păstrau
organizarea lor tradiţională şi displllleau în voie de bunurile lor 129 • Işi
continuau difet•enţele lor sociale lăuotl'ice, inerente stadiului de trecere
dela orânduirea comunei primitive la feudali!3m în care se aflau, iar clasele
lor înstărite participau daeă nu chiar la prăzile realizate din când în când
de războinicii stăpânitori în difel'ite expediţii, în orice caz la îmbogăţirile
rezultate din schimburi eomerciale. Observaţiile făcute în necropola târzie
dela Poieneşti, relative la contrastul dintre bogăţia unora din morminte şi
sărăcia extremă a altora, p1·ecum şi massa covârşitoare a obiectelor de
tehnică superioară şi a fabricatelor de import, confirmă această imagine
pe care ne-o facem despre viaţa societăţilor autohtone supuse de Goţi.
La venirea acestora, populaţiile geto-sarmate îşi aveau cultura lor
proprie, formată în decurs de secole prin evoluţia elementelor de tradiţie
locală şi prin asimilarea pătrunderilor greco-romane. Goţii şi-au însuşit-o 1ao,
renunţând la cele mai multe din tradiţiile lor nordice şi i-au încurajat des-
voltarea prin înlesnirea pe o scară şi mai mare a influenţelor meridionale,
ocrotind activitatea comerţului roman pe înLinsele spaţii pacificate prin
stăpânirea lorm.
In economia statelor gotice, atf1t a celui tcrving (visigot) din răsăritul
ţării noastre, cât şi a celui greutung (ostrogot) de pe toritorul actual al
U.R.S.S., comerţul cu imperiul roman a jucat un rol de primă importanţă.
Când Athanarich, căpetenia Tervingilor, a cerut pace lui Valens în urma
unui război lung (367-369 e. n.), ceea ce l-a determinat la acest act nu a
fost atât biruinţa militară a împăratului roman, destul de incompletă de
altfel, cât mai ales -după cum precizează Ammianus Marcellinus 1 32 - criza
pe care o produsese în vieaţa economică a ţărilor gotice, lipsa oricărui comerţ
cu provinciile romane în cursul celor trei ani de ostilităţi. Iar una din con-
diţiile cele mai grele din pacea acordată lle Valcns a fost considerată limi-
129 PenLru raporturile dintre Goţi şi popoarele supuse (sau mai degrabă. aliate)
din răsiîriLul Europei, cf. l\1. RostovLzev, lranians and Greeks, p. 180 şi 210-Z19;
C. DaieoYiein, o. c., p. 229-231.
13 0 C:f. :\1. HosLovtzeff, o. c., p. 180-2('9, 211--2Hl.
131 l\1. HosLovtzcff, o. c., p. 214- 219; .\. V. Schmidt. ReiLrăge zur Erforschung
der Kulturen Ostrusslands in dcr Zeil drr Viilkcrwnnderuug (III-V Jb.), "Eurasia sept.
ant.", L H 127, p. 47.
132 XXVII, .5. 7.- Pentru un eventual rol al cetăţii DinngPtin în comerţul dintre
Romani şi Visigop, cf. Gh. ŞLcfan, Dinogepa sub ocupaţia romană. Lucrările Sesiunii
Generale Ştiinţifice a Academiei R.P.R. din 2-12 Iunie 1950, p. 15ti3.
www.cimec.ro
tarea acestui comerţ la două puncte de pe Dunăre. Rezultă că raporturile

comerciale dintre Goţi şi Romani erau mai necesare Goţilor decât Romani-
lor. Goţii aveau atât de mare nevoie de comerţul cu Romanii fiindcă ci cum-
părau din provinciile imperiului nu numai produse industriale dar şi grâne m.
In regiunile pe care le stăpâneau locuitorii se ocupau într'o proporţie covâr-
şitoare cu păstoritul, iar producţia puţinelor ogoare pe care le cultivau,
devenise, mai ales în poienile regiunilor păduroase din podişul Moldovei,
insuficientă pentru o populaţie crescută în mod considerabil în urma imi-
graţiilor din secolul III e. n. Dar comerţul cu provinciile romane, atât de
asiduu ca urmare a acestei necesităţi alimentare, a avut ca efect şi o inten-
sificare a importului de fabricate superioare în ţ.ările geto-sarmatice stăpâ
nite de Goţi, ceea ce rezultă în mod excelent din constatările arheologice
din ţara noastră, inclusiv acelea dela Poieneşti.
Staţiunea dela Poieneşti se află în mijlocul podişului central al Mol-
dovei. Populaţia care a folosit Măgura dela Dealul Teilor ca necropolă
in secolele III-IV e. n. era getică. Dar nu puteam fi siguri că dominatorii
locali ai acestei populaţii, reprezentanţi ai asociaţiei do triburi germanice
eare constituia statul gotic tcrving, erau înşişi Goţii. In această privinţă,
aşa cum am menţionat în treacăt mai sus, ştirile antice ne obligă să ţinem
seama şi de Taifali, tovarăşii constanţi ai Tervingilor. Părerile despre locul
pe care îl ocupau aceşti cuceri tori din secolele III-IV e. n. pe teritoriul ţării
noastre sunt foarte împărţite. Cele mai multe, bazate pe conjeduri slab
susţinute, înclină a-i localiza în apusul ţării, prin Oltenia şi Banat m,
fără a ţinea socoteală de mărturia lui Ammianus Marcellinus, singurul autor
care oferă unele preciziuni despre graniţele Taif~lilor. Dar aceste preciziuni,
departe de a confirma ipotezele relative la Oltenia şi Banat, ne obligă !Oă ne
îndreptăm cercetările în spre cuprinsul Moldovei. Vorbind de linia de apă
rare pc care şeful Tervingilor, Athanarich, a ridicat-o împotriva Hunilor
în anul 37G, dela malul înalt al SireLului către Dunăre (a superciliis Gerasi
fluminis ad usque Danubium), Ammianus afirmă că această linie mărginea
"ţara Taifalilor" (Taifalorum terras praestringens) 130 • Insă, fiindcă această
linie nu ar putea fi localizată decât în partea Moldovei de jos dintre Siret
şi Prut, unde azi se poate urmări valul de pământ dintre Ploscuţeni şi Stai-
cani 136 , cu care foarte probabil este indentică rezultă că ţinutul taifalic
Cf. şi C. Patsch, o. c., p. 47 şi 52.

1B 9
131Cf. în special C. Patsch, Beit.rage, etc., IT, Banaler Sarrnaten. Wien Hl25 (Sitza-
un~sber. d. Wien. Akad. d. Wissenseh., philos -hist. Kl.. XXVII), p. 1PD şi III. 1. Bis
wr Abwanderung d. Goten u. Taifalen aus Tran~danuvien. \'\'ien 1!J28 (ibidem, 208, 2),
p. 61, 64; Fluss, Tai raii, .P. -W.", Realen., Spplbd., Il, 4, s. v., col. 2027; L. Schrnidt.
Die Ostgerrnanen. 2, p. 54fi-547.
9
1 5 Arnm. 1\larcell., XXXI. 3, 7.
186 Cf. "Stud. şi Cerc. de Istorie Vcehe", 1950, Il, p. 163-174.
www.cimec.ro
este de căutat ori la N ori la S de această linie. După toate aparenţele se

afla mai degrabă la N, în cuprinsul podişului Moldovei, unde se găseau
posibilităţi mai bune de apărare şi mijloace de trai mai variate şi mai la
îndemână. In S se întindea o regiune de stepă, săracă în apă şi foa1·t.e
expusă.
In centrul podişului menţionat, plin de refugii cu înălţimi pripore
(effugia montium praeruptorum), probabil chiar prin preajma Poieneştilor,
s'au retras Tervingii lui Athanarich în 376, după ce au fost înfrânţi în prima
ciocnire pe care au avut-o cu Hunii 137 • Aci au încercat să-şi organizeze o
nouă rezistenţă la adăpostul liniei menţionate. Ambrosius (Secundum
Lucan, X, 10), făcând aluzie la aceste evenimente, spune că Goţii, încălcaţi
de Huni şi de Alani, au năvălit la rândullor peste Taifali (Chuni in Halanos,
Halani in Gothos, Gothi in Taifalos et Sarmatas insurrexerunt) 138 , afirmaţia
care, pusă alături de ştirea transmisă de Ammianus, ar apărea ca o confir-
mare a trecerii lui Athanarich prin ţara Taifalilor cu prilejul încercării
sale de rezistenţă şi ca o dovadă că această ţară era o parte din podişul cen-
tral al Moldovei. Dacă această interpretare se adevereşte, am avea poate
de considerat pe Taifali ca stăpânitori ai regiunii din care făcea parte staţi
unea dela Poiencşti, fără să fie însă nevoie a-i situa chiar în această locali-
tate. La Poieneşti ar fi locuit unul din triburile autohtone supuse, iar
ei ar fi sălăşluit în alte puncte ale podişului, probabil şi mai bine adă
postite.
Aşezarea: corespunzătoare necropolei din secolul IV e. n. de pe Măgura
dela Dealul Teilor se afla de sigur undeva prin apropiere, poate chiar peste
aria de locuinţe din faza carpică anterioară, de pe lunea Racovei şi de pe
Dealul Vărzăriei. In această privinţă sunt de aşteptat date lămuritoare
dela alte cercetări ce urmează a se face în viitor în partea locului.
Data la care a fost părăsită necropola cu urne cenuşii şi roşii dela Poie-
neşti este de pus tot în cursul secolului IV e. n., ca şi cea mai mare parte din
desvoltare sa. Cele mai noi obiecte databile din acelea care au fost descoperite
pe Măgura dela Dealul Teilor sunt cele două monete dela Constantius, găsite
În mod izolat la suprafaţa terenului, ambele datând din anul 354 e. n. şi
provenind probabil, din morminte distruse. Aceste documente numismaticc
sunt o dovadă că, la mijlocul veacului IV e. IL, Măgura era încă folosită şi
de sigur, a continuat să fie şi în cele două decenii următoare de linişte în aceste
părţi, până la marele vârtej de migra ţii provocat în 376 de apariţia Hunilor.
• 3TAmm. Marccll. XXXI, 3, !:.-7.

138 Sarmaţii
despre care se vorbeşte aci sunt, de sigur, aceia din Caucalanda, teri-
toriu din Carpaţi unde se insi alează Athanarich după retragerea sa din podişul Moldovei
(Amm. Marcel!.. XXXI, 4, 13).
www.cimec.ro
Precum am arătat mai sus, turburările pe care le-a produs acest decisi••
eveniment dela sfârşitul istoriei antice au atins de aproape şi regiunea Poie-
neştilor cu întregul podiş central al Moldovei. In acest podiş a avut loc
ultima şi zadarnica încercare a lui Athanarich de a se împotrivi Hunilor.
cu vicisitudinile care au urmat: descurajarea forţelor tervinge surprinse de
manevrele rapide ale călărimii bune, desbinarea lor dând la iveală vechi
conflicte care subminau latent societatea gotică şi, în sfârşit, prăbuşirea
definitivă a stăpânirii Goţilor şi Taifalilor în Moldova, prin emigrarea lor
masivă şi precipitată către provinciile romane de peste Dunăre 139 •
Aceste întâmplări de o importanţă deosebită în istoria universală HD,
au avut urmări hotărîtoare şi pentru vieaţa populaţiilor autohtone din ţara
noastră. Lăsate la voia întâmplării, sărăcHe, desarmate, desorganizate,
aceste populaţii, care în cea mai mare parte, de sigur, nu au putut şi nici
nu au avut molive ca să-şi urmeze stăpânitorH în panica fugii lor în imperiul
roman, şi-au părăsit aşezările vechi prea expuse şi s'au risipit prin poienile
cele mai dosnice ale codrilor locali, resemnându-se la o vieaţă elementară,
din care până acum arheologia nu a izbutit să descopere decât urme foarte
modeste. Cultura înfloritoare din secolul IV e. n. a încetat brusc.
Este un sfârşit de perioadă care se observă pretutindeni în ţara noastră
şi, în mod semnificativ, la Poieneşti. In această staţiune urmele de tehnică
superioară, din epoca stăpânirii gotice, sunt ultimele vestigii constatate
peste tot şi în mod sigur.
Populaţiile care în vremurile ulterioare s'au răspândit din nou pe malu-
rile Racovei nu au mai acordat micului promontoriu din capul Dealului
Teilor atenţia de care acest punct se bucurase în antichitate. S'au aşezat în
multe locuri din apropiere, dar nu aci. In cele şaisprezece veacuri câte s'au
scurs din secolul IV e. n. până astăzi, Măgura dela Dealul Teilor nu a servit
decât ca loc de păşuni ori de plugărie. Resturile lipsite de caractere crono-
logice precise, aparţinând eventual unor vremuri mai noi, sunt put.ine,
răsleţe şi nu denotă o aşezare propriu zisă. Niciodată în lunga sa evoluţie,
din Neolitic până la începutul migraţiilor, staţiunea explorată de noi nu
pare a fi cunoscut un hiatus mai lung.
Amm. Marrcll., XXXI, 3-16.

I 39
N. A. ~lnşehin, Istoria drcvncvo ni::na, 2. Moscva 1050. p. 623; idem, Istoria
HO
Romei Antice. Bucureşti 1051, p. 414-415.
www.cimec.ro
DESCOPERIREA MONETARĂ DELA SFINŢEŞTI
(TELEORMAN)
Pământul ţării noastre ascunde, ca într'o arhivă, o scrie de documente

care ies treptat la iveală şi cu ajutorul cărora cercetătorul de azi poate să
contribue la cunoaşterea istoriei vechi a Patriei noastre.
Printre aceste documente, un loc important îl ocupă descoperirile
monetare.
Un depozit monetar constiLuc un tot organic, un complex arheologic, pe
care dacă îl îmbunătăţim, îl separăm şi îl rupem de mediul arheologic în
care el a zăcut şi s'a găsit, nu avem posibilitatea de a-1 interpreta istoric
în mod valabil.
De aceea cercetătorul are o primă obligaţie în asemenea caz mi: de a
face o amănunţită anchetă la locul descoperirii spre a cunoaşte Îm{Jrejură
rile în care s'a făcut descoperirea, mediul arheologic, precum şi numărul
monetelor şi eventual al altor obiecte care s'au mai descoperit în acelaşi loc
şi ce- soartă a avut.
O atenţie deosebită trebue acordată faptului că o parte - do regulă
mai redusă- din monetcle descoperite, a fost re~inută de către descopcritori.
Făcând cercetări la locul descoperirii, nu rareori putem avea surpriza să
constatăm că pe baza informaţiilor de care se dispunea la acea dată dela pre-
tinşii dcscopcritori sau dela trimişii lor, s'a atribuit existen~a unui tezaur
monetar unei localităţi, iar în momentul când păşim pc teren, ne convingem
,că tezaurul trebue să-I atribuim în mod sigur altei localităţi.
Este cazul descoperirii care formează obiectul studiului nostru.
Muzeul Naţional de Antichităţi a achiziţionat, în anul 1942, dela locui-
torul Ninu Vasile, din Piteşti, un număr de 21 de denari romani din timpul
repul:.licii, şi 9 totradrahmc thasicnc. ca provenind din comuna Bulculeşti.
www.cimec.ro
După declaraţiileacestuia, monetele ar fi fost găsite pe teritoriul comu-

nei Butculcşti
de femeia Lina C. P. Tudor, cu ocazia lucrărilor agricole 1 •
Din cercetările sumare, făcute la faţa locului, nu s'au putut obţine alte
preciziuni 2 •
In anul 1946, în urma unei comunicări pe care direcţiunea Muzeului
Regional al Olteniei 3 o face Muzeului Naţional de Antichităţi, se semnalează
descoperirea unui tezaur monetar în comuna Sfinţeşti, Teleorman, şi care se
află depus la prefectura judeţului respectiv.
Pe baza informaţiei de mai sus, Muzeul intervine" la prefectura Telcor-
man, cerând ca monetele să-i fie trimise, în conformitate cu legea. Prefec-
tura răspunde 6 acestei adrese şi trimite fără alte informaţii complementare,
un număr de 75 de monete 6 din această descoperire în care se aflau 68 de
denari romani din timpul republicii romaue, o imitaţ-ie după un denar
roman republican şi patru imitaţii după tetradrahmele oraşului Thasos.
In mma investigaţiilor făcute în luna August 1946 am putut stabili
cele ce urmează:
Tezaurul de monete menţionat mai sus a fot descoperit în curtea locui-
torului Dumitru St. Petre din comuna Sfinţeşti, în toamna anului 1939,
pe când se săpa un şanţ. La această muncă, luau parte localnici, dintre care
amintim pe Dumitru St. Petre, Marin Dereşu. Florea J. Soare, Ion Florea,
St. Petre şi Gh. 13oşLină.
In timp ce oamenii săpau la şanţ, s'a desprins dintr'un mal un "bulgăre"
de moneLe, din care la prima atingere cu casmaua au început să curgă mone-
tele. Unul dintre săpători a semnalat cazul autorităţilor comu-
nale, care au intervenit şi au reuşit să strângă dela descoperitori 73
de monete. Tezaurul a fost înaintat prefecturii judeţului Teleorman, unde
a rămas până în 19'I6, când a fost cerut şi apoi primite de către Mur.eul
Naţional de Autichităţi.
Iată şi descrierea lor:
1. M. Baebius Q. f. Tampilus.
Capul Romei cu cască înaripată spre st., sub barbă X, înapoia capului TAMP [IL).
Rv. [1\I] BAEBI [QF] (în exergă). Apollo în quadrigă în galop spre dr., sub picioarele
cailor ROM [A].
Grueber, Roma, 935, a. 150-125.
1 Gh. Stefan, Dacia, IX-X, p. 349 şi urm. Acest tezaur a fost amintit şi de Const.
Moisil, Cronica numismaLică şi arheologică, XVII, 1943. p. 258. CI. Id., Balcania, Vll,
1, p. 13. 2 Raport asupra activităţii Muzeului Naţional de Antichilăţi pe anii
1942-Hl4:1. p. 87. 3 Nr. 9/946, Dos. M. N. A., 1946. 34. ' Dos. M. N. A.. 1946, 34.
6 Nr. 1665/946, Dos. M. N. A., 1946, 127. • lnregistrate în Regislrul Inventar al Mu-
zeului sub Nr. 193.
www.cimec.ro
DESCOPERIREA MONETARĂ DELA SFINŢEŞTI 509
2. Q. Minucius Rufus.
Capul Romei cu cască înaripată spre dr., sub barbă X, înapoia capului RUF.
Rv. ROMA (pe o tabletă). Dioscurii călări galopează spre dr. sub cai Q MINV.
Gruebcr, Italia 464, a. 150-125.
O a treia monetă am aflat-o la directorul şcoalei primare din But-
culeşti (comună învecinată, la 4 km depărtare de Sfinţeşti), şi poartă
numele magistratului C. Egnatius Maxsumus, Grueber, Roma 3281, a. 75
în. e. n.
Bustul lui Cupido cu arc şi săgeată pe umăr, iar înapoia bustului, MAXSUMUS.
Rv. C. EGNATIUS. CNF (în exergă) CN. N (în dreapta) şi cifra Xliii la st. Templu
distil cu statuile lui Jupiter şi Libertas în picioare.
Grueber, Roma 3281, a. 75. Dcnar.
Deşi n'am avut prilejul să întreb pe învăţător r.le provenienţa acestor
manete, bănuesc totuşi că este foarte probabil ca să provină din aceeaşi des-
coperire.
De asemenea, alte r.louă piese au mai fost păstrate de locuitorul Florea
I. Soare din Sfinţeşti, dar care le-a rătăcit şi nu mi le-a putut arăta.
Unul dintre locuitorii care au săpat şanţul, anume Marin Dereşu, din
monetele strânse de el din şanţ, a dat un număr de 30 de bucăţi cumnatului
său Ninu Vasile, Piteşti, pentru a le vinde. Ninu Vasile s'a prezentat cu
ele la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti în anul 1942 şi Muzeul
le-a achiziţionat. Dar când a comunicat locul de descoperire al monetelor,
Ninu Vasile a ezitat să spună adevărul, indicând comuna Butculeşli (de
fapt comuna lui de origine şi învecinată cu Sfinţeştii), şi astfel s'a strecurat
greşeala, la publicarea lor în Dacia, IX-X, p. 3~9 şi urm., că ar proveni
dela Butculeşti.
In urma cercetărilor întreprinse în August 1946, am aflat de la Ninu
Vasile din Butculeşti, că monetele pe care le-a vândut Muzeului provin din
descoperirea dela Sfinţeşti şi le avea dela cumnatul său, Marin Dereşu,
care-I rugase să se intereseze "la oraş" ce preţ au, şi să le vândă. Nu a comu-
nicat Muzeului locul exact al descoperirii din motive uşor de înţeles; după
ce autorităţile locale au strâns monetele. nu trebuia să se mai afle de cele
rămase.
Concluzia care se desprinde în urma cercetărilor şi rezultatelor obţinute
mai sus este că tezaurul publicat de Prof. Gh. Ştefan, după informaţiile
pe care le avea la dispoziţie şi făcând rezervele necesare ("les pieces auraient
ete trouvees .. ") nu a fost găsit pe teritoriul comunei Butculcşti, ci este
o parte din tezaurul descoperit la Sfinţeşti. De altfel şi conţinutul este identic:
denari romani republicani şi imitaţiuni după tetradrahmele thasiene.
www.cimec.ro
Este posibil ca şi alţi locuitori din Sfinţeşti, care au luat parte la săpa
rea şanţului, să mai fi păstrat un număr redus de monete ca "amintire".
Aceste fapte stabilite, s'a căutat să se precizeze mediul arheologic în care
s'a găsit tezaurul monetar. S'a cercetat de asemenea dacă monetele au fost
găsite într'un vas şi dacă se mai poate afla vreun fragment din el. La toate
întrebările, locuitorii care au săpat şanţul au răspuns că nu-şi aduc aminte
să fi găsit fragmente de vas, ci că monetele formau un "bulgăre" din care,
la atingere, au început să se desprindă monetele.
Este probabil ca tezaurul să fi fost îngropat într'un sac de piele sau stofă
care cu vremea a putrezit.
Şanţul în care s'au descoperit monetele din curtea locuitorului Dumitru
St. Petre fiind astupat şi văzând lângă casa aceluiaşi locuitor o mică groapă
de stins varul, adâncă de cea 30-40 cm, am cercetat şi am găsit o serie de
fragmente ceramice în pământul aruncat din groapă. Continuând cercetările
şi în groapă, am reuşit să scoatem din stratul de pământ negru, alte frag-
mente ceramice. După fragmentele strânse, este foarte probabil ca ele să fie
din epoca La Time. In acest caz, tezaurul nostru s'a găsit într'o aşezaregetică.
In cele ce urmează vom da descrierea cronologică a întregului tezaur,
înglobând şi monetele descrise de Prof. Ştefan ca provenind dela "Butculeşti",
precum şi pe cele văzute de noi şi amintite mai sus, cu deosebire cii cele
descrise de Prof. Ştefan vor fi doar menţionate, iar pentru descrierea amă
nunţită se va face trimetere la studiul apărut.
TABLOU CRONOLOGIC DE MONETELE DESCOPERITE LA SFINŢEŞTI
A vers Revers Data

.1. Fără nume de magistrat '
Capul Romei cu cască înaripată ROM[A] (pe o tabletii). 217-197
spre dr., înapoia capului X. Dioscurii călări în galop spre dr. ;
3,88 g; 20 X 19 mm. deasupra capului fiecăruia câte o
stea, sub picioarele cailor un sim-
2. Atilius Saranus 8 bol nedistinct, poate o stea.
Capul Romei spre dr., ca mai sus. [R ]OMA (pe o tabletă). Victorie în 17Z-t5t
3,65 g; 18,35 mm. bigă galopează spre dr.; sub picioa-
:3. L. Cupiennius 1 rele cailor SA R.
Capul Romei, ca mai sus, dar ROJ\IA (pe o tabletă). Dioscurii că- 172-151
înapoia capului un corn al abun- lări în galop spre dr.; sub picioa-
denţei şi sub barbă X. rele cailor L. CVP (în ligatură)
4,30 g; 17, 75 mm.
4. Acelaşi magistrat to 172-151
7 Grueber, Br. Mus. Cat., Roma, 457? 8

Idem, 743. • ldem, 850. u ldem,
850. Cf. Gh. Ştefan, Dacia, IX-X, p. 349, Nr. 1.
www.cimec.ro
DESCOPERIREA MONBTARĂ DELA SI<'INŢEŞTI 511
A vers Revers Data

5. P. Paetus 11 150-125
6, M. Aurelius Cola 11! 150-125
7. Sextus Pompeius Fostlus u
Capul Romei cu cască înaripată ROMA (în exergă). Lupoaica spre 150-125
spre dr., înapoia capului, capis, dr., capul întors spre st., alăptează
sub barbă X. pe Romulus şi Remus. Inapoia ei,
3,79 g; 20 mm. păstorul Faustulus şi ficus rumi-
nalis. Imprejur legenda SEX.
PO[FOSTLVS].
8. Acela~imagistrat 11
Cap11l RomE~i, ca mai sus. Ca mai sus, dar [RO]MA în exergă, 150-125
4 g; 19,50 X 18,30 mm. şi SEX PO F[OSTLVS].
9. Cn. Lucretius Trio u

Capul Romei, cu cască înaripată [R]OMA (în exergă).
Dioscurii călări 150-125
spre dr., înapoia capului Trio şi galopează spre dr. Sub picioarele
sub barbă X. cailor CN. L VCR.
3,775 g; 18 mm.
10. M. Baebius Tampilus u
Capul Romei cu cască înaripată [M]BAEBI[Q] (în exergă). Apollo 150-125
spre st., sub barbă X, înapoia în quadrigă în galop spre dr. Sub
capului TAMP (IL.]. picioarele cailor ROM[A].
Jt. Q. Minucius Rujus 11
Capul Romei cu cască înaripată ROMA (pe o tabletă).
Dioscurii că- 150-125
spre dr., sub barbă X, înapoia lări galopeazăspre dr. Sub picioa-
capului RVF. rele cailor Q.MINV.
12. M. Fannius 1 8
Capul Romei, ca mai sus, dar [M]FAN C.F. (în exergă cu ligaturi). 150-125
înapoia capului ROMA, sub Victorie în quadrigă în galop spre
barbă X. dr.
3,76 g; 17 X 19 mm.
13. P. Maenius Antiaticus u
Capul Romei cu cască înaripată l ROMA] (în exergă). Victorie în "qua- 124-103
spre dr., înapoia capului. drigă în galop spre dr., ţine în dr.
3,82 g; 17 x 18 mm. o coroană. Sub picioarele cailor
P. MAE ANT(cu ligaturi).
14. M. Marcius Man. f. •o 124-103
15. Cn. Domitius Ahenobarbus u
Capul Romei, ca mai sus, dar CN. DOM (în exergă). Victorie în 124-103
inapoia capului un spic, iar sub bigă galopează spre dr. Sub picioa-
barbA X. rele cailor un om atacă un animal
3,785 g; 17,7 X 18,5 mm. cu o lance.
Idem, 877. Cf. Gh. Ştefan, Dacia, IX-X, p. 349, Nr. 2. u Idem, 914. Cf. Gh.
11
Ştefan, Dacia, IX-X, p. 351, Nr. 3 u ldem, 927. 14 Grueber, Roma, 927. 16 Idem
929. 11 Idem. fl35. Rămas în posesiunea locuitorului Gh. Boştină din Sfinţeşti.
17 Grueber, Italia, 464. Rămas în poseo;iunea locuitorului Gr. Boştină. 18 Idem, 468.
" Grueber, Roma, 988. 00 ldem, 1008; Cf. Gh. Ştefan, Dacia, IX-X, p. 351, Nr. 5.
" Grueber, Roma, 1025.
www.cimec.ro
A vers Revers Data

16. Q. Curtius, M. Silanus u
Capul Romei, ca mai sus , dar [ROMA] (în exergă). Jupiter în qua- f.24-t03
înapoia capului X, iar în faţă drigă în galop spre dr. Sub picioa-
Q. CVRT. rele cailor M. SILA (cu ligatură).
3,805 g; 18 X 19,8 mm. Deasupra un lituus.
17. Cn. Domitius Ahenobarbus ••
Capul Romei, ca mai sus, dar CN .DOMI (în exergă). Jupiter în 124-103
înapoia lui X, iar în faţă, ROMA. quadrigă, la pas, spre dr., ţine ful-
3,74 g; 18 X 19,8 mm. gerul şi o ramură de palmier.
18. M. Sergius Silus u
Capul Romei, ca mai sus, dar Călăreţ în galop spre st., (.ine în st. 99-94
înapoia lui, ROMA şi X, iar în sabia şi un cap de barbar. Sub
faţă EX. S. C. picioarele calului Q şi apoi M.
3,84 g; 18,4 mm. SERGI, iar în exergă SILVS.
19. Acelaşi magistrat to
Ca mai sus, dar legenda mai Ca mai sus, dar din legendă se mai 99-94
ştearsă. observă doar Q şi SERGI
3,81 g; 17.4 X 18,8 mm.
20. Acelaşi magistrat •• 99-94
21. P. Licinius Nerva 2'
Bustul Romei spre st., cu coif P.NERVA (în câmp cu o ligatură). 99-94
scut şi lance; în faţă X, înapoi Vedere ·din interiorul comiţiului
[R]OMA. şi trei persoane togate.
3,77 g; 17,6 X 18,3 mm.
22. L. Flaminius Cilo 18 99-94
23. Acelaşi magistrat 28 99-94
24. Q. Fabius Maximus so
Capul lui Apollo laureat spre dr., Cornul abundenţei, încrucişat cu ful- 94
sub barbă X. Inapoia capului g~re. Totul într'o coroană de spice.
ROMA, sub gât, Q. MAX (cu Ji.
gatură) şi în faţă o liră.
3,85 g; 17 mm.
25. M. Metellus Q. f. •• 94
26. C. Serveilius ••
Capul Romei cu cască înaripată [C. S.] ERVEILI [M F] (în exergă) 93-92
spre dr., înapoia capului o coroană Dioscurii galopează în sensuri o-
şi X, sub giit, ROMA. puse, deasupra capului fiecăruia,
3,77 g; 19 X 20,5 mm. câte o stea.
aa Grueber, Italia, 483. 2s Idcm, 490. u Idem, 512. 25 Idem. u Idem. CI.
Gh. Stefan, Dacia, IX- X, p. 351, Nr. 5. "' Idem. 526. as Grueber, Italia, 537. Cf.
Gh. Stefan, l. c., Nr. 6, p. 351. u Idem. Cf. Gh. Stefan, 1. c., Nr. 7. ao. Grueber,
Roma, 1159. 31 Idem, 1145. Cf. Gh. Stefan, l. c., Nr. 8. sa Gruebcr, Italia, 540
www.cimec.ro
M3
A vers Revers Data

27. Ti. Veturius Barrus 33
Bustul lui Marte, cu cască şi Un tânăr îngenunchiat., ţine un purcel 93-92

blamidă spre dr. Inapoia capului în braţe. Doi războinici cu lănci,
X şi [TI] VET (în ligatură). Se îl ating cu săbiile lor. Legenda
mai observă doar slabe urme. [ROMA] nu se observă de loc.
~.79 g; 20,5 mm.
28. Acelaşi magistral •• 93-92

29. Fără nume de magistral 35
Capul Romei cu cască cu crista, Roma drapată şi cu cască şade pe 93-92
înapoia capului X şi ROMA. scuturi spre dr. şi se sprijină pe lance.
3,83 g; 19,9 X 21,5 mm. In faţa ei, lupoaica cu cei doi ge-
:lO. Fără nume de magistrat 38 meni.
Ca mai sus, dar legenda RO[MA]. Ca mai sus. 93-92
3,74 g; 1\),4 mm.
:lt. Fără nume de magistrat 37
Ca mai sus, dar legenda ROMA. Ca mai sus. 93-92
3,835 g; Hl,5 X 20 mm.
:12. Fără nume de magistrat 38
Ca mai sus, dar fără X şi legendă. Ca mai sus. 93-92
:1,7!! g; 20,3 mm. [T] MAL. AP CL. Q. VR (înexergă 91
3:1. Appius Claudius, T. Mallius •• .şi cu ligaturi). Victorie în trigă .
Capul Romei cu cască înaripată în galop spre dr.
spre dr.
:3,88 g; 15,7 X 17 mm.
:34. L. Caesius 40
Bustul lui Veiovis spre st. cu L. CAESI (în exergă). Doi zei Lari 91
manlia şi fulgerul. In câmp şed pe o stâncă şi mângâie un câi-
dr. şi sus RA, monogramate = ne. Sus, capul lui Vulcan. In câmp
ROMA. sl. LA, la dr. RE (în ligatură).
3,875 g; 20 mm.
35. M an. Aemilius Lepidus n
Bustul Romei, laureat, diademat [M.AE] MILIO în jurul unei statui 91
şi drapat spre dr. In faţă ROMA ecvestre, aşezată pe un piedestal
(cu ligatură), înapoi X. susţinut de trei arcuri, între care
3,82 g; 17 mm. se citeşte L E P.
36. Acelaşi magistrat ••
:!7. C. Fonteius 43
Cap faniform, aYâud în câmp Galeră spre st. cu pilot şi trei vâs- 91
st. litera P, iar în dr. X, sub gât ... laşi. Deasupra C. FONT (cu liga-
a,84 g; 18,8 X :W mm. turi) jos ROMA.
•• Idem. 550. •• ldem. CC. Gh. Stefan, 1. c., Nr. fi. 36 Idem, 562. 3 8 Gruebe1
Italia, 562. "7 Jdcm. •• ldem. •• Grueber, Roma, 1293. •• Grueber, Italia, 585. u ldem;
590. u IdPm. Cf. Gh. Stefan, 1. e., Nr. 10. 43 Grueber, Italia, variantă la
Nr. 610.
:33 - Materiale Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
A vers Revers Data

38. C. Coilius Caldus "
Capul Romei cu cască înaripată Victorie în bigă în galop spre st. 90
spre st. Sub picioarele cailor CALD, iar în
3,85 g; 17,8 X 19 mm. exergă: B.
39. L. Saturninus 46 no
40. L. Valerius Flaccus 41
Bustul Victoriei dr. Sub barbă X. L. VALERI (în câmp st.). Marte 90
3,58 g; 19,5 mm. FLACCI cu cască şi trofeu, merge
spre st. Inaintea lui o bonetă de
flamen şi înapoi, un spic de grâu.
41. Q. Minicius Therrnus 47 90
42. P. Porcius Laeca 48
Capul Romei cu cască înaripată PROVOCO (în exergă). Războinic no
spre dr. Inapoi a capului P. LAECA cu sabie în picioare spre st., aşează
(în ligatură). Sub barbă X. mâinile sale asupra capului unei
3,70 g; 18 X 19,3 mm. persoane togate, înapoia lui, un
lictor.
43. L. Thorius Balbus 49
90
44. P. Servilius Rullus •o
Bustul Minervei cu cască st., [P] SERVILI M [F] (în exergă). Vic- 8\J
înapoia capului RVLLI. torie în bigă în galop spre dr., ţine
3,915 g; 18 mm. în st. o ramură de palmier. Sub
picioarele cailor litera P.
45. Acelaşi magistrat 51
Ca mai sus. Ca mai sus, dar legenda [P]SERVTLI 89
3,82 g; 20,3 X 21,4 mm. M Jt'
Ca mai sus. Ca mai sus, dar legenda P. SERVILI 89
3,69 g; 19 X 20,5 mm. M. F 89
4 7. C. Poblicius M alleolus 6 3 89
48. A. Postumius Albinus, L. Cae
cilius Metellus, C. Pobl. M aleollus 50
Capul laureat al lui Apollo dr. ROMA (în exergă). Roma drapată 89
In faţă A. ALB. S. F., înapoia şi cu lance, şade pe o stâncă spre
capului [L] METEL. Sub gât X, st. şi este încoronată de o Victo-
3,88 g; 19 mm. rie. In faţă C. MALL (în ligatură).
49. IJ. Junius Silanus 50
Capul Romei cu cască înaripată D. SILANVS L. F ROMA (în exergă). 88
spre dr. Inapoia capului litera B. Victorie în bigă în galop spre dr.
3,90 g; 19,3 mm. Sus cifra VIII.
.. Grueber, Roma, variantă de intercalaL între 1463 şi 1464. 45 Jdem, 1499. Cf. Gh.
$tefan, l. c., Nr. 12. 48 Grueber, Italia, 647. 47 Idem, 633. Cf. Gh. Ştefan, 1. c., Nr. 11.
• 8 Idem, 649. u Grueber, Roma, 1630. Cf. Gh. Ştefan, l. c., Nr. 13. 50 Idem, 1672.
&t Grueber, Roma, 1672. 6 2 Idem. 63 Grueber, Italia, 698. Cf. Gh. Ştefan, 1. c ..
Nr. 14. 54 Idem, 732. 66 Grueber, Roma, 1775.
www.cimec.ro
A vers Revers Data

50. Acelaşi magistrat • 6
Ca mai sus, dar înapoia capului Ca mai sus, dar legenda D. SILANVS 88
litera P. [L. F.]. Sus cifra 1111.
3,69 g; 17,5 mm.
51. Acelaşi magistrat 6 7
Ca mai sus, dar înapoia capului Ca mai sus,dar legenda D. SILANVS. 88
litera N. L [F]. ROMA. Cifra de sus nu se
3,76 g; 18 mm. vede.
52. L. Calpurnius Piso Frugi 6 8
Capul laureaL al lui Apollo spre L. PISO FRVGI sub un călăreţ care 88
dr., înapoia capului, un scuL. galopează spre dr. şi ţine pe umăr
3,80 g; 18 X 19,8 mm. o ramură de palmier. Sub legendă
cifra XXXXII.
53. Acelaşi magistrat se
Ca mai sus, dar înapoia capului Ca mai sus, dar legenda L. PISO 88
un simbol nedistinct, sub barbă F [R] VG[ 1 ?]. Sus lilera T.
litera D.
3,93 g; 19,3 mm.
54. Q. Titius 60
Cap bărbătesc cu diademă în- [Q. TITI] (pe o LableLă). Pegas în 87
aripată şi o barbă ascuţită, dr. sbor spre dr.
4,06 g; 17 X 19,35 mm.
Ca mai sus, dar efigia este bătuLă Ca mai sus, dar legenda [Q] TITI. 87
dr. şi sus. Efigia este bătută spre st.
3,85 g; 16,3 X 19,9 mm.
56. Acelaşi magistrat u 87
Capul tânăr al lui Bacchus spre Ca mai sus, dar legenda este complet 87
dr. încununaL cu iederă. ştearsă.
3,69 g; 17,8 X 18,6 mm .
.'i8. C. Vibius Pansa ••
Capul lui Apollo spre dr. Inapoia C. VIBIVS, C. F (în exergă). Minerva 87
capului PANSA. Simbolul de sub cu trofeu şi lance, galopează în
barbă este şters. quadrigă spre dr.
3,24 g; 19,2 mm.
Ca mai sus. dar legenda PAN[SAJ. Ca mai sus, dar legenda [C. VIBI] 87
Simbolul este şters. VS. C. F. Efigia este bălută spre sl.
:3,52 g; 17,5 X 18 mm.
•• ldem, 1821. "' ldem, 1811-1813. •• Tdem, 1958. 58 Grueber, Roma, 2009.
(lÎP general). 60 ldem, 2220. 81 Idem. 82 Idem. Cf. Gh. Ştefan, 1. c., Nr. 15.
~a Idem, 2225. •• ldem, 2244 (tip general). 85 ldem.
-'33 *
www.cimec.ro
A vers Revers Data

Ca mai sus. Ca mai sus, dar legenda C. VIBIVS 87
3,76 g; 19,3 mm. (C. F].
61. L. Titurius Sabinus •1
Capul bărbos al lui Tatius spre [L. TI] TV [RI] (în exergă). Doi sol- 87
dr., înapoia capului SABIN. daţi faţă'n faţă, răpesc sabine.
Sub barbă, o ramură de palmier.
:3,74 g; 16,6 mm.
62. C. Marcius Censorinus 68
87
63. C. Licinius Macer u
Bustul lui Veiovis spre st., ţinând C. LICINIVS. L. F. MACER (în 85
cu dr. fulgerul. exergă). Minerva în quadrigă spre 85
3,73 g; 17,5 X 19,2 mm. dr., ţine o lance şi un scut.
64. Man. Fonteius 10
Capul laureat al lui Veiovis spre Geniu înaripat, călărind un ţap.
dr., dedesubt fulgerul, înapoi, Deasupra bonetele dioscurilor,
M. FONTEI. C. F. (cu ligaturi), dedesubt un thyrsos: lotul într'o
sub barbă, monograma HA-ROMA cunună de !auri.
4,01 g; 20,5 mm.
t\5. Acelaşi magistrat 71
Ca mai sus. Ca mai sus, dar efigia este bătută st. 85
3,89 g; 18,9 mm. şi jos.

Ca mai sus, dar sub barbă se află Ca mai sus, dar bonelelc Dioscurilor 85
C. F. sunt aşe?:atc în faţa şi înapoia ani-
3,395 g; 17 X 18,7 mm. malului.
Ca mai sus, dar legenda F(ONTEI Ca mai sus.
C. F].
3,885 g; 17,7 mm.
U8. Acelaşi magistrat a
Ca mai sus, dar legenda Ca mai sus, dar bonetelc Dioscurilor 85
~f. FONT [EI] înapoia capului sunt aşezate în câmp sus.
şi în faţă (C.F.) 3,87 g; 19,48 mm
69. L. Julius Bursio 15

Bustul lui Geniu uşor drapat, L. IVLI BVRSIO (în cxcrgă) Victo- 85
laureat şi înaripat spre dr.; rie în quadrigă în galop spre dr.
înapoia lui un tridcnt. Pc fa\ă
o contramarcii liniară şi în câmp
o alta.
3,65 g; 18,91 X 21,9 mm.
•• Idcm, • 7 Gruebcr, Roma. 2324. •• Idem, 2376. Gh. Ştefan, L c. Nr. 16.
•• Idem. 2467. 70 Idcm, 247!). 7 1 Idcm, 2481. 72 Idem, 73
ldcm, 7
' Gruebcr
Roma, 2478. 7 • Idem, 2485.
www.cimec.ro
DESCOPERIREA MONETARĂ DELA SFINŢE!;i'fl 517
A vers Revers Data
70. Acelaşi magistrat ' 8

Ca mai sus. Ca mai sus, dar deasupra quadrigii 85
3,69 g; 19 X 22,95 mm. cifra LII.
71. Fără nume de magistrat 11
Capul tânăr al lui Jupiter spre Jupiter în quadrigă în galop spre dr., 84
dr., încununat cu cunună de ţine în dr. fulgerul.
stejar.
3,20 g; 17,76 X 18,76 mm.
72. Fără nume ele magistrat 78
Ca mai sus, dar în câmp în dr. Ca mai sus. 84
o contramarcă în forma unei
paranteze drepte.
3,69 g; 18,63 mm.
73. P. Crepusius ' 8 83
74. P. Crepusius •o 83
75. Q. Antonius Balbus 81
Capul laureat al lui Jupiter spre Q. ANTOPRBALB (cu ligaturi) în 82

dr.; înapoia capului S. C. exergă. Victorie cu coroană şi ra-
3,89 g; 18,74 mm. mură de palmier în quadrigă spre
dr. Sub picioarele cailor litera J.
76. A. Postumius Albinus ••
Bustul Dianei cu at·c şi tolbă O figură togaLă, pe o stâncă spre st., 82
spre dr.; deasupra un bucraniu. atinge cu o ramură un bou, aşezat
3,75 g: Hl,74 mm. alături do un altar. Imprejur A.
POST A. F S. N. ALBIN' (cu o
liga tură).
Capul Hispaniei, voalat spre dr., Figură togată spre st., încadrată la 82
părul răvăşit, într'o atitudine dr. do fascii, iar la st. do un stin-
tristă. lnapoia capului, HISPAN. dard cu vultur. In câmp şi exorgă
3,64 g; 18,~ mm. POST A. F. S. N. ALBIN (cu o
ligatură).
78. Acelaşimagislra l ••
Ca mai sus. Ca mai sus, dar legenda A. [POST 82
4,07 g; 19,4 mm. A. F] S. N ALBIN (cu o ligatură).
79. Acelaşi magistrat •• 82
Ca mai sus. Ca mai sus, dar efigia este bătută 82
3,92 g; 18.88 mm. uşor st. şi jos.
'" ldom. 2524. " Idem, 2622. 78 ldem, '" ldem, 2664. Cf. Gh. Ştefan, 1. c,
Nr. 17. ~o ldem, 2673. Cf. Gh. Ştefan, 1. c .. Nr, 18. 81 Grueber, Roma, 2758. Dcnar
dinţat. "2 ldem, 2836. Denar dinţat. •· ldem, 2839. Denar dinţat. •• ldem, Denar
dinţat. s5 Idem, Donar dinţat Cf. Gh. Ştefan, 1. c., Nr. 19. 81 ldem. Denar dinţat.
www.cimec.ro
."!18 MATERIALE ARHEOLOGICE
A vers Revers Data

81. L. Manlius L. Cornelius Sulla 87
Capul Romei cu cască înaripată (L. S]VLLA. lM (în exergă). Sulla 82-81
spre dr.; în faţă L. MANLI, în quadrigă lriumfală la pas spre
iar înapoia capului PR[OQl. dr. Deasupra, o Victorie cu o co-
4 g; HJ,93 rom. roană sboară spre st.
82. C. Poblicius Q. F. 88 81
83. C. Naevius Balbus 8 8
Capul diademat al lui Juno spre [C]NAE BALB (în exergă cu liga- 81
dr., înapoia capului, S. C. turi). Victorie în trigă galopează
3,67 g; 17,78 X 18,57 rom. spre dr. Deasupra litera P.
84. Acelaşi magistrat 8D
Ca mai sus, dar efigia este bă Ca mai sus, dar legenda întreagă şi 81
tută dr. şi jos. sus cifra CCXX 1.
3,76 g; 19 rom.
85. Tiberius Claudius. u
Bustul drapat şi diademat al TI. CLAVD. TI. F AP. N 80
Dianei spre dr., cu arc şi tolbă. (în exergă cu ligaturi). Victorie cu
Sub barbă S. C. coroană şi ramură de palmier, în bigă
4,02 g; 18,45 mm. spre dr. Deasupra cifra LXXXII.
Ca mai sus, dar efigia este bătută 'Ca mai sus, dar sub cai, cifra XXXX 80
spre dr. 1111.
3,65 g; 19,3 rom.
87. Q. Caecilius Metellus Pius 83
Capul diademat al lui Pietas spre Q. C. M. P. 1. (în exergă). Elefant 79-77
dr. In faţă, o barză. cu clopot spre st.
3,71 g; 18,3 rom.
88. L. Rutilius Flaccus u 77
89. L. Farsuleius Mensor 8&
Bustul lui Libertas diademat şi L. FARSVL [EI] (în exergă). Roma 75
drapat spre dr.; în faţă MENSOR, sau un războinic cu cască şi lance,
înapoia capului S. C. şi ajută unei figuri togate să se urce
boneta libertăţii. în bigă. Sub picioarele cailor, ci-
3,96 g; 18,25 rom. fra C ...
90. C. Egnatius Maxsumus 96 75
91. Q. Crepereius Rocus 97
Bustul drapat al Amphitritei spre Q. CREPEREI
dr., în faţă, litera D; înapoi, ROCVS sub carul marin al lui
simbol cu peşte. Neptun, tras spre dr. de doi hip-
3,9'• g: 18 >< 20 mm. pocampi. Sus. litera D.
" 7 Grueber, E:;t, 8. •• Grueber, Homa, 289G. Dcnar diuţat. Cf. Ştefan, 1. c., Nr. 20.
89
ldem, variantă la 2D25. Denar dinţat.. 90 Idcm, Yariantă la 2976. Dcnar rlin~at.
81 ldem, 3105. Denar dinţat. •• ldem, var. :3102-3103. Denar dinţat 93 Grueber
Spania 43. 9 t Grueber, Roma 3242. Cf. Gh. Ştefan. 1. c., Nr. 21. 9 5 Idem, 3304?
88 Grneber, Homa, 3281. In proprielalPa învăţătorului Gh. Popescu. fluteulPşli. "' ldem.
3338. Denar din~at.
www.cimec.ro
A vers Revers Data

92. Man. Aquillius 88
Bustul lui Virtus cu cască cu M AQVIL. M F. M N (în câmp) 72

crista spre dr.; în faţă, VIRTVS, SICIL (în exergă). Consulul Man.
înapoi, III VIR. Aquillius cu un scut în mâna st.,
3,96 g; 20,75 rom. ridică cu dr. o figură feminină în-
genunchiată la picioarele sale.
93. Imitaţie locală 88
Bustul? Romei cu cască înari- In cxcrgă, urmele unei legende cu 72

pată spre dr. totul stilizatc. Călăreţ în galop
spre st., ţine la spate o ramură de
palmier (Fig. 1).
/mitaţiuni ale tetradrahmelor thasienc.
94. Capul lui Dionysos spre dr., [fi] PAK.I\EOY[~J[~]OTHP0~6A~I 72

încins cu o cunună de iederă cu n N, de jur împrejur. Hercule gol,
două foi în sus, două în jos şi în picioare, capul spre st., cu pic-
în faţă, două rozete •oo lea de leu pe braţul st. şi cu dr. se
16,565 g; 29 mm. sprijină pe măciucă. Intre măciucă
Pl. J. 1. şi picior, sigla (M harat). Extremi-
tăţile literelor din legendă sunt
glubulate.
95. Capul lui Dionysos, ca mai sus, Ca mai sus, dar literele sunt mult
dar cununa arc trei foi în sus mai globulatc. Litera M nu este
şi două în jos 101 baraliî.
16,315 g; 29 mm.
l'l. 1. 2. [ ... ] K:\EOY~ ... (restul barbari-
96. Capul lui Dionysos, ca mai sus •02 zat). Hercula, ca mai sus, litera M
15,97 g; 31 mm. nebarată. Legenda este fragmen-
Pl. J. 3. Lară şi barbarizată.
97. Capul lui Dionysos, ca mai sus •o• Aceeaşi efigie, ca mai sus, cu slabe
14,84 g; 30 mm. urme de legendă în cfimp dr. şi în
Pl. 1. 4. exergă. Litera M este barată.
98-106. Alte nouă imitat.iuni, mai

mult sau mai puţin apropiate de
original şi a căror fotografie şi
descriere a fost dată de Gh.
!;)tefan 10 '
•• Idem, 3366 Denar dinţat. ee - - •oo Cf. Head, Hist. Num. 2, p. 266.
101 Idem. •o• Hcad, l. c. 10 • Idem, •u Cât priveşte aceste monete, Prof. Gh.
Ştefan, în ,.Dacia", IX - X, p. 354- 356, crede că este vorba de opt piese
originale ... şi o piesă barbarizată". Noi credem că, foarte ·probabil, e'~te vorba
mai curfind de nişte imitaţiuni, mai mult sau mai puţin apropiate de original.
Acest tezaur a fost menţionat de asemenea de Prof. Const. Moisil în "Cronica Numis-
m atică şi Arheologică", XVII, 1943, p. 258. Cf. Jd., în "Balcania". VII. 1944, p. ·13.
www.cimec.ro
azu MATERIALE ARHEOLOGICE
O problemă care rii se pune la capătul acestei prezentări este aceea de

a şti dacă tezaurul dela Sfinţeşti, Teleorman, reprezintă totalul monetelor
descoperite sau numai o parte din ele. Şi, în acest caz, ar trebui apreciat
cam ce număr de monete ne-au rămas necunoscute. Acest fapt este necesar
să-I precizăm mai înainte de a încerca să tragem unele concluzii de ordin
istoric.
După ancheta făcută la faţa locului, rezultă că unii locuitori care au
participat la lucrări în momentul descoperirii tezaurului, au reţinut un număr
redus de piese. O parte din
monetele păstrate de desco-
peri tori au putut fi văzute şi
cercetate de noi, aşa cum au
fost cele rămase în poseshmea
unui locuitor (2 buc.) şi a
directorului şcoalei (1 buc.);
iar altele reţinute (vreo 2 buc.)
n'au mai putut fi găsite şi
.Fig. 1. IrniLaţia locală după un denar roman. deci au rămas neiden tificate
cronologic.
Din monetele cercetate din descoperirea dela Sfinţeşti, cea mai recentă
monetă este cea cu numele magistratului monetar Man. Aquilius şi se datează
în anul 72 în. e.n. Cum nici celelalte monete păstrate de locuitori şi identi-
ficate de noi nu depăşesc această daLă şi cum dacă tezaurul ar fi conţinut
şi monete mai recente, ar· fi trebuit să găsim exemplare sau în tezaur, ceea
ce era normal, sau la locuitorii ale căror monete au fost examinate, or, cum
acestea n'au fost găsite, înseamnă că foarte probabil data de 72 oferită de
ultima monetă din tezaur, este data după care acest tezaur a fost îngropat.
O singură problemă mai poate fi ridicată de imitaţia locală după denarul
republican, care ar putea., eventual să indice o epocă mai Lârzie. S'o examinăm
mai în de aproape tos.
Bustul sau capul zeiţei Roma cu cască înaripată, care figurează pe av.,
nu ne poate da nicio indicaţie cu privire la tipul care a servit drept
model, întrucât efigia Romei apare în mod curent pc denarii din timpul
republicii. 1n sehimb rv., pe care avem reprezentat un călăreţ în galop,
spre st., ţinând la spate o ramură de palmier, îndreptată în sus şi îna-
inte (nu înapoi, cum era normal), ne dovedeşte că imită rv. denarului lui
L. Calpurnius Piso Frugi 106 , bătut în anul 88 în. e. n.
10 5 Cf. descrierea ei de mai sus, sub Nr. ll3.

1oa Grueber, Roma. 1870, 1871, a. 78. Cf. Grueher, v. III. pl. XXXIII, 5-6.
www.cimec.ro
Intru cât originalul este din anul 88, această imitaţie poate să fi fost
bătută şi ea cam la aceeaşi dată cu ultima monetă din tezaur sau imediat
după anul 72.
Aceasta înseamnă că depozitul monetar dela Sfinţeşti a fost îngropat
probabil, pe baza datelor de care dispunem, nu mult timp după a. 72 în.e.n.
DepoziLele de monete romane din timpul republicii, îngropate în Dacia
in acest timp, sunt destul de rare. Totuşi, cunoaştem şi amintim pe cel dela
Someşul Cald 108 , Reg. Cluj (-Hevszamos), care pare să fi fost îngropat cam în
aceeaşi vreme 109.
Cu rezervele necesare, mL1i putem aminti depozitul dela Căpreni110 ,
H.eg. Dolj, cu menţiunea că este necomplet, dar atât cât ni s'a păstrat, nu
depăşeşte a. 75 în. e. n.
*
Pentru a trage concluzii generale de ordin istoric în legătură cu acest
material, ar trebui să cunoaştem şi să amintim toate descoperirile de monete
romane din timpul republicii de pe teritoriul Munteniei. Or, această preo-
cupare formează obiectul unei cercetări aparte şi mai ample pe care o avem
in pregă Lire.
Totuşi, acest fapt 11u ne împiedecă de a formula unele concluzii ime-
iiate, pc care însuşi materialul le impune.
Prima şi cea mai importantă concluzie este aceea că, Geţii din câmpia
nunteană erau în relaţiuni comerciale de schimb cu statul sclavagist roman,
le pe la începutul sewl ului 1. în. e. n., deci cu mult timp înainte ca acelaşi
;tat să ajungă cu stăpânirea până la Dunăre.
Descoperir-ea dela Sfinţeşti constiLue doar una din numeroasele des-
:operiri de acest fel (peste 20), cunoscute pe teritoriul getic din Muntenia.
\ceeaşi situaţie o găsim, în aceeaşi vreme, şi pc restul teritoriului geto-
dacic ni.
Tezaurul nostru, încheiat cu o monetă diu anul 72, înseamnă că s'a
·ormat prin acumulare în primul sfert al acestui veac şi conslitue unul din
·arcle exemple de îngi'Opări de monelc din primele trei decade ale secolului,
1, documentând în mod conc1·eL vechimea legăturilor comerciale dintre
;riburile autohtone şi statul sclavagist roman.
108 Kenner, Archiv. f. Oeslerr. Geschichtsk,. XXIV, p. 377-384.
too Grueber, Coins Rom. Rep. Brit. Mus., v. I, p. CXII, crede că a fost îngropat pc
a 78 în. e. n. Id., ibid .. v. II 1. p. 21, mai aminteşte un denar, este adevărat cu semnul
nt.rebării, din anul 72.
uo O. O. lliescu, OlLenia, 1, 1940, p. 81-96. Lista monetelor aranjată cronologic
a B. MUrea, Dacia, IX-X, p. 388-390.
m V. Pârvan, GeLica. p. 610 şi urm. Mai recent, B. Mitrea, Ephen. Dacorom. X.
1945, p. 100 şi urm.
www.cimec.ro
Pe lângă denarii romani, apar în aceeaşi descoperire şi 13 imitaţiuni

după tetradrahmele oraşlilui Thasos (pl. 1, 1-t'J), manete ce se găsesc în mod
obişnuit în Dacia 112, fie singure, fie în te-
zaure amestecate cu alte monete din secolul
al II-lea - 1 în. e. 11.
Vasile Pârvan propuuea, la un mo-
ment dat ca, tezaurele de manete romane
din timpul republicii să fie interpretate ca
fiind capitalul personal al uuor negustori
romani, cives romani negotianrli causa in
Dacia consistentes 113.
Cred mai curând că, Lezauwl acesta,
şi ea el toate celelalte, reprezintă capitalul
acumulat de un localnic, după cum ne-o
dovedeşle faptul că s'a t}pseoperit într'o
aşezare getică, aşa cum ~·a putut ~Labili pe
baza cercetărilor la faţa locului. Supoziţia
că tezaurele acestea au aparpnut unor
Geţi, 11e este confirmată şi de faptul că
în alte descoperiri de mo11eLP dP acelaşi
fel şi din aceeaşi vreme, denarii îi găsim
3 asociaţ-i în llepozite cu oJ>icete de podoabă
tip il~ daco-getice 114 • De allfel şi moneta imi-
tată din tezaurul Jela Sl'i nţeşti, care este
făcută de localnici, pledează în acelaşi sens.
Prezenţa unui tezaur de peste 100 de mo-
nete intr'o aşezare getică ne poate indica
existenţa unei categorii sociale de negustori
·1 locali, care trăiau din exploatarea muncii
populaţiei gelice şi ale cărei produse le
Pln1•:;;a 1
1-4. lmila~iuni după tclradrahmele
lransmiteau uegustorilor romaui.
oraşului Thasos, descoperite în Constatarea existenţei negustorilor lo-
tezaurul dela Sfinţeşti, Teleorman. calnici în cadrul societăţii getice din
această vreme, explică şi contradicţiile
de dasă de eare era frământaLă lumea daco-getică.
Ingroparea aceslui tezaur poate fi pusă în legătură cu eventuale frămân
tări de ordin soeial intern, asupra cărora, ndlind înformaţi de izvoare,
noi nu putem insista mai mull.
112 Const. Moisil, Cronica nnmismatică şi arheologica, XVII 1943, p. 149-165;
Id. în Balcania, VII,.1, p. 3-22; Cf. şi 13. Mitrca, Ephcm. Dacorom., X, 1945,64-73
şi D. Popescu, Dacia, XI-XII, p. 35-51.
11a V. Pârvan, Getica, p. 612-613.
m B. Mitrea, "Rev. Isl. Rom.", V-VI, p. 285 şi unu. şi mai ales p. 292. Cf. Dorin
Popescu, Dacia, \'11-Vlll, p. lll~ şi urm. Cf. Jd. ibid., XI-XII, p. 35 şi urm.
www.cimec.ro
CERCETARI ARHEOLOGICE LA SURDULEŞTI *)
Numeroas~lc localităţi cu urme din vremea orânduirii comunei primitive

din fostul judeţ, Teleorman au atras atenţia cercetătorilor noştri, încă din a
doua jumătate a secolului trecut. De atunci încoace interesul pentru această
r·egiune s'a manifcsLat, fie prin cercetări pc teren, sub formă de anchete
loeale, perieghezc şi sondaje, fie prin diferite studii întreprinse în legătură
c:u antichi tăţile descoperite acolo şi aflate astăzi, în cea mai mare parte, în
('.o lecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi.
Recent, Muzeul Naţional de Antichităţ.i a mai efectuat săpături în

tell-ul neolitic dela Zâmbreasca-de-Sus, un sondaj la Surduleşti şi cercetări
de suprafaţă în regiunea Surduleşti, Zâmbreasca-dc-Sus şi Ciolăneştii
din-Deal.
In programul de cercetări pe teren al Muzeului Naţional de Antichităţi
din 1946, se prevăzuse pentru toamnă şi o periegheză în fosta plasă Balaci,
cu care prilej urma să se cerceteze cu atenţie văile apelor Câinelui, 13urdei,
Tecuci ului, CoLmeanei şi Vcdei, care străbat acest teritoriu dela Nord la Sud.
S'a ales această regiune, deoarece aici în primăvara şi în toamna anului 1946
se identificasc şi se semnal ase Muzeului Naţional Je Antichi tăţi o scrie de
puncte din vremea orânduirii comunei primitive şi dela începuturile îndepăr
tate ale feudalismului. Tot cu prilejul acestei pericghczc urma să se facă
şi un sondaj la Ciolăneştii-din-Deal, pentru determinarea condiţiilor de găsire
ale unui important lot de vase din La Tt'me, descoperit acolo întâmplător,
în 1910.
Din moLive neprevăzute, nu s'a mai putut face nici periegheza, nici
sondajul. S'a întreprins însă, sub directivele Muzeului, o cercetare· pe jos,
în mai multe reprize, de-a-lungul văilor apelor Burdei, Tecuciului şi Câinelui,
*) Raionul Roşiorii de Vede, regiunea Bucurcşli
www.cimec.ro
reuşindu-se cu acest prilej să se identifice numeroase puncte cu resturi arheo-

logice din vremea orânduirii comunei primitive şi dela începuturile înde-
părtate ale feudalismului. Probe din materialele găsite au fost aduse pentru
determinare la Muzeul Naţional de Antichităţi.
A Epoca. ni'Oit!tca
6. Stai!IJnr di~ vremt'a
oranr/um'tco:rruneJ prtr:?ili:'?
• Epoca La Tiine
•rpoc;;
O 1 2 3 'olm ror1an~ lâr.zte
Fig. 1. - Localităţi din raionul Roşiorii de Vede, în care s'au găsit resturi
arheologice din vrprnea orânduirii comunei primitive şi dela începuturile
îndepărtate ale feudalisrnului.
Pe valea apei Burdea, au fost cercetate cinci localităţi: Burdea, Miraşi,

Surduleşti, Căţeleşti-Burdeni şi Balaci; pe valea apei Câinelui, trei localităţi:
Strâmbeni, Căldăraru şi SilişLea-Gumeşti, iar pe valea Tecuciului, numai
două: Tecuci-Kalinderu şi Dobroteşti. Inafară de aceste localităţi, a mai fost
cercetată şi comuna Gărăgău (raionul Alexandria).
Pe teritoriul acestor localităţi, au fost identificate următoarele punete
cu resturi arheologice (fig. 1):
www.cimec.ro
CERCETARI ARHEOLOGICE LA Sl;RDULEŞTI 525
1. Burdea:
a) Măgura care urlă. Fragmente ceramice atipice.
b) Măgura leului. Fragmente ceramice din vremea orânduirii comunei
pl"imilive.
·> ;\.fi roşi:
a) Leşi. Chirpic ars şi numeroase silexuri.
b) Grădina unui locuitor. Silex uri.
3. Smduleşti:
a) Măgura dela eleşteu. Tell gumelni~ean. Chirpic ars, silexuri şi cera-
mică gumelniţeană.
b) Pietriş. Silexuri şi fragmente ceramice, probabil gumelnit.ene.

c) Dălăcel. Silexuri şi instrumente de piatră neolitice, eeramică
(La Tt'me"?) şi numeroase fragmente ceramice din epoca migraţiilor.
1. Căţeleşti-Burdeni:
a) Măgura din grădina unui locuitor. Tell gumelniţean, chirpic ar:,;,
silexul'i şi ceramică gumelniţeană.
5. Balaci:
a) ~lăgura dela Hodorog, amintită în răspunsul învăţătorului
St. Popescu din anul 187:l la "Cestionariul·· lui Al. · Odohescu. Tel/
gumeluiţcan, distrus pe latura de 1\'ord, din eauza scoaterii de lul
pentru lipit.
b) Sărăceni. Silex uri.
c) Măgura dela Baltă (Balaci-Pădureţi). Tell gumelniţean, tăiat
de şoseaua Turnul Măgurele-Piteşti. In colecţiile vechi ale Muzeului
Naţional de Antichităţi se găsesc materialele descoperite cu prilejul
sondajului efectuat în secolul trecut de către D. Butculescu.
6. Strâmbeni: "Moşia" satului. Siiexuri.
7. Siliştea-Gtimeşti:
a) Măgura Montolea. Tell gumelniţean, în care s'au găsit întâm-
plător, în 1916, mai multe vase întregi, greutăţi de plasă, silexuri şi
o daltă de aramă. Din toate materialele arheologice descoperite atunci,
~·a păstrat numai dalta de aramă, care a fost achiziţionată pentru Mu-
zeul Naponal de Antichităţi.
b) Dealul Purcării. Silexuri.
c) Frunzar. Silexuri.
d) La Vest de comună, dincolo de calea ferată Roşiol'ii de Vede-Cos-
teşti. Chirpic ars şi silexuri.
S. Tecuci Kalinderu: Tell gumelni~ean. Puţin chirpic ars, foarte multe
;ilexmi şi fragmente ceramice gumelniţene.
www.cimec.ro
526 MATERIALE ARHEOLOGIC~
9. Dobroteşti: Măgura Jidovului. Tell gumelniţean. Ceramică.
10. Gărăgău: Intr'o măgură de lângă sat, s'au descoperit întâmplător

siloxuri, un topor de piatră(?), o sulă de os şi mai multe fragmente cora-
mice lucrate cu mâna, care urmează a fi identificate de către specialişti.
Toate aceste obiecte se păstrează în colecţia Şcoalei Elementare din comună.
Dintre aceste puncte, numai cele trei dela Surduleşti au putut fi verifi-
cate pe teren, în 1946, do către dolegatul Muzeului Naţional do Antichităţi.
Localitatea Surduleşti nu figura pe harta arhoologică întocmită în
1929 de Muzeul Naţional de Antichităţi.
De asemenea, nici în "Marele Dicţionar Geografic al României" 1 şi
nici in .. Dicţionarul geografic al judeţului Teloorman'· 2 , nu se pomeneşte
că s'ar fi descoperit ceva pe teritoriul acestei comune.
La fel, nu găsim nimic nici în răspunsurile învăţătorilor din Teleorman,
după anul 1870, la aşa numitul "Cestionariu sau isvod de întrebările la cari
se cere a se da răspunsuri în privinţa vechilor aşezăminto ce se află în
deosobitele comune ale României" al lui Al. Odoboscu 3 . Inafară de faptul
că nu s'a trimis niciun răspuns dela Surduloşti, nu rezultă nici din răs
punsurile locui lorHor din comunele în veci nato că s'ar fi găsit resturi arheo-
logice pe teritoriul acestei comune.
Primele puncte dela Surduleşti au fost semnalate Muzeului Naţional
de Antichităţi în primăvara anului 1946. Imediat după aceasta, în intervalul
dela 10-12 Mai, dolegatul Muzeului Naţional de Antichităţi, cu concursul
unei echipe voluntaro din comună, a putut face un sondaj pe Movila dela
eleşteu.
SITUAŢIA GEOGRAFICA
Comuna Surduleşti se află pe cursul mijlociu al pfu·îtului Burdea, afluenl

al Vodei. Cursul acestui pârâu, lung do cea 85 km, eslc foarte sinuos din
cauza numeroaselor meandre pe caro le formează. De asemenea, debitul său
de apă este foarte redus, exceptând anotimpurile ploioasr, când creşte mult,
inundând valea pe întinderi mari.
Din punctul do vedere al reliefului, comuna Surduloşti, ca şi celelalte
localităţi cu resturi arheologice citate, este situată în câmpia cunoscută
în geografia fizică a R.P.R. sub denumirea de Găvanul-Burdea. Această
câmpie, caro ocupă regiunea de Nord a câmpurilor dintre Olt şi Argeş, se
1 cr.YOl. V, Bucureşti, 1902, p. 500 şi urm.

2 Pandele Georgescu, Dicţionarul geografic al judeţului Teleorman, BucureşLi, 1897.
a Academia R.P.R., l\ts. 229.
www.cimec.ro
0.l!JRCB'fĂRI ARHEOLOGICE LA SURDULEŞTI 527
aseamana cu platformele precarpatice, care sw1t tăiate de va1 paralele 4 •

Aspectul ei este de stepă în miniatură, care nu se aseamănă însă în totul cu
marile stepe române 5 •
Cel mai important dintre punctele semnalate dela SurduleşLi se află
pe izlazul comunal, către partea de Est a comunei Surduleşti, la cea 30 m
spre Sud-Est de podul comunal. Acolo, pc malul drept al apei Burdea, care
formează un cot accentuat spre Est, se
găseşte o movilă ovală de mici dimen- -~
siuni (diametrcle maxime de 31 m X 33 m)
şi puţin înaltă (cea 1,80 m) cunoscută
în regiune sub numele de Movila dela
cleşteu (fig. 2), deoarece puţin mai de-
parte spre Sud se află un fost eleşteu
arLiiicial.
Al doilea punct, dmmmit Pietriş
esLc pc versantul do Nord-Est al dealului
Pietriş, la cea 3 km Nord-Nord-Est de
comuna Sm;duleşLi şi la cea 250 m Sud-
Sud-Vest de fântâna Pietrişului.
Fig. 2. - Vederea generală a tell-ului
In sfârşit, al treilea punct, Bălăcel, dela SurduleşLi.
se găseşte la hotarul de Vest al comunei
Surduleşli, la cea 5 km în spre Vest dela margi noa de Est a comunei Surduleşti.
i\lOVlLA DELA ELEŞTEU
.\pelc pârâului Burdea au distrus cea 3 m din capătul nordic al movilei.

In malul drept al apei din dreptul movilei, se văd clar, în profil, două
benzi din chirpic ars şi pământ ars, groase do cea O,30 m şi lungi de cea
3 m şi 2 m, la o depărtare de 3 m una de aHa. Atât chirpicul ars şi pă
mântul ars, cât şi bucăţ. ilc mai mari sau mai mici de cărbune descompus
din cauza marii umid ită(,i a solului, precum şi fmgmentele -ceramice neolitice
de tip Gumelniţ.a, ne indică în mod sigur urmele a două locuin~e aparţi
nâml culturii neolitice Gumelniţa .
Pe latura de Est a platformei movilei, sunt două uşoare adâncituri
de formă ovală, care indică urmale a două gropi recente. La fel, lângă poalele
din spre Vest ale movilei şi aproape de pârâu, se găseşte o groapă mai mare,
de formă ovală neregulată şi adâncă de cea 1 m, din care s'a scos pământ
pentru lipit. Jn spre capătul de Est al acestei gropi, sunt fragmente ceramice
gumelni ţene .
'G. Vâlsan, Câmpia română. Bul. Soc. Geogr., XXXVI, 1915, p. 34.
• Emm. de l\1artonne, Abrege de Geographie physique, 3e ed, Paris, 1932, p. 164.
www.cimec.ro
Massele de chirpic ars şi fragmentele ceramice gumelniţene ne dovedesc

că această movilă, a cărei formă originală nu mai corespunde în totul cu
cea actuală, reptezintă un tell şi nu un turnul cum ar părea la prima vedere.
Astfel, massele de chirpic ars fiind in situ, nu poate fi vorba de construcţia
unui turnul cu pământ scos dintr'o aşezare de tip Gumelniţa din regiune.
La fel, nu poate fi acceptată nici ipoteza că pest~ această aşezare, de o
întindere probabil mai mare decât a tumulului, s'ar fi construit un turnul.
deoarece din sondajul efectuat s'a stabilit că, peste nivelul gumelniţean
superior, s'a format o pătură de sol vegetal recent, groasă de cea 0,30 m.
Inafară de aceasta nu s'au găsit morminte, ci numai resturi din trC'i locuinţe
arse.
Este probabil că pârâul Burdea şi-a format meandrul din acest loc,
după ce s'a distrus aşezarea gumelniţeană prin foc, deoarece stratele arheolo-
gice nu prezintă nicio urmă de inundaţie şi sunt întrPruptC' în malul apei
ca şi cum ar fi fost tăiate vertical.
Părăsirea vechilor meandre, care rămân ca nişte arcuri de cerc şi formarea
de braţ.e noi, prin care, uneori, se scurtează cursul apei, este un lucru obiş
nuit pentru apele de şes cu numeroase meandre divaganto 6 •
lnafară de aceasta, chiar astăzi, în perioadele cu ploi, apele Burdei
cresc câteodată atât de mult, încât inundă toată valea din această regiune.
Numai partea superioară a movilei fiind ceva mai înaltă, rămâne ca un fel
de insulă. Pericolul acesta al inundaţiilor ar fi fost cu atât mai mare în epoca
neolitică, când primul nivel de locuire gumelniţean se găsea la cea 1,80 m
mai jos faţă de platforma actuală a movilei şi la cea 1 m deasupra nivelului
actual, obişnuit al apei. Faţă de tendinţa generală a apelor de a-şi adânci
şi îngusta albia cu timpul, de sigur că diferenţa de nivel dintre albia apei
şi primul ni vei gumelniţean ar fi fost şi mai mică sau poate chiar nici n'ar
fi existat. Rezultă deci, din aceste considerente de natură geografică, că
în epoca când s'a format te/l-ui dela Surduleşti, probabil că nu era încă
săpată albia pârâului Burdea în acest lor. Natural că lămurirea acestei che-
stiuni se va obţiue numai după studierea văii pârâului 13urdca în această rc-
giuue, din punct de vedere geografic şi geologic, do către specialiştii respectivi.
Ceea ce interesează însă aici este tipul de aşezare cu Lotul deosebit,
care este documentat pentru întâia oară în aria românească de răspândirC'
a culturii Gumelniţa. Astfel, pe mijlocul unui fund de vale s'a format un
mic tell, care JIU preziută uiciun fel de legătură cu restul platformei.
• Cf. Les fouillcs de Gumelniţa. Dacia, II, 1925, p. 45, fig. 11, 13; Gh. Ştefan. Les
f:>uilles de Căscioarele, Dacia, II, 1925, p. 148, fig. 5, 4, 5, etc.
www.cimec.ro
CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA Sl.JRDULEŞTJ ~29
Stratigrafia
Pentru o orientare asupra stratigrafiei acestui tell, s'a săpat un şanţ
ta capătul lui nordic, de 10 m X· 2 m, până la adâncimea de 2 m, por-
nindu-se chiar din malul apei. Orientarea şanţului: Nord-Nord-Vest 310°,
Sud-Sud-Est 160° (fig. 3).
S'a ales acest loc, deoarece aici, pe de o parte massa de chirpic ars
dintr'o locuinţă din peretele malului apei era mai compactă, iar pe de alta.
SSE
~ Humus recent - Humus vechi -Cărbune ::::;;;Păm.ars
ITIIIIJ N1ve! supcr1or Cumelni/a ~Sol virgin A Fragm. ceramice

o Zm
~ " inrer1or iiiiiiiliiJ)) Chirpic ars
"
Fig. 3. - Surduleşli l!J46. Profilul perclclui de Est al şanţului.
această locuinţă fiind situată în spre mijlocul movilei se putea obţine o

secţiune longitudinală mediană, din margine către centrul. movilei.
l n acesL sondaj, au fost urmări te următoarele obiective principale:
1. Daeă massa dill ehirpic at·s din malul drept al pârâului Durdea este
sau nu in situ şi dacă în interiorul movilei se întâlnesc alte masse de chirpic
ars, penlm a se determina eventualele urme de locuinte.
2. Ce se află sub nivelul chirpicului ars până Ia pământul viu.
3. Felul în care se pl'CZiHUI stratul de chirpic ars şi ceea ce este depus
sub el, la capătul nordic al tell-ului, pentru a se lămuri dacă au fost sau
11u Î11treruperi brusce prin acţiu11ea distructivă a apei pârâului Burdca,
ale eărei efecte se constataseră sumar în profilul din malul drept al apei.
Odală lămurite aceste chestiuni, în viitor se va putea conlinua son-
dajul până la eapăt.ul sudic al tell-ului, pentru a se căpăta o secpune lon-
giludillală, apoi se va desveli metodic restul, eăutându-f'e să se obUnă,
pe lflllgă o sec(iune transver:-ală, şi planul compleL al aşezării.
Solul vegetal actual, de coloare cenuşie, gros de circa 0,30 m, conţi11e
câteva l'ragmeJilt' ccramice gumelni~enc, vreo două lame fragmenlare rlin
~ill'x şi resturi sporadice diu vase moderne.
:14 - Materiale Arheologice - c. :155:.J
www.cimec.ro
Sub solul acesta, urmează stratul de cultură Gumelnit.a cu o grosime

medie de 1 m, exceptând capătul nordic al tell-ului unde se îngustează treptat
până la 0,50 m, din cauza pantei actuale a tell-ului din acest loc.
Baza stratului, uşor în pantă dela Sud spre Nord, este formată dintr'o
pătură groasă de 0,50 m - 0,60 m din chirpic ars, cărbune şi arsură, peste
care urmează până la solul vegetal recent un pământ argilos de coloare
neagră-cafenie, mai compact şi bulgăros, care conţine, înafară de resturile
arheologice, pietricele de râu de diferite dimensiuni.
In plan, Ia capetele de Nord şi de Sud ale şanţului, se deosebesc clar
urmele a două locuinte arse, fiecare pc o lungime maximă de cea 3 m,
restul eonlinuându-se în JWfc(ii nesăpa(i.
La baza locuinţei dela eapălul nordic al şan~ului, distrusă în parte şi
de apele pâr:îului Bunica, se află o pălură foarte îngustă do cărbune, între-
mptă numai pc latura sudieii a locuinţei de o groapă mică cu prag, săpată
dela baza locuinţei şi p<'ută în pămilntul viu. Dimensiunile gropii sunt de
!l,!l(l m lăl inw la gură şi o,:l.-1 lll auftncime.
Şi la capătul nordic al locuinţei, dela extremitatea sudică a şan~ului,
s'a săpat dela baza ei şi până în pământul viu o groapă mică, tot de formă
8
tronconică, a cărei lăţime maximă la gură este de 0,30 m, iar adâncimea

de 0,25 m.
Aceste gropi mici cu pereţii mai mult sau mai pup11 oblici şi uneori
cu prag, situate cam către marginile locuinţelor, sunt umplute cu bucăţi
mici de chirpic ars, cărbune şi fragmente ceramice. Deocamdată nu se poate
preciza scopul pentru care au fost săpate aceste gropi.
Asupra formei locuinţelor, ca şi asupra sistemului de construcţie, nu
sunt încă observaţii suficiente.
Din cauza incendiului violent, care a distms aşezarea, chirpicul pere-
ţilor prăbuşiţi ai locuinţelor a ars, transformându-se uneori chiar în sgură,
oasele de animale sunt deseori calcinatc, iar majoritatea ceramicci este arsă
secundar, exceptând intervalul lung de cea 3,50 m dintre cele două locuinţe
arse, unde s'augăsit şi fragn:iente ccramice nearse secundar.
Locuintele par să fi fost distribuite dc-a-lungul axului longitudinal
al tell-ului.
In aeest strat, înafară de ceramică, s'au mai găsiL câteva figurine an-
tropomorfc şi zoomorfe de lut ars şi mai multe obiecte de silex, întregi şi
fragmentare, dintre care se distinge un frumos vârf de lance cu talonul rupt
din vechime.
Acest strat este reprezentativ pentru micul tell dela Surdulcşti. Ceea-
mica descoperită în el este foarte corodată şi lipsită complet de cmsta de
calcar, din cauza marii umidităţ.i a solului argilos. Această umiditate nu
www.cimec.ro
CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA SURDULEŞTI 53t
se datoreşte atât inundaţiilor pârâului Burdea, cât mai ales apei subterane,
la care s'a ajuns în timpul sondajului, la 2,10 m adâncime faţă de nivelul
actual al solului.
Sub stratul acesta, urmează imediat o pătură de pământ argilos, ne-
bulgăros, dintr'o depunere fină de apă, de coloare cenuşie-cafenie, a cărei
grosime variază între 0,10 m sub locuinţa dela capătul nordic al şanţului
şi 0,30 m - 0,40 m în restul şanţului.
Acest sol, cu infiltra ţii de cărbune şi chirpic ars, conţine silexuri şi
fragmente ceramice de tip Gumelniţa nearse secundar, care mai păstrează
uneori lustrui şi urme din pictura cu grafit. Aceste resturi documentează
sigur un ni vei de locui re, imediat sub stratul reprezentativ.
Nu s'a găsit nicio urmă de locuinţă la baza acestui nivel de locuire,
obscrvându-se acolo Immai o bandă de pământ de coloare brună-eafenie,
lată de cea 0,10 m, care corespunde probabil humusului vechiu.
Sub această bandă de pământ urmează solul virgin, format dintr'un
material aluvionar humos, de coloare cenuşie deschis şi cu concreţiuni
foruginoase. Acest sol bogat în argilă este foarte greu pormcahil, absoarbe
apa şi menţine umozcala.
Hezultă, deci, că tell-ul este formal dinLr'uu strat repreze11lativ al cul-
turii Gumelniţ,a, eu locuinţe arse in situ, sub care urmează un nivel de lo-
cuirc mai subţire w resturi sporadice aparţinând aceleiaşi eulturi.
Atât stratul reprezentativ, cât şi nivelul de sub el sunt întrerupLe bruse
la capătul nordic al tell-ului, din cauza ac~im1ii distructive a apelor pârâuh1i
Burdca.
Probele de pământ, dela solul virgin şi până la stratul reprezentativ
inclusiv, au fost duse la InsLitutul Geologie al R.P.R., unde' au fost supuse
unui cxamcll macroscopic.
STRATUL REPREZENTATiV
(AL DOILEA NIVEL DE LOCUIRE GUMELNJ7'EAN)
Obiecte de piatră
1. Silex. Majoritatea obiectelor dC' silex sunt de coloare cenuşie deschis.

Numai câteva silexuri au coloarea cenuşie-cafenie sau cafenie. Materialul
provine probabi 1 din cretacicul descoperit, din platforma balcanică, ca şi
în celelalte aşezări nco-cneoliticc aparţinând culturilor Boian A şi Gumelni\a.
A. Lamc:
a) Unspmzccc taloane de lamc de dimcnsiu11i diJcrite, i'ăr retuşc mar-
ginale, intenţionat executate pentru lucru.
Douăzeci de mijloace de lame, dintre care numai trei prezintă rcluşe
dela întrebuinţare, pc dosul uneia din margini.
www.cimec.ro
532 l\IATERIALE ARHEOLOGICE
O lamă îngustă eu vârful ~parl din vechime, curhată şi fără retuşl•

marginale, a cărei lmtgime maximă pe coardă C"sto de 0,085 m (fig. 4,1).
b) Răzuitoaro pe vârf <le lamc. Patru exemplare de tip convex (fig.
-1,1 - 3,8). Dintre acestea, două exemplare fragmentare sunt lucrate pri11
retuşe mici de suprafaţă, spre deosebire do piesele întregi care sunt retu-
şale oblic şi prezintă uneori, pe una din margini, retuşe dela întrebuinţare.
:~
5
10
Fig. lo. - Obiecle de silex (1-9) şi un frecător de piatră (10). La% din
mărimea naturală.
Trei exemplare, dintre earc n11ul fragmentar, sunt de Lip oblic şi retuşate
oblic (fig. 4, 5 - 7). PicsclC' Î11Lregi prezintă pc margini spărturi vechi
dela întrchuinţar•'.
c) On vârf de lance de coloare cafenie-cenuşie, de formă triunghiulară
şi cu talonul rupt din vechime (fig. 4,9). Dimensiuui. lungimea maximă
a fragmentului păstrat, 0,057 m; lăţimea, în dreptul "părturii, 0,025 m.
Această piPsă, de secţiu11e bicouvoxă, osle lucrată fin pc ambele feţe, prin
retuşe de suprafaţă, regulate şi paralele, obţinute prin tehnica presiunii.
De asemenea, muchiile şi vârful sunt ascuţite hine pe ambele părţ.i ale lamci,
tot printr'o serie de rotuşe miei de supraraţ,ă. Prin analogie r.u exemplarel!•
www.cimec.ro
CERCETĂRI ARHEOLOGICE L\ :SURDULEŞ'l'I 533
similare din cuprinsul culturii Gumelniţa, talonul trebue să fi fost drept

sau foarte uşor convex şi ascuţit prin retuşare 7 •
B. Aşchii. Ne-au rămas şaptesprezece exemplare, dintre care patru ati-
pice, grosolaue şi cu porţiuni păstrate din cru~ta de calcar, iar alte trei-
sprezece, de diferite forme şi dimensiuni. Nu este exclus ca unele din aceste
pics(' să reprezinte deşeuri dela confecţionarea obiectelor de silex.
1
mF.;
.
(o/
u
'
Fi~. 5. - 1-'ragmente ceramice din străchini (t--19), castroane (20-22), vase piriforme
(2:~-2o). vase bitronconice (27) şi oale (28-20). La % din mărimea naturală.
2. Piatră. U11 pPrcutor cu urme dela întrebuinţare (fig. 4, 10).

('era mica
1. Tehnica. Diu punctul do vNlere al tC'hnicei pasi ei, se dcosebC'sc două
r.ategorii de vase.
Din prima categorie fac parte vasele lucrate mai îngrijit, dintr'o pastă
frământată mai bine, mai puţin poroasă şi mai consistentă, bine arsă şi cu
ciob uri pisate ca materie degresan tă. Probabil că vasele din această serie au
fost lu~truile la exterior şi interior, din care motiv şi pereţii sunt neteziţi
îngrijit. Fragmentele ceramice fiind însă foarte ccrodaLe, mai ales din callza
aeţiunii apei subterane, lustrui acesta a dispărut aproape în întregime,
rccunoscându-se numai rareori, par·ţial, pe fragmentele nearse secundar.
' D. Berciu, Arheo!ogia prcistorică a OlLeniei. Arhivele Olteniei, Nr. 101-102 şi

103- 10lj. 1!J:1!l, fig. 46 stânga sus; fig. 48 mijloc.
www.cimec.ro
In a doua categorie intră vasele lucrate grosolan, dintr'o pastă fră

mântată prost, poroasă, puţin consistentă, rău arsă şi cu multe pietricele
ca materie degresantă.
2. Forme: a) Strachine (fig. 5, 1-19). Douăzeci şi cinci de fragmente
din margini de strachini, mai mult sau mai puţin îndoite în spre interior,
din pastă neagră cenuşie, arsă deseori secundar. Nu s'a păstrat nicio urmă
/---- ----
~~-~-
~ "J
....--::-_
~~ ~~ 9
f2
11 -
Fig. 6. - Fragmente ceramice din vase bilronconice (1-2) cu prag în interior (3), cu
marginea trasă în afară ascuţit şi cu toartă (7), vas de provizii (8), torţi de vase (9-12)
şi rapace (14) şi o ureche perforată vertical (13). La Y2 din mărimea naturală.
de lustru sau de decor cu grafit. Pe două fragmente, sub margine, se află

câte o ureche perforată orizontal.
Cinci fragmente din margini de strachine cu marginea îngroşată în
interior, dintre care patru sunt arse secundar. Unul din aceste fragmente
este prevăzut cu o ureche perforată orizontal (fig. 5,8).
Trei fragmente nearsc secundar din strachine cu marginea îndoită
vertical, dintre care unul, dela o strachină mai mică, are un prag între corpul
vasului şi margine (fig. 5,15).
b) Castroane (fig. 5, 20-22). Două fragmente din margiui de castroane
cu umăr, dintre care şapte sunt arse secundar. Pe un exemplar, umărul
este ornamentat cu un brâu alveolar. Pe alte trei fragmente sub umăr sunt
urme vagi dintr'un decor din dungi oblice în relief, iar pc un altul, dungi
www.cimec.ro
CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA SURDULEŞTI 535
orizontale în relief. Numai într'un singur caz, pe un fragment din pastă

neagră-cenuşie s'au mai păstrat, la interior, resturi dintr'un decor pictat
cu grafit, care însă, nu mai poate fi reconstituit.
c) Vase piriforme (fig. 5, 23-26). Fragmente din marginile şi umerii
a opt vase piriforme, mai mult sau mai puţin bombate, din pastă neagră
cenuşie, de cele mai multe ori, arsă secundar. Pe două fragmente, se mai
recunosc, la exterior, dungi în relief dispuse orizontal, iar pe un altul sunt
urme vagi din asemenea dungi, caro converg în spre o mică proeminenţă
(fig. 5,26).
1
Fig. 7. -Vase neolitice de lut ars decorate cu proeminenţe conice mici
şi dungi scurte şi arcuite în formă de paranteză (1) şi cu dungi oblice în
relief (2). Nr. 2 şi 3 la Yz din mărimea naturală.
d} Vase bitronconice (fig. 5,27; 6, 1-2). Trei fragmente din pahare

bitronconico, din pastă de coloare neagră-cenuşie, nearsă secundar şi două
fragmente de vase bitronconice.
e) Un vas mic, întreg, cu pereţii uşor arcuiţi (fig. 7,2) din pastă gro-
solană de coloare neagră-cenuşie, arsă secundar şi cu multe pietricele ca
materie degresantă. Deoarece forma nu este simetrică, gura vasului nu este
orizontală ci piozişă. De asemenea, fundul nu este rotund, ci oval. Exteriorul
vasului este decorat cu dungi oblice în relief. Dimensiuni: înălţimea maximă
0,073 m; diametru! gurii la exterior 0,067 m; diametrele fundului
0,065 m X 0,059 m.
Un alt vas mic, păstrat fragmentar, cu pereţii uşor arcuiţi în spre in-
terior (fig. 7,::3), din pastă grosolană arsă secundar. Dimensiuni: înălţimea
0,03 m; diametru! exterior al gurii do 0,059 m, iar diametru} fundului cea
0,028 m.
www.cimec.ro
53fi M.I\TF:RJALE· ARHEOLOHIC~:
f) Un fragment dintr'o margine de vas cu prag interior (fig. 6,3), din

pastă bună de coloare neagră-cenuşie, nearsă secundar şi cu lustru numai
la interior.
r:) Două fragmente din vase cu jgl1iah de scurgere (fig. G, 11--5), din
pastă neagră-cenuşie, arsă în parte, secundar.
Iz) Un vas întreg cu pântecul desvoltat, gâtui inalt şi gura ovală (fii!.
7,1). Se deosebesc bine părţile componente ale vasului: gâtui, umărul,
pântccul şi fundul. Sub umăr sunt fixate oblic două urechi perforate vertical.
Pasta vasului, arsă secundar, e<;tc grosolană şi conţine multe pietri cele.
Pântecul este decorat cu patru şiruri orizontale de proeminente neregulate,
mai mult sau mai puţin conice, obţinute probabil, prin apăsarea pastci
moi cu degetele. Spaţiile libere dintre proeminen(.c, mai ales din rândul
al doilea, de sus în jos, s'au umplut cu dungi i11eizate scurte şi arcuitc în
formă de paranteze, carC', ea şi proemillellţclc, sunt lucrate neglijent şi
dispuse neregulat. Pc o porţiune din vas, parantezele sunt deschise către
stânga, iar pc o alta mai mare, dHre dreapta. Forma vasului este foarte neîn-
dcmânatec executată, contribuind probabil într'o măsură oarecare la această
asimetric şi incendiul care a provocat arderea secundară. Această formă
se poate pune în legătură cu exemplarele înrudite din cultlll"a Sălcuţl!, 8 , dco-
sebindu-se de aeestea numai prin decor şi forma mai scundă. Dimensiuni:
înălţimea maximă 0,0169 m; diametrcle gurii, la exterior, 0,096 m X 0,08fi m:
diametru! fundului de 0,088 m.
i) Un fragment dintţ:'un vas <;u margiHea trasă înafară, ascuţit, suh
care este fixată o toartă dintr'o bandă verticală de secţiune Lriunghiulară
(fig. 6, 7). La baza toartci este o prelungire triunghiulară. Vasul a fost
eonfecţionat dintr'o pastă neagră-cenuşie Hcarsă secundar, de calitate
bună, cu cioburi pisate ca materie dcgrcsantă şi lustruită, se pam, numai
la interior.
j) Un fragment do askos, din care s'a păstrat numai porţiuuea din-
spre gură, din pastă mai bună de coloare neagră-ceimşie, ucarsă secundar
şi cu pietricele ca materie degresaută.
k) Douăzeci şi dquă fragmente din margini de vase dn pmvizii si de

oale, de diferite dimensiuni (fig. 5, 28-29: fis-. 6,/'~). din:.re care, cele mai
multe sunt lucrate dintr'o p,a~til grosolană, care conţine pietricclc ea materiei
dcgresantă. Dintre acestea, numai trei exemplare sunt eoufcc~ionate mai
îngrijit, dintr'o pastă neagră-cenuşie, lustruită probabil la interior şi la
exterior. Un singur fragment prezintă sub marginea îngroşată dela exte-
" Steinkupferzeitlichc Plastik aus ·eineni Wohnhucgel bei Ilukarest. lPEK 1~.
Berlin. pl. 28, 17.
www.cimec.ro
CERCETĂHI Alllf}:OLOGICE J.A Sl'RDULEŞTJ 537
rior o şănţuire accentuată. Decorul acestor vase constă numai din dung
orizontale şi oblice în relief, proeminenţe alveolate şi brâuri alveolare.
1) Un fragment mai mare dintr'o strecurătoare tronconică (fig. 6,6}
şi alte două mai mici, din pastă de calitate grosolană arsă secundar.
m) Un fragment din marginea unui capac, din pastă neagră-cenuşie
arsă secundar.
Toarte. (fig. 6, 9-12; 14). Un fragment de toartă de secţiune ovală
şi cu o şănţuire la mijloc, din pastă bună neagră-cenuşie.
Şase toarte întregi şi fragmentare, de formă trapezoidală (fig. 6,9),
ovală (fig. 6, 10--12) şi uughiulară (fig. 6, 11) şi de secţiune ovală, dela vase
mari, din pastă grosolană arsă secundar.
Patm urechi, una unghiulară (fig. 6, 13) şi trei ovale, de secţiune
ovală ncregulată, dispuse orizontal _şi perforate vertical, din pastă gro
solană arsă secundar.
Şase toarte întregi şi fragmentare dela capace de vase, una trapezoi-
dală (fig. 6, 14) şi restul rcctangulare, de secţiune ovală, diu pastă grosolană
~i arsă secundar.
Funduri. S'au găsiL mai multe funduri drepte de vase de diferite dimen-
-:iuni, dintre eare majoritatea sunt arse secundar.
Decor. Motivele omamcntale au fost executate prin incizie, cxr.izie,
rancluri, dungi ş\ hcuzi în relief, proemincn\.c şi Lrâuri alveolare.
Prin i11cizii s'au obţiuul: benzi din dungi drepte şi oblice: henzi' ovale
umplute cu duugi oblice şi drepte, care altemează (fig. S,'l); linii scurte
neregulate, mai mult sau mai puţin oblice, cu care se asociază uneori, şi
doi butonaşi (fig. 8,2); benzi din câte două şiruri de duugi drepte şi scurte
(fig. 8,3): decor în formă de paranteză, dispus într'unul sau două şiruri
şi decor spiralic (fig. 8, 1-5). lntr'un caz, benzile spira.licc netede alter-
nează eu altele, care ali fondul uşor scrijelit, probabil pentru pietura roşu
rrud (fig. 8,4).
Exeizia s'a cfcelual p1·intr'o lăielură verticală şi una oblică sau
prin două tăieturi oblice. Cu ajutorul ei, ~·au format benzi orizontale
(fig. 8,5).
1n Lulal s'au găsit şase f ragmentt- decomte ('LI canduri, di utrc (;arc,
numai unul este ars secundar. Canelurile puternic accentuate ~o întâlnesc
în deosebi pe vasele dintr'o pastă hună, ncagr·ă-ccnuşie compactă şi eu
lustru la illlc!'ior şi exterior (fig. 8,11). Benzile din caneluri au fosl incrus-
lalr probabil cu o materie albă din care însă nu s'a mai păstrat nimic.
Mni multe fragmente din vase de diferite dimensiuni sunt decorate
la exterior cu dungi uşor în relief dispuse oblic (fig. 8,7), orizontal sau
Vl'l'l ical. Pasta neagră-cenuşie a acestor vase, este în genere de calitate
www.cimec.ro
53ti MATERIAL.~<: AKHEOLOGICE
inferioară şi conţine pietricele ca materie degresantă. Din şapte fragmenlt>!

numai unul ~ingur e~te nears secundar.
In ~fârşit, se mai întâlnesc motive decorative, formate din benzi îrr
relief (fig. 8, 10), proemineuţe mici conice (fig. 8, 6), asociate uneori cu dungi
"!,.. --
':"''-
•;;:~.~;t /
:'t;,LJ!Jfff/ '•
. .1.'::/·,:I'i • ,,!,.
.:):. ~' ;· :*' ,.
'"-~·
• · ~'-"
".r~:·(
_,, /·1
!d:.·~'.~'
.
V u
6 7
\8
Fig. 8. - l<'ragment.e ceramicc ne~ilice decorate cu dungi incizate (1-4), excizat~>

(5), în relief (7), caneluri (11), proeminenţe mici c.onice (6), brâu al\'colar (9) şi
benzi în relief (10). La J!2 din mărimea naturală.
în relief (fig. 8,8) brâuri alveolaro (fig. 8,9) şi benzi în relief, obţinute din
pa>'la vHsului, care a fost. scrijelită la exterior.
Obiecte de lut ars
1. Pla~ticH
a) Figurine antropomorfe. Un Lorso J'ragmrnlar din pD~lă do calitate
inferioară arsă secundar (fig. 9,1). Partea wperioară a corpului este plată
şi decorată cu motive unghiulare ineizate suprapu~o. I nălţimea maximă
www.cimec.ro
CEHCETĂRI ARHEOLOGICE LA SURDULEŞTI 539
a fragmentului pâstrat este de 0,043 m. O piesă similară ca formă şi decor,

Lot fragmentară, ~:>'a descoperit la Vidra, în stratul Vidra II D (=faza Gu-
melniţa B2 ).
O jumătate din partea superioară a corpului unei figurine cu un braţ
desvoltat, deeorală cu motive incizate şi incrustate cu alb (fig. 9, 5).
----f'-' :1·
.
.
'
.
1
1 ' 1
'--------·12 -------
9
Fig. 9.- Fragmente din figurine neolitice antropomorfe (1-5, 8, 10) şi zoomorfe
(ti-7) o rondelă de lut ars (9), un fragment de scaun (11) şi partea superioară a
unei greută(i de plasă (12). La 1/ 2 din mărimea naturală.
Cinci fragmente de picioare (fig. 9, 2-~,

8,'10), confe-cţionate dintr'o
pastă grosolană şi poroasă neagră-cenuşie.
Numai Lr·ei sunt arse secundar.
Pe patru din aceste fragme11Le, se mai reninoaştc din decorul geometric
incizat şi incrustat uneori cu o maLerie de coloare albii.
b) Figurine zoonwrfC'. Doi idoli fragmentari (fig. 9, 6-7), din past.ă
grosolană de coloare nea!!r·ă-cenusio arsă secundar.
www.cimec.ro
2 .. Diver::.e obicete
a) Un fragment do scau;1 (fig. 9,11 ), din pastă grosolauă msă ~eeuiHlar,
pe care era aşezată, probabil, o figmiJ1ă ant!·opomorfă.
b) O rondelă perforată (fig. 9,9), din pastă grosolană arsă secundar
şi o aHa neperforată, dintr'un fund de vas, de asemenea arsă secundar.
c) Partea superioară a nnci greutăţi de plasă (fig. 9, 12). Orificiul
larg pc ambele părţi la exterior, s0 îngustează în spre mijloc, deoarece
nu a fost perforat dintt·'odată dintr'o parte până în eealaltă, ci probabil
de două ori, câteodală pc fieearc parte, tu un obiect eu vârful ascuţit.
PRIMUL Nli-EL DH J.OCUIRE GUlHHLNIŢEAN
In acest nivel, 11u s'au găsiL decât foarte puţine l'ragmeute ccramice,
coufecţiouate dintr'o pastă do coloare neagră-cenuşie, în general mai hine
rrământată, mai consislenlă şi având mai puţi ne pietricele ca materie
degresantă. lnafară de pasta de c~litale bună, mai este una grosolană, din
care s'au faLrirat Îll special vasele mai mari de provizii. FragmcHtele ceramiee
au fo~.;l supuse şi ele umidităţii, păstrându-şi totuşi î11 parte lustrui, sprP
deosebire de exemplarele din slratul J'cpreze11Lativ, pc ran• aproape că
IIU se mai l'CCUIIOaŞlP.
Ca forme, se înt<îlnesc strachinile cu marginea îndoiLă mai mult sau

mai puţin în spre iuteriorul vasului, strachine eu pereţii verticali şi cu
pr·ofilul la exterior uşor concav, vase piriforme şi vase cu umăr.
Decorul consLă numai din pi'Oeminenţe, dungi în relief, benzi din al-
veole şi i ucizi i 110 rogul a te.
In ceea ce priveşte inventarul, mai ales cel eeramic, JIU se poate preeiza
îueă, dacă acest uivel de loeuire determinat stmtigrafie se deosebeşte,
sau nu, şi îu ce măstuă, de inventarul stratului reprezentativ, din cauza
pupnului material descoperit în mica snpral'a\ă săpată.
Pietriş
Pe diferite locuri din lel'itoriuJ comunei s'au găsit fragmenll'

ceramice lucrate cu mâna, arse secundar· şi foarte eorodale, bucăţi
mici do chirpic ars şi mai multe silexmi fragmentare. Nu osle exclus ca
fragmeutele ceramice, după pastă, unele forme şi motive der-oralivo să
aparţină tol culturii Gumelniţa.
Bălăeel
Pe coastele Uălăcelului au fost descoperite numeroase resturi din

epoca rnigraţiilor şi nu~ai câteva din vremea orânduirii primiti ve. Cele
mai multe piese, precum şi bucăţile de chirpic ars şi de sgură se găsesc
www.cimec.ro
CERCET.\Ill ARHEOLOGICE LA SURDULEŞTJ 541
pe ambele versan te ale văii Bălăcelului, de o parte şi de alta a drumului care

vine dela Surduleşti, în arătură. De asemenea şi pe platoul din spre Est
de acest loc, pe o întindere de câteva sute de metri, se mai găsesc la arat,
ici şi colo, asemenea relicve.
Dintre obiectele din vremea comunei primitive găsite aici, puţin nume-
roase şi nu destul de caracteristice, pentru a putea fi datate cu preciziune,
fac parte:
a) CâLeva aşchii de silex.
b) Un percutor din piatră cu urme dela întrebuinţare.
c) Partea din spre tăiş a unui topor de secţiune plan convexă, dintr 'o
8
Ftg. 10 -- Bălăcel. Un topor de piatră fragmentar (9), o bucată dintr'o
lamă de cuţit de fier (5) şi fragmente ceramice din epoca migraţiilor (1-4,
fi-8). La Yz din mărimea naturală.
piatră de coloare verzuie Inchis (fig. 10, 9). Tăişul propriu zis este drept
şi ceva mai îngust decflt restul toporului, a cărui parte superioară a fost ruptă
din vechime.
d) CÎiteva fragmente ceramice, dinLrc care două, lucrale la roată
dintr'o pastă do coloare cenuşie deschisă, datează probabil din La Time:
In schimb, muH mai numeroase sunt resturile din epoca migraţiilor,
(probabil din sec. III-IV e.n.) Astfel, s'au găsit fragmente din margini
cu buza răsfrânlă înafară (fig. 10, 1-4) şi funduri (fig. 10, 6-8), dintr'o
pastă zgrunţuroasă, deseori arsă secundar şi cu numeroase pietricele ca
materie degresantă. Marginile sunt decoratc de obiceiu cu benzi văluriLe
şi orizontale din linii incizate.
www.cimec.ro
Inafară de ceram1ca, s'au mai găsit şi două fragmente dintr'o lamă

de cuţit (fig. 10, 5) şi un vârf de lance, a căror datare nu poate fi deU!r-
minată precis.
CONCLUZIUNI
Pe teritoriul comunei Surduleşti (raionul Roşiorii de Vede, Reg. Bucu-

reşti) s'au identificat pentru prima oară în 1946, o serie de puncte cu
resturi din epoca orânduirii comunei primitive şi dela începuturile înde-
părtate ale feudalismului. Dintre acestea, micul tell de pe izlazul comunal de-
numit Movila la eleşteu, are o deosebită importanţă, deoarece reprezintă un
tip de aşezare gumelniţeană, necunoscut până în 194.6 în aria românească
de răspândire a culturii Gumelniţa. Prin sondajul efectuat pe acest tell,
s'a determinat într'o măsură, poziţia, cronologică a aspectului cultural
neolitic do acolo, în cadrul cronologiei relative a culturii Gumelniţ.a. Astfel,
vasul întreg înrudit cu exemplarele Sălcu~a, fragmentul do askos, ca şi
idolul fragmenta•· elin stratul reprezentativ, ne dovedesc că acest strat da-
tează dintr'o fază mai târzio a culturii Gumelniţa. In ceea ce priveşte primul
nivel de loci.iro, deşi nu sunt încă indicii suficiente, atât pentru aspectul
i nventarului său, cât şi pentru poziţ.ia cronologică, se pare totuşi .că este
legat de nivelul de locuiro superior, reprezentând prima locuii'O a oamenilor
pe acest loc.
Chirpieul ars, ca şi fragmentele arse secundar, dovedesc eă aşezarea
dela Surduleşti s'a sfârşit prinLr'un incendiu.
Aşezarea neolitică dela Surduleşti, ca şi celela!Lo sla(inui gumelniţene
amintite mai sus din regiunea Teleorman, prin poziţia lor geografică, la
limila do Vest a cullurii Gumelniţa din Muntenia şi în apropiere de cultura
Sălcuţa din Oltenia, pun o serie de probleme relaLiv la aspectul culturilor
materiale la cronologia şi legăturile cultural-islorico, care se vor lămuri
cu prilejul cercetărilor viitoare.
Al doilea puncl a fost identificat. la Pietriş. Resturile de cultură mate-
I'ială descoperite acolo nu sunt încă suficiente pentru determinări mai
precise. In cazul în caro se va confirma ipoteza că aparţin tot culturii neo-
litice Gumelniţa, ar însemna că, în această regiune, aşezările gumelniţene
HU erau răspândito numai pe .funduri înguste de văi, sub formă de te li-uri
mici, ci s'ar fi întins şi pe eoaste de dealuri, 0eupând suprafeţe de loeuit
mai mari.
In sfârşit, în al treilea puncl, la Bălăcel, s'a semnalat o întinsă aşezare
dela începuturile îndepărtate alo feudalismului (soc. III-IV), suprapusă
probabil peste resturile de loeuire mai restrânsă, eare se pare eă datează
ftiu La Tene.
www.cimec.ro
MONETE DIN TIMPUL REPUBLICII ROMANE
DESCOPERITE LA IŞALNIŢA (DOLJ)
Tozaumle monetare de orice fel, descoperite pc teritoriul ţării, con-

stituosc pm(,ioase documente care ajută la lărgirea şi adânciroa cunoştin
ţelor noastre referi tor la istoria veche a Patriei.
Chiar când conţin monete străine, greceşti sau romane, aceste tezaure
au la bază o realitate economică socială din Dacia; ele ne pot indica timpul
şi eventual spatiul, în care începe să apară un anumit proces economic şi
reflexul lui social, şi dacă acest proces este încetinit sau grăbit.
Prezenţa tezamelor noastre ne ajută deci, la urmărirea desvoltării
şi adâncirii unor anumite coHtrarlic(ii apărute în sânul sociolă(ii claco-getice.
Pentru ca tozaurole monetare să fie întrebuinţate cu folos de către
toţ.i cercetătorii, este necesar ca mai întâi, să fie editate în mod ştiinţific.
Se pun, în acest fel, la dispoziţia orieămi cercetător toale datele ele care
ar putea avea nevoie referitor la acest material, inclusiv dimensiunile fizice
şi fotografia, pm1tm ea astfel să se poată trage în mod ştiin(ific concluziile
pc care materialul le îngădue.
In treculul apropiat, acest fel rle publicare a lezaurelor era aproape
ltocunoscut. Cele ci'ltcva exeep~ii, pc cam le putem număra pe degete, sunt
din ulLimii ani. Şi aceasta nu din cauză că cercetătorii n'ar fi fost de acord
asupra acestui fel de editare, el mai ales din cauza lipsei de solicitudine a
celor în drept, care n'au pus la dispoziţie mijloace materiale necesare.
Pc teritoriul (.ării noastre s'au descoperit, în trecutul mai mult sau mai
puţin apropiat, un impresionant număr de tezaure monetam antice, aşa cum
ne va arăta repertoriul arheologic al H.P.H.
Din nenorocire, pupne din aceste tozaure au ajuns în colecţii publice,
cele mai multe au intrat în proprietate privată, împărţ.indu-se între color,-
ţionari.
www.cimec.ro
Acest fel de înţelegere şi tratare a descoperirilor monetare a avut con-

secinţe negative asupra desvoltării disciplinei numismatice.
Lipsa unor publicaţii serioase a descoperirilor monetare de pe teri-
toriul R.P.R., a avut ea urmare o tristă neglijare a studiului monetelor
bătute do către Lriburile dacice, emisiuni ce vor trebui studiate cu mare atenţie.
Toale aceste lipsuri au dus la imposibilitatea folosirii în mod eficient
a materialului numismatic, tezaure
X Locul unde S'a şi deseopcriri de moncte izolate, ca
descoperit iivor pentru istoria veche a R.P.R.
tezaurul
Acestea au fosl motivele carl'
ne-au determinat să începem edi-
tarea acestor tezaure. lnecpem cu
unul din timpul Romei republi-
earlc şi vom eonlinua eu allell'
"locale", tl'aco-gclice.
Ca metodă, vom da mai înlfti
amănunte în legătur·ă cu locul şi
eondiţiile de ai"Iarc. Vom continua.
apoi, cn descrierea fiecărei piese şi
la sfâ1·şit, vom încheia cu o seril•
o
de obsci·vapuni de caracter rmmis-
Fig. 1 matic şi apoi istoric, eu aspect eco-
uomiro-soci al.
Prin grija Muzeului Regiunii Dolj, Lozaunrl menţionat îr1 această lucran•
a ajuns la Craiova unde osle dopozital, iar studiul lui s'a făcut în colabo-
rare cu Muzeul Naţional do Antichită(i din Bucureşti, subsecţic a J nsti-
tutului de Istoric şi Filosofie al AcadPmiei H. P. R.
ISTOHICIJL DESCOPEHIHII
In dimineaţa zilei de 28 Mai 191t2, câţiva ostaşi după ce făcuseră şiregr

cu o rariţă, ponlm pus varză, fiind bolovani eam mari, au primit ordin din
partea administratorului grădinii, să spargă bulgării de pământ cu muchoa
sapei. Dintr'un astfel do bulgărc se răspândiră pc brazdă mai multe monetl'
mici coclitc. Ostaşii au început să caute în (ărână şi prin bolovani, fiecare
făcându-şi parte din monetclc găsite. Administratorul grădinii aflând despr<'
aceasta, adună monctelo şi anunţă pe căpitan.
Monctcle erau răspândite pc o supral"a\ă destul do înLinsă, ceea ce în-
seamnă eă fiorul plugului le mişcase do mult dela locul lor.
Tezaur·nl fusese îngropat la cea ltOO m de actuala albie a Amaradiei.
F1·agmcntele eeramice răsleţe găsite aici arată o slabă locui !'O LaTime.
www.cimec.ro
MONETE DI:'\ TIMJ>n. REPLBJ.JCII ROMANE 545
DESCRIEREA CHONOLOGICA A MONETELOR
1. C. Junius
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului, X.
Rv. ROMA (pc o tabletă). Dioscurii cu lăncile în atac galopează spre dreapta. Sub
cai C. IVNI. C. F. 1
Dcnar, Grueber, Roma, liliO, anul 172--151 în e. n.
Greul.. 3,76 g. Diam. 18,5 X 17,5 mm.
~- Acelaşi magistrat
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus.
Denar uzat. Grueber, Roma, 660, a. 172-151.
Greut. 3 gr. 02. Diam. 19 X 17,5 mm.
:l. S purius Afranius
Capul Romei, ca mai sus.
Rv. ROMA (pe o tabletă). Victorie în bigă în galop spre dreapta; sub cai SAFRA.
Denar. Grueber, Roina, 670, a. 172-151.
Grcut. 3,75 g. Diam. 19 mm.
4. Acelaşi magistrat
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar sub cai legenda S [A]l!'HA.
Denar, Grueber, Roma, 670, a. 172-151.
GreuL. 3,83 g. Diam. 19 X 18 mm.
Ca mai sus.
R v. Ca mai sus, dar legenda întreagă.
Dcnar, Grucber, Roma, 674, a. 172-151.
ti. Q. Marcius Libo
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului LIBO, iar sub barbă, X.
Rv. ROMA (pe o tabletă). Dioscurii în galop spre dreapta; sub cai Q. MARC (cu o
liga tură).
Dcnar, Grucbcr, Roma, 700, a. 172-151.
GreuL. 3,60 g. Diam. 20,5 mm.
7. P. Sulla
• Capul Homei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului, X.
Rv. [R]HO:\<IA (pe o tabletă). Victorie în bigă galopează spre dreapta; sub cai.
P. SVLA (cu o ligatură).
Dcnar uzat, Grueber, Roma, 828, a. 172-151, în. e. n.
8. Flavus.
Capul Romei, ca mai sus.
Rv. [Rm1Al (pc o tabletă). Diana în bigă galopează spre dreapta; sub cai FLAV[S].
Dcnar tocit, Grucber, Roma, 848, .a. 172-151.
1 Planşa I, fig. 1. Pentru restul monetelor nu mai facem trimiterea la planşe întrucât.
numărul din descriere corespunde cu cel de pe planşe.
35 - Matel"'ale Arhoologice - c. 3553

www.cimec.ro
54o MATERIALE ARHEOLOGICE
9. L. Cupiennius.
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă X, iar înapoia, capului o
cornucopiae.
Rv. ROJ\lA (pe o tablelă). Dioscurii ca mai sus, dar sub cai LCVP (în ligatură).
Denar. Grueber, Roma, 850, a 172-151.
GreuL. 3,66 g. Diam. 10 mm.
~ C. Antestius
Capul Romei, ca mai sus, dar înapoia capului un câine.
Rv. [ROMA] (pe o tabletă). Dioscurii ca mai sus, dar sub cai C. ANTEST [1] (cu
ligaLură).
Denar. Grueber, Roma, 855, a. 172-151.
Greul. 3,47 g. Diam. 18 mm.
11. M. lunius Silanus
Capul Romei, ca mai sus, dar sub barbă, [X], iar înapoia capului, ca simbol, un cap
de măgar.
Rv. ROMA (pe o tabletă). Dioscurii ca mai sus, iar sub picioarele cailor, M. IVNI.
Denar. Grueber, Roma, 867, a. 172-151.
12. C. Curiatius Trigeminus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă, X, iar înapoia capului,
urme din legenda [TRIGE].
Rv. ROl\L\. (pc o lablet.ă). Zei\ă, purtând un sceptru în mână, galopează în quadrigă
spre dreapta: sub picioarele cailor CCVR (în liga tură).
Denar uzaL, Grueber, Roma, 801, a. 150-125.
GreuL. 3,34 g. Diam. 19 X 17,5 mm.
13. C. Titinius
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului cifra XVL
Rv. ROM[ A] (pe o tabletă). Victorie în bigă galopează spre dreapta; sub picioarele
cailor C. TITI[NI] ..
Denar, Grueber, Roma, 906, a. 150-125. în. e. n.
Greut. 3,84 g. Diam. 18 mm.
14. Cn. Gellius.
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului, X; totul într'o coroană
de !auri.
Rv. ROMA (pe o tabletă). l\farLe şi zeiţa Nerio în quadrigă galopează :opre dreapta;
sub picioarele cailor CN. GE[L].
Denar t.ociL, Grueber, Roma, 018, a. 150-125.
15. Cn. Lucretius Tria
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă rx], iar înapoia capului,
TRIO.
Rv. [ROMA] (în ex,..rgă). Dioscurii galopând spre dreapta, iar sub picioarele cailor
CN. LV[CR].
Gr~uL. 3,88 g. Diam. 18 mm.
www.cimec.ro
I'I . ANŞA 1
www.cimec.ro
MONETE DI:>r TIMPUL REPUBLICII ROMANE 54~
16. Acelafi magistrat

Capul Romei, ca mai sus, dar sub barbă, X, iar înapoia capului, [TRIO].
Rv. ROMA (în exergă). Dioscurii, ca mai sus, iar legenda CN. LVCR.
GreuL. 3,79 g. Diam. 18,5 X 16,5 mm.
17. Acelafi magistrat
Capul Romei, ca mai sus, sub barbă, X, pe jumătate în afara pastilei monetare, iar
înapoia capului, se mai vede o parte din legenda TRIO.
Rv. [fiOMA] (în cxergă). Dioscurii, ca mai sus, şi legenda CN. LV[CR].
Capul Romei, ca mai sus, dar sub barbă. [X], iar înapoia capului, TRIO. In plus, pe
umărul obrazului are o contramarcă în formă de S culcat.
Rv. [RJOMA (în cxergă). Dioscurii, ca mai sus, iar sub cai, legenda CN. LVCR.
Denar, Grueber. Roma, 929, a. 150-125.
Capul Romei ca mai sus, sub barbă [X], înapoia capului TRIO, iar pe obraz trei contra-
mărci liniare: două superficiale în regiunea temporală, iar una mai adâncă în regiu-
nea maxilarului inferior.
Rv. [ROMA] (în exergă). Dioscurii, ca mai sus şi legenda CN. LVC[R].
Denar, Grueber, Roma, 929, a. 150-125. în. e. n.
GreuL. 3, 71 g. Diam. Hl X 16,5 mm.
20. M. Baebius Tampilus
Capul Romei cu cască înaripată spre stânga, sub barbă, X, iar înapoia capului TAMPIL1
Rv. M. BAEBI Q, F. (îd excrgă). Appolo în quadrigă galopează spre dreapta, ţine
într'o mână o ramură, iar în alta, arcul şi săgeţile; sub cai, ROMA.
Greul. 3,85 g. Diam. 19,5 X 18,5 mm.
Capul Romei, ca mai sus, dar sub barbă, [X] şi înapoia capului, [TAMPlL].!
Rv. Ca mai sus, dar legenda [M]. BAEBI. Q. [Fl.
GreuL. 3, 77 g. Diam. 18 mm.
22. C. Plutius
Rv. Roma (pe o tabletă). Dioscurii călări galopează spre dreapta.
Sub picioarele cailor C. PL[V] T[I].
Denar uzat, Gruebcr, Italia, 454, a. 150-125.
23. C. Porcius Cato
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta; înapoia capului, X.
Rv. ROMA (pe o tabletă). Victorie în bigă galopează spre drt)apta; sub picioarele cailor
C. CATO.
Denar, Grueber, Italia, 461, a. 150-125.
www.cimec.ro
550 MA'rERIALE ARHROLOGICE
24. Acelaşi magistrat.

Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus.
Denar, Gruebcr, Italia, 461, a. 150-125.
Greut. 3,71 g. Diam. 18,5 mm.
25, Aceiaşi magistrat
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar RO[MAJ şi C. CAT[OJ.
Denar, Grueber. Italia, 461, a. 150-125. în. e. 11.
Greut. 3, 76 g. Diam. 18,5 mm.
26. Q. Minucius Rufus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă X, înapoia capului RV.F.
Rv. ROMA (pc o tabletă). Dioscurii călări galopează spre dreapta, sub picioarele
cailor Q. \iiNV.
Dcnar, Grueber, Italia, 464, a. 150-12G.
Greut. 3,83 g. Diam. 20 X 18 mm.
Ca mai sus, dar vizibilă numai partea de sus a legendei.
Rv. Ca mai sus.
2.8. Acelaşi magistrat
Ca mai sus, dar legenda [R]VF.
Rv. Ca mai sus.
Dcnar, Grueber, Italia, 464, a. 150-125.
29. M. Fanniu.~ M
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă, X, înapoia capului ROMA
Rv. [M]. FAN. C. F. (în exergă, cu o ligatură). Victorie galopând în quadrigă spre
dreapta ţine în mână o coroană.
Greut. 3,87g. Diam. 18 mm.
30. L. 11! inucius
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta înapoia capului ): .
Rv. [L. MINVCI] (în exergă). Jupiter cu sceptru şi fulger în quadrigă galopează
spre dreapta. Sub picioarele cailor ROM[A].
Denar, Gruebcr. Roma, 963, a. 124.-103.
:H. L. Antestius Gragulus
Capul Romei cu cască înaripală spre dreapta, sub barbă il( , înapoia capului G RAG.
Rv. [R]OM[A] (în exergă). Jupiler purtând sceptrul şi fulgerul în mâini, galopează
în quadrigă spre dreapta. Sub picioarele cailor L. ANTES (în ligatură).
Denar, Gruebcr, Roma, 976, a. 124-103. în. e. n.
Greul. 3, 78 g. Diam. 20 mm.
:32. Acelaşi magistrat
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar legenda întreagă.
GreuL 3,86 g. Diam. 19 X 18 mm.
www.cimec.ro
I' I.AN '3A lf
www.cimec.ro
MO:'I:ETE DIN TIMPUL 1-tEPUBLJCU ltOMANE 553
33. Acela~i magistrat

Ca mai sus, dar legenda are partea de jos ştearsă.
Rv. Ca mai sus.
Denar, Gruebel', Roma, 976, a. 124-103.
34. Acela~i magistrat
Ca mai sus. dar legenda întreagă.
Rv. Ca mai sus, dar L. ANTE[SJ (cu ligaturi) şi ROM[ A].
Greul. 3,67 g. Diam. 19 X 17,.'i mm.
35. Acelaşi magistral
Ca mai sus. Rv. Ca mai sus.
Denar uzat, Grueber, Roma, 976, a. 124-103.
Greul. 3,73 g. Diarn. 19 X 18 mm.
36 Acelaşi magistrat
Ca mai sus, dar legenda ştearsă. puţin.
Rv. Ca mai sus, dar [R]OM[A] şi L. ANTE[S] (în ligaluril).
:11. Acelaşi magistrat
Ca mai sus, dar legenda înlreagă.
Rv. Ca mai sus, dar [R)O!\I[AJ şi L. ANTES (în ligat.ură).
Urmă de pilitură actuală executată transversal.
Ca mai sus, dar [GRAG].
Rv. Ca mai sus, dar legenda întreaga.
Denar, Grueber, Roma, 976, a. 124-103 ÎP. ,~. n.
Ca mai sus, cu legenda [G RAG ].
Rv. Ca mai sus, dar în exergă [ROMA), iar legenda L. ANTES (în ligaluni)
Denar. Gruebcr, Roma, 976, a. 124-103.
Greul. 3,77 g. Diam. 20 X 19 mm.
40. P. M aenius Antiaticus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului ~ .
Rv. ROM[ A) (în exergă). Victorie cu o coroană în mâna dreaptă galopeaza în quadrigă
spre dreapta; sub picioarele cailor P. MAE ANT (cu ligaturi).
r.reut. 3.74 g. Diam. 18,5 mm.
41. C. Aburius Geminus
Cap··Il Romei spre dreapta purtând casciî înaripată, sub bărbie ~ , iar inapoia
capului GEM.
Rv. ROMA (în exergă). Marte în armură galopează în quadrigă spre dreaptf Sub
picioarele cailor C. ABVR 1 (cu Jigaturi).
Greul. 3,76 g. Diam. 18, 5 mm.
www.cimec.ro

Ca mai sus, dar legenda în parte ştearsă.
Rv. Ca mai sus. dar R[OMA] şi [C. A.] BVRI (cu ligaturi).
Denar uzat, Grueber, Roma; 990, a. 124-103.
43. M. Aburius Geminus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă, ";: , înapoia capului GEM.
Rv. ROMA (în exergă). Sol în quadrigă galopează spre dreapta. Sub cai M. ABVR
(cu ligaturi).
Ca mai sus, dar, [ :;11: ].
Ca mai sus, dar [R]OMA.
Denar, Gmeber, Roma, 995, a. 124-103.
Greut. 3,82 g. Diam. 19,5 X 18 rom.
45. Cn. Domitiu.~ Ahenobarbus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă. )€ ; înapoia capului un spic
rle grâu.
R v. CN. D[ OM J (în cxergă). Victorie în bigă galopează spre dreapta; sub cai un om
atacă cu lancea un câine: deasupra ROMA.
Denar, Gruebcr, Roma, 1025, a. 124-1m în. e. n.
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar [CN. DOM].
Denar, Grueber, Roma. 1025. a. 124-103.
Greut. 3,74 g. Diam, 18,5 rom.
47. C. Cassins
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului, l şi o urnă.
R v. ROMA (în exergă). Libertas în quadrigă galopează spre dreapta; sub picioarele
cailor C. CASSI.
Denar, Grueber, Roma. 1032, a. 124-103.
Greul. 3,72. Diam. 18.fi Y 17,5 mm.
48 .. Acelaşimagistral
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus.
Denar. Grueber, Homa. 1032, a. 124-103.
49. Anonimă
Capul Romei eu cască înaripată spre drapla, înapoia capului, ~ . ·
Rv. Pax în bigă galopează spre dreapta; sub cai un cap de elefant cu trompa ridi
cală, iar dedesubt ROJ\fA.
Denar, Gruebcr, Roma, 1044, a. 124-103. (Q. Caecilius 'lfetellus Pius?)
Greul. :3,76 g. Diam. 20 X 18 mrn.
www.cimec.ro
PL A:'-iŞA III
www.cimec.ro
MONRT:E IH:-i TIMPii L REI'I! BLICII ROMAl\J<: 551
50. Anonimă
Rv. ROMA (pe o tabletă). Victoria în bigă galopează spre dreapta; ea ţine in dreapta
biciul, iar în stânga hăţurile. (Alte urme de legendă sau simboluri nu se observă.
deşi conservarea e bună). '
Dcnar, Grueber, probabil, Italia, 428, a. 172-151.
51. C. Fabius, L. Roscius, Q. Marcius
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului ;.: .
Se mai disting în plus trei contramărci: două pe obraz în formă de puncte adâncite
şi unul în câmp în faţa figurii, în formă de unghiu <.
Rv. Q. MAR (în ligatură) C. F. L. R. (în exergă). Victoria ţinând în dreapta o cunună.
galopează în quadrigă spre dreapta sub picioarele c·ai\or ROMA.
Grueber, Italia, 480, a. 124-103. în. e. n.
GreuL 3,76 g. Diam. 20 ~ 19 rom.
52. Q. Curtius, M. Iunius Silanus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, în faţă Q. CVRT; între literele V şi
R se află o contramarcă adâncă, în formă de semilună. Inapoia capului, X.
R v. ROMA (pe o tabletă). Jupiter în quadrigă galopează spre dreapta, sub cai M. S 1LA
(în ligatură), deasupra urmele vagi ale unui lituus.
Denar, Gruebcr, Italia, 485, a. 124-103.
Greut. 3,75 g. Diam. 20 rom.
53. Cn. Domitius Ahenoba.rbus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, în faţă ROMA, înapoia capului, .X..
Rv. CN. DOMI (înexcrgă). Jupiter eu o ramură în dreapta şi fulgerul în stânga, în
quadrigă la pas spre dreapta.
Denar, Gruebcr, Italia, 490, a. 124--103.
Grcut.. 3,77 g, Diam. 19,5 rum.
54. Acelaşi ma.gistrat
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar legenda [C]N. DOMT.
Denar, Grueber, Italia,-490, a. 124-103.
Greut. 2,98 g. Diam. 20 X Hl mm.
Ca mai sus, dar X cade pe jumătate în afara pastilei monetare.
Rv. Ca mai sus, 'dar legenda CN. DOM[I].
Denar. Grueber, Italia, 490, a. 124-103.
56. Acelaşimagistrat
Ca mai sus, dar în plus două contramărci pe obraz: una în formă de semilună şi alta
imediat sub ca, în formă de punct adâncit.
Denar, Grueber, Italia, 490, a. 124-103. în. e. n.
GreuL 3,74 g. Diam. 19 mm.
www.cimec.ro
57. M. Vargunteius
Capul Romei în allorelief cu cască înari1Jată spre dreapta, sub barbă. 3E , iar înapoia
capului 1\L VARG (în ligatură).
Rv. Roma (în exergă). Jupiter ţinând o ramură în dreapta şi fulgerul în st., în qu11·
drigă la pas spre dreapta.
Denar, Grueber. Roma, 1068, a. 102,
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus.
Denar, Grueber. Roma, 1068, a. 102.
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus.
Dcnar, Grueber, Roma, 1068, a. 102.
'·
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus.
Denar, Grueber, Roma, 1068, a. 102.
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar legenda în parte ştearsii.
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus. dar legenda întreagă.
C1 mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar [R] OM[Al- _
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar [R]OM[Al.
Greut. 3,84 g. Diam. Hl,5 mm.
65. Q. Fabius Labeo
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, sub barbă :le, în faţă LABEO, iar înapoia
capului ROMA.
Rv. Q. FABI (în exergă). Jupiter în quadrigă galopează spre drea~La, aruncă cu
dreapta fulgerul, iar în stânga ţine sceptrul şi hăţurile. Sub cai o prora.
Greut. 1.84 g. Diam. 20 X Hl mm.
www.cimec.ro
PLAN Şi\ i \ '
www.cimec.ro
MONETE DIN TIMPUL RI,PlJBLICII ROMANI<: 561

Ca mai sus, dar LA[B]EO şi [R]OMA.
Rv. Ca mai sus.
Denar, Grucber, Italia, 494, a. 102-100.
Greul. 3, 74 g. Diam. 18 X 17 mm.
ti7. Acelaşi magistrat
Ca mai sus, dar LABEO şi RO;\IA sunt în parte şterse.
Rv. Ca mai sus, dar (Q] FABI.
Denar uzat, Grucber, Italia, 494, a. 102-100.
Greul.. 3,73 g. Diam. 19 X 17 mm.
Ca mai sus, dar legenda întreagă.
Dcnar, Grueber, Italia, 494, a. 102-100.
Ca mai sus, dar LA[B]EO.
Rv. Ca mai sus.
Denar uzat., Grueber, Italia, 494, a. 102-100.
Greul. 3.38 g. Diam. 18,5 mm X 16,5 mm.
70. T. Clouliu.1
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului o coroană, dedesubt
[RJOMA.
Rv. T. CLUVLI (în excrgă). Victorie în bigă în mare galop spre dreapta, dedesubtul
cailor un spic de grâu.
Greul. 3,81 g. Diam. 19,5 X 18,5 mm.
Ca mai sus, dar (ROMA].
Rv. Ca mai sus, dar T. CLOVL[l].
Denar, Grueber, Roma 1079, a. 101 în. e •1.
Greul. 3,77 g. Diam. 19,5 mm.
72. M. Acilius
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului, 31: , iar de jur împrejur
între două cercuri rperlate M. ACILIVS M. F.
Rv. [R]OMA (în exergă). Hercules în quadrigă la pas spre dreapta purtând în dreapla
măciuca, iar în slânga un trofeu.
Ca mai sus, dar legenda M. ACIL(IVSJ M. F.
Rv. ca mai sus, dar legenda întreagă.
Denar, Grueber, Roma, 1'118, a. 100.
Ca mai sus, dar legenda în parte ştearsă din cauza folosirii.
Rv. Ca mai sus.
Dcnar uzal, Grucbe1·, Roma, 1118, a. 100.
GreuL. 3,81 g. Diam. 20,5 X 18 mm.
:w -- Matel"lale Al"heologlce - c. 3553

www.cimec.ro
M\T~:I!IAI.I•: ABIIE!li.O\ill'E
7.1. Q. ,tlarcius Pilipu.,

Capul Romei eu cască înal'ipati.t spre dreapta în altur!'lief, înapoia capului. ~ . f'l•
buza inferioară o contramarcă ('!) în formă de punct adâncit.
Rv.[HOJ\IA] (în excrgă). Călăre~ cu lance galopeaza sprP dreapta, sub cal 1-,). l'lLIPV[SJ:
înapoia calului un coif maccdonoan cu coarne. din !'arc se mai vede doar o parte.
Pe Rv. în plus semnalăm două contramărci: una în câmp în faţa capului călăreţului,
în formă de unghiu 1\ şi o a doua pe gâlnl şi spalPlP riiHtrP\nlni. în formă tiP T cn
hasta verticală mult mai. lungă şi mai grna!<ă.
Denar, Gruebcr, Horna, 1143, a. 99-95.
Greut. 3,61 g. Diam. 17,5 X 17 mm.
76. M. Sergius Silus
Capul Romei cu casdt înaripat a spn~ drpapla, în fal,a [E.\ I~C. iar îuapoia capului
ROM[A] şi :lE .
Rv. [SILYS] (în exergii). Ciilărc\ galupeaza spre stftuga. El ţ.inc in slfwga o . . ahiP ~i
un cap de barbar; sub picioarele calului Q, iar mai jos M. SE H G 1.
Denar, Grucber, Italia, 512, a. n!l --9~ în. P. n,.,
Greut. 3,64 g. lliam. Hl mm.
7i. M. Cipius
Capul Romei cu casdt îuaripala spt·p dreapta, îtt faţ:t ~1 CIPI. \1. F .. iar înapoia
capului X.
Rv. [HOMA] (îu exerg<i). Victorie în biga galopeaza "[H'l! drPapla. [.inl' in dreapta
o ramură, iar în stftnga hăţurile. Sub c.ai. o cârmă.
Denar, Gruebcr, Hali a, 522, a. fl!l----94.
Ca mai sus, dar l(•genda ['1'1. CIPI!. M. F.
Rv. Ca mai sus.
Denar, Grueber, Hali a, 522, a. 99 - !l't.
Greut. 3,7B g. Diam. 17 mm.
7!1. Acelaşi magi•·lrat
Ca mai sus, dar \1. ClP[I. "· }'.1·
Ca mai sus, dar ROM[A].
Denar, Grueber, Italia, 522, a. 9\l--!14.
Greut.. :1,86 g. Diam. 16,5 mm.
Ca mai sus, dar legenda întreagă.
Ca mai sus, dar în exergă [R]OMA.
Dcnar, Grueber. Italia, 522, a. !J!J-.94.
Greut.. 3,81 g. Diam. Hi mm.
Ca mai sus, dar legenda M. C[ l]P 1. .\1. F.
Rv. Ca mai sus, dar H0.\1[A].
Denar, Grueber, Italia, 522, a. !l!J -91,.
~2. Acelaşi magistral
Ca mai sus, dar [M. Cl]PI. M. }' .. iar înapoia capului [X] ..\wrsnl tlelerioral..
Rv. Ca mai sus, dar [R]OMA.
Denar, Grucbcr, Italia, 522, a. !J\J-!J4.
(;revt. :3.74 g. Diam. 18 mm.
www.cimec.ro
PLANŞA \'
36 *
www.cimec.ro
MONETE DIN TIMPUL REPUBLICII ROMANE 565
83. L. Flaminius Cilo

Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului ROMA, sub barbă [X].
Rv. CILO (în exergă). Victorie în bigă galopează spre dreapta; ea ţine în dreapta o
coroană. Sub picioarele cailor L. FLAMI[Nl).
Denar, Grueber, Italia, 537, a. !J9-!J4 în. e. n.
84. Acelaşi magistra-t
Ca.mai sus, dar [RO]MA, iar sub barbă [X].
Rv. Ca mai sus, dar [L) FLAMI[NI].
Denar, Grueber, Italia, 537. a. 9\J-94.
Ca mai sus, dar ROJI'lA.
Rv. Ca mai sus, dar legenda L. FLAM[INI CILO).
Denar, Grueber, Italia, 537, a. 09-!J4.
Greut. 3,81 g. Diam. 18,5 X 17,5 mm.
86. L Porcius Licinu.~
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, de jur împrejur L. PORCI[L]ICI,
iar înapoia capului X .
Rv. IJOCM ... (în exergă). Bituitus în bigă galopează spre dreapta, ţine în stânga scu-
tul şi un carnyx, iar în dreapta lancea.
Denar dinţat, Grueber, Roma, 1187, a. !J2.
87. L. Cosconius.
Capul Romei eu cască înaripată spre dreapt~. iar împrejur [L. COSC) O. M. F. şi X.
R v. [ L. LIC.] CN. [DOM.] (în exergă). Bituitus în bigă, ca mai sus.
Denar dinţat, Grueber, Roma, 118\J, a. 92.
Greut. 3,76 g. Diam. 1!) X 17,5 mm.
88. C. Poblicius Malleolus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, iar de jur împrejur C. MALLE, C. F.
şi X.
Rv. L. LIC. CN. DOM. (în exergă). Bituitus în bigă, ca mai sus.
Denar dinţat, Grueber, Roma, 11!)4, a. !J2.
Greut. 3,7\J g. Diam. 20 mm.
89. C. Claudius Pulcher
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, iar pe obraz are o contramarcă în formă
de arc de' cerc.
Rv. [C. P). VLCHER (în exergă). Victorie în bigă galopează spre dreapta.
Denar, Grueber, Roma, 1288, a. !JL
Greut. 3,80 g. Diam. 1\J mm.
Ca mai sus. dar pe obraz contramărci adâncite: una în formă de semilună şi a
doua liniară.
Rv. [C. P]VL[CHER) şi Victorie, ca mai sus.
Denar, Grueber, Roma, 1288, a. !)1. în. e. n.
Greut. 3,86 g. Diam. 1!) X 17,5 mm.
www.cimec.ro
566 \IATERIALE ARIII<:OLOGICI<.

Ca mai sus, dar contramarca de pe obraz are forma de vârf de săgeată.
Rv. Ca mai sus, dar [C. PVL]CHER. In câmp, deasupra cailor n adâneilură.
probabil o altă contramarcă.
92. L. Memmius Galeria
Capul bărbos al lui Saturn spre stânga, înapoia capului harfa şi ROMA, iar sub barbă
litera P.
Rv. L.GALME;\Il\ll (în cxergă). Venus(?) în bigă la pas spre dreapta; ţine în stânga
un sceptru, iar hăţurile cu amândouă mâinile; deasupra un Cupido cu o coroană.
Denar dinţat, Grueber, ·Roma, 1341, a. 91.
Greut. 3,79 g. Diam. 19 X 18 rom.
93. C. Coilius Caldus
Capul Romei cu cască înaripată spre stânga.
Rv. Victorie în bigă galopează spre stânga, dedesubtul cailor C. COIL, iar în exergă
CALD, deasupra litera .V (V cu punct înainte).
Denar, Grueber, Roma, 1461 (variantă). a. 90.
Greut. 3, 79 g. Diam. 18 X 17 mm.
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar litera nu se mai poate distin~e, decât cele două puncte de după
ea .. (poate un A: ?).
Denar, Grueber, Roma, 1435 (tip. gen.), a. 90.
Gi'eut. 3,86 g. Diam. 18,5 m.m.
D5. Acelaşi magistrat
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar legenda numai CALD sub picioarele cailor, iar îu exergă : i:
Dcnar, Grucbcr, Roma, 1474 (variantă), a. 90.
Greul. 3,84 g. Diam. 18 rom.
Dti. Acelaşi magistrat
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar în exergă T.
Denar, Gruebcr, Roma, 1488, a. 90 în. e.n.
\
fl7. L. Appuleius Saturninus
Capul Romei cu cască înaripată spre st ...
Rv. [L] SATVRN (în exergă). Saturn în qiiadrigă în galop spre dreapta; sub cai
litera G.
Denar, Grueber, Roma, 1504 (variantă), a. 90.
Greut. 3,77 g. Diam. 19.5 X 18 rom.
98. C. Fabius
Capul Cybelei cu voal şi coroana murală spre dreapta; înapoia capului litera O.
Hv. [C. F] ABI. C. F. (în exergă). Victorie în bigă galopează spre dreapta, înaintea
cailor o barză.
Denar. Grueber, Roma, 1587 (variantă), a. 90.
www.cimec.ro
fL ANŞA \'1
www.cimec.ro
MONETE DIN TIMPUL REPUBLICII ROMANE 56!:1
99. Acelafi magtstrat

Capul Cybelei ca mai sus, dar înapoi EX. A. PV. iar în faţă o contramarcă de
formă aproape circulară.
Rv. Ca mai su~. dar [C. F]ABI, iar sub cei litera M
(cu două puncte: sus şi jos.)
Deasupra o allă contramarcă de formă circulară. ·
Denar, Grueber, Roma, variantă de intercalat între 1601 şi 1602; a. 90.
1.00. M. Lucilius Rufus
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta, înapoia capului PV; totul într'o
coroană de lauri.
R v. M LVCILI (în exergă). Victorie în bigă galopează spre dreapta; deasupra R VF.
Denar, Grueber, Roma, 1613, dar cu marginea nedinţată.
Greut. 3,H2. Diam. 20 X 18,5 mm.
101. L. Sentius
Capul Romei cu cască înaripat..ă spre dreapta, înapoia capului ARG (cu ligatură)
PVB. ,
Rv. L. SENTI. C. F. (în exergă) Jupiter în quadrigă galopează spre dreapta;
deasupra litera E.
Denar, Grueber, Roma, variantă între 1642 şi 1643. a. 89.
Greut. 3.64 g. Diam. 21 X 20 mm.
102. C. Fundanius
Capul Romei cu cască înaripată spre dreapta; înapoia capului litera P ?
Ilv. [C. F] VNDAN (în exergă). Figură bărbătească cu sceptru şi ramură de laur
în quadrigă la pas spre dreapta; deasupra Q.
Denar, Grueber, Roma, variantă între 1691 şi 1692, a. 89 în. e. n.
103. C. Allius Bala
Capul diademat al Dianei (?) spre dreapta; sub barbă 1\I, înapoia capului BALA.
Rv. C. ALLI (în exergă). Diana în bigă trasă de doi cerbi în galop spre dreapta;
sub picioarele cerbi lor ca simbol un plug.
ll4. D. Iunius Silanus.
Capul Romei cu cască în ari pată spre dreapta; înapoia capului litera B (?).
Rv. D. SILANV [SL. F].
[R]OM[A] (în exergă). Victorie în bigă galopează spre dreapta; deasupra o
cifră ... nedistinctă.
Denar, Grueber, Roma, 1775 ?. a. 88.
Ca mai sus, dar înapoia capului litera R.
Rv. Ca mai sus, dar legenda [D.S] ILANVS [L.F ROMA]. Deasupra cifra XVIII.
Denar, Grueber, Roma, 1827 (variantă). a. 88.
www.cimec.ro
570 \IATF.RIALF. ARHEOLOGICE
101-i. !.. C. Memmius Galeria

Capul laureat şi bărbos al lui Saturn spre stânga; înapoia capului harfa şi 1EX.
S. CJ, sub barbă o literă ce cade în afara pastilei monetare.
Rv. [L] C. MDII[ES L. F].
[GAL] (în exergă). Venus în bigă la pas spre dreapta: ţinP în mâna 1111 ~reptru
deasupra un Cupido cu coroană.
r.rcut. 3,73 g. Diam. 17 X 15 mm.
107. C. Vibius Pansa.
Capul laureat al lui Apollo spre dreapta; înapoia capului [PANSA], sub barba
simbolul lipseşte, căzând în afara pastilei monetare. Pe obraz o contramarcă liniară
dreaptă.
Rv. C. VIBIVS. [C. F] (în exergă). Minerva în quadrigă galopează spre dreapta.
Ea ţine în dreapta un trofeu, iar în stânga lancea şi hăţurile.
Denar, Grueber, Roma, 2244 (tip gen,), a. R7. în. e. n.
GreuL 3,80 g. D_iam. 1R X 11-i mm.
108. L M arcius Censorinus.
Capul laure<tt al lui Apollo spre dreapl11. In câmp. în faţn figurii o linie puţi11
adâneită (contramarcă ?).
Rv. L. CENSOR (în câmp stânga). Snlirul :\larsyas merge spre stânga. în spatele
lui o coloană cu o statuie.
Greut. 4,03 g. Diam. 17,5 X 17 mm.
109. P. Crepusius
Capul lui Apollo laureat spre dreapta, înapoia capului un sceptru şi o literă: pro-
babil un D (sau în orice caz o literă cu buclă). Sub barbă din simbol se mai vede
doar un colţ din cornul lunii.
Rv. P. CREPVSI (în exergă). Călăreţ cu lancea în drrapta. în galop spre dreapta:
înapoia călăreţului numărul CCX.
Denar, Grueber, Roma, 2!)73, a. 83. (tip gen.).
GreuL 3,77 g. Diam. 17,5 X 17 mm.
HO. Q. Antonius Balbus
Capul laureat al lui Jupiter spre dreapta, înapoia capului S. C.
Rv. [Q.J ANTO BALB (cu ligaturi).
[PR] (în exergă). Victorie în quadrigă galopează spre dreapta. Ea ~ine în
tlreapla o coroană, iar în stânga o ramură de palmier. Sub cai R.
Denar dinţat, Grueber, Roma, 2765, a. 82.
Greul. 3,ti2 g. Diam. 18 mm.
111. L. M anlius, L. Cornelius Sulla
Capul Romei cu cască înaripată spre drea"pta, în faţă L. MAN LT, iar înapoia capului
JPRO Q].
Rv. L. SVLLA 1:\I[P] (în exergă). Sulla în quadrigă triurnfală la pas spre dreapta,
deasupra o victorie cu o coroană.
Denar, Gruebcr, Est, iL a. 82-81.
Gren!. 3.88 g. !Ham. 17 mrn.
www.cimec.ro
PLA N~ ,\ VII
www.cimec.ro
MONE'I'E DIN TIMPUL URPUBLICII ROMANE
112. M an. Aquillius

Bust drapat şi cu coif cu crista spre dreapLa, în faţă VIRTVS, înapoi III. VJR.
In plus două contramărci: una elipsoidală şi alta în formil de arc de cerc.
Rv. M. AQVIL. M. F. i\1. N (în câmp), (SICIL] (în exergă).
Consulul Man. Aquillius în armură, ridică o figură femenină căzută în genunchi.
Denar dinţat, Grueber, Roma. 3366, a. 72 în. e. n .
.Greul. 3,99 g. Diam. 20 mm.
113. P. Sulpicius Galba
Capul voalat al Vestei spre dreapta, înapoia capului S. C; pe voal. în dreptul
obrazului, o conLramarcă liniară puţin adâncită.
Rv. P. GALB (în exergă). Unelte pentru sacrificiu: simpulum între secespita şi
~ecuris. De o parte şi de alta AE CVR.
Denar, Grneber, Roma. 3517, a. 69.
114. M. Plaetorius Cestianus
Bustul drapat al Fortunei spre dreapta, înapoi un simbol.
Rv. Caduceus înaripat, iar de o parte a lui legenda i\f. PLAETORI, şi de cealalta
CEST. EX. S. C.
Denar, Grueber, Roma, 3544 (tip gen.), a. 68.
Greul. 3,87 g. Diam. 18,5 X 17,5 mm.
115. P. Plautius Hypsaeus
Capul bărbos al lui Saturn spre dreapLa, înapoia capului un trident, în faţă P.
YPSAE. S. C.
Rv. C. YPSAE. CO(S]PRIV CEPIT. Jupiter în qliadrigă galopează spre stânga.
Denar, Grueber, H.oma, 3841, a. 61.
116. Q. Cassius Longinus
Capul lui Libertas spre dreapta; în faţă Q. CASSIVS, înapoi LIBERT.
Rv. Templul Vestei având în stânga urnă, iar în dreapta AC.
Greut. 3,89 g. Diam. 17,5 X 17 mm.
117. M. Aemilius Scaurus, P. Plautius Hypsaeus
Regele Aretas în genunchi cu cămila de frâu spre dreapta; în exergă [ H. EX ARE-
TAS], deasupra [M.] SCAVR AED CVR, iar în dreapta S C.
Rv. Jupiter în quadrigă galopează spre sLânga. Sub picioarele cailor un rac şi C.
HYPSAE COS PREIVER. iar deasupra [P. HYPSAEVS AED CVR], în dreapta
CAPTV.
Denar, Grueber, Roma 3878, a. 58 în. e. n.
Greul. 3,83 g. Diam. 17,5 X 17 mm.
Ca mai sus, dar legenda [RE]X ARETAS şi (M. SCAVR] şi [A] ED CVR.
Rv. Ca mai sus, dar (P. HYPSAE] AED CVR şi (CAPTVl
www.cimec.ro
574 MATERIAL~; ARHEOLOGIC~:
119. L. Marcius Philippus

Capul diadcmat al lui Ancus Martius spre dreapta; dedesubt ANCVS. înapoi un
lituus; în câmp în faţă o contramarcă liniară.
Rv. Statuc ecvestră aşezată pc cinci arcade: înapoia statuei PHlLJPPVS, iar
între arcade AQVA [MAR.] (în ligatură).
Denar, Grucber, Roma, 3890, a. 56.
120. L,. Furius Brocchus
Bustul lui Ceres cu coroană de spice spre dreapta; dedesubt [BROCCHI), iar de o
parte şi alta a bustului III VIR.
Rv. Scaun curul între două fascii cu secure. iar deasupra L. FVRI CN. F.
121. Cn. Plancius
Cap femenin (al Dianei Plandana "!) cu petasus spre dreapta; în faţă [CN] PLAN-
CIVS, iar înapoia capului AED. CVR. S. C.
Rv. Capra crelană spre dreapta, înapoi arcul şi lolba.
Denar uzal., Grueber, Roma, 3920. a. 54.
122. Q. Sicinius
Capul diademat al Forlunei spre dreapta; în faţă FORT, înapoi P. R..
Rv. Q. SICINIVS III VIR, deasupra un caduceu şi o ramură de palmier încru-
cişate; mai sus o coroană.
Dcnar, Grucbcr, Roma, 3947, a. 49.
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar legenda [Q] SlClNlVS [11]1 VlH.
Denar, Grucber, Roma, 3947, a. 49. în. e. n.
124. C. lrllius Caesar

Capul lui Pietas cu coroană de stejar spre dreapta, înapoia capului III.
Rv. Trofeu cu arme galice, cu un scut oval şi carnyx; la dreapta o secure. dede-
subt CAE SAR.
125. Man. Cordius Rujus
Capetele suprapuse ale Dioscurilor spre dreapta. deasupra câte o slea; înapoia
capului RVFVS III. VIR.
Rv. Venus Vcrticordia în picioare spre stânga, poartă balanţă în dreapta şi sceptru
în stânga. Inapoia umărului un Cupidon; la dr. M. CORDIVS. în parte ştearsă.
Denar, Grucber, Roma, 4037, a. 46.
GreuL 3,88 g. Diam. 19,5 mm.
www.cimec.ro
PLANŞA VIII
www.cimec.ro
MONETE DIN 'l'IMPUL REPUBLICII ROMANI<; 577

Ca mai sus, dar în plus o contramarcă: pe figura Dioscurului.
Rv. Ca mai sus, dar legenda clară.
Denar. Grueber, Roma, 4037, a. 46.
Greut. 3, 74 g. Diam. 18,5 X 17 mm.
127. C. Considius P'aetus
Capul laureat al lui Apollo spre dreapta.
Rv. Scaun curul; deasupra C. CONSIDIVS, în exergă PAE[TVS].
IJenar uzat. Grueber, Roma, 4083, a. 45.
Greut. 3,5!J g. Diam. 17,5 X 17 rom.
128. L. Aemilius Buca
Capul laureat al lui Iulius Caesar spre dr<>apta; înapoi cornul lunci şi împrejur
CAESAR niP M.
Hv. Venus Victrix în picioare spre slânga, ţine în dreapla o victorie, iar în stânga
un sceptru; împrejur L. AMELIVS BVCA.
Denar. Grueber, Roma, 4152, a. 44.
Grcut. 3,5~ g. Diam. 19,5 X 18,5 mm.
129. Cn. Domilius Ahenobarbus
Capul gol şi bărbos al lui L. Domitius Ahenobarbus spre dreapta. In faţă AII E-
NO BAR.
Hv. Proră spre drcapla pc care este aşezat un trofeu militar, dedesubtul căruia
se află legenda CN. DO~IITIVS IYIP.
Grueber, Est, 94, a. 42-41 în. c.n.
Greut. 4,36 g. Diam. 20 X 1~ mm.
130. 11'/. Antonius, M.. Barbatius, C. Cae,;ar
Capul gol al lui 11. Antoniu spre dreapta; împrejur M. ANT. 1.\IP; AVG. (în liga-
tură) III. VIR. H. P. C. M. BARBAT. Q. P.
Hv. Capul gol al lui Octavian spre dreapta, împrejur CAESAR. IMP. PONT.
III. VIR. R. P. C.
Denar. Grueber, Est, 100, a. 41.
Greut. 3,8::; g. Diam. 20 X 19 mm.
1:11. P. Clodius
Capul laureat al lui Apollo spre dreapta, înapoi o liră.
lh. Diana Lucifera în faţă, ~ine în fiecare mână câte o lortă; în câmpdrcapta
P. CLODIVS, iar în st. M. F.
Denar. Grueber, Homa, 1\290, a. 38.
Greut. 4,04 g. Jliam. 18,5 X 17 rom.
Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus, dar legenda M. F.
Denar uzat. Grucber, Roma, 4291, a. 38.
Greut. 3,68 g. Diam. 20,5 X 18,5 mm.
Ca mai sus.
Hv. Ca mai sus.
Denar uzat. Gruebcr, Roma, 4291, a. 38.
Greut. 3.52. g. Diam. 20,5 X 19 mm.
37 - Matet·JaJe Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
13-'l. C. Vibius Varus

Capul lui Bacchus spre dreapta.
Rv. C. VIBIVS (în exergă) VARVS în dreapt.a. Allar cu masca lui Bacrhus şi
thyrsos, spre care se ridică o panteră.
Denar, Gruebcr, Roma, 4295, a. 38.
Monetelc tezaurului descoperit la lşalniţa, dc"crise mai sus, au fost

bătute, potrivit datelor stabilite de Gruebcr, în cea mai mare parte în atelie-
rele monetare oficiale din Roma. Din totalul de '134 piese, 102 au fost bătute
în oficincle din capitala republicii romane. Din rest, 29 bucăţi au fost bătute
în atelierele monetare din Italia şi 3 bucăţi au fost monetizate în regiunile
de Est ale im'pcriului (Peninsula Balcanică sau Asia Mică, l\r. 111, 129 şi
130) de către serviciile respective ale generalilor romani în timp de război.
Una, Nr. 111, c de pe timpul lui Sulla, din anul 82-81, iar celelalte două
sunt de pc vremea lui M. Antoniu din anul 42-~1 î. o.n., bătute în Est
de cel din urmă, desigur cu ocazia luptei dusă împotriva rovolu(ionarilor
republicani, Cassius şi Brutus.
Această categorie de moncte bătute de călro Romani în Est se găseşte,
în unele tczaurc din Dacia, în număr mult mai mare. 1\lonctolo acestea au
continuat să rămână în numcrarul circulant al Peninsulei Balcanice şi foarte
pi'Obabil de aici au ajuns, pc calea circulaţiei monetare, în Dacia.
Donari monotizaţi în atelierele tcmpor·are din alte provim:ii ale imperiu-
lui ca: Gallia, Africa, Sicilia etc., nu aflăm în tczaui'Ul descris, deşi monete
bătute în aceste atelicrc se găsesc, e adevărat, 11u într'un număr prea mare,
în alte tozaurc de acelaşi fel descoperite în Dacia.
Privite din punct de vedere strict numismatic, toale monetclo descrise
de noi sunt cunoscute, în general, în publicaţiile şi cataloagcle do speciali-
tate. Aceasta înseamnă că nu se găseşte în tezaurul dela Işalniţa o monetă
inedită, cu un nume do magistrat nou, dar întâlnim variante, care, prin literele
sau cifrele pc care le au imprimate sau alte partieularilăp, constituc cmnple-
tări la colo cunoscute şi descrise de Grucber. Faptul acesta a fost notat, de
câte ori a fost cazul, indicându-sc că este o variantă şi locul unde trebue
integrată în catalogul lui Gruober.
Inafară de aceste mici variaţ.iuni, credem că este una asupra căreia
merită să ne oprim mai mult. E vorba de denarul lui M. Lucilius Rufus,
descris sub N r. 100. Acest denar e cunoscut de Grucbcr numai cu marginea
dinţată. Exemplarul nostru c întreg, conservarea c bună, iar greutatea e
www.cimec.ro
1\tONETE DIN TIMPUL REPUDLICII ROMANE 579
cea oficială:
3 gr 92, totuşi nu are marginea dinţ.ată. Inafară do câteva mici
crăpături superficiale provenite din batere cu ciocanul, marginea denarului
o netedă. Inregistrăm, prin urmare, la monetaml mai sus menţionat o variantă
necunoscută lui Grueber, un denar cu marginea nedinţată.
In ceea ce priveşte conservarea monetelor, observăm în general că ele
au o stare bună de păstrare. Acest fapt este atestat do altfel şi do greutatea
fiecărei piese, notate la sfârşitul descrierii peutru fiecare în parte.
Este în deobşte cunoscut că, monota do argint a nomei republicane
din sec. I. î. e.Il. şi până în Limpul domniei lui Ncro arc o greutate relativ
fixă şi stabilă de 3,9 g.
Ce constatăm noi sub acest raport, în urma cântăril'ilor făcute?
Observăm că unele monoto, puţine la număr, au posLc greutatea normală,
altele- şi aceasta e situaţia pentru marca majoritate- au greutatea normală
cu mid variaţiuni, şi în sfârşit câteva piese au sub greutatea normală.
Pentru o mai uşoară urmărire a acestei probleme dăm mai jos trei
tablouri cu cele trei categorii de greutăţi.
TABLOUL Nr. 1
Numărul
Grame Obser\·aţii
pieselor
3,D 3
Greu lalea normală a monelelor 3.8 40
cu varia~iuni 3,7 55
3,6 15
3,5 7
Tola! piese: 120
TABLOUL Nr. 2
Numărul piesei
Grame în descrici'C
4,31i 12()
:\fonete care au peste greutatea 4,0!1 131
normală 4.03 108
4.00 118
~.m> 112
3,D7 122
Total pic•se: 8
37 *
www.cimec.ro
cea oficială:
TABLOUL Nr. 1
Numărul
Grame Obser\·aţii
pieselor
3,D 3
3,6 15
3,5 7
Tola! piese: 120
TABLOUL Nr. 2
Numărul piesei
4,31i 12()
normală 4.03 108
4.00 118
~.m> 112
3,D7 122
Total pic•se: 8
37 *
www.cimec.ro
cea oficială:
TABLOUL Nr. 1
Numărul
Grame Obser\·aţii
pieselor
3,D 3
3,6 15
3,5 7
Tola! piese: 120
TABLOUL Nr. 2
Numărul piesei
4,31i 12()
normală 4.03 108
4.00 118
~.m> 112
3,D7 122
Total pic•se: 8
37 *
www.cimec.ro
cea oficială:
TABLOUL Nr. 1
Numărul
Grame Obser\·aţii
pieselor
3,D 3
3,6 15
3,5 7
Tola! piese: 120
TABLOUL Nr. 2
Numărul piesei
4,31i 12()
normală 4.03 108
4.00 118
~.m> 112
3,D7 122
Total pic•se: 8
37 *
www.cimec.ro
cea oficială:
TABLOUL Nr. 1
Numărul
Grame Obser\·aţii
pieselor
3,D 3
3,6 15
3,5 7
Tola! piese: 120
TABLOUL Nr. 2
Numărul piesei
4,31i 12()
normală 4.03 108
4.00 118
~.m> 112
3,D7 122
Total pic•se: 8
37 *
www.cimec.ro
TABLOuL Nr. 3
Grame
1 Numărul 1 Anul Observaţii
monete.i în emisiunii
descriere
3,4 10 172-151 Puţin uzată

Monete cu greu- 3,4 1 8ti 92 ? Contrafacere
tatea sub cea 3,3
1
12 150-125 Uzată
normală 3,3 14 150-125
1 Uzată
3,3 69 102-100 Puţin uzată
3,02 2 172-151 Puţin uzată. Conservarea bună-
2,98 54 124-103 Conservarea bună
2,81 80 99-94 Conservarea mulţumitoare
-~----
Total piese: 8
Dacă ţinem seama de cele spuse mai i:.'Us, anume eă greutatea Hot·mala
a unui denar roman din tim pul republicii era de 3, 9 gr şi exami11ăm primul
tablou, constatăm că greutatea denarilor arc tendinţ.a de a se men(ine, eu
slabe oscilapuui, la cea 3,H gr- 3,8 gr. Faptul că 98 piese din 134 au
greutatea cuprinsă între 3,9 şi 3,7 gr ne dă dreptul la această concluzie ..
La restul pieselor greutatea variază. Avem 15 bucăţi eu gt·eutatea de·
:~,f) şi şapte bucă~i cu greutatea de 3,5.
In 11iciun caz nu poate fi vorba ue o reducere treptată a greutăţii dena-
rului, ueoarece valorile cele mai scăzute din acest tablou (3,3 gr) le au doui1
rnonete din auii 150~125 şi una din 102-100, pe când denarii cei mai
recenţi, din anul 38 î.e. n., când sunt neuzap au valori cuprinse între 3,8-3, 7.
Din cântărirea pieselor mai rezultă şi un alt fapt: sunt unele monete care·
depăşesc greutatea oficială normală (v. tabloul Nt·. 2), cum sunt cei ()
denal'i cu valori cuprinse între 4,36 gr şi 3,97 gr.
In sfârşit, din aceiaşi cântărire mai rezultă că, sunt unele monete can.•
au o greutate sub cea normală (v. tabloul Nr. 3). Aceste ultime monete au o.
greutate cuprinsă între 3,4 şi 2,8"1.
Faptul că unele monete au o greutate cat·e depăşeşte pe cea normala,
iar altele au o greutate simţitor sub cea legală, se datoreşte, Îll primul râud
erorilor de câutărim antică. Acest fapt reiese dar mai ales din examiuarea
tabloului Nr. :~.din care se constată că, nu poate fi vorba 1le o reducem trep-
tată a greutăţ.ii denarului, deoarece greutatea cea mai scăzută o prezintă un
denar (Nr. 80) 1lin a. 99-\H î. e.11. Uzajul datot·it toeirei prin eirculatic•
vine ahia în râiHlul al doilea şi e foarte probabil că joacă un rol mai puţin im-
portant. Aceasta ne e dovedită de sta ma I'Clativ bună de conservare a uiti-
melor piese.
Din studiul greutăţii deuarilor de argint din tezaurul dela lşalui(at
rezultă eă, moueta romană de argint din ultimul secol al repuhlieii şi încl'-
www.cimec.ro
MON~~TE DIN TIMPUL REPUBLICII ROMANE 581
putul imperiului, pă;;trează, în general, greutatea ei normală, cu mici

flueluu(iuni cauzatP de motive tehnice de baterP,
Acest l'apt. îşi are imporlau~a sa, întrucât unii cercetători dela noi,
ltP[iiuînd spama de r<Înlărirea pieselor, au ajuns la concluzii greşite.
Anuml', plPdlnd dela obscrva(.iile lui Tacitus (Germ . .J), prin care se
llienţioueazil eă germanii din vremea :-;a pmferau vechii denari "scrratos
higato:-;que'· rare Nau ,.din notam", au crezut eă ;;e·poatc aplica aceasta şi
la Daei. Or, Îll aecaslă v1·eme, în sec. 1 î. c.n., denarii aveau toţi aceiaşi
gn•utate şi 1111 cm nidun motiv ca să fie preferaţi cei cu ma1·ginca dinţată
(;;eJTaLi) şi nic:i cei eai"C aveau biga (bigati).
Această obscrvfl.ţic va rămâne, însă, valabilă pc11trn timpurile de după
~lomnia lui Ncro şi în eazul când vom afla dcnari din timpul republicii
romane în tezam·c monelai'C di11 a doua jumăt.aLc a :-;ocolului J c.11. sau seco-
.lclc următoare.
*
Pe unii de11ari desnişi de uoi mai sus, tiC află gravate cu u11 instrument
~1scuţil 11işte semne de diferite l'orme, denumite de către cercetători conLra-
mărei, şi loală htmea P de aeord că ele au fost imprimate pe manete îueă
în antichitate, aşa eum reese di11 dc;;coperit"ile făcute îu condiţii sigure.
_\supra rolului lor, ei1L şi de eătt·e cine, când şi unde au fost imprimate,
<'l'rccLătorii dl' piinii aeum 11 'au reuşit să tlea o explicaţie mulţumitoare.
E.~tc pmhahil ea Ple :-;il. aibă rolul de a contmla calitatea metalului din ca1·e
('"l.c confccţionată moneta. Urmărirea l'ormclor pe care le îmbraeă contra-
mărcile pl' monotele din mai multe tczaure cu loc eunoscut de aflarc şi compa-
ran~a aeploraşi semne de pc moneLclc aflate în tczaure dintr'o anumită regiune,
~·,.;t.(• posibil ea să 11e ofere o indicaţie pentru soluţia eăutată.
Din aceste motive, prezentăm contramăreile de pe monctcle din tezaurul
~tcla Işaluiţ.a. 111 gencr·al, forma acestor semne de control monetar evoluează
~lcla punctul simplu la linia dreaptă, spre a trece apoi la arcul de cere şi
~Jjungo pftnli la cercul mai mulL sau mai pn~iu închis.
latil ~i o încerTare tfp ela:-;il'ieai'P a fot·mclor mai frecvente pc eare le
întâlnim.
F::J ~
?'.J 1) "Dr
Âa.
~G
C7
6~ .,~
8~ 9[ :»
~ =
~
11 ~ !2~!2r0 d
13
D ,..
<:::::7 ,;)
.,.
r16~ c}
171'
17a O
Fig.
www.cimec.ro
Pentru o mai uşoară urmărire, le putem deosebi în următoarele cate-

gorii: a) în general în formă do linie dreaptă (l'ig. 2, 6, 7, 8, 11, f!t); b) în
formi\ de paranteză dreaptă (fig. 2, 9); c) în formă de Lriunghiu (fig. 2,
4, 13); d) în formă de semicerc l'au i'pirală (fig. 1, 2, 3, 5, 10, 12 a,
f5, Hi, 17) şi în formă do core (fig. 2, 12 r).
Pcntm a puLea urmări aceste conLramărci pc monclo, dăm mai jos un
tablou în ordinea cronologică, cu denarii contramarcati.
TABLOUL Nr. 4
Denarii contramarcaţi
Nr. Nr. din 1 Nr.

illagistralul monetar Da la Observapi
crt. descriere fig.
1
1 18 Cn. Lucrctius Trio 150-125 î.c.n. 2,1 aycrs
2 1\J 2,14 aYers
3 51 c': Fabi~;s,L. Ro,~cius şi :\lor-
cius 124-103 2,13 m·ers
4 52 Q. Curlius, M . .Junius Silanus 124-103 2,10 aYcrs
5 5(i Cn. Domilius Ahenubarbus 124-103 2,2 aYcrs
() 75 Q. r.tarcius Philippus \J\J-95 2,17 aYers şi revers
7 8D 1 C. Claudius Pulchcr !li 2,3 a vers
8 !)() 1
91 2,5 ayers
\) !l1 91 2,4 avers şi revers
10 !l!l C. Fabi~s !JO 2.12 aYers şi revers
11 102 C ..Fundanius 8!l 2,15 a vers
12 107 r.. Vibius Pansa 87 2,7 aYers
13 108 L. l\1 arcius Censorinus 83 2,6 a vers
14 112 . l\lan. A[]uillius 72 2,16 a vers
15 113 1 P. Sulpicius Galba 69 2,8 a vers
1ti 11!l L. l\larcius Philippus 56 2,11 1
a vers
17 12() !II an. Cordius R ufus 46 2.9 a vers
1
Uneori, în tezaurolc cu t!onari romani din timpul republicii se găsesc,

pe lftngă monctole oficiale şi uHelc contrafaecri. In Dacia se cunosc numeroase
exemple do asemenea moHcte imitate, fie de localnici, fie contrafăcute In
altă rarLo şi introduse pe calea comerţului în Dacia.
In tezaurul dela Işalniţa 1HUimplător lipsesc imitaţiiJe locale, dar
întftlnim Lotuşi o piesă ce nu poaLo fi socotită ca originală. E vorba de moneta
deserisă sub N r. 86 şi ea ro imită denarul ruonctarului L. Poreius Lieinus
(Gruobor Homa, 1187, a. 97 î.o.n.). Faptul ar fi putut treeo neobservat,
mai ales că efigiile de pc avors şi revers suBt rodate relativ bine, daeă o
parte dill legenda de pe avers şi în speeial literele din oxergă de pe revers
n'ar fi daL de bănuit.
Intr'adevăr, daeă o parLe din legenda de pe avers ar putea fi l'Ocotită
lipsă, deşi llU era cazul, şi ar Lrebui să eitim (L)ICI, restul fiind în regulă,
apoi în excrgă, pc revers ar fi trebuit să figureze L. LIC. CN. DOM. Jn
schimb noi găsim IIOC M. Prezenţa aeestor litere, fără 11iciun sens, ne duce
Ia coneluzia că moneta a fost contra făcută. J n rest ofigia de pe a vers şi revers,
www.cimec.ro
!\101\"ETE DI:"i TIMPUL REPUBLICII ROI\IANE 583
deşi pare reuată destul de bine, o privire mai atentă ne semnalează unele
deosebiri destul de importante.
Prezenţa zimţilor pc marginea piesei nu face decflt să apropie şi mai
mult dcnarul descris de cel original (Grueber, op. cit., v. III, pl. XXX, 11).
Piesa amintită a fost conlrafăcută în antichitate, undeva, poate în
Peninsula Balcanică, şi introdusă în Dacia apoi pe calca circulaţiei monetare.
Din punctul Lic vedere al nominalului, toale monetclc din tezaurul des-
cris sunt denari. Subdiviziunilc acestei IHOllete, bătute rareori şi la răstim
puri mari, n'au circulat în părţ,ile 11oastre şi nici nu se cunosc în Dacia din
descoperirile monetare de p<Înă acum.
Ca metal, dacă mai c 11evoic să amintim, monctelc fiind dcnari, este
natural ca ele să fie de argint. Moncta romană de bronz din acea;;tă vreme
nu o găsim în tezaurclc din Dacia, iar în mod izolat, poate cu totul exccp~ional.
Socotim că n'ar fi lipsit de int.eres să zăbovim puţin pcnti'U a examina
problema circulaţiei denarilor din timpul Romei republicane, aflaţi în tezau-
rul dela Işalniţa. Să vedem, cu alte cuvinte, cum se repartizează cronologic
aceste monete şi ce frecven ţ.ă au în diferitele perioade de timp, dela rea
mai veche monetă din tezaur pf111ă la cea mai recentă.
Despre acest fapt ne putem face o idee din însăşi descrierea tezaurului,
în care ordinea prezentării monetelor este în general cea crm10logică, cu o
singură exccppe: cea a denarului descris sub Nr. 50 şi care ar fi trebuit
trecut după Nr. 11.
Pentru o mai uşoară urmărire a acestei probleme, am întocmit mai
jos un tablou cu epocile principale de emisiune a monetei romane, ca11Litatea
de manete din epoca respectivă, precum şi procentajul ce îi revine fa\.ă de
numărul total al pieselor din întregul tezaur.
TABLOUL Nr. 5
Epoce principale de
emisiune N umil ruJ pieselor Procenlajul
172- 1:i1 î.e.n. 12 buc. 8,\Jti

1!"J0- 12:i 18 13,43
124- 103 26 1!1.40
102- !J2 32 23,88
!JI - 89 15 11 ,1!l
S8- 86 4 2 98
85 - 82 3 2 24
RL -- n 1 0,75
72- :iO 10 7 ,4()
4!)- 44 7 5 22
4:1- 37 6 4:48
Total 134 99,99
www.cimec.ro
584 MA'fEJUAI.~; AJUIEOLOGICI':
Chiar ~i din observarea superficială a acestui tablou ies în evidenţă

două faptl' a d\ror importanţă nu poate scăpa nimănui: marca frecvenţă
a monetelor hătull' în sec. Il şi primul deceniu al ser. l î. e.r1. (anii 172-89),
în contrast eu slaba frecvl'n(ă ca număr a acelomşi monp[.p din tezaur, emise
În see. 1 (anii HH- 38).
1\umerit:, mo11etele din prima ca'tcgoril' însumează ·Jo;~ piese, ecea ce
dâ tur rmwent dP 7fi,Hfi, pc când număr·ul piespJor- din a doua ealegorie c ahia
d<• ;.H picsl', iar pmee11tul 2:3,'13.
J 11 mod obişnuit ne-am fi aşleplaL ca -aşa cum ne dovelle~Lc aeclaşi
matel'ial pPntru epoca imperială- numărul monetelo•· din ultima clapă
să se măreasdi ru c<Îl ne apmpiem de data ultimei moueLc din tezaur. Cu
alte euvi11le ar fi l'osl normal ea mollt>lelP cple mai recelltl' să l'it> şi cele mai
IIUJfi('f'Oasl'.
(h, faplell' lll' arat/1 lo<·mai eontrariul.
~l' grăbim ,:ă amintim că aeeast.ă situatie m• e eeva spedal pentru
Işalni(.a, ei siluaţia osLe aceiaşi şi e11 alte [.pzaiii'C similar·e descoperite în
Dacia şi apar(,inilllll acelcia~i vt·emi.
Privită ,:ub acest aspect, problema depăşeşll' cadi'Ul preocupărilor
noastre imediate, fiitHl de natură mai generală.
*
Trecem la ultima parte a lucrăl'ii, în care vom încerca să precizam ce
l'.ontt'ibuţie poate să aducă studiul aeestui tezaur la adâneirea nllloştinţelor
11 o astre rcfel'i toarc la istoria Geto-Dacilor.
Dintru început trebue să subliniem faptul că, tezaurul dela Jşalui~a

s'a deseoperit într'o aşezare geto-clacă, documentată pr·in fragmente ccramice
răsle(e <·.are au putut fi observate la suprafaţă, fără a se face eercetări spe-
ciale. Credem că putem afirma, pe baza descoperirilor de mmreLe de acelaşi
fel aflate î11 Dacia, pc locuri în eal'C s'au făcut oarecare cercetări, fără a
"e ajunge la sondaje prea importante, că întotdeauna monetele s'au des-
copel'i t într' o aşezare a localnicilor ,~care, în această fază de eul tură materială
La Tene, sunt Geto-Dacii. Mai mult: în raportul care însoţeşte descoperirea
sunt menţionate "•·ăsleţe fragmente ceramice care arată o slabă locuire
La 'l'ene". Probabil că dacă s'ar face un sondaj s'ar afla urme mai conclu-
dente de locuire din această vreme.
Acest fapt trebue să rămână biue precizat: tezaurul de monete a fost
găsit într'o aşezHe a Geto-Dacilor, care se aria în acel punct. Faptul este-
deosebit de important şi merită să fie reţinut.
www.cimec.ro
JIIONETE DL'\ Tll\ll'l;L HEPl"HLICII !{Ol\1.\:'\E .')85
Alta pmblemă cu revers btoric, caro se pune în legătură cu acest tezaur,

este aceea de a încerca să-i fixăm data de îngropare, precum şi cauza cai'C
a determinat ascunderea lui.
Pentru a încerca să abordăm primul aspect al problemei: data îngro-
pării tezaurului, este necesar să avem siguranţa deplină că dispunem
astăzi de toate monetele încredinţate pământului spre păstrare.
Din informaţiunile pe care le avem referitor la eondi(,iile do aflare,
reiese că tezaurul a fost găsit împrăştiat pe o suprafa~ă mare de teren.
Explicaţia este simplă, lucrările agricole executate în acel punct, au spart
vasul de lut ce adăpostea monctele, împrăştiindu-le pc terenul din jur.
Este foarte probabil, ca tezaurul să fi fost mai mare, o parte din manete
să fi fost reţinută într'un fel sau altul de oficialităţile care dispuneau
în primele zile de soarta tezaurului şi ehiar de către descoperitori.
Pc baza color amintite mai sus, dat fiind faptul că tezaurul ~:;'a găsit
împrăştiat, nu putem avea certitudinea că au fost strânse toate monetele,
şi nu putem pretinde să tragem concluzii cu caracter istoric valabil.
Totuşi, se poate încerca o ipoteză în legătură cu data la care se opreşte
ultima manetă din tezaur şi care este din anul38 i. e.11. Plecând dela faptul
eă dacă o parte din moneto s'au pierdut, din motive diferite, este normal
ca această pierdere, potrivit calculului probabilităţilor, să se_ repartizeze
pe întregul tezaur, şi anume din monetele care erau mai numeroase să se
fi înstrăinat un număr proporţional de manete, iar din cele mai puţine,
un procent corespunzător. In acest caz, ar fi posibil ca ultima manetă din
tezaur să ne indice data după care tezaurul a fost îngropat şi astfel, anul
.38 poate constitui o dată asupra căreia merită să ne oprim şi s'o analizăm
mai în de aproape.
Intr'adovăr între descoperirile monetare efectuate pe teritoriul R.P.R.
se mai cunosc şi alte tezaure care se termină cu manete bătute în anul
.38 Î. C.ll.
Aşa se prezintă situaţia cu llll alt tezaur descoperit tot ÎII Olteuia,
la Fărcaşelo, raionul Caracal, Reg. Dolj, cai'C pl'Obabil că 11u a ajuns în
întregime în colecţia Muzeului Naţ.ional de Antichităţ.i (Dacia, IX-X, p.
361 şi nota 1).
Tot cu aceeaşi dată se mai încheie şi un alt tezaur de manete de ace-
Iaşi fel, descoperit în secolul trecut, dar de data aceasta în Transilva-
nia, la Apoldul de Sus, Sibiu (Fr. Kenne1·, Archiv. fur osterr. Ge-
sehichtsq. XXIX, 1863 p. 311-319 Cf. Dacia, l.c., p. 397).
Este posibil -cu toate deficienţele pc cam le avem în cunoşlinţele
noastre - să nu fie o simplă întâmplare, ca monetele din trei tezaure,
intre care două aflate în Oltenia şi altul în Transilvania, să se "t.e1·mine"
în anul 38 î. e.n.
www.cimec.ro
Este probabil ca ascunderea lor în pământ să se fi datorat unui fapt

de ordine internă, de caracter social sau poate politic. In această din urmă
ipoteză trebue să avem în vedere neliniştea ce a urmat în Dacia după moartea
lui Buercbista, când confederaţia de triburi înfăptuită de el, s'a disolvat,
fără ca alt şef de trib să fi reuşit să-şi impună autoritatea.
Dar cea mai importantă ştire pe care ne-o furnizează tezaurul studiat
e alta.
Ţinând seama do faptul elementar că monotele sunt din timpul repu-
blicii, prima problemă se pune cum au ajuns ele în Dacia de Sud-Sud-Vest?
Această problemă a fost analizată altădată sub diferitele ei aspecte şi s"a
ajuns la coneluzia că singura cale, pe care au putut ajunge monctcle romane
în Dacia e cea comercială. In această privinţă, posedăm un text antic care-
se referă la o regiune care arc un caracter sim(itor de asemănător. Gallia
înainte de cotropirea romană "nihi nummus" zice Cicero, în Pro Fonteio,
- "sine ci ve romana în Gallia commovetur ... " Credem că nota aceasta a
lui Cicero poate fi valabilă şi pentru Dacia. N umcroasole teza urc mone-
tare, găsite în decursul timpului pe pământul veehii Dacii, sunt o dovadă.
Amintim că ne aflăm aici la o veche răscruce de drumuri.
Drumul bătrân de pe valea Jiului, cunoscut şi azi sub numele "Drumul
Mnntcnilor" urcă pe aici, pe la Işalniţa spre depresiunca subcarpatică pe
cumpăna apelor între Jiu şi Amaradia şi tot aici, în apropiere, se întâlneşte
cu vechiul drum al Cerneţului care trecea Jiul prin vadul Obedinului.
In preajma acestui vad de drumuri, tot la Işalniţa, au apărut cele
mai vechi manete greceşti cunoscute până azi, în ţară, tot drahme alo
oraşului Damastion, probabil din secolul al IV-lea iar mai la Nord pe
acelaşi drum la Căpreni, cunoaştem tezaurul republican îngropat mai de
vreme, în anul 75 e.n. Străvechile drumuri naturale care se întâlneau aici
venind dinspre vadurile Dunării spre pasurile munţilor, au fost cunoscute
şi bătute de negustorii vremurilor dinainte de cotropirea Daciei.
Dar dacă monetele au venit pe calea comer(,ului, înseamnă că Dacii
au vândut o parte din producţia lor contra mărfii- bani pe care Dacii
îi primeau în schimb.
A vom prin aceasta o dovadă că producţia pe treapta de sus a barbari oi
din Dacia depăşeşte, aşa cum spune Engels, cu mult nevoile locale şi
se produce pentru schimb.
Negustorii romani au pătruns până dincolo, departe de hotarul oficial
al imperiului, de unde cumpărau o parte din bunurile ce se produceau şi
care erau necesare im pori ului.
In mod firesc se pune întrebarea ce vindeau Dacii în schimbul monetelor-
romane?
www.cimec.ro
MONETE DIN TIMPUL REPUBLICII ROMANE 587
Problema s'a mai pus şi până acum iar cercetătorii au răspuns

aproape toţi în acelaşi sens: adică Dacii au vândut produsele naturale,
specifice Daciei, animale, gruu, miere, ceară şi, credem noi, şi sarea.
J~a acestea, este posibil că, mai trebue adăugat încă unul, subliniat
în ultima vreme de eătre ştiinţa sovietieă, vânzarea de sclavi 2 •
2 In problema comerţului antic, ştiin~a sovietică, bazându-se pe tezele lui Marx,
ne dă preţioase indicaţiuni: "Ana!izând comerţul antic, spune 1. A. Lenţman V D 1, 1,

Hl50, p. 56 - totdeauna trebue să ţinem minte specificul lui, legăturile lui directe cu
jafurila violente, cu pirateria şi răpirea de sclavi (1\tarx)".
Acelaşi autor, în articolul "Târgui de sclavi din Delos", arată cum documentele
vremii, texte literare sau material epigrafic, confirmă în mod strălucit teza mai sus amin-
tită a lui ~larx.
www.cimec.ro
CATALOGUL MCZEULUI ARHEOLOGIC
DIN TURNU. SEVERIN
Catalogul-lnwntar al Secţiei de Arheologie (Societatea primiLivă}

diu 1\'luzeul Regiunii Por\ilor de Fier din Turnu-Severin a fost întocmit
din însărcinarea fostei Comisiuni a Monumentelor Istorice. Lucrarea a fost
termÎ11ată în primăvara anului 1D~It, dar, în bombardamenlul anglo-aml'I"i-
ean din -'1 ApriliP 1!1-'1~, ca a fost în mare parte distrusă, iar unele fotografii
au uispărul. şi ele. După 23 August 1914, am reuşit să refacem textul şi să
completăm matPrialul ilustr-ativ, aşa înciH lucrarea să se poală JH"PZPlil;~
în forma de faţă.
In cursul războiului au uispămt şi eâteva obieete din muzeu. :\ceh•a
r.a1·e au puiul să fip ide11lificate, au fost mPnţiJllllc în IPxl, dar ~·a
adăugat la urm;\ cuvântul "Dispărut".
lnplanuldeinventariere al muzeului se prevflzusL·rf• trei cpori. 1. Epora
socit>lăţii primii ivc; II. Epoca sorietăpi sclavagiste: III. Epoca feudaliL
S'au inventai'Îat numai materialclP din prima L'poeă. După :\r. t
(roman) u1·mpază Nr. de inventar al fiecărui obiect. Tn prezentul C:atalog-
Invcntar am introdus lotuşi şi descoperirile din a doua Pporă a fierului,
ca şi unp)p ohieeiP din perioada de descompunere a orânduirii sda-
vagistc şi a ÎIH~P]JIILurilor îndepărtate a)p fcudalismului pc terito1·iul
H.P.R.
\Iaterialelc prezentate în acest Catalog-Inventar sunt de o mră bogatie·
şi va1·ietate. Suntem siguri că aceste izvoare arheologice vot' contribui la
studierea problemelm· l'cferiLoare la desvoltarca societăţii omeneşti din
rc>gitnwa Porţ.ilor dL' FiPI' şi din rpstul OllelliPi sud-wsLiee.
www.cimec.ro
5!JO MATJ<;RJALE ARHEOLOGICE
CATALOG-INVENTAR
Pentru o mai uşoară orientare asupra localităţilor, care sunt reprezen-

tate în Secţia de Arheologic (Societatea primiti vă) dăm repertoriul alfabetic
al acestora şi culturile ce se întâlnesc acolo:
1. Alba-Iulia: cultura Coţofcni (1, 433); cultura primei epoci a fieru-
lui (1, 432).
2. 13alta-Verdc, Rog. Craiova, raionul Vânju-Mare: cultura câmpurilor
de (cârn puri funerare), epoca bronzului (1, 267; 1, 426; 1, 570).
t1fiiC
3. 13âlvăncşti, Rog. Cr-aiova, raionul Turnu-Scvcrin: epoca ncolitică:

descoperiri izolate; cultura Sălcuţa: 1, 1934- 1949; 1, 2033- 2034;
T, 20.JO; cultura Coţofcni: 1, 1950; 1, 2036- 2048; 1, 20fi0- 2061;
cultura primei cpoce a fierului (1-Iallstatt): 1, 709- 775 (depozitul)
şi 1, 2049 (ceramică halbtattia nă târzie, contemporană "depozitului '').
4. 13ărboiu, Rog. Craiova, raionul Brabova: epoca neolitică: 1, 652; pri-
ma epocă a fierului: 1, fi51.
5. Botoşcşti, Heg. Cr·aiova, raionul 13rabova: epoca La TEme (orânduirea
sdavagistă), produse ceramicc: 1, 2102- I, 21'10.
6. llro.~cari, Hcg. Craiova, raionul Vânju-Mare: epoca neolitică: desco-

perire izolată: 1, 9G4. ·
7. Ce maia, Hcg. Craiova, raionul Strehaia: epoca bronzului: descoperire
izolată: 1, 9fil.
8. Cloşani, Rog. Craiova, raionul Baia-de-Aramă: epoca neolitică: cul-
tura Săleu~a: 1, 436.
9. Corbova: a doua epocă a fierului (La Tt'me): 1, 428 (vas de lut)
şi 1, 580- 592 (vârfuri de lance).
10. Ccrnătcşli, Rog. Craiova, raionul Bmbova: epoca bronzului: cultura
câmpurilor de urne: 1, 6.53.
11. Dâlbodţa, Rog. Cr·aiova, r-aionul Tumu-Severin: epoca timpurie
a br'"llZUlui, eultur11. Coţofeni: 1, ~092- ::::09tf.
1~. Domaşna, Reg. Timi~o::~ra, raionul Almaş: epoca neolitică: cultura
TUI'daş: l, ::.095; cultura Sălcuţa - cercul vest daeic (Turdaş III): 1, L.096;
epoca bronzului: cultura Coţofcni: 1, ::.097 - 2100; cultura câmpurilor
de urne: 1, :d01.
13. Gârla- Mare, Reg. Cl'ai(•Va, raionul Plcnita: epoca bronzului: cultura
câmpurilor de urnP: 1, 42; a doua epocă a fierului (La Tene) I, 1659 (sabia).
14. Gogoşu, Reg. ! raiova, raionul \'ânju-Mare: epoca bronzului: cul-
tura cf.mpUl'ilor de urne: J, L.006- ::.009.
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURXU-SEVERI:'-1 591
15. Gura-Văii, neg. Craiova, raionul Turnu-Severin: epoca neolitică:

descoperire întâmplătoare: 1, 2010.
16. Halânga, Rog. f'raiova, raionul Tumu-Severin: epoca bronzului:
faza timpurie: 1, 584; faza tardivă: I, 485- 486.
17. Hinova, Rog. Craiova, raionul Turnu-Soverin: perioada oneo-
li li că: I ,582; cultura Coţofoni (epoca bronzului): 1, 786; a doua perioadă
{La Te ne): 1. 593 - 596.
18. Hotăr-ani, Rog. Craio\a, raionul Vânju-Mare: perioada do început
~ feudalismului, fragment do cazan huuic: 1, 1662.
19. lgiroasa, Reg. Craiova, raionul Strohaia: perioada oneolitică, des-
coperire izolată: 1, 568; epoca bronzului, Joscoporiro întâmplătoaro: I, 573.
20. lzvoarrle, neg. Craiova, raionul VâHju-Maro: epoca neoli ti că: des-
coperire izolală: T, 963.
21. Ostrovul Banului, Heg. Craiova, raionul Tumu-Soverin: epoca
Jleolitică: descoperire izolată: 1, Ll34.
22. Ostrovul-f.:orbului, neg. Craiova, raionul Turnu-Severin: epoca nooli-

tieă: 1, 2; }Ji16; 1, 6::7; 1, 647-(i50; I, 678; 1,787-816; I, 818-8.'52; 1, 85-1-
%8; T, 965-973; 1, 975-977; 1, mJ6-997; 1, 1011-1088; 1, 1100-1110;
1, 11-"'0-1L.02; 1, 1261-1267; 1, 13(i9-1376; 1, 1876-1933; cultura Tur-
da~: 1, 3-11; 1, 14; 1,16:1, 20; 1, 22-L.3; 1, 25-26; 1, 28; I, ()30-644;
1,646; 1,1088-1199; 1, 1203-126:1; 1,1424-1432; 1,1663; 1,1870-1875;
I,1957-196G; cultura Sălcuţa: 1,12-13; 1,15-16;1,21; 1,211; 1,27;
1, G18-6::..0; l, 62G (vezi şi 1, 1548); T, G::.S; I, GG9-G77; J, 679; 1, 817;
I, 978-995; I, 999-1006; 1, 1111-1139; 1, 15'16-15411; 1, 1546-1557;
1, 1559-'1560; I, 1565-1573; I, 1657; I, 1677; 1, 1967-1970; cultura
Vădastra: I, 1545 (import în mediul Sălcuţa; epoca bronzului); cultura
Coţojeni: I, 654-668; I, 678 (şnur-ceramică); I, 1433-1502; 1, 1561- 1564;
1, 1574-1653; 1, 1655; 1, 1672-1676; 1, 1971-1972; 1, 19!-18-2003.
Epoca bronzului: cultura Glina III: 1, 611-612; 1, 1503-15'15; 1, .::.004;
cultura câmpurilor de urne: 1, 38; 1, 579-580; 1, 613-6111; 1, 645;
1, 1008; 1, 1403; I, 1654; I, 1G56; I, 1678-Hi79; I, 1973-Hl78; descoperiri
izolate: I, 846-853; I, 960; 1, 962; 1, 998. Epoca fioru]ui: cultura hall-
stattiană: 1, 597-6'10; 1, 1377-1388; 1, 1558; I, 1979-1988; cultura
geto-dacă: (epoca LaTeno): 1, 615; 1, 1007; 1, L.005.
23. Ostrovul-Mare, Rog. Craiova, raionul Vânju-Mare: epoca neolitică;

deocoperiri izolate: 1, 56G; 1, 699-708; 1, 1268-1275; 1, 1279-1289;
1, 1366-'1368; cultura Turdaş: T, 624; I, 682; I, 691; 1. 1L.98-1302; cul-
tura Sălcuţa: 1, 625-695; 1, 1276-1278; 1, 1290-1~97; 1, 1303-1309.
Epoca bronzului: cultura Coţojeni: 1, 625; I, 683-688; 1, 1310-1345;
www.cimec.ro
592 1\IATERI U.E ARHEOLOGICE
descoperiri întâmplătoare, dintre care multe pot sla în legătură cu cuiLura

câmpurilor de urne: 1, 451-455; 1. 457; f, 460; J, 479-483; 1, 587; J. 589;
J, 621 : cultura Glina 111: 1, 1346-1358; cultura cârn puri lor de urne: J, 29-37;
1, 39; 1, lt4-57; 1, 60-165; J, 167-266; 1, 269; J, 301-414; J. 1,20-425:
T, 427; J, 571-577; 1, 681; J, 1359-1362; 1, 1397-1402. Epocafierului:
])('rioada hallslattiană: 1,166;1,268;1,270-298; 1,415-1d8;l,..'J37-450;
1, 458- 450 ; 1, 461-4 78; 1, 484-536 ; 1, 538-559; 1, {i22-623;
J, 629; I, 1389-1396; 1, 2062-2068; a doua perioadă a fierul ni (La Tcne):
J, 435; I, 456; I, 537; 1, 569; 1, 689-690; J, 6D6-698; J, 1363-1365;
1, 20G9-- 2091.
24. Ostrovul Şimian, Reg. Craiova, raionul Tumu-Severiu: epoca
neolitică: cultura Sălcuţa: I, 1008; I, 1680-1759. Epoca bronzului: cultura
Coţofeni: 1,1760-1776; a doua epocă afierului(LaT€me): 1, 658 (sabia);
1, 1777-1869.
25. Pătule, Reg. Craiova, raionul Vânju-Mare: epoca bronzului, faza
timpurie: I, 583.
26. Porţile de Fier: epoca bronzului, descoperire izolală: I, 1.
27. Salcia, Reg. Craiova, raionul Pleniţa, epoca neolitică, descoperiri
izolate: J, 1414; cultura Turdaş: 1, 1404-1408; cultura Sălcuţa: 1, 776;
1, f!t09-1411; 1, 1516-1544. Epoca bronzului: cultura Coţofeni: 1, 1412-
1413; 1, 1415; cultura câmpurilorde urne: J, 40-41; 1, 43; J, 776-785. Epoca
fierului: prima perioadă (Hallstalt): I, 299-300; I, 1419-H23.
28. Sura, Reg. Craiova, raionul Strehaia, epoca neolitică: descoperiri
izolate: 1, 1567; I, 1666-1669; cultura Coţofeni: 1, 581; I, 1671. Epoca
bronzului, descoperire izolată: J, 974. Epoca fierului, perioada hallstat-
tiană: 1, 1670.
29. Turnu-Severi n: din castrul Drobeta: epoca ne oli ti că: descoperi re

izolată: 1, 2011; epoca bronzului, descoperire izolată: J, 588; prima epocă a
fierului, cultura hallstattiană: 1, 1665; I, 2023-2024; 1, 560 (fibula tracică):
cultura gcto-dacă (LaTime): I, 1660; I, 166.-:l; 1, 2025-2031. Epoca timpurie
feudală: fibulă de factură goLică: J, 2111; din partea de Sud şi de Vest a
oraşului: epoca neolitică: dPFcoperiri izolate: J, 1990-1991; I, 1996;
I, 2015-2016; J, 2020-202:C; cultura Sălwţa: 1, '1989; I, '1994; 1, 1997;
1,2013-2014; 1,2017-2018; Epoca brm1znlui: cultura Coţofeni: I, 1992;
cultura câmpmilor ciP urne: J, '1993. Prima epocă a fier-ului, cullura hallstat-
tiană: I, 2012.
30. VânjuiPL Heg. Craiova, raionul Vânju-~Iare: prima c>pocă a fiern-

lui, rwr·ioada lal'divă: 1, 419.
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEl'Ll"I ARHEOLOGIC lJIK TURKt>SEVEHJN
31. Vârbiţa, epoca neolitică, cultura Vincia(Turdaş): l, 17-19;

epoca bronzului: 1, 58-59 (cultura câmpurilor de urue); 1, 561.
Prima epocă a fierului (Hallstatt): 1, 429; 1, 562. A doua epocă a fie
rului: l, 430; 1, 563-565.
32. Vladimir, Reg. Craiova, raionul Hurezani: epoca ncolitică, descope-
rire întâmplătoare: 1, 1010.
*
Nr. /, 1. De pe stâncile Porţilor de Fier, topor de luptă, granit negru,
puternic lustruit, ceafa cilindrică, rupt în dreptul găurii dP înmănuşare
(lipit), lung 18,50 cm, epoca timpurie a bronzului, pl. XXXV. !J.
Nr. /, 2. Ostrovul-Corbului; topor miniatură, lut ars, găsit la "Botul
piscului" pe plajă; formădetopordeluptăcudouăbraţo(tipA), Jung4,2cm,
lăţimea braţului - tăiş 1,3 cm; (Arheologia preistorică a Olteniei, 1939,
fig. 105,5).
Nr. /, 3-16. Aceeaşi provenienţă: reprezentări antropomorfe din Jut
ars: cultura Turdaş:Nr. 1, 3, fragment idol feminin (partea stângă a bustului),
lut negru, bine fră
mântat, fără impuri-
tăţi, ardere suficientă,
braţul perforat, orna-
mentare prin incizii,
înălţ. 5,6 cm ( o.c., fig.
13,4); Nr. /,4, idem,
Fig. 1.- Ostrovul Şimian; vas pictat (vezi şi pl. V, /\,
partea inferioară, lut 1-2) stadiul culturii Turdaş; J. 708.
negru în spărtură, în
exterior pete cenuşii, uşoară steatopigie, ahdomenul puţin desvoltat, picioare-
le indicate printr'un şanţ, decoraţiune meandrică prin incizie, înălţ. 5,6 cm
(o.c., fig. 32,6). Nr. /, 5 idem, aceeaşi tehnică a lutului, picioarele despărţite
printr'un şanţ mai mic decât ]a fragmentul precedent, nodi!clc şi genunchii
în relief, slabă steatopigie, decor incizat, înălţ. 6,5 cm (o.e., fig. 32,8).
Nr.l,6, idem partea inferioară şi o porţiune din bust, lut ca mai sus,
picioarele nedespărţite, degetele şi genunchii în relief, decor i ncizat, înălţ.
6 cm (o.c., fig. 32,7). Nr. /, 7, idem, partea superioară, eapul bine
conserval, fa(ă"cioc de pasăre", braţele perforate, sânii ascupp, lut negru,
ornamcntare prin incizie şi incrustaţie albă, înălţ. 5,5 cm (o.c., fig. 32,4)
Nr. 1, 8, idem partea inferioară, lut ca mai sus, nuanţe cenuşii,
genunchii î11 r·elief, şoldurile ieşite înafară, pântecul uşor umflat. omamentare
Notă. In cuprinsul Catalogului nu se mai repetă regiunea şi raionul de care depinde

localitatea respecti vă.

www.cimec.ro
5!14 MATEHIALE ARIIEOLOOICE
prin incizie şi incrustaţie albă (slabe urme) motive spiralicc şi rC'rliliniare,

înălţ. 6 em; incdiL. Nr. I, 9, idcm, lut ea mai sus; pasta însă fină (vezi plastica
dela Vin<:a) sLcatopigic, dcsvoltată, la fel ca aLdomcnul (rccunditate?)
şoldurile cşitc înafară, picioarele despărţite pc ambele păqi printr'un
şănţule\, decor-apune bogată în ·tehnica ineizici şi a incrustaţiei cu materie
roşie (pe faţa idolului) şi albă (pc spate); mcandml de pc idol prezintă o
legătură do geneză eu spirală; înălţ. 10 em, în dmptul şoluttrilor (i cm,
pl. III, B. Nr. 19. Nr. I, 10, iuem, lul ncgm, slralc do suprafa(ă cără
mizii, lipseşte capul şi braţul drept, doeor-aţiUilO ineizată, sărară, înăl!.
7 em (o.c., fig. 32,2). Nr. !, 11, idol masmlin, lut negru, sLraLe
supodicialc eenuşii, capul mobil, l'ixându-sc printr'o pcrforaţiunr
verLieală (vC'zi idoli similal'i din opoea bronzului, cultura ci'tmpn!'ilor do urne,
mai jos) dcroraţiune săracă, înălţ. 1 em (o.e., fig·. :r~.:1) . .\'r. 1, 14,
idoli fcmii1ini, fragmcntari, lut ncgm, str·'ate cenuşii, lustl'llil eenuşin, sâni
organici (modclaţi odată cu r·estul corpului), înălţ. ti em; inedit. Nr. 1, W,
o "mască", lut negru cenuşiu, stralc supcrfieialc rcnuşii, nuanţe alhicioase,
ochii plastici, nasul proeminent, dccorapune incizală şi incrnstată !'li l'oloare
albă, înălţ. 5 em, lăţ. 9 cm, (o.e., fig. 25,1). Cultura Sălcuţa: Ar. 1, 12,
idol feminin, fragmentar, lut ucgm, pe alocuri nua1qc eărămizii, pastă cu
pictricelc, ar·dcre insul'icientă, faţa tip "rioe do pasăre", mcehile indicate
pl'in două pcrl'o1·aţiuni orizontale (vezi idolii plaţ,i do os), sâni miei adăuga\i
ulterior modclării, bm~ele pcrl'oratc vertical, înăl(. H cm (o.(·., fig.
~2,t). Nr. l, 1.3, idem lut castaniu, luslmit, ncgm, castaniu, sâni asl'u\i\i
adăugaţi ultel'ior, înălţ. 5 cm (o.e., fig. :~2,.J/. 1, 15, picior de om, probabil
suport de vas antmpomorf, lut negru, sLrate superficiale castan ii, înăl(..
5 em, talpa 2,5 <'m (o.c., fig. 2.'),8).
Nr. I, 17-19. Vârbiţa, Nr. 1, 17 maro idol feminin, eănlia îi lip-
seşte capul, lut ecnuşiu, fin, fără impurităţi, pasta foarte bine l'rămfllltată,
corpul greoi însă, nedeosebindu-sc colo două părţi alo sale, hra~e s<·urtc şi
perforate orizontal, sâni miei organici (modclaţi odată eu corpul), dceo-
raţiunc foarte hogată, aeoperind întregul corp, în tehnica iJJcizici, ÎJJLovă
răşită de incrustaţ.ie (urme), motive deeorative spiralo-mcaudl'icc, prcdomi-

nând mcandrul şi derivatele sale, înălţ. 12,5 em, lăţ. în dreptul bm(.elor 10,5
cm: eultura Vinca (Turdaş, în Banat, Transilvania şi Oltcuia); pl. 1, .1.
Nr: 1, 18, idcm, fragmentar, lut negru-cenuşiu, pete cărămizii, tratarea feţii
realistă, sâni organici, spatele decorat eu incizii, înălţ. 9 em, lă\. (i,5 cm, a-
ceeaşi eul tură, inedit. Nr. I, 19, idem, bine eonscrvat, l uL cărămiziu, fa\ a tri un-
ghiulară, bra~clc ol'izontale, pel'foratc vert.ieal, în creştetul eapului o perfora-
www.cimec.ro
C.\T \LOGUL MUZ~<;OLUT \IUlEOLOGIC DIN TOR ." t -Sl~VI!:RfN 595
'iune ve1'lirală, probabil Îll vodoi'Ca fixăeii aici a uHei "pălăeii" riLuale
(pracLică simi lară în opoea bronzului), înă l ţ. 7,5 cm, aceeaşi civilizaţie, dar
dintr'o fază mai cvoluaLă , inediL.
Ar. !, 20 - 28. OsLrovul-Corbului: Nr. !, 20, picior idol, lut co11uş iu,
uuan(o negre; ::;o rcdau numai pa-
Lrudcgelc pri11 incizii adftnci,
înăl(. 5,5 cm, ru ltura neolitică
Turdar .'Vr. ! , :2 1, idol luL cără
miziu, pastă C II impuriLă\i, fata
!l'iunghiulară, 11asu l puternic ro-
daL, fără decora(iune, înălţ. G,S
cm, cultura Salcuţa, inedit.
i\'r. !, 22, idol, antropomorf,
hra(elo perforate Yorlical, luL
carămiziu, c orp11l cu secţiune
clipLică, înă]l. 5 ':m, aceca~i
C ldLneă, inedit. Nr. 1, 23, fra g-
men L do idol zoomod, 1uL cenu-
şiu, slraLe rasLa 11ii (vezi cupele
<·u piciol' Turdaş): probabil cap
dt· Laur: lung. :3.5 cm, rullura
Turdaş, inodil. 1\'r. l , 24, idol
zoomorf palruped, luL cărămi Fig. 2. - OsLrovul Corbului ; perle de luL
ar~ : epoca neoliLira; sladiul cullurii Salcuţa;
ziu, cu paioast>, ardere i nsuficion- J- 10=1 , 1111-113~).
tă, lung. G cm, cultura Sâlcuţa
(o.c., fig. 25,7). Nr. 1, 25, id ol zoomor[ (corb); luL ce 11u şiu, sLr-aLc ca-
rămizii, pastă fină, lun g. () cm, cultura Turdaş (o.c.). Nr. 1, 26, idol
feminin, fragmenLar·, luL cărămiziu,
ars la soare, bra~olo îudrepLaLe în jos
(unul lipsă); fa(ă Lriunghiulară, fără
ornamc11Le, îuăl\ . t!,5 cm, cultura Turdaş,
inediL. 1\'r. !, 27, picior de vas, redând
piciorul omului; gol în inLorior; ar
putea fi şi piodesLal de sLaLuoLă; lut
Fig. 3. - OsLrovul Şimian; lama do
cuţiL;epoca neolilică; cu llura Să l cuţa.
negru, nuanţe cenuşii, fără ornamente;
înăl~. 8 cm, hmg. tălpii 10,3 cm, cultura
Sălcuţa, (o.c., fig. 29,L\). Nr. 1, 28, fragment idol anLropomorf (apli-
1· ă); ]uLnegru, goHunchi î 11 rcliol', Yftrfurilo picioarelor· organic redate,
incizii adflnc·.i cu urme do in crusLaţio albă; înă]\. 8 cm, l ă( . .5,:3 cm,
cultura Turdaş, i nedil.
30 *
www.cimec.ro
596 1\IATERIAJ,E ARHEOLOGICE
Nr. /, 29- 39, Ostrovul-Mare. Nr. /, 29, idol feminin, tip "clopot",
lut cărămiziu, cu paie negre, partea superioară întregită, tot corpul decorat,
incrusta ţie albă, motivul principal în formă de M, înălţ. 6 cm (până la mijloc);
cultura câmpurilor de urne, epoca bronzului; pl. XXXII, 9. Nr /, 30, idol
feminin, acelaşi tip; partea superioară întregită, lut ca mai sus, înălţ. 5,0
cm (până la mijloc); aceeaşi civilizaţie şi epocă; pl. XXXII, 7. Nr. /, 31,
idol feminin, în formă de "clopot", întreg; lut negru-cenuşiu în spărtură,
strate cărămizii, slip castaniu, lustruit, decoraţiune bogată şi interesantă,
se redă îmbrăcămintea şi părul în cozi; incrusta ţie albă; şoldurile uşor ieşite
înafară; înălţ. 8 cm, aceeaşi cultură şi epocă; pl. XXX//, 8. Nr. /, 32, idol
feminin, de acelaşi tip, fragmentar; lut ca mai sus, decoraţiune bogată;
incrustaţia bine păstrată, înălţ. 10 cm, lăţ. în dreptul braţelor 6,5 cm;
cultura şi vremea ca mai sus; pl. XXXII, 4. Nr. /, 33, idol întreg, de acelaşi
tip; lut ca mai sus; slip portocaliu, lustmit; braţele redate în relief, cu indi-
carea degetelor, sânii în relief, decoraţiune bogată; de remarcat unitatea do
decoraţiune complicată do pe faţa idolului; înălţ. 13 cm; aceeaşi cultură şi
epocă; pl. XXXII, 5. (S'ar fi descoperit în "mormântul 9" Bivolării).
Nr. /, 34, fragment de idol similar, lut negru-cenuşiu, strate cărămizii; înălţ.
8 cm; este aceeaşi civilizaţie şi epocă; pl. XXXI/, fi. Nr. /, 35, fragment de
idol similar, dar reprezentând o variantă faţă de idolii precedenţi; corp mai
înalt şi mai subţire; în regiunea mijlocului corpul e înclinat (adorant?);
lut negru, slip castaniu, inerustaţie albă, înălţ. 8 cm; aceeaşi cultură;
pl. X X X 1!, 1 (s'ar fi descoperit în "mormântul 9" Bivolării).
Nr. /, 36, idol antropomorf, cu abdomenul excepţional de mult desvol-
taL; picioarele scurte, purtând pe ele ornamente spiralice (spirală simplă cu
o singură învârtitură); braţe perforate vertical; ochi expresivi, înălţ. 8,5 cm,
lăţ. 9 cm, lut ca mai sus; aceeaşiculturăşiepocă;pl. XXX///,2. Nr.I, 37,
idol anlropomorf de formă originală; partea inferioară este în formă de
"clopot"; sus braţele sunt aduse spre corp, iar capul lipseşte; parc a fi din
nou vorba de un adorant (vezi şi Nr. 1, 35); lut negru, lustruit castaniu;
incrustaţie albă; înălţ. 6 cm; aceeaşi cultură şi epocă; (o.c., fig. 77, 3).
Nr. /, 38, Ostrovul-Corbului, Reg. Craiova, raionul Turnu-Severin, fragment
de idol feminin, "în clopot", lut negru, slip castaniu-negricios, înălţ. 5 cm,
lăţ. în dreptul braţelor 8 cm; aceeaşi cultură şi epocă. Nr. /, 39, Ostrovul
Mare; fragment de idol similar, de mari dimensiuni, bogat decorat; incrus-
taţie albă, înălţ. 4 cm, lăţ. 8 cm; aceeaşi cultură, inedit.
Nr. 1, 40-41, Salcia. Nr. /, 40, fragment de idol, "în clopot" descoperit
în staţiunea din epoca bronzului de acolo; lut negru, strate cărămizii, slip
portocaliu, lustruit, înălţ. 5 cm, inedit. Nr. /, 41, fragment de idol similar,
tehnica lutului de sus; decoraţiune săracă, înălţ. 5 em, aceeaşi epocă, inedit.
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNC-SEVERIN 597
Nr. !, 42, Gârla Mare, Reg. Craiova, raionul Pleniţa, idol feminin în
"clopot" cu partea superioară mai desvoltată faţă de cea iuferioară, redusă la
o uşoară "umflare"; ros de apă, aceeaşi epocă, inedit.
Fig. 4. - Ostrovul Şimian; fragmente ceramire şi profile; epoca

bronzului (treapta mijlocie a barbariei) cultura Coţofeni.
Nr. !, 43, Salcia, idol similar, păstrat aproape în întregime, îi lipseşte doar
o parte diutr"un hrat; braţele redate în relief, ca şi la Nr. /, 33; o perforaţie
verticală pătrunzâ11d prin ereştet şi ajungând până la mijlocul corpului; ea
s'a pus în legătură eu practicile religioase ale vremii; în anumite împrejurări,
figurinei i se adaugă o "pălărie" rituală sau un alt cap; lut cărămiziu, fără
decoraţiuni; înălţ. 7 cm; aceeaşi epocă şi cultură, inedit.
www.cimec.ro
598 MATERIALE AHHEOLOGJCE
Nr. !, 44 -- 57, Ostrovul-Mare, Rcg. Craiova, raionul Vânju-Mare. Nr.

1, 44, fragment de mic idol feminin, "în clopot'', lut negru, lustruit, castaniu-
negru; înălţ. 41t em, lăţ. 5,50 cm; eultura câmpurilor funemm; inedit. l\"r.
1,45, fmgmente idol similar (partea superioară); lut negru, stmturi cărămizii;
incrusla(ie albă; înălţ. S5 cm; aceeaşi epo!:c\ şi cultură, inedit. /\'r. !, 46, protomă
de pa!-'cli"C (ra(ă ?) ochi, "bulbueaţi" încor1jura(i de cercuri eoncenLrice, incizalfr
şi inerustate, precum şi de o linie for·mată din liniuţe paralele, lut ca mai su~;
înăl(. 5 cm; aceeaşi cultură şi epocă. Ar. 1, 47, picior omenesc eu pcrforaţiune
oblică, pentru a fi purtat drept amulet; lut ca mai sus, incrusla\ii albe, înăl(.
2,9 cm, lung. tălpii 3,3 cm; aceeaşi cultură şi epocă (o.c., fig.1GO, 9).
Nr. 1, 48, protomă de pasăre (m~ă?), oehi foatte expresivi, lut cărămiziu, ('Il
nuan(e cenuşii, incrustapc albă; spirală S; înălţ. 3,3 cm; aceeaşi !'ultură ca mai
sus; inedit. Nr. !, 49, fragment de vas, luL cermşiu, strat supcrfieial, cărămiziu,
arderea puternică, pe buza vaselor o reprezentare zoomorfă (taur?), epoca şi
cultura ea mai sus; pl. XXX, 2. Nr. !, 50, a, b, două fmgmente dintr'un
vas de luL cu protomă de pasăre (ra( ă ?) , cioeul şi oehii plastie reda( i, omameulat,
vasul a fost de!-'co perit în ci mi tirul dela Bi volării ; cpoea b mnzul ui, pl. X X X, 3.
Nr. !, 51, vas în formă de pasăre, gol în interior, lut negm, stratc eărămizii,
groscioare, !-'lip castaniu, lustmit, capul de pasăre terminat cu o creastă:
ochi Lulhueal,i, decora(ie bogată acoperind loată supml'a(a liberă a va:-;ului,
incrustaţie albă, vas ritual; Îll interior o pietricică, găsită în cimitirul dela
Bivolării, înălţ. G,5 cm (fără cap), lung. 9,5 cm, eultura câmpurilor de urne,
epoca bronzului, pl. XXX, 1. Nr. !, 52, vas Îll formă de pasăre (raţă?) pc pie-
destal circular, eapul pasării s'a rupt, vasul avea capac, coada şi aripile pasă
rii sunt modelatc în slil realist, având şi o dccorapune corespunzătoare,
pc umăr patru pcrforaţimli, cu ajutorul cărom se l'ixa capacul; lut şi tehnica
similară vasului precedent; în decoraţiune prcdomir1ă spirala; apare şi motivul
M; înăl(. 7,9 cm, 13,50 diam. gmii ti ,50 cm, aceeaşi culLmă ca mai sus:
pl. X X X, 5. Nr. 1, 53, vas în formă de pasăre, dar închis, având în interior o pie-
tricică (vas ritual); piedestal circular: capul pasăl'ii li pseştc; aripile şi coada
ca la exemplarul precedent, bogată dccoraţiune, apa1· şi triunghiuri săpate,
pc aripi eâte o perfora(iur1c verticală, lut negru-eerlllşiu, stratc cărămizii,
slip castaHiu, înălţ. 7 cm, lung. 10 cm, aceeaşi cullmă, pl. X XV il/, 8.
Nr. !, .54, vas pfinteeos, gâtcilindric, scurt; lut cenuşiu, slrale eărămizii; piedes-
tal circular; decom(.iunc foarte bogată, prcdominând motivele spiraliec: apare
şi mcandntl; formă de "vas-ra\ă", cu capac (vezi Nr. 1, 4.9); pc corp arc trei
prelungiri, eare reproduc aripile şi c.oada pasării; a patra prelungire e greşit
întregilă; pP umăr câte două perfora(iuni pe11tm fixarea eapaeului; înăl(.
7/rO cm, diam. gurii G,.'JO cm; aceeaşi cullmă; pl . .XXX, 4. Nr./,55, \as cu
protomă de pasărP, pe eorp li'Ci protuberanţP orgar1ice (împill!-'P ditl interior
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DI:'\ TUH:\U-SEYEHIN 5!JU
înafară), lut cărămiziu, slip castaniu, lustruit, decora(iuJtc bogată, triun-

ghiuri săpate, î11ăl~. H,5 cm (fără protomă), diam. gurii 1!t,50·X 13,4 cm
aceeaşi cultură,·pl. XXVJJI, 7. Nr. !, 56, vas cu protomă de pasăre, trei pro-
tubcrau(e O!"ganice, pe două diu ele ornament îu formă de stea cu şase col( uri,
iar pc a treia o stea cu nouă eol(lll'i, lut şi tch11ică similam eelui prcccdcllt;
înăi(.G,50cm, aeccaşi cultură, pl. XXI, 11. Nr. I, 57, vas cu pmtomă de pasăre
(raţă), 1ut cărămiziu, slip casta11i u lustruit, castaniu-portocaliu, patru pro-
tubcm!lţe organice, pc ele cercuri cottrcutl"iec şi raze, iar între ele omament
din linii iucizate şi paralele similar deeorapuni zise cu "piepleuele", incrus-
tapc albă, înălţ. G,8 cm, diam. gurii G,tl X 5,2 cm, aceeaşi cultură, pl. X X VI 1,9.
1\"r. !, 58 - 59, VârlJi\a 1\'r. 1, 58, secure dul1lă minialuliî de lut,
votivă, achizi(ie din 1!!:-~5; lut ltPgru, fin, bine ales şi suficie11t. ars-
dcwra\iune pc ambele păr~i, incizie adâncă şi i11crustaţic albă, lu11g. 7 cm,
lă~. tăişului 2,8 cm, euHura eâmpurilor dcumc,cpocabronzului;pl. /11,20.
Nr. !, 59, fragment de secure miniatură, similară, dccorată, Lchnieă a11aloagă
lung. fi cm, lă!. Lăişului 3,7 cm aeecaşi cultură şi cpoeă; pl. !li, 21 .
.\'r. I,ao- 26fi, Ostrovul Mare (Bivolării). Nr. 1, 60- 64, securi
miniaturi similare eclor prcecdenlc, aceeaşi cultură: Nr. 1, 60, lut ascmă11ător,
decomtă pe ambele păr(i, un motiv V, ltmg. 9,5 cm; pl. XXIV, :2. Nr. 1, 61,
formă mai lungită, lut şi tehnică asemăuătoare, gaura deplasată mai spre tăi
~ul unui hraL pc ambele păr(i Uit motiv S di11 două iueizii paralele, flancat
de două motive V, lung. 9,2 em, gr-osimea corpului J ,5 em, diam. gurii 5 X1 ,7 cm;
pl. XX X1 V, 1. Nr. 1, 62, sceurc miniatură de lut, siluetă na"·il"ormă;
pc una diu fe(e motiv ineizat-innuslal în formă de 11avă; lut ca mai su:-; gaura
deplasată la egală distan( ă de amhclc Lăişur·i; lullg. 7,10 cm, lă(. :3,SO cm, diam.
găurii O,HOX0,9 nn; gros. 1 rm; aeeeaşi dviliza(ie; pl. XXX1V, 3. 1\'r. 1, 63,
secure miniatură, lă(ită Îlt dreptul găurii, lut ca la el·le prcccdcnll',
dccorală, apare din nou motivul S, dar dintr'o singură linie, lung. 7Ji0 cm,
lă~. 5,:3 em, gr·osimea 1,1 cm, diam. găurii J,tl cm; pl ..XXX1V, .J. 1\'r. 1, 64,
secure miniatmă eu braţe simetrice, hrl şi tehnică similare, decor mai hogal,
pc dungi triunghiuri, mai frecvent motivul V, ltmg. 9 cm, lă(. 5,3 cm, gros.
1,2 cm, diam. gămii 1,2X1,1 em; pl. XXXIV, 5. Nr. 1, 65, fragmellt de vas
cu patru picioare, de o formă apmape pătrată, lut negru, în spărtură, strate
su perl'iciale cărămi zii, groaSe omamcnlc săpa le (triullghiuri) fost incrustat,
înăl(. 7 ,(i cm, lărg. () em; aceeaşi eullură; pl. XXV 11, 5. Nr. 1, 66, fragment de
"pintaderă" (stampilă) dreptunghiular, lut cărămiziu, tarc ars, pc faţă patru
"cercuri cu punet", lung. f1,1 cm, lă(. 2,8 cm, gros. 1,1 em, secţiunea d'replliii-
ghiulară; pl. XX XIII, 1. Nr. 1, 67, "pintadcră" întreagă, similară celei prccc·
dcntl' îu tehnică şi motiv!.'. având în plus pc spate două cruci adânci, lung.
7,1 rm, lăt. 2,tl l"m, gros. 1,5 em; pl. XXX, 2. Nr. 1, 68, "pintadcră" similară,
www.cimec.ro
liOO MATERIALE ARHEOLOGICE
in stare fragmenlară; lut negru în spărtură, strate superficiale cărămizii, fost

LusLruiLă,lung- . .),S cm, lăţ. 2,8 cm, gros. 1,3 cm, secţiunea dreptunghiulară, nu
arc nimic pe partea opusă; pl. X XX, 3. Nr. l, 69, "pintaderă" hagmenlară, simi-
lară ca formă ~i clement decorativ, lut căl'i\miziu, tare ars, lung. 1, 7 em, fă(. 2.fi
l3.t"_ _ _ ___,Ooj.
~'ig fi. - Securi de piatră din difcriLc localilăţi din Oltenia; 1 = 1,

578; 2 = 1, 1104; 3 = 1, 568; 4 = 1, 567.
cm, gros. 1 .~• cm, nimic pe partea opusă; pl. X.\.\, 4. Nr. I, 70, "pintaderă"
aproape întreagă; observaţiuni ca mai sus; lung. 7,1 cm, lăţ. 2,~ cm, gros.
1,9 cm; pl. XXX, 5. Nr. I, 71, fragment "pintaderă", lut cărămiziu, aceleaşi
ornamente Ga mai sus; lung. u,5 cm, lăţ. 2,6 cm, gros. 1 ,S cm; pl. XXXIII, 6.
Nr. /, 72, "pintadcră" cu 7 cercuri, lung. 9 cm, lăţ. 2,2 cm, gros. 1,3 cm;
pl. XX XIII, 7. Nr. I, 73, fragment "pintaderă'' dreplu11ghiulară, având ca cle-
ment decorativ, două cruci, pe spalc nimic, lung. 5 cm, lăţ. 3,3 cm, gros. 1 ,fi cm;
pl. XXXIII, 8, toate din cultura crimpurilorde urne, epoca bronzului. Nr. I, 74-
-- i7, patru linguri de lut, rituale, descoperite în cimitirul dela Bivolării;
lut negru în spărtură, strate superficiale cărămizii închise, groscioare, slip cas-
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVERIN 601
taniu, lustruit, extremităţile cozilor slilizează capul de pasăre, mai ales

Nr. J, 77; dimm1siunile respectiv, 10,4 cm, 9,1 cm, 8,9 cm, şi R,SO cm, cultura
câmpurilor de urne, epoca bronzului; pl. XXXIV, 6-9. Nr. I, 78, fragment
de secure din diabas, putcruic lustruit, provine foarte probabil dintr'un mor-
mflnt distrus dela Bivolării; este o jumătate de secure, ruptă di11 dreptul găurii
de înmănuşare, şi din JIOU mai spre tăiş, perl"orată (diam. găurii secundare de
2 cm), lung. 11 cm, lărg. Î11 dreptul găurii vechi ;, rm; pl. X XV, 3.
Nr. I, 79-80 Ostrovul Mare (Bivolării), două capaee de vas, plate, cu tor-
Liţă scmicirculară, în bandă, se1·(iunea rotundă: lut 11egru ru multe impurilăti
(pietricele, păioase), illsuficielll arl'e, diametru} respectiv 12,3 em şi 11,4 cm,
eul tura cftmpurilor de urne. Nr. 1, 81-100, capace ele lut. Nr. I, 81, eapac
plat eu toartă drept unghiulară; lut cărămiziu, lustruit caslauiu; diam. H cm,
.Vr. I, 82, capac plat cu apucătoarc pătrată, împinsă din i11terior înafară;
lut uegru straie castanii, lustruite castaniu; diam. 9 cm. Nr. I, 83-89, capace
plate (vezi şi Nr. 1, 79-80) cu toartă în bandă; diam. respectiv 8 em şi 9,50 cm.
Nr. 1, 84, 85, 87, trei capace plate cu apucătoam pătrată; lut 11egru, strate
rărămizii, diam. respectiv 10,1 cm şi 10,1\ cm. Nr. 1, 8G capac plat fără toartă,
lut ca mai sus, diam, 9,6 cn1. .Vr. 1, 88, capac. plai, apueătoare masivă, dreptun-
ghiulară; diam. 11,'• cm ..Yr. l, 91-9.J, patru rapacP plate, cu Loartcle rupte
din vechi, lut negru rellllŞiu în spărtură, slip raslanill, lusll'llit castaniu,
pastă cu impurităţi, diam. respectiv 9,() r·m, !l rm, lO cm şi 8,1\ nu. Sr. I, 95,
rapac_plal cu toartă dJ"Cplunghinlară, similară vaselor de Lip Săleu\a; lut
negru, diam. 9,7cm.l\"r.l, 96--99, patru capace diu mormiull', în I"Prmă de aşa
zi~ă pălărie şi decorate sple dco"chire de loată scria autel"ioară, lipsită de oma-
mcnlare. l\"r. 1, 96, cu şase coll,uri, patru perforate în vederea fixării capacu-
lui la vas; Î11ălţ.. 5,(i cm, diam. (i,S cm; pl. X.\fl1, 10; 1\'r. 1, 97, cu
patru laturi şi patru pcrfora(imli, înălt. ~1,1 cm,diam.~,5cm;pl. X.X1II,5 .
.\"r. 1, 98 =pl. XXIII, G; Nr. I, 99 =pl. XXJJJ, LJ, c·apace rotunde cu per-
l"oratiuni penlru fixare, eliam. respcetiv 8,G cm şi G,50 cm, înălt. 2 cm şi 2 cm.
:Yr. 1, 100, capac simplu rotund cu ap11cătoare dreptunghiulară, fără decora-
tiu ne; ardere insuficientă, pielricele în pastă. descoperit în "mormântul
~r. 13"; pl. XXXIV, 10-18 (re~·tzd inedite).
Nr. l, 101, farfurioară larg deschisă, eu piedestal riiTular· şi decorată
în exlel'ior cu linii paralele, tl'iunghiuri şi adi'111cituri; lut. negru fin, strai
castauiu, lustmit casta11iu; înălţ. 4,2 cm, cultura câmpurilor de urne;
pl. XXXV 11, 13. Nr. I, 102 piedestal circular, este dela un vas pătrat (cf.
Nr. 1, 103) pe partea superioară se observă foarte bine urmele vasului desprins,
lut cărămiziu, paie negre, ornament apare în spirală continuă, incrustaţie
albă, înălţ. 2,5 cm, laturile 8,9 cm şi 8,6 cm, aceeaşi cultură. Nr. 1, 103,
vas pătrat, de toaletă lipsindu-i piedestalul, probabil în felul celui precedent;
www.cimec.ro
602 MATERIALE ARHEOLOUIC~
lut cenuşiu, sLrate superficiale cărămizii, lustruit castaniu, ornamcntat

prin incmstaţie, adâncituri, arcade, liniuţe, pc fund un rest dela piedestalul
pierdut, înălţ. /1 cm, lăţ. 7,6 cm şi 7,9 cm, aceeaşi eultură; pl. XXIII, 9.
Nr. I, 104-105, două cupe mici cu piedestal măriL, lut eărămiziu, slip
castaniu, tehnică superioară la primul exemplar, grosolană la al doilea,
înălţ. respectiv S,7 cm şi 3,{) cm, diam. gurii li cm şi 3,~ cm, aceeaşi cultură;
inedite. Xr. 1, 106-108, vase de lut miniaturi; ornamentaLe, tehnica
grosolană ..Vr. 1, 106 cu apucătoare preluugită. Nr. 1, 107 cu două torti!e
şi gât eireular. Nr. 1, 108 cu o toartă supraînălţată; înălţ. respectivă 2,5 cm,
11
1
\ o: \1~ - -
1
1
1
/. ~-
~ '\j
: 1
-
!
!
.
'
oo, .. -----·
Fig. li.--· Seruri-rincane de
1 1 1.
.t ...
pialră
·! l
din Oltenia; 1 = 1, fJG3; 2 = 1, \W4.
2,6 cm, 3,2 cm; areeaşi cullură; inedite. Nr. 1, 109, vas cu pâutcc dcsvoltat
şi simulacru de Loar'tc, în dreptul cărora buza e:-;tc îngroşată; decorat, iucru-
sta ţie; lut cenuşiu, slip easlani u-lăptos; înăl (. It cm, diam. gurii It, 1 X It ,3 cm,
aceeaşi eul!ură, 1il. XXIII, 8. 1\ir. I, 110, vas miuiatură, cu o toartă
pmvăzulă cu buton supraînălţat; lut negru, stmte superficiale castanii,
lustru iL castaniu; ardem bună; fără ornamente, inălţ. 3,2 cm, aceeaşi civili-
za(ie; inedit. "Vr. 1, 111-113, vase fără toarte, de mici dimensiuni, cu
patru pmcminenţe şi la origine cu capac; pe corp cu pcrfomţiuni pentru
susţinerea unui asemenea capac; omamcnte prin incizie şi incrusta ţie albă:
motive spiraliee, înălţ. rt';;peetivă G,!J cm şi !i,'l cm şi B,lt em, diam. gurii
It,() cm şi:>,~ cm, aceeaşi eiviliza(ie; fii. XX/11, 1-2. Ar. 1, 114, vase din
aceeaşi grupă cu cele de mai :-;us, descopel'iL pi'Obabil în "mormântul 8";
2 grupe de nîle 2 perl'ora(iuni în r·pgiunea g·tttulni, emsl.a ealeamasă acoperă
întreaga supmfa(iî; hogal decorat; îuălţ. 11 ,It cm, eliam. gurii 5,\l cm; inedit .
.Vr. I, 115, vas eu o toar'Lă, Lip ansa lunata, <'U trei proeminenţe organice,
piedestal ciliudric, (fOJ'ma lii); lul uegru, fill slip lustl'uil caslauiu închis;
www.cimec.ro
CATALOU!.'L MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVERIN 603
bogat dccomt; sistem de spiralc couti nuc, arcade şi unităţi decorative:

tehnica, decoraţiunca şi forma însăşi a vasului, stau alături de produsele
lusaeienc: înăl~. 1ti,5 cm; vasul a l'ost folosit (lucm rar pentru atare forme)
drept urnă funerară; în interior are oase de om calcinatc; aceeaşi cultură;
pl. XXIX, 7. Nr. 1, 116-125, acest Lip ama lunata, ca cea precedentă,
cu Ll'Ci pmemincnţe orgauice, de obiceiu ascuţite scurt şi înconjumte în gene-
ral de eâte un intovărăşit de puncte; piedestal obişnuit circular. Nr. 1, 117,
arc însă piedestal pătrat; pl. XXIV, 3. Nr. I, 118, este o miniatură; Loale
exemplarele sunt ol'llamcntatc; în regiunea de sudură a g;îtului cilindric cu
corpul, apare în mod curenlt banda îngustă din două li11ii incizate, l'a şi pe
buză; incrusta ţie albă. Nr. I, 120 greşit inl re git; d imcnsiunilc respecli ve,
înălţ. 7 ,50 cm, 9,6 cm, 4., 7 cm, 5,G em, 6 cm, 7,1 cm, .'J ('fi, ti ,2 cm (greşit între~
gil.ă). Nr. I, 117 din "mormântul ()", Nr. I, 120-121 din "mormântul 2".
1\"r. I, 122 din "mormântul H':; cultura câmpurilor· de ume; epoca bronzului;
de remarcat la aceste forme influenţele lusacicne. Nr. I, 116- 117
pl. XXIV, 7. Nr. I,. 112 =pl. XXIV, 2; Nr. I, 122 =pl. XX IV, 4.
i'•lr. I, 125 =-=pl. XXIV, 5.
Nr. I, 126~-130, ceşti eu o toar'Lă prevăzută eu llll hulon suprainăl~at,
mai mult sau mai puţin evoluat; LI'Ci proeminenţc organice, ea şi la formele
ue mai sus; decora(iunc bogată; lut în gencmlnegru, slral superl'icial eastaniu,
lustruit castaniu; unele eeşti par "în Lrei colţuri" din cauza marii desvo!Lări
a proemincnţelor; la Nr. I, 126-127 butonul este răsudt spr·e exterior,
la eelclalle buton simplu; la Ar.!, 126 (pl. XXII, 6) aparcdecora\ia prin
să parc şi cruţa rea liniei friintc; în general predomină sistemul SJiimli('.
ÎIJă!ţ. L') cm, (i em, H,6 cm, 7,5 cm, H cm; Ar. I, 128 = pl. XXI 11, 13.
:Yr. 1, 130 =pl. XXIX, 2; aceeaşi cultură. Nr. I, 128 (o.r, fig.
115, 3). Nr.l, 129 =pl . .XXIJ, 4. Nr.I, 127 =pl. XXJI, 9.1Vr. I, 131-132,
[ormc similar·c, dcscopCl'iLc în "mormâutu16", lut negru, slrale supedieialc
ca:-:lanii; câte trei procminen(e organice, înconjumte de o linie în pumtc
incizatc; pc gâtui ambelor exemplare două benzi haşura le Îll interior; înăl(.
7,:3 cm, 8,1 em, aeeeaşi rullură. Nr. !, 131 = pl. XXIV, !J. Nr. 1, 132 ~.·~
pl. XXII, 5; aeeeaşi eultură. Nr. I, 133 vas ~imilar, de~coperit în "monnitnlnl
7", hulon simplu; sub buză lrei şăn(.uleţe, la baza gâLului două similare,
Î11ăl(.. (i,:~ em, areeaşi rullură ca mai sus; Jd. XX Il, 8.1\'r. 1, 134, vas analog
din "mormântul 1'' dela "dud"; buton lă(it la rapăl.; lui c·c•nuşiu, strat super-
l'ieial eărămiziu: acoperit par(ial de ('fuslă; Lrci procmillell(e organ in•
largi, omamenl.are l'oarlc bogată, cu uniliî.(i deeorative foar'le rompli('alc:
predomină spirala (vezi şi omamcntat·ea mireană), înal(. !J,!l em, eliam. gurii
8 nn, aeeeaşi rullură; pl. XXIV, 12. ]\ir. 1, 135- 138, for·mc similare, de-
comtive, buton simplu, lă(il or:i îngroşal: :Vr. 1. 138, <:Il pântec foatlc Jos-
www.cimec.ro
voltat, din cauza proeminenţei opuse torţii; la Nr. I, 137, buza uşor Îll trei
colţuri; la Nr. I, 138, toarta este întrcgită; pcNr. I, 136, spirală: S verticală;
la Nr. I, 137 decor similar celui "cu pieptene", dar este făcut cu mâna liberă,
liniuţelc fiind neregulate; înălţime 8,1 cm (buton),8,9 cm, 7,4 cm, 7,5 cm,
aceeaşi cultură; Nr. I, 136=pl. XXII, 7; Nr. I, 137 =pl. XXI II, 16; Nr. I,
138=pl. XXII, 3; Nr. I, 135 =pl. XXIV, 10. Nr. I, 139-141, ceşti simi-
lare, dar mai sărăcăcios decoratc sau fără ornamente; lut mai prost cu impuri-
tăţi; proemincuţc organice, larg desvoltate la Nr. 1, 139 şi la 141; pL. XXII. 2,
dar scurt ascuţite la Nr. I, 140, Nr. I, 139 şi 140 pl. XXII, 1, reîntrcgiLe
la toartă şi buton, înălţ. 8,5 cm, 9,2 cm (fără buton la toate 3 exemplarele),
aceeaşi cultură, Nr. 1, 139 =pl. XXII, 3. Nr. I, 142, vas cu toartă ruptă
din vechi; a fost întregită în felul celor cu buton plat supraînălţat, dar
(credem că 7, c mai de grabă tip ansa lunata; trei proemincnţc tare ascuţite
amintind tehnica mctalului; piedestal înalt; circular, decorat pc gât, arcade,
benzi punctate şi şănţuleţe; pe pântec spirale simple (cu o învârtitură);
influenţa din cercul lusacian, înălţ. 12 cm, diam. gurii 10,5 cm, aceeaşi
eul tură; pl. X XII, 12. Nr. I, 143, ceaşcă tip II (cu buton supraînălţat, cf. celei
anterioare), descoperită în "mormântul 7 dela Bivolării"; 3 proemÎIJOnţc
ascuţite scurt şi înconjurate cu un cerc de puncte; înălţ. 7,5 cm, aceeaşi
cultură; pl. XXIV, 8.Nr. I, 144, ceaşcă tip II, descoperită în "mormântul 7",
lut negru, slip castaniu, lustruit; procminenţc scurt ascuţite, înălţ. 7,4 cm,
aeceaşi culLură; pl. XXIV, 14. Nr. I, 145 formă similară din "mormântul16"
înălţ. 8,00 cm, aceeaşi cultură, pl. XXI X, 1. Nr. I, 146, ecşcuţă, forma II,
mănuşa este constituită (cu buton); proeminente scurt ascuţite; înălţ. 8,5 cm,
aceeaşi cultură; inedită. Nr. I, 147, ccşcuţă cu 4. proeminenţe, în stare
fragmentarii; nu se poate determina tipul; lut negru, strate superficiale
cenuşii, lustmite negru; înălţ.. 5,3 cm, aceeaşi cultură; inedită. Nr. I, 148,
ceaşcă tip II, buton supraînălţat, lut cărămiziu, strate casLanii, lustruite
castauiu; ornamente, astăzi în stare fragmentară (de întregit), probabil cu
2 Loartc supra înălţate; lut negru, stratc superficiale casla11iî; decorat, spi-
rală şi triunghiuri; aceeaşi cultură, inedit. Nr. I, 150, vas cn corp sferic şi
o singură toartă în bandă cu secţiunea rotundă; fără gât; toartă întregită,
lut cenuşiu; strate supcrfieialc cărămizii, pc alocuri cenuşii, slip castaniu,
lustruit castaniu ornamente pc toată suprafaţa liberă a vasului; trinnghiuri,
arcade, linii; decorarea are un caracter tcetonie; înălţ. 7,:~ cm, diam. gurii
5,2 cm, aceeaşi cultură, inedit; Nr. I, 151, vas dublu, mir, legătură dublă,
cu "tunmleV; vasele HU sunt comunicante; lut cărămiziu fi11 ; pereţi subţ.i ri;
ornamentare bogată (vezi formele dela Orşova); înălţ. 7,3 cm, lung. 12,7 cm,
aceeaşi civilizaţie; pl. XXVIII, 7. Nr. I, 152, mare vas dublu, comu-
nicant, toartă lată, transversală şi supra înălţată; fără decoraţiunc, cu câte
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVERil'O' 605-
3 proeminenţe organice, lut negru-cenuşiu, strate superficiale groase, de

coloare roşiatică, lustruit castaniu; înălţ. 16,8 cm, lung. 33,5 cm; epoca bron-
zului, cultura câmpurilor de urne; pl. XV II, C.
Nr. I, 153-159, 7 mari vase duble, în stare fragmentară; Nr. I, 153,
cu legătură dublă cf. J, 152, înălţ. 20,1 cm (cu toartă), diam. gurii 13 cm ;.
(~l·-··t,1
1 1
1 1 !
l~.)tv/
-- --.
Fig. 7.- Fragmente de topoare-securi de piatră dela Ostrovul Corbului, (1, 3 şi 4) şi

dela Vladimir (2) ; 1 = J, 847; 2 = J, 1010; 3 =. J, 844 ; 4 = 1, 973.
pl. XXVIII, 2. Nr. I, 154, jumătate de vas nccomunicant, legZtură dublă

cu toartă supraînălţată şi longitudinală, înălţ. 7,3 cm (cu toartă) diam.
gurii 5,5 cm, ornamental; pl. XXVIJI, 3. Nr. I, 155, jumătate de vas cu
legătură ca la precedentul, omamentat cu caneluri verticale şi paralele,
înălţ. 6 cm, diam. gurii 4,3 cm; pl. XXVIII, 4. Nr. I, 156, jumătate de vas
ru IPgătură simplă, descoperit în "mormântul 1", înălţ. 11,8 cm, diam.
gurii 13, 5 cm; inedit. Nr. I, 157, jumătate vas dublu, legătură dublă, tehnică
amintind ceramica Sălcuţa, trei proeminenţe organice, înălţ. 12 cm,
diam. gurii 13 cm; pl. XXVIII, 5. Nr. I, 158, jumătate vas dublu, legătura ca
www.cimec.ro
~)()fi MATERIALE AHHEOLOHJCE
mai sus, buza în lrei colţ,uri bine pronunţate în interior, oase dP copil calci-
nale (vas-umă deci), înăi(. 11,5 cm, diam. gurii 13," cm; pl. XXVIJ!, 6.
_Vr. !, 159, o parte dintr·'un vas dublu, cu dublă legiîtudî, 3 pmcminen(c,
neornamentat, înăl(. 12,1\ cm, diam. gul'ii 111,5 em; cultura c;Împurilor de
urne, epoca bronzului; inedit. Nr. !, 160, jumătate vas duhlu şi rcsl din
toartă de legătură snpraînălţală şi larg răsfnînlă; lul neg-ru-cenuşiu, lung,
22 cm, prima epocă a fierului (Hallstalt); pl. XXXVI, 7 . .\"r. I, lfj1- 164,
vase funerare cu aripioare, do jur împrejur, servim! drept piedestal.
Nr. 1, 161 vas întreg cu 2 tortiţo, care leagă huza vasului cu umiîrul, gât
scurt, vasul din interior cu partea inferioară aproape conică, de o parte şi
de alta câle 2 găuri-ferestre; în aripă lasă o "porti~ă" drcplunghiulară, lut
nogm, strate căr·ămizii, ardere insuficientă, înălţ. 11 cm, tliam. gn rii 7 rm.
Nr. 1, 162, vas similar întreg; urme de toattc asemănătoare, "sudate"
printr'un ccp; învelişul aripilor gms; lut şi tehnică la l"el; ar fi din "mor-
mfwtul 3" dela Bivolării, înăl(. 8,5 cm; Nr. 1, 164, idPm cu fundul mai
roluud şi apucătoarc în loc de toartă; epoca bronzului, ca mai sus; Nr.
1,161- pl. XXIX, 4 . .\"r. !, 162- pl. XXIX,6, rostul inedite; vezi formele
dela Toszcg, Ungaria; cf. ;\r. J, <'12G (Balta-Verde). Nr. 1, 166 -- 168, patru
ceşti cu două toarlc laleralc supraînăl(ale, îrt bandă n;tumlă, rihd'râugei'C
elegantă (vezi forme similam în cultura Toi şi Sărata-Montoonr, d. cele din
Macedonia). Nr.I, 165, cu 1, pmemincn(c organiee, largi, gâtui ncl tletaşal de
corp pl'inlr'osugrumare, lut rtegrul'in, lustruit castaniu cu lueiri mclaliec,
înălţ. 9,5 cm, (cu loartc; piedeslalullipscşte); pl. X XXIII,(j ..\"r. 1, lfj(j, formă
de tradiţie noolilică (vezi ceştile Sălcu~a) făt·ă procminen(e, din "mormântul
f!i'', înăi(.. 5,50 em (fără Loar'Le) eai'C au fost înlrcgite; pl. X.XXVI, 2. Nr.
1, 167, formă eL Nr. I, Hi.J, ÎJtăl\. 9,50 cm; pl. XXXl'll, 8. "Yr. !, 168,
aceeaşi formă din "mormânlul18", modelarea Loarlci aminll'Şll' formele Tei;
înălţime 5 em (eu toartc); pL. XXXV Il, 7. ]\/r. !, UHi, epoca hallslatliană
(vezi Nr. J, 29'1- 293), mslul diJt epoca hmnzului. 1\'r. 1,169- 173,
vase mari eu 2 toarle laterale legând buza cu umărul vasului, ron piril"orm,
buza în 2 eol(uri; val'ianta J, bogal decoraLă; varianta II (J, 17~1) fără deeora-
\ inne. Nr. 1, J(j9, folosit probabil ea umă funerară, spirale simple ("eâr_
lionţi"), î11irt(. 23 cm, diam. gurii 16,5 cm, pl. XXVI, 1. Nr. 1, 170, l'ormă
!'imilară, în interior oase caleinate (deci este o urnă funerară) pe corp cercuri
coJtcenlriec şi motivul "melc", tehnică superioară, d. pmcedeHLul vas, ÎJtălţ.
211 cm, diam. gurii '18,5 cm; pl. XXVI, 3. Nr. l, 171, vas similar (forma J),
tu baza în "t:olţuri"', deeom(iune bogată, c·u predominarea sistem11lui spi-
ralic, Îttăl\. Hi,2 cm, diam. gul'ii 17,1 cm; pl. X.\TI, 5. Nr. 1, 172, vas
analog, dar torli(ele pomesc imediat de sub buză, buză rotundă; dccoral,
înăl\. 21,9 cm; pl. XXVI, 2. Nr. 1, 173, variaJtta II, buza în eol\.uri, fără
www.cimec.ro
CAT.\LOGl'L MUZEt'LUJ AHIIEOLOGTC DT:\' Tl 1 R:\U-SEYEHJ!'\ 607
dct:orapune, îuăl(. Hi cm, pl. XXVI, 4;epoea bronzului, cultura dmpu-

rilor de urne. Nr. I, 174- 176, vase mari eu 2 toartc laterale, prevăzute
eu hu Loni ma si vi, stt pmînălţaţi şi eu L] proemi nen ~o, buza în "colţ.uri".
Nr. I, 174 cu hutoni în seepune triunghiulară, pl'Oeminenţelc înconjurate
cu~ ccn:uri concentrice, iar deasupra lor u11 ornament în cnll'e: luL Jtegru,
slralc castanii, lustruite easlaniu: înălţ. 1.1 cm (eu hutoui), diam. gurii
12 em; pl. X.\'VI, 7. Nr. I, 175, formă similară, piede;-;Lal identie, cilindric,
decorare prin caneluri înguste, verticale şi spiralice (pP procminenţc),
ină)\. 18,5 cm (en butoni); pl. XXVI, 9. 1Yr. I, 176 din "mormfinlul12",
pânlcc dcsvollat, butoni masivi şi îngroşa(i în ;j laturi, înălţ. :21 cm, pl.
XXVI, 8; aceeaşi epocă şi cullură ca mai sus. Nr. I, 177, vas maro, piri-
form, gât cilindric, în zona umărului 2 torliţe, pc corp caneluri verticale,
pamlelo; It pi'Ocminen(c largi, lut 11cgru fin, stratul di11 exterior brun, lus-
truit brun, înă}\. 21,2 em, diam. gurii 18 cm, aceeaşi epocă şi cullură;
pl. XXVI, (J. Nr. I, 178- 179, două ume fmrerare din grupa B (zise
,,cu etaj") formate din două jumătăţi sudate în jui'Ul unei sugrumături.
l\'r. I, 178, cu 'i Loar'Lc la zo11a de sudură, unde JIU este un brâu despăr(iLor;
dccoraţiuno foarte bogată, cu caracter tehtollic; pe umăr are un mcandru
care înconjoară întreaga umă; înălţ. 38,5 em, rot. max. 1,10 m; pl. XV, 1.
Nr. I, 179, cu brâu dospăq.itor; pc corp 4 meandre verticale, legate original
ca tradi(.io do spirala S; între ele un moLiv 1\1 răsturnat; ornamenlare lch-
tonică; înăl(. -'t'i,2 em, roL. max. 1 ,Hi m; pl. X V, 5; aceeaşi epocă şi cullură;
Nr. I, 180- 184, unre piriforme, A (îH formă de pară), cu gât cilindrie
şi bază trompetiformă; ;j LoarLc; deeorape tchlonică. Nr. !, 180, din "mor-
mântui 1"; pc eorp apare şi motivul de spirală S, făcuL cu roli~ă: înălţ.
~3,5 em, rot. max. 1,18 m; pl. XVII, 1. Nr. I, 181, forma A, svcltă; dceora-
ţiunc elegantă (spirale-eârlionţi şi triunghi uri if'Of(·clc) ÎJJăl(. Li1 ,5 cm,
rol. max. 1,12 m; pl. XIII, 7. Nr I, 182, formă A, mai mică, ('U 2 loarle
şi 2 pl'ocmincnţc intermediare aeoporile romplcL pe o spirală I'calizală cu
roli(a, sub gâL, deasupra proemincH(clor cftlo o grupă de lroi triunghiuri
isosccle haşurato, în seus vor"Lieal se repetă do /1 ol'i un moLiv dreptunghiu-
lar eu linie frfintă în intcl'ior, într··o Lehnieă a împunsălurilor; înălţ. 26,1 cm,
rot. max. 77 nn; pl. XIV, 3; Nr. I, 183, formă A, corp mai înall, ti pro_
eminenţe, grupă de lrci triunghi uri şi motivul de droptunghiu cu linia l'l'iintă
ca şi la uma preeedeuLă, lusti'Uilă putcmie castaniu, îuăl(. 37,5 em,
pl. Xlli, 8. Nr. I, 184, formă A dar cu pântcrul mai desvoltat, pc gâL
imprimări de cercuri făcute proha!Jil cu ti·cstia sau un instrument rotuud,
gol în interior, dccoraţiuue şi tehnică ea şi la allc umc şi Yasc de alL lip;
înălţ. 3,36 em, rot. max. 1 m, cultura eâmpurilor de ume, epoca bronzului;
pl. XIV, 1. Nr. 1, 185-231, umo fuueram, de diferite forme, lut negru-închis,
www.cimec.ro
slip castalliu, lustruit castaniu (specia a 1), lut negru cenuşiu, slip
vânăt (specia a 2), lut negru cenuşiu, strate superficiale cărămizii (specia
a 3), lut castaniu, strato caslanii (specia b). Nr. I, 185, tip A-B (de tran·
si ţie dela formele piriformo la cele cu etaj), cu 4 toarte deasupra brâului,
care indică o viitoare despărţire a color 2 jumătăp, umăr lat, decoraţiunc,
tohtonică; lut b, înălţ. 37,1 cm, rot. max. 92 cm; pl. XIV, 5. Nr. I, 186,
tip B (cu etaj) eu 2 toarto şi 2 simulacre, lipsă gâtui (reîntregil), brâul dcs-
părptor în relief; lut h, înălţ. 28,5 cm, rot. max. 88 cm; pl. XV, 7. Nr_
I, 187, tip A -B, cu 2 Loarte, bl'iiu în relief, eu câte 2 răsuciri spiralice spre
partea superioară a umei, docoraţiullo tehtonică, lut a 1, înălţ. 35 cm, rot.
max. 1,07 m; pl. XIV, 2. Nr. I, 188, tip A-B, cu 4 toarte pe zona de maximă
rotunzime, alte 2 toarte mici pe umăr, unilld gâtui cu umărul, aşezate în
cruce, cu 2 proeminenţ.e organice, decoraLe, cu faţete, un început do sugru-
mare, caro duce la formele B, lut a 2, înăl~. 3() cm, diam. rot. max. 1,25 m,
lipseşte gâtui; pl. XVI, 2. 1Vr. I, 189, tip A-B, cu 2 toartc rupte din vechi
şi brâu în relief similar celui precedent; lipseşte ~mza şi o porţiune din gât,
lut a 1, înălţ. 38 cm, rot. max. 1 26 m; pl. XIV, 7. Nr. I, 190 tip B, cu It
toarto sugrumătură pronunţată, brâu în relief, lut a 1, decor tchtonic, de
romareaL romburile suecesivo de pe umăr, scrijelaLe şi încrusLate, înălţ.
45,5 cm, rot. max. 1,HI m; pl. XV. 3.Nr. I, 191, tip A-B, lut a 1, cu 4 toar-
te cărora le corespund pe umăr, 4 proemillonţc, cu aspecte de butoni meta-
lici, Îllconjuralc de un cerc de puncte, decor tohtonic, linii paralele, arcade,
triunghiuri, adâncituri rotunde, înălţ. 31,5 cm, rot.max.1,06m;pl.XIV,6.
Nr. I, 192, tip B, cu 4 toarte, gâtui rcîntrcgit, bogaLă decoraţ.iur1e, pre-
dominând sistemul spiralic, brâu în relief, lut a 1, înălţ. 39,3 em, rol.
max. 1,18 m; pl. V, 2. Nr. I, 193, tip B, cu 4 toarte, brâu în relief, sugru-
mare pronunţată, lut a 1, lipsă 2 toarle şi gâtui, înălţ. actuală 34,7 cm,
rot. max. 1,24 m; pl. };:V, 9. Nr. I, 194, tip A, cu 2 toarte şi 2 apucătoarP
aşezate în cmce, partea superioară a gâtului rcîntregită; fără decoraţim1e,
înălţ. 37 cm, rot. max. 1,03 m; pl. XIII, 2. Nr. I, 195, tip A-B, cu 2 toarte
şi 2 simulacre, brâu în relief; lut a 1, fără ornamente, înălţ. 37,5 cm, roL.
max. 1,'10 m; pl. XV, 2. Nr. /, 196, tip A-B, cu 4 toarte, umăr desvoltal ,.
totuşi cele 2 jumătăţi nu suHt illdicate, stă mai mult alături de formele
A, fără decora(.iuue, coril greoi; lut b, înălţ. 32,2 cm, rot. max. 89 cm; pl. XIV,
9. Nr. I, 197, tip B, cu 4 toarte, brâu în relief, decoraţie bogată (uniLăţi
decorative), lut a 1, înălţ. 42 cm, rot. max. 1 ,0!1 m; pl. XV, 5 .•Vr. I, 198,
tip A, !1 Loartc cu pânLcc desvoltat, pe umăr cancluri late, paralele Şi
verticale, pe gât adâJICiluri rotunde, o toartă ruptă din vechi, după practicile
cunoscuLe, lut ca mai sus, înălţ. 39 cm, rot. max. 1,09 m; pl. XIII, 3. Nr.
I, 199, tip A, /1 toartc, doeorată, pc umăr caneluri oblice, paralele înălţ·
www.cimec.ro
CATALOGt.;L MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVERIN 609
39 cm; (după întregire), rot. max. 1,08m (o.c., fig. 136,5, înainte de
întregire); pl. XIII, 4 .Nr. I, 200, tip A, cu 4 toarte, corp svelt, o uşoară
hambare în regiunea toartelor, decorată; pe umăr caneluri late, oblice şi
paralele, înălţ. 47 cm, pl. XIII, 9. Nr. I, 201, tip A, probabil din "mormân-
tul 9", 2 toarte în bandă şi 2 procminenţe organice, în locul celorlalte toarte;
gâtui reîntregit, decoraţie tchtonică, înălţ. 34,8 cm; pl. XIV, 11. Nr. I. 202
tip A, ncdecorată, cu 2
toarte şi 2 proemiltcn(e pe t - - - - - - - - - 2.&
umăr, lut a 1, lipsă o parte
din gât; înălţ.. 211 cm, rot.
max. 83 cm, pl. XVIII, 2.
Nr. I. 203,tip A, 4 toartc
cu "fereastra sufletului",
lângă o toartă, lut a 1 ,cane-
luri faţete, paralele şi obli-
Fig. 8. - Ostrovul Mare; vas de lut; epoca de bronz;
ce, pc gât alte caneluri simi- cultura cârnpurilor de urne; 1, 308.
lare orizontale; înălţ. 35
cm, pl. IV, 4 c. Nr. I ,204, tip A, din vechile achiziţii ale muzeului, 4toarte,
partea de sus ascuţită, deasupra lor un motiv tipic S (caneluri), iarîntre toarte
motiv V, combinat cu spirală eârlimt\i, înăl(.. 36,2 cm, pl. XVI, 4. Nr. I, 205,
tip A, corp dcsvoHat, lipsă giîlul, decorată; 4 loartc în bandă; lut a 1, înălţ.
31,5 cm, diam. 1,13 m, pl. XVI, 1. Nr. !, 206, tip A, formă mică nede-
corală, cu 2 toarle şi 2 ("apucăloarc'") simulacrc, ascu(.itc, înălţ. 30 cm,
rot. 77 cm; pl. XVII!, 6. Nr. !, 207, tip 13,2 toarte laterale şi 2 miciieşi
turi în locul celorlalte două, gâtui şi buza întregile, lut a 1, dccorată
înălţ. 26/t cm; pl. V, 8. Nr. I, 208, tip A, 2 toarte şi 2 simulacre, plate,
dccorate pe vmăr, eaneluri late, paralele, pe gât adâneituri rotunde, lut
a 1, corp, d. I, 200, îuălţ. 36 cm. roL. 1,02 m, pl. XIII, 6. Nr. I, 209,
tip il, cu 4 loartc decora te cu eaneluri paralele grupate în 4 şi în 6, lut a 1,
înălţ. 38 cm, rol. 1,10 m. pl. XVIII, 3. Nr. I, 210, tip. A, cu 2 toarte şi
2 simulacrc plate orizontale, fără ornamente, lut a 1, înălţ. 32 cm, rot.
94 cm;pl. XVI, 7.Nr. I,211,tipA,cu2toarte şi 2 simulacrc orizontale, lut
a 1, în interior oase ealcinatc, fără ornamente, înălţ. 35 cm, rot. 95 cm;
inedită.Nr.I,212,tip.~1,2toarte, 2 simulacrc rotunde, lut a 1, înălţ. 32cm,
rot. 85 cm; inedită. Nr. I, 213, tip A, !1 toarlc, deasupra lor, pc umăr
2 proemincnţe mici, decor în relief (bandă) unind toartele cu umărul vasu-
lui, lutb,lipseştegâtul,înălţ.2.'J,5cm;rot.88 cm;pl. XIV, 10. Nr. I, 214
alt tip de urnă (C), cu 2 toarte laterale plasate pc umăr, corp piriform, pc
umăr 2 proeminenţe mici, lut b, înălţ.. 21 cm, rot. 64 rm; pl. XVI, 7.
~vr. I, 215, tip A, 4 toarte pe linia de maximă rotunzimc, gâtui lipsă; pe
39 - Materiale Arheologice - c. :.>553

www.cimec.ro
partea superioară caneluri late, paralele şi· oblice: lut b, înălţ. 29 cm, rol.
1,06 m; pl. XIV, 12. Nr. I, 216, tip A, evoluat şi bogat decorat, 4 toartP
pe linia de maximă rotunzime şi încă 2 pe zona de suda ro a corpului cu gâtui;
lut b, în decoraţie predomină sistemul spiralei, inălţ. 28 cm, rot. 90 cm,
pl. XIV, 8. Nr. I, 217, tip A, cu 4 toarte, 2 rupte din vechi, lut a 3, fără
ornamente, înălţ. :32 cm, rot. 1,02 m; inedită. Nr. I, 218, tip A, do llimcn-
)t
Fig. 9. - Ostrovul Mare; vase de lut; epoca bronzului; cultura câmpurilor funerare;
1 = 1, 394; 2 = J' 377; 3 = 1, 5~ i. 4 = ~' ~~~; 5 = _J' 392; 6 = 1' 388; 7 = 1' 3!ll :
8-1,572, !l-- l, 38::>.
siuni modeste, două toa1'Le laterale, 2 simulaerc şi 2 mici proeminen\t'

(gurguio), pc umăr;luta J,iuălţ. 30cm, diam. 80,5 cm; pl. XVIII, 8. IVr
I, 219, tip A, cu 2 Loarle (una lipsă di11 vechi) 2 gurguie pe umăr, neorna
montată, lut a 1, inălţ. 32,7 cm; rot. 92,5 cm; inedită. Nr. I, 220 tip A, do mari
dimensiuni, descoperită in 1938 do către \ărani; 1 toarle hine păslmto:
docorată; deasupra mănuşilor o grupă de trei triunghi uri săpate; alte grupe
simulacre pe umăr, lut a 1, fnălţ.. ti(i cm, mt. 1,28 m; pl. VII, 5. Nr. !, 221,
tip A, eu /1 toarto Hoornameutată, descoperită în mormiHLo, in interior
un bronz cu secţiunea triunghiulară, probabil fragmc11 t de inel, înălţ.
28,5 cm, rot. 79,5 cm; inedit. Nr. I, 222, tip A, cu 4 toarte, desco-
perită de ţărani în 1938 pc "câmpul viilor" lut a 1, ca decor o linie
de impunsături succesive pe zona do întâlnire a gâLului cu corpul, lut a 1,
www.cimec.ro
CATALOGl'L MuZEULUI ARHEOLOGIC DI!'\ TURNU-SEVERIN 611
înăl~. 12 cm, I'Ot. 1,2 m, inedită. Nr. /, 223, tip A, cu 2 toarte şi 2 simulacre
rrcstate (cf. J, 218), partea superioară a gâtului şi buza întregile, lut a 1
iniil(. 35 cm, rot. 1,03 m; inedită. Nr. /, 224, tip A, cu It "toarte, nedecorat~
g-;Îlul şi buza întregite, lut a 1,înălţ.33,5cm,rot.H3cm;inedită.Nr./, 225,
Lip A, cu /1 toarte, (una ruptă ritual din vechi) lut a 1, înălţ. :~1 cm; rot.
K!J cm; inedită. Nr. /, 226, tip A, cu 4 toarto, nedccorată, lut a 1, înălţ.
:~2 cm, rot. 83 cm; pl. VIII, 5. Nr.l, 227, idem, înălţ. 36 cm; rot. 1,02 m;
inedită . .'Vr. l, 228, idem, înălţ. 42 cm, rot. 1,111 m; inedită. Nr. l, 229, tip A
cu eorpul mai svelt, 4 toarte, una mptă Î11 tim pul ritului do pe vremuri,
lut n 1, înălţ. 3H cm, rot. H5,5 cm; inedită. Nr. I, 2.'30, tip A, corp pântecos,
fără omamcnte; în stare fragmentară, înăl(. Iti cm; inedită. Nr. l, 231, tip
.1, svcll, ti toarle, gât şi buză reîntrcgitc, lut a 1, înăl(. 32 cm; inedită. Toate
umelc de mai sus apar\ill culturii câmpurilor de nme, epoca bronzului,
majoritatea descoperite în rimitirid Hivolării, provenind diu descoperiri
întâmplătoarc.
Nr. I, 282-235, Ostrovul Mare (Bivolării); inventarul parc-se al

.,mormântului 12", în acelaşi mormânt se găseşte şi vasul Nr.l, 176 şi/, 242,
precum şi un silex (dispărut); Nr. I, 232, urnă tip A, nedecorată, cu 4
foarte, înălţ. 35 cm, rot. 1,12 m. Nr. I, 233, urnă tip A, ornamentată,
ti toarto, buză trompetiformă; pe mănuşi motiv S vertical, decoraţie tehto-
nică, predominând sistemul spiralic, pc umăr alte motive S verticale Han-
eate do unghiuri cu laturi duble, în urnă era siloxul amintit (tradiţie);
înălţ. 41 cm; pl. XIII, 5. Nr. 1, 2.)4, strachină-capac la vasul J, 17G.
cu 4 proeminenţe Mganico, 2 toarto logâml buza ru umărul; lut a 1, doeoraţio
bogată; pe umăr o bandă lată, cupr·inzând în interior un meandru umplut
parţial cu puncte lncizate (spirit band-cerami<·, străvechi), pc buză :-pirale-
eârlionţ,i; înălţ. 10 em, diam. gurii :36 nn; pl. XXII, 10. Nr. 1, 235,
strachină-capac, la uma Nr. 1, 232, 2 toar·tc supraînălţate, buza în "colţuri"
ca şi capacul precedent; lut a 1, o toattă reconstituită, decoraţie bogată;
motive; grupe de tritmghiuri spirală-cârlion(i, spirală cu 2 capete ("barcă");
înăH. 11 cm, diam. gurii 30,5 X 31,5 cm; din acelaşi "mormânt 12" pare
a fi fost şi protoma de pasăre 1, M~, epoca hronzului, cultura câmpurilor
runcrare; pl. XXll, 11. Pentru "mormânlul 12" a se vedea şi pl. XVII, JJ
~reconstituire în muzeu). Nr. 1, 236-241, inventarul "mormântului 13".
Nr. 1, 23{j, urna tip A, 4 toartc, gât cu răsfrânge re trompetiformă, decor
jn caneluri, dispuse în sisteme de uHghiuri şi paralele, uneori perpendiculare,
lut a 3, înăl(. :37,5 cm, rot. 1,12 m. Nr. I, 237, urnă tip A, dimensiuni
uari, It toarto, fără dccoraţiune, înălţ. 41,3 rm. rot.. 1,12 m. Nr. /, 238,
tmă tip A, de mici dimensiuni, lut b Hn, 4 toarte pe linia de maximă rotun-
(ime, gât eu răsfrângere trompetiformă; decor bogat, motive spiralice şi
www.cimec.ro
rectiliniare; triunghi uri excizate adâr.c, înălţ. 26 cm, rot. 79,5 cm. Nr. 1, 239,
urnă mică, tip. A, cu 4 toarte, fără decoraţiune, lut b (vezi tehnica lutului
ceramica Sălcuţa), înălţ. 13 cm, rot. 48 cm. Nr. I, 240, iucm, înălţ.. 11 cm.
Nr. I, 241, capac plat, cu apucăloare pătrată, diam. 8 cm, aparţinând vasului
precedent. Capacul J, 100 pare a fi Lot din inventarul acestui "mormânt",
vasul cu protomă de pasăre J, 50 a-b, face parte din acest inventar (se vcdl.'
şi fotografia in situ); în aceeaşi fotografie pare a se distinge şi o lingură
funerară de lut, aceeaşi epocă şi civilizaţie ca mai sus; pl. XVII, B.
Nr. I, 242, vas cu 2 toarte, corp sferic, fără ornamente lut a 1, din
"mormântul 12", înălţ. 6 cm, diam. gurii 12,7 X 12,fi cm. Nr. I, 243-266,
urne funerare, diferite forme, unele în stare fragmentară: Nr. I, 243,
urnă mică, tip A, cu 2 toarte şi 2 simulacrc plale, lut a 1, fără ornamente,
înălţ. 19,5 cm, rot. 73 cm. Nr. I, 244, tip C (corp piriform), 2 toarto
pe zona de sudură a gâtului cu corpul, fără omamentc, lut a 1, înălţ. 29 cm,
rot. 48,5 cm. Nr. I, 245, urnă funerară, tip B, decorată bogat în sistem spi-
ralic, brâu în relief; lut a 1, pl. VI, 6. Nr. I, 246 urnă fragmcntară, tip A,
pc 2 toarte şi 2 proeminenţc organice, aşczale îu cruce în raport cu toartele,
pe umăr caneluri late, lut a 1, înălţ. 24 cm. Nr. I, 247, tip A, cu 4
toarte, fără ornamente, lut a 1, pe jumătatea inferioară, ,.fereastra sufle·
tului", înălţ. 36,2 cm. Nr. I, 248, ibidem, gâtui refăcut, înălţ. 40,5 cm.
Nr. I, 24!1 jumătate de urnă, tip A, cu 4 toarte, decoraţie bogată, înă}t.
27 cm. Nr. I, 250, tip A, eu !1 toartc, fără ornamente, fragmcntară.
Nr. I, 251, tip B, fragmentară, decor bogat, brâu în relief, caneluri late
pe umflătura părţii inJcrioarc. Nr. I, 252, urnă tip A, fragmentară, deasupra
toartelor motiv S, vertical (motiv foarte frecvent). Nr. I, 253, tip A,
în stare fragmentară, 2 toarte şi 2 apucătoare, fără ornamente, înălţ. 30 cm.
Nr. I, 254, tip A, fragmentar, cu 2 toarte şi 2 proemincnţc, fără ornamente
lut cărămiziu, strate castanii; înălţ. 13,4 cm. Nr. I, 255, jumătatea
inferioară (tip? ),scrijelată pentru a reţine incrustaţia, o apucătoare plată.
cu trei perforaţiuni verticale. Nr. I, 256-257, tip A, fragmeutară, fără
ornL:mente. Nr. I, 258, tip A, fragmentară, cu caneluri înguste deasupra
toanelor. Nr. I, 259, tip A, fără ornamente, patru toarte, fragmentară.
Nr. I, 260, tip A, fragmentară, 4 toarte, decorată. Nr. I, 261, tip B,
fragmentară, bogat decorată pe ambele jumătăţi. Nr. I, 262, partea inferioară
(tip?), cu 4 toarte, scrijclată; lut a 3, Nr. I, 263, tip A-B, fragmentară,
brâu în relief, adăugat ulterior pe peretele vasului, 4 toartc, decorată, apare
motivul S, vertical şi rombul, lut a 1; pl. XVI, 5. Nr. I, 264, tip B, ·
fragmentară, decorată bogat, 4 toarte, sugruma rea despărţitoare a celor 2
jumătăţi foarte mult pronunţată, brâu în relief; pl. XVI, 13. JVr. I, 265,
tip A, fără ornamente, cu It toarte, lut a 1, înălţ 35,5, cm . .Vr. I, 266,.
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIX TUR:'I!U-SEVERIN 613
tip C, cu 2 toarte prinse cu "cep", decor cu caneluri, înălţ. 29 cm, epoca

bronzului, civilizaţia câmpurilor de urne; pl. XX, 5.
Nr. I, 267, Balta Verde, urnă, tip B (cu etaj), cea dintâiu care a fost
cunoscută în Oltenia, 2 toarte şi 2 simulacre, fără decor; brâu în relief, cu
crestături, lut a 1, înălţ. 31 cm, rot 93 cm, epoca bronzului, cultura
câmpurilor de 'lfne; pl. XVIII, 4.
Nr. I, 268, Ostrovul lliar_e (.,m0rmânt 21, '' .,Prmtişor, câmpnlviilor"),
urnă funerară, bitronconică, lipsă partea superioară: 1, apucătoare plate,
dreptungbiularo, pd linia de maximă rotunzi me, unde "'o detaşează un număr,
reminiscenţă tipologică dela urnele epocii bronzului; în interior oase cal-
cinatc, lut ncf!ru-ccnuşiu, stratc de suprafaţa cărămizii, eastanii, decorată,
pc jumătalea superioară cu arcade triple, suceesivc, în caneluri înguste
("false caneluri"), pe zoiJa de maximă rotunzimc canclmi-faţctc, oblice şi
paralele, înăl \'· 27 cm; prima epocă a fie"rului; rultura hallstattian.J.' pl .
.Y XXVI, G.
Nr. !, 26!), Ostrovul Mare, vascu2 toarţe elegant răsfrântc, trecând mult
1lcasupra buzci; dc"'coperit în asociere eu urna cu etaj forma B, evaluată;
lut negru-cenuşiu, strate de suprafa(ă, eărămizii-gălbui, cu nuanţe castanii
slabe, instruit puternic, pc fund uşor umbo; înălţ,. 5 cm (fără toarte şi 10 cm
CII toarte), diam. gurii 12 cm, cultura C<Împurilor de urne; epoca tardivă
a bronzului; /''·XXI, 12.

Nr. I, 270 --298, Ostrorul Atare (.,Prunişor -câmpul viilor"), percutor
de gresie, aproape sferic, folosit de Loatc păr~ile; de tradi~ie neolitică,
străveche, descoperit pare-se la tlll loc cu urna hallstattiană Nr. I, 268;
Îll cazul acesta, prima epocă a fierului, pl. XXXVII, 5. Nr. I, 271, urnă
funerară, bitrot1conică; 4 apucătoare sub linia de maximă rolunzima, înto-
vărăşite deasupra acestei linii de către o proeminenţă adăugită, tare ascuţită;
în stare fragmenlară, reîntregibilă; fără decor, lut negru, strate cărămizii,
,·astauii, lustruite, cultura hallstattiauă (prima cpociî a l'ierului), se indică
.,mormântul 11'' (de rătrc l"Onducerea muzeului). Sr. !, 272, tip similar,
cu t'! apucătoare şi 1, proemiuen(c adăugite; în stare fragmentară; pe linia
de maximă rolunzimc, caneluri-fateLe, oblice; pe fund "fereastra sufletului",
lut negru-cenuşiu, strale cărămizii eastanii, aceeaşi epocă şi culLură; din
.,mormfmtul 16" pl. XXXVI, 8. Nr. 1, 273, vas cu corp sferic (formă de
1:ăuş, cu o toartă probabil supraînăl(ală) azi întregită în acest fel, sub buză
:~ eaneluri înguste, paralele, luL cenuşiu, slip castaniu, lustruit, pe fund
"fereastra sufletului"; este primul caz cunoseul de noi, când asemenea vase
erau folosite dmpL ume funera1·e; îuăl(. (fără toartă) 9,50 em, diam gurii
1;) cm; pl .•\XIII, 10. Nr. 1, 274,fl'agmenldestrachină-capac,lutnegru
cenuşiu, "'lip caslaniu-ce.nuşiu, lustruit, fă1·ă ornamente. Nr. I, 275, stra-
www.cimec.ro
6t4 MATERIALE ARHEOLOGICE
chină capac, fragmentară, lut negru-cenuşiu, stratc cărămizii, caslanii,

lustruite, sub buză apucători tipice, pc buză cancluri-faţete oblice. Nr. 1, 276,
o cupă fragmcntară lut negru fin, stratc cărămizii, lustruite; înălţ. 7 cm,
diam. gurii 3 cm. Aceste obiecte au făcut parte din inventarul unui mormânt.
Nr. 18 din aceeaşi epocă şi cultură ca mai sus. Nr. 1, 277, umă funerară
bitronconică, fără apucători; lut cenuşiu sgrunţu.ros cu impurităp, slip
castaniu-cenuşiu, lustruit; pc pântec caneluri-faţote oblice; pc jumătatea
superioară arcade tri ple de caneluri înguste ("false caneluri ") întovărăşile
jos de trei caneluri înguste paralele; înălţ. 16 cm. pl. XXXVI, 11. 1\ir. I, 278,
fusaiolă de lut, formă bitronconică, bine păstrată; înălţ. 2 cm; pl.
XXV, 4. Nr. I, 279, strachină-capac dela urna Nr. 1, 277, caneluri
faţete, oblice pe buză, apucători sub buză, lut şi tehnică similare spe-
ciei dela· Pichetul ars, Ostrovul Mare. Nr. I, 280, umă bitronconică,
d. 1, 277, fragmentară. Nr. 1, ·281, stJ'achină-capae dela urna precedentă,
în stare fragmentar·ă, fără cancluri, cf. I, 279. Nr. I, 282, vas ·fiu, lut
cărămiziu, slip castaniu, lustruit, pc buză caneluri-faţele oblice, pe corp
false caneluri orizontale, paralel; vasul este deschis şi la fuud ( !) ; profil
de strachină-capac, formă originală, fig. 15,2; epocă şi cultură ea mai sus,
pl. XXXVII, 10. Nr. I, 283, corpul în semicerc al unei finulc, se<:;ţiuuea
rotundă, probabiţ uni-spiralică; lung. 7 cm; pl. XL, 7. ]\ir. 1, 284, stra-
chină-capac, specia "Pichetul ars", fragmentară, fără apueători. Nr. I, 285,
văscior, profil în general similar strachinilor-capac, pc buză două linii adân-
cite, înguste. Nr. 1, 286, lance de fier cu teacă, lung. 111,5 cm, lama de
29 cm, bine conservată; 2 găurele pe teacă· pentru fiecare din cozi; pl.
XXXVIII, 9. Nr. 1, 287, partea de jos a tecii unei săbii de fier, din fier.
se specifică "mormânt dela movila C" şi o lance omfihulă de bronz; pl.
XXXVIII, 8. Este vorba de un mormânt în turnul ca la Balta-Verde;
epoca târzie hallstattiană. Nr. 1, 288, urnă bitronconică, fragmentarii,
patru apucătoare şi patru proeminenţe, pe umăr caneluri-faţete, lut negru··
cenuşiu, paie negre; pe cioburi, cu creion roşu este scris "17'' (mormântul
17); în acelaşi mormânt şi Nr. 1, 160, vas dublu şi vasul Nr. /, 415, cu
un brâulcţ adăugat; aceeaşi epocă şi cultură ca mai sus.
Nr. 1, 289-290, Ostrovul Mare ("la Schelă"): Nr. 1, 289, mare stra-
chină-castron, larg deschisă, profil de strachină-capac, lut <:;astaniu închis,
lustruit castaniu închis, patru apucători pc umăr, decoraţie bogaUi, cane-
luri late, orizontale şi paralele, lillii din împUJtsături suecc!-'ivc, benzi
înguste în interiorul lor cu spirale coutinue, înălţ. 9,5 cm, diam. gurii
32 cm. Nr. I, 290, vas similar celui dela Vânjuleţ (Nr. I, !119), corp sferic,
gât cilindric înalt, pe partea superioară a vântului bandă îngustă iucizată,
cu spirale continue, pe umăr proeminenţe mici, adăugire şi ghirlande mul-
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN 'l'l!RNU-SEVERIN 615
tiple, tehnica i ncizii; ambele vase, mormântul 27, cu pardoseală de piatră;

epoca tardivă hallstattiană Nr. !, 289 =pl. XXXVII, 2, Nr. 1, 290 =-pl.
XXXVII, 11.
l'ir. !, 291-293, Ostrovul Mare; 1:a şi cele de mai sus (Nr. 1, 268- 290).
Nr. !, 291, urnă Îll formă do elopot, lut cărămiziu, cu impurităp,
lustruit cărămiziu-portocaliu, ardere în geucral slabă; brâu alvcolar între-
rupt de patru" apucătoarea în formă do şea; Îll interior oase calcinale; î11ălţ.
35 cm, diam. gurii 25 cm; pl. XXXVI, 9. 1Vr. 1, 292, eapaculumei prece-
dente în formă de strachină, buza cvazată, 2 Loarle în Landă, laterale şi
orizontale, buza "în colţuri"; lut neg-ru închis, stralc do snpral"a\ă groase,
eastanii-cărămizii, slip portocaliu-cenuşiu, Instruit, pe umăr caneluri-
l"aţete orizontale, paralele, pc buză caneluri obliec, pc dunga din interior
a buzei 2 rânduri de împunsături rotunde, toartele întregi te; pl. XXXV!, 4.
Nr. !, 293, va~ hcmisferic, cu patru mici "apucători", conicc, orientate
în jos; lut castaniu, înălţ. 6, 7 cm, diam. gurii 12 cm; urna Nr. I, 291 este
asociată eu capacul Nr. 1, 292, aceeaşi epocă; pl. XXXVI, 3.
Nr. !, 294-297, aceeaşi provenieuţă, dela "Grindul lui Jlic al Bolii",
spre Ţigănaşi: 1Vr. I, 294, vas-oenoehoe (imitaţie) lut cenuşiu foarte fin.
moale la pipăit, IIUaJr(e plumbu!'ii, lustruit şi în interior, gura trilobată,
slipul căzut în unele părp; mănuşa se prinde pe eorp, având 3 reliefuri,
înălţ. 17. cm; pl.XXXV1, J.Nr.l, 295, eopeă din sârmă de hroiiZ, tip iliric,
hine păstrat, lung. 9 em, cele două răsuciri spre extcr·ior·; pl. XL, 4. Nr.
I, 296, ceaşcă fragmentară, eu o l.orliţă lucrată eu mâna. !Yr. 1, 2.97, Irag-
ment rle strachină-capac, eu 2 false caneluri pe huzt', lut negru-cenuşiu.
Aceste obiecte fac parte diHtr'un mormâ11t în earc mai era o lanee tic fier,
precum şi un are de fibulă de bronz, epoca Lardivă-hall~tattiană (epi-hall-
sLaLLiailă). Nr. I, 298 (din săpături), strachină-castron, lut spceia "Pichetul
ars", pe umăr caueluri-faţetc paralele şi orizontale, 4 apucători, deasupra
cărora ~unt eaneluri-faţete oblice, înălţ. 9 cm, diam. gurii (interior) 25 cm
~i 28 cm (exterior'). "\cecaşi epocă şi cultură ca mai sus; pl. XXXVII, 1.
Nr. !, 299-,'300, Salcia: Nr. l, 299, urnă funerară, bitrm1conică, lut negru,
stratP cărămizii, slip castaniu închis; 2 apueători late, orientale Îll jos,
la gât br·1îuleţ alvcolar, întrerupt do !f gurguc (vezi Iormelc La Tenc)
înăl~. 25 em, provenite dint•·'o veche do11aţie, găsită pe malul Duuă
rii, epoca tardivă hallstattiană. Din acelaşi loe şi fragmente de stră
chini-capace eu eanoluri şi apueiitori; pl. XXXV 1, 5. Nr. !, 300, fragment.
de uruă bilmuconică, lut specia ueagră-bi'Ună (cu 2 stratc) lustruit negru
metalic (vezi produsele similare la Ostrovul Corbului), inedit; aceeaşi epocă
şi cultură. Nr. !, 301- 418, Ostrovul Mare: Nr. l, 301, slracÎ1ină adâncă
pe piedestal eili11drie, eu 2 toarte prevăzute cu butoni supraîllălţaţi, lut
www.cimec.ro
roşiatic, slip lustruit roşu-castaniu; ornamentare foarte bogată, sistem

spiralic dominant; înălţ. 9 cm, diam. gur·ii 14,5 cm, epoca bronzului, cul-
tura câmpurilor de urne; pl. XXV, 14. Nr. 1, 302, strachină adâncă fără
piedestal, 2 toarte laterale, buza "în colţuri", lut ca mai sus, decoratiune
bogată, pe umăr bandă îngustă incizată continuă în interior·, partea supe-
rioară a toartelor plată şi decoratii cu un motiv în interior', partea superi-
oară a toartelor plată şi decorală cu un motiv în cruce şi spirale-cârlionţi,
i nălpme 17 cm, diam. gurii 3~ cm, aceeaşi cultură şi epocă; pl. XXT/11, 8.
Nr. 1, 303 (din săpături?) strachină-capac, larg deschisă cu o toartă tip
ansa lunata; buza "în colţ.uri" foarte mult evoluată, lut roşiatic, ~:lip
castaniu, lustruit puternic, pere(.i rezonanţi, omamentată; înălţ. 10,S cm,
diam. gurii 20 X 18 cm, din "mormi\ntul 1" (vezi şi vasul I, l.'i(i- dublu
şi 1, 180- urnă tipA). Aceeaşi cultură; pl . .XXX, 8. Nr. /, .304, strachină
capac, o toartă în paLm colţuri, piedestal .cilindric, aspeet metalic, sub
toarte "butoni", în formă de aripă de pasăre, pe buz ii a a vul o proLomă de
pasăre, care s'a di:4rus, în partea inversă a acesteia osLe stilizată o coadă
do pasăre; Jecoml de sub protomă "poreşte şi mai mult forma pieptului
de raţă; lut roşu, slip lustruit castaniu-portocaliu, loată suprafaţa liberă
oruammttată, înălt. 8 cm, diam. gurii L) cm; pl. XXX, 7. JVr. 1, 305, stra-
chină-capac fără omamente, cu 2 toarte laterale, buza "în 2 colţuri'', slip
brun închis, lustruit, înălţime 7 ,Sem, Jiam. gurii 32,2 cm; aceeaşi epocii
şi cultură; pl. XXV, 9. Nr. 1, 306 văscior· cu o toartă (refăcută) şi 3 proe-
minenţe orga11in', lut cărămiziu, multă crustă calcaroasă, înăl\. 8 cm,
aceeaşi eultură. IVr. 1, 307, strachină-eapac, cu o toartă, buză "în col\uri".
Nr. 1, 307, cu butoni supraînăl~aţi, deasupra toartelor, dccoraLă pc toată
suprafaţa şi în interior pe colţurile buzii, lut negru-cenuşiu, straLe de supra-
fa~ă eastanii, slip la rei, lustruit, înălţ. 9 cm, diam. gurii 13 cm. Xr. !, 308,
formă similară, dar fără buton la toartă şi fărâ omamcnte, înălţ. t1 cm,
aeeeaşi cultură: fig. 8. Nr. 1, 309, vas hcmisfcric, buza "în 2 eolţuri" mult
ridicate; piedestal cilindrie, deschidel'ea gurii eliptică, luL negru-cenuşiu,
strate castanii, lustmit la fel; fără ornamente, înălţ. 8 em, diam. max.
al gurii (între colţuri) 13,::1 cm (vezi "sosierele" din cercul halladic); pl.
XXV, 11, aceeaşi cu!Lură. Nr. 1, 310, vas foarte probabil de cult, hemi-
sferic, piedestal aproape rombic, buza eliptică, protomă de pasăre (?) într'o
part.e (rupLă), iar în partea opusă buza prelungită in felul eozii de pasăre,
eorpul vasului osle similar vaselor-pasăre amintite mai sus, buza îngroşată
şi deeorată în exterior, decoraţie bog~tă, mari arcade triplc; în interior tot
arcade triple, în interiorul vasului, pe fund urma unui obiect, rupt de pe
vremuri, înconjurat cu triplu eerc incizat şi inemstat; aici va fi fost un
idol sau Ull car ritllal, ÎnăJt. 10,.') cm, epoca bronzului, rultum cflmpurilor
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI AIUIEOLUGIC DIN TURNU-SEVERIN 617
de umc; pl. XXX, 6. Nr. I, 311-312, vase în formă de covată (imitaţie

după formele de lemn) cu o tortiţă, corp hemisferic, buza "în colţuri", lut
negru, ~lip eastaniu, lustruit; înălţ. respectiv 10,5 cm şi 10 cm, epoca bron-
?.Ului, cultura câmpurilor do urne. Nr.l, 311 =pl. XXV, 15; iVr. I, 312 = pl
XXV, 4. Nr. I, 313, urnă tip C, cu 2 toarte sub buză, corp elegant; epoca
bronzului; pl. XVI, 8. Nr. I, 314- 358, urne miniaturi, do diferi Le forme
şi subvariante, în general lut grosolan, uneori ardere slabă, stratc superfi-
ciale castanii, lustruite castaniu închis, pietricele în pasta frământată rău,
în majoritatea cazurilor fără decoraţiunc, aceasta fiind o raritatc la ase-
me.nca miniaturi; serveau ca vase adiacente în morminte, răspundeau
doar unei tradiţii; numărul lor este foarte mare. Nr. I, 314, tip A-B (imită
urnele de tranzi(ie A-B), 4 toarte laterale, înălţ. 10 cm, pl. XXI, 4.
Nr. I, 315, tip B (după urnele cu etaj), cu 2 toarte laterale, decorată (se va
indica acest lucru numai la miniaturile ornamentale neglijent), înălţ. 9,2 cm;
pl. X, 3. Nr. I, 316, tip 13, 4 toarte laterale, fără a fi perforate, lucrare
gmsolană, înălţ. 1:3 cm; pl. XXI, 2. Nr. I, 317, tip B, evoluat, 2 toarte mari
şi 2 mai miei, înălţ. 12,S cm; pl. XXI, 5. Nr. I, 318, tip A, de o formă
desvoltală, buza cvazală şi un hrâu tmind cele 4 toarle, bine conservată,
înălţ. 10 em, diam. gurii 11 <'m; pl. XXI, G. Nr. I, 319, aceeaşi formă,
înălţ. 8,5 em, diam. gmii 10,3 cm; pl. XXI, 8. Nr. I, 320, acelaşi tip,
dar cu 2 Loarle şi 2 gurguie, înălţ. 8 cm, diam. gurii 7 cm; pl. XX, 11.
Nr. I, 321, tip A, cu 2 loartc şi 2 miei gurguic, înăl(, 8,5 cm, diam. gurii
7 cm; pl. XX, 12. Nr. I, 322, tip cf. I, 318-320, înăl~. () cm, diam.
gu!'Îi 5 cm. Nr. I, 323, tip A, 2 Loaz·lc şi 2 apucători la le, înălţ,. 10,5 em,
diam. gurii 8 em. Nr. I, 3.?4 idcm, 2 toarte, 2 apueători în formă de şea,
înălţ. 11 cm, eliam. gurii 8,5 cm; pl. XVIII, 9. Nr. I, 325, idem, înălţ.
10 cm, diam. gmii 7 cm; pl. XI X, 2. Nr. I, 326, idem, înalţ. 12 cm, diam.
gurii 8,5 cm. Nr. I, 327, tip A, cu 4 toartc, pânlcc desvoltat, partea
superioară a gâlului înlregită, înalţ.. 13,5 cm. eliam. gurii 12 em; pl. XI X, 17.
Nr. I, 328, idem, înălţ. 14,5 cm, diam. gmii '10,3 em; pl. XI X, 16.
Nr. I, 329, idcm, înălţ.. 15 cm, diam. gurii 12,;) cm: pl. XI X, 15. Nr. I, 330,
idem, îuălţ. 14,5 cm, diam. gurii 10 em; pl. XI X, 14. Nr. 1, 331,
tip A, cu 2 toarte, gât ~curt, înălţ. 10 cm, diam. gurii 7,8 em; pl. IX, 7.
Nr. I, 332, tip A, cu 2 toartc şi 2 simulacre pc umăr, de o forma lriull-
ghiulară, înălţ. 7 cm, diam. gmii fi,.'i em. Nr. 1, 333, lif' A, It Loarte
nepcrforate, ardere la soare, înăl(. K ('m, diam. gurii:> cm (lipsă diH gât);
pl. XLY, 10. Nr. I, 334, tip A, cu 2 Loarte neperforatc, ardere in~uficientă,
înălţ. 11 em, diam. gurii 9 cm; pl. XI X, 11. Nr. I, 3.15, idem, înălţ.
11,5 cm, diam. gurii 9 em; pl. VIII, 12. Nr.l, 336, lif' C, eu 2 toartc
în regiunea gâtului, buza evazală, corp pântccos, înălţ. 9 cm, eliam. gurii
www.cimec.ro
tH8 MATERIALE ARHEOLOGICE
11,5 cm; pl. XX, 2. Nr. 1, 337, tip. A, cu 2 toarto, hine conservată, înălţ.
'lq,5 cm, diam. gurii 10 em; pl. XXI, 1. Nr. I, 338, tip A, 2 toarto re-
făcute, siluetă joasă, înălţ. 10,5 cm, diam. gurii 10 cm; pl. XI X, 13. Nr.
1, 339, tip A, 2 toarle pc umăr, buza foarte puţin răsfrântă, înălţ. 10,5 cm,
diam. gurii 6,5 cm; pl. XX, 8. Nr. 1, 340, tip A, cu 2 toarte, siluetă
joasă, pe corp ornamente în caneluri (între toarte canoluri-spirale, pc rest
verticale şi paralele), înălţ. 8,5 cm, diam. gurii 7,5 cm; pl. IX, 4. Nr.
1, 341, tip A, cu 2 toartc şi 2 gurguio adăugate ulterior, înălţ. S,S cm, diam.
gurii 7,5 cm. Nr. I, 342, tip A, cu 2 toarte, buza trompetijormă hine des-
voltată, inăl(,. 11 cm,' diam. gurii 10 cm; pl. XX, 9. Nr. I, 343, idem,
toartelo amiittcsc pe cele tip Sălcuţa, înălţ. 8 cm, diam. gurii 6 cm; pl.
XI X, 9. Nr.I, 344, idcm, corp pi\nteeos, înălţ. 10,5 cm, diam. gurii 9 cm; pl.
XI X, 4. Nr. l. 345, idom do dimensiuni mari, înălţ. 14 cm, diam. gurii
10,5 cm; pl. XX, 6. Nr.I, 346, 1dom, siluetă elegantă, înălţ. H cm, diam.
gurii 10 cm; pl. XX, 10. Nr.I, 347, idem, corp pântoeos, inălţ. 11 cm, diam.
gurii 9 cm; pl. XI X, 8. Nr.I, 348, idem, cu 2 toarlo şi 2 proeminenţe or-
ganice largi, înălţ,. 14,5 cm, diam. gurii 10 cm. Nr.I, 349, miniatură ori-
ginală, o subvariantă a formelor piriforme cu 2 toarto laterale orizontale
şi 2 apucătoare laln, înăl(. 8 cm, diam. gurii 8,5 cm; pl. XX, 1. Nr.I, 350,
formă similară dar cu 2 proeminenţe în locul apucătoarelor, în stare
fragmenlară. Nr. /, 351, tip C, bine conservată, înălţ. 7,5 em, diam. gurii
5,5 cm; pl. XIX, 7. Nr. /, 352, idem, înălţ. 7 cm, diam. gurii 7 cm; pl.
XIX, 5. Nr. l, 353, idem, dar corpul mai desvoltat şi buza mult evazată,
înălţ. 12 em, diam. gurii 11,5 cm; pl. XIX, 6. Nr. I, 354, tip A,
cu 2 loarte, înăl~. 16 cm, diam. gurii 14 cm. Nr. I, 355, tip A, cu 2 toarte
şi două apucătoi"i late, înălţ. 12,.) cm, diam. gurii 8,5 cm. Nr.I, 356, tip
A, dou:l proeminenţe largi şi 2 apucătoaro orizontale în loc de toarte, înălţ.
!1 em, d iam. ,gudi 7 cm, în stare fragmentară. Nr. I, 357, tip A, cu două
toarle adăugate ulterior, prin ajutorul unui "cep", inălţ. 11 cm. Nr. I, 358,
tip A, cu patm toarte laterale, pânlec desvoltat, înălţ. 10 cm, diam.
gurii 9,5 cm. Toale aparţin culturii câmpurilor de ume din epot:a bron-
zului, unele provin din săpături, majoritatea din descoperiri întâmplă
Loare. Nr. /, 359, vas miniatură, cu piedestal inelar, două toarle (rupte din
vechime) legale printr'un "cop", înălţ. 8 cm, aceeaşi epocă şi eultură. Nr.
/, 360, vas piriform cu două toarto sub buză, lut negru, strate superficiale,
rărămizii, slip castaniu, lustruit, înălţ. 8 cm, diam. gurii 6,5 em. Nr. I, 361,
vas cu profil în forma literei S, cu patru toarte sub buză, lut negru
în spărtură, !'lip castaniu, lustruit, înălţ. 7,5 em, lliam. gurii 8 cm. Nr.
l, 362, vas miniatură, similar. Nr. I, 359 fragmentar. Nr. I, 363-365,
urne-miniatură, tip A, eu două toarte şi două proeminenţe, în stare
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC IJI:N TURNU-SEVERIN 619
fragmentară. Nr. 1, 366-375, străchini de lut, descoperite în morminte,

parte în săpături, parte întâmplător, fără decoraţiune, tehnica lutului
în general lăsând de dorit, lut· negru, negru-cenuşiu şi negru-castaniu,
slip castaniu, de obrceiu lustruit., corpul hemisferic, rar "buza în colţuri".
Nr. 1, 366, cu două toarte orizontale, pereţi groşi, înălţ. 8 cm, diam. gurii
15 cm; pl. XXV, 3. Nr. 1, 367, cu 2 apucători sub buză, orizontale, înăl-
Fig. 10. - Cloşani (1) şi Ostrovul ~iare (2-5); cultura Sălcuţa (treapta inferioară a
barbariei; t), epoca bronzului (cultura câmpurilor de urne; 4-5) şi prima epocă a
ficrului (trcapla suprrioară a barbariei); 1 = 1, 436; 2 = 1, 41G; 3 ncinvcntariat;
4= 1,387: 5= 1, 475.
ţimea 5 cm, diam. gurii 9,5 cm; pl. XI X, 6. Nr .1, 368, cu două toarte
(rupte de pe vremuri) înălţ. 7,4 cm, diam. gurii 13,5 cm; pl. XXV, 1.
Nr. 1, 369, cu o toartă prevăzută cu un buton supraînălţat, lut roşiatic,
înălţ. 8 cm, diam. gurii 9,5 cm; pl. XXV, 12. Nr. /, 370, cu o toartă
în bandă, deschiderea de o formă aproape eliptică, înillţ, 5,5 cm; pl. XXV,B.
Nr. /, 371, cu o toartă laterală, înălţ. 5 cm; pl. XXV, 7. Nr. /, 372,
formă de cupă, fără toarte, ornamentată cu arcadP triple (cancluri foarte
înguste) întregită, gura eliptică, înălţ. 6,5 cm; pl. XXV, 10. Nr. /, 373,
strachină adâncă, buza "în colţuri", două toarte orizontale, pereţi groşi,
înălţ. 7,6 cm, diam. gurii 14 cm; pl. XXV, 5. Nr. /, 374, formă similară "în
patru colţuri", înălţ. 7,5 cm; pl. XXV, 2. Nr. 1, 375, cu 2 apucători pe buză,
înălţ. 5 cm, diam. 10,5 cm; pl. XXV, 13. Nr. /, 376, vas căuc (vezi in-
fluenţa formelor de lemn), cu o toartă şi 3 proeminenţe organice, largi, gura
"Îrţ 4 col~uri", lut negru, strate castanii, lustruite castaniu puternic, înălţ.
10 cm, diam. gurii 15 X 17 cm. Nr. 1, 277-378, strachini cu 2 toarte
www.cimec.ro
(vezi mai sus), primul exemplar şi cu 2 proeminenţe, înălţ. respectiv 6,5 cm

(gura 11 cm) şi 4,5 cm (gura 9 cm). Nr. /, 379, ceaşcă cu o toartă ce icsc
puţin deasupra buzei, înălţ. 5,5 cm, diam. gurii 10 cm. Nr. /, 380, idem,
() toartă (partea opusă întregită), înălţ. 5 cm, diam. gurii 8 cm. Nr. /, 381,
idem, cu 2 toarte laterale întregile, înălţ. 5 cm, diam. gurii 9 cm. Nr.
/, 382, idem, cu 2 toarte, înălţ. 6 cm, diam. gurii 11 cm. Nr. /, 383, idem,
cu o toartă ieşită puţin deasupra buzei, înălţ. 5 cm, diam. gurii 10 cm.
Nr. /, 385, idem, înălţ. 4 cm, diam. gurii 7 cm. Nr. /, 386, vas cu o toartă
(înL!'egiLă), lut negru, tehnica grosolană, înălţ. 8 cm, diam. gurii 9 cm. Nr.
1, 387, idem tehnica mai fină, toarta păstrată în bună stare, gât scurt, îni:ilţ.
8 cm, diam. gurii 9 cm. Nr. !, 388, idem, înălţ. 5 cm, diam. gurii 9 cm.
Nr. /, 389, idem, fmgmentar. Nr. /, 390, idem, fragmentar. Nr. /, 391,
străchinuţă miniatură, fări:i toarte, înălţ. 3,5 cm, diam. gurii 7 cm. Nr.l, 392,
strachină cu uşoare proeminenţe largi, profil din care vor deriva străchi
nile-capac hallstattiene, lut negru-cenuşiu, în straie superficiale, cără
mizii, îuălţ. 7 cm, diam. gurii 10 cm. Nr. /, .193, strachină Iar~· deschisă,
cu o torti~ă (refăcută), înălţ. ti cm, diam. gurii 10,5 cm. "'/r. I, 3.94, stra-
chină adâncă, hemisferică, 2 toarte şi 4 proeminenţe largi, înăl(. 4 cm,
diam. gurii 9,S cm. Nr. 1, 395, vas fără toarte, lut poros, cu impurităţi,
arderea insuficientă, înălţ.. 7,5 cm, diam. gurii 7,5 cm. Nr. /, 3[)6- 406,
ceşti cu toartă şi proeminenţe organice, în stare fragmeutarn, unele
întregiLe, lut negl'u, strate de supmfaţă, castanii, uneori cu nuanţe cărămi
zii, în gener·al tehnica lutului mulţumitoare, la majoritatea lor nu se pot
lua dimensiunile, unele decorate. 1Vr. /, 399, înălţ. 7 ('.m. Nr. /, 400, !1 pro-
eminen~o, adâncituri rotunde pc linia de maximă rotunzime, toarta !u bandă,
ieşind deasupra huzei, bine conservată, înălţ. 6 cm, diam. gurii 4,5 cm;
pl. XXI, 10. Nr.l, 401, eu 3 proeminenţe şi o toartă, înăl(. 14,5 <·m, diam.
gurii 13 cm. Nr. /, 402, idem, înălţ. 7 em·. diam. gurii 5,5 <·m. Nr. /, 403,
idem, refăcută (nesigur), înălţ. ti ,S cm, diam. gmii 4 cm. Nr. l, 104, numai
partea inferioară, ti proeminenţo, piedestal inelar. Nr. 1, 407-412, supor-
turi de vase. Nr. 1, 407-410 şi Nr. 1. 412, în formă de inel, lut Ho~Tu, strate
castanii, lustruite castaniu, în general tehnica este mulţumitoare. Nr.
1, 407, diam. 7 cm, înălţ. 3 cm (17 "dinţi" do bază). Nr. /, 408, diam.
7 cm, înălţ. 2,5 cm. Nr. 1, 409, diam~ 7 cm, înălţ. 3 cm. Nr. !, 410, diam.
8 cm, înălţ. 2,3 cm; diam. 7,2 em, înăl\. 3 em. Nr. /, 411, formă ol'iginală de
tradiţie eneolitică (vezi ~nporturilo Cucutolli), secţiune păti·ată, înălţ.
8 cm. Nr. l, 413, un fmgmout de vas decorat, probabil gftt de vas. Nr. l, 414.
cupă cu picior de tradiţie m;oeneolitică, lut negru, fin, strale super-
ficiale casta ni u-eăr·ămi zi i, slip castalli u, lustruit, piciorul gol pe V3,
înălţ. 6 cm, diam. gurii 16,5 em. Nr. l, 359-414, sunt din epoca bron-
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVEnii\" 621
zului, cultura câmpurilor funerare. Nr. I, 415, vas cu pereţi ohlici, brâuleţ.
alveolar (desfăcut), lut cărămiziu, înălţ. 14 cm, diam. ·gurii 14,5 cm,
probabil din mormântul "17" (vezi şi Nr. J, 288). Nr. I, 416, vas cu două
Loarle supraînălţate (tip kantharos), lut negru-cenuşiu, strate necgale cu
nuante cărămiziu-cenuşii, lustruit, toartele groa~c, înălţ. 8,5 cm (cu toarte
12 cm), diam. gurii 9,5 cm; pl XXXVII, 14 .. Nr. I, 417, fragment de fi-
bulă tip "iliric", placă dreptunghiulară şi butonul terminal. Nr. 1, 418,
vas cu toartă supraînălţată (în parte ruptă), secţiune rombică, lut castaniu,
slip castaniu lustruit, pasta aspră la pipăit, cu pietricele, corpul scund şi
larg, pe fund "umbo", ornamentat prin incizii. pe buza superioară a toar-
tei spirale continue, încadrate într'o îngustă bandă incizată (vezi vasul
dela Vânjulcţ şi tehnica acestuia), pe umăr spirale cârlionţi, săpate ( !),
(fig. 15, 1); pl. XXXV II, 12. Nr. !, 415 - 418, aparţin culturii Hallstatt
(treapta superioară a bs.rbariei).
Nr. I, 415, Vânjuleţ, vas cu o toartă (ruptă), gât cilindric, corp pântecos
şi scund, pc fuml "umbo", lut ca la vasul precedent, decor interesant, aceeaşi
perioadă ca mai sus; pl. XXXV II, 3.
Nr. J, 120-425, Ostrovul-Mare, diferite fragmente ceramiee omamen-

late, aparţinând culturii câmpurilor de ume, epoca bronzului: Nr. I, 420,
fragment de strachină-capac, umăr şi o parte din toartă, pe umăr meandru
din linii triple, realiza~e prin împunsături succesive, motivul este închis
într'o bandă (vezi tradiţiile neolitice); pl. III, 1. Nr. I, 421, idem, decor
intercsan t, spirală continuă, elegantă (vezi ornamcntica bronzurilor mice-
niene); pl. XXXI, 5. Nr. I, 422, idem, dar s'a păstrat toarla şi gâtui, spirale
ca mai sus; pl. XXXI, 4. Nr. I, 423, idem, dar fragment mai mic; mare spirală
multiplă. Nr. I,-424, fragment de strachină-capac, "în colţuri", foarte bogat
dccorată, sistem spiralic predominant; pl. XXXI, 3. Nr. I, 425, idem,
toartă, acelaşi spirit în decoraţie; pl. XXXI, 2. Cultura câmpurilor de urne.
Nr. I, 426, Balta-Verde, vas cu aripioare, învelitoare (cf. 1, 161-16<'1),
lut negru-cenuşiu, strate castanii, lustruit, porţiuni diu înveliş şi 2 găurele
(probabil 3 la origine), urmele a două toartc, înălţ. 9 cm, diam. gurii 8 CIJl.
Datează din epoca bronzului, cultura câmpurilor de urne.
Nr. !, 427, Ostrovul-Mare, fragment de toartă de vas, complicată, lut
castaniu, aceeaşi cultură ca mai sus.
Nr. I, 428, Corbova, vas cu o toartă, lut cenuşiu, lucrat la i·oată, bine
conservat, înălţ. 7,5 cm. Epoca La Ti,ne; inedit.
Nr. !, 429 - 431, Vârbiţa-Mare, Nr. I, 429,. urnă în formă de
clopot, mai mult cilindrică, cu patru apucători late, perpendiculare
pe corp, pe corp două reliefuri în formă de ghirlandă, alveolare; cultura
www.cimec.ro
hallstattiană (vezi forma dela Feregile Vâlcea), înălţ. 19,9 cm, diam. gurii
1.5,5 cm; pl. XXV II, 7. Nr. I, 430, vas "lucrat cu mâna", tehnica grosolană,
pereţi groşi, pietricele în pastă, decor cu pieptenele, vertical, epoca tardivă
La Ter1e (formă similară la Ostrovul Şimian),înălţ. 11 A cm, diam. gurii 8 cm.
Nr. I, 431, ac cu o gaură, de bronz, întreg, lung. 10,7 cm, perioada
târzie hallstattiană (vezi fQI'ma similară dela Vârtop: o.c., fig. 181,1).
Nr. I, 432-433, Alba-Iulia; Nr. I, 432, fragment ceramic hallstaltian,
cu caneluri late, Instruire metalică. Nr. I, 433, fragment ceramic, incizat,
cultura Coţofeni, epoca timpurie a bronzului.
Nr. I, 434, Ostrovul-Banului, fragment de secure de piatră dură,
lustruită (tăiuşul), achiziţia 1938, epoca neolitică; inedită.
Nr. I, 435, Ostrovul-Mare, din "câmpul viilor", între "Prunişor'· şi

"metereze'·, vas lucrat cu roata, lut cenuşiu, fin, cu o toartă, înălţ. 8,5rm,
diam. gurii 6,2 cm, epoca La TP.ne; inedit.
Nr. I, 436, Cloşani, vas de lut cu 3 deschizături, înălţ. 11,5 cm, diam.
unei deschizături 4 cm. epoca neolitică, cultura Sălcuţa, fig. 10,1.
Nr. I, 437-445, Ostrovul-Mare, depozit de fibulc, descoperit pe"Grindul
lui Ilie al Bolii" de către. ţăranul Petre Dobriţă; fibulele s'au găsit într'un
vas de pământ, scos de fierul plugului, la un loc cu oase calcinate. Aparţin
perioadei tardive a primei epocc a fierului (sec. V î.e.11., rei mulL prima jumă
tate a sec. IV î.e.n.). Nr. l, 437-445, 7 fibule de argint, lip cu balama, unele
spre stânga, altele spre dr·eapta; pl. XXXI X, B, 1-7; ltlllgimea lor variază
între 7-8 cm, ultimele două au numai 5 rozete pc cor·p, pc cfwd celelalte
au 6. Nr. I, 441, are urme de aur pe rozeta de pe port-agmfă; plăcile dccoratl'
prin incizie, ca şi restul, plăcile au o formă de palmctă, accentuată şi mai mnll
prin decora (.ia loi', fi bulele nu sunt turnate, ci lucrate cu ciocanul. Nr.l, 444,
fi bulă cu arc, semicircular, placă rcctangulară cu buton supraînălţat, dar
prin conlami narc cu ti pul precedenl oreră acelaşi sistem eu balama, :în loc
de resort; este de argint, ornamenLat; pe corp 4 linii loHgitudinale din puncte;
lung. S,2 cm. Nr. I, 445, acelaşi tip ca precedenta, doar cu deosebirea că
are, ca toate fi bulele di 11 acest lip "iliric", obişnuitul resort (pl. X X XI X, B ,9).
Nr. I, 446-44.9, aceeaşi provenienţă, descoperire întâmplătoare. Nr. 1,
44fi, fibulă de bronz cu arcul semicircular (pl. XLI, 1), secţiunea rotundă,
prevăzut la ambele capete eu două noduri, întovărăşite de 2 dungi şi de
crestături; placa port-agrafei ruptă, resort unispiralic (acul păstrat)
tlll resort unispiralic şi la picior, în regiunea capului, fi bula a fost reparată
cu ajutorul a 2 nituri; lung. 8 cm. Nr. I, 447, fibulă tip "cu scut", decorat
prin incizie (linii punctate), resort bilateral, pe mijlocul "scutului" tut relief;
lung. 4 rm (pl. XL, 3). Nr. I, 448, tip de fibulă (bronz) eu placă în formă
www.cimec.ro
CATALOGPL MUZEULl'I AHHEOLOGIC llll\' TURNU-SEYERI!\ 62:~
de "scut beoţian··, corp semicircular, resort dublu (cf. 1, 446), lung. 6,3 cm
(pl. XL, 1). Epoca tardivă hallstattiană. Nr. I, 447, pătrunde şi în
epoca La Time timpurie.
Nr. !, 450-539, Ostrovul-Mare. Nr. I, 450, garnitură de broi1z dela
o plăsea de cute, lung. 7,5 cm, epoca tardivă hallstatLiană, probabil din
morminte tumulare; pl. XL, 8. Nr. !, 451-452, aceeaşi provenienţă, ace
de bronz, cu gămălie, lung. respectiv 8,7 cm şi 7,8 cm, epoca mijlocie a bron-
zului. Nr. !, 453, o secure de bronz (celt) cu gaură de înmănuşare longitudi-
nală, cu tortiţă tumată; pe partea superioară, reliefuri, corpul lăţit, lung.
8 cm, lăţimea tăiuşului 4,5 cm, epoca târzie a bronzului; pare a fi descoperită
în morminte, pl. XXXVIII, 6. Nr. 1, 454, o dăltiţă de bronz, lung. 9,·2 cm,
epoca brouzului. Nr. /, 455, lamă de pumnal, din brollZ, formă triunghiulară,
lung. 12,;) cm, nervură m~diantă, 3 nituri pentm prinderea plăselii, epoca
bronzului, cultura câmpurilor de urne, probabil descoperită în morminte
(pl. XXXV, 4). Nr. /, 456, fragment de brăţară din stidă neagră, cultura
La Tene. Nr. /, 457, podoabă de bronz (lunula), lung. '1,8 cm, lăţ. 1,9 cm,
epoca bronzului, cultura câmpurilor de urne (pl. XXXV, 8). Nr. /, 458,
fibulă tracică, tip Il a, lung. 4,1 cm, bronz, cultura hallstattiană-târzie
(pl. XL, 5). Nr. !, 459, fragment de fibulă din sârmă de bronz (arcul); secţiu
nea rombică, resort unilateral; nu se poate preciza Li pul, ar putea fi vorba de o
fihulă ca precedenta. Nr. /, 460, placă de bronz în formă de vârf de săgeată,
cu baza concavă, lung. 2,2 cm, epoca bronzului, cultura câmpurilor de urne.
Nr. !, 461, fragment de fibulă de bronz (arcul), secţiunea triunghiulară,
epoca hallstattiauă. 1Vr. /, 462, fragmeut do fibulă (arc şi o parte diu resort),
sârmă de bronz cu secţiunea rotundă, JIU se pDate preciza tipul; ar putea
aparpne seriei tracice, perioada hallstattiană (pl. XL, 6). Nr. /, 463, inel
din placă de bronz, subţire,secţiunea dreptunghiulară, diam. maxim (exterior)
2 cm. Nr. 1, 464-474, nasturi şi aplice folosite ca piese de harnaşament,
provenite foarte probabil din morminte tumulare; tipul a, nasturi-aplică
semisferici, cu toartă în bandă, purtând urme de foc, turnate odată cu toarta;
:1 exempiare: Nr. !, 464, 467 şi 468, diam. 2,7cm; înălţ. 2 cm, _diam. 2,5 cm,
înălţ. 2,2 cm; diam. 2,3 cm, înălţ. 1,2 cm; la :\'r. !, 468, tortiţa plesnită:
.tipul b, nasturi mici, tortiţă mică în interiorul calotei, urme rle foc, turnate;
3 exemplare: Nr. 1, 465, !, 471 -472 (de adăugat şi exemplarul 1, 485,
acelaşi Lip); tipul c, nasturi-aplice în formă de ciupercă, având la picior
un piedestal; puternice urme de foc, patină verde, 3 exemplare: Nr. /, 466,
469 şi 470 (de adăugal încă un exemplar fragmentar neinventariat, diam.
calotei 2 cm), diam. 2,6 cm, înălţ. 2 crn, diam. calotei 2 cm, înălţ. 2,3 crn,
diam. calotei 1,6 cm, înăl~. 1 cm; tipul d, un singur exemplar: Nr. 1, 473,
uasture-aplică în felul dela Gura Padinei, Reg. Craiova, cu !1 picioruşe
www.cimec.ro
sprijinite pc un cerc fără ornamente; urme de foc, diam. 2,8 cm, înălţ.
1,9 cm; tipul e, un singur exemplar: Nr. !, 474, stilizând forma de
scarabeu, formă lunguiaţă, patină deosebită de a celor precedente; lung.
4 cm, înălţ. 1,5 cm. Nr. I, 464-473 aparţin epocii hallstattiene-tardi-
ve; Nr. !, 474 pare a fi roman; pl. XL, 9-19. Nr. !, 475-476,
fragmente de saltaleoni pentru prins părul, din sârmă subtire do bronz,
_ _ 105 _ _
---~~-e_s -
..
t- -.
'
,....._____ .., .... ...

r - - - - .... ...
u
--8·7~
Fig. 11. - Ostrovul-l\lare; vase de lut; epoca bronzului; cuHura câmpurilor de urne:
1 = 1, 381; 2 = 1, 382; 3 = 1, 384; 4 = 1, 378; 5 = 1, 386; 6 = 1, 380; 7 = l, 435;
8 = 1, 379; 9 = 1, 476; 10 = 1, 376: 11 = l, 383.
epoca hallsLattiană; pl. XLI, 9. Nr. !, 477-478, 2 fragmente do fibule,

arcurile sau corpurile prevăzute cu nodozităţi; Nr. I, 477, cu interiorul
do fior·, lung. 6,8 cm, /\lr. !, 478, lung. 7 cm, epoca hallstaLLiană; pl. XLI,
4-5. Nr. !, 479-482,4 bră~ări de bronz: Nr. !, 479, din placă lată de bronz
decorată cu puncte-linii incizale şi triunghiuri săpate, un romb repetat de
trei ori, capetele lătite pn\in, diam. 5,5 cm, fig. 14,1 =pl. XXXV, 7.
Nr. !, 480, <lin sârmă de bronz, secţiunea rotundă la mijloc şi capetele lăţite;
diam. exterior 6 cm, fără decor (pl. XLI, 5). Nr. !, 481, din placă de bronz,
secţiune dreplunghiulară, capetele pu~in lă(ite, pe corp linii incizate adânc
www.cimec.ro
şi m1c1 triunghiuri săpate; diam. exterior 6 cm (pl. XIV, 3). Nr. I, 482,
din placă de bronz cu dungi înguste, diam. 5,50 cm. Epoca bronzului
(fig. 14,4 = pl.XXXV, 9). Nr. I, 483, dăltiţă de bronz, lung. 8 cm, probabil
epoca bronzului. Nr. I, 484, brăţară din placă subţire de bronz, secţiunea
plan-convexă, cu cap răsucit în formă de spirală, celălalt rupt, urme de foc;
epoca hallstattiană, probabil din morminte în turnul. Nr. I, 485, fragment de
brăţară similară precedentei; aceeaşi epocă. Nr. I, 486-490, 6 fragmente de
saltaleon pentru prinsul părului; epoca hallstattiană. Nr. I, 491-536,
brăţară de bronz, 13 fragmente de brăţări cu secţiunea rombică, lungimea
variind între 6-15,5 cm, 9 brăţări întregi (Nr. 1, 504-512) din sârmă de
bronz, secţiune triunghiulară, un cap subţiat, al doilea lat, patină cu nuanţe
albastre, trecute prin foc, diam. variază între 7,8-5 cm, 10 fragmente de bră
ţări similare (/1/r. I, 523, brăţară multispiralică, probabil tipI, 484), capetele
rupte, diam. 5,5 cm, încă 13 fragmente de brăţări similare (Nr. I, 524-536);
epoca hallstattiană-tardivă, probabil din morminte tumulare (fig. 39, 2-3,
7-8). Nr. I, 537, aceeaşi provenienţă, brăţară din mai multe fire de bronz,
răsucite, diam. 5 cm, epoca La Tenc (fig. 39, 6). Nr. 1, 538 brăţară din
sârmă de bronz, secţiune triunghiulară (cf. 1, 504-512), un cap ascuţit, al
doilea drept, diam. exterior 3,5 cm, urme de foc, epoca hallstattiană-tardivă
(fig. 39, 3). Nr. I, 539, fragment de sârmă de bronz pentru a fi prelucrată sau
fragment de brăţară de tipul celei precedente; epoca hallstattiană; inedită.
Nr. I, 540-559, Ostrovul-.~/are, obiecte de fier: Nr. I, 540, inel de fier
cu ·incrustaţie chihliff!bar (formă tracică) (vezi şi Nr. J, 623), descoperit în
morminte; diam. 2,5 cm, epoca tfu·zie hallstattiană (pl. XLI, 10). Nr. I, 541,
vârf de lance, formă de frunză de salcie, nervură mediană, lăţită la mijloc
(4 cm), lung. 32,3 cm, epoca La Tene (formă La Tone 13). Nr. 1, 542, idem, lung.
32,6 cm, lăţ. max. 2,5 cm, mult mâncată de rugină. Nr. I, 543, idem, teacă
din placă de fier întoarsă, lung. 49 cm, formă hallstattiană (pl. XXXV III, 1)
Nr. I, 544, idem, lung. 23 cm, teacă din plaeă de fier răsucită, nervură mediană
bine pronunţaLă, epoca hallstattiană (pl. XXXVIII, 2). Nr. I, 545, idem,
lung. 37,9 cm, aceeaşi epocă (pl.XXXV III, 5). Nr. 1, 546, idem, lung. 31,5 cm,
aceeaşi epocă (pl. XXXVIII, 4). Nr. 1, .547, idem, lung. 27 cm, deterio-
rată de rugină, aceeaşi epocă (pl. XXXV III, 5). Nr. 1, 548, idem, lung.
2S,2 cm, aceeaşi epocă (pl. XXXVIII, 10). Nr. /, 549, idem, Îl) stare fragmen-
tară, deteriorată mult do rugină. Nr. 1, 550, idem, în stare fragmentară.
Jung. 29,5 em. Nr. I, 551, iJcm, bine conservată, pe baza tecii 8 dungi paralele,
ncrvură mediană pronunţată, la baza lamei două găuri, lung. 44,5 cm,
epoca hallstattiană (pl. XLII, 1). Nr. 1, 552, idem, formă greoaie, nervură
slabă, aceeaşi epocă, lung. 411 cm (pl. XLII, 2). Nr. 1, 553, idem, formă
similară. Nr. I, 551, având aceleaşi amănunte, lung. 48,8 cm; epocahallstattia-

www.cimec.ro
62() MATERIALE ARHEOLOGICE
nă (pl. XLII, 3). Nr /, 554, idem, teaca despicată de fabricare, lung. 22 cm.
Nr. /, 555, vârf de săgeată, lung. 6 cm, tip cu peduncul probabil La Tene.
Nr. /, 556, cuţit curb cu teacă în forma literei T, lama păstrată aproape în
întregime, mânerul rupt la mijloc, plăseaua se prinde cu nituri; lung. 35 cm,
epoca hallstattiană-târzie, probabil din morminte tumulare (pl. XXXVII l, 6).
Nr. I, 557, idem, lung. 19 cm; teaca era de lemn, îmbrăcată cu fier, aceeaşi
epocă (pl. XXXVIII, 7). Nr. l, 558-559, inele de fier, probabil de har-
naşament, diam. respectiv, 11 em şi 7,5 cm; epoca hallstattiană.
Nr. /, 560, Turnu-Severin (Castrul Drobeta), fibulă t;acică, tip Vb, bine
conservată, pe butonul terminal :~ adâncitmi; epoca La Tene (o. c.,
fig. 261, 3).
Nr. /, 561-565, regiunea Cladova, Nr. l, 561, ac de bronz cu gămălie:
epoca bronzului. Nr. /, 562, brăţară de bronz cu o învârtitură, şi 3/4 epoca
hallstattiană. Nr. /, 563-564, 2 fibule La Tf.ne mijlociu, în stare frag-
menlară. Nr. /, 565, mărgea de sticlă, în stare fragmentară, coloarea albas-
tră, ape albe, epoca La Tcne.
Nr. /, 566, Ostrovul-Mare, fragment de topor de piatră (ceafa) lustruit.,
(granit) epoca ncoeneolitică.
Nr. /, 567, Sura, secure-ciocan, bine conservat, rocă dură, puternic
lustruit, lung. S,S cm, lăţ. 4,5 cm, diam. găurii de înmănuşare 2 cm, epoca
neoeneolitică; pl. XII, B, 11 şi fig. 5, 4.
Nr. /, 568, lgiroasa, secure-ciocan din rocă dură, lustruit puternic,
ceafa ascuţită, lung. 8 cm, lăţ. 4,8 cm, epoca neoeneolitică, pl., XI! B, 10
şi fig. 5, 3.
Nr. /, 569, Ostrovul-Mare, vas de lut. lucrat la roată, coloare cenuşie,
decorat cu valuri, epoca La T0ne; inedit.
Nr. /, 570, Balta-Verde, vas cu două toarte supraînălţate, It proemi-
nenţe aşezate în cruce, piedestal cilindric, lut cărămiziu, nuanţe castanii,
decorat prin stampilare, incrustaţie albă, înălţ. 6,5 cm (fără toarte), diam.
gurii 5 cm, epoca bronzului, culLura câmpurilor de urne; pl. XXI, 13.
Nr. /, 571-577, Ostrovul-llfare: Nr. /, 571, vas mare de lut, corp
piriform cu 2 toarte pe corp şi 2 proeminenţe organice, lut negru-cenuşiu,
strat de suprafaţă, castaniu-cărămiziu, lustruit cărămiziu, înălţ. 11 cm,
diam. gurii 9,3 cm; inedit. Nr. /, 572, capac de vas plat cu apucătoare pă
trată; diam. 9,7 cm. Nr. I, 573, strachină cu buza "în colţuri", cu 2 toarte
laterale sub buză, lut negru-eenuşiu, strate superficiale castanii, lustruite
castaniu; înălţ. 5,2 cm, diam. gurii 12 cm; inedită. Nr. I, 574, capac, cf.
1, .'572, în stare fragmentară, acelaşi lut, diam. 10 cm. Nr. l, 575, strachină
d. 1, 573, înălţ. 6,2 em, diam. gurii 13 cm; inedită. Nr. I, 576, ceşcuţă cu
o toartă în bandă, uşor răsfrântă peste buza vasului, lut negru-cenuşiu. fin
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC IJIN 'fURNU-SEVERIN 627
lustruit castaniu, înălţ. 3,5 cm, diam. gurii 8,3 cm; inedită. Nr. /, 577,
miniatură-urnă, tip A (piriformă), 2 toarte laterale şi 2 simulacre, pereţi
~roşi, tehnica lutului grosolană, înălţ. 8 cm; inedită; epoca bronzului
cultura câmpurilor de urne.
Nr. /, 578, /giroasa, mare ciocan baros, pentru sfărâmat minereurile,
gaura de înmănuşare deplasată mult spre ceafă, granit, greutatea 3,600 kg,
lung. 23,4 cm, epoca bronzului, fig. 5, 1.
Nr. /, 57.9-580, Ostrovul-Corbului: Nr. /, 579, vas (ulcică), o toartă
tip ansa lunata, lut fin cărămiziu, lustruit portocaliu; înălţ. 8,5 cm (fără
toartă), diam. gurii 6,8 cm. Nr. /, 580, ceaşcă, o toartă prevăzută cu buton,
3 proeminenţe organice, bogat decorată, sistemul spiralic dominant, apar
romburi şi motivul V, din 2 linii paralele, pe fund "fereastra sufletului";
inedită; epoca bronzului, cultura câmpurilor de urne.
Nr. !, 581, Sura, mare va·s cu corp piriform, prevăzut cu 2 toarte
laterale, lut negru-cenuşiu fin, stl'aturi superficiale cărămizii, într'o tehnică
specifică ceramicei Coţofeni, decor de incizii adânci, sistem căprior şi împun-
sături, toartelc ornamentaLe, înălţ. 26,5 cm (gâtui rupt), epoca bron-
zului, cultura Coţofeni; inedit.
Nr. !, 582, llinova, topor de luptă din cupru cu două bra~e în cruce,
tip Cl (fără tub în jurul găurii de înmănuşare), lung. 16 cm, diam. gurii
2,6 cm, pel'ioada encolitică târzie.
Nr. /, 58-3, Pătule, Heg. Craiuva, raionul Vânju-Mare, secure de aramă
cu tăiş vertical, bine păstrată, manşonul prelungit sp1·e interior, pe muchie
o dungă în relief, turnată în tipar bival, se observă urme (cusătură) dela
turnare, lung. 15,8 cm, lăţ. tăişului 4, 7 cm, lung. manşonului 6,2 cm,
sfârşitul perioadei cncolitice (perioada timpurie a bronzului); pl. XXXV, 1.
Nr. /, 584-586, Halânga: Nr. 1, 584, secure de aramă de acelaşi

tip, manşonul mai prelung (6,3 cm), lung. 16 cm, lăţ. tăişului 5 cm, gaura
rlc înmănuşare neregulată (diam. ~~ X 2,8 cm), coafa plesnită din cauza
unei îndelungate utilizări; aceeaşi cronologie ca mai sus; pl. XXXV, 2.
Nr. l, 585, secur·e de bronz (colt) cu Lortiţă laterală, sub buză orificiul dela
turnare, colţurile buzei putin ridicate, lung. 1"1 cm, lăţ. tăişului 4,9 cm, diam.
găurii de îumănuşare 3,1 em, patina cu nuanţe verzui, exemplarul e gol pe
o lungime de 6,2 cm, epoca tardivă a bronzului (fig.13, 1 =pl. XXXV, 11).
:Vr. l, 586, secure de acelaşi Lip, tortiţă ruptă, tăişul deteriorat, lung. 10 cm,
aceeaşi epocă (fiq. 13, 2 =pl. XX.)(V, 13).
Nr. !, 587, Ostrovul-Mare, sceure de bronz (celt), de tipul celor de

mai sus, cu torLiţă (în parte ruptă), fa~elată, lung. 8 cm, lăţ. Lăişului 3,8 cm,
deschiderea găurii de înmănuşare 2,!) cm, epoca târzie a bronzului (fig.
13,3 ~=pl ..\XXV, 12).
40 *
www.cimec.ro
Nr. I, 588, Turnu-Severin (Castrul Drobeta), secure de tipul celei

precedente, tortiţă ruptă din vechime, tăişul rupt într'o parte, patină neagră,
lung. 9, 7 cm, deschiderea găurii de înmănuşare 2,5 X 2,2 cm, aceeaşi epocă
(fig. 12, 2 =pl. XXXV, 13).
Nr. I, 589, Ostrovul-Mare, secure de tipul celei de mai sus, patină
neagră, tăişul şi tortiţa rupte, lung. 9,3 cm, lăţ. actuală a tăişului 4,3 cm,
lărgimea găurii de înmănuşare 3 cm, aceeaşi epocă (pl. XXXV, 14 =
= fig. 12, 1).
Nr. I, 590-592, Cladova: Nr. I, 590, vârf de lance de fier, vârful
în parte rupt; lung. 38 cm. Nr. I, 591, iuem, lung. 39,3 cm. Nr. I, 592,
idem, lung. 29,5 cm, se deosebeşte de cele două exemplare prin lăţirea bazei,
epoca La Te ne; · inedite.
Nr. I, 593-596, Il inova, Reg. Craiova, raionul Turnu-Severin, dintr'o ve-
che donaţiuno (1942). Nr. I, 593 fragment de sabie celtică (partea interioară),
nervură mediană, trecută prin foc, lung. 32 cm, epoca La Tene (pl. XLII, 4).
Nr. I, 594, vârf de lance rle fier cu teacă, formă de frunză de salcie, teacă
din două plăci de fier, la baza sa o dungă în relief, nervura mediană pronun-
ţată, lung. 37,;) cm (vârful rupt în parte), aceeaşi epocă (pl. XLII, 7).
Nr. I, 595, idem, tarc mâncat de rugină, lung. 25,5 cm, aceeaşi epocă
(pl. XLII,8). Nr. I, 596, monetă de argint, reprezentând chipul zeiţei Lar-
risa, cu părul rodat în bucle şi bărbia despicată, pe verso un călăreţ rodat
schematic, calul având însă trăsături realiste, n'are inscripţie (vezi depozitul
dela Sărbătoarea, Rog. Craiova), pentru comparaţie şi cele două exemplare dela
Turnu-Severin, diam. 2 cm (pl. XLII, 12}.
Nr. I, 597-620, Ostrovul-Corbului, dintr'o veche donaţiune (1942).
Nr. I, 597-603, fragmente eoramice hallstattiene, culese în 1942 de
pe plaja dela "botul piscului", lut negru în exterior şi cărămiziu (cu
nuanţe roşcate) în interior = specia a; în exterior slip negru, puter-
nic lustruit, cu luciri metalice, ornamente Cll caneluri, paralele;
profile de urne; inedite. Nr. I, 604-606, aceeaşi specie (a), dar fără or-
namente, din cercetările noastre (1942), lut negru (un singur strat), luciu
metalic. Nr. I, 607, fragmenL do urnă bitronconică, din regiunea pântecu-
lui, caneluri-faţote oblice, lut negru, aspru la pipăit. Nr. I, 608, frag-
ment de urnă răsfrânt în afară, pe partea inLerioară faţete paralele. 1Vr. I, 609,
fragment de strachină-capac, caneluri-faţ.ete oblice şi apucătoarc, carac-
teristică unor asemenea forme. Nr. I, 610, urnă hallstaLtiană bitronco-
nică, dint1·'o veche donaţiune lut= specia b (negru), lustru cu aspect metalic
în exterior, buza răsfrântă trompetiform, pe jumătatea superioară cano-
luri îugusto paralele, pe zona de maximă rotunzime caneluri-faţete oblice
şi paralele; pe aceeaşi zonă câte patru grupe de două "apucători" aşezaLe
www.cimec.ro
faţă în faţă, înălţ. 25 cm; pl. XXV II, 6. Nr. I, 611, fragment ceramic
tipic, Glina III (epoca timpurie a bronzului) cu "găuri butoni", lut ne-
gru-cenuşiu cu pietricele. Nr. I, 612, fragment ceramic tip Glina III, pro-
fil similar literei S, pe linia de despărţire ~a gâtului de corp, 2 gurguie, lut
fin, negru fără pietricele, strate superficiale cenuşii, lustruite, înălţ.
9,5 cm. Nr. I, 613-614, 2 fragmente ceramice, cultura câmpurilor de urne
(epoca bronzului), ornamentata. Nr. I. 615, fra1;5ment ceramic provenit
dintr'o donaţ,ie; lut cenuşiu, fin, lucrat la roată, lustruit în exterior, picior
de vas-fructieră, epoca La Tene. Nr. I, 616, lamă de pumnal din cupru,
cules de pe plaja dela "botul piscului", patină cu nuanţe verzui, pe alocuri
dispărută, la mijloc foarte uşor îngroşată, formă triunghiulară, fără nituri;
lung. 16,1 cm (pl. XLI, 14); epoca timpurie a bronzului. Nr. I, 617, inte-
resantă harpună de corn de cerb, culeasă de noi pe plaja Ostrovului, laturea
de Sud-Vest; baza ruptă, două rânduri de dinţi, corn uri do corb, tăiat pe jumă
tate, secţiunea plată, epoca neoeneolitică (pl. III, B, 18). Nr. I, 618- 619,
aşchie do silex, do mari dimensiuni (Nr. I, 816) şi o lamă do silex lu-
crată pe ambele margini cu retuşe (Nr. I, 619), lung. 7,2 cm, epoca neo-
litică, cultura Sălcuţa. Nr. I, 620, picior do vas redând piciorul de om;
gol în interior; lut negru cu nuanţe castanii, nodiţolo în relief, degetele
prin incizii adânci; lung. 11 cm, lăţ. 5,5 em, wltura Sălcuţa, epoca neoeneo-
li ti că; inedit.
Nr. I, 621 -- 625, Ostrovul- Mare: Nr. 1, G21, lamă de cuţit din '
bronz, plăseaua se fixa printr'un nit rămas încă în g-aură, lung. '12 cm,
puţin curbată, epoca bronzului, cultura câmp uri lor de urne (pl. X X XV, 10).
Nr. I, 622, din cfimpul do urne dela Ostrovul-Mare, un corp (arc) de fibulă
semicircular, din sârmă de bronz, secţiune rotundă; s'a păstrat şi o parte
din resort şi port-agrafa, lung. 5,2 cm, epoca hallstattiană; inedit. Nr. I, 623,
inel do bronz, formă tracică (vezi şi Nr. I, 540), de fior, partea superioară
eliptică, diam. 1,1 X 1,1t cm, diam. 2 cm, cultura hallstatliană locală,
vezi legăturile cu civilizaţia tracică din Bulgaria; pl. XLII, 11. Nr. I. 624,
fragment do idol antropoform (capul, gâtui şi o parte din bust), lut
negru, nuanţe castanii, nasul în relief, ochii prin incizie, adânci, pe creştet
două găurele verticale (pentru fixarea unei "pălării" rituale), epoca noolitică,
cultura Turdaş. Nr. I, 625, mănuşă în bandă lată subţire, lut negru, fin,
strate superficiale cărămizii, subţiri, în interior dat cu coloare roşie, pe
marginea tor ţii incizii paralele, epoca bronzului, cultura Coţofeni; ambele
fragmente; inedite.
Nr. I, 626-628, O.;trovul-Corbului, cercetările noastre din 1942:
Nr. I, 626 (cf. I, 1548), fragment cu toartă adăugată, lut negru cu puţine
pietricele, s tra te superficiale cărămizii în exterior, negru-cenuşiu în interior;
www.cimec.ro
epoca eneolitică, cultura Sălcuţa; pl. IV, B, 20 (bună paralelă la formele

similare din cercul vest-dacic al ceramicei pictate). Nr. /, 627, dăltiţă
din rocă dură, lung. 7 cm; epoca neoeneolitică, poate aparţine deopotrivă
culturii Turdaş şi Sălcuţa. Nr. /, 628, greutate de plasă din gresie, lung.
10 cm, cultura Sălcuţa.
Nr. !, 629, Ostrovul-Mare, fragment ceramic, hallstattian specia b
(lut negm, strat superficial negru); lustruit puternic negru, caneluri înguste,
paralele oblice, inedit.
Nr. /, 630-650, Ostrovul-Corbului, cercetările făcute în anul 1942:
Nr. /, 630-644, fragmentle ceramice aparţinând culturii neolotice Turdaş,
lut specia a (negru-cenuşiu, lustruit cenuşiu) şi b (lut negru, strate super-
ficiale cărămizii, lustruite cărămiziu). Nr. 1, 630-638 (specia a) şi
1, 641 a-b (specia b) picioare masive de cupă cu picior. Nr. 1, 630-632, deco-
ra te cu incizii adânci şi triunghiuri umplute cu puncte. Nr. 1, 641 b, dat
cu coloare roşie. Nr. /, 639-640, fragment de cupă cu picior (partea :mpe-
rioară, rest din buză). Nr. 1, 642-643, fragmente de vase eu benzi umplutP
cu puncte. Nr. 1, 644, fragment de vas decorat cu incizii uşoare în formă
de şah. Nr. 1, 645, fragment de vas decorat, aparţinând culturii câmpurilor de
urne; epoca bronzului. Nr. 1, 646, picior de vas pătrat sau triunghiular, cultura
Turdaş. Nr. /, 647-650, dintr'o veche donaţiune, coarne de cerb lucrate, folo-
site drept împunsători (suliţe), şi săpăligi, unele perforate (Nr. 1, 647- 64[J),
epoca neoenolitică.
Nr. /, 651-652, Bărboi: Nr. 1, 651, secure dublă de fier, cu braţe
egale, gaura de înmănuşare 3 X 2, 7 cm, lung. 20 cm, perioada hallstatti-
ană- târzie (vezi cele două exemplare din depozitul dela Bâlvăneşti:
Nr. 1, 709-710). Nr. /, 652, amuletă din piatră neagră, puternic lustruită,
perforaţiune pentru a fi suspendată, secţiunea eliptică, lung. :i,~> cm, lăţ.
3 cm, epoca neolitică.
Nr. 1, 653, Cornăţeşti, fragment ceramic (strachină), lut negru-cenuşiu,
strate superficiale castanii închise, decorat prin incizie adâncă şi incrustaţie
albă, motivul decorativ în forma literei S, vertical; cultura câmpurilor
de urne, epoca bronzului.
Nr. 1, 654-668. Ostrovul-Corbului (dintr'o veche donaţiune 1942),
fragmente ccramice aparţinând culturii Coţofeni, epoca bronzului. Nr. I, 654,
ulcică în stare fragmentară, lut fin negru, aspru la pipăit, strate super-
ficiale subţiri cărămizii, dată în interior şi în exterior (pc toală suprafaţa)
cu coloare roşie şi apoi lustruită; decor din incizii paralele vcrliealc, por-
nind dela gâtui vasului; toartă în bandă lată şi subţire (mptă), înălt.
actuală 11, 5 cm (pl. XXV II, 3 ). Nr. /, 655-662, 665, specia dată cu roşu, lut
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVERIN fi31
fin, ca şila ceaşca precedentă, strate superficiale cărămizii, pereţi subţiri,

rezonanţi, profile de pahare şi cupe. Nr. /, 663, toartă în bandă lată cu incizii
verticale, dela un vas cu toartă supraînălţată, în felul ceştii Nr. /, 654.
Nr. I, 666, fragment din pântecul unui mare vas cu incizii adânci şi toartă pe
linia de maximă rotunzime. Nr. /, 667, fragment lut negru, fin slip castaniu-
ucgricios, incizii. Nr. I, 668, fragment de ceaşcă, o toartă cupietricele
~i bucăţi rle mică.
Nr. !, 669-680, aceeaşi provenienţă, cercetările făcute în anul 1942.
Nr. 1, 669-671, fragment de ceşti cu toartă, lut negru, strate superficiale
negre-castanii. Nr. !, 672-673, 679, buze de strachină, îngroşate spre
interior. Nr. /, 674, fragment de vas-tigae cu praguri în interior pentru
oprirea capacului, lut grosolan, în exterior apucători crestate. Nr. I, 677,
apucătoare zoomorfă dela un vas de lut. Nr. 1, 669-677, 679, cultura Săl
cuţa. Nr. /, 678, corn de cerb, folosit drept săpăligă, epoca neolitică.
Nr.l, 680, fragment ceramic, lut negru, strate cărămizii-castanii, lustruit
castaniu închis, decorat în şnur: cultura Coţojeni (pl. 1 X, A, penultimul).
Nr. 1, 681, 708, Ostrovul-Mare: Nr. l, 681, toartă de vas de o formă
originală, cultura câmpurilor de urne, epoca bronzului; Nr. 1, 682 a, picior
de altar, decorat prin incizii de lut negru, strate superficiale cărămizii,
lustruit, cultura Turdaş. Nr. /, 682 b, picior masiv de cupă, fără decor;
aceeaşi cultură; pl. II, B 2. Nr. /, 683-688, fragmente ceramice aparţi
nând culturii Coţojeni. Nr. !, 683, ceşcuţă cu toartă (fragmentară), decor
cu incizii verticale şi paralele (pl. VII, B, 5). Nr. /, 684, toartă în bandă
lată, cu incizii şi împunsături pe margini (pl. VII, B, 4). Nr. /, 685, buză
de vas, lut grosolan, cu mică, adâncituri paralele sub buză (pl. V II, B, 1)
]llr. /, 686, idem, ca lut, decor în relief, formă de potcoavă (pl. V II, B, 2}
Nr. 1, 687, toartă în bandă lată şi subţire, lut. negru, fin, strate superficiale
cărămizii, incizii uşoare paralele şi două rânduri de "boabe de linte" pe
toată suprafaţa dată cu r~şu (pl. VII, B, 7). Nr. /, 688, fragment de ceşcuţă
tipică, pereţi subţiri, lut ca mai sus, incizii uşoare, dat cu roşu (pl. VII,
B, 6). Nr. 1, 689-690, două fragmente lut grosolan, lucrate cu mâna.
decor din brâuleţe alveolare şi buton (ca la Nr. 1, 689), produse locale geto-
dace, perioada La Tene (pl. II, B, 3-4). Nr. I, 691, aceeaşi epocă, fragment
local, relief necrestat în segment de cerc. Nr. 1, 692, picior de cupă cu picior
cultura Turdaş (pl. XVII, C, 4). Nr. /, 693-695, fragmente ceramice
(buze de strachină întoarse spre interior) şi din pântecul unui vas cu vârci,
cultura Sălcuţa (pl. XV II, C, 13). Nr. !, 696-698, fragmente ceramice
(buze de fructiere), imitaţie după formele celtice, produse locale geto-dace.
epnca La Tene (pl. XVII, C, 5-7). Nr. /, 699-701, dăll.iţe, rocă dură
(gresie, Nr. 1, 699, piatră albicioasă), restul lustruite, epoca neoeneolitică.
www.cimec.ro
Nr. /, 702-703, percutoare cilindrice, din gresie; epoca neolitieă. Nr. 1, 704,
ciocan-măciucă (gresie) cu două şanţuri pentru a se fixa do coada dP
lemn. Nr. /, 705-706, două jumătăţi de măciuci, epoca neoeneolitică, dar
asemenea forme dăinuesc şi în epocile următoare. Nr.l, 707, percutor de
gresie, aproape rotund, formă tipică, epoca neolitică. Nr. /, 708, piatră
lucrată, servind probabil în tehnica perforării obiectelor de piatră, epoca
lleolitică.
Nr. /, 709-775, Bâlvă
neşti, "depozit" descoperit de
ţărani în 1913; obiectele ar fi
fost într'un Ya~ de lut din care
s'a păstrat numai un mic ciob.
Nr. /, 709-710, două securi
duble (bipene) de fior, tăişu
rile paralele, braţele egale;
gaura de înmănuşare elipsoi-
dală; lung. respectiv de 19 cm
şi 25 cm (vezi şi exemplarul
dela l3ărboi Nr. I, 651). Nr.l,
711, colier de bronz cu bare
perpendiculare pe corp lll ror-
ma literei T, turnat, diam.
'18 X 14cm. Nr. /, 712-713,
Fig. 12. - Ostrovul-Mare (1) şi Turnu-Severin (2); două fibule în formă de oche-
(descoperită în castrul roman); securi de bronz cu
tortiţe; epoca bronzului: 1 = I, 589; 2 = I, 588. lari, din sârmă de bronz, sec-
ţiunea romboidală; cele 2 spi-
rale unite printr·'o sucire în formă de 8, acul lipseşte la ambele
•
exemplare; lung. respectiv 20,5 cm şi 21,5 cm. Nr. /, 714-724,
11 coliere de bronz, cu răsuciri pe corp şi urechiuşă, diametru} va-
riind între 10-19 cm; serveau toate la alcătuirea unui mare "colier ..
ce se purta la gât. Nr. /, 725, o sârmă de bronz, sect,iunea rotundă, servind
ca material brut; Nr. /, 726, fragmentul de vas de lut în care s'ar fi desco-
perit o parte din obiectele "depozitului", lut negru-cafeniu, strate castanii
la suprafaţă, lustruit negru; profil de vas mare, probabil bitro11conic.
Nr. /, 727-7 36, 10 brăţări din bare de bronz, secţiunea plau-convexă, cu dia-
metru variind între 9,5 cm şi 10 cm (în exterior), capetele nu se apropie.
Nr. /, 737-775, încă 39 fragmente de brăţări similare. Din acelaşi "depozit"
a făcut parte şi o fibulă cu nodozităţi, azi dispărută. Epoca târzie hallsLat-
tiană; tipurile reprezentative; pl. XXXIX, A.
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU·SEVERIN 63:J
Nr. I, 776-785, Salcia, Heg. Craiova, raionul Pleniţa. Nr. I, 776, vas
de lut negru, nuanţ.e castanii, strate de suprafaţă eastanii, lustruite castaniu
cenuşiu, pastă cu impurităţi, tehnică grosolană, gât cilindric, înalt, buza
uşor răsfrântă, corpul bombat, două toarto sub zona do sudam a gâtului
cu corpul; înălţ.10 cm, epoca nooeneolitică, cultura Sălcuţa. Nr. I, 777,
vas întreg, lut cărămiziu, slip portocaliu, fost lustruit, gât scurt, cilindl'Îc,
corpul piriform, două toarte legând gâtui de umărul vasului, pe umăr 4 pro-
eminonţe mici, noorganico (adăugate) câte una sub fiecare toartă şi în părţile
opuse toartelor, fără ornamente; înălţ. 1G,5 cm,diam. gurii 9,5 X '10 cm, buza
cu o uşoară prelungire în părţile unde lipsesc toartolo, epoca bronzului,
cultura câmpurilor de urne (pl. XV 1, 9 ). Nr. I, 778, vas întreg, cu o toartă
supraînălţată, prevăzută cu un buton dosvoltat, 3 proeminenţe organice;
piedestal cilindric, lut cărămiziu, pereţi subţiri, ardere puternică, fost lus-
truit, dororat prin incizie cu incrustaţie albă; interesante benzile verticale
umplute cu puncte, în spirit străvechi, band-ceramic; pe gât caneluri
înguste, paralele, la fel la piedestal; înălţ. 11 cm, diam. gurii 10 cm, aceeaşi
cultură şi epocă; pl. XXIX, 3. Nr. 1, 779, vas cu două toarto, gât scurt
cilindric, buza îngroşată în 4 col\.uri, fără piedestal, 4 proeminenţe organice,
3 mai mari şi 2 mai mici, pe corp decor în reliefuri aplicate, verticale şi
paralele, lut ca mai sus; areoaşi epocă şi rullură (pl. XXI, 9). Nr.I, 780-781,
văscior {pl. XXI X, 5) şi capacul său; lut cărămiziu la ambele, slip
portocaliu, decor cu incrustaţie albă, văsciorul aşezat pe piedestal cilindric
pe zona do maximă rolunzimo are un relief cu patru perforaţiuni pentru
fixarea capacului; acesta arc patru laturi (romb), din interiorul său se
ridică llll con, înălţ. vasului G,2 cm, diam. gurii 3,3 cm, înălţ. capacului
2,2 rm, aceeaşi cultură şi epocă. Nr. 1, 782, văscior adiacent, o toartă pre-
văzută deasupra eu o prelungire plată, fără decor, piedestal cilindric, buza
uşor prelungită (oblică) în partea opusă Loartelor, lut negru, nuanţe castanii,
slip castaniu, lustruit; înălţ. 5,7 cm, diam. gurii 4,10 X 4,5 cm; aceeaşi
epocă şi cultură; pl. XX, 1. Nr. /, 783, urnă miniatură, tip B (cu etaj),
4 toarte sub brâul despărţitor, fără decor, lulnegru, strate superficiale castanii
ardere insuficientă, înălţ. 7 cm, diam. gurii ;) cm, aceeaşi epocă şi cultură
ca mai sus. Nr. 1, 784, capac de vas, de lut negru, slip castaniu, lustruit
castaniu, 4 colţuri, gol în interior, având o pietricică "sunătoare", înălţ.
5,5 cm, aceeaşi epocă şi cultură; inedit. Nr. !, 785, vas adiacent, piriform,
două toarte pe umăr, buza uşor răsfrântă trompcLiform, lut cărămiziu, teh-
nică proastă, înălţ. 6 cm, aceeaşi epocă şi cultură.
Nr. /, 786, Hinova, vas· descoperit la ·"Pichetul grănicerilor", cu o

toartă supraînălţată în bandă lată, corp bombat, gât larg deschis (vezi for-
mele "nordice" în felul florilor de lalea), lut negru, slip vânăt, fără decor,
www.cimec.ro
ti34 MATERIALE ARHEOLOGICE
î11ălţ. 8 cm (fi1ră Loarlă), diam. gurii to cm, cultura Coţofeni, epoca bron-
zului.
Nr. 1, 787-958, Ostrovul- Corbului; Nr. I, 787-832, pcrcutoare de
gre~ic, de diferite mărimi şi forme, multe folo~ite pe ambele capete; majo-
ritatea cilindrice, regulate. Nr. /, 817, greutate. de pla~ă, scobită la mijloc,
cultura Sălcuţa; celelalte din epoca neolitică. Nr. /, 833, piatră lucratii,
Fig. 13. - Hinova (1-2) şi Ostrovul-Mare (3); securi de bronz cu tortiţă; epoca bron-
zului (treapta mijlocie a barbariei); 1 = 1, 585; 2 = 1, 586; 3 = 1, 587.
folosită probabil în tehnica perforării obieclelor de piatră; epoca neolitieil.

Nr. !, 834-835, fragmente de topoare din rocă dură, epoca ncolitieă.
Nr. f, 836-837, două dăltiţe, rocă dură, primul exemplar de coloare albă,
al doilea negru, lustruit, lung. respectiv 9,:) cm şi 6,7 cm, epoca neolilieă.
~vr. !, 838, pcreutor neolitic, di11 gresie. Nr. !, 839-840, două securi dP
silex, epoca 11eolilică; inedite. Nr. I, 841-864, fragmente de sceuri-topoarP
din rocă dură, tic diferile forme, eneolitice (Nr. /, 844-847), altele nco-
eueoliticc, din mediul hand- ceramic, cultura Sălcuţa, a treia calegoric
tip de barosuri "cu şăn~uleţe", pentru fi xarca cozii de lcm11. N r. I, 846,
853, epoca bro11zului, dimensiunile variază: Nr. /, 844 = fig. 7, 3:
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULU 1 ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVERI:-1 635
Nr. /, 847 =fig. 7; Nr. /, 851 = pl. CXXI, 2; Nr. 1, 849 =pl. XII,
A, 3; Nr. 1, 855-879, percutoare neoeneolitice, de gresie, de diferite mărimi
şi forme; predomină forma tipică, cilindrică, folosită la ambele capete.
Nr. /, 880-946, coarne de cerb cu urme de lucru, altele amenajate ca
~·ăpăligi cu gaura de înmănuşaro (de pildă: Nr. /, 887-892, 901, 912), fo-
losite la scormouirea pământului în vederea modestei agriculturi ce se
putea face pe vremuri; alte exemplare folosite r,a împungători (suliţe), ca
arme do apărare şi de vfmat (de pildă: Nr. 1, 907, /, 913-916,/, 923-927);
deosebit do interesant este exemplarul Nr. /, 937, săpător cu două braţe
în cruce, similar topoarolor de cupru cu braţe perpendiculare, care ar fi
putul fi influenţate de aceste forme de com de cerb; luug. 22 cm, gaura
de îumănuşaro dreptunghiulară; pl. V II, A, 6. Nr. /, 947-953, 7 dăl~i Îll
formă de pantof diu rocă dură, coloare albastră, moale la pipăit, 5 exem-
plare întregi. Nr. /, 954-95.5', dăltiţe din rocă dură, coloare verzuie, neagră
şi cenuşie, epoca neoeneolitică.
Nr. /, 959, Bâlvăneşti, ciocan din rocă dură (granit) mult utilizat:
umflat în dreptul găurii de înmănuşaro, lung. 6 cm, epoca bronzului.
Nr. /, 960, Ostrovul-Corbului, ciocan-baros, cu şănţuleţe, granit
lustruit, lung. '15 cm, aceeaşi epocă; pl. XII, B, 2.
Nr. 1, 962, Ostrovul-Corbului, ciocan-baros, de tipul color precedente
lung. H,5 cm, aceeaşi epocă.
Nr. l, 963, /svoarele, secure-ciocan, granit negru, lustruit puternic,
gaura de înmănuşare deplasată spre ceafă, secţiune dreptunghiulară, în
general înrudită cu securile plate de piatră; lung. 12 cm, epoca neoeneo-
litică; pl. XII, B, 5 =fig. 6, 1.
Nr. /, 964, Broscari, secure-ciocan, profil naviform, granit negru,
lustruit puternic, braţul-ciocan este mult mai ascuţit aşa încât exemplarul
nostru are aspect de topor-târnăcop, gaura de înmănuşare plasată exact la
mijloc faţă de a celor două braţe, lung. '13 cm, perioada eneolitică,
pl. Xll,B, 9 =fig. 6, 2.
Nr. /, 965-973, Ostrovnl-Corbului; Nr. l, 965-967, fragmente de
secure-ciocane, granit (numai partea superioară şi o parte din gaură). Nr.
/, 968, fragment (jumătate) do măciucă, granit negru, cu grăunţi verzi,
lung. 5 cm. Nr. /, 969, fragment de secure-ciocan (tăişul), granit cenuşiu,
lung. 7 cm, lăţ. tăişului 5,5 cm (pl. XI 1, A, 8). Nr. /, 970, fragment mai
mare de secure-ciocan, gaura de înmănuşare deplasată spre ceafă, granit cenu-
şiu lustruit, lung. 9 cm (pl. XII, A, 11). Nr. /, 971, fragment de secure-
ciocan (tăişul), granit cenuşiu, lustruit, lung. 7 cm. Nr. /, .972, mic fragment
de secure-ciocan. Nr. /, 97.1, fragment de topor (tăişul), granit negricios.
www.cimec.ro
secţiunea trapezoidală, colţurile tăişului ieşi te spre exterior (pl. XI f, A, 7 =

=fi{!. 7, 4).
Nr. /, 974, Sura, ciocan-baros, cu şănţuleţe, bine conservat, grauit
ccnuşin, lustruit; lung. 14 cm, epoca bronzul ni (pl. XII, A, 3).
Nr. /, 975-998, Ostrovul- Corbului; Nr. !, 975, fragment de secure-
ciocan (c('nfa), secţiunea rotundă, gaura de înmănuşare mult deplasată
Fig. 14. - Ostrovul-~Iare; brăţări

de bronz.; epoca metalelor: 1 = l, 47~; 2 = 1, 504;
3= 1, 481; 4 = l, 482; 5= 1, 480.
spre ceafă, granit lustruit; inedit. N r. 1, 976-977, fragmente de securi

topoare, granit lustruit. Nr. !, 978-995, greutăti de plasă din culturn.
Sălcuţa, scobite la mijloc, rocă dură (de ohiceiu g~esie); diferite variâ'iite
ale formei fundamentale; inedite. Nr. !, 996 - 997, fragmentC' diu tăişul
unei securi-ciocan, dimensiuni miei. Nr. !, 998, fragment (tăişul) de
docan-Laro'-', granit negru, lustruit, tip eu şănţuleţe; lăţ. 7 em, epora bron·
znlui; cPlelalte toate din perioada eneolitică.
Nr. 1, 999-1006, Ostrovul-Corbului, opt vase de lut aparţinând culturii
Sălwţa. Nr. !, 999, ceaşcă lut cărămiziu prin ardere secundară (ori1inar
fost negru), slip c5rămiziu-portocaliu, lustruit puternic; fără toarte, în
schimb simulacre perforate vertical, înalt. 5,5 cm, diam. gurii 8 cm.
Nr.l, 1000, idem tehnică similnră, simu]acre perforate la fel. înăl\. 5,5 cm,
diam. gurii 7,5 cm. Nr. /, 1001, ceaşcă, lut cărămiziu (originar negru),
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DI::-T TURNU-SEVERIN 63i
2 Loarte laterale, pornind de pe buză şi oprindu-se pe umăr, în bandă rotundă,

pe linia de maximă rotunzime caneluri înguste paralele şi verticale, înălţ.
5,6 cm, diam. gurii 7 cm. Nr. !, 1002, o jumătate de ceaşcă similară.
Nr. !, 1000 - 1003, ceaşcă lut cărămiziu (originar negru), 2 toarte laterale
(una ruptă), înălţ. 6,6 cm, diam. gurii 6,2 cm. Nr. !, 1004, ceaşcă fragmentară,
două toarte pe linia de maximă rotunzime, corp piriform, înălţ. 14 cm
(fig. 12, 2). Nr. !, 1005, ceaşcă, lut negru-castaniu, strate de suprafaţă cas-
tanii, slip castaniu, lustruit castaniu, gât trunchi de con, pe umăr două
simulacre de apucători perforate vertical; înălţ. 8 cm, diam. gurii 9/1 cm
Nr. I, 1006, ceaşcă fără toarte, partea superioară aproape cilindrică, având
două perforaţiuni pentru a fi suspendată, lut cărămiziu, slip castaniu,
lustruit în aceeaşi coloare; înălţ. 5 cm, diam. gurii 8,2 cm. Nr. !, 1007,
aceeaşi provenienţă; vas (ceaşcă) lut cărămiziu, tehnică grosolană, slip
portocaliu, corp eilindric, scund, o toartă în bandă; fabricaţie locală geto-
dacă, înălţ. 6 cm, diam. gurii 7,5 cm, epoca La Tene; inedită.
Nr. I, 1008, Ostrovul Şimian, stmcurătoare conică, deschisă la ambele
capete, lut cărămiziu; înălţ. 8,5 cm, diam. gurii (sus) 11,8 cm, cultura
Sălcuţa.
Nr. !, 1009, Ostrovul-Corbului, fragment de vas cu piedestal, sprijinit
pe patru picioruşe; incrustaţie albă, cultura câmpurilor de urne, epoca
bronzului: inedit.
Nr. I, 1010, Vladimir (1929), topoN;ecure, rupt puţin în dreptul găurii
de înmănuşare, aceasta deplasată spre ceafă; granit, lung. 6,5 cm, lăţ. tăi
şului 2,5 cm, epoca perioadei eneolitiee (pl. XII, A, 4 = fig. 7, 2).
Nr. !, 1011--1267, Ostrovul-Corbului, diferite tipuri de semnalat,
câteva lariie caracteristice culturii Sălcuţa. Nr. !, 1011-1077, unelte de silex;
multe în stare fragmentară; câteva gratoare, 3 nuclee mari ( Nr. 1, 1045-
1047), aşchie de silex (Nr. 1, 1068-1077); epoca neolitică. Nr. l, 1078-
1088, obiecte de os. Nr. l, 1078, vârf de săgeată dint.r'o eoao;tă de animal,
lustruită, o latură a vârfului, ruptă, lung. 18 cm, epoca neolitică, probabil
cultura Turdaş (pl. III, R, 17 ). Nr. !, 1079, ,.împungătoare" folosită la
curăţitul pieilor de animale, puternic 1ustruită, vârful adus într 'o parte,
lung. 25 cm, epoca neolitică (este în două bucăţi). Nr. !, 1080, sulă din os
de animal, vârful hine conservat şi lustruit, lung. 12,5 cm, epoca
neolitică. Nr. !, 1081, idem, ceva mai lată la bază şi vârful rupt. Nr. !,
1082. idem în stare fragmentară. Nr. !, 1083, os lucrat, de coloare
neagră, lustruit, lung. 13,2 cm. Nr. !, 1084, rlălliţă de os, cu tăişul lustruit,
formă dreptunghiulară, secţiunea drcptunghiu lară, lung. 6,1 cm, lăţ. 1 ,1)
cm, epoca neolitică, probabil cultura Sălcuţa (pl. lll, B, 14). Nr. !,
1085, sulă de os, bine conservată, lung. 8 cm (p-l. III, B, 16). Nr. !,
1086, aşchie de os lucrată şi lustruită. Nr. !, 1087, sulă cu baza lată,
www.cimec.ro
vârful lustruit, lucrată dintr'o aşchie, lung. 7 cm. Nr. I, 1088, idem
lung 6,6 cm, lucrată dintr'o aşchie, epoca neoeneolitică. Nr. I, 1089 ~
1101, brăţări în stare fragmentară din cochilie de scoică Spondulus Gaederopus,
specie mediteraneană ajunsă în regiunea Porţilor de Fier pe calca schimbului;
unele poartă perforaţiuni pentru fixare, coloare albă-argintic, lustruite; pe
Nr. 1, 1097, crestături (3); la unele exemplare se observă vine de coloare vânătă
şi purpurie; la multe coloarea purpurie predomină; epoca neolitică; probabil
cultura Turdaş {pl. III, B, I =pl. V, A). Nr. I, 1100, fragment do brăţară
din altă speciede scoică mediteraneană, de:coloare neagră-cc11uşio, cu vine în
valuri, lăţ. 3 cm (pl. III, A, 12), aceeaşi epocă; obiect de import medi-
teranean ca şi cele precedente. Nr. I, 1101, fragment do brăţară de marmoră,
secţiunea plan-convexă, lustruit în exterior, coloarea zaharoasă, lung . .') cm,
lăţ. 2,3 cm (pl. III, B, 3). Nr. !, 1102, dinte de animal, întrebuinţat
ca amuletă cn caracter profilactic. Nr. I, 1103, secure plată, rocă vânătă,
lung. 9 em, cultura Turdaş. _Nr. !, 1104, fragment de topor (tăişul, colţurile
ieşite înafară, unul rupt), granit negru, lustruit, lung. 12 cm. lă(imca tăişu
lui 5 cm (pl. XII, B, 8 şi fig. 5, 2). Nr. I, 1105-1110, fmgmente de securi-
topoare din rocă dură. Nr. !, 1107 {pl. XII, A, 1) şi Nr. !, 1108, ceafa
cilindrieă; perioada eneolitică. Nr. 1,1111-1139, zece pede de lut (phalloi)
perforate longitudinal, unele bine conservata (Nr. 1, 1111-1119,112/f),restul
în stare fragmenlară, lut cărămiziu-castaniu închis şi cenuşiu, cultura Sl'il-
cuţa, epoca neoeneolitică (fig. 2). Nr. !, 1140-1163, fusaiole do lnt de dife-
rite tipuri şi mărimi, lut negru, nuanţe castanii sau cenuşii; tip a, sferic,
fără dungă în jurul găurii. Nr. !, 1140-1143, I, 1151--115ii, eu diam. respec-
tiv 5,9 cm, fl,7 cm, 5,.'i em, fl,1 cm, 3,8 cm, :3,1 em, :3,(i cm, 4 cm, 3 cm; tip b,
apmape plal, caracteristic Îll general mediului epocii bronzului, pe când tipul
a este comun civilizaţiilor neoeneolitice Turdaş şi Sălcuţa. Nr. !, 1144-
1150, cu diametrul respectiv, 6,3 cm, 5,6 cm, S,,'f cm (ruptă într'o parte), 6 cm,
(ruptă într'o margine), 6,1 cm, -1,8 cm 4 cm (cu buza găurii ieşită înafară):
tip c, conic, cu baza dreaptă sau concavă. Nr. !, 11-56-1160, cu diam.
respectiv (la bază), -1,6 cm. Nr. I, 1157, în stare fragmentară, 4,2 cm, 3 cm,
'2,7 cm şi î11ăl~. lt,8 em, 4,5 cm, 5 cm, 7 cm, 5 cm; tipul d înrudit <·u c dar
mai scund, similar unei pălării; Nr. I, 1161-1162, cu diam. respectiv,
3,5 cm şi 3,3 cm: tipul e, în formă <le easă eu ieşiluri în amhele părţ.i; Nr.
!, 1163, diam. 3,'2 c:m. Nr. !, 1164-1172, rotulc diu eioburi de lut, folosite
ca fusaiole sau jucării de copii; majoritatea din fragmente c.emmice de tip
Sălcuţa, dimensiuuilo lor variază între 2,9 cm- 5,1 cm. Nr. I, 1173, frag-
ment de fusaiolă de lut, tip c (conic). Nr. I, 1174-1202, obiecte de piatră.
Nr. I, 1174, sectu·o-ciocan fasonat în vederea prelttcr·ării, gmnit cenuşiu
roşcat; perforarea găurii de înmănuşare începută, dar nedusă la bun sfârşit:
www.cimec.ro
CATALOGUL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SF.VERIN 63!)
secţiunea hexagonală; lung. 11,5 cm, lăţ. tăişului 5 cm, gaura de înmănuşare
deplasată spreceafaciocanului;epocaeneolitică; pl.Xll,B, 6. Nr.l, 1175,
măciucă din gresie cu început de perforaro, diam. 5 X 5,5 cm. Nr. !, 1176,
fragment do ciocan, probabil cu coafa cilindrică, început de perforare,
lung. 6,S cm, inedit. Nr. !, 1177-1201, socuri plate sau toporaşe, din rocă
neagră, cenuşie ori albă, (aceasta moale la pipăit); ~ecurile din astfel de
piatră sunt caracteristice culturii Sălwţa; lustruite toate, interesant exem-
plarul 1, 1177, care poartă în mijlocul suprafeţei sale u11 început de perfo-
rare, tăişui uzat., lung. 5,5 cm; lungimea celorlalte exemplare respectiv to cm,
9,5 cm, 7,5 cm, 7,5 cm, S,.J cm, 6,S cm, 4,5 cm, 4 cm, t1,3 cm, 5 cm
(ruptă), 7,S cm, H,5 cm, 7 cm, 9,5 cm, 7,5 cm, H em, 9 cm, 8,5 cm, 6,.1 cm,
!.• ,.J
r.: cm, ;J,.J V) ..!\''r. [ , 1-9 0-.
,... ,... cm, !.1 cm, ( rup t,a
- r: cm, a,;J ') o JUma
. VLa l e (l e maciuca
V • Vd 111
.
meă dură (granit) neagră, lu~truită, diam. 5 cm, înălţ. 4 cm. Nr. !, 1203_:__
1263, fr-agme•!te coramice aparţinând culturii Turdaş, lul caracteristic;
specia a, negru, nuanţe castanii, stratc do suprafată castanii, adesea cu
nuanţe negTc, lusLmit castaniu; specia b, negru-cenuşiu, stmte de suprafaţă
cenuşii-vinele, lustruite; specia c negru-cenuşiu în spărtură, strate superfi-
ciale cărămizii sau portocalii: Iust I'llit portocaliu; specia d cenuşiu, stratele
dela suprafaţă vinete, lustruite plumbul'iu; arderea lasă de dol'it la specia a,
/,]ecor prin ineizii r·clativ adânei; motive: benzi umplute cu puncte. Nr. 1,1204,
1211, 1:!27 --1260, triunghiul'i ("din(i de lup") cu puncte în interior,
(Nr. 1212-1216, 1262): benzi haşur·atc (Nr. !, 1217); linii încizate pamlcle
formârul triunghiuri sau benzi ~imple; linii frânte, ete. Nr. !, 1230, l"rag-
ment de altar, inedit; alte:~ fragmente similare se află în depozit (vezi însă
pc cele publicate). Nr. 1, 12.)6-1263, picioare dP cupă eu picior masiv,
în stare fragmentară, majoritalca dintre ele date cu coloal"C roşie. Celelalte
fragmente eu gr·eu pot da un profil Ît!Lr'ogibil (pl. Il!, A). Nr. !, 1264-1267,
fragmcute de dinţi (colţi) de mistreţ, descoperite în aşezare; epoca neolitică;
inedite.
Nr. !, U68-1368, Ostroz•nl-Mare; Nr. 1, 1268, percutor de gresie cu
şănţuleţe pentru fixarea cozii de lemn cu ajutorul rădăeinilor plantclor
(vezi aceeaşi formă dela Ostrovul-Corbului), lung. 10 cm, lă(. 8 em, epoca
neolitică; Nr. !, 1269-1274, percutoare obişnuite de gre!:'ie, de forme şi
mărimi diferite, aceeaşi epocă. Nr. !, 1275, fragment de secure-ciocan,
granit (ceafă), lung. 7,5 cm. Nr. !, 1276-1278, greutăti de plasă plate,
din piatră, scobite la mijloc, un exemplar întreg (Nr. l, 1276), restul frag-
mente, cultura Sălcuţa. Nr. !, 1279-1280, securi plate lustruite, rocă
dură, verzuie. Nr. !, 1281, fragment de secure-ciocan (tăişul), gresie, lung.
6cm. Nr. 1, 1282·-1283, securi plate lustruite, rocă dmă. verzuie. Nr. !, 1284,
secure-ciocan, fasonat în vederea prelucrării definitive, început do
www.cimec.ro
t>4V MATI>RL\LE AltHJ>ULU(J-lCE
perforare a găurii de înmănuşare; granit., lung. 8,5 cm (pl. XII, B, 7).

Nr. /, 1285-1287, securi plate, rocă dură, verzuie, lustruite. Nr. /, 1288-
-1289, două jumătăţi de măciuci din granit fin, lustruite, lung. respectiv
5,3 cm şi 5,2 cm (pl. XII, A, 13-14). Nr. /, 1290-1293, rotule din
fragmente tie vase de lut folosite ca fusaiole sau jucării de copii, cultura
Sălcuţa; Nr. /, 1294-1297, jucării de copii din cioburi de lut dreptunghiu-
lare, putând fi şi "amulete'', perforaţiunea deplasată către o lature, aceeaşi
cultură; Nr. 1, 1298-1302, produse ceramice aparţinând culturii Turdaş:
un altar decorat cu incizii adânci, lut negru-cenuşiu, strate superficiale
cărămizii, înălţ. 11 cm (pl. III, B, 1), fragmente de picioare de cupă,
(Nr. 1, 1299-1300), fragment de "tigăi de peşte" (Nr. 1, 1301) şi minia-
tură tie cupă cu picior, (Nr. 1, 1302). Nr. 1, 1303-1309, fragmente cera-
mice aparţinând culturii Sălcuţa: fragment strachină cu buza turtită spre
interior, (Nr. /, 1303), idem cu buza îngroşată şi bombată, (Nr. 1, 1304),
idem cu buza răsfrântă spre interior (Nr. I, 1305), fragment de toartă tipică
Sălcuţa (triunghiulară, Nr. 1, 1307); fragment docorat cu "paranteze"
(Nr. 1, 1309). Nr. 1, 1310-1345, fragmente ceramice aparţinând culturii
Coţojeni: fragment de lut negru, strate superficiale cărămizii, date cu coloare
roşie, uneori pe ambele părţi, decorate cu incizii fine sau împunsături, pro-
file de ceşti tipice, (Nr. /, 1318-1320) şi pahare fragmentare, lut negru·
cenuşiu, impurităţi şi mică, decoraţiuni cu incizii adânci şi late, dispuse
paralel, sub buza vaselor (Nr. 1, 1314-1316, 1330-1331); fragmente
decora te cu "boabe de linte", dispuse peste linii incizate (Nr. I, 1.326-1329};
fragmente decorate cu reliefuri crestate (Nr. 1, 1326 - 1345). Nr.
1, 1346-1358, fragmente ceramice Glina 111 (epoca bronzului); unele cu decor
în relief caracteristic. Nr. 1, 1246, cu relief în formă de potcoavă. Nr.
/, 1359 -- 1362, fragmente ceramice, epoca bronzului, cultura câmpurilor de
urne. Nr. /, 1363-1365, produse ceramice locale geto-dace {Nr. /, 1363-
1364) şi lucrate cu roate (Nr. /, 1365), epoca La Tene. Nr. /, 1366-1367,
2 mari bucăţi de chirpic ars, din staţiunea ncolitică. Nr. /, 1368, greutate
de plasă conieă, lut ars, epoea neolitică.
Nr. 1, 1369-1389, Ostrovul-Corbului: Nr. 1, 1369-1376, coarne, bos-
priscus-primigenius de diferite mărimi şi un bucran ( Nr. 1, 1374), descope-
rite în staţiunea neolitică. Nr. /, 1377-1388, ceramică hallstattiană, în stare
fragmentară, lut negru, aspru la pipăit, strat superficial, cenuşiu-albicios,
slip negru, lustruit negru, cu luciri metalice; fragmente de urne; decor
cu caneluri, adâncituri şi imprimări cu torquesul (vezi specia similară dela
Ostrovul-Mare).
Nr. 1, 1389-1402, Ostrovul-Mare:; Nr. 1, 1389, interesant fragment
de urnă în formă de clopot, lut cărămiziu, strat superficial negru, slip negru
www.cimec.ro
CATALOGUL Mt:ZEULUI ARHEOLOGIC DIN TIJRNU-SEVEniN ()41
in exterior, cărămiziu roşcat în inte!'ior; buza răsfrântă puţin în afară,

decor cu brâuri alveolare, unul orizontal, alte două pol'llesc de pe acesta
in formă de ghirlandă; epoca târzie hallstattiană. Nr. 1, 1390-1402, cera-
mică hallstattiană, lut negru, strat superficial, interior eăr·ămiziu, slip negru
exterior, lustruit negru metalic; perioada hallstattiană-târzie. Nr. 1, 1390-
1402, produse ceramice, fragmentare, rnltura câmpurilor de urne, epoca
bronzului.
Nr. 1, 1403, Ostrovul-Corbului, fragment de vas-pasăre, decor ineizie-
incrustaţie, se păstrează spatele şi coada; cultura râmpurilor de urne, epoca
bronzului. "-
Nr. 1, 1404-1423, Salcia, produse de lut, rultura Turdaş; fragmente
de picioare de cupă, specia cenuşie, incizii adânci, goale în interior (Nr.
1, 1404-1405); fragment, cu benzi umplule, cu puncte (pl. IV, .ti, 1),
fusaiolă lut, tip c (conic) (Nr. 1, 1407) şi mtulă dir1 ciob (Nr. 1, 1408).
Nr. 1, 1409-1411, 3 cioburi tipice culturii Sălruţa . .Vr. 1, 1412-1413 şi
1415, fragmeule ceramice caracleristicc wlturii Coţofeni (pentru tf'hnica
lutului, vezi mai sus). Nr. 1, 1414, corn mic de cerb, pcr·forat
Nr. 1, 1419-1421, ccramieă hallstattiană-târzie; umăr de strachi-
nă-capac, caneluri late oblice (Nr. 1, 1419) şi apucătoare conică; două
fagmente diJILr'oaltă strachină-capac, eaneluri-faţete, oblice; lut. negru-
castaniu, slip negricios, )uslntil; Nr. I, 1422, vârf de şuşi~ă din fier, hine
păstrat, 11ervură mediană proiiUn(ată, pc teacă pel"l"or-aţiunea pentru
cuiul care fixa eoada de lemn: lung. 50 cm ( !) (pl. XLI/, 5) epoca
hallstattiană. Nr. I, 1423, idem mai mic, (lung, 34 cm) şi m;încat de mgină;
(pl. XLII, 6) aceeaşi epocă.
Nr. /,1424-1657, Ostrovnl-Corbului: Nr. /, 1424--1432, fragmente de
"tigăi de peşte'·, JuL. negru-cenuşiu, pastă cu multe impurilăp, ardere irJsu-
ficienLă, pereţi gmşi (la unele exemplare de 3 cm), Îll intc1·ior praguri pentru
sus(incma capacelor; forme lungue~e; în exterior !Jrâule(e groase alveolare,
cultura Turdaş. Nr. 1, 1433-1502, fragmente ceramice, cultura Coţofeni
(pL. X, .J). lVr. I, 14.33-1467, lut negru, slrate superficiale cărămizii,
pcm(i mlaLivi gmşi, hrâulc!e alvcolare, multe organice şi împunsături late
(pl. X, "1 şi pl. ){/, ~l). Nr. I, 1468-1502, produse fine, lut negru,
moale la pipăit, strale surwrficiale subţiri,.cărămizii, date cu coloam roşie
(pl. IX, A), unele lustruite după ce s'a făcut tincturarea cu roşu (specia
aceasta este o moştenim din eultura hand-ceramică locală, tip Turda:;:, şi
nu un produs "lHmlic··, al oamenilor cuLturii Coţojeni; unele fragmente deco-
r·ate cu incizii uşoare (i\ir. /, 1480, toartă lată "frfllllă''; Nr. /, 1481, frag-
ment eeaşcă) . .Vr. 1, 1503~1515, fragmente ceramice, cultura Glina I/J,
41 !VIater·(ale Ar·heologice ·- c. 3553
www.cimec.ro
epoca timpurie a bronzului (pl. XI, B) cu "găuri-butoni" (Nr. /, 1507-

-1510) cu reliefuri cresta te (forme caracteristice Glina 111), unele oblice,
altele orizontale, altă serie aşezate imediat sub buză (Nr. /, 1503-1506,
1511-1515); un profil de vas similar literei S (Nr. 1, 1513). Nr. /, 1516,
1544, 1546-1557, 1559-1560, produse ccramice, cultura Sălcuţa; toarte
aseuţ.itc (prelungite la colţul superior în felul celor cretane; Nr. 1, 1516-1519)
toartc dreptunghiulara similare cercului Gumelniţa (Nr. /, 1520-1523};
loartc mici bandă rotundă (Nr. /, 1524-1526); Nr. 1, 1526, decorat "cu un-
ghia", iar Nr. /, 1525 aminteşte prin forma toartelor şi tehnica lutului (negru
fi11, slmte superficiale cărămizii, dat cu roşu, ca fond de pictură) produsele
cercului de ceramică pictată din Dacia. Nr. /, 1527, fragment 'i!e ceaşcă cu
două toal'te laterale şi caneluri pe umăr. Nr. 1, 1528-1530, toarte-apucătoare,
cu jghiab, zooforme; Nr. 1, 1531, fragment de ceaşcă, două toarle lateralE
în bandă, canoluri oblice pc umăr, (a se vedea pl. IV, A). Nr. /, 1531 a-1540
1542, buze de străchini îngroşate în interior, în felul celor dela Troia şi de
corate cu incizii, uneori şi cu incrusta ţie albă (pl. V, A}. Nr. 1, 1541, fragmenl
de vas decorat cu "ghimpi"; Nr. /, 1543, idem, decor prin crestare (o vari·
antă a grupei decorate "cu unghia"); Nr. /, 1544, decorat "cu unghia"
Nr. /, 1545, un fragment tipic V ădastra II, probabil import; lut negru
cenuşiu, strat interior cenuşiu, exterior cărămiziu, decorat prin săpare ş
incrustaţie albă (pl. V, A, 16}. Nr, /, 1546-1557, produse ceramic1
cultura Sălcuţa; Nr. 1, 1546, fragment cu "jghiab"; Nr. 1, 1547, canclur
late, lut cărămiziu, lut roşu; Nr. 1, 1548 (pl. V. A, 19}, toartă, parte;
inferioară adăugată şi moâelală în felul celor din cercul cu ceramică pietati
vest-dacic (cf. Nr. /, 626}. Nr. /, 1549, vas aproape întreg, gât cilindric
corp bombat, două toarte pe linia de maximă rotunzime, lut negru, past;
cu impurităţi, ardere suficientă, înălţ. 13,3 cm; Nr. /. 1550-1551, frag
mente de castroane, pereţi drepţi, oblici, înălţ. 9,5 cm şi 9 cm. Nr. /, 1552
castron, pereţi oblici, dar cu buza răsfrânlă spre interior, ca la străchini
înălţ. 9,5 cm; Nr. /, 1553, fragment cu "jghiab" şi decor cu brâuleţ alveolar
Nr. I, 1554, o ceaşcă fără toarte, lut negru, strate superficiale cărămizii
înălţ. 5,4 cm; Nr. /, 1555, decor în caneluri, late; Nr. I, 1556 a-b
două fragmente din aceeaşi ceaşcă (pentru formă o.c., fig.· 66,2), lu
.negru, strate de suprafaţă castanii, pasta cu pieLricele, în interior urm1
groase de materie roşie, făinoasă, folosită la incrustarea vaselor, înălţ
6,6 cm; Nr. /, 1557, fragment ceaşcă, lut roşiatic în exterior, toarte simu
lacre, perforate vertical; Nr. I, 1558, fragment de farfurioară, pereţi oblici
cu piedestal, lut negru, nuanţe castanii, lustruit castaniu, în exterior brâule
crestat, în interior decor prin incizie şi haşurare, încrustat cu materie albă
motive bandă, unghiuri, şi triunghiu cruţat (produse similare la Plopşor
www.cimec.ro
CATALOGU L MU ZE U L U I ARHEOLOGIC DI N TU ftNU-SEVEH.I N 643
. Reg. Craiova) epoca hallstattiană; N r. 1 , 1559- 1560 , cultura Să lc uţa, farfuri -

oară fra gmentară, toarte simulacre perforate vertical ; fra& ment cu decor făcut
"cu unghi a"; N r. 1 , 1561-1564, fra gmente lut negru, s trate superfi ciale,
că răm i zii , date cu coloare ro ş ie, prin tincturare, cultura Coţojeni; N r.
1, 1565- 1573, fragm ente eerami ce , cultura S ă lcuţa : un fra gment deco rat
"cu un ghia " (Nr. 1, 1565) fragmente de strecură tori (Nr . 1 , 1566- 1570;
Nr. 1, 1567, dintr'o strecurătoare
co ni că ) ; N r. 1, 1571-1572, ceşt i cu
toarte la tera le, în s tare fra gmen-
tare; N r. 1, 1573, fra gment "cu
jghia b"; N r. 1 , 1574- 1653, fra g-
mente cer amice cultura C oţoje ni:
fra gmente de cupe cu buza îngroşată
în interior (vezi pc cele dela Ostro -
vul-Şi m ian ) lu t neg ru, s trate super-
fi ciale n_egre , lus truite negru, deco r
cuin cizii adânci ( N r. 1 , 1574- 1575,
1578, 1596- 1597 , 1602); fra g-
men te cu brâ uleţe organice sau ad ă u Fig. 15. - Ostrov ul r.rare ; vase de lut din
ga te înainte de a fi fos t vasul b ăgat epoca bronzului (3; cultura cârnpurilor fu-
nerare) ş i din prima epocă a fi erulu i (1 -2);
în baia de slip ( Nr. 1, 1607 şi altele); 1 = I , 418; 2 = I, 282; 3 = 1, 411.
cu incizii f ăc ute cu un vârf bont,
dar nu adânci ( N r. 1, 1606, 1609); cu cercuri in cizate (N r. 1,
1646) ; cu "boabe de linte". Nr. ! , 1634, 1636-1639; un fra gment
tipic din specia şnur-ce rami că ( N r. 1 , 1648 ) ; Nr. 1, 1654 , vas cu două
toarte laterale supraînă l ţate (rupte din vechime) 4 pro em in e n ţe organice,
în cruce, aspect de vas în 4 colţuri, fără ornamente, înălţ. 7 cm , eliam.
gurii 7 cm, epoca bronzului, cultura câ mpurilor de urne. N r. ! , 1655, vas
cu toartă s upraîn ă l ţată (ruptă din vechim e), corp bombat, lut negru, s trate
negre-castanii, nuanţe că rămizii, cultura Coţojeni; N r. ! , 1656, vas cu două
toarte la terale, supraîn ă l ţate în band ă, (rupte din vechime) patru pro e min e nţe
mi ci, organice, alte două mi ci între toarte, gât scurt, cilindric, pe umăr
linii incizate, late, cultura câmpurilor de urne, epoca bronzului; asemenea
·este o transmi siune a culturii S ă lcuţa. Nr . !, 1657, mic castron, pereţi
oblici, înă l ţ. 4,8 cm , cultura Sălc uţa .
Nr. ! , 1658, Ostrovul-Şim i an : sabie, celtică de fi er, lung. 98 cm (lama
sin gură de 80 cm), la mijloc nervură , vârful terminat a sc uţit, scurt, epoca
mijlocie La T(me (pl. XLII, 9).
Nr. 1, 1659, Gârla-Mică, sabie celtică de fi er, roasă pe marginea lamf i
de rugină, lung. 80 cm, aceeaşi epocă (pl . XLII, 11).
41 *
www.cimec.ro
CATALOGUL MU ZE UL U I AR H EOLOG I C DIN TU R N U-SEVERIN 643
.Reg. Craiova ) epoca hallstattiană; Nr. 1, 1559- 1560, cultura Sălcuţa, farfuri-
oară fragmentară, toarte simula cre perforate verti cal ; f rag men t cu d eco rfă cut
"cu unghia"; Nr. 1, 1561-1564, fragmente lut negru, s trate superfi ciale,
c ărămizi i , date cu coloare roşie, prin tincturare, cultura Coţofeni; Nr.
1, 1565- 1573, fragmente c.erami ce, cultura Sălcuţa: un fragment, decorat
"cu un ghia" ( N r. 1, 1565) fr agmen te de strecură Lori ( N r. 1 , 1566- 1570;
Nr. 1, 1567, di n tr'o s trecurătoare
conică ) ; Nr . 1 , 1571-1572, ceşti cu
toarte latera le , în s tare fra gmen -
tare; N r. 1, 1573, fragm ent "cu
jghiab " ; N r. 1, 1574- 1653, fra g-
mente cerami ce cultura Coţojeni:
fragmente de cupe cu buza îngroş at ă
în interior (vezi pe cele dela Ostro-
vul-Şi mi an ) lut neg ru, s trate super-
ficialen.egre, lus truite negru, deco r
cu incizii adânci (Nr . 1,1574- 1575,
1578, 1596- 1597, 1602); fra g-
mente cu brâuleţe organice sau ad ă u Fig. 15. - Ostrovul Mare ; vase de lut din
gate înainte de a fi fo st vasul b ăgat epoca bronzului (3; cult,ura cârn purilor fu-
nerare) ş i din prima e p ocă a fi erului (1 -2);
în baia de slip ( Nr. 1 , 1607 şi altele) ; 1 = J , 418 ; 2 = I , 282; 3 = 1, 411.
cu inci zii făc ute cu un vârf bonl,
dar nu adânci (N r. 1, 1606, 1609); cu cercuri in cizate (Nr . l,
1646); cu "boabe de linte ". Nr. 1, 1634, 1636'- 1639; un fra gment
tipic din specia şnur-ceramică ( N r. 1, 1648 ) ; Nr. 1, 1654, vas cu două
toarte laterale supraînă lţate (rupte din vechime) 4 proem in e nţe organice,
în cruce, aspect de vas în 4 colţuri, fără ornamente, înălţ. 7 cm , eliam.
gurii 7 cm, epoca bronzului, cultura câ mpurilor de urne. Nr. 1, 1655, vas
cu toartă s upraînălţată (ruptă din vechime) , corp bombat, lut negru, strate
negre-castanii, nuanţe cărămizii, cultura C oţojeni; Nr. 1, 1656, vas cu două
toarte laterale, supraînă l ţate în bandă, (rupte din vechime) patru proemine nţe
mi ci , organice, alte două mi ci între toarte, gât sc urt, cilindric, pe umăr
linii incizate, late, cultura câ mpurilor de urne, epoca bronzului; asemenea
este o transmi siune a culturii Să lc uţa. Nr. 1, 1657, mic castron, pe reţi
oblici, înălţ. 4,8 cm, cultura Sălc uţa.
Nr. 1, 1658, Ostrovul-Şimian: sabie, celtică de fier, lung. 98 cm (lama
singură de 80' cm), la mijloc nervură, vârful terminat ascuţit, scurt, epoca
mijlocie La T!'me (pl. XLII, 9).
Nr. 1, 1659, Gârla-Mică, sabie celtică de fier, roasă pe marginea lamei
de rugină, lung. 80 cm, aceeaşi epocă (pl. XLII, 11).
41 *
www.cimec.ro
€44 MATERIALE AHHEOLOGICE
Nr. 1, 1660, Turna-Severin, sabie celtică de fier, bine conservată.

nerv ură la mijlocul lamei, ceva mai promm( ală decât la exemplarul delo
Ostrovul-~imian, vâr·ful terminat mtuud, hwg. 98,7 cm (lama singură de
80,5 em), aceea~i ep.oeă mijlocie La Ti)rJe (pl. XLI 1, 10).
Nr. I, 1661, Ostrovul-Corbului, vârf aseu(it de suli(ă din fier, cu două
barhelul"i, lung. 12,5 em, toaca însă lungă.
Nr. /, 166:!, 1/otrirani, toartă de br·onz a unui cazan ltunic descoperită

pe malul gârlei, eu tr·oi lobi, ILJong. Hi,2 cm, între lobi, HJ,5 cm; sec. V.
Nr. I, 1663, Ostrovul-Corbului, "tigae de peşte", lungueaţă, bine păs
trată, lut negi'U, numrţe castanii, lung. 16,2 cn'l, înălţ. ~.8 cm, cultura
Turdaş.
Nr. /, 1664-16fi5, Tumu-Sevain (Castrul-Drobeta), Nr. 1, 1664,
fragmout de cupă megarianii. fabrical, ie locală geto-daeă, lut c'enuşiu-plum
buriu, motive l'lor·islieo şi geometrice; epo(·a La Tcuc târzie, o. c., p.
199: Nr. /, lfi65, l'ragmeut de umă bitmnconieă, buza răsfrârrlă lrom-
pctilorm. lut rwgru-eeuuşiu în spărtură, eu multe impurităţi, (chiar pic-
trieelc), sbmt suporifieial cărămiziu, decor· din "raţe" îu "câr·duri'', (de
fapt o asemănare mai apropiată se poate faeP eu ,Vr. 3, mpotat suceesiv).
epoca târzie /wllslattian a.
Nr. /, 166(i--1671 Sura, Nr. 1, 166(), tăişul unei seruri dirr granit,
Instruit: Nr. I, 1fi67---16(i8, două percutoam neoliliee di11 gresie: Nr.
I, 1669, l'ilşni(ă de mfură, gr·L·sio, opoea neolitică; Nr. I, IG70, fragment do vas
cu "apucătoare", hallstallian; Nr. 1, 16i1, fragmout roramie, apar(inf11rd
culturii Coţojeni (epoca Lmuzului).
Nr. /, 167,?.-lfJ79, Ostrovul-Corbului: Nr. 1, 167:!-lfi76, fragmorrle
coramice, wltura Coţojeni {pl. XXXIV, 11), cu doror· do punc:Le {:Vr.
I, J(i72-pl. XXXIV, 11); Nr. 1, 1673--1676, cu i11eizii ~i "boabe de Jiule'·;
un maro l'ragm01tl de roaşcă, toartă în bandă lată, "frâuLă", înăl\. 9 cm,
(Nr. I, 1673); r. I, 1677, l'mgmeutdestrachirră cu buza î11groşată îu iuto-
rior şi rlecorată t'll incizii pamlele, cultura Sălwţa; Nr. /, 1678- 1679,
fragmeute coramire, cultura eâmpurilor de urne (epoca bmnzului); :-pocia
lut negru, slip eastauiu-eomrşiu, lu:-truit pulemic (Nr. f, 1678), speria lut
portot·aliu, slip portocaliu lustmiL; ambele deeorate eu caneluri înguste~
dispus<• Îll arcade şi paralele; cele mai bune analogii la produsele similare
din t~nltura Periam-Pecica di 11 Banal.
Nr. I, 1680-1869, Ostrorul- Şimian; din să păturile di11 anii 193:1
şi 1935; Nr. I, 1680 1759, din stratul de cultură Siilcuţa; Nr. I, 1680,
boahe do grâu comun (triticum vulgare) carho11izate-, descoperite în aşezare
aeolo: Nr. /, 1681--W82, ceşti cu două Loarte laterale în bandă, cu seeţi-
www.cimec.ro
CAT\LOI;n. Ml'Z~:\'1.1'1 -\HIIEOI.OGJC lliN TlJHKC-SI,VERIN 645
unea mtundii, primul L'Xcmplar eu eam•luri înguste pe umăr, oblice şi

parakle, al doilea l':'îră ol'llamente, dar puternic lustruit, înăl(. respectiv,
7 em ~i B,;, <'.m: :\'r. f, lfi88- HiM-, rcşl ieu apucălori laleralc, înălţ. 6,5 cm,
şi i rm, o.('., ji{!. :24, 3-- .J : Nr. f, lfi85, fragment. rcaşeă (d. Nr. 1.
f(j82), inedit: Ar. 1, 1fi8fi, idl'm, lip:-ă doar o loartil, pc umăr raneluri
uşoar·c, deoparll' şi de aHa a rclor· şasl' miri procminl'ntc orgauiee, înălt.
7 rm, ineditâ; .Vr. 1, WH7 - J(j8!J. fără dceor şi făl'i'î procminenţe,
fragmentare: Nr. 1, Hi!JO -17o:;, fragnwniL' de huze de strachina, unele
îngroşate în intL·r·ior (.\'r. 1, /(i.1 O -- J(jfJT): primul exemplar: u. c., fi{{.
24. 5: al doilea indii: ră ..,fritniL' spre interior· ( Nr. 1, 1{)92-1695, 1699),
îngmşate şi bomhale (.\'r f, 1700-170-3); ,\'r. /, 1704-1705, 1'1·egmcnte de
"tigăi de peşte'' (eastr·oam') eu pereţi ohliei şi ,.praglll'i'' peutm susţinerea
<:apaeclor o. c., fi{{. 69, 17--1N şi fig. 53, 3; .Yr. !, 1706--1707, buze
de slmehină răsfnînle spn; inll·r·ior; ,\'r. 1, 1708---170!J,două fragmente de
aramicii pictatâ, lut de coloare por'Loralic, 1111 singur strat de suprafaţă,
slip portocaliu, lustruit putl'r·nic în l'XIeriorul :-:ln\chinii (cele două fragmente
fae parte din acelaşi vas), molivc în hcnzi de coloare mşu-vişiniu; tehnica
lulului şi coloarea piclurii aminlcsc pmduselc Curuleni şi ale ccreului vest-
dacic(pl. V,Bşi ji{! 1. 1\'r. 1, 1710), fmgmenl rcaşcă,Q l.oar'Lă, speeiaporto-
calic; Nr. !, 1711 1714, fragmente de reşti similare; Nr. 1, 1715-- 1717,
l'ragmenLe de loar·lp îrt handă: .Vr. /, 1718 --171[}, toarte triunghiulare;
Nr. !, 1720--1721, douil l'ragmeniL' dintr'un vas t·u gt1t cilindl'ic şi tortiţe
la baza gâtului (artalogiL' la pmdusciL• gumelni\ene dela Palatle, Reg. Piteşti,
raionul Găeşli); Nr. 1, 1722--17:!8, l'ragnll'ntc derorate "eu unghia" (Nr
!, 1722 şi 1724); Nr. l, 1729, fragmcnl dL•ror·al l'-11 V<ÎI'l'i; Nr. !, 1730-1731,
fr-agmente de vase cu jghiah şi praguri: .Yr. 1, 1732, toartă triunghiulară,
mult ascuptă; Nr. 1, 1733 1734, două nîşni(L' de mână, gresie, întregi;
Nr. 1, 1735, l'ragment de stradlină, huza îng-f'Oşală, profil bombat, mică
toartă; Nr. !, 1736, fmgment de va~, decor ,,rt: unghia"; Nr. !, 1737, fragment.
prol'il de vas, eu gitt dlindri<·; .Yr. 1, 173X, l'ragment de strachină, buza
îngroşată, prol'il hombal, dcrorat eu ranelur·i în intei'Îor, lustmit putemic
în exterior· şi imprimiîri lriunghiulare; ,Vr. 1, 1739, văscior-minialură,
<louă toarte, corp bombat; Nr. /, 1740, slrărhinu(.ă miniatură; Nr. !, 1741,
l'r·agment de vas deror·at "ru unghia" !'Ub huză; Nr. !, 1743, ceşcuţă minia-
tur·ă; Nr. !, 1744-1745, două fi"agm:wle de vase mari cu apucători ori-
zontale; Nr. 1, 1746, fragment de eastl'On, pen~ti obliei; Nr. !, 1747, fragm:mt.
de vas mare, decor în relief, nestat; Nr. !, 1748, os de animal, descoperit
în stratul Sălcuţa; Nr. !, 17'4[}-1751, fragmente de castroane, pereţi
oblici; Nr. !, 1752, fusaiolă rotulă, dintr'un fragment ceramic tip Sălcuţa;
Nr. !, 1752-1756, perle de lut (phalloi) perforate longitudinal, lut negru
www.cimec.ro
646 MATEIUALE ARHEOLOGICE
castaniu sau portocaliu; Nr. l, 1757, greutate de plasă din piatră (o. c.,
fig. 63,5) lung. 8 cm, lăţ. 8,2 cm; Nr. J, 1758, lamă de silex (ibidem,
fig. 53, 16); Nr. 1, 1759, nucleu de silex, rupt la mijloc, coloare gălLue;
Nr. 1, 1760-1776, din stratul de cultură Coţofeni: Nr. 1, 1760-1763, produse
ceramice date cu roşu pe ambele părţi; Nr. 1, 1764, interesant fragment,
vas, perep subţiri, incizii adânci în linii frânte paralel, incrustate cu coloan
albă; Nr. 1, 1765-1766, două fragmente cu deeor tipic; Nr. l, 1767, eu
decor cu "boabe de linte"; Nr. 1, 1768-1773, cu brâuleţ. crestat; Nr. 1,
1774, idem, necrestat; Nr. 1, 1775, mare mănuşă cu incizii; Nr. 1, 1776,
corn de cerb lucrat, lung. 10,5 cm, fig. 33,:32; Nr. 1, 1777-1869, din stratul
LaTene; Nr.1, 1777-1779, fragmente ceramice produse locale, bduleţc
alveolam şi butoni; Nr. 1, 1780-1782, idem, cu brâuleţ.e; Nr. /, 1783,
fragment de castron, produs local; Nr. I, 1784-1803, fragmente cu hrimle(e
şi butoni (Nr. 1, 1793); Nr. 1, 1804 o "apucătoare'' dela o "umă" în formă
de clopot; Nr. 1, 1805-1806, fragmente ceramice locale; Nr. 1, 1807,
fragment de castron, pere!.i oblici, toartă; Nr. 1, 1808-1809, douii greutăţ-i
de plasă, lut ars, formă de piramidă; Nr. 1, 1810, idem, de o formă alungită;
Nr. · 1, 1811-1814 fusaiole de lut ars, sferice, (un singur exemplar conic);
(Nr. 1, 1814); Nr. 1, 1815-1816, perle de lut ars (phalloi); Nr. 1, 1817,
teacă de suliţ.ă de fier·, Lare mâncală de rugină. lung. 7 cm; JVr. 1, 1818,
o secum plată, piatră moale la pipăit (cf. cele <lin cercul Sălcuţa-Gumelniţa);
Nr. I, 1819, com de cerb, folosit ca împtmgătoare; Nr. 1, 1820, colţ de mistreţ
(găsit în stratul de cultură La Tene); Nr. 1, 1821-1830, fragmente ccramice
celtir.e, lut fin, cenuşiu, lucrate la roată, lustruite; Nr. 1, 1831, fund de am-
foră, lut cărămiziu, găsit întJ·'un bordel; Nr. 1, 1832, fragment de fructieră,
lut speeia ccltică b (gălbue-cărămizie); Nr. 1, 1833, fragment celtic specia a
(cenuşie) cu umăr; Nr. 1, 1834-1849, fragmente de imitaţie celtică lucrate
cu mâna; Nr. 1, 1850, vas fragmentar, cenuşiu, cu umăr şi buza răsfrântă;
Nr. 1, 18.51, produs celtic (cenuşiu, la roată); Nr. 1, 1852, idem; Nr.
1,1853, mare fragment de oală cu toartă (o. c., fig 240, 2, profil); Nr. 1,
1854, fragment de picior de fructieră (ibidem, fig. 240, 11); Nr. /,
1855, fragment produs local, vas mare cu o toartă (ibidem, fig. 240, 6);
Nr. 1, 1856-1861, fragmente (buze) de chipuri (dolia), de diferite mărimi
(ibidem, fig. 239, 11 şi 243,3); Nr. 1, 1862, râşniţă de mână din gresie descope-
rită în coliba geto-dacă; Nr. 1, 1863-1864, două perculoare, gresie, tradiţie
neolilică. Nr. 1, 1865, cupă cu fundul ascuţit, produs eenuşiu; pare a imita
formele cupelor megariene (doliene) (ibidem, fig 239, 7=2"42, 1); Nr. !, 1866,
strachină cu fund adânc, buza îngroşată, piedestal cilindric, produs cenuşiu,
la roată, înălţ. 5,8 cm (ibidem, fig. 242,2); ]\ir. 1, 1867, oală înaltă, o toartă
în bandă, lipită de vas într'o tehnică similară aceleia a metalului, întreagă,
www.cimec.ro
CATALOGljL MUZEULUI ARHEOLOGIC DIN TURNU-SEVERIN 647
produs local, de imitaţie cellică, înălţ. 19,4 cm, (pl. XL/11, 10); Nr.
1, 1868, partea inferioară a unui vas, produs local geto-dac, înălţime
7,50 cm; JVr. !, 1869, vas întreg cilindric, fund larg, produs local, incizii
neregulate, înălţ. 11,2 cm, epoca tardivă a La Tene-ului, poate chiar epoca
daca-romană.
Nr. !, 1870-1933, Ostrovul-Corbului; Nr. !, 1870, placă dreptunghiu-
lară cu câte două perforaţiuni la capete, lucrată din cochilie de scoica,
servind ca podoabă, lung. 1,5 cm (o. c., fig. 16, 2); placa similară dela
figura 16,1 a dispărut din muzeu; Nr. !, 1871-1875, cinci mărgele de
marmoră, cilindrice, diam. între un centimetru şi şase centimetri (ibidem~
fig. 16, 3-7); cultura Turdaş; Nr. !, 1876-1933, greutăţi de plasă din lut
alb descoperite la diferite intervale; cel mai frecvent tip este eel conic
(a), mai rar cel piramidal (Nr. /, 1897) şi plat (neregulat: (Nr. !, 1899) în
general epoca neolitică.
Nr. /, 1934-1956, Bâlvăneşti; Nr. !, 1934, fragment de vas cu toartă,
lut fin, slip portocaliu, lustruit, pictură cu grafit, cultura Sălcuţa. (o. c.,
fig." 63, 1); Nr. !, 1935, fragme\1t de vas dat cu coloare roşie, drept
fond în vederea picturii. cultura Sălcuţa; Nr. !, 1936-1949, fragmente de
strachină (buze îng-roşate spre interior cu profil bombat, sau răsfrânte),
cultura Sălcuţa; Nr. !, 1950, fragment de cupă, apucătoare plată, cultura
Coţofeni; Nr. !, 1951-1954, fragmente ceramice lucrate la roată, fine,
profite de strachini şi fructiere; Nr. !, 1955-1956, fragmente produse locale
geto-dace, La Tene. Nr. 1.957-1988, Ostrovul-Corbului; Nr. !, 1957-1966,
cultura Turdaş; trei "tigăi de peşte" în stare fragmentară, unele ar putea
aparţine şi culturii Sălcuţa (o. c., fig. 60, 3), un fragment cu toartă decorat
cu incizii (ibidem, fig. 23, 2), un picior de altar neornamentat (inedit),
alte două picioare similare, un altul decorat (ibidem, fig. 21, 3), un picior de
idol antropomorf cu decor incizat, (meandroizi), un picior de altar pătrat,
decorat prin incizare (ibidem, fig. 21,2); Nr. !, 1967-1970, fragmente cerami-
ce tipice culturii Coţofeni; Nr. !, 1973-1978, fragmente ccramice caracteris-
tice culturii câmpurilor de urne, epoca bronzului; toarte prevăzute cu placă
deasupra lor sau de tip ansa lunata (Nr. !, 1978); Nr. !, 1979-1.988, produse
ceramice hallstattiene: un căuc, toartă supraînălţată, înălţ. 6 cm, diam .
gurii 12,6 cm; Nr. /, 1980, fragment cu spirale continui, lut negru, al doilea
strat cărămiziu, cu acelaşi decor şi /, 1984, (specia portocalie pe ambele
laturi); Nr. /, 1986-1987 (ambele specia neagră cărămizie); Nr. /, 1981,
fragment de str.achină-capac, cu caneluri-faţete, oblice şi apucătoare conică;
Nr. /,1983 şi/, 1988, lut negru (un singur strat), cu caneluri paralele; Nr.
/, 1982, cu decor de "raţe în cârduri"; Nr. /, 1985, cu imprimări de torques,
www.cimec.ro
64S MATEHJ.\LE ARHEOLOGJCR
IVr. 1, 1989--}[J!J7, Turnu-S,mcrin, diu aşezarea din partea de Apus a

oraşului; Nr. 1, 1989, (fragmeut de pahar); Nr. 1, 1994 (ciob e11 vârci);
Nr. 1, 1[197 (fr·agmellt ceaşcă, o toartă şi proeminentă suh ea) cultura Sălwţa;
Nr. 1, 1!J!:O, mare secure, meă dUI'ă, nelustruită, l11u~. '21 cm; epoca nco-
cneolitică; găsilă în parcul Hozclm·la săpături pentm planta(ii; Nr. 1, 1991,
seeure plată lustruită, rocă dură, lullg. 12,2 cm, din parcul Rozclor;
Nr. 1, 1992, fr·agment <·,er·amic, l11l rărămiziu, eu mică în pastă, incizii
adâuci paralele, cultura Coţofrni; J\ir.1, l!J!J5, l'ragmPnt rcramic, lut negru,
lustruit melalie, cauelmi pamlele pe pmemincnţe, epoca hallstattwnă;
(fragment de mare urnă); Nr. 1, 19.96, percuLor de gr·esic, rotund, ncolrLic.
Nr. l, 1.998--WOS, Ostrocul-Corbului; Nr. 1, 19!J8-:.00J, Jragmente
eeramiee tipice rulturii Coţofeni; Nr. 1, IOOJ, fragme11L stmchină, relief
sub huză ercstat, perc\i groşi, cultura Glina III, cpoea timpurie a bronzului;
Nr. 1, 2005, fmgme11l, ccramir, produs lo-cal gcto-dac, luerat. cu mâna, decor
eu iH<·izii verticale.
Nr. 1, :ZOOi-::009, Gogoşu, patru fmgmcllte ceramice descoperite de
ţărani la locul zis "fântâna lui Mărgărit", aparţinând culturii câmpurilor
de urne, cpora broHzului.
Nr. 1, 20~'0, Gura-Văii, pereutor, gmsie, epoca Jleolitică; de notat
că cele mai multe pcrcutoarc Jicolitiee di11 regiunea Por·ţilor de Fier sunt
făcute din asemenea piatră locală.
Nr. 1, f011--f031, Turnu-Sevr~rin; Nr. 1, 2011, fmgment de sceur·c-do-
can, rocă dmă, encolitic, găsit în l'astcllum roman dela capul de pod roman;
Nr. 1, Z012, fragmeut ccmmie hallstattian, specia neagră (un singursLrat),
lustru negru, deseoperiL în partea de Vest a oraşului, inedit; Nr. /, :Z013-r014
două fragmente ccramicc de tip Sălcuţa, provcniud din acelaşi loc; Nr.
/, :Z015, pen·utor, gresie, neolitic; Nr. 1, [016, mare percutor, gresie, cu şănţu
leţ peste mijloe, luug. 14 cm; Nr. 1, W17-2018, fragmente ceramiee tip Săl
cuţa; Nr. I,W19-WW,W22,percutoare, neolitice; Nr. /, W21 topor-se-
cure, rocă dUI·ă, lung. 8,6 em, epoca neolitică; Nr. !, f0]3-f031, din casLrul
Drobeta: cer·amică hallstattiană, specia neagră (Nr. !, f023) şi cărămi
zie (Nr. 1, ::.024); ceramică cenuşie (La Tene), la roată decorată prin cstom-
pare (Nr. /, [025-[026, 2028), şi produse locale geto-dacc, cu mâna,
(Nr. /, ::.027, 1, :Z029-W31); ultimul dintr'o urnă în formă de clopot.
Nr. 1; Z032-2031, Bâlvăneşti; produse tip Sălcuţa; fmgmente de strachi-
nă canelată (Nr. l, :Z033 şi butoni pc umăr, cilindric ca cele din cercul
Gumclni\a), eu buza adusă spre interior (Nr. /, [034) şi· fragment de vascu
vârci verticale şi paralele; Nr. /, :;,055-i056, date cu coloare roşie, ca fond,
pentru pictură; Nr.1, ro:0-[054, ::.057-W59, alte fragmente Sălcuţa, mai
puţin caracteristiee; Nr. 1, 2036-::.048; Nr. 1,2030-2031, produseceramice,
www.cimec.ro
CATALOGUL M!JZEU.IJJ AHIIEOLOGJC !liN TURNU-SEV~~RJN 649
~pecia dată cu coloarc roşie, cultura Coţojeni; lut negm fin, strate superficiale
drămizii, profite de cupe cu buza teşită spre interior şi Loatte late cu incizii
uşoare şi "boabe de linte"; (.Vr. 1, 2047); l'ir. 1, 2019, fr-agment de strachină
capac, lut 11egm, sLt·atc oxl.ef'ioai'O r.astanii, slip nogm eu pe le caslanii lustruit,
<·.ancluri-faţete paralele orizontale, ('[lOca hallstattiană, (pl. IV, H, 18); (vezi
şi depozitul do la Bâlvăneşli), aeeeaşi \TemP.
Nr. !, 2012-2091, Ostrovul-1~1are; .Yr. !, :l0fi2--2038, produse eeramice
hallstattiene, cu canelnri-l'aţet.e, arLîneituri şi imprimări cu torquesul; Nr.
1, 20)6 este un mat'P fragn'tenl do slt'a<~hină-eapae: .Yr. 1, :Z.039-:Z091, produse
ccramiee din epoca !.a Tenr, de factură .,eelliră'·, fi11ă, cenuşie ~Nr. 1, 2072,
2086-20.91), şi loeală, lucrate cu mitna. Nr. 1, 2039-2071, 2073 (fmgmcnt
de dolium), Nr. 2074 (cu decor în valuri), Nr.2075, (eu pieptene),Nr./, 2076-
2077, 20S2-20S1, (cu pieptenele) şi Nr. /, 2078-2081 (.,în valuri");
toate din perioa<la târzie geto-dacă; în decor, elemente slavc.
Nr. 1, 20:J2-2094, Dâlbociţa, din sta(iunea pl'imilivă do pe Cetăţuia
s'au cules mai multe fragme11te ceramice tip Coţojeni; s'au inventarial numai
cele de mai sus: Nr. /, 20.92 şi Nr. /, 2093, toarte late, cu incizii.
Nr. 1, 20).5---2101, Domaşna, mai multe fragmente de pc Cerna-Vârf
dintre Bogâltiu, Cornenra şi Domaşna-Cornii; s'au inventarial numai
câteva mai caracteristice: Nr. 1, 20J.5, l'mgml~nt tip Turdaş, benzi umplute
cu puncte; Nr. 1, 20.'}6, fr·agment tip Sălr.uţa = Turdaş III; Nr. 1, 2097-2100,
fragmente tipice Coţojeni, (rele mai freevoule de acolo), unul dat cu roşu
(Nr. 1, 20J9, buza tcşilă spre interior, spoeia din Oltenia); Nr. 1, 2101.
fragment caracteristic, cultura crîmpurilor de urne, epoca bronzului.
Nr. 1, 2102-2110, Botoşeşti; pi'Oduse cemmiee locale, târzii, La Tene,
eulese din "dreptul cotului", de pe valea Pău.
Nr. 1; 2lll, Turnu-Severin; din castrul Droheta, o fibulă de factură
gotică, sec. IV.
www.cimec.ro
B
PLA ŞA I
Vârb iţ a (A = 1, 17 ) ş i Ostrovul Corbului , e poca neolili că

(treapta inferi oa r ă a barbar iei), stadiul cu lturii Turdaş (= Vinca).
www.cimec.ro
B
PLANŞA Il
Securi de piatră plate din ostroavele Dunării m ehed inţe ne (A) ş i fra g~
mente ceramice dela Ostrovul Corbului , stadiul culturii Turdaş (A şi B,
Nr. 1- 2, 9- 11, 17- 20) ş i al culturii Sălcuţa (restul, treapta mijlocie
a barbariei).
www.cimec.ro
' •
B
PLAN ŞA III
Ostrovul Co rbului (A. Nr . 1 - 13 ş i B, Nr. 1- 19) şi Vftrbiţa (B , Nr . 20 - 21) ;

A, Nr . 1-13 = 1,1236- 1, 1263; B , Nr . 1- 13 = 1, 1089- J, 11 01 ; Nr. 14 = I,
1084; Nr . 15 = I , 11 02; Nr. Hi = J, 1085 ; ir. 17 = J, 1078; Nr. 18 = J, 61 7; Nr.
19 = I , 9; Nr . 20- 21 = I , 58- J, 59; ppoca neoliLic ă (treapta infer i oară a barbariei ,
st ad iul culturii Turda ş (A , Nr. 1- 13 ş i B, Nr. 1- 19) ş i epoca bron zu lui (treapta mij-
locie a barbarie i ; B. Nr. 20- 21).
www.cimec.ro
A
PLANŞA IV
A (Nr. 1- 18) , Ostrovul Corbului , cultura n eo liti că Să l c u ţ a (1 , 1516- l ,

1531); B ( Nr. 1- 18), B â l vă n eş ti , cul t ura Să l c u ţa (Nr . 1- 4 = 1, 2032-1,
2035), cultura Co ţo feni (perioada timpu rie a epo<!ii bronzului ; Nr . 5 -
17 = 1, 2036- 1, 2048) ş i cul tura h a ll s tat ti an ă (prim a e po că a fierului ;
Nr . 18 = 1, 2049).
www.cimec.ro
A
5 4
PLANŞA V
A (Nr. 1-20), Ostrovul Corbului, cultura Sălcuţa (Nr. 1-15,

17-20 = I, 1531 a - T, 1544, I, 1548, I, 626) şi cultura Vădastra
(Nr. 16 = I, 1545); B, Ostrovul Şimian (Nr. 1-2 = I, 1708-1,1709;
Nr. 4-5, dispărute) şi Ostrovul Corbului (Nr. 3, dispărut); ceramică
pictată din inventarul culturii Sălcuţa.
www.cimec.ro
~f'OSu
PLANŞA VI
OslrMul Şirniau: culLura Sălcu~a; ceramică pictată (vezi şi pl. V).
www.cimec.ro
5 6
PLA NŞA VII
A, OsLr:ov ul Corbului , unelte du corn de cerb din epoca neo litic ă ~i dela înce putul
epocii bronzului. B, Oslrovul .Mare, fr agmente ceramice a parţin â nd cul tu rii Co ~ofeni
(trea pta mijlocie a barbariei ; Nr. 1- 7 = I. fi83- T, 688).
l2 - Materiale Arheologice - c. 3553

www.cimec.ro
A
PLANŞA VIII
A- B, c ultura Coţofeni (treapta mijlocie a barbariei) dela Ostrovul

Corbului (A ; I , 1622 , I, 1624- I , 1653) , Ostrovul Ş'imian (A ; I, 1621 şi
I , 1623) şi Ostrovul Mare (B ; 1, 1310- I , 1345).
www.cimec.ro
A
PLANŞA IX
A, Ostrovul Corbului , cultura Coţofeni (1, 1468 - 1, 1502 , I. 655 şi

1, 680) ; B, Ostrovul Mare, cultura Turdaş (Nr. 1-2), cultura Să l cuţa
(Nr . 3-5), cultura Coţo fen i (Nr. 6-11 ) şi cultura Glina III (Nr. 12- 15).
www.cimec.ro
A
PLAN Ş A X
A- B. OsLrovul
Corbului , cultura Co-
ţofrni (lrPR]lt.a mijlo-
cie a barbariei); A =
1. 1433- T, 1452 ; B =
Nr. 1 = I. 11112: Nr .
2 = T. 1672; Nr. 3
= J , Hi14: Nr. 4 = T.
1ftH\: N1·. 5 = T. 1R15 ;
Nr. 6 = T, 1607 ; NŢ.
7 = I , 1611: Nr. ··8' "'=
www.cimec.ro J. 1617.
A
B
PLANŞA XI
A- B, Ostrovul Corbului; A, cultura Coţo fe ni (I, 14.57 - 1, 14 67); B,
cultura G lina III (treapta mijlocie a barbariei; 1, 1503 - 1, 1515).
www.cimec.ro
A
PLANŞA XII
A, topoare şi măciuci de piatră dela

Ostrovul Corbului (Nr . 1- 3, 7-8,
10-1"1), Ostrovu!Mare(Nr . 13- 14.)şi
dela Vladimir-Go rj (Nr. <!); Nr. 1=1,
1107 ; 2 = J, 851 ; Nr. 3 = I , 849;
Nr. 4 = l , 1010; Nr. 7 = J, 973 ;
Nr. 8 = I, 969; Nr. 10 = I , 8<1 7;
Nr. 11 = T, 970; Nr . 13 = I , 1288 ;
Nr. 14. = I , 1289.
B, ciocane ş i topoare din diferite
l oca lit ăţ. i d in Oltenia ; Nr. 2 = I,
961; I , 964; Nr. 10 = I, 568;
Nr . 11 = J, 567.
B
www.cimec.ro
PLANŞA XIII
. l
Ostrovul Mare ; cultura câmpurilor funerare (epoca bronzului; treapta mijlocie a

barbariei); urne fun erare; Nr. 1 = J, 180; Nr. 2 = 1, 194; Nr. 3 = 1, 198; Nr. 4 = 1,
199 ; Nr. 5 = J, 233; Nr. 6 = I, 208; Nr. 7 = 1, 181; Nr. 8 = 1, 183: Nr. 9 =:' 1, 200.
www.cimec.ro
IQ
PLANŞA X IV
Ostrovul Mare ; cultura câm purilor fun era re ; urne] de in c in c raţie ; Nr. 1 = 1. 18( ;
Nr. 2 = 1, 187 ; Nr. 3 = 1, 182; Nr. 4 = 1, 203; Nr. 5 = 1, 185; Nr . 6 = !, 1.91.;
Nr. 7 = 1, 189; Nr. 8 = I. 216; Nr . 9 = 1, 196; Nr. 1P = 1, 213; Nr. 11 = l , 201.;
Nr . . 12 = l . 215.
www.cimec.ro
'
PLANŞA XV
Ostrovul Mare; cultura câmpnrilor de urne; urne runerarc; Nr. 1 = J, 178;

"[" Nr. 2 = J, 195; Nr. 3 = I, 190; Nr. 4 = I, 192; Nr. 5 = I, 179; Nr . 6 = 1 197
Nr. 7 = I, 186; Nr. 8 = I, 207; Nr. 9 = I, 193.
www.cimec.ro
8
PLANŞA XV I
Ostrovul Mare (Nr. 1-8) şi Sa lcia (Nr . !.1); cul t ura câmp urilor funerare; urne şii
· vase funerare; Nr. 1 = 1, 205; Nr . 2 = 1, 188; Nr. 3 = 1, 264; Nr. 4 = 1, 204; Nr ~
~ = I. 263; Nr. 6 = 1, 245; Nr. 7 = I, 214 ; Nr. 8 = 1, '313; Nr. 9 = 1, 777.
www.cimec.ro
.....
"'?"""'-~--· ~~':" -.~ ,...".···-:-·· ~ ~-···
~, ~,. ..- \..-"""',"'~? :~-~.. f'~;tl

~; .
l
;\ . B
PLANŞA XVII
A - C, OsLrovul Mare (cârn pul de urne dela .,bivolării"); A ,

mOJ·mântu l1 3 (?),reconstituit în muzeu; urna din stânga=! ,
236; vasul de pc um ă rul urnei= I , 240; capac ul acestui vas = T,
241; urna dela mijl oc = !, 238; vasul depe aceastăurnă = I,
239; urna mare din dreapta = 1, 237. B , mormântul12 (?), re-
constitui t; urna din stânga= l , 239 ; urna mare din dreapta= l ,
237. B , morm ii nLu l12 (?) , reconstituit; urna din stânga · = 1,
233; urna dela mijloc = J , 232, ca pul acestei urne = J, 235;
V{.lsu l din dreapta = J, 176; capacul aces tui vas= I , 234. C,
yas dublu = I , 152.
c;
www.cimec.ro
PLANŞA XVIII
()strovul Mare (1'\r. 1-3, 5-11), Ostrovul Corbului (N~. 12) şi Balta Yerde
(Nr. 4); cultura c.âmpurilor de urne (epoca broiJZului; LrcapLa mijlocie a
barbariei); Nr. 1 = l. 244; Nr. 2 = 1, 202; Nr. 3=1, 209; Nr. 4 = 1, 218;
Nr. 5=1, 267; Nr. 6=1, 220: Nr. 7 = 1, 243; Nr. 8 = 1, 206: Nr. 9=1,
210; Nr. 10 = 1, 266; Nr. 11 = 1, 324; Nr. 12 = I, 361.
www.cimec.ro
PLM\~A :X I:X
Os~rovul !\Iare; rulLura câmpurilor de urne; Yasc din cimitirul dela "bi-
volării"; Nr. 1 = 1, 243; Nr. 2 = l. 325; 1'\1·. 3 = 1, 226; Nr. 4 = 1,
344; Nr. 5 = I , 352; Nr. 6 = f, 353; Nr. 7 = I, 351; Nr. 8 = I, 347;
Nr. 9 = l, 343; Nr. 10 = l, 333j Nr. 1'1 = 1, 334; Nr. 12 = I, 335;
Nr. 13 = 1, 338; Nr. 14 = 1, 330; Nr. 15 = l. 32U; Nr. 16 = I, 328;
Nr. 17 = 1. 327.
www.cimec.ro
11
PLANŞA XX
Ostrovul Mare; cultura câmp urilor funerare; Nr. t (Sulcia = 1, 782; Nr. 2 = l.
336; Nr. 3= !, 361; Nr. 4=1, 340; Nr. 5 = I, 266; Nr. 6= ! , 345; Nr. 7 = 1, 331;
Nr. 8 = 1, 339; Nr. 9 = 1, 342; Nr. 10= 1, 346; Nr. 11 = 1, 320; Nr. 12= 1,321.
www.cimec.ro
1
PLANŞA XXI
Ostrovul Mare (Nr. 1-6, 8,10-12, 14), Salcia (Nr. 7 şi 9) şi Balta Verde
(Nr. 13); cu!Lura câmpurilor de urne Nr.1=1, 337; Nr. 2=1, 316; Nr. 3=1,
315; Nr. 4 = 1, 314; Nr. 5 = l, 317, Nr. 6 = 1, 318; Nr. 7 = I, 783;
Nr. 8=1, 319; Nr. 9 = 1, 779; Nr. 10=I, 400; Nr. 11=1, 56; Nr.12=1,
269; Nr. 13 = I, 570; Nr. 14 = 1, 150.
www.cimec.ro
1
10 1!
PLANŞA XXII
Ostrovul Mare; cultura câmpurilor funerare; Nr. 1 = 1, 140; Nr. 2 = I.

141; Nr.3=I, 139; Nr. 4=1, 129; Nr. 5= I, 126;Nr. 7=1, 136; Nr.S=I.
133; :'ir. 9 = f , 127; Nr. 10 = l, 234; Nr. H = 1, 235.
www.cimec.ro
fi 12 1J
14 15 15
PLANŞA XXIII
Ostrovul Mare; cultura câmpurilor funerare; Nr. 1 = I, 112; Nr. 2 = I,

113; Nr. 3 = 1, 138; Nr. 4=1, 99; Nr. 5 = 1, 97; Nr. 6=1, 98; Nr. 8=1,
109; Nr. 9 = I, 103; Nr. 10 = 1, 96; Nr. 11 = I, 136; Nr. 12 = 1, 142;
Nr .. 13 = 1, 128; Nr.16 = 1,137; Nr. 7,14 şi 15 dispărute.
48 - Materiale Ar!leologlce - c. 3553
www.cimec.ro
1
4 5 8
11 1? !J
PL.\NŞA XXL V
OsLrovull\larc; cultura r5mpurilor fttnerarc; Nr. 1= 1. 11!1; .'-ir.2 = J, 121;Nr.

3=1, 117; Nr. 4=1, 122: Nr. 5 = 1, 123; Nr. ti = l, 124; l\'r. 7= 1, 116; Nr. 8=1.
143; Nr. 9 = 1, 131; Nr. 10=1, 135; Nr. 11= l, 148; Nr . 12 - 1. t ::)Li: Nr. 14 = T, 144;
Nr. 13 dispăr ul.
www.cimec.ro
PLANŞA XXV
OsLruvul Mare; culLura câmpurilor de urn e; N r. 1 = J, 368 ; Nr . ~ = 1, 374 ;

Nr. 3 = 1, 3(j6; Nr . 4 = 1,312 ; Nr. 5 = ! , 373 , Nr. 6 = 1, 367 ; Nr. 7= 1, 371;
Nr. 8 = 1, 370; Nr . 9 = J, 305; Nr. 10 = l, 372; Nr. 11 = T, ::\09; Nr . 12 = 1,
369; Nr. 13 = I. 375; Nr. 14 = 1, ~10 ·1 ; Nr . 15 = I , 311.
www.cimec.ro
PLANŞA XXVI
Ostrovul Mare; epoca bronzului (treapta mijlocie a barbariei); cultura câmpurilor·

funerare; Nr. 1 = I, 169; Nr. 2 = I , 172; Nr. 3 = 1, 170; Nr. 4 = I , 173; Nr. 5 =
= I, 171 ; Nr. 6 = I, 177; Nr. 7 = 1, 174; Nr. 8 = 1, 176; Nr. U = 1, 175.
www.cimec.ro
4
PLANŞA XXVII
•Ostrovul Şimian (Nr. 4), Hinova (Nr. 2) , Ostrovul Corbului (Nr. 1, 3, 6),
Ostrovul Mare (Nr. 5 şi 8); şi Vârbiţa (Nr. 7); cultura neolitică Sălcuţa
(Nr. 1); cultura Coţofeni (Nr. 2 şi 3), cultura câmpurilor funerare (Nr. 5
şi 8), cu!Lura primei epoci a fip.rului (Nr. 6) şi cultura La Tene (Nr. 4 şi 7).
Nr. 1 =dispărut; Nr. 2 = 1, 7813; Nr. 3 = 1, 654; !\. . 5 = I, 65; Nr. 6
= 1, 610; Nr. 7 = J, 429; Nr. 8 = 1, 302.
www.cimec.ro
3
PLA N~ A .\. .\ V Il 1
OsLrovuJ JVIare ; c ulLura cft mpnril o r d e urne; Nr . 1 = J. 151· N r 2 = I

Nr.
153; Nr. ;) = f , 154 ; Nr. 4= 1, 155; i·. 5 = l. 157: N r. ti = T, 1S8; 7= 1,
S!i: N r . 8 = 1. 53.
www.cimec.ro
l'LANŞA X:XTX
Ostrovul !\.Iare (Nr. 1-4, 6-7) şi Salcia (Nr. 5); cu\Lura câmpurilor fune&
rare (epoca bronzului; treapta mijlocie a barbarici); Nr. 1 = r, 134;
Nr. 2 = I. 130; Nr. 3 = 1,778; Nr. 4=1. 161; Nr. 5=I. 780 (şi capacui=I.
781); Nr. 6 = I, 162; Nr. 7 = l. 115.
www.cimec.ro
2
-
6
PLANŞA XXX
Ostrovul Mare, cultura câmpurilor-de urne (epoca bronzului); Nr. 1 = J,

51; Nr. 2=1, 49; Nr. 3=1, 50 (a); Nr. 4=1, 54 ; Nr. 5 = 1, 52; Nr. 6 = 1,
310; Nr. 7 = 1, 304; Nr. 8 = 1, 303.
www.cimec.ro
3
PLANŞA XXXI
Ostrovul Mare; cultura râmpurilor funerare; fragmente de vase; Nr. 1=1,

420; Nr. 2 = 1, 425; Nr. 3 = 1, 424; Nr. 4 = 1, 422; Nr. 5 = J, 421.
www.cimec.ro
a
PLANŞA XXX II
Ostrovul Mare; cultura câm purilor fun erare; fi g urine dj) lut ars ; Nr. 1 = I , 35 ;.
Nr. 2 = I. 36; Nr. 3 = I, 37; Nr . 4 = l , 32; Nr. 5 = I , 33; Nr. 6 = I , 34; Nr. 7 = l ,.
30; Nr. 8 = J, 31; Nr. 9 = J , 29.
www.cimec.ro
/~ 1
.~ ~
l
l-t--;
r ;
~~~
~·
. ~-
1 J 4
,.
5 5 7 8
;(l
+
_",;
!
~··
i
.J:..l
1'
.....
J
b
1 z 4
7 8
PLAN ŞA XXX 1J 1
Osf.rovul Mnn·: cultura câmpurilor de urne; "pinladrrc" de lut

ars: Nr. 1-8 = l.fiti- l.n .
www.cimec.ro
7
6
!O
PLANŞA XXXIV
Ostrovul Mare; cultura câmpurilor funerare; securi duble şi linguri

de lut, do caracter votiv; capace do lut; Nr. 1 = l, 61; Nr. 2 = l,
60; Nr. 3=1, 62; Nr. 4=1, 63; Nr. 5 = I, 64; Nr. 6 = l, 74; Nr. 7
= I, 75; Nr. 8 = 1, 76; Nr. 9 = I, 77; Nr. 10-18 = 1, 81-I, 87.
www.cimec.ro
4
10
12 13 14 1{)
11
PLANŞA XXXV
Unelte, arme şi podoabe de bronz din diferite localităţi din Oltenia;

Nr. 3 şi 5 de piatră; Nr. 1 = I. 583; Nr. 2 = 1, 584; Nr. 3 = J,
78; Nr. 4 = 1, 455; Nr. 5 = I, 1; Nr. 6 = 1, 453; Nr. 7 = l, 479;
Nr. 8 = J, 457; Nr. 9 = J, 482; Nr. 10 = 1, 621; Nr. 11 = J, 585;
Nr. 12 = J, 587; Nr. 13 = l, 586; Nr. 14 = 1, 589; Nr. 15 = I, 588.
www.cimec.ro
PLA N":)A XXX VJ
Ostrovu l Mare (1. - 4 , 6- 1'1 ) ş i Salr ia (5) p rima e p ocă a fi crulu i (trea pta s up e rioar ă a
barbarici; Ha llstatt); Nr. 1 = I , 294; Nr . 2 = 1, 166; Nr. 3 = I , 293 ; Nr . 4 = 1,
292; N r. 5 = 1, 299; Nr. 6 = I, 268; Nr. 7 = l , l(jQ; Nr . 8 = I, 272 ; Nr. 9 = 1, 29 1;
Nr. 10 = 1, 27 3; Nr. 11 = I , 277.
www.cimec.ro
4
PLANŞA XXXVI!
7
Vase, pcrc.u tor de gresie (5). Iusaiolă
(4) din prima epoc.ă a ficrului dela
Vânjuleţ (3) şi Ostrovul .\tarc (res-
t.ul); Nr. 9 şi 1l din epoca de bronz;
Nr. 1 = J , 298; Nr. 2 = l, 289; 9
Nr 3 = J 419· Nr 4 = 1 278·
Nr: 5 = 1: 270'; Nr: 6 = 1: 165;
Nr. 7 = l, 1li8 ; Nt·. 8= J, 167; Nr.
9 = 1, 57; Nr. 10 = I, 282; Nr.
11 = l , 290; Nr. 1~ = 1,418; NI'.
13 = 1, lOJ: N1·. 14 = 1, 4111. 12 !3
PLANŞA XXXYlll
Vârfuri de lance (1-5, 9-10), :;ăbii

curbe (6.7) şi o buLerolă (8) dela Os"
Lrovui Mare; prima epocă a fierului;
Î
1
Nr. 1 = 1, 543; Nr. 2 = I, 544;
Nr. 3 = I, 545; Nr. 4 = J, 546;
Nr. 5 = l, 547; Nr. 6 = I, 556; Nr.
7 =I, 557; Nr. S= l, 287; Nr. 9=1,
286; Nr. 10 = J, 548. /(J
1 J 1
www.cimec.ro
A
B
PLAN ŞA XXXIX
A, depozitul dela B âlvăneşt i;

B, "depozitul" dela Ostrovul Mare; prima
epoell a fierului (treapta barbariei); Nr. 1-7 (A) = 1, 700-775 ;
s uperioară a
Nr. 1-9 (B) = 1, 437- 1, 445.
www.cimec.ro
3
0-}
4 L.36 /7\
-9 .10 1!
~
@i
13
" ,
.14
15
f)
4.,
Iti • 17 .10 .19
PLANŞA XL
Ostrovul 1\Jare; cultura hallstatt.iană; Nr. 1 = I, 448; Nr. 2 = I, 449;

Nr. 3 = I, 447; Nr. 4 = J, 295; Nr. 5 = I, 458; Nr. 6 = I, 462;
Nr. 7 = I, 283; 8 = l, 450; Nr. 9 = I, 471; Nr. 10 = I, 467; Nr. 11 = I,
468; Nr. 12 = J, 474; Nr. 13 = I, 465; Nr. 14 = I, 460; Nr. 15 = l,
464; Nr.16 = I, 472; Nr.17 = I, 470; Nr. 18 = I, 469; Nr. 19 = 1, 473.
oM - Materiale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
L:J 1
10 71 o 13
PLANŞA XLI
Ostrovul Mare (Nr. 1-13) şi Ostrovul Corbului (Nr. 14); obiecte de podoabă
din prima epocă a fierului (treapta superioară a barbariei); Nr. 14 lamă de cuţit.
sau pumnal. Nr. 1 = I, 446; Nr. 2 = 1, 504; Nr. 3 = 1, 538; Nr. 4 = 1, 478;
Nr. 5 = 1, 477; Nr. 6=1, 537; Nr. 7 = 1, 505; Nr. 8=1, 484; Nr. 9 = 1, 475;
Nr. 10 = 1, 540; Nr. 11 = 1, 623; Nr. 12 = I, 622; Nr. 14 = I, 616 (epoca
t.impurie a bronzului).
www.cimec.ro
...11-
. @
i'~
/-) 1
rt·. \
tf'
!". . . l\
ih~,l
\
4
rj
t::, 5
:;j~
ti
?>;
•
J
2 i~W
;.~ 1
6
IJ 1/
PLANŞA XLII g
_,
Ostrovul Mare (Nr. 1-3), Hinova (Nr. 4, 7- 8}, Salcia
(Nr. 5-6), , Ostrovul Şim i an (Nr. 9), Gâ rl a Mi că (Nr. 11 ),
T-Severin (Nr. 10) ş i Ostrovul Corbului (Nr. 12); prima PLANŞA XLIII
şi a doua e p ocă a fi erului ; Nr. 1= 1, 551; Nr. 2= 1, 552 ;
Nr . 3 = 1, 553; Nr. 4 = I , 593; Nr. 5 = 1, 1422; Nr.
6 = 1, 1423; Nr. 7=1, 594; Nr. 8 = I , 595; Nr. 9= 1, Os trovul Şimian; vas ş i fragmente ceramice din
1658 ; Nr . 10= 1, 1660 ; Nr . 11 = 1, 1659; Nr. 12=1, 596. a doua e p ocă a fierului (cultura geto-dacă) .
www.cimec.ro
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV
CAMPANIA A ŞAPTEA (ţ946) ŞI A OPTA (1947) DE SĂPĂTURI

ŞI CERCETARI ARHEOLOGICE IN CETĂŢUIA DELA CELEI,
REG. CRAIOVA, RAIONUL CORABIA 1
In cursul săpăturilor arheologice din anul 1946, s'a reuşit a se desveli

eomplet zidul de apărare al cetăţii militare pe latura estică a ei, şi cu aceasta,
întregul zid ce o înconjură. In anul următor, s'a trecut la explorarea interio-
rului şi, cum nu a fost găsită nicio poartă a cetăţii, iar suprafaţa ei fiind mult
răscolită de să păturile mai vechi, oficiale sau clandestine, ne-am oprit asupra
eolţului de Nord-Vest, unde terenul prezenta mai puţine răscoliri. In acest
loc, a fost desvelită basilica despre care vom vorbi mai jos. Ultima campanie
a mai fost rezervată şi câtorva sondaje, în diferite puncte ale cetăţii, cu scopul
de a obţine profile stratigrafice şi de a stabili alte urme de clădiri care să
facă obiectul săpăturilor viitoare. Aceste sondaje ne-au arătat că nu ne putem
aştepta decât la precizarea unor infime fragmente de zidărie, tot ce a mai
putut rămâne în urma distrugerilor de veacuri, pricinuite de obişnui ţii extrac-
tori de piatră sau cărămidă. In schimb, s'a putut observa că cetatea ne oferă
o bogată recoltă de obiecte, mai ales ceramică şi inscripţii, încât este necesar
a se cerceta în campaniile viitoare acest teren, spre a fi adunate astfel
documente preţioase.
1. SĂPĂTURILE PE LATURA DE RASARIT A CETĂŢII (Fig. 1)
Dela turnul exterior D, desgropat în 1945 2 , zidul obişnuit de apărare

eonstatat, lucrat în aceeaşi tehnică şi dimensiuni pe laturile de apus şi miază-
1 Pentru primele şase campanii de săpături arheologice la Celei, vezi rapoartele.

Sucidava 1-lli, publicate în Dacia, 1935-1936, V-VI, p. 387-422; 1937-1940,
VII-VIII, p. 359-400 şi 1945-1947, XI-XII, p. 145-208.
• Dacia, XI-XII, p. 152.
www.cimec.ro
noapte, dispare brusc. El a fost înlocuit până la colţul de Sud-Est al cetăţii

cu un zid mai puternic,~de dimensiuni mai mari şi cu o structu,ră ce nu mai
aparţine secolelor IV-V, adică primei faze din istoria construcţiei cetăţii.
Acest ultim zid ne indică o tehnică ce aparţine începuturilor epocii bizantine·
(secolul al VI-lea). Astfel, pe e lungime de 38,50 m apare un zid gros de 3 m
şi păstrat în unele locuri, până la o înălţime de 2,80 m. Faţa lui exterioară
şi parte din cea interioară au mai fo st desvelite, prima dată de Bolliac 3
şi apoi de Tocilescu4 • După cum rezultă din însemnările inginerului Popovici 5 ,
Fig. 2. - Colţul de r ăsă rit al ce t ă ţii.
. el se conserva pe o înălţime mult mai impunătoare, dar la începutul veacului

trecut s'a prăbuşit în urma unui cutremur de pământ. Blocuri rezultate din
acea s tă prăbuşire se pot încă vedea, în râpa dela poalele lui, iar unele au
fost acoperite de drumul ce duce spre lunea Dunării (fig. 2) 6 •
Pentru a urma traseul dungii râpii de Est, acest zid se frânge puţin la
jumătatea sa. In acest punct, el are spre exterior un puternic contrafort,
gros tot de 3 m şi lung, în starea actuală, de 3,80 m . Contrafortul mărea
3 Monitorul Ofi cial, 1869, Nr. 222-224, cf. Dacia, V-VI, p. 391. .
4 Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Muz. N aţ. de AntichHăţi, Bucureşti ,
1902, p. 236 şi urm ., cf. Dacia, loc. cit.
6 R e laţie dată de Odobescu, Antichităţile jud. Romana ţi , Bucureşti, 1877, p. 49.
• O fotografie a feţe i exterioare a acestui zid, luată de Pârvan (Cetatea Ulmetum,

1, planşa XXI, 1, Bucureş ti 1912). ni-l arată în aceeaşi stare, ca şi azi. O conservare a
ruinelor dela Celei, în aer liber, nu este posibilă, din cauză că terenul cetăţii constitue
principala gură de legătură a actualului sat cu lunea Dunării. De aceea, am acoperit.
:ddăriile cu pământ , dup ă fiecare campanie de săpături.
www.cimec.ro
SUCIDAVA lV 605
rezistenţa zidului şi temeliilor lui. In exterior, zidul a fost puternic măcinat

prin intemperii şi distrugeri. In schimb, faţa sa interioară se conservă mult
mai bine şi prezintă o tehnică de zidărie ce apare în secolul al VI-lea. Peste
obişnuita temelie, făcută din materiale amestecate şi cu puţin mortar (fig.
3, a), urmează o pătură de zidărie groa-
să de 50 cm şi alcătuită din piatră spartă
legată cu mult mortar de var (fig.3, A).
Peste acest prim strat din zidărie sănă
toasă (opus incertum} urmează un al-
tul, din cărămizi mari (30 X 27 X 8
em), înalt de 70 cm. Cărămizile sunt dis-
puse în cinci rânduri şi prinse bine în D
acelaşi mortar (fig. 3, B). Se repetă apoi,
peste brâul do cărămizi, stratul de zi-
dărie în opus incertum, cu aceeaşi gro-
sime, ce o are la partea superioară, un
rând de blocuri mici din piatră mode-
lată sumar, de mărime diferită, însă, cu
feţele superioare dispuse la ar.elaşi nivel
(fig. 3, C) .Peste blocurile de piatră astfel
orânduite, urmează un alt strat din cinci B
rânduri de cărămizi, aşezate după aceleaşi
norme descrise mai sus (fig. 3, D). Un
alt rând de blocuri puţin modolate, cu
feţele inferioare potrivite la acelaşi nivel, A
închide stratul rle cărămizi (fig. J, E),
apoi stratul următor se repetă în acelaşi
opus incertum (fig. 3, E). a
Acest zid, atât de gros, nu este din
prima fază de construcţie a cetăţii, Fig. 3. - Faţa interioară a zidului
ceea ce se vede şi din linia stâl pilor din de riisiirit.
interior, care nu mai merg paralel cu acesta. Se pare că zidul cel gros a
înlocuit pc cel vechi constantinian şi, cu această ocazie, frontul lui a fost
retras spre interior, spre a fi ferit de o nouă prăbuşire în râpă, aşa cum se
întâmplase cu primul, probabil în perioada dintre Teodosiu II şi Justinian,
când cetatea noastră nu mai era ocupată de o garnizoană. Pentru trăini
eia sa, a fost adăogat contrafortul amintit, element arhitectonic pe caro
îl întâlnim şi Ia turnul lui Justinian rlela T.-Scvorin 7 •
' D. Tudor. Oltenia romană, Bucureşti, 1942, p. 314.
www.cimec.ro
La colţul de Sud - Est al cetăţii, acest mare zid se termină într'un

complex de zidării mult ruinate, ce par a fi (după cum bănuia şi Tocilescu 8)
resturile unui turn de apărare, pe care îl credem dintre cele interioare şi din
prima epocă a cetăţii (fig. 1, /). Una din laturile lui avea lungimea de 7-
8 m, dimensiune specifică turnurilor construite la această fortăreaţă în secolele
lV-V. Zidăriile fragmentare din interiorul acestui cadrilater reprezintă
diferite modificări şi reparaţii făcute în secolele IV-V, ca şi în vremea
justiniană.
Un element preţios, constatat pe marginea de apus a acestui turn de colţ
şi care a scăpat săpăturilor lui Tocilescu, este un fragment de zid masiv,
ce reprezintă resturile unei curtine a laturei de Sud a cetăţii, acum complet
prăbuşită în râ pa Dunării (fig. 1, e).
De-a-lungul zidului de Est şi în interior, constatăm de asemenea apariţia
unor resturi de stâlpi din zid, de forme, dimensiuni şi epoci diferite. Orien-
tându-ne după tehnica zidăriilor şi după straLigrafie, constatăm că trei
dintre aceştia (fig. 1, j, l, m), de formă pătrată, aparţin primei epoci a cetăţii.
Alţi doi, ce au dimensiuni neobişnuit de mari (fig. 1, h = 3,10m X 1,60
m şi i :....__ 4,90 m X 2,30 m) sunt de origine bizantină. In secolul al VI-lea,
cei de formă pătrată nu mai erau în funcţiune, de aceea, linia lor ca şi starea
de conservare nu au nimic comun cu zidul cel gros de apărare.
Lângă turnul D, între zidul de apărare şi stâlpii h-k s'au precizat urmele
unei locuinţe din secolul al VI-lea ce era pardosită cu căt"ămizi (fig. 1, i-k).
Sub podcaua de cărămizi a încăperii a apărut obişnuitul strat de incendiu
din secolul al V-lea, iar deasupra ei, ceramică şi dărâmături din vremea
bizantină (fig. 4, l). Această locuinţă, ataşată zidului de apărare, ar fi fost
probabil folosită de către soldaţii de pază.
In dreptul contrafortului amintit, dar în interiorul cetăţii şi aproape
lipită de zidul cel mare, a fost săpată o groapă care, prin forma şi construc-
ţia ei, pare a fi servit la păstratul bucatelor (fig. 1, g). Ea are o formă circu-
lară, cu un diametru de 1,95 m şi adâncimea în starea actuală este de 1,50 m.
Zidurile sale sunt făcute din piatră şi cărămidă de adunătură, au grosimea
de 45 cm şi atât în interior, cât şi în exterior, sunt căptuşite cu o pătură
protectoare din lut vânăt, groasă de 3 cm. Această groapă servea garnizoanci
din epoca de stăpânire bizantină.
Colţul de Sud - Est al cetăţii este mai ridicat faţă de restul incintei şi
în partea de apus apare izolat cu un şanţ (fig. 1, o), care merge dela turnul
D, până în râpa Dunării. Inainte de a sonda această regiune, bazat şi pe apari-
ţia zidului bizantin descris mai sus, bănuiam aci, existenţa unui pyrgo&,
8
Op. cit., p. 238.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 197
la care s'ar fi fost redus restaurarea lui Justinian. Pentru a clarifica aceasti
ipoteză, s'a săpat o tranşee adâncă, cu care s'a tăiat şanţul în curmeziş
(fig. 1, c-d şi fig. 4, 2). Alte două tranşee au fost săpate pe culmea acestei
ridicături. Din săpătură, s'a putut constata că vechile straturi ale cetăţii
au fost cu totul răscoli te prin amenajarea în acC'st loc a unei redute de pământ,
Fig. 4. - Secţiunile a-b şi c-d (vezi fig. 1).
căreia îi aparţinea şi şanţul. Săparea acestei redute s'a făcut la sfârşitul

secolului al XVI-Ioa deoarece, la o adâ11cime de 1,50 m, a ieşit la lumină o
monotă de argint a lui Rudolf II (1572-1612). La origine, şanţul acestei
redute avea adâncimea de 6 m. Numai pe pantele lui se mai pot obţine
într'un profil (fig. 4, 2) toate straturile de locuire: preistoric (10 cm =fig.
4, B) situat pe pământul virgin (fig. 4, A); col de incendiu din secolul al
V-lea (50 cm =fig. 4, C); unul de dărâmături din acelaşi veac (1,50 m =
fig. 4, D); cel bizantin cu arsură şi dărâmături (80 cm = fig. 4, E); un strat.
rezultat din pământul aruncat din şanţul săpat în secolul al XVI-lea (2 m=
fig. 4, F) şi cel vegetal (20 cm = fig. 4, G).
www.cimec.ro
1
1
1----- -'f,
1
1 1
1
1
1 ..,...,)1"-"""""~{LLI~
;--- 2,63----->
1
E
1
1 •••
L-- .··e···.
-----!·-
1
f- -·:-
--•--
~--
m;,,;i-
- - - - 10,20-
siecle
" c :
"
'ţ
F"Jg. 5· -
(secolul al ~~~Jec:).ştină
BasT
1
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 699'
Reduta construită aci în secolul al XVI-lea era apărată la Est şi Sud

prin vechile ziduri ale cetăţii şi râpele ce se află înaintea lor. Din acest loc,
se poate obţine o vedere bună peste lunea Dunării şi -dincolo de fluviu. Această
redută trebue legată de acţiunile militare ale lui Mihai Viteazul împotriva
Turcilor, ale căror incursiuni de pe valea Iskerului, din Bulgaria, puteau
fi supraveghiate de aici.
Il. BASILICA CREŞTINĂ
In colţul de Nord-Vest al cetăţii, s'a desgropat o basilică creştină,

care, după monetele aflate în săpătura ei, s'a constatat că datează din secolul
al VI-lea. In faza actuală a descoperirilor arheologice, este cea mai veche-
biserică creştină de pe teritoriul Daci ei Traiane 9 •
Orientarea basilicei este cu absida spre răsărit (fig. 5). Starea de tonser-
vare a clădirii este dintre cele mai proaste, zidurile ei fiind distruse în cea
mai mare parte, de către extractorii de material constructiv. S'au păstrat
însă, zidul de Sud pe toată lungimea lui, o parte din cel de apus şi un frag-
ment din arcul absidei, elemente ce ne permit reconstituirea formei şi dimen-
siunilor acestei basilice. Astfel, se poate stabili că ea avea în exterior lungimea
de 20,90 m, lăţimea de 10,20 m şi grosimea zidăriei de 65 cm. Absida are o
rază interioară de 3,80 m şi este un semicerc. Nava, de formă dreptunghiu-
lară, măsoară în interior: 15,80 m lungime şi 8,90 m lăţime. Zidurile exteri-
oare ale basilicei sunt lucrate din piatră amestecată cu fragmente de cărămidă,
totul fiind legat cu mortar de var.
Mai târziu, pe aripa sudică a bisericii, a fost alipit un diaconicum, for-
mat din două cămăruţe cu ziduri de piatră prinsă cu lut, care au dimensiunile
indicate în figura 5, b-c.
In centrul navei, se păstrează rămăşiţa unui postament din zid, lung
de 3,50 m şi lat de 1 m, pe care l-am identificat cu un amvon, element nepreci-
zat până acum, în arhitectura bisericească dela Dunărea inferioară. Se pot
preciza în construcţia lui, un stâlp la capătul apusean, pe care se înălţa
cutia amvonului şi un postament din ciment, pe care se fixa scara de lemn.
Absida fusese pardosită cu un podium de cărămizi mari fixate pe o pătură
de beton, în opus signinum (fig. 6, 8). Nava avea pardoseala formată din
trei straturi de cărămizi mari, fixate cu lut galben, bine bătut (fig. 6, 4-5 şi 9).
Stratificaţia ne arată că basilica s'a ridicat deasupra stratului de incen-
diu şi dărâmături din secolul al V-lea (fig. 6, 6). Două fragmente de ziduri,
• D. Tudor, Prima basilică creştină descoperită în Dacia Traiană, Iaşi, 1948.

Publicaţiile Inst. de Ist. Naţ. "A. D. Xenopol". Referinţe în legătură cu această desco-
perire, s'au dat de 1. Barnea, Rev. hist. SE Europ, 1946, XXVIII, p. 198 şi în Bis.
Ort. Română, 1948, LXVI, Nr. 3-4, p. 173 şi urm.
www.cimec.ro
din prima fază de locuire a cetăţii, sunt încălecate de zidurile exterioare ale
basilicei (fig. 5, GjB), iar într'un loc, sub zidul apusean al ei, s'a dat peste
o veche groapă de gunoi, din care s'au scos şi fragmente de amfore pictate,
din secolele IV-V (fig. 6, e). In locurile unde s'a păstrat pardoseala, se observă
deasupra ei, urme de arsură şi dărâmăturile rezultate din distrugerea basilicei,
odată cu evacuarea definiti vă a fortăreţei bizantine.
Fiind mult răscolită, în decursul veacurilor ce au urmat după părăsirea
eetăţii, basilica ne-a dat puţine descoperiri în săpături. Ea a servit şi ca
necropolă, după cum ne indică descoperirea a şase morminte, dintre care
trei în sânul navei (fig. 5, A-F). Toate scheletele au poziţia creştină,
o "'
2.
3
·--,--,---,--,-,-....,--,-~
o 1 z J ~ s G ' a
Fig. 6. - Două scc~iuni prin ruinele basilicci creştine (vezi fig. 5).
cu faţa spre răsărit. Patru schelete sunt adăpostite în sarcofagii de cărămidă

mare, înfiptă într'o dungă, în pământ (fig. 5, C-F ). In cosciugul unui mort
(fig. 5, D) !''a găsit o cărămidă ce are trasată o cruce pe una din feţe (infra,
fig. 11, a). Morţii nu au niciun fel de inventar funerar.
Alte descoperiri arheologice contemporane vremii când a funcţionat
această biserică, sunt: o cană de lut (Fig. 11, b), un opaiţ cu cruce (fig.11, ed),
o raniă de plumb dela o oglindă 10 şi trei monete de bronz, dintre care două
dela Mauriciu Tiberiu, databile din anii 587 j8 şi 596/7 11 •
1°Dacia, XI-Xll, Nr. 2, p. 244.

u Wroth, Catalogue Imp. Byz. Coins, London, 1908, 1, ·p. 135, Nr. 79 şi p. 136,
Nr. 96. Cf. şi Prima basilică, p. 13, în care am dat o prezentare mai largă a desco-
peririlor făcute în această basilică.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 701
Este şLiut că, paralel cu o ofensivă de întărire a frontierei dunărene,

Justinian s'a ocupat şi de reorganizarea administrativ-bisericească a acestei
regiuni, aşa cum ni se spune în Novella XI, dată de împărat 12 . Din acest
act, ce se referă la înfiinţarea arhiepiscopiei Justiniana Prima, rezultă că
în fosta Dacie Traiană au existat comunităţi creştine ca Litterata şi Recidiva.
Prima se localizează sigur, la Palanca Nouă, pe Dunăre în Banat, iar cât pri-
veşte a doua, noi credem a fi o formă coruptă pentru ~uh~t~rt lui Procopius,
deci Sucidava romănăţeană 13 • In orice caz, comunitatea creştină din Sucidava
(secolul al VI-lea), intră în marea dioceză a J ustinianei Prima şi depindea direct
de episcopul de Aquae (Prahovo, în Serbia) al Daciei Ripense, dacă nu cumva,
pe malul drept al Dunării, în această provincie nu vorfi existat şi alte episco-
pate, mai apropiate de Sucidava.
Forma şi cronologia basilicei dela Celei ne oferă o mare apropiere de cea
descoperită la Sadoveţ în Bulgaria!&. Avem de a face cu o basilică de ~arni
zoană folosită de trupele locale de ~raniţă, ale limitaneilor. Construită, pro-
babil, în vremea lui JusLinian, odată cu restaurarea cetăţii, ea rămâne în
picioare, aşa cum ne indică ultima monetă găsită în ruinele ei, până la finele
domniei lui Mauriciu Tiberiu, când a fost incendiată, în urma atacurilor
date de Avari sau Slavi asupra fortăreţelor bizantine de pe malul stâng
al Dunării.
III. OBIECTE DESCOPERITE
A. Inscripţii şi sculpturi in piatră
1. Fragment din profilul stâng al unui monument din calcar de Vraţa,

înalt de 28 cm, cu înălţimea literelor de 5 cm (fig. 7, a). Din text rămâne
o liga tură VA ... ce se poate preta la diferite întregiri.
2. Relief din marmoră şi fragmentar, al Cavalerului Trac. Are mărimea
16 X 12 X 4 cm (fig. 7, c). Din icoană, se păstrează partea din urmă a
calului şi piciorul drept al călăreţului, îmbrăcat cu o tunică. Pe profilul infe-
rior al plăcii, se poate întregi inscripţia: .. . Flav (ius) ... , cu litere înalte de
1 cm. Acesta este dedicantul din secolul al III-lea, iar fragmentul nostru a
ajuns în cetate ca material constructiv.
3. Fragment dintr'o lespede din marmoră, lung de 10 cm, lat de 9,5
cm, gros de 3,5 cm şi cu litere înalte de 3,8 cm (fig. 16, h). S'a descoperit
in aşezarea civilă a Sucidavci, de către un preot din Corabia, din a cărui
u Corpus juris civilis, Ed. Schoell-Kroll, Berlin, 1895, 1II, p. 94; vez.i şi obser-
vaţiile lui V. Pârvan, Contrib. epigr. la ist. creşt. daco-roman, Bucureşti, 1911, p.
1.83 şi urm.
u Prima basilic.ă, p. 18 şi urrn.
u Welkow, Germania, XIX, 1935, p. 149 şi urm. şi Bersu, Antiquity, 1938, XII,
p. 31 şi urm.
www.cimec.ro
702
~~~ '
'
1
••
·~
1
h
1
'
1
' \
\
'\ \
\
\
\
\ 1
\ 1
', ______ _./g
....
Fig. 7. - Fragmente de piatră şi de vase.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV
eolecţie face parte. Din textul mutilat al i nscripţiei se mai poate citi:
.. . LII ... Aeliu[s] ... . / .... / .... ; probabil, un monument funerar, ce ne
face cunoscut un nou Aelius, nume atât de frecvent întâlnit îu Dacia.
Q o..__....__2..__3_.cra
Fig. 8. - Obiccle de bronz şi plumb.
4. Bustul fragmentar al unei divinităţi masculine cu forme molatice

{Bacchus? Apollo'?), înalt de 11,5 cm. Fragmentul aparţine secolelor 11-111
e.n. şi a fost întrebuinţat ca material constructiv, după cum arată urmele
de mortar pe care le poartă în exterior (fig. 7, b).
www.cimec.ro
704. MATERIALE ARHEOLOGICE
B. Os şi corn
1. Capăt dintr'un stil de os, lung de 7 cm (fig. 8, c).
2. Rotiţă de corn în formă de nasture, cu diametru! de 2 cm (fig, 8, g).
3. Mărgea din corn, cu diametru! de 1,3 cm (fig. 8, h).
C. Sticlă
1. Ţeavă de sticlă dela un flacon, cu buza pâlnie şi lungă de 4cm (fig.10,l).

2. Toartă din sticlă verde înaltă de 3,3 cm (fig. 16, c).
3. Două fragmente din buze de cu pe din sticlă de coloare albastră (fig.
16, /, şi fig. 17, g).
4. Gât dela o sticlă de coloare verzuie, înalt de 5,5 cm (fig. 16, g).
5. Picior de pahar, înalt de 3,3 cm şi de o formă cunoscută la Sucidava
(fig. 17, c) 16 •
6. Mărgea plată din materie sticloasă eolorată, cu ondulaţii albe şi
negre, având diametru! de 1,05 cm (fig. 10, m).
7. Fragment dintr'o brăţară de pastă sticloasă neagră, înaltă de 5,8
em (fig. 17, d).
D. Bronz
1. Clopot deteriorat, înalt de 14 cm (fig. 9, a). Exemplare asemănătoare
au mai fost găsite şi în să păturile anterioare 16 •
2. Placă dela o încuietoare perforată, pentru introdus cheia, înaltă
de 5,5 cm (fig. 9, b) 17.
3. Fragment dintr'o teacă de sabie, lungă de 5,2 cm (fig. 9, c).
4. Cinci verigi diferite (fig. 9, d, e, i, l).
5. Verigă dela un lănţişor, lungă de 7,9 cm (fig. 9, J).
6. Cercei răsucit cu un fir în jurul verigii şi formând mai multe ineluşe:
diametru! de 2,4 cm (fig. 9, k).
7. Aplică circulară, cu diametru! de 3,6 cm (fig. 9, m).
8. Alt fragment de teacă dela o sabie, lung de 7,5 cm (fig. 9, p).
9. Trei fibule lungi de 5-7 cm, de o formă care a mai fost întâlnită şi
studiată din să păturile anterioare (fig. 9, o, t, m) 18 .
10. Patru fibule întregi sau fragmentare, cunoscute de asemenea ca
formă şi care au fost studiate pentru această cetate (fig. 9, h, n, r, s) 19 •
•• Dacia, XI-XII, Nr. 3, p. 410.

1• Ibidem, Nr. 1, p. 186.
u Ibidem, Nr. 13, p. 189.
1• Ibidem, Nr. 46 p. 195.
" Ibidem, Nr. 47-48, p. 197.
www.cimec.ro
705
Î\ 1
1 1
~1\1 ~-
~
..
~
1
1
-~--
--'1'--
Fig. u. _ Obiecle de uronJ.
4.) Materiale Ar·heologice ·- c. 355~J
www.cimec.ro
706 MATJ<:RIALE ARHEOLOGICE
11. Un mâner fragmentar dela un vas, lung de 11 cm (fig. 8, k).

12. O piesă de harnaşament, lungă de 5 cm (fig. 8, /).
13. Un vârf de suliţă, lung de_ 7,6 cm, cu mâner tubular şi eap conic
(fig. 8, a).
14. Un instrument chirurgical în formă de linguriţă, lung de 7,6 cm
(fig. 8, d).
15. Alt instrument chirurgical, cu un capăt plat-ascuţit, lung de 10 cm,
(fig. 8, e).
E. Plum,b
1. O greutate plată şi perforată pentru a fi atârnată, înaltă de 4,5 cm,
obiect care a mai fost cunoscut. şi din săpăturile anterioare (fig. 9, /) 20 •
2. Rama unei oglinzi, descoperită în ruinele basilicei creştine 21 •
3. O placă mare de plumb, îndoită, care avea o lungime de cea 1 m
şi lăţimea de 27 cm. Pare a fi material brut, din care se putea turna diferite
obiecte. mai ales proiectile pentru maşinile balistice (fig. 8, i).
F. Graffiti pe cioburi de ~·ase
1. Trei cioburi de amfore, după tehnica pastei, aparţinând secolelor
IV-Ve. n., pe care sunt s~âriate cruci simple (fig. it, h, j, k).
2. Fragment rupt de sub gâtui unei amfore din secolele IV-V, pe care
sunt sgâriate literele sau numeralelo .. . !\A, înalte de 3,S cm (fig. 10, g).
In cele două litere greceşti se poate vedea, probabil, o indicaţie de capat:i-
tate, exprimată în sex tari (mensura sextarialis). adică t\oc = .31 ~€ o"tOCL
( = 16,957 litri, calculaţi după se:r.tarius Romanus). Acest "olum ar fi po-
sibil, faţă do mărimea pe caro o avea amfora, care, aşa după cum rezulta
din grosimea şi curbura ciob ului nostm, avea dimensiuni mar·i. Grafitul
a fost executat după ce vasul fusese dat întrel:uinţării şi capacitatea ar fi
fost marcată de către proprietarul său, pentru a-i servi la măsurători
3. Un gât fragmentar dintr'o amforă bizantină (secolul al VI-lea), pc care
sunt sgâriate două cruci şi apoi literele f;~IPX, în care nu se pot vedea
însă decât exerciţii de scris ale unui soldat local (fig. 10, i).
G. Cărămizi şi ţigle
1. C'_,olţ
rupt dela o cărămidă groasă şi bine arsă, care poartă o stampilă
fragmentară având litere înalte de 2,5 cm (fig. 10, a). Literele păstmtP
sunt .... VMCIIII, cu două bare orizontale deasupra, semn specific nume-
ralelor, care ne dau întregirea sigură: [leg (ionis)] V M ( acedonicae), c ( ohors)
/III. Stampila aceasta este, de asemenea, dintr o epocă târzie, de după
zo Dacia, XI-XII, Nr. 3, p. 1.83.
u Ibidem, Nr. 2, p. 244.
www.cimec.ro
707
Fig. 10. - Stampile pe cărămizi, grafiţi şi sticlă.
45 *
www.cimec.ro
parasirea Daciei, când legiunea rt;spectivă fusese mutată pe malul drept.

şipe malul de vis-a-vis, în cetatea Sucidava. Dar, descoperirile săpăturilor
Fig. 11. - Cărămizi, vase şi un opaiţ.
de până acum ne arătau că, la ridicarea întăriturilor şi paza Sucidavei,

imediat după evacuarea lui Aureiian, participase numai cohorla a III-a
a Dunării, cu cartierul general la Oescus, de unde a trimis detaşamente
www.cimec.ro
709
-<~~:.. _____ L
~r:-
~~''1\1
J _j __
Fig. 12 .. Opaiţc şi fusaiole.
www.cimec.ro
7f0 MATERIALE ARHEOLOGICE
ale aceleiaşi legiuni 22 • Desigur, intr'o măsură mai restrânsă, stampila de !aţ.ă
ne indică şi cohorta a IV-a a legiunii, cu aceleaşi misiuni la Sucidava.
2. Bucată dintr'o cărămidă, care arc imprimală pe ea o stampilă frag-
mentară, cu litere în ligaturi, imprimate invers şi înalte de 1,5 cm: ERBNN ..
Ca datare şi o încercare de lectură, fragmentul nu oferă nimic precis (fig.
10, b).
3. Fragment dintr'o ţiglă. pe care sunt trasate cu un obiect ascuţit,
literele greceşti ... An ... , inalte de 3,5-6,5 cm (fig. 10, c). Aici pare să
fi fost numele unui cărămidar din vremea bizantină.
4. Fragment dintr'o ţiglă cu un N scris inversat, înalt de 4,5 cm (fi~.
10, d).
3. Colţ dintr'o cărămidă bizantină ce poartă un M, înalt de 12 cm şi
imprimat pe pastă crudă cu aiutorul mmi beţi~or (fig. 10, e).
6. Cărămidă patrată bizantină(34 X 34 X 8 cm), descoperită în pc-
retele cosciugului unui mori din basilică (fig. 11, a). Pe una din feţe, poartă
o cru:r gracca închisă Îlllr'un cerc, totul fiind tm~al. cu două degete pe pă
mântul nears încă, al cărămizii.
7. Fragment dintr'o cărămidă
de mărimea 2'1 X 17 X 4 cm, care poartă
imprimate pc o faţă, o serie de desene, printre care se pot observa şi litere
ale alfabetului grec, ca: n; 1 ; C; X; 1\: r; P~ (fig. 11, .f).
H. Opaiţe de lut şi fusaiolc
1. Fragment din capacul unui opait, înalt de 4,4 cm, ce dateazlî din
secolele IV-V şi este decorat cu un vrej de vită (fig. 12, b).
2. Fragment din capacul şi toarta unui opait, Î11alt de 3,4 cm (fig. 12, i).
Din decorul capacului, mai rămân trei linii paralele, ce credem că fac parte
din braţul unei cruci, în genul celor descoperite la Romula, Torni, Dulovo,
etc. 23 •
••Dacia, VII-VIII, Nr. 9, p. 377 şi Hev. Jst. Rom., 1940, X, p. 2Hi şi urrn. Cu
această ocazie, revin asupra lecturii a două stampile pc cărămizi, pe care nu le găseam
satisfăcătoare, nici atunci când le-am propus. Este vorba de slampila LEG VMSCRO •••
şi LVIICLSC ... ambele fragmcnlare, cf. Dacia, V-VI, Nr. 7, p. 414; VII-VIII.
p. ~n8 şi XI--XII, Nr. 3, p. 161, cu Nota 2. In ultimele două litere, SC ... , socoteam
că este de completat numele unei localităţi sau al unei cohorte. De fapt. în aceste literE
avem abreviaţiunea s(ub) c(ura), după care ar fi urmat un nume de persoană, al aceluh
care conducea cărămidăria legi unii respective, eum ne dovedeşte clar W. K ubitscbek
in Mitt. d. Zenlr. Komm. N. F., 1!101, XXVII, p. 219, cu prilejul publicării unei seri
de cărămizi romane Lârzii din Austria sudică. In acest caz, pentru prima stampilă dell
Celei, este de preferat lectura: leg(ionis) V M(acedonicae) s(ub) c(ura) Ro[m(uli))
iar la a doua, l(egionis) VII Cl(audie) s(ub) c(ura) ... ·
21 D. Tudor, Balcania, 1944, VII, 2, p. :397 şi urm.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 711
3. Două opaiţe bizantine (secolul al VI~lea), înalte de 8,5 cm şi 9,5

cm, care au mai fost deja semnalate ca formă şi ornamentaţii, pentru Snci-
dava2t (fig. 12, a şi g). '
Fig. 13.
24 Dacia, Xl-XII, Nr. 6. p. t68.
www.cimec.ro
4 .. Un opaiţ
din aceeaşi categorie cu cele precedente, lung tie 8,5 cm,
care poartăpe fund o cruce simplă şi reliefată (fig. 12, e).
5. Fragment dintr'un opaiţ bizantin, lung de 6,5 cm (fig. 12, /). Toarta
sa este stilizată în forma unui cap de berbec, motiv animalier constatat
şi cu alte ocazii la opaiţele din secolul al VI-lea ce s'au folosit la Sucidava 25 •
fi. Un opaiţ din secolul al VI-lea, lung de 8 em, cu toa1ta stilizată în
formă de cruce bizantină. A fost descoperit în săpăturile basilicei creştine.
Lămpi similare sunt cunoscute şi din săpăturile anterioare (fig. 11, d) 26 .
7. Şase fusaiole din lut ars, de forme şi mărimi diferite (fig. 12, c, d.
It, f, k, l,).
1. Ccramica locală
a) V ase din sec o 1 e 1 e IV-V o. n.
1. O oală înaltă de 30 cm, studiată ca rormă şi datare cu ocazia săpă
turilor mai vechi (fig. 7, d) 27.
2. Două fragmente din gura şi pântecele unei oale ru două toa1te (fig.
7, j). Avea diametru! gurii de 22 cm, huza răsfrântă, lucrată în lut cenuşiu
şi prezintă ca omamentaţie linii sinuoase sau drepte, trasate sut gură.
Este un vas specific secolelor IV-V la Sucidava şi în alte părţi 28 .
3. Fragment din gura unei oale din categoria Nr. precedent (fig. 11, c).
4. Fragment dintr'un taler, ornamentat cu cercuri pe huză, care aYca
înălţimea de lt,2 cm (fig. 13, It).
5. Buză de taler similară (fig. 13, i).
6. Fragment din pânteeele unei oale cu două toarte etajate (fig. 13, /).
7. Buză fragmentară do taior, mult îngroşată şi acoperită parţial cu
glazură (fig. 7, i).
8. Fragme11L din huza unui mare taior, de tipul mortaria, cu două proe-
minenţe opuse (pentru scurgema lichidului). Era do asemenea acoperit.
parţial, cu aceeaşi glazură de coloare galben-verzuie (fig. 13. c).
9. O strachina din lut roşu, roconstituită şi înaltă de 3,7 cm, care caută
a imita ca formă şi pastă, ceramica dispărută din categoria terra sigillata
(fig. 13, d).
10. Un vas fragmpntar i11 formă de ghiveci pentru flori, do formă tron-
conică, inalt de 12,5 cm şi cu fundul perforat pentru scurgerea apei (fig. 7, h).
Exemplarele descrise mai sus, ne întăresc tipologia şi cronologia cera-
:nicei locale din prima epocă de ocupaţie militară a cetăţii 29 •
16
Daeia, Xl-XII Nr. 10, p. 169.
Ibidem, VII-VIII, Nr. 3, p. 381 şi XI"'-Xll, Nr. 7, p. 168.
11
2
' Ibidem, XI-XII, Nr. I, p. 169, fig. 21, Nr. 8.
•• Zweiunddreissigstes J ahrbuch der Schweizeriscben Gesellschaft fiir Urgeschicht.c
LG40-1941, p. 155, fig. 39 (Breisach).
u Caracteristic.elc ei. arătate în Dada. XI-XII, p. 169 şi urm.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IY 713
b) Sec o 1 u 1 a 1 VI-I ea
1. Oală de lut vânăt, înaltă de '17 cm (fig. 13, a). Ornamcntaţia ei se
r·educe la o simplă bandă de linii incizate sub gât. Pereţii vasului sunt .5ub-
ţ.iri şi friabili.
2. Fragment de oală, cu aceleaşi caracteristici tehnice (fig. 13, g).
3. Fragment din gura unei oale decorată la buză cu benzi de linii in-
cizate paralel, adânc şi apropiate. Pe scobitura gâtului mai posedă un or-
nament sinuos, de asemenea in relief. Pc pântccele vasului se mai văd o
scrie de canelurc dispuse vertical (fig. 7, e).
4. Partea superioară .a unei oale din lut roşu, ce avea toartă plată,
pântecele troneonic, gura larg deschisă şi pcrcpi subţiri. La gură, ea prezintă
obişnuitul profil şi decorape, specifice secolului al VI -lea, pentru stratul
de locui re bizan Lin, în care a şi fost găsită (fig. 7, g). Ornamen taţia vasului,
executată numai ::;prc gură, c formată din benzi de linii sutţ.iri, adânci şi
dese, trasate orizontal sau sinuos. La baza zonei de linii de lân~ă buză,
mai apa1· o serie de crestătmi oblice, olţ.inuLe cu unghia înfiptă în pasta
încă near·să.
5. Trei fragmente de vase, cu o tehnică şi ornamcntaţie ee le clasifică
~n categoria prceedcnlă (l'ig. 7, j; 11, c; 16, r?).
G. Toartă de vas decoratii eu gr·upuri de linii ineizatc şi adâncituri triun-
ghiulare (fig. 1:3, b).
7, Ocnochoc înaltă de 15,5 cm, lucrată în lut roşu şi descoperită în stratul
de foc ck pc pardoseala basilicii creştine. Forma vasului este cunoscută şi
din :;ăpăturile ant.cr·ioarc (fig. 11, b)ao.
Dacă în campaniile de săpături de până acum, eeramica locală, folo-
sită de garnizoana bizantină în secolul al VI-lea nu fusese bine reprezentată
(din lipsă de descoperiri lwgatc şi specifice)31, de data aceasta, exemplarele
scoase la lumină, în săpăturile din interiorul cetăţii, ne dau o idee mai clară
despre forma şi omamenla\ia aeeslor vase. Ele sunt lucrate în lut roşu sau
,·enuşiu, cu pereţii foarte subţiri. Buza lor răsfrântă oblic, dă aspectul unei
pâlnii. Sunt decorate numai în regiunea gâLului, prin benzi de linii incizaLP
•
des şi paralel, dispuse orizontal sau sirmos. Uneori, deasupra acestor grupuri
de linii sunt făcute crestături cu unghia. Zonele de linii se obţineau cu aju-
torul unui pieptcne cu dinţii deşi şi ascuţiţi. Această ceramică este de tra-
diţie provincială romană. Deşi ornamentapa sa prezintă asemănări cu eera-
mica slavă, totuşi, nu poate fi conl'undată cu aceasta. Tehnica modelării
eu roata şi execuţia dccorului sunt deoset ite. Deocamdată, până la noi
•• Dacia, XI-XII, !';r. 18, p. 174, cf. şi Prima basilkă. Nr. 6, p. 10.
• 1 Ibidem p. 174.
www.cimec.ro
714 MATERIALE ARII"EOLOGICE
descoperiri, nu putem presupune decât un

împrumut al decorului cu pieptcnele, ce va
trece în ceramica slavă 32 • Problema va
putea fi reluată numai în urma îmbogăţirii
acestui material, care se anunţ-ă bogat mai
ales în interiorul cetăţii, unde ~ăpăturile
sunt încă la început .
.T • .A mfore de import din secolele III- V
1. O toartă de amforă găsită la poa-
lehi cetăţii, spre Dunăre, unde a1· fi putut
fi adu~ă de ape (fig. 10, /). Poartă o
stampilă în relief, lungă de .),5 cm şi cu
·~ li tere înalţe de 8 mm: C QZ Q 1\'. N urnele
o
'§ exportatorului I:~zwv, din lip~ă de izvoan',
~ nu-mi este cunoscut în altă parte a impe-
g, riului roman, dar, după forma literelo1,
~ cred că apartine secolului al III-lea e.n.
~ Din Dacia, mai cunosc toartc stampilnte
\ ~
::l
cu numele său, în Muzeul din Alba Iulia,
-~ precum şi un alt exemplar, azi dispărut,
15: găsit de Papazoglu, tot la Suci da va 33 •
t;
<Jl
2. Fragment din gâtui unei amforc
,.:; de o formă specifică secole lor IV-V a•,
descoperit într'o groapă cu gunoi din prima
:;:: epocă de locuirea cetătii, deasupra căreia
•• eU:, se construise zidul de apus al hasilicii

creştine (fig. 1, e). Acest fragment (fig. 14)
\/1
i.:
poartă sub gâtui vasului o inscripţie exe-
cutată cu vopsea de coloare roşie, ce se
de~l'ăşoară pe ambele spaţii libere dintre
cc~e două toarle: + X,1Br: : PQA. Semnul
•• L. Niedrele. f.lanuel de l'Anliquile slave.

Paris. HJ2li, Il, p. 228; J. Hiillrigl. în Arch.E;rt.,
:XLIV,1!)30, p. 2~JO; S. Slanlrh<w, în Acad. Bulgare
d. SciencPs- Fouilles el rechcrches III-Travaux de
la Sec. Moyen-Agc, Sofia, 1\!48, ser. Nr. 3, p.
148, şi K. 1\fiatiev, în Acad. Bulg. Scien. lnst.
Arch. Trav. sec. arch. s!aYe, Sofia, 1\)48 p. 78.
33 Exemplarul Papazoglu e menţionat de
Tocilescu, Mss. Acad. H.P.R., Y. 5170, p. 93 şi
". 5172, p. 200.
"'Pentru formii, cf. Dacia XI---XII, p. 173.
www.cimec.ro
SUCIDAVA tV 71.)
următor crucii ne indică mensura sextarialis, după cum urmează indica~ia

capacităţii vasului în sectari şi submultipli, deci: +(~eaTIXt)ABr : :.
In acest caz, volumul vasului este do 32 soxtari şi o frac~iune indicată
prin f::, probabil 3/-1 dintr'un sextal'ius. Deci, vasul ar fi avut un volum
de 17,917 litri, măsurat eu sextarius Romanus. LiterelePQA pictate pe
spaţiul dintre toarte, opus eclui pe care este indicat volumul, ne arată
abreviat, numele unui exportator de vin sau de untdelemn, din regiunea
Mediteranei orientale. Ulterior, posesorul vasului din Sucidava a sgâriat
(grafit) peste numele vechiului proprietar, pe al său tot cu litere greceşti:
u; ..... ZNIO [. Din cauză că în mijlocul acestui grafit, vasul este
deteriorat, nu putem ajunge la o reconstituire certă pentru numele re-
lui de al doilea proprietar.
K. Amfore de import din secolul al V !-lea
1. Fragment dintr'un gât de amforă, cu literele pictate AKAr, în care
se poate vedea un nume de olar sau negustor (fig. 15, a).
2. Fragment din pânlecelc unei amforo scrisă cu roşu (rig. 15, b). In
stânga, avem resturi a cinci rânduri scrise în Iigaturi, sau într'un alfabet
oriental, a căror descifrare 11u ne-a fosl posibilă. Mai la dreapta, se păstrează
intacte un O" şi un~ (sau a ?).
~. Partea de sus a unei amfore (fig. 15, c). Inscripţia pictată pe ca,
ne indică, în stânga, capacitatea vasului ~icrT~L fl.~', adică 42 sextari
(= 22,974 litri). Urmează o frumoasă monogramă creştină, orânduită
în jurul unei cruci: sus, formula aproape banală prin frecvenţa ei la Suci-
dava, X(ptcrTov)M(1Xp~oc)r(e:vv~), iar jos, 9 (e:o~) (j) (&~). Mai spre dreapta,
sub o toartă, apare o nouă scriere executată în dimensiuni mici, dela
stânga spre dreapta şi care se pare a fi apdrţinut unui alfabet semit.
4. Fragment din pântecele unei amfore, cu inscripţia pictată în ligaturi
şi dimensiuni mari, dar păstrată parţial (fig. 16, a). Cred că putem întregi
aci numele altui producător, des întâlnit pc amforele din Sucidava şi care
semnează de asemenea abreviat: IMI-1 35 . Inscripţ.ia, dupa un fmgment rămas,
pare a fi fost urmată Je un desemn, vopsit şi el.
5. Un gât fragmentar dintr'o amforă (fig. 16, b), pc care se mai păstrează
o monogramă formată dintr'o cruce flancată de cele două litere apoealiptice:
AQ. Deasupra monogramei, apare un punct, şi mai jos un P. Tot deasupra
monogramei, da1· mai spre stânga, este indicaţia volumului vasului :~ecrTcu fl.W,
deci, tot 42 sextari ea şi la amfora dela punctul Nr .. 3. MulL mai la stân-
. ga monogramei, avem O ligatură Q0 (care poate fi Şi Ull simplu desemn?).
"' Dae!a, VJJ.-VJII, p. 385.
www.cimec.ro
716 MATERIALE ARHEOLOGICF.
6. Fragment din gâtui unei amfore, formaL din două cioburi (fig. 16, d).
Pe o latură a vasului era monograma obişnuită a crucii simple, flancată
de literele în cursiv, AQ. Pe faţa opusă, tot între toarte, este o a doua mono-
gramă, o cruce simplă într·e literele 0A ce s'ar putea întregi cu formula
Fig. l!J. Fragmente ril• amfore cu insrripl.ii yop~ill'.
(~) (eou) A (oyoc;) sau (i.OCfL7tp6-:"'jToc;?). In semnele care succed celei de a doua
monogramc, s'ar putea presupune o mensura se.Tlarialis, şi anume: ~EcrTociiW
adică 1.2 sextari ( = 6,5fi-'J litri).
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 71i
7. Sub toarta unei amfore, sunt picLaLe de asemenea in coloare roşie:

o cruce urmată de un II , iar pe versantul gâtului, o monogramă cu cruce,
care are sus, obişnuitele litere apocaliptice AQ, iar jos, alte trei litere
ore, al căror sens, nu-l putem preciza.
1
: :.::
\•
·1, 1 ,.,.
'' .' 1 . ,. .'1
\ '.
''
~i 1
1
/
1
'1 ! ,·'·:,: i /l
:i, \·> <>-.··~:/ [~~</
11 '.
'·· 1.
·--···:... \ l
'-·· 1
'"fL~
.L_j(rj~"·--,
Fig. Hi. FragmcnLc de amfore, yase 7i piatra.
~. Mai multe fragmente dintr'o amforă cu monograma crucii, în juml

căreia pare a fi exislat formula XM r. Se mai văd de asemenea un !-1. şi 1111
alt ;\1 (fig. 17, b).
www.cimec.ro
9. Monogramă pictată pe un fragment rupt dela gâtui unei amfore

(fig. 17, e). Ea este formată dintr'o cruce cu vârful în P, care are în stânga
literele AQ, iar din cele ce existau în partea dreaptă, nu se mai conservă
decât un O intact.
}'ig. 17. - Fragmente de amfore cu inscripţii

vopsite şi bucăţ,i de sticlă.
10. Mai multe cioburi provenind dela o amforă, pe care avem pictate
câteva inscripţii: .. 1JO'Y)(?); oc+p şi L'oc. Dacă, în literaL, nu este cumva
o liga tură, atunci am avea aci semnul pentru e-rou~, urmat de Cl ', adică
anul prim (al domniei unui împărat bizantin?) (fig. 17, f) 36 .
•• S. de Ricci, Rend. Pontif. Accad. Arch., 1923-1924, II, p. 88.
www.cimec.ro
SUCIDA \"A IY 7f9
i 1. Sub un fragment de toartă al unei amfore, sunt două rânduri pic-

tate şi slab conservate, executate în ligaturi (fig. 18, a). In rândul al doilea
pare a fi ~w!l-6 [c;].
12. Ciob cu două rânduri pictate; în primul, o ligatură inteligibilă,
Fig. 18. -- Fr·agmenLe de amfore cu inscripţii vopsite.
iar în al doilea, un D. La ruptura din dreapta sun!. resluri dintr'o altă literă
(fig. 18, c).
13. Mai multe cioburi dela o amforă, ee se leagă între ele, pe care sunt
executate litere în ligaturi, sau simple zigzaguri ornamentale. Rămâne ca
sigur numai 8 ( = ou ), care este semnul convenţional pentru a indica
mensura sextarialis (fig. 18, d).
www.cimec.ro
14. Pe un ciob rupt din peretele vasului de sub toartă, avem pictate
în dreapta o cruce, iar în stânga două rânduri fragmentare: sus un A, iar
jos , .. O"t'fLYjLLK (?) (fig. 18, b).
15.-17. Pe trei cioburi de amforă avem fragmentar literele <D; J; H,
care ne indică prin mărimea lor nume de olari sau de negustori (fig. 18, e-g).
18. Ciob cu resturi dintr'o monogramă pictată, din care se mai pol
reconstitui o cruce şi un O (fig. 18, h).
19. Ciob de amforă cu mai multe desene pictate şi după cât se pare,
literele ..... yup (fig. 18, i).
20. Fragment dintr'o amforă având un rest dintr'un nume scris în
cursive ... wpwc;, urmat de o cruce (fig. 18, /).
21. Pe un ciob din gâtui unei amfore, se văd mai multe semne şi litere
(fig. 18, k). Ca li tere avem: 1 n ; H; MM; H şi un 10 în liga tură.
22. Fragment din gâtui unei amfore pe care se păstrează parţial o
monogramă cu majuscule, ce are sus, două puncte (fig. 18, /), probabil un
nume de persoană din care scoatem literele: !:l., n' r ..... (?).
2~. Fragment din gâLul şi pântecclc unei amfore (fig. 18, m). Sub
toartă sunt grupate trei grupuri de litere în ligaturi: p; 6P; 1 P; urmează
un rând neînţeles, tot în ligatură, apoi ~e: şi TK~, probabil senmături a7 .
24. Ciob pe care se mai poate reconstitui un A urmat de primele patru
litere ale alfabetului grce: IX~y~. In partea dreaptă, pierdută, este de
reconstituit şi un w (fig. 19, a).
25.-26. Două cioburi·cu formula des întâlnită +
M (~'t""IJP) E>(e:ou)
(fig. 19, b, n).
27.-30. Patru cioburi eu litere rragmenLare: ":"; z; IX; o (fig. J!),
c,d,k,m,).
31.- 34. Litera M păstrată fragmentar pc patru cioburi de amforă,
însoţită câteodată de semnul crucii (fig. 19, j,h,f,n). Poate indica formula
M6 sau întregirea M (L'J..IX~A) fiind vorba de numele arhanghelului Mihail.
35. Litera IX sau ~. ~crisă cu vopsea şi slab păstrată pe un ciob (fig.
19, g).
36. Un ciob de amforă pe care pare a Ji fost scris cuvântul zti p[ Le;]
(l"ig. 19, i).
37. Fragment dintr'o monogramă cu cruce, însoţită probabil de for-
mula des obişnuită XMr (fig. 19, l).
38. Cruce pictată pe un ciob de tip bizantin, păstrată parţial (fig.19, p).
39. Pe un ciob e pictată o inscripţie ctajată în trei rânduri M I'1JLI- H
(fig. 19, q).
40. Fragment dintr'un desen pictat (fig. 19, o).
37 Pentru prima. cf. Dacia, XI--XII. ~r. 22--23, p.176.
www.cimec.ro
SUCillAVA IV 721
41. Un ciob pe care e pictată litera M cu cruce sus ( M (-lj:t-ljp) +

0(e:ou) sau MLx.oc-ljJ., însoţit, mai cHstanţat, de un punct şi o monogramă în
ligatură, din eare se pot înţelege literele: 13 N (fig. 19, s).
Fig. 1!l. ·- Cioburi de amforc, scrisP cu vopsea.
42. SemqăturăpP uu eioL de amforă: <I>Bfr, în ligaturi pictate ca1·e

prezintă similitudini eu o deseoperire mai veehe (fig. 19, t) 38 .
43. Litera O făcând parte dintr'un 8 (e:ou) (fig. 19, u).
44. Hest dintr'o monogramă A +
il (fig. 19, x).
45. Fragment dintr'o monogramă cu majuscule (fig. 19, y).
a• Dacia. XI-Xli,Nr. 5. p. i7~l.
48 - Matel'iale Arheologice. c. 3553.

www.cimec.ro
722 MATERIALE AltHEOLOGICE
46. Literele apocaliptice AO precedate de trei linii (fig. 19, z).

47. Desen fragmentar pe care se disting motive florale, o pasăre şi
litere ca: O; 1 ;II (fig. 19, v).
48. Resturi dintr'o scriere (un "?) (fig. 19, w) 39 .
Numărul amforelor întregi sau fragmentare, cu inscripţii picta le pe
ele, a crescut simţitor, în cursul ultimelor campanii de săpături arheolo-
gice. Mai toate exemplarele s'au aflat în gropi pentru depozitat gunoaiele,
în interiorul cetăţii, într'un mediu umed şi gras, ceea ce a permis menţi
nerea vopselei pe vase. In stratele de dărămături şi vegetal ale aşezării,
ele nu s'au putut conserva din cauza agenţilor atmosferici şi a crustei de
calcar ce s'a cimentat pe cioburi. Cu toale că cetatea era înconjurată de râpi
adânci, vasele sparte nu au fost aruncate afară, ci depozitate în gropi
săpate în cetate, atât în prima epocă de viaţă (secolele IV-V), rât şi în a
doua (secolul al VI -lea).
Este do remarcat faptul că, până acum, în uicio aşezare coutomporauă,
romană sau bizantină, de pe valea Dunării de jos şi în Dobrogea, nu s'au des-
copcl'it atât do mulle amforc scrise cu vopsea sau însemnate prin graffiti,
ca la Sucidava 40 • Faptul ni-l explicăm, în primul rând, prin situaţia mili-
tară a cetăţii noastr>.! din secolele IV-VI, aşezată ca un cap de pod, dincolo
de frontiera naturală a Dunării, care mereu ameninţată de asedii, trebuia
să dispună de rezerve în alimente lichide, deoarece aprovizionarea, în atarP
situaţie, nu se putea face, decât cu flota Dunării.
Tehnica de lucru, pământul folosit, ca şi varietatea de forme sau reper-
toriul felurit al acestor amfore, sunt indicaţii sigure că avem de a face
numai cu lucruri de import. Este drept că şi olarii locali au modelat
amfore, dar acestea se recunosc uşor prin lutul folosit, forma stereotipă, capa-
citatea redusă şi rara lor împodobire cu inscripţii pictate 41 •
Amforele de import aparţinând secolelor IV-V, au o formă mai plă
cută, capacitate mai mare (ajung până la 40 litri) şi sunt mai trainice la
transport 42 • Cele bizantine, din secolul al VI-lea, sunt lucrate mai pripit
şi reduse ca volum 43 • La primul grup, se întâlnesc inscripţii scurte (capaci-
tatea vasului însoţită de numele olarului sau al negustorului, abreviat), pe
când la al doilea grup, olarii aş tern pe vas texte mai multe, mai mari, variate,
chiar desene.
•• Problemele generale referitoare la inscripţiile acestor amfore le-am desbătut cu

ocazia rapoartelor de săpături anterioare, de aceea nu mai revin decât acolo, unde est('
nevoie de anumite preciziuni.
tu Se parc că nu li s'a dat at.enţia cuveniti\ în săpălurile din această regiune, fiindcă
multe dintre inscripţii sunt vizibile numai după ce vasul a fost bine udat cu apă rece.
u Dacia. XI-XII, p. 171. .
u Ibidem, p. 173 şi urm.
u Ibidem, p. 174 şi urm.
www.cimec.ro
SIJCIDAVA IV
Toate inscripţiile sunt trasate cu o vopsea de coloare roşie închisă,

foarte rezistentă. Sunt folosite litere minuscule sau majuscule, de asemenea
şi scrierea cursivă. Cu litere mari aflăm pictate formule creştine, ca: 8Y;
M0; XMf; AQ; etc., şi în general, nume de olari sau exportatori, care
semnează abreviat ca: 1 M H; PQA; AKAr; etc. De cele mai multe ori,
inscripţiile în cursivă ne-au rămas nedeslegate, sau ipotetic citite, aceasta,
din pricina proastei lor conservări, precum şi a lipsei materialului corn pa-
ra tiv. In această categorie intră scrierea în ligaturi, sau unele caractere ce ne
amintesc alfabete semite orientale. De obicei, astfel de inscripţii curioase
sunt plasate sub toarta amforei.
Frecvenţa semnului pentru indicarea capacităţii în sextari, urmat de
cifrele respective, constitue o bună dovadă că acesle vase aveau conţinut
lichid, untdelemn şi vin. Ele veneau din regiunile coaste lor Mării Egee, Asia
Mică, Siria, Palestina, Egipt, insule, etc. O precizare a acestor centre de
export nu este posibilă deocamdată, deoa1·ece materialul ceramic similar,
descoperit în acele regiuni, nu e,;te încă complet publicat până în prezent. In
orice caz, amforele dela Sucidava vor aduce o contribuţie însemnată, atunci
când se va scrie capitolul dill istoria economică a relaţiilor comerciale
dintre orientul aproapiat şi valea Dunării inferioare, în secolele IV-VI.
IV. CO:-.ISIDERAŢII GENERALE ASUPRA CELOR OPT CAMPANII

DE SĂPĂTUHI
Din săpăturile mai vechi, precum şi din cele de faţă s'a putut constata
că cetatea militară (deosebită ca aşezare de cea civilă) a Sucidavei oferă o
interesantă arhivă documentară pentru studiul problemei referitoare la
etapa de transiţie dela orânduirea sclavagistă la cea feudală, ale cărei caracte-
ristici, pe baza indicaţiilor date de învăţătorii marxismului şi în special
de 1. V. SLalin 44 , au fost recent studiateşiadâncitede către N. Alpatov 45 •
Elementele acestei probleme, stabilite de Alpatov, care au grăbit procesul
descompunerii orânduirii sclavagiste şi trecerea la o orânduire nouă, superi-
oară, cea feudală, apar în mare măsură şi în săpăturile făcute la Sucidava.
Intre aceste caracteristici sunt de menţionat în primul rând, apariţia
colonatului sub forma acelor limitanei, apariţia elementelor barbare ca ele-
mente ce contribue în sânul societăţii sclavagiste romane la descompunerea
ei, ruperea legăturilor economice, un început în ceea ce priveşte procesul
de contopire a elementelor romane cu cele barbare, etc. Toate aceste feno-
44 I. V. Stalin, Problemele leninismului, p. 412 (ed. rusă).
•• N. Alpatov, O etapă nouă în studiul problemei perioadei de transiţie dela Antichi-

tate la Evul-Mediu. Studii şi Cercetări de Istorie Veche, 1950, Nr. 1, p. 189 urm., studiu
apărut mai întâiu în Voprosî Istorii, 1940. Nr. 7, p. 28 urm.
46 *
www.cimec.ro
mene ale etapei de transiţie între cele două orânduiri menţionate, vor fi
:;;tudiate mai jos.
Săpăturile arheologice din cetăţuia militară a Sucidavei s'au deschis
în vara anului 1936 şi au continuat în anii 1937, 1940, 1942, 1943, 1945,
1946 şi 1947. Această primă etapă de investigaţii a fost întreruptă câţiva ani,
din pricina ultimului război mondial. Primele şase campanii de lucrări au
fost publicate în revista Dacia 46 , iar ultimele două, aici.
Deoarece săpăturile dela Celei au dat la lumină o importantă parte a
cetăţii, adică zidul de apărare cu anexele lui şi câteva clădiri din interior
ce se mai pot stabili azi, cred că este utilă o privire de ansamblu asupra
concluziilor de ordin general, ce se pot stabili în urma primei etape de lucru.
Această prezentare o găsesc necesară şi prin faptul că, din 1947, să păturile
noastre au fof't închise provizoriu, spre a se da o prioritate altor
cercetări ce reclamau urgenţă, aşa cum s'a stabilit prin planul organizat
de către Institutul de Istorie şi Filosofie al Academiei Republicii Populare
Române.
Intre 1935-1947, şantierul nostru a fost alimentat cu fonduri modeste,
puse la dispoziţie cu multă greutate de către Primăria oraşului Corabia,
Prefectura de Romanaţi şi Comisia Monumentelor Istorice. Din această cauză,
săpăturile nu au putut lua o desvoltare prea mare şi un ritm mai accelerat.
Ne-au lipsit în primul rând'vagonetele de cărat pământul şi s'a lucrat numai
cu târnăcopul şi lopata. Astfel, pământul nu a putut fi transportat în afara
incintei. De altfel, după măsurarea şi fotografierea ruinelor, acest pământ
a trebuit să fie pus la loc, spre a feri zidăriile de distrugeri, terenul cetăţii
fiind sit•1at în gura satului, spre Dunăre, iar staţiunea neavând paznic care
să o ocrotească de dis~rugerile localnicilor 41 . In 1941, în urma evenimen-
telor din cursul acelei veri, nu a putut fi reacoperit un turn de pe latura de
apus a cetăţii, care era cel mai bine conservat (fig. 20, c şi fig. 21), şi aceasta,
•• Pentru concluziile d.e mai jos, înafară de rapoarLele de săpături menţionate la

p. 1. Nola 1. mai Yezi ~i lucrările noastre: Podul dela Celei al lui Constantin cel ~iare.
Arh. Olt. 1!134 XIII, p. 107 şi urm.; Ein Constant. ~leilenslein in Dazien, în Serta Hof-
filleiiana. Zagreb HJ40. p. 241 şi urm.; Stăpânirea romană în Sudul Daciei, dela Aurelian
la Constanl in cel Mare, Rev. Ist. Rom. HJ40, X, p. 216 şi urm.; Oltenia romană, Bucureşti
1!)lj2; Constantin rei ~1 are, şi recucerirea Dac iei Traiane, Rev. Ist. Rom. 1941-1942, XI-
X Il. p. 134 şi urm.: Arderea cetăţii Sucidava. în Rev. Ist. Rom., 1945, XV, p. 14.9 şi
urm.; Zum li..ult des Thrakischen Reilers in der Dacia Inferior Germania, 1938. XXII.
p. 245 şi urm.; Spătromische Giirtelbeschlăge mit Kerbschnittverzierung au5 Siidrumă
nien, Dacia 1941-194.5, IX-X, p. 512 şi urm.; Imitaţii barbare după monete imperi-
ale romane târzii. Rev. Ist. Rom. 194.6, XV, p. 343 şi urm.; 1\liroirs byzantins de verre
double de plomb trouves en Roumanie, Dacia 194.5-1947. XI-XII, p. 243 şi urm. şi
Prima basilică creştină descoperită în Dacia Traiană. Iaşi, 194.8 (Publ. Inst. "Xenopol").
" Cetatea a fost declarată monument istoric, prin decretul publicat în Monitorul
Oficial Nr. 1.21, partea II, 31 Martie 1945.
www.cimec.ro
E5
E_
1-
1
N s
'~- #
••
V ,/ ')
Fig. 20. - Sucidava, Celă! uia militarii (siipălurile 1935-1947).
www.cimec.ro
tocmai în momentul trecerii din Balcani a trupelor hitleriste. Pentru a

putea circula cu tancurile pe şoselele romănăţene, soldaţii germani, cu tol.
protestul autorităţilor comunale din Celei, au distrus aproape complet
acest turn şi zidurile vecine lui, întrebuinţând piatra şi cărămida pentru
drumuri.
Materialul arheologic descoperit în primele două campanii de săpături
a fost depus la Primăria din Corabia, unde se începuse înjghebarea unui muzeu
regional. In anii următori, constatând că nu mai putem avea deplină înţele
gere din partea acestor autorităţi din vechiul regim, pentru a organiza te-
meinic acest muzeu, am decis ca to11te obiectele ce se vor descoperi să fie tran-
sportate la Muzeul Naţional din Bucureşti.
Forma cetăţii (fig. 20) aşa cum se mai păstrează azi, apare triunghiulară
neregulată, dar cu un plan mult mai complet decât acela pe care i-l stabi-
lise Tocilescu, acum 50 ani, în urma unor săpături sumare. Această neregu-
laritate a fost determinată de configuraţia terenului, adică a platoului Pe
care e situată cetatea, la o înălţime de 15-.ZO m, faţă de lunea Dunării.
Acest platou s'a format în urma adâncirii unui şanţ ieşit prin eroziuni
şi apoi, amenajat şi de mâna omului.
Laturile de Nord şi Est ale fortăreţci (măsurate în continuare) au împre-
uuă lungimea de 161 m, iar cea de Vest este lungă de 135 m, dimensiuni care
diferă puţin de cele luate de către Tocileseu 48 • Cât priveşte latura de Sud,
nu putem şti nimic asupra ci, fiind complet prăbuşită în râpa Dunării.
Tot pc această parte, ar fi fost şi poarta principală a cetăţii, la care se ajungea
pc un drum în pantă, întocmai ca la cetatea constantiniană, ridicată peste
castrul lui Traian dela T. Scverin 49 • Cele două mici portiţe stabilite în zidu-
rile turnurilor E şi G de pe latura de Nord a cetăţii, sunt modeste ieşiri,
prin care se putea strecura un singur om, nicidecum vehicule. La tur-
nurile ce posedau astfel de ieşiri, se observă o deosebită grijă de a le
fortifica.
Zidul de apărare al cetăţii, gros de 1,60 m, are păstrate şapte turnuri exteri-
oare (AjG), iar un al optulea este probabil (H). Apar două tipuri de turnuri:
unele pătrate (A, C, E, F, G), altele trapezoidale neregulate (B şi D). Nu
avem două turnuri eu aceleaşi dimensiuni şi această inegalitate a fost deter-
minată de terenul îugust ce I-au avut pentru construcţie, pc versantul şan
ţului, ca şi diferitele refaceri sau adaptări suferite ulterior. Turnurile pătrate
exterioare au latura mare, lungă dela 7,15-10,50 m. Diferă de asemenea şi
adâncimea lor, care merge dela 4,30-5,35 m. Turnurile trapezoidalc, dintre
'Dacia V-VI. p. 392 şi urm.

8
uOltenia romană, p. 307 şi fig. 51. Pentru reconstituiri de atare porţi flancaLe cu
lurnuri circulare, Forrer. Germania 1918, II. p. 73. şi urm.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 727
care mai bine păstrat este unuL singur (D), au fost ridicate în locuri unde linia
zidului de apărare se frânge mai accentuat spre interior. Niciunul dintre
cele două turnuri nu are legătură perfectă cu zidul cetăţii şi ambele sunt o
refacere ulterioară, peste turnuri mai vechi, despre a căror formă, săpătu
rile nu au putut preciza nimic. Fiecărui turn exterior îi eorespunde un altul
interior şi de aceeaşi formă, cu excepţia turnului F, unde lipseşte total,
şi a turnului G, unde a fost înlocuit cu un baraj de zidărie, gros de 3,50 m.
Aşa cum am arătat cu altă ocazie 50 , turnurile interioare sunt adăugate ulte-
rior, probabil, odată cu refacerea din timpul lui Justinian. Multe nu aveau
scop defensiv, ci serveau de grânare sau magazii pentru materiale. Originea
lor târzie, faţă de prima epocă de construcţ,ie a cetăţii, ne este dovedită
printr'o serie de constatări 51 • Tehnica zidăriei lor ne indică secolul al VI-lea.
Ele nu au niciun fel de legătură cu ;~:idul de apărare şi sunt construite izolat,
cum se vede mai ales la turnul interior E. Stratigrafia a mai arătat că, tur-
nul interior A a fost ridicat peste un strat de dărâmături ce aparţine epocii
constantiniene. O altă dovadă despre adăugarea lor târzie, o constitue pre-
zenţa în faţa lor, a unor resturi de stâlpi construiţ,i mai înainte şi care nu-şi
mai au rostul odată cu zidirea turnurilor (arătăm mai departe explicaţia
acestor stâlpi).
Curtinelf' au lungimi variabile, dela 21,45-3;.,10 m 52 . Ele sunt mai
scurte pe latura de apus, unde nevoile de apăl'are au impu~ turnuri mai dese.
In general aceste curtine cată să fie drepte, înafară de aceea dintre turnurile
C ~i D, care apare foarte pu(,in curbată înafară, spre a se confo1ma liniei pla-
toului, în acest punct. Aceasta ostB cea mai bine conservată şi înălţ.imea ei, ·
măsurată de pc vatra interioară a cetăţ,ii, atinge 3 m. In rest, aceste curtino
!--itint aproape distruse până la temelii. O bermă, în faţa lor, urmează a se pre-
ciza printr'o mare secţiune în la tu 1 şanţ ului de apărare care se va realiza în
viitoarele campanii de săpături. Cu totul deosebite ea lungime, grosime şi
tehnică, sunt curtinele ce formează colţul de răsărit al cetăţii, prevăzute şi
cu un contrafort şi care s'au ridicat în vremea justiniană.
60 Dacia, XI-X 11, p. 207. Platformele pc Lurnuri amcnajate pentru piese de artilerie,
cf. Forrer, loc. cit.

61 Turnurile semicirculare cxlcrioarc zidnlui de apărare se folosesc pe graniţa dună
reană, dela Diocleţian până la Valcntinian 1. Cf. E. Anthcs, Spiitrom. Kastelle und feste
Stădlc in Rhcin- und Donaugcbiet, p. 151i şi urm. (X. Bcricbt. d. Rom-Germ. Kommiss.,
1917) şi Nagy Tibor, Indagini sul Terrilorio di Ulcisca caslra. Arch. Ertcsito, 1942 III.
3, p. 280 şi urm.
63 In general, grosimea acestui zid al curtinelor şi turnurilor e mult redusă faţă de
a altor cetăţi cont.emporane SucidaYci. La Altrip pe Rin, cetate care este cea mai apro-
piată ca plan de apărare de Sucidava zidurile au o grosime de 3 m, Cf. Dr. Gerbard
Dersu, Das rom. Kastell in Altrip bei Ludwigsbafen am Rbein. Neue Deut. Ausgrabungen
Heft. 22-24, p. 170 şi urm., Miinst. in West. 1930.
www.cimec.ro
In unele locuri, în spatele zidului de apărare, apare ataşat de el, un al

.doilea zid, gros de 1,50 m, lucrat din materiale diferite şi legat cu pământ.
Fiind slab ~onstruit, a dhpărut în cea mai mare parte, dar resturi din el,
se pot preciza pc latura de Vest a cetăţii, între turnurile C şi D, pe latura de
Nord, în vecinătatea turnului D şi o mică frântură, pe curtina dintre turnu-
rile E şi F. Şi acest zid este un adaus ulterior, în acelaşi timp, cred, cu
turnurile interioare ale cetăţii. El servea pentru mărirea spaţiului de circu-
lat ~i apărare în dosul cre11elelPr (\Vehrgang-ul). Urcarea pe platforma creată
de el, se făcea cu ajutorul unor scări de piatră ale căror urme s'au putut
stal!.ili lângă Lumurile A, B, C şi E.
l11 interiorul cetăţii, paralel cu zidul de apărare şi la o dista11ţă ce variază
dela 5,50-7,50 se întâlnesc o scriL• de stâlpi din zid, de fermă pătrată şi ruinaţi
până aproape de temelii. Aceştia diferă ca mărime şi sunt aşczap la distanţe
variabile unul faţă de altul. Faţă de ~rosiinca ce o au ele puteau avea,
în :;tarc bună, o înălţime de 1-{i m 53 . Ho,;Lul acestor stâlpi s'a putut preciza
prin descoperirile arheologice fărulc î11trc ci şi zidul de apărare. Ei serveau
la susţinerea 11110r gri11zi puternice din lemn, -!ela acoperişul şi pereţ, ii laterali
ai unor bărăc1 continue :;>i alipi te de zid. Aceste construcţii tip "vagon" folo-
seau ca locuinţă soldaţilor de pază, ca magazii de cereale, depozite ne mat('fiale,
grajrluri, etc. La ridinHea lor· ~·a foloo;;it mult lemn şi aveau aGopcrişul
cu ţiglă, probabil şi cu stuf. Lenmaria lor a fost incendiată cu prilejul primei
evacuări a cetăţii lăsând Ull strat de incertdiu r;are trece de 50 cm grosime.
Intre linia acestor stâlpi şi zidul mare, săpătlll'ilc au mai scos pc curtina
dintre col~ul do Sud Vest şi turnul A, alte resturi de stâlpi, de dimensiuni
şi forme mai mici, coustruiţi 11umai din eărămidă. Accşlia aveau acelaşi
scop şi su11t ridicaţi într'o epocă Lârzie, aşa wm ne indică poziţia lor strati-
grafică. Stâlpii care ies din linia celor descrişi mai sus, cum sunt cei din apropi-
erea tumului F, suut în realitate nişte baze pentru vetrele de foc din cărămida,
ale soldaţilor.
In ~eneral, zidăria la t.urnuri, curti ne, '3tâl pii Lărăcilor, etc., este ca tehnică
în vpus incertum. Pialra comună de construcţii sau bucăţile mari de cărămizi
sunt prinse îutr'un mortar bogat şi sănătos. Despre stmctum superioară a
acestor zidării nu putem avea date sigure din pricina disti'Ugel'ilor. lnafară
de piatră spartă, în C.Jnstrucţii sunt folosite şi mortumente opigrafice, al'hi-
tectonice şi sculpturale, ce aparţin ~ecolelot· Jl-liJ în. e.n. La eurt.ina
dintre turnurile C şi D ca şi la unii dintm stâl pii mai tine păstraţi, această
massă de opus incertumeste întreruptă printr'un ~trat de trei rânduri de cără
mizi. Aceeaşi pătură de cărămizi exista şi la turuul interior C, distrus de ar-
63 Pentru Altrip, se calculează cam aceeaşi înălţime. cr. Bersu, art, cit. p.172, fig. 2.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV
mata hitle ri s tă (fig. 21). Intr'o tehni că cu totul deosebită apare zidul dela
colţul de Sud-Est al cetăţii, care, aşa cum a fost descris mai sus, aparţine
ultimei faz e din viaţa cetăţ ii.
Elemen te le defensive ale cetăţ ii Sucidava, în regiunile noastre , îşi
găsesc analogii în cetatea cons tantiniană dela Drol;eta , unde întâlnim tur-
Fig. 21. - Turn (C) de pc lat ura ycstică a cetăţ ii distrus de armat-ele bitleriste.
\
nuri de co lţ sau intermediare şi stâ lpi interiori , la fel ca la Celei. Găsim
de asemenea, la co lţul din sp l"e Dunăre. ace leaşi ziduri care pornesc spre fluviu.
pentru a bara trece rea înLre cetate şi apă şi a feri portul 5 4 . Deosebirea faţ ă
de Sucidava este că, la Drobeta, forma cetăţ ii s'a suprapus peste vechiul
perimetru al castrului lui Traian , ale cărui ziduri , în c ă bune, au fost refolo-
•• Oltenia română , loc. cit.
www.cimec.ro
sit.c>, în timp ce la Celei, nu a existat o altă fortificaţie mai veche şi conturul

fortăreţei a fost detrrminat de configuraţia râpei ce mărginea platoul. Ana-
logii mai îndepărtate se pot cita la cetatea Altrip dela Rin 55 , contemporană
cu cea din Sucidava, ca şi fortificaţia dela Sadoveţ. 56 din Bulgaria, ce core-
spunde cu faza a doua de viaţă a celei din Celei.
Cât priveşte şanţul de apărare al cetăţii, el are o adâncime şi lărgime
neîntâlnile în altă parte. Adilncimea şi lărgimea sa explit:ă grosimea redu~ă
a zidului de apărare, cât şi modestia turnur!lor, elemente care la alte cetăti
târzii romane, sunt mult mai impunătoare. Şauţul este natural şi a fost
perfedat prin lucrări ulterioare. :\ici au existat încă din vremea comunei
primitive (dP când datează şi primele urme de viaţă pe platou), două râpi,
ca multe altele ce spintecă şi acum malul înalt. al văii dunărene, rezultate din
acţiunea a două pâraie ce săpau în scn~ invers şi ale căror izvoare ~·au unit.
Astăzi şanţul de Nord ~i Est se prezintă mai puţin adânc decât cel de apus,
fiind acum loc de aruncat gunoaiele satului. Dar grija de a fortifica mai cu
atenţie latma de apus, Hc arată că în vechime, şanţul era aici mai puţin adârJt'
faţă de cel nordic.
SondajelP făcute in interiorul cetăţii au arălat inceodii şi o mare răseo
lire a straturilor de loeuire. Jnafară de basilica creştină dc>~crisă mai sus şi
de termele distruse de or:upanţii germani din 1918, alte construcţii mai de
seamă, nu au fost găsite. Nu putem şti azi cărei c>poci din viaţa cetăţii au
apar(inut aceste băi, deoamce cei ce le-au săpat IJU au publicat nimic asupra
lor. Singura regiune care a fost într'o oarecare măsură ferită de prea multe
Iăscoliri, este aceea a barăcilor de pe lângă zidul de apărare. Aici, din cauza
incelldiului bunic, s'au depozitat mari cantităţi de dărâmături, cenuşă, căr
buni, ele., încât, la o a doua refacere a cetăţ.ii în epoca Bizantină, ele nu au
mai fost înlătmale în întregime ci lăsate pe loc. Datorită aeestui fapt,
s'a înălţat şi terenul din spatele zidului de apărare, îneât aria cetăţii a căpătat
aspectul unei farfurii, aşa cum se vede şi astăzi.
Stratigrafia eetă~ii a putut l'i deplin clarificată şi cu ajutorul ei, se pot
stal~ili trei epoci de locuire mai însemnate. Cea mal veche pătură de viaţă
a parţi nll eomuuei primiti ve. Ceramică, unelte de silex, topoare din piatră
găurită, ustcusile din brouz s.au fier, etc., culese dela cea mai mare adâncime
sau răscoli te odată eu zidirea primei cetăţi romane, ne arată perioadrle neo-
litieă şi La Te11e. Acest material a fost depus în colecţiile Muzeului din Bucu-
66 Bersu, art. cit., p. 174, eu fig. 1-2. La Altrip, barăcile aveau în faţă şi o prispă
conlinuă, susţinută pe alti stâlpi de zid, pridvor ce ar fi pulut exista şi la Sucidava, con-
struit însă din lemn.
•• J. Welkow, Eine Golenfcstung bei Sadowetz (Nordbulgarien), Germania, 1935,
XIX. p, 149 şi urm.; G. Bcrsu, A 6th century German Sctt.lement of focderati Golemano.
Kale, near Sadowetz. Bulgarian Antiquily, XII, p. 39 şi urm.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 731
rcşti şi aşteaptă a fi studiat do specialişti. Al doilea stadiu dP viaţă începe

în plină epociî a descompunerii orânduirii sclavagist(', odată cu domnia
lui Constantin cel Mare, ca să se termine după mai bine de un secol, printr'un
violent incendiu, în cursul domniei lui Teodosiu lJ. Aceasta este epoca de
locuiro intensă a cetăţii şi stratul arheologic ce-i corespunde a dat un bogat
şi variat material arheologic. Nu awm până acum, nicio dovadă despre
o aşezare romană pe acest platou, aiJterioară lui Consta11lin. Dela domnia lui
Teodosiu II şi până în secolul al VI-Ioa, JIU există un all strat de locuirP
şi nici alte urme arheologice. In preajma urcării pe tron a lui .1 ustinian,
ÎIIcepe un nou strat de viaţă, col mai dela suprafaţă şi ultimul. După moneto.
datăm această epocă de locuire până la sfârşitul secolului al VI-lea. Şi acest
strat este acoperit de un altul, care indică incendierpa şi părăsirea defini-
tivă a cetăţiL Se prea poate ca, făcându-se mai mult sondaje în interiorul
cetăţii,' să se precizeze şi alte urme de aşezări ale unor populaţii paşnice
şi posterioare secolului al VI-lea. Un rol militar, mult mai redus şi efemer,
îl are cetatea noastră, numai în secolul al XVI-lea, când colţul oi de Sud-
Est este transformat într'o redută de apărare. Dar un strat de viaţă şi urme
arheologice mai bogate, lăsate de ocupauţii acestei reduta, nu există, ceea ce
dovedeşte puţin a oi folosire. Dimpotrivă, cu prilejul ameuajării ei, vechile
straturi ale cetăţji au fost şi mai mult răscoli te 57 •
Piatra de construcţie şi cea monumentala, înafară de puţinele fragmente
din marmoră, ne indică un transport de peste Dunăre, din ţinutul carierelor
de piatră al actualei Vraţa din Bulgaria. Eslc tin lucru biite sLallilit că toale
aşezările romane din câmp ia romănăţ cană, pâ11ă la Romul a, s'au alimentat
cu piatră de Vraţa, şi nu din Car pa\ i 58 . Raritatca marmorei, reprezentată
prin fragmente de monumente mai vechi, se explică prin epoca de regres
economic, specific perioadei descompunerii orânduirii sclavagiste 59 , căci
acest material se aducea la Sucidava dela mari depă1tări.
Cărămida, ţigla şi olanelc sunt de fabricaţie locală şi de mărimi diferite.
Aceste produse sunt bine arse, ceea ce face ca şi azi, să fie căutate cu asidui-
Late de către ri:lscolitflrii clandestiui ai ruinelor. Despre o fabrkare, în aleli·
cre peste Dunăre, a cărămizii şi a \iglci, care erau apoi transportate la Suci-
dava, nu avem nicio dovadiî 1tici chiar din ruilw mai vechi. Dimpotrivil,
coloarea şi calitatea pământului folosit ne arată că este vorba do regium•a
Celciului. Stampile pc cărămizi indică unităţi militare din garnizoana înde-
5 7 lnafară de moneta lui Rudolf al Il-lea amintită mai sus, au mai fosl găsite şi piese
mari de ar~inl ale lui Sigismund Balhory, cu ocazia săpării termelor, în 1918; cf. Dacia
V-VI, p. 396. O cărămidă cu inscripţie slavă descoperită de Tocilescu, la colţul de Sud-
Vest al cetăţii, aşteaptă la Muzeul din Bucureşti o "descifrare din partea specialiştilor.
s• Oltenia romană, p. 156.
u Alpatov, art. cit .• p. 190.
www.cimec.ro
părtate ca: Sirmium, Viminacium, Cuppae, Ledcrata, Pontcs, etc., deci

uu poate fi vorba de fabricarea acestor cărămizi acolo şi apoi do aducerea
lor pe Dunăre, ti e mai logic să admitem că din acele localităţi, au fost tri-
mise aetali'amonte la Sucidava, cu care ocazie, au turnat şi marcat cărămizile
ce le poartă uumele. Multe stampile, deşi bine conservate, nu au putut fi
descifrate din pricina laconismului l01' epigrafic, redus la literele iniţiale.
In orice caz, şi acestea trebue puse tot pe seama unor trupe şi nn socotite
ca ieşite din a~elierole civile, fiindcă, în epoca târzie romană, în provincii,
numai armata îşi mai imprimă numele pe cărămizi.
Ceramica de import sau locală este şi ea legată de cele două epoci de
viaţă ale cetă~ii. Din primul moment, trebue să remarcăm importanţa pc
care o prezintă olăria din Sucidava, pentru a urmări evoluţia tehnică şi
crop.ologia ceramicei provinciale romane la Dunărea inferioară, în secolele
IV-VI, adică pfmă în momentul când, în aceste regiuni, se impun formele
vaselor de tip slav. Ceramica produsă de cuptoarele locale în secolele IV-V~
e caractc>rizată prin forme mici, cu o pastă mai neîngrijită, decât la vasele
anterioare eliberării Daciei de sub stăpânirea romană. Aceasta este în legă
tură cu decăderea meseriilor şi a tehnicii la sfârşitul dominaţiei mondiale
romane 60 • Se preferă un lut de coloare vânătă-cenuşie, bine amestecată cu
sfărâmături de prundiş, gura vasului e largă, buza îngroşată, răsfrântă drept
sau oblic, toarte mici şi un basin mai mult sferic, decât cu siluetă. Orna-
mentaţia este redusă la o simplă zonă de linii mici şi paralele, abia adâncite
între pântece şi gât. .\mforele locale din stratul prim de locuirc al cetăţii
sunt şi ele de o capacilaLo redusă (maximum 5 litri), lucrate grosolan, cu
gf1t cilindric, fundul ascuţit şi cu o slabă umflătură. La amforc se foloscşlt'
un lut de coloat·c roşie. La un tmmăr redus de vase locale din socolele IV-V,
întâlnim aplicată, pentru prima dată în aceste regiuni, o slabă glazură ver-
zuie în exterior, care constitue preludiul smalţului bizantin de mai târziu.
Ceramica locală bizantină ce aparţine numai secolului al VI-lea se caracte-
rizează prin oale tot sferice, din pământ roşu, cu buza aproape dreaptă şi
pereţii subţiri. Ca ornamentaţie, ea păstre·ază aceleaşi centuri de linii incizate
paralel, de astă dată aplicate pe buza şi gâtui vasului, dar mai foloseşte şi
traseul sinuos al lor. Acest tip de împodobire are înrudire cu decoraţia va-
selor slave ce se vor întâlni în regiunile dunărene, în secolele VI-VII. Ulcio-
raşcle bizantiue, cu una sau două toartc, sunt acoperite cu o pătură bogată
de smalţ. Amforelc bizantine de fabricaţie locală au fundul oval, prezintă
o gură mai largă, scurtă şi au basinul îmbrăcat cu caneluri late dispuse ori-
zontal. Ele se deosebesc de cele de import, prin natura lutului folosit şi prin
•• Marx-Engels. Opere, v. XVI, 1. p. 125.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 733
raritatea inscripţiilor vopsite. Exemplarele cele mai frumoase de amfore

importate aparţin secolelor IV-V şi sunt cunoscute în diferite regiuni ale
imperiului roman. Ele au un basin aproape sferic, gâtui scurt şi puternic,
fundul redus la un buton. Ca decoraţie prezintă numeroase linii adâncite
orizontal sau vălurit, imediat sub pântece. Pe aceste amfore de import pentru
garnizoana locală, inscripţiile vopsite sunt scurte, stereotipe şi se reduc
adesea la indicarea capacităţii vasului, însoţită de o cruce şi de numele limitat.
la iniţialele fabricantului. Ceramica de tip slav nu a apărut până acum pe
aria cetăţii militare, ceea ce ne face să credem (ca şi din lipsa altor urme),
că după evacuarea cetăţii de către garnizoana bizantină spre sfârşitul seco-
lului al VI-lea, o populaţie paşnică locală nu a mai locuit pe aria fostei forti-
ficaţii. In schimb, olăria slavă apare în cetatea civilă a Sucidavei, deci ime-
diat sub zidurile cetăţii militare şi urmează a fi studiată printr'o serie de
săpături executate în aşezarea civilă.
Ca producţie, legate de ceramică, sunt o serie de fusaiole, greutăţi conice,
piramidale, sferice, etc., turnate în lut şi a căror mărime începe dela 2-15
cm. Ele s'au folosit ca greutăţi pentru ţesut, pescuit, iar cele mai mari şi
sferice, puteau fi socotite şi proiectile pentru maşinile balistice ale timpului.
Opaiţele din prima epocă de viaţă a cetăţii au o formă circulară şi sunt
cu totul lipsite de decor. In schimb, multe sunt acoperite cu o glazură, atât
în exterior cât şi în interior. Tehnica lor şi lipsa de simboluri creştine, sunt
indicaţii asupra provenienţei lor locale. Opaiţele din vremea bizantină au
corpul alungit, sunt mai elegante ca formă, variate, dar în ceea ce priveşte
pasta, mai neîngrijite. Ele se remarcă printr'o decoraţie bogată, formată
din bobiţe, linii sinuoase, rozete, crestături, cruci, toarte zoomorfe sau cruci-
forme, etc. 61 • Lipsesc opaiţele de bronz şi singurul exemplar găsit aparţine
epocii anterioare retragerii aureliene, fiind un obiect furat, probabil, dintr'uri
mormânt62 • Absenţa se explică prin regresul legăturilor comerciale cu Ori-
entul.
Osul şi cornul sunt pupn folosite la fabricat·ea diferitelor obiecte.
Sticla este toată de import. Ca tipuri de vase, apare frecvent un păhăru(.
cu picior şi baza circulară, iar cupa lui cilindrică poartă adesea două tortiţe
laterale. In vremea bizantină, sticla se folosea şi la geamuri, sau ca ornament
tăiat în formă de păsări, animale, frunze, etc., desigur, aplicate toL pe sticlă.
In general este un produs rar la Sucidava.
Faţă de descoperirile făcute în alte cetăţi contemporane Suci da vei,
găsim aci multe urme de plumb, folosit la greutăţi, oglinzi, plăci, proiectile,
etc. Rulourile de foi de plumb, de dimensiuni mari, par a fi constituit ma te-
81
Forme identice şi contemporane, la Sadovcţ; cf. Welkow, art. cit., plan şa 20.
••Dacia, Xl-XII, Nr. 2, p. 186.
www.cimec.ro
rialul brut, pentru turnat proiectile mici şi alte greutăţi.Obiectele din acest
metal, culese din zona barăcilor militare, sunt mai toate topite de foc.
In ceeace ce priveşte întrebuinţarea bronzului, se constată din acest
metal obiecte de import, numai cu aspect mi)itar ca: fibulc, catarama, ace,
instrumente chirurgicale, aplice, etc. In secolele IV-VI, brouzul devenise
un metal rar la Sucidava, de aceea, aci se adună lucruri mai vechi, culese
mai ales de prin morminte, pentru a se lucra din ele obiecte casnice, într'o
tehnică foarte înapoiată, ca: cârlige, frigări, ace, tigăi, etc. A'rcasta ne ex-
plică apal'iţia pe lângă vetrele soldaţilor a unei statuete din secolele 11-111,
a unui opaiţ şi mai vechiu, a unor fl'agmente de cazane specific hunice, etc.
O tigae fragmentară aflată lângă o atare vatră 63 , pelicită cu plăci de bronz
şi fier, ncîndemânatec legate eu nituri, ne arată la aceşti soldap, sărăcia
metalului precum şi o tehnică înapoiată, elemente specifice epocii prcfeu-
dale.
Fierul este şi el un metal scump pentru aceste vremuri la Sucidava. Se
foloseşte mai mult pentru lucratul armelor şi prea puţin la confecţionat unelte
agricole. Deseori, el a fost descoperit în săpături sub forma unei masse dr
l'llgină, încât nu au putut fi precizate obiectele respective.
Aurul şi argintul sunt inexistente în cetate, chiar şi la moncte. Lipsa
acestor metale constitue cea mai bună dovadă a sărăciei soldaţilor ce formau
garnizoana cetăţii în secolele IV-VI.
Pentru epoca constantiniană a cetăţii, apare ca fi bulă caracteristica
cea cu piciorul învârtit în jurul arcului (mit umgeschlagenem Fuss), ca apoi,
până sub Teodosiu II să întâlnim fibula cruciformă (Zwiebelkopffibeln).
Avem şi un fragment de fibulă care ne indică lumea popoarelor în migraţie.
Pentru epoca bizantină apare cu aspect de arcuş pentru vioară 64 •
Deşi avem de a face cu o cetate tipic militară, nu s'audescoperit prea
multe urme de arme, poate şi din pricina slabei conservări a fierului. Ca
exemplare demne de reamintit, sunt două vârfuri de săgeţi din fier cu trei
aripioare, descoperite în stratul bizantin şi care sunt specifice mormintelor
avarice din Ungaria 65 • Lipsa armelor s'ar mai putea explica, înafară de sărăcia
şoldaţilor, şi printr'o retragere a lor, efectuată de garnizoană, atât la prima,
eât şi la a doua evacuare a cetăţii.
Descoperirile monetare constitue jaloanele cele mai preţioase în a urmări
eronologia cetăţii ca şi aspectul vieţii soldăţeşti locale. Urmărind tabelele
•• Dacia, X 1---Xll, Nr. 20, p. 190.

•• Fibule descoperite în Bulgaria cu monetc dela Justinian; cf. Tackcnberg, în Bull.
lnst. Arch. llulg., 1!128-1929, V, p. 265 şi Welkow, art. cit., p. 154. cu planşa 17 Nr.
:3,7,10 şi 12.
•• J. V. Kalmar, Dic Typen der awarischen Preilspitzen, în Arch. Ertesito, 1945,
p. 29:{ şi urm. Apar şi la Sadoveţ, cr. Welkow, arL. cit., p. 154 şi 158, cu planşa 19,1-7.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 735
de monete aflate şi publicate la sfârşitul rapoartelor de săpături, putem

1::onstata că primele emisiuni încep cu domnia lui Constantin cel Mare şi se
continuă până sub Teodosiu II. Cele câteva monete anterioare acestui împărat,
aşa cum s'a arătat, au ajuns incidental în cetate 56 . A doua serie do monote
culese din săpături se deschide cu J ustin 1 şi continuă regulat până în anul
597. Numismatica arată şi ea acel hiatus, dela Teodosiu II până la .Justin 1,
când cetatea nu a mai fost locuită. S'au descoperit şi trei tezaure monetare
cu un inventar foarte sugestiv. Fiecare constitue o c<;>lecţie de piese vechi
ce încep cu Constantin cel Mare şi se încheie cu Teodosiu JI. Toate monetele sunt
de bronz, de diferite tipuri, foarte prost bătute şi reprezintă modeste economii.
Aceste tezaure, prin inventarul lor, anunţă raritatea manetei în epoca de
descompunere a orânduirii sclavagiste şi generalizarea acestui aspect economic
pentru vremea prefeudală. Multe dintre aceste monete reprezintă emisiuni
locale ale unor şefi militari, pentru plata soldei trupelor ee comandă. Printre
aceste contrafaceri oficiale locale apar şi falsificări particulare sau imitaţii,
după maneta bună romană, ale unor şefi ai triburilor popoarelor în migraţie 67 •
Faţă de lipsa manetei, toate aceste piese intruse circulă pe piaţa locală şi
se tezaurizează. Monetele împămţilor bizantini din secolul alVI-lea nu pre-
zintă nimic anormal, iar în ceea ce priveşte emisiunea lor BU s'au găsit în
săpătură contrafaceri.
Unităţile militare, fie că au avut aici un sediu mai îndelungat sau o acti-
vitate trecătoam, pot fi stabilite numai cu ajutorul stampilelor de pe cără
mizi, deoarece nu au lăsat alte monumente scrise, în secolele IV-VI. Aşa
cum am arătat şi cu alte ocazii 68 , după eliberarea Daciei de sub stăpânirea
romană, în Sucidava se menţine totuşi un cap de pod ocupat de o garnizoană
trimisă de legiunea a V-a Macedonică, acum cu noul sediu la Oescus. Deta-
şamente alo aceleiaşi legiuni au contribuit în vremea lui Constantin cel
Mare la zidirea cetăţii săpate de noi, în care făceau apoi serviciul de pază.
Cărămizile din această legiune ne fac cunoscute cohortele a III-a şi a IV-a,
care staţionau şi activau la construcţiile din Sucidava. Aceste cohorte erau
detaşate din fracţiunea legiunii ce rezida în Oescus. Alte vexilaţii au venit
în acelaşi scop aci, din fracţiunea legiunii a V-a Macedonică fixată în Vari-
nia. Din Pontes, au trimis detaşamente din legiunea a XIII-a Gemina, iar
dela Viminacium sau Cuppae, legiunea a VII-a Claudia. Dacă legiunea a X-a
Gemina, cunoscută aci pl'intr'o singură stampilă, a activat înainte sau după
părăsirea Daciei, nu putem şti. Detaşamentele acestor legiuni au avut în
Sucidava, atelierele lor proprii de turnat cărămida, ateliere puse adesea
ee Dacia, VII-VIII, p. 393 şi 309.

87 Rev. Ist. Rom. XV. p. 343 şi urm.
•• ldem. X, p. 216 şi urm.
www.cimec.ro
sub cura unui gradat. Dintre trupele auxiliare, stampilele pe cărămizi ne

fac cunoscute la Sucidava, temporar sau permanent, pe un cuneus equiium
Dalmatarum, cuneus equitum Constantianorum; o cohors Ar (?). un auxilium
Mariensium (?); o colwrs T. Z. (?); o cohors C. D. (?), etc., trupe atestate
în secolul al IV-lea, care staţionau în diferite castre de pe malul drept al
Dunării, pc lângă Sirmium, până dincolo de vărsarea Oltului. Descoperirile
arheologice ne arată că în secolele IV-VI soldaţii acestor corpuri, indiferent
de unitatea căreia apar·ţineau, duceau un trai asemănător şi ,nu mai exista
acea diferenţiere de soldă, armament, serviciu, etc., care se constatase în
secolele II- 1II, între legiuni şi diferitele tipuri de corpuri auxiliare. Situaţia
lor militară, economică şi culturală se încadrase numai în starea pe care o
aveau acei soldaţi de graniţă, numiţi milites riparienses, iar mai apoi limi-
tanei.
Felul de viaţă al acestor sulrluţi griiniceri 'se reconstitue din inventarul
arheologic al săpăturilor. Cât timp făceau ~Prviciul în ce tale şi nu stătpau
cu familia în satele lor, Pi locuiau în acele Larăci sprijinite pe :;ti\lpii dP
piatră amiuLiţi şi alipite zidului de apărare al cetăţi:. Barăci mai hine
amenajat8, eu pen·ţi din piatră şi cărămidă, s'au stabilit numai lilngă tunm-
rile C, E, F şi G, în .-:are o gar·dă cu schimbul sta zi şi noapte de pază. Pereţii
acestor barăd 1wau numai din lemn spoit cu !nt, totul fiind acoperit eu ţiglă
de dimensiuni rnar·i. In barăcile pentru locuit întâlnim regulat o vatră de
foc aşezată în ecrtlnd încăpei'ÎL construită dintr'un paL de cărămizi puse
dirPct pc sol sau, eiiLeodaUi, pe un mic postament de zidăf'ic în formă patrată.
La margini le vcLt·ci sP. pun în dungă, jumătăţi de cărămizi, pcn Iru ca focul
şi cenuşa 'iă nu eadă înafară. Ccnw;;a, resturile culinare, vasele sparte, ete.,
nu '-'e aruncă de aci înafara cetăţii, ci într'o groapă de gunoi vecină, săpată
!n intPriorul forlăreţci, de unde aceste resturi erau Iar aruncate peste zid.
La aee;:Le veLre, înafară rle încălzirea bar·ădi, se pregătea şi hr·ana, după
cum ne dovedesc resturile oaselor de animale, schelete de peşti, scoi! i,
rnclci, oalele p3ntm riertură rămase pa vatr·ă, multe rilşni~c, grâu rarboni-
zat, etc., găsiL8 :în mal"i eant.ităti lângă aeestea. In apropiPrca acestor \'CI re.
se strângea ~i rnodp,.;tul avut al Ul'estor soldaţi ţărani. constând din depozitr:-
monetat·e de bronz, cn pic";e vechi de adunătură, hucăţi de bronz !;'i altf;
obieete de m!'tal, culese din ruinele cetălii eivilr. sau din jaful mormintelor,
unelte agricole, mid podoabe de ~tirlă sau bronz, etc. In general, se aduna
mutalul devenit rar· şi scump. Toată cet·amiea diiL jurul vetrelor este de fa-
bi"icaţie locală şi aml"ol"Cie 1le import se găsesc numai spre interior11l cetăţii.
Acea"la ne amtă o dil'eren(iere între traiul soldaţilor şi al ofiţerilor, pentru
eare se aducea vinul .;;au untdelemnul şi ale căwr locuinţe nn erau în ae.este
barăci, ei spre inter·iorul cetătii.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 737
In timp de pace, ocupaţiile acest.or soldaţi grăniceri ce locuiau în sate

şi veneau în cetate numai când îi reclama serviciu! sau primejdia dinafară,
erau agricultura şi peswilnl. Loturile de pământ ce li se puneau la dispoziţie:',
în schimbul prestării serviciului de pazi\ a frontierei, pentru cei ce Î:;>i aveau
garnizoana permanentă în Sucidava, ar fi fo'-'t în bogala câmpie l'Omănăţeană
protejată prin a(:e::;t cap de pod. Ocupaţ.iile lor agricole ne sunt documentate
prin uneltele agricole găsile în barăci. Se cultiva foarte mult grâul şi viţa
de vie. Bălţile Dunării, ca şi azi, ofereau peşte bogat, cum ne dovedesc
resturile culinare de lângă vetre şi undiţele descoperite. Jnteresant o;; le şi
marele consum de melci, azi dispăruţi din această regbme. CerealPle se
~pozitau în magazii, care se găseau de multe o1·i în turnurile interioare ale
cetăţii. Exb:tau şi gropi pentru bucate, unE-le amenajate cu zidărie şi ll:'n-
cuite cu pămânL. Restnri de gunoaie, lanţuri, clopote, etc. ne arată că unele
dintre barăci erau grajduri de vite. (]opotele ce se atârnau de gâtui ani-
mah~ler, pe care altădată le EocotPam ca necesare pentru servidul de gar-
nizoană 69 , sunL din bronz cu fier şi s'au descopNit până acum în număr
de 12 bucăţi. Este foarte prnbabil că aceste animale aparţineau cetă(ii şi
serveau pentru hrana soldaţilor şi ofiţerilor de pază, ceea ce explică ţinerea
lor în fortăreaţă. Nu este de asemenea imposibil, ca !n caz de primejdie,
ate~ti liwitanei să se fi retras în cetatea lor cu avutul propriu, care consta
în primul rând, din vite de muncă şi hrană.
Pe lângă l'ărăcie, viaţa acestr1r soldaţi la marginile barbatiPi se remarcă
şi prin incultmil. Deşi cetatea are, cu întreruperi, o viaţă de două secole
şi jumătate, înafară de stampilele aplicate oficial de comandant ve cărămizi,
niciun alt monument epigrafic sau sculptura! nu ne-a rămas dela ei. Din
inventarul arheologic al cetăţii rezultă că printre ei se găseau şi elemente
recrutate dintre popoarele în migraţie ale Daciei. Acestea par să fi fost
accept a te în lumea militară de graniţă în conditiile limitanPilor.
Prin starea lor materială, poziţia socială, 0bligatiile de muncă şi ar-
mele ce le aveau, etc., condiţiile de viaţă ale acestor l'oldaţi de graniţă îi
înglobau în aceeaşi instituţie social economică a colonatului. Ei nu erau
a!tceYa decât foştii sclavi eliberaţi sau barhari acceptati a locui în socie-
tatea romauă 70 • Prin ei, s'a stabilit aprrJpicrea şi alianţa militaro-politică
între sclavi şi ţărănime, prinşi într'un proces de producţie eomun 71 • Apă
rarea graniţelor se făcea într'o considerabilă măsmă tot cu sprijinul acestor
coJoni limitanei. Dar. în etapa de descompunere a societăţii sclavagiste
romane marcată prin răscoalele de eliberare ale acestora, imperiul nu mai
•• Dacia, XI-XII, Nr. 1, p. 186.

a Alpatov. art. cit., p. 198.
11 Idem, p. 195.
www.cimec.ro
putea găsi în ei un sprijin sigur72 . Cetatea militară a Sucidavei a fost ţinută

de ei, atâl. timp cât mijloacele de asediu ale harharilllf au fost slaLe (Pro-
copius), dar de îndată ce Hunii îi atacă cu forte superioare, şi deşi dispuneau
dP întărituri serio:~se, limitandi soldaţi din Suddava părăses~: forlificaţia
fără o împotrivire s~rioas:l. Ei se "olidarizau prin area~La ru nernmanii,
adică cu barbarii diuafară, împotriva duşmanului comun care er-a Homa n.
Prin poziţia ci ca bastion intrând în barbarie, Sucidava avea ~ă de-
vină şi un fel de filtru între lumea barbarii şi imperiul roman. Săpăturile
au putut confirma prezenţa barbarilor ca for(ă interioară şi exlerinară în
viaţa aşt•zării. Este bine cunoscut faptul că o parte considerabilă dintre
barbari pătrunseseră pe teritoriul roman, în calitate de selavi, coloni,
merceuari fcdera(i, etc., şi au constituit astfel o for(ă care submina dina-
inte puterea sclavagistă 74 . Pc aeeşti barbari îi putem identifica JII sânu)
garnizoanci locale după obiectele de bronz, ceramică, etc., specifice tehnicP.t
lor. Se con~tată chiar o încercare de "contopire organică" intre elementele
barbare şi romane, contopire care, prin "continutul său social şi politic
formează o perioadă aparte, prefeudală" 75 • Acest proces, în condiţiile sodale
militare şi politice uit> Sucidavei nu putea reuşi şi mercena1·ii barbari limi-
tanei, aşa o.'Um se (;Onstată şi în alte părţi ale teritoriului roman, au unit
loviturile lor eu :~le fraţilor Jin afa1·ă, şi cu ale altor Iorte a11tisclavagis~e
interne, pontru răsturnarea Romei 76 . Cucerirea bar bară va constitui al doilea
aspect al procPsului de trecere dela orânrluirPa sdavagi~tă la cea feudală 17 •
Slabelc legătmi e1~onomicn şi militare ale cetăţ,ii se fă('eau ~i pe apă, cum ne
Jovedese resturile unui pori situat chiar la poalele cetăţii. Portul avea un
mare rol îu timp de asediu, eăd numai pe aci putea comunica gamizoana cu
trupele de pe malul drept al Dunării. El servea şi pentru descărcarea mărru
riJor aduse dela mari depărtări, ca: amfore cu vin şi untdelemn, arme,
fabricate din metal, oglinzi cu rame de plumb 78 , fibulc, catarame, etc.,
lucruri de mare preţ în acest punct îndepă1tat de civilizaţia imperiului şi
care erau folosite numai de şefii militari ai Sucidavei. Deşi erau într'«>
atare siluaţic strategică şi economică, eonstatăm totuşi că cetatea dela Celei
avea în secole atiit de tulburi ca cele dela sfârşitul orânduirii sclavagiste,
legătmi comerciale cu centre din Mediterana orientală. Sucidaya H rost
în epoca târzie a imperiului roman şi la începutul erei bb.antine. un punct
a Al pa tov, art. cit., p. 196.

11 I. V. Stalin, op. cit., p. 432 .
.. Alpatov, art. cit., p. Hl7.
1• Idem, p. 202.
78 Ibidem, p. 197.
77 1. V. Stalin, op. cit., p. 412.

78 Dacia, XI--XII, p. 243 şi urm.
www.cimec.ro
SUCIDAVA IV 739
de schimb între statul roman şi populaţiile din Dacia eliberată. In acest

loc, se ţineau acele târguri de hotar, cunoscute în vremea lui Attila, în care
îşi dădeau întâlnire locuitorii de pe ambele maluri ale Dunării. Fragmentele
de cântare găsite în săpături, un etalon monetar din l;ticlă, cu caracter ofi-
cial, folosit într'un birou local de mă~.;uri şi greutăţi pentru a se controla
moneta de metal preţios, explică o circulaţie monetară bogată precum şi
aspectul cultural mixt romano-barbar al aşezării.
Dar, faţă de epoca mai veche a stăpânirii romane (secolele II-III e. n.},
activitatea comercială este foarte redusă şi limitată pentru o minoritate
privilegiată. Relaţiile economice sunt legate aproape exdusiv de neVt)ile
de aprovizionare a garnizoanei r.etăţii. Aşa cum se eonstată !;li la Sucidava,
în perioada de trecere dela orânduirea sclavagislă la cea feudală, aceste
relatii economice se mp tot mai mult şi stau în legătură cu criza economică
generală 79 • Hăzboaiele de cucerire au încetat., ~i odată cu eiP afluenţa de
sclavi. Singura formă avantajoasă în agricullură a devenit iarăşi mica gos-
porlărie80. Câmpia romănăţeană din jurul Sucidavei, ce cunoscuse în sewlcle
IJ-lll e. n. marea pmprietale agriculă 8 1, şi o îr.flol'ire a sc!avajuhd 82 , din
pnema schimbării for(elor şi a relapilor de produc(ie, cunoaşte acum
numai mica proprietate a lirnitaneilor, mereu ameuin(ală de incursiunile
barbarilor vecini. Nevoile de aprovizionare prin schimb, ca şi cele de eonsum,
.devin infime.
Istoria ret1{ii a fost reconstiluilii în linii mari, prin deseoperirile arhe-
())ogice. Primele aşezăl"i omeneşti ~·aii stabilit pe aeest platou în epoca pri-
mitivă a barbariei. Sunt doeume11tatc perioadele 11eolitică şi La Tene. Este
posibil ea, îu viitoarele săpătur·i, să se precizeze o locuire la Îlleepulul epocii
bronzului şi a fierului. Comunitatea primitivă ţli-a ales ca aşezare acest
platou, pe11trueă era uşor de apărat, avea izvoare la poalele lui, bălţi vecine
pentru pe~cuit şi oferea vederi largi în halta Dunării. Trihmile care ocupă
Sueidava î11 perioada La Tene sunt gel.e ~i ele au dat localităţii numele, care
se va co11serva p;Înă în veacul al VI-lea e. 11. Pe aria ae'Lualului sat şi în alte
văr-ţi ale malului Dunării, întâlnim şi alte eivilizal:ii primitive, deosebite
de cele din cetate, într·e care şi cultura Vărla~tra. Nu putem şti dacă co-
rnunitalpa primilivă fort.ificase acpst platou cu val şi palisade, dar este
sigur că, pentru apărare, ~·a folosit de marele şa11ţ natural Cf' o înconjura.
Deasupra aşC'zării dacice, distrusă probabil odată cu războaiele daco-ro-
mane, nu se în firi pează aici una romană după anexarea Daciei de către
,. Al paLov, art. ciL., p. 195.

8 • Marx-Engels, Opere, ed. rusă, v. XVI. 1, p. 120.
"' D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti 1942, p. 151.

89 D. Tudor, Despre sclavaj în Dacia inferioară, în Studii şi Cercetări de ll;torie veche
1, 1950, p. 20.') şi urm.
47 *
www.cimec.ro
.740 MATERIALE ARHEOLOGICE
Traian. Materialul şi monetele aparţinând secolelor 11-111 lipsesc pe platoul

cetăţii. Un castru roman care ar fi existat în acea vreme la Sucidava, trebue
căutat tot sub vatra actualului sat, ca şi aşezarea civilă. El nu putea fi
ridicat pe acest platou din cauza nemgularităţii şi înguslimii lui, care nu
se împăcau cu normele cerute pentru construcţia şi forma castrelor, stabilite
de Hyginus. Nici garnizoana menţinuLă de Aurelian în Sucidava, nu a folosit
acest platou, atât de important pentru supravegherea văii dunărene şi legă
tura cu fluviul.
O deosebită atenţie militară capătă acest platou rămas nelocuit din
epoca primitivă, numai în anii de mare activitate la Dunăre, a lui Constan-
tin cel Mare. Aceste evenimente au loc în jurul anului 328 c.n. Ridicarea
unei cetăţi pe acest platou, de către Constantin, sLă în direcLă legătură
cu capătul nordic al podului său de peste Dunăre, care se află la o distanţă
de 150 m faţă de colţul de Sud-Vest al fortăreţci şi cu care se lega prin zidu-
ri. In acelaşi timp, cetatea avea să servească lui şi fiilor săi, ca bază de ple-
care a unor expediţii dirijate împotriva popoarelor din Dacia, în urma
cărora s'a reuşit a se anexa o parte din câmpia ei sudică. In legătură cu
aceste mari planuri de recuceriri, stă şi restaurarea drumului roman dintre
Sucidava şi Romula, lucrare documentată de un militar al lui Constantin83 .
Stăpânirea romană a reuşit a se menţine în ceLăţuia ridicaLă de Con-
stantin, în mod permanent, până în timpul domniei lui Teodosiu II, deoarece
populaţiile din Dacia nu cunoşteau mijloace tehnice dcsvoltato pentru
asediu! cetăţilor. Către sfârşitul domniei acestui împărat, probabil în anul
447, cetatea este atacată de Hunii lui Attila, osLe cucerită şi incendiată.
Se parc că focul a fost pus chiar de garnizoana romană în retragere forţată,
cu care ocazie, soldapi îşi lasă pc lângă vetrele din ba răci, vasele la foc,
diferite obiecte şi economiile lor în bani sau bucăţi de bronz. Este sigur că
până în secolul al VI-lea, cetatea Sucidava nu mai aparţine Imperiului de
Răsărit şi este un loc părăsit. Cu distrugerile lui Attila se încheie şi prima
epocă din viaţa cetăţiiB".
Restaurarea cetăţii Sucidava, şi cu aceasta începe a doua fază din
istoria ei, aşa cum ne arată Procopius, confirmat şi prin descoperirile arheo-
logicP, are loc în prima jumătate a secolului al IV-lea. Procopius spune că
aceasta s'a făcut do către J ustinian, al cărui program de refortificare a
graniţei dunărene, se ştie că s'a încheiat în anul 534. Sprijinit pe primele
manete cu care se deschide aci cea de a doua epocă din viaţa cetăţii şi care
aparţin în număr mare lui Justin 1 (517-527), am ajuns la concluzia că
• 3 Vezi lucrările noastre citate mai sus, în legătură cu activitatea lui Constantin
cel Mare la Sucidava.
•• Rev. Ist. Rom., XV, p. 149 şi urm.
www.cimec.ro
:SUCIDAVA IV 741
opera de refacere a acestei cetăţi se terminase, în parte, chiar în tim pui dom-
niei acestui împărat85 • Dacă Procopius atribue acest fapt lui J ustinian, se
poate motiva prin asocierea lui la domnie de către bătrânul său unchiu şi
că cea mai mare parte dintre aceste lucrări au fost dirijate şi apoi terminate
odată cu înscăunarea lui Justinian. Rostaurând întreaga cetate constan-
tiniană, trupele bizantine s'au putut menţine în acest loc, până la sfârşi
tul domniei lui Miml'ici.u Tiberiu. \1onetele scoase din săpătură merg în
mod regulat, dela J ustin I până în anul 596-597. In jurul acestor ani,
cetatea este din nou incendiată şi evacuată sub presiunea Avarilor şi Slavi-
lor. De atunci, ea răm<Îne uefinitiv părăsită.
Dacă ar fi să acceptăm în bloc anticlâtăţile creştine culese din săpături,
ca documente legale direcl de comunitatea creştină a Sucidavei, ar trebui
să fixăm aici 1w foarte puternic focar religios. Fără :îndoială că acosta a
existat din veacurile IV- VI, şi em destul de :însemuat; dar nu toate
urmele cr·eştine sunt legale de activitatea lui locală, ca pc baza lor să încer-
căm a-i determina aspectul şi mărimea. Cele mai multe dintre rămăşiţele
creştine sunt formale din calarame cu cruce, cruciuliţe de bronz, opaiţe cu
cruci de import, amfore acoperite cu simboluri şi inscripţii creştino, etc.
Or, toate acestea sunt importate la Sucidava şi urmele creştine ce le au,
sunt lucruri "la modă". Majoritatea vin din contre creştine vechi şi puternice,
din Siria, Palestina, Egipt, insulele Egeii, coastele ionice, etc. Caracterul
şi puterea comunităţii creştiuo din Sucidava rămân a se studia numai pe
baza documentelor locale, ca producţie a ei. lnafară de bazilica creştină,
oricială ridicată din ordinul împăratului, şi de garnizoană, acestea sunt
puţine. In orice caz, creştinismul în lumea acestor militari care servesc pe
împărat, are ceva oficial şi impus, ceea ce îl face să rămână de "garnizoană",
servit de preoţi militari cum a fost Lukonochos86 • De aceea, este greşit a
culege de aici aceleaşi elişee pentru a se studia viaţa comunităţilor creştine
din aşezarea civilă a Sucidavei, ca şi in rostul Daciei, în secolele IV-VI.
In concluzie, cele opt campanii do săpături în cetatea militară a Sucida-
vei, ne-au adus o serie do contribuţii istorice preţioase pentru reconstituirea
vieţii provinciale din aceste regiuni, la sfârşitul orânduirii sclavagiste şi
inceputul celei feudale, dintre care spicuim următoarele, mai importante:
1) Sucidava a ră~as timp de şase secole la începutul erei noastre, ca
un principal punct de contact, militar şi economic, între populaţiile dela
Sudul şi Nor·dul Dunării, care comunicau între ele pe valea lskerului şi a
Oltului.
85 Prima bazilică, p. 17, nola 1.
s6 Idem, passim.
www.cimec.ro
2) Sucidava a devenit prin aceasta, un centru de încrucişare şi conto-

pire a mai multor culturi materiale: autohtonă getă, latină, a popoarelor·
în migraţie, bizantină, etc.
3) Pentru aceste motive, stăpânirea romană se menţine aci în mod
continuu, dela Traian până Ia Teodosiu II, iar împăraţii bizantini o
restaurează în urma distrugerilor lui Attila.
4) Sucidava este până acum singura aşezare din stânga Dunării, care-
ne oferă o interesantă arhivă pentru reconstituirea felului de trai al acelor
ţărani soldaţi dela graniţa dunăreană, în contact cu lumea barbară.
5) Descoperirile arheologice dela Sucidava ne arată şi existenţa uHor
relaţii comerciale la sfârşitul epocei sclavagiste, între Dacia sudică şi Medi-
terană, despre care, până acum, nu se ştie nimic.
6) Pentru răspândirea creştinismului la. Nordul Dunării, înainte de
convcrtirea în massă a populaţiilor din Dacia, săpăturile dela Celei oferă
elemente noi pentru reconsiderarea acestei probleme.
7) La Sucidava, se mai pot urmări lungul proces al descompunerii
societăţii sclavagiste din Sudul Daci ei şi apari ţi a primelor forme de trecem
spre societatea feudală; aceasta tocmai într'un moment foarte important
pentru istoria R.P.H.., când asistăm la răspândirea masivă a triburilor slave
în această regiune şi Ia inaugurarea politicii bizantine pentru stăpânirea
Dunării.
"Sărăcia generală, restrângerea raporturilor comerciale, decăderea
meseriilor, a artelor, scăderea numărului populaţiei, decăderea oraşelor.
scăderea nivelului agriculturii - iată rezultatul final al dominaţiei mon-
diale romane" - este tabloul prezentat de Enge]s87 pentru viaţa provincii-
lor romane, aspect ce ni-l oferă şi Sucidava în timpul perioadei amintite.
17 Marx-Engelii, Opere, v. XVI, 1. p, 125.
www.cimec.ro
FERMA (Villa rustica) DIN EPOCA SCLAVAGISTA
ROMANA
Arheologul care a cercetat în de aproape valea extinsă a Streiului

-dela Simeria la Sarmizegetusa, împrejurimile Sarmizegetusei până deparle
.spre Porţile de Fier Transilvane sau spre picioarele Retezatului, împre-
jurimile Germisarei la Orăştie sau cele ale Devei şi ale aşezării dela Micia,
a putut constata uşor că întreagă această regiune este presărată ici colo,
eu urmele unor zidiri romaue.
Unele din aceste construcţii arată la suprafaţă dimensiuni mai mari;
se prezintă ca nişte "incinte", "loc fortificat", cum sunt menţionate, nu
-odată, în diferitele nolo sau repertorii arheologice 1 •
Este curios că, niciuna din aceste construcţii, atât de interesante,
nu a fost cercetată mai în de aproape prin săpături arheologice, aşa încât ele
.au fost determinate, de obiceiu, după impresia dela suprafaţă, sau în
urma unor sondaje incomplete ca fiind construcţii cu rosturi de apărare,
sau mai precis cu rosturi militare 2 .
Insă, chiar numai examinarea lor la suprafaţă, aprecierea după aşezarea
lor, după numărul lor relativ mare şi după gruparea la distanţe mici a mai
multora, ne fac să înlăturăm supoziţia rostului lor militar, căci majori-
tatea acestor vestigii ale epocei sclavagiste romane nu reprezintă altceva
decât resturile unor aşezări gospodăreşti, locuinţe la ţară, ferme, izolate,
construite acolo unde exploatarea agricolă le vedea rentabile şi necesare.
1 C. Gooss, Chronik der Arcbăologischen Funde Siebenbi.irgens, Hermannstadt., 1876;
1. Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa, 1920; "Foaia pentru minte.
inimă şi literatură", Braşov, anii 1853-1854, etc.
1 1. Marţian, o. c.,p. 4, spune că întrebuinţează termenul "incintă" pentru "incintă
de cetate construită din zid", trecând astfel în Repertoriul său, ca fiind cetăţi, o mulţime
de construcţii de natură economică, agricolă.
www.cimec.ro
744 MATEH u \J.E AHHEOLOGICE
Aranjamentul , forma şi importanţa acestor ferme, Villa rustica, al

c ăror rost nu se reduce numai la cultivarea pământului ci şi la valorifi-
ca rea produselor agricole, prelucrări de materiale, creşteri de animale,
etc., era, se înţelege, în raport direct cu întreprinderea şi importanţa
e xploatării agricole din locul unde se afla. Ele încep dela mi ci gospodării
de ţară şi pot culmina cu fermele mari, în conjurate , într ' adevăr, cu incinte
extinse de piatră, dln păm â nt sau
de garduri.
O astfel de construcţie gospo-
d ă l'ea scă a fo st pus ă în lumin ă în
vara anului '1 94 8 în hotarul comu-
nei Robi ţa, la eâ ţ.l va km de Sarmi-
zegetusa 3 . •
Este s iLu ată pe terenul mai

ridi cat de dea supra acestei locali-
tăţi, în stânga apei Hobiţe i, în
partea de hotar numit ă dealul
Hobenilor ; este înconjurată de
ogoare fertil e şi nu departe de
păşunatul bogat de pe primele
ramificaţii ale masivului Reteza-
tu!. Desco perirea fă c ută es te repre ·
zentată prin construcţ iil e şi inven-
tarul mărunt al cercetărilor, pe car'e
le descriem în cele ce urmează.
Avem, în primul rând, o foarte
exLinsă inc intă, ·de formă rectan-
gulară neregulată, construită din
zid de piatră, închizând un spaţiu
Fig. 2 cu o supraf aţă de peste 5850 m2
(fig. 1) .
Zidul putcmic de împmjmuire al fermei este construit din piatră de
s tâncă şi de râu. Inălţimea lui actuală este de peste un metru. In partea de
jos , până la înălţimea de 0,70 m, ar·e grosimea de 0,90- 0,95 m . .La înălţimea
de 0,70 m prezintă în interior un mic chenar de cea 15 cm, continuân d mai
s us cu o grosime de 0,80 m (fig. 2). In partea mai groasă, de jos, pietrele
din zid sunt legate între ele cu mortar, con ti nuând dela soclul amintit' mai
sus f ără mortar. Aci, între pietrele din zid găs im numai pământ . '
. ~· 1. Marţian, o. c. aminteşte aci o "incintă" cu c ircum ferinţa de 190 m, incinta având la

e l înţe les ul pe ca re l-am arătat . Vezi şi "Foaia pentru minte, inim ă şi literatură", Braşov, 1853
www.cimec.ro
l<'ERMĂ (ViUa rustlca) DIN EPOCA SCLAVAGISTĂ ROMANĂ 745
Forma neregulată a incintei se datoreşte configuraţiei terenului. In

partea de Est, zidul urmează fidel marginea platoului, care, dela zid în jos,
coloară huse, în pantă înaltă şi foarte repede, spre apa HoLitei. UrmânP.
marginea ne regulată a te rasei, zi riul de împrejmuire face, pe această latură,
Lrei cotituri spre interiorul fermei. Latura de Nord, caro trece peste platoul
plan, leagă în linie dreaptă latura do Est do cea do Vest.
Latura de Vest, asemOJJCa celei de Est, face, din cauza terenului, un
cot mare îndreptându-~e spre Sud-Vest. Mai amintim că, această latură,
înainte şi după eolilură, trece cu temelia zidului, pe o distanţă de mai mulţi
metri, printr'o dungă do pământ de forma unui val natural.
Laturile de Vest şi do Est, fiind ol:ligate să urmeze, după cmn am m·ătal.,
forma terenului, se apropie atât de mult una de cealaltă în spre extremilă
ţile lor de Sud, încât laLura de Sud se scmtează foarL0 mult; este numai do
21,50 m, faţă do cea din faţ.a ei, cea de Nord, care este de aproape 60 m,
şi faţă de celelalte două de peste o sulă do metri 4 •
Se înţelege că, ceea ce s'a desgropat din zidul do împrejmuire, înall
de cea 1 m, este numai par'Lea de jos a acestuia. In situapa iniţială trebuia
să fie înalt de cel puţin uoi-trei m. Hesluri de ţiglă nu s'au aflat în jurul
zidului incintei de cât acolo, unde au axistat în apropierea lui alle construcţii
ale fermei, dela care provin aceste ţiglo, şi despre care va fi vorba mai jos.
De aci, rezultă că zidul nu era acoperit fU ţiglă sau cu cărămidă.
Păstl'f111du-se numai partea inferioară a zidului nu am putuL afla mmelc
sigure ale intrării, sau intrărilor, în fermă. Ele treime însă să fi existat şi
judecând după eonJig·ura(ia terenului, intrarea a putut. fi pe latura de Vest
a zidului de incintă, în acea parlo care, din întreg complexul permite accesul
cel mai uşor şi are în spate întinderea lor·ermlui agricol. In niciun caz, intrama
nu se putea face prin latura de Est şi foarte puţin probabil pe cea de Nord
:>au de Sud.
In spaţiul închis do zidul de împrejmuire al incintei, sunt răspândite
diferitele construcţii ale gospodăriei şi putem considera acest teritoriu mare ~
şi a cărui extindere la diferitele ferme este în raport cu importan(a exploată
rii, cu numărul mai mare sau mai mic al dependinţelor: adăposturi pentru
animale, hambare, şopl'Oane, etc.- ca o mare curte gospodărească.
De latura de Est a incintci, se leagă or·gauic, îu iuterioml zidului o
încăpere mare de dimensiunile, 7,70X7,00 (fig. 1/1 şi 3).
Zidurile acestei încăperi, groase de 0,90 m, ca şi <;ele alo int:intei, şi
păstrate până la înălţimea do 1 m, sunt construite din piatră de stâncă şi
de râu, legată cu mortal'.
• In ceea ce priveşte forma şi dimensiunile zidului de împrejmuire ale fermei (fig. 1)
www.cimec.ro
746 MATERIALE ARHEOLOG-ICE
Faţa interioară a zidurilor este ten c uită cu un strat gros de ten cuială
cu urme de pi c tură murală. Vatra este din păm â nt galben bătut, peste care
urmeaz ă o pardoseală din var stin s cu prundi ş şi sfă râm ă turi de că ră mid ă
(aşa zis ul "cocciopesto "). .
In interiorul înc ăpe rii s' au găsit multă d ă t·â mătură de zid, ţiglă , ci o bur~
de vase din lut ars şi din s ticl ă, piroan e , ele.
Fig. :3
Ace a stă c ameră, situat ă în tr 'un punct cu perspective bune asupra întregei
împrejurimi , l'o nne az ă partea care se ridi că cea mai mult în în ă lţime dintre·
toaLe cl ă dirile din interi orul fermei .
Soco tind cantitatea mare a d ă râ m ă turilorşi baza puterni că a ziduril or ,
presupunem că, ace as t ă încă p e re a fost cu etaj - un fel de tur11 , pav ilion
avansa t - în tâlnit foar te des la ferme; şi le căut ăm originea şi ex pli ca ţi a
atât în rostul lor estetic, cât mai ales, în ro lul lor practic , de supraveghicre
şi control al terenului aparţin ător fermei şi, f ă ră îndoial ă, şi de si guran ţă
şi o1 ser·va ţ i e în anumite cazut'l.
Din inve ntal'ul mai interesant al acl:'s tei încă p e ri , amintim : mai multe
buc ăţi de cărămizi cu stampila L.D .P . (fi g. 4),deci o s tampil ă de parti cular
şi nu a vreunei unităţi militare 5 , o monetă de argint dela împ ă ratul
s Că !' ă mizi c u a cee aşi s t. ampll ă s' au aflat şi în a lte p ă rţi a le fermei, în totul ,.
vreo 11 bu c ă ţ i .
www.cimec.ro
FERMĂ (Villa rustlca) DIN EPOCA SCLAVAGISTĂ ROMANĂ 74"/
Elagabalus (218-222), din anul 222 al e.n. 6 , fragmentul unui ac din os,
vârful unei săgeţi din fier, piroane (fig. 5), vase din lut ars şi din sticlă, urme
de pictură murală, cărbune, cenuşă, etc.
Locul prim în intregul com-
plex al construcţiilor din interi-
orul fermei îl ocupă casa pentru
locuit, situată în partea de Nord- J o
Est a terenului împrejmuit cu
zid (fig. 1/11 şi 6). Are forma ~
reclangulară, zidurile exterioare
ale clădirii fiind mai groase, de
11L Fig. 5
0,70 m, decât ePic interioare, care suntcumultm::~iîngustc,dcnumai0,40m.

Zidurile Sllllt construite din piatră de râu şi de stâncă. cu o întrebuinţare
mai largă a pieirei de râu, care la zidurile de despăr·ţire ale diferiLelor camere
arc o' întrebuinţare aproape exclusivă. Pietrele sunt legale între ele cu mortar·
sau cu pământ. Aecastă din urmă eollstatarc, cât şi faptul că zidurile interioare
sunt foarte înguste, arată eă, partea lor superioară era construită din lemn,
iar ceea ce s'a păstrat alcătueşte numai baza construeţiei. Acelaşi lucru îl
explică şi lipsa dărâmăLnrilor mai însemnate ale zidurilor şi prezenţa fieră
l'ici abundente (pimane, ţinte), aflate aci, ca şi Ia celelalte construcţii din
lemn ale fermei, în mare număr. Clădirea cuprinde elementele obişnuite
ale unei case: camere de locuit, baie, curte, ete.
In faţă avem o curte cu dimensiunile 14,00 X 5,70 m pardosită cu cărămidă,
pusă pe pământul nivelat şi bătut (fig 1/1 şi 7). Fragmentele de ţiglă aflate
in intel'iorul ci dovedese că era acoperită.
In colţul de Nord-Vest al curţii se găseşte o foarle mică încăpere de
numai 2 X 2 m (fig 1/2; 8).
Spre deosebire de zidurile din restul clădirii, aci, pietrele sunt legate
între ele cu mortar, iar pereţii, Lcncuiţ.i în interior cu tencuială groasă.
6 Av.: IMP. ANTONJNVS PJVS AVG. Bustul împăratului, cu lauri,sprerlrcapta.

Rv., P. M.T.R.P.V. COS. Jlii.P.P. Elagabal spre st.i\nga sacrificând pe un altar-
aprins, ţinând o ramură de chiparos în mâna stângă; în câmpul monetei o stea (anul
22 al c. n.) - Coh. IV. 213.
www.cimec.ro
748 MATERIALE ARHEOLOtHCE
Nivelul aceste i camere este cu mult mai jos, cu cea 1/ m, decât cel al celorlalte
2
camere şi al curţ ii.
Fig. fi
Fig. 7
Pardoseala este f ăc u tă dintr'un strat gros de var amestecat cu prundiş

şi bucăţele de că ră mid ă ("cocciopesto" ).
In paviment, se văd imprimate foarte clar ur~ c l c mai multo1' rândUl'i.
de pilaştri din cără mid ă, de dimensiunile 37 X 27 X 5 cm: 18Y:! X 18Y:! X 5
www.cimec.ro
FERMĂ (Villa rustica ) DIN EPOCA SCLAVAG I S TĂ ROMAN Ă 74 9
cm 7 . De asemenea, s' a aflat imp rimat ă, aci, urma foarte evid entă a tălpii
unei sandale roman e cv ţinte.
Pc l ângă urmele l ăsate de cărămizil e imprimate în vatră, pe timpul
câ ud aceasta era încă mo ale, s'au gă sit pe a cee aşi vatră şi câ teva cără mizi
îu st.area lor dela înce put. Tot în interiorul camerei s' a aflat ş i fragm entul
un ei ţev i din lut ars, o conductă de aer cald .
Din cele de mai sus, se co n s tată, că, această încăpere mi că era pre v ă
zut ă cu o ins talaţie de încălzit (hypo caustum) , fiind fo l o si tă drept ca m eră
de baie . · ·
P c latura de Vest' a curţii, urmează un şi r do încăperi (fig. 1/3, 4, 5, 6),
de diferite dimcn siLrni, dar , în ge neral , mi ci . Dup ă cu m am anunţat, zidurile
Fig. 8
desp ărţitoare ale acestor camere sunt foarte Îll guste, do 0,40 m, şi sunt construi-
te din piatrăde râu şi numai întâmpl ă tor a fl ă m în ele şi piatr ă de stâ nc ă.
ln ălţimea zidurilor J elacpaviment este 0,60 m.
In camerele 3,4 şi 5 (fi g . 1/11) - Nr. 4 îl co n s ide ră m mai de grabă un
co ridor - afl ă m un paviment frumo s cl ă dit din mai multe straturi , ş i anume :
jos, pământ bătut (grosime el e 20 cm) , peste el , un strat do piatră rotund ă de
râu (grosime de 7 cm), apoi un strat ele că rămid ă roşie pi s ată în buc ă ţele
(grosime el e 3 cm) ( sec ţiunea din fi g. 1 şi 8).
Camera 6 are nivelul mai jos de câ t cele precedente cu cea 0,40 m. Aci ,
nu m ai aflăm pavimontul interesant amintit mai sus , de câ·t p ămâ nt bătut.
7 Sunt că r ămizile de jos dela pilaştri pe care se spr ijin ă podeaua camerelor cu hypo-
c_austum , ş tiut fiind că întotdea un a că r ăm izil e de jos ş i cele de sus dela pilaştri sunt mai
mari ca ce le intermediare. ·
www.cimec.ro
La unele din aceste camere de locuit s'au găsit şi pragurile dela intrări,
făcute din blocuri de piatră de marmură cioplită şi în care sunt săpate găuri
rotunde sau rectangulare în care se învârteau sau se fixau uşile de lemn.
Pietre mari cioplite găsim şi la unele colţuri ale zidurilor.
In spatele camerelor descrise, clădirea se termină spre Vest cu două
încăperi lungi de peste 12 m şi late, una de aproape 9 m, iar cealaltă de 3 m
(fig. 1/7, R). Conducându-ne după suprafaţa lor atât de extinsă, după lipsa
oricărui indiciu eare ni le-ar putea prezenta ca fiind camere de loeuil, ele nu
pot fi socotite deeât drept nişte încăperi gospodăreşli închise eu ziduri.
In ceea ce priveşte inventarul mărunt aflat la casa de locuit a fermei,
el nu este prea bogat. S'au aflat: fragmente ceramice, "terra sigillata", fierărie,
două opaiţe (unul având pe faţa bazinului reprezentat, în relief, un animal,
poate un leu (?), pictură murală, etc.).
Privită în ansamblu, casa de locuit a fermei (cu instalapa de încălzit
şi de baie, cu pavajul îngrijit al curţii şi cu pavimenlul interesant din unele
camere, apoi resturile de pictură murală, pragurile din piatră de marmură,
etc.) denotă multă grijă în construcţie, chiar un oarecare lux, şi se reliefează,
după cum era şi natural, ca cea mai îngrijită şi mai importantă parte a fermei.
Nu putem spune că această clădire demonstrează în sine un tip de casă
caracteristic pentru Dacia. Insă este bine să amintim că, o altă casă, o Villa
suburbana, desgropală tot în vecinătatea capitalei provinciei se caracterizează
la fel, prin curtea (pavată) din faţa imobilului (dar nu o curte închisă) s.
Descoperirea şi cercetarea unui număr mai mare de clădiri de acest
fel ar putea fixa tipul de predilecţie al casei romane de locuit la ţară, din
Dacia. Datele pu(jne pe care le avem până acum nu ne permit însă acest lucru.
Aproximativ în partea centrală a spaţiului închis de zidul de împrej-
muire al fermei, se află o construcţie dreptm1ghiulară de dimensiuni mari,
18,40 X 16,60 m, ea însăşi un fel de incintă interioară, cu ziduri puternice,
groase de 0,90 m, iar pietrele legate între ele în partea de jos a zidului cu mortar
ca şi cele ale inciutei propriu zise (fig. 1jiii).
Spaţiul cuprins între aceste ziduri este de 660 m 2 ,deci, un spaţiu important.
In interior, 1111 s'a aflat nicio construcţie din piatră sau din cărămidă.
S'au identificat îusă în partea ei de Est şi de Nord, prin stratul de cărbune
şi cenuşă, prin gropile stâlpilor şi acoperişul de ţiglă, două construcţii din
lemn acoperite cu ţiglă (fig. 1/III, a şi b). Urmele lor au fost atât de evidente
încât li s'au putut fixa, cu destulă precizie, şi dimensiunile (una de 5 x 4,50,
cealaltă de 4 X 3,50 m).
Ca inventar, s'au găsit aci, piroane din fier, fragmente de lacăt, două
chei tot din fier şi slabe urme ceramice (fig. 5).
1
Oct. Floca. O nouă Villa suburbana în hotarul SarmizegeLusei, Sargeţia 1, Deva,
1937, p. 25-43.
www.cimec.ro
FERMĂ (Villa rustica) DIN EPOCA SCLAVAGISTĂ ROMANĂ 75t
Aceste două constructii din lemn au putut fi nişte barăci sau hambare
-din lemn, putând avea diferite destinaţii, cum ar fi şi în zilele noastre.
Ne punem întrebarea: care a putut fi rostul construcţiei din centrul
fermei, descrisă mai sus?
Fără îndoială că, prin dimensiunile, soliditatea şi anexele interioare pe
care le prezintă, ea treime socotită ca o ,parte însemnată a gospodăriei;
ea apărea ca o curte interioară vastă, cu dife-
rite dependinţe din lemn, pentru adăpostirea
instrumentelor şi a maşinilor agricole, a ani-
malelor, mari sau mici, şi mai ales pentru
adăpostirea în barăci a muncitorimii sclave a
fermei, căci o fermă de proporţiile arătate,
şi în plină orânduire sclavagistă, presupune
un însemnat număr de muncitori agricoli,
recrutaţi în acea vreme din lumea sclavilor.
Construcţii din lemn acoperite cu ţiglă
au fost clar identificate şi în altă parte a fer-
mei. Astfel, una pe latura de Est (fig. 1/c)
- unde s'au găsit şi însemnate cioburi, o
monetă de bronz dela Antoninus Pius (138-
161 al e. n.) 9, fragmente de râşniţă, opaiţ, fragmentul unei amfore, cât
~i un strat foarte gros de cenuşă - şi altă construcţie, pe latura de Nord
(fig. 1/d). In apropierea celei marcate cu d, s'a găsit şi fierul unui plug
roman (fig. 9).
Ambele aceste construcţii diH lemn erau lipite de zidul de înconjur
al fermei şi aveau o formă mai mult lungă, decât lată, paralelă cu zidul.
Ele sunt, fără îndoială, şoproa11e, coteţe pentru animale, magazii.
Restul terenului închis de zidurile de împrejmuire ale fermei se pare
că a fost liber. Sondajele destul de numeroase, nu au dat nimic la iveală, dar
acest fapt nu exclude însă şi al le instalaţii. In Lot cazul, la o clădire de aseme-
nea proporţii şi de un asemenea caracter, sunt ue presupus toL felul de con-
strucţii şi ·instalaţii: pentru stăpânul fermei, pentru sela vi, pentru ani-
male, acareturi, instalaţii de prelucrare, magazii, pivni(.c, etc.
*
Privind în ansamblu schiţa întregi ferme apare evident că, faţada,
dacă se poate întrebuinţa termenul, partea cea mai importantă a acestei
9 Bronz mare. Av.: ANTONINVS A\"G. PIVS P. P. Capul împăratului, cu !auri

spre dreapta. Rv.; CAPADOCIA COS. 11. S. C. Capadohia spre dreapta. 1\!onelă din anul
139. Coh. Il. 120.
www.cimec.ro
Villa · rustica , este orientat ă spre Est, unde se grupează toate clădirile mai
importante şi de unde se deschid, pân ă l a mare depărtare, vederi largi.
(fig . . 1 şi 10).
In tot cazul, din cele relatate se co ns tată că, în urma săpăturilor intre-
prinse, s'a putut dosgropa şi observa cu multă claritate şi precizie, întregul
aranjament a l acestei gospodăeii agri cole .·
Fig. 10
Prima importanţ ă a deseoperirii de ~e ri se co n s t ă în fapL ttl că , de şi pP

teritoriul ţării , şi pc cel hun edo rea n î11 special , poa te fi id entil'icală pe teren
exi s te n ţa unui num ă r însemnat de ast fel do form e de loe uit şi de oxp loatare,
Lotu ş i p f111 ă în prezen t, ni ciuna nu a fost dată la iv eal ă prin să pături. Or,
cercetarea lor în se amnă, c unoaşt erea unor forme de oxploatare economică
practicate în trecutul înd e părtat pe pământul ţă rii noa stre.
Cercetările arh eologice sistemati ce, făcut e în alte p ă rţi al e lumii roma11o
arată răspânclirea mare a exp l o atărilor agricole rurale în epoca sclava gi stă
roman ă . In unel e provin cii, cum es te cazul pe ţ ă rmul stâng al Rinului ,
ele pot fi întâ lnite în multe locuri, în medio, din doi în doi km . Şi la fel ,
în unele p ă rţi ale Ga l iei, ele form e ază grupuri compaete 10 .
La noi, dup ă ce rce tările pe care le-am întreprins până în prezent, răs
pândirea cea mai mare o au aceste amplasamente în valea Streiului şi pe
cursul de mijloe al Mureşului , cu o grnpare mai pronunţată în jurul l oca lităţi -
10 Daremberg-Saglio , Dictionnaire des anliquiles grecques ct romaines. P aris , 1913 ,
s. v. Vii\ a.
www.cimec.ro
FERMĂ (Villa rustlca) DIN EPOCA SCLAVAGISTĂ ROMANĂ 753
lor şi în împrejurimile castrelor (Sarmizegetusa, Micia, Germisara, Blandiana,

Apulum, etc.). De obiceiu au poziţii frumoase, bine alese, alături de căile
principale de comunicaţie şi cu legături bune şi directe cu acestea. Ferma
descrisă se află la Est de drumul roman ce duce din basinul Haţegului spre
Porţile de Fier Transilvane, având legătură directă, paralel cu apa Hobiţei,
cu acest drum principal.
Din punct de vedere administrativ, fermele aparţineau de ager-ul locali-
tăţii în apropierea căreia se aflau, dar puteau forma şi mici aşezări aparte,
atunci când se grupau mai multe la un loc. In cazul nostru, ca aparpnea,
fără nicio îndoială, de învecinata Sarmizegctusa.
Culturile vegetale sau creşterea animalelor în aceste gospodării erau în
directă legătură cu împrejurările geografice şi bogăţiile naturale pc care
le oferea regiunea respectivă. De sigur că la şes, predomina agricultura
precum şi prelucrarea şi valorificarea produselor agricole, activitate care
intra şi ea în câmpul de preocupare al fermelor, iar în regiunile de deal şi de
munte, creşterea animalelor, prelucrarea şi valorifiearea produselor deri-
vate ale acestora. Ferma noastră cu păşunaturile bogate ale Retezatului
învecinat a avut, fără îndoială, ca specialitate de prima mână şi creşterea
vitelor.
Insăşi aranjamentul interior al fermelor, diferitele dependinţe şi insta-
laţii, erau în strânsă legătură cu caracterul lor.
Deşi tipul de Villa rustica provincială romană, descinde oarecum dintr'un
tip comun italie, totuşi, ele prezintă unele diferenţe în ceea ce priveşte forma
şi aranjamentul lor interior.
Ferma din hotarul comunei Hobiţa aparţine tipului de fermă întâlnit
în Africa şi la Rin: amplasament cu diferite construcţii din piatră sau din
lemn, răspânditc în spaţiul închis de zidul incintei (Daremberg-Saglio, o. c.
fig. 7488).
Rentabilitatea unei astfel de gospodării depinde în bună parte, pe lângă
împrejurările oferite de natură, de braţele de muncă. Şi oricare ar fi epoca
de existenţă a fermei noastre, veacul al II-lea sau al III-lea al c. n., ca se
situează, pc pământul patriei noastre, în plină epocă sclavagistă. In aeesL
timp, baza economiei o constituia, în Dacia, agricultura, aşa încât, pe lângă
celelalte elemente pe care le aflăm în provincie ca, negustori, comercianţi,
funcţionari, etc., un loc de frunte îl ocupă proprietarii de pământ. Exploa-
tarea pământului se baza, în acest timp, pe munca sclavilor şi a ţăranilor
aserviţi.
Prin urmare, forma de cxploatare agricolă pe care o preconizează
descoperirea descrisă este un argument care caracterizează stadiul economic
şi social al secolului al II-lea şi al III-lea al e. n., de pe pământul ~ării.
www.cimec.ro
48 - MaterlaJe Arheologice - c. 3553
In sprijinul datării precise a acestei descoperiri, în cursul săpăturilor

au fost aflate şi cele două manete citate, dintre care, una, dela Elagabalus,
din anul 222 e. n .. Faptul arată că ferma vieţuia în prima jumătate a veacu-
lui al III-lea, împrejurare care îi apropie existenţa de ultimele decenii ale
vieţii romane în Dacia.
Din urmele de incendiu, cantitatea mare de cenuşă şi cărbune aflate peste
tot, şi, mai ales, la construcţiile din lemn, se vede că gospodăria a fost distrusă
printr'o acţiune violentă, acţiune care s'a putut petrece poate chiar în legă
tură cu evenimentele care au determinat abandonarea provinciei.
www.cimec.ro
CÂTEVA MONUMENTE EPIGRAFICE SI SCULPTURALE
DIN EPOCA SCLAVAGISTA ROMANA
.
In multe Muzee ale ţării, în colecţii particulare sau răzleţito în cele mai
variate locuri, se mai găsesc diferite obiecte arheologice, monumente de
piatră, sculpturale sau opigrafice, obiecte mărunte, material ceramic, etc.,
neprelucrate şi nepublicate.
Unele din aceste monumente comentate izolat pot fi de un real folos
pentru completarea cunoştinţelor noastre în domeniul istoric. Dar chiar şi
.atunci când valoarea lor documentară este mai scăzută, punerea lor în
Jumină prin studiere şi publicare se impune dela sine.
In cele do mai jos vom descrie câteva monumente de acest fel, păstrate
1?-ele mai multe în Muzeul Regional din Deva şi provenite de pe teritoriul hune-
dorean.
Ca timp ele aparţin epocei sclavagiste romane, încadrându-se secolului al
II-lea, al III-lea al erei noastre.
1. Altar închinat zeilor "Dibus Patronis". Este executat în conglomerat
-calcaros (fig. 1 şi 2).
Inălţimea monumentului, este de 0,45 m, lăţimea de 0,22 m, iar grosimea
de O, 16 rn.
Câmpulinscripţiei ede22 X 16cm. Literele sunt înalte de3%-4% cm.
Monumentul a fost aflat în hotarele actualei comune Cigmău (ant.
Germisara), la locul numit "Progadie", cu prilejul unor lucrări agricole.
Germisara, după cum se ştie, este un nume dacic însemnând apă caldă.
Altarul se află la Deva în posesiune particulară.
Monumentul simplu ca formă şi execuţie, deşi nu s'a conservat prea
bine, totuşi, poate fi citit în întregime.
48 ...
www.cimec.ro
Literele sunt neegale şi un eori , înghesuite una în cea l a l tă .

Textul inscripţi ei
M AV CAL Marcus Au(relius) Ca l-

PVRNIANVS purnianus
N. S. B. DI (Centurio) N(umeri) S(ingu-
larium) B(ritannicorum) Di-
BVS PATR bus Patr-
ONIS V L onis v(otum) l(ibens)
M (erito) [s(olvit)]
In scripţia C. 1. L. III , Nr. 1396

anit ă că un Nu merus Brittonum a sta -
ţ ionat
la Germisara, în jum ăta tea a
doua. a veacului al doilea al erei noa -
stre (186) 1 . Acest numerus este foarte
probal:.il identic cu: N umerus Singula-
rium Brittonum (sa u Britannicorum)
atestat prin stampile , dup.ă cum, se
sus ţine de obiceiu.
N umerus Singularium Brit. este ,
aşa dar , o trupă neregulat ă a cărei
exi stenţă este ate s tată la Gerrni ~ ara ,
mai ales , prin stampil ele rle pe că ră
mizi, foarte frecvente
Numeri, aceste corpuri ele trupă,
erau formate , exceptând pe comandant
din elemen te stră in e . In cazul de faţă .
din Britani, care, după ră scoala lor din
Fig . 1
anu l 142 al erei noastre, au fost tri-
mi şi în Dacia 2 .
Marcus Aurelius Calpurnianu s era gradat în acest corp de trupă, a l că
tuit din "barbari", dar co mandat , dup ă cum era obiceiul, desigur , de către
un Roman, de un pra epositus, sau, mai rar, de către un pra.efectns sau tri-
bunus3.
Calpurnianas, ofi ţe r subaltern, trebuia să fi e, dec i , potrivit ob iceiului,
un neroman , probabil un dac.
------
1 Pauly-Wissowa, RE , sub "N umerus"; Wagner, Die Dislokation der romischen
Auxiliarformationen in den Provinzen Noricum , Panonien , Moesien und Daki en von Au-
gustus bis Gallienus. Berlin , 1938, p. 202-204.
• Wagner, o. c.
8 P auly-Wissowa, R E, XVIII, 1327- 1341. G. Cantacuzino, Câteva corpuri barbare
din armata roman ă dela August la Gall ienus, Bucureşti, 1937, p. 194-201. ··
www.cimec.ro
CĂTEVA MONUMENTE EPIGRAFICE ŞI SCULPTURALE 757
Numele acestui personaj ne îndreaptă şi el spre fixarea datei existenţe

acestei trupe neregulate la Germisara şi, prin urmare, şi data ridicării monu-
mentului nostru în partea a doua a secolului al doilea al erei noastre.
Marcus Aurelius Calpurnianus. fiind un provincial, şi-a luat numele
cu care este amintit în textul inscripţiei de pe monument, fără îndoială mai
târziu.
M. Aurelius ne face să
ne gândim la împăratul cu
acest nume, Marcus Aure-
lius, JGJ-183, în timpul
eăruia şi dela care centu-
rionul nostru şi-a putut lua
cetăţenia şi numele.
Cognomenul Calpurni-
anus ne face să ne gândim
I t - - - O · i l - - __,
la guvernaLorul Daciei
P. Calpurnius Proculu~ din
aceeaşi epocă, jumătaLea a
doua a veacului al doilea,
la care mai adăugăm, fap-
tul amintit mai sus, că
din inscripţia C. J. L. III, 1
1396, rezultă că N. S. B. a
staţionat la Germisara pe la
anul 186 al erei noastre. Fig. 2
Toate datele, asLfel int!.'l·-
pretate, converg ~pre partea a doua a secolului al II-lea al erei noastre.
De urmărit la iuscripţia noastră forma populară a dativului plural
Dibus (în loc de diis), care se mai găseşte în Dacia, ca şi patronis (pentru
patriis). Suc "dii patronii; (patrii) se înţeleg divinităţi locale, dacice.
2. Altar inchinat lui Sol Invictus. Este executat din piatră de var.
Inalt de 0,45 m, lat de 0,25 m. gros de 0,20 m. Câmpul de inscrip~if', 23 X
21 cm. Literele, înalte de 3-4 cm (fig. 3).
Monumentul a fost găsit în hotarele comunei Cigmău (ant. Germisara),
Ia locul numit "Progadie", eu prilejul unor luerări a!!ricole. Se află expus
în Muzeul din Deva.
MouumCillul este simplu, atât ca formă, dH şi ca execupe.
·pe !aLura din faţă, sus, are stilizate frunze de acant (sau, poate, ove
sumar executate şi, acum, tocite). Aceeaşi ornamentaţie pare să o fi avut
şi în partea de jos a fe\ei cu inscripţia.
www.cimec.ro
In spate, altarul este sumar lu crat . De altfel, ni ci literele nu sun t

prea îngrijit tă in Le.
T extul inscr ipţ iei
S OL J I NV Soli Inv-
1CT O SA C icto Sac-
R V M A E L rum Ael(ius)
T V 1 1 V S V S Julius V(otum) S(olvit}
L. M. l.(ibens) M(erilo )
Aşa dar, monumen tul este ri-

dicat în cinstea zeului: Mitras: Sol
invictus.
Dedicantul , A elius Iulias, este
cunQscut şi de pe unele cărămizi
Fig. 3 Fig. 4
stampilate , aflate la Apulum (localitate vecină cu Germisara) (C.I.L. III .

Nr. 80656) făcfind parte din L egiunea XIII-aGemina, unitate care a l ăsat urme
prin detaşamente le sale în aproape toate localităţi le romane din Dacia .
Elemente din aceas tă legiune au s taţionat şi la Germisara. Exi s tenţa lor-
în acest loc este atestată prin cărămizile stampilate aflate aci , C.I.L. III ,
Nr. 13751 b. E greu de preeizat da c ă între aceştia este vreo l8gă tură.
3. Monument votiv ridicat lui D eus Aeternus. Fragment de monument ,
din piatră ele nisip, în form ă ele fus de co loan ă (fig. 4) . lnălţimea actual ă
a monumentului e ele (),45 m. Diametru} de 0,32 m.
A fo st găsit în a şe zare a romană din hotarele actualei localităţi Cigmău
(ant . Germisara).
In prezent, monumen tul se află a şe zat în faţa 'porţii unui locuitor din.
acea comună.
www.cimec.ro
Textul inscripţ,ici este deteriorat şi nu s'a păstrat în întregime. ln con-

diţiidestul de dificile, am putut citi, în parte, inscripţia de pe monument.
Mişcat din locul unde se află acum, şi cercetat în împrejurări mai favoral:ile,
poate că s'ar mai putea descifra vreo câteva litere din textul inscripţiei.
Nu cred însă că s'ar mai putea completa ceva la înţelesul monumentului.
Textul inscripţiei
DE O A/E/ Deo Ac-

TE R/- /AV(R) ter(no) Aur(elius)
MAXIMVS Maximus
DE C. COL Dec(urio) Col(oniae),
Q VE. M. APV Quc(stor) M(unicipii) Apu(lensis)
f ••••••• •JPOSV •.•..•.•.... posu(it)
Prin urmare, monumentul a fost ridicat lui Deus Acternus de către

Aurclius Maximus, care avea func(iunea de decurion în colonia şi de quaestor
in municipiul Apulzun.
Pe un Annlius Maximus îl mai aflăm amintit în câteva inscripţii din
localitatea Apnlum, C.I.L., III, 1109, 1110 şi 1218.
In monumentul publicat în C.J.L. III, 1218 ca şi în cel publicat aci,
Aurelius Maximus arc caliLatea de quaestor. Din inscripţia C.I.L. Il r,
1218, mai Ycdcm că această fu11cp unc o deţine la Apulum împreună cu
colegul său U lpius Artemidorus 4 •
Din textul in~!~r·ipţ,ici nu putem şti care a fosL împrejurarea care l-a
adus pe Aurelius Ma.rimus la Gcrmisara, unde ridică monumentul, dar e
foarte protabil să fi fost un vizitator al hăilor din vecinătatea acestei aşezări.
Pe Deus .:1eternus îl aflăm amintit şi într'o inscripţie dela Apulum,
ridicată de Clo(lia Ma:rima, C.I.L., III, 7737.
In ce priveşte data monumcntului, putem observa următoarele. In jurul
ca!'itrului Legiunii a XIII-a Gemina. din ţinutul actualului oraş Alba Iulia,
s'au format două locali Lăţi: Municipium Apulensis şi Colon ia Apulensis 6 •
Prima, Municipium Aur. Apulense este ridicat la rangul de colonia pe la sfâr-
şitul veacului al II-lea al e. n. după anul 180.
A dona localitate Municipium Sept. Apulense este ridicat din vicus la
municipium pe la anul 200 şi ţine până la 250, când, pe timpul lui Decius,
e înălţat şi el la gradul de colonia.
Data monumentului nostru este deci 200-250 al erei noastre.
• C. 1. L. III, 1218: INSTANTIBVS VLP. ARTEMIDORO. ET AVR. MAXIMO

QVAESTORIBVS.
6 C. Daicoviciu, La Transylvanie .dans l'Antiquite, Bucarest, 1!)45, p. 128-12!)
şi Nota 4.
www.cimec.ro
4. A ltar inchinat lui J upîter Opti mus M axirnvs. Fragmentul r ă mas

re pre zint ă pa rtea de susa monumentului (fig. 5) .
Este din augit-andezit, p iatră exploatat ă, în an tichi tate ca şi acum,
în Valea Mu reşului, la Uroiu (Simeria). Această piatră este foarte des folo-
sita în aşezările romane de pe valea Mureşului hunedorean, atâ t l a executarea
monumentelor epigrafice
cât ş i , mai ales, la monu-
mentele reli efate. în spe-
cial l a cele funerare.
Fragmentul de mo-
nument păstrat este înalt
. de 0,35 m , lat de 0,30 m,
gros de 0,30 m. Literele
sunt înalte de 4-5 cm.
Ca şi monumentul
precedent, a fost aflat
în h otarele actualei co-
mune Ci gmău (ant. Ger-
misara), l a locul numit
"Progadie", cu ocazia lu-
crăril or agri cole.
Monumentul se află
în Mu zeul Regional din
Deva.
In partea de sus, pc
toate patru feţe le, alta-
rul are o frumoasă profi-
latură. Fă ră îndoia l ă că
aceeaşi profilatură a exi-
stat şi în partea de jos
(a cum li psă) a monu-
mentului.
Fig. 5
Tot în partea supe-
rioară, la mijloc, în faţă şi în spate, monumentul se termină cu câte
un mic fronton, iar lateral, l a dreapta şi la stâ nga, se a fl ă câte un
su l pe caro, longitud inal , sunt reprezentate în relie f câ te trei şiruri de
astragale (nu cred să fi e fulgere) . Cele dou ă suluri poartă l a mijloc transver-
sa l nişte cercuri re liefate {o legătură peste mijlocul sulurilor).
La cele două capete , fi ecare sul are incizate câteva cercuri concentrice.
Frontonul, poartă de asemenea nişte incizii lineare paralele, ce pornesc
Jin vârful triunghiului în jos, spre dreapta ş i spre stâ nga.
www.cimec.ro
CATEV A MON U MENTE EPTG RAFI CE ŞI SC UL P T URALE 76t
Intreg moimmentul a fost frumos executat. Literele însă nu sunt dintre

cele mai îngrijite . Erau vopsite cu roşu ; urmele de vopsea se mai observă
pe unele litere.
T extul i nscripţi ei
1. O. M. T(ovi) O(ptimo) M(aximo)
C. V ALER IV (S) C(aius) Valerius
I V S T V SSS . Iustus s(usceptum) s(olvit\
Deşi în C. I. L. III cognomenul I ustus apare de multe ori , nu am putut
stabili o legă tură preci să între C. V alerius Ju stus din a ce a s tă in sc ripţie şi
ceilalţi , Iustus, pomeniţi pe monu-
mente de obiceiu, făr ă no men gen-
tile.
5. Altar inchinat lui Liber Pater.
E din trahi t , piatr ă des tul el e rar
î ntre buinţa tă la executarea mon u-
mentelor dela Micia (fi g. 6) .
In ă lţim e a monumen tului c de
0,45 m, l ă ţimea el e 0,34 m , grosi-
mea de 0, 26 m . Câmpul el e insc rip ţie,
0, 30 X 0, 28 m. Literele, îna lle de
4 cm.
Monumentul a fos t găsit în hota-
rele comunei Ve ţe l (ant . N!ida ) cu
câ ţiva ani în urm ă , la Ves t de cau-
tonul C. F.R . Nr. 301, între şose a
şi linia fe ra tă . A i e şit la ivea l ă în
cursul unor lu cră ri agricole. A fos t
folo sit de c ă tre să te anul desco peritor
ca tre aptă la u şa casei .
In prezent m onumentul se afl ă
ex pus în Muzeul Regional di n Deva. F.Ig. 6,
Es te simplu atâ t ca form ă câ t ş i ca .
exe cuţie. Singura ornamen t aţi e es te pro filatura foarte si mpl ă, care încadre a ză
sus şi jos câmpul in scripţie i . Acee a şi profilatură s impl ă o afl ă m şi pe cele
două feţe laterale . Spa tele monumentului es te sumar cioplit .
Li te rele nu sun t din tre cele mai frum oase.
Tex tul irzscr ipţ ie i
L J B E R O P. EL Libero P(a tri ) El-

V I. A BA S vi(us) Abas-
C A N T V (S) can t u (s)
V O. S. L. vo(tum)s(olvit )l(ibens)
M. m(erito)
www.cimec.ro
7.02 MATERIALE ARHEOLOGICE
Abascantus arată originea orientală, mai bine zis greacă, a dedicantului.

Acest cognomen este frecvent mai ales în Dalmaţia. In Dacia mai este amin-
tit odată la Plugova, într 'o inscripţie cu lectura nu tocmai sigură (C.I.L.
III, 8012). Se pare că şi pe
inscrip ţia dela Plugova lectura
corEc t ă a numEhli e tot Elvius
A ba:;cantus.
La Micia , zeitatea Liber este
amintită pentru prima dată în
acest monument.
6. Altar Închinat lui Jup iter
Optimus M ax imus Doliclienus
Commagenus (fig. 7). Monumen-
tul este lucrat din piatră de nisip ,
material des întrebuinţat la Mi-
eia, locul de def.coperire al
altarului.
E ste înalt de 1 m , la t de
0,50 m, gros de 0,45 m.
Cimpul de i n~ni t:(ie e d
,l,f J< 0,42 m. Literele, înalte
de. 5 cm .
Locul de origine al monu-
mentului, în hotarele actualei
comune V c ţel (ant. !llicia) , la
Sud de linia ferată şi Vest de
cantonul C.F .R . Nr. 301, între
lini a ferată şi şosea, nu departe
de castru. A fo st găsit în toamna
anu lui 19tl3 de către proprietarul
locului.
Fig. 7 Jn prezent, monumentul se
află în Muzeul Regional Deva .
Câmpul in scripţi e i, câ t şi cele două feţe latera le suntlimitatejo sşi sus
de câte o profilatură simplă . In partC'a de sus, deasupra profilaturii,
faţa princ ipal ă a monumentului a fost ornamentată, se pare , cu semipal-
mete. Piatra fiind to c ită în aces t . loc, faptul nu poate fi cons tatat cu
siguranţă.
J n partea superioară, la mijloc , monumentul are. o excavaţie circulară
c u diametru] de 21 cm şi adâncă de 5 cm.
www.cimec.ro
Ca execuţie, luând în considerare şi materialul din care este făcut, piatra

de nisip, deci material mai puţin propriu fasonatului, monumentul este
destul de reuşit.
Partea din spate, ca aproape în toate cazurile, este cioplită numai sumar ..
Literele, acum unele cam şterse, de asemenea, erau frumos executate.
Textul epigrafic ocupă, de altfel, numai partea de sus a ciimpului de inscrip-
ţie, partea de jos, mai bine de jumătate, rămânând liberă.
Textul inscripţiei
1. O. M. D. C. l(ovi) O(ptimo) M(aximo) D(olicheno)

C(ommageno)
1 V L. TROP H lul(ius) Troph-
1 M (V S) V O. (S) im(us) vo(tum) s(olvit)
· (L M) (libens merita)
Jupiter Optimus Maximus Dolichenu:>, zeitate destul de frecventă îr.

Dacia, este cunoscută şi din alte inscripţii provenite din Micia.
Numele dedicantului, Trophimus, arată originea străină, greacă, a
acestuia.
7. Altar inchinat zeiţei "Dia Virgini Augustae Sarrzun". E executat
din augit-ande7it, din cariPra romană dela Uroiu, SimPria.
lnălţ.imea monumentului e de 0,60 m, lăţimea de 0,26 m, iar QTo-
simea de 0,30 m.
Câmpul inscrip(iei: 26 X 25 cm.
Monumer,tul a fo;;t aflat în hotarul actualPi comune Veţel (ant. Micia;.
în partea de hotar "Liverea", dela Castru spre Vest.
Partea din dos a monumen tulni este spartă. ln vârf prezintă o exca-
vaţie circulară pentru aducerea jertrC'lor.
Laturea din stânga ~i din dreapta a monumentului cEte ornamentată
r.u o profilatmă reliefată în zig-zag.
Inscripţia este executată între liniaturi. Literele sunt rudimentar
tăiate.
Textul inscripţiei
D 1A E V Diac V(irgini)
AUGSAC Aug(uslac) Sac(rum)
In tC'xtul epigrafic nu este amintit, aşa dar, decât numele divinită~iL

Nici nu a existat pe monument decât textul de mai sus, după care urmează
stilizată o frunză de iederă, în mărime naturală.
www.cimec.ro
764 MATERiALE ARHEOLOGICE
La Micia divinitatea Dia Virgini Augustae Sacrum apare pentru prima

dată în acest monument. Sub acest nume, se ascunde zeitatea puni că Tani
cu care era identificată împărăteasa Iulia Domna 6 •
8. ]11onument epigrafic, din piatră de marmoră, sco asă din cariera roman ă
dela Bucova (lângă Sarmizegetusa) (fig. 8).
Dimensiunile: înalt de 0.48 m, lat de 0,75 m, gros de 0,17 m.
Monumentul a fo st
găs it în zidul vechii bi-
sen cl româna-ortod oxe
din Nalaţi (l ângă Haţeg),
cu prilejul dărâmării acc-
s tei biserici.
Provine f ă ră îndo-
ială din învecinata Sar-
mizegetusa, unde a fost
pus, dup ă cum arată fo r-
mula de încheiere a in-
sc ripţi e i, într 'un Joc pu-
hli'c.
Partea de sus a mo-
numentului este t ă iată în
Fi g. 8 formă de fronton triun-
ghiular , cu chenar pe
marguu, iar la mijlo c are ca ornament o rozetă din care se desprind ,
spre dreapta şi spr·e s tânga, frunze sti lizate.
In ă lţim e a frontonului este de 20 cm.
In partea de jos, se află in sc ripţia . Câ mpul in scripţi e i es te de 21 X 63 cm .
Te x tul inscr ipţiei
FL. MAXIMVS. ET. ING . SVPERST Fl(avius) Maximus eL 1ng(enuvius) Superst(es)

(S) TATERAM. PVBLTCAM. C(ON) stateram publicam con-
(S)ERVATORE. LTB. PVBLI CO. PO(S ) serva tore lib(erto) publica pos (uerunt)
L. D. D. D . l(ocus) d(atus) d(ecreto) d(ccurionum) ·
Din textul insc ripţici rezult ă prin urmare că Flavi us Ma .r imus ş i

Ingenu vius Superstes au aşezat o balanţă publi că (statera publica), în urma
hotărîrii duum virilor . Faptul s' a petrecut în capitala provin ciei, la Sarmi-
zegetusa.
Primul dedi ca nt al monumentului es te Flavius l\1a ximus, al doilea ,
în ordinea menţionării în inscripţ i e, es te /ngennvius Superstes.
6
Vezi Anuarul !nst. de S tud . Cl. Cluj. I , 1928~3 2, p. 88.
www.cimec.ro
CÂTEVA MONUMENTE EPIGRAFICE ŞI SCULPTURALE 76&
Ingenuvius este atestat ca nomen gentile şi în alte cazuri pe monumentele

.romane 7 •
Unul din aceste monumente, pe care este amintit un Ingenuvius, pro-
vine din Germisara, un "pagus" al Sarmizegetusei, lângă Geoagiu, în hotarul
comunei Cigmău s.
La fel Superstes: este un cognomen menţionat în mai multe inscripţii 9 •
1 1
1 1
1
1 t------ 0·19
:.._ ____ 1
)_
1 1
r- ---- --- -----Ţ
1
1
1
1
1
Fig. 9
Statera este, după cum se ştie, o balanţă cu cele două braţe inegale 10 •
O asemenea instalaţie îşi avea în antichitate, ca şi astăzi de altfel,
însemnătatea ei practică.
, Nu odat.ă în imperiul roman textele epigrafice ne amintesc asemenea
instalaţii gospodăreşti u.
Balanţele publice - statera publica - expuse în pieţele publice, erau
date în custodia cuiva, care îngrijea şi supraveghea întrebuinţarea lor şi a
' C. 1. L. III, 1400, 10836.

• C. 1. L. III, 1400 şi p. 225.
8 Idem, Nr. 1096, 6126, 7775, 12574.
•o Cagnat-Chapot, Manuel d'archeologie romain. Il, p. 257; Daremberg-Saglio.

Dictionnaire des Antiquites Grecques et Romaines sub vocibus: Libra, Tl"utina.
11 C. 1. L. IX, Nr. 1656; XI, Nr. 5695, 6375; VI, Nr. 29685, etc.
www.cimec.ro
766 MATERIALE ARHEOLOGIC]!;
gre utăţil or. Aşa se vede din unele insc ripţii, ca, de exemplu C. 1. L. VI, Nr.
282 = Dessau, 1. L. S. Nr. 5615 sau C. 1. L. X, Nr. 1453 = Dessau, 1. L. S.
Nr. 5616.
In sensul aces ta , trebue explicate şi cuvintele conservatore liberto publico
din inscripţia publicată în lucrarea de faţă .
In ca zul monumentului nostru, custodele era un libertus pnblicus, deci un
fo st servus publicus (sclav) 12 •
9. Grentăţi de cântar. Fiind
vorba în cele de mai sus de un
câ ntar public, socoti m nimerit
a face cunoscut în l egătu rii cu
aceasta şi nişte anexe ale unei
astfel de in st alaţii , şi anume
trei greutăţi pentru câ ntar
(fig. 9).
Greutăţ-ile pentru cânta r
puteau fi din metal sau din
piatră. Cele publicate de noi
sunt două aflate la Micia, din
Fig. 10 piatră(una din piatră de Uroiu)
- au gi t-andezit, - alta din
piatră de ni sip), iar a treia, aflată la Sarmizege tu E' a, din plumb.
Una din cele de piatră (fi g. 9 a), are forma se mi s feri că, a doua din piatră
fig. 9/b, şi cea di n metal au forma unor trunchiuri de con.
Cele două greulăţi din piatră au în partea de sus câ te o ver igă fixată
prin câte un cârli g de fi er şi plumb topit. Şi cea metalică are o mi că urechiuşe
pantru prins şi fixat la cântar.
Cele trei greutăţi au urm ătoare le valori. Greutatea se mi sferică din piatră
fig. 9/ a, câ ntăreşte, după valoarea ponderală de azi, 8,930 g. A doua, tot
din piatr ă fig. 9/b , câ ntăreş te 8,330 g. Este neîndois că, ambe le aceste greutăţi
reprezentau, iniţial , aceea şi valoare. Mai aproape de greutatea ei originală,
es te cea de 8,930 g, căc i piatra din care es te făc ută aceasta este mai consis-
te ntă , nu se s fat·m ă, pe câ nd cea lalt ă, fiind din piatră de ni sip, a pierdut
mai mult din greutatea origina lă . Prin urmare, în calculul actual de greutate,
ele au cântărit ce va mai mult de 9 kg.
La Romani, avem ca unitate ponderală mai mare libra sau as, (327,45
g). Prin urmare 9,822 g, valoarea ponderală iniţială a greutăţilor noastre,
este ega l ă cu 30 de as (tricessis).
12 Libertus publicus se mai află amintit pe inscripţiile din 'Dacia, ex. C. 1. L. IIJ ,
Nr. 7906: L iberl i el serv i publici (Sarmizegetusa).
www.cimec.ro
CATEVA MONUMENTE EPIGRAFICE ~1 SCULPTU HALE 767
A treia greutate, cea metalică,

-cântăreşte dup ă valoarea de azi
1,200 kg; ceea ce pentru antichi-
tatea romană corespunde la 4 as =
quadrussis.
Ca şi la cele de mai sus în valoarea
de azi şi greutatea în plumb arată
{) mică diferenţă în minus (quadrussis)
după valoarea de' azi ar fi 1,300 g.
Se exp li că prin tocire sau ru.ginirea
şi deteriorarea verigilor pentru a-
târnat.
10. Tablă funerară romană, din
piatră de marmoră din cariera
dela Bucova (lângă Sarmizegetusa)
fig. 10).
Provenienţa monumentului, ne-
cropola din Sarmizegetusa. Se află
în Muzeul Arheo logic din această
locali tate.
Dimensiunile: 1,08 X 0,62 X
(), 12 m. Câmpul inscripţiei: 0,90
X 0,38. Literele, înalte de 4 cm.
In scripţia e încadrată într 'un
Fig. 11
,chenar profilat.
Textul inscripţiei
D. M. D(is) M(anibus)
C. TVRPILLAE VIX A/N •..... . f C. Turpillae vixit anf(nis . ... ... )/
ITEM item
{;ARO C.AES. N. V. (V IX AN ..• ) Caro Caes (aris)n (ostri)v(ernae)/vix(it) an(nis)/
HERCVLANUS/AVG. LIB/ADIVT/AB/Herculanus/Aug(usti) lib(ertus)/adju(tor) t/ab
1
( ularii
VXORJ ET FJLIO BENEMERENT uxori et filio bene merent (ibus)

FECIT fecit
Hercnlanus este un nume ad esea întâlnit la sc1avii din Dacia.

11. Statuetă din bronz. A fost găsită în hotarul comunei Valea Lup ului,
localitate situată pe cursul superior al Streiului (fig. 11) .
Obiectul se află în co le cţ ia Muzeului Regional din Deva. Are o ină l
iţ ime de 16 cm.
www.cimec.ro
7.68 MATERIALE ARHEOLOG ICE
Reprezintă un geniu înaripat în mer·s. In mâna stâ ngă , ridicată în sus,

ţine o faclă, sau, poate, un corn al abund e nţei. Partea superioară a acestei
statuete lipsind, nu se poate preciza cu hotărîre da că reprezenta una sau
alta din cele două po sibilităţi. Geniile pot fi reprezentate după natura lor,
cu aceste elemente, în primul rând de ordin simbolic.
Statueta e armonie conce pută şi niciun amănunt anatomic nu este
neglijat. Aripile figurii şi coafura sunL
cu multă grije executate.
Părul, în partea inferioară a capu-
·lui este pieptănat înapoi şi cade în
bucle bogate şi bine conturate, iar
în partea ~uperioară a capului este
tras în ,s us şi legat în faţă, deasupra
frunţii, într'un fel de moţ trilobat.
12. Nfânere de vase din lut ars
reliejate. Jn cele ce urmeaz ă vom
descrie şi interpreta patru fragmente
de mânere de vase de sacrificiu din
lut, aflate în Dacia, interesante, pe
de o parte din cauza materialului din
care sunt făcute - lut ars (căci vasele
de sacrifi ciu erau executate de obiceiu
din metal, din metal nobil chiar), pe
de altă parte din punct de vedere al
reprezentărilor de pe ele, cât şi în ce
Fig. 12
priveşte felul exec utării .
Locul de provenienţă al tuturor acestor fragm ente de mânere este

localitatea Cristeş ti (Reg. Mureş).
Se ştie că aşezarea dela Cristeşti, apa'rţinătoare epocei sclavagiste romane ,
avea un vast atelier de olărie, fapt confirmat prin săpături executate acolo
ciu mulţi ani în urmă (1925), cu care prilej, a fost scos la iveal ă un foarte
bogat material arheologic: vase, tipare, instrumente pentru olărie, etc.
Tot atunci, au fost cons tatate şi câteva cuptoare pentru ars vase .
O parte din acest material foarte interesan t se află în Muzeul Palatului
Cultural din Târgui Mureş.
Disciplina arheologică a fost mult păgubită în urma faptului că aceste
săpături nu au fost observate cu suficientă grije şi competenţă arheologică,
iar rezultatele nu au fost date publicităţii şi comentate după valoarea pe
care o prezentau .
www.cimec.ro
CÂTEVA MONUMENTE EPIGRAFICE ŞI SCULPTURALE 769
a) Mâner de vas din lut ars, păstrat în Muzeul Arheologic din Cluj,
Nr. de inventar IV 1698. Lung de 14 cm (fig. 12).
Forma: extremitatea mânerului este rotunjită, la mijloc este mai sub-
ţire, iar în partea inferioară, acolo unde mânerul era aplicat la vasul propriu
zis, este mult prelungit lateral în formă de semilună, prelungire întâlnită
foarte des şi la mânerele vaselor de sacrificiu executate în metal.
Pe acest mâner, avem reprezentat în relief: sus, la mijloc, două proemi-
nenţe în formă de buton bombat. Cea dinspre extremitate este mai mare.
De o parte şi de altă a celei inferioare, avem reprezentate, în profil, două
Fig. 13
capete privind spre interior. In partea mijlocie se află o perEoană lcminină

în picioare, "îmbrăcată în haină lungă, pe cap cu un coif attic, în mâna stângă
ţinând vertical o lance, iar cu dreapta pare că îşi ţine haina în dreptul
coapsei. La picioarele acestei persoane se află: un şarpe încolăcit, o broască
ţestoasă, iar la mijloc un mic altar aprins.
b) Fragment de mâner din lut ars, păstrat în Muzeul Palatului Cultura,
din Târgui Mureş. Lung de 6 1 / 2 cm, (fig. 13). Fe fra[m€ntul păstntt e repre-
zentată partea inferioară a corpului unei persoa11e feminine, îmbrăcată în
haină lungă, la picioarele căreia se află un şarpe încolăcit, o broască ţestoasă,
iar la mijloc un altar. Sub şarpe se mai observă o reprezentare greu de lă
murit (pare a fi o scoică sau o ~opârlă).
In partea inferioară, mânerul se prelun[eşte în formă de semilună.
Pe marginea celor două prelungiri, avem reprezentată câte o rozetă.
c) Partea inferioară din mânerul unui vas, păstrat în Muzeul din Târgui
Murcş. Lung de 7Yz cm (fig. 14).

www.cimec.ro
770 · MATERIALE ARHEOLOGICE
, Partea reliefată reprezintă o persoană feminină, care s'a păstrat numai

dela gât în jos. Este îmb.1·ăcată într'o haină lun gă (khiton) cu pieptul bine
conturat, cu mâna dreaptă puţin îndoită şi rezimată pe piciorul drept. Jos
la picioarele acesteia, avem reprezentate un şarpe şi o broască ţestoasă.
Fig. 14
Fig. 15
Şi aci, partea ·inferioară a mânerului se lăţeşte pentru a se prinde mai

bine de vasul propriu zi s.
d) E.ctremitatea superioară din mânerul unui vas, păstra t tot în Muzeul
din Tâ1·gul Mureş. Lung de 9 cm (fi g. 15).
. Mâ'n erul are extremitatea rotunjită, se micircuhnă. In partea de sus,
avem reprezentate în relief două lebede în picioare, cu gâtui încovoiat şi
www.cimec.ro
tu capetele întinse atingându-şi ciocurile. Sub ciocurile celor două lebede

avem incizată în adânc o rozetă trilobată. Mai jos, avem reprezentat, ca
element principal, un amoraş artistic executat, ca şi restul de altfel. Amora-
şul, complet gol, se pare că ţine în mâna stângă cornul abundenţei, iar în
mâna dreaptă s'ar putea să aibă un arc, sau, eventual, în dreapta un ciomag,
iar în stânga pielea de leu, în care caz am avea un Cupidon însoţit de em-
blemele lui Hercule. Mai probabilă mi se pare prima supoziţie.
Toate aceste mânere de vase, făcute din terra sigillata de calitate infe-
rioară, sunt, fără îndoială, o fabricaţie locală, provincială.
lnsă nu toate elementele tehnice şi realizările artistice pe care le întâlnim
aci trădează numai decât o artă provincială. La prima lor examinare, un
contrast pronunţat se vede între execuţia artistică a reprezentărilor de pe
aceste mânere şi modelarea lor pe restul suprafeţei.
Dacă privim de aproape partea lor din spate şi în general, părţile care
ies din zona reliefată, observăm că ele sunt primitiv modela te şi nesimetric
retuşate. Mâna olarului provincial este evidentă.
Observând acestea am putea presupune că, reprezentările figurate de
pe toate cele patru fragmente de mâner au fost făcute după tipare artistic
executate, importate din vreun ţinut, din vreo provincie a imperiului, cu
posibilităţi de creaţii artistice superioare, căci aceste modele primează
prin superioritatea lor de execuţie Jaţă de produsele artistice provinciale
dacice, de regulă de calitate inferioară şi mult mai rudimentare.
Sau chiar dacă aceste tipare au fost executate în Dacia fără îndoială că,
imprimarea lor s'a făcut după model străin, poate după un model al
vaselor de metal.
Şi într'un caz şi în altul, ele nu aparţin direct produselor provinciale
dela noi, intrucât prim ni model nu a fost executat peteritoriul ţării noastre.
De aici, rezultă cred, contrastul mare între părţile reliefate, făcute după
modelul importat, şi restul ieşit din mâna nedibace a meşterului provincial.
Materialul din care sunt făcute, terra si[?illata, de calitate inferioară,
trădează, de asemenea, originea provincială a atelierului din care au ieşit.
Ca formă, mâuerele noastre (şi peste tot vasele de sacrificiu), imită forma
vaselor lucrate în metal.
Se mai pune o întrebare: dacă aceste patru mânere au fost făcute după
unul sau mai multe modele?
Au fost făcute cu două ti pare diferite. Şi anume, mânerul a, b şi c (fig.
12, 13 şi 14) după unul şi acelaşi mode~ iar d (fig. 15), după un model aparte.
La fragmentele a, b şi c, deşi exe~utate după acelaşi lipar, există totuşi
unele diferenţe în partea lor inferioară. Pentru lămurire să le comparăm.
Atitudinea persoanei principale feminine, poziţia mâinilor şi a picioarelor,
49 *
www.cimec.ro
felul hainei şi a draperiei acesteia, prezenţa şarpelui încolăcit, a broaştei

şi a altarului, precum şi aranjamentul şi pozipa lor identică, de pe toate
trei mânerele. ne fac dovada identităţii tiparelor duj.Jă care au fost executate.
Diferenţa care se observă în partea lor inferioară constă în aceea că,
mânerul b prezintă pe lângă celelalte elemente corn une tuturor celor tr·ei frag-
mente, două rozete în plus, elemente care lipsesc atât la mânerul a cât şi lac.
Această mică diferenţă rezultă din faptul că, după ce mânerul a fost
pus în tipar şi apoi scos, în ţimp ce lutul era încă moalC', a fost retuşaL de
olarul provincial. Astfel, în partea inferioară, poate din cauză că nu rc>u-
~ise bine modelarea, sau poate din alte motive, a fust retuşat în forma care
se vede foarte dar şi pe fotografie, dând impresia, din cauza eliminării
unora din elemente, că am putea avea de a face cu mânere ieşite din tipare
diferite.
Comparând fragmentul a cu fragmentul b vedem clar că, Ia origine,
şi fragmentul a a avut rozete, deoarece în locul unde au fost acestea, supra-
fata nu a fost atât de bine retuşată încât să dispară cu totul urma lor. Deci,
concluzia că au fost făcute cu acelaşi tipar, este cea vero~imilă.
Din mânerul c, avem numai extremitatea superioară a acestuia. Deo-
sebirea dintre el şi celelalte este evidentă, cu toată asemănarea de formll
cu celelalte două fragmente.
•
Identitatea primelor trei mânere odată stabilită, interpretarea lor
din punctul de vedere al reprezentărilor de pe ele, nu poate fi nici ea decât
aceeaşi pentru toate.
Astfel, persoana feminină, reprezentată pe toate trei mânerele, ca
element principal şi dominant, îmbrăcată în haină lungă cu coiful attic
pe cap, cu lancea în mâna stângă, nu poate fi decât Pal/as Athena (Minerva).
Identificarea este susţinută şi de celelalte elemente care îi însoţ.esc figura.
Şarpele este animalul care o însoţeşte atât de des. La fel de bine cunoscut
ca atribut al ei şi br·oasca ţestoasă, sau dacă constatăm în loc de br·oască
ţestoasă un păianjen, acesta este un atribut şi mai frecvent.
Pe baza acestor observaţii putem conchide că, vasele de sacrificiu,
având mânerele a. b şi c, ieşite din atelierul dela CristeşLi, pot fi puse în
legătură cu cultul Minervei. ,
Mânerul d cu cele două lebede şi cu elementul principal rc>liefat de
pe el - zeul amorului - ne îndreptăţeşte să-I socotim ca aparţinând unui
vas pus în serviciul cultului zeiţei V enus .
•
Ca dată, mânerele descrise apartiu mijlocului secolului al III-lea al erei
noastre. De altfel, însăşi aşezarea dela Cristeşti pare a fi o aşezare mai târzie.
www.cimec.ro
O ZEITATE ORIENTALĂ
JUPITER ERAPOLITANUS LA MICIA
Pornind dela unele descoperiri întâmplătoare, făcute în aşezarea ro-

mană dela Micia de către un sătean din comuna Veţel pe locul numit
"la hotar", situat la vreo 4.00 de m Sud-Est de castrnl militar şi cea 1~0
de m Sud de piatra kilometriră 68.650 de pe şoseaua Deva-Arad, am între-
prins, în toamna anului 1947, executarea unor cercetări în acest loc 1 •
Locul verificat de noi, ca şi întreaga aşe1.are romană de aici, este situat
în plin şes al văii Mureşului, fiind folosit ca teren agricol, fapt care a adus
după sine, în decursul timpului, nivelarea şi curăţirea teritoriului, an de
an, de resturile arheologice. Această cauză şi faptul că suprafaţa supusă
cercetării prezenta o mică depresiune, care păstra solul umed, au avut ca
rezultat distrugerea zidurilor antice ce se aflau aci şi măcinarea suprafeţei
monumentelor sculpturale şi epigrafice, făcute din piatră mai sensibilă
la acţiunea agenţilor naturii.
Totuşi, săpăturile întreprinse ne-au condus la constatarea că, în acest
loc al aşezării civile dela Micia, se afla un templu închinat unei divini-
tăţi de origine siriană, J u p i t e r E r a p o l i t a n Il s.
Astfel, în urma cercetărilor, s'au făcut următoarele descoperiri, care
ajută, după cum vom vedea, 'la stabilirea sigură a faptului amintit mai sus.
1 Despre aşezarea romană dela llficia: K irâ.ly Pal, Mici a ro vid ismertetese în A Da vai
Allami Forealiskola Tizenkilenczedik Evi E;rtesitOje az 188!1-18!10 Lanevrol, De,·a,
t8!l0. p. 1-20; Teglâ.s G., Hunyadvarmegye tortenete, Budapesl, Hl02. v. 1, p. 128-
t43; C. Daicoviciu. Micia 1. CerreLări asupra casLrului în Anuaml Comisiunii 1\lonumen-
telor Istorice, secţia pentru Transilvania, 1!130-1!131, p. 1-43; C. Daicoviciu, La Tran-
sylvanie dans 1'antiquite. Bucureşti. 1!145; V CrisLescu, Istoria Mîl itară a Darici Romane,
Bucureşti, 1!137, p. 133-135: C. Daicoviciu, Templul Maurilor din Micia în "Sargetia",
Buletinul Muzeului Judeţului Hunedoara, Deva, 1941,v. Il p. 117-125.
www.cimec.ro
1. Altar din piatră de "Uroiu" (augit-andezit), scoasă din cariera rom ană
dela Simeria, dealul Uroiu, dedicat lui Jupiter Erapolitanus (lOVI ERAPO-
LITANO) (fig. 1) .
lnăWmea monumentului: 77 cm, lăţ.imea : 40 cm, grosimea: 35 cm.
Câmpul inscripţiei (34 X 30 cm) e limitat, în partea de sus şi de jos, de un
frumos chenar.Acelaşi chenar îl aflăm
şi pe celelalte feţe ale monumentului.
Literele, rudimentar tăiate, sunt
înalte de 4 1 / 2 cm.
Piatra este bine con servată , doar
partea de sus, puţin spartă, lasă
să presupunem cu oarecare rezervă
că era amenajată pentru aducerea
jertfelor, sau, poate că, în partea
superioară, purta figura statua ră a
zeului pomenit în textu l inscripţiei.
Inscr ipţia altarului:
lOVI ERAP lovi Erap -

OLITANO olitano
FECIT CA fecil Ca-
SIVS RVF s ius Ruf-
VS VOTV us votu-
M DEDIT m dedit
Foarte interesant, epitetul Erapo-

litanus; "lOVI ERAPOLITANO".
Este pentru prima o"ară când
Fig. 1. _ Altar de piatfă de "u roiu·' Jupiter apare cu un asemenea epitet 2.
Pornind dela interpretarea altor
epitete ale lui Jupiter, cunoscute în Dacia - (primite în urma
identifi cării lui cu diferite zeităţi orientale, mai ales siriene, şi
luate dela numele l oca lită ţil or unde îşi aveau originea acele zeităţi, cu
care au fo st confundate) - cum este cazul lui Jupiter DolichenusS ,
dela localitatea Doliche din Commagena, Jupiter Heliopolitanus' dela
Heliopolis (Baalbek), J upiter . Eruzenus 5 , dela Eriza, Jupiter Tavi-
2 Părerea ce ne-o formasem în primul moment al găsirii monumentului, şi anume de
a considera "Erapolitanus" o variantă grafică a lui Heliopolitanus, având, deci, de a face
eu una şi aceeaşi zei late, îmi pare exclusă şi nu singura posibilă.
8 C. 1. L., III , 765rl . 7760, 7763, "Rev. Arch"., 1911. Nr. 35 (Micia), etc.
' C. 1. L., III. 1353 , 1354 , etc.
5 C. 1. L. , III , 859.
www.cimec.ro
1. Altar din piatră de "Uroiu" (augit-andezit), scoasă din cariera rom ană
dela Simeria, dealul Uroiu, dedicat lui Jupiter Erapolitanus (lOVI ERAPO-
LITANO) (fig. 1).
Ină lţim ea monumentului: 77 cm, lăţ.imea: 40 cm, grosimea : 35 cm.
Câmpul 1inscripţiei (34 X 30 cm) e limitat , în partea de sus şi de jos, de un
frumos chenar.Acelaşi chenar îl aflăm
şi pe celelalte feţe ale monum entului.
Literele, rudimentar tăiate, sunt
înalte de 4 1 / 2 cm.
Piatra este bine conservată, doar
partea de sus, puţin spartă, lasă
să presupunem cu oarecare rezervă
că era amena jată pentru aducerea
jertfelor, sau, poate că, în partea
superioară, purta figura s ta tuară a
zeului pomenit în textul inscripţiei.
I nscripţia altarulu i:
lOVI ERAP lovi Erap -

OLITANO o litano
FECIT CA fecit Ca-
SIVS RVF sius Ruf-
VS VOTV us votu-
M DEDIT m dedit
Foarte interesant, epitet ul Erapo-

litanus; "lOVI ERAPOLITANO".
Este pentru prima o·ară când
Fig. 1. _Altar de piatl'â de "uroiu·' Jupiteraparecuunasemenea epitet 11 •
Pornind dela interpretarea altor
epitete ale lui Ju piter, cuno scute în Dacia - (primite în urma
iden t ifi cări i lui cu diferite zeităţi orientale, mai ales siriene, şi
luate dela numele l oca lităţil or unde îşi aveau originea acele zeităţi, cu
care au fost confundate) - cum este cazul lui Jupiter DolichenusS,
dela localitatea Doliche d.in Commagena, Jupiter H eliopolitanus 4 dela
H eliopolis (Baalbek), Jupiter Eruzenus 5 , dela Eriza , Jupiter Tavi-
2 Părerea ce ne-o formasem în primul moment al găsirii monumentului, şi anume de

a considera "Erapolitanus" o variantă grafică a lui Heliopolitanus, având, deci, de a face
eu una şi aceeaşi zeitate, îmi pare ex clu să şi nu singura posibil ă.
9 C. I. L., III , 765!l. 7760, 7763, "Rev. Arch" ., 1911, Nr. 35 (Micia), etc.
' C. I. L. , III. 1353, 1354 , etc.

5 C. 1. L. , III , 859.
www.cimec.ro
O ZEITATE ORIENTALĂ 775
anus 8 dela Tavium sau Jupiter Turmazgades 7 , care de asemenea, pare a

avea o semnificaţie geografică, etc., ne îndeamnă, pe drept, să căutăm
explicaţia şi pentru Jupiter Erapolitanus în acest sens.
Provinciile şi oraşele asiatice lasă larg deschisă poarta pentru identi-
ficarea zeilor locali cu cei romani şi acordarea pe seama acestora a diferitelor
epitete.
Aflăm in provinciile europene ale imperiului roman, elemente venite
din cele mai variate ţinuturi şi localităţi orientale, aducând cu ele amintirea
zeităţilor şi a localităţilor lor de origine, pe care le combină cu titulatura
divinităţilor respective.
Astfel, după cum se ştie, în provinciile dela Dunăre au venit Sirieni
din Doliche, de pildă, din Heliopolis, sau din altă parte, şi avem amintiri
şi despre Sirieni originari din H ierapolis 8 , capitala provinciei romane
dela Eufrat 9 • Nu poate fi, daci, de mirare dacă au avut şi ci o zeitate ori au
dat şi ei chiar un epitet lui Jupiter după oraşul lor de origine, Hierapolis,
aşa cum au făcut-o cei din Doliche, cei din H eliopolis, sau alţii din
altă parte.
Dela toponimicul H ierapolis ajungem uşor la Erapolis, pentru a putea
face legătura cu Jupiter Erapolitanus, ca zeitate de origine siriană din oraşul
Hierapolis 1 o = Ierapolis 11 = Erapolis, Erapulis 12 = Erapolitanus, identificat
cu Zeus= Jupiter sub denumirea de Jupiter Erapolitanus.
Se parc că uneori, aceste epitcte pot avea, mai de grabă semnificaţia
determinării locului de origine a dedicantului decât o legătură prea strânsă
de unire a unor zeităţi eterogene. Afirmaţia nu este problematică. In favoarea
acestei ipoteze pledează şi interpretarea portretistică a uncra din aceste divi-
nităţi care, aşa cum este cazul de faţă, nu ne prezintă niciun element neroman,
după cum vom vedea, care ar purta amintirea vreunei zeităţi asiatice
oarecare 13 .
8 C. 1. L., III, 860, 1088. Vezi pentru toate aceste zeităţi: Wissowa, Religion und
Kultur der Romer, Munchen, 1912; Fr. Cumont, Les religions oricntales dans le paga-
nisme romain, Paris, 1911; Pauly-Wissowa, R. E. s. v. Roscher, Ausf. Lexikon der
Gr. u. Rom. Mythologie, s. v.; Pentru Dacia, Leslie Webbcr Jones, The Cultes of Dacia.
University of Calirornia Publications in Classical Philology, v. IX, Nr. 8, 1929; Octa-
vian Floca, I culti orientali nella Dacia, 1935.
• Daicoviciu,. Mici a, p. 37-38.
8 C. 1. L., III, 11076: D. 1\1. AELIVS DOMITIVS VET. LEG. Il. ADI. DOMO.
ERAPVLI CTVES. SVRVS VIVOS SIBI ITERO FECIT, etc., sau în Dacia, C. 1. L.,
III, 800: ... MARCIA ERAPOLES ...
9 Pauly-Wissowa, R. E., col. 733-742, s. v. Hierapolis.
1o C. 1. L., VI, 32640; Bambyke, azi Membids.

n C. 1. L., VI, 32624, c. 18.
12 C. 1. L., III, 11076.
13 Aşa cum este cazul cu reprezentarea lui Jupiter Dolichenus ..
www.cimec.ro
Orânduirea cuvintelor şi repetarea unor formule uzuale din in scripţie ,

exp rim ând cam acelaşi înţeles ... jec it Cassius Rujus votum dedit. .. ca şi
scrisul neglijent, sunt de atribuit, fă ră îndoială, ignoranţei meşterului
pietrar.
2. Monument sculptural, din acelaşi material şi din ac eea şi co mpoziţie
a pietrei ţ a şi m onum entul precedent, reprezentând fi gura ace fa l ă a unei ·
zeităţi tronând (fig. 2).
lnălţim ea m onum entului în for-
ma lui actuală este de 65 cm.
Cu toate că pe statue, nu avem
niciun text epigrafic ca re să ne arate
numele acestei divinităţi, faptul că
m onumentul a fost aflat împreună cu
in sc ripţia de mai sus şi cu încă un
fragment sta tu ar purtând aceeaşi re-
prezentare, cât ş i alte consideraţi i,
pe care le vom relata, ne la să să
constatăm că, în lucrarea descope-
rit ă, avem rep rezentată figura acel\li
zeu sirian (al locui torilor veniţi din
Erapolis), caro a fo st identifi cat şi
asimilat total cu Zeus al mitologiei
şi al artei grecoşLi sau cu Jupiter ro-
man sub denumirea de Jupiter Era-
politanus.
Divinitatea este reprezentată şe
zând pe un tron masiv. In mâna
dreaptă, l ăsată în jos, şi re z emată de
F!g. 2. - lVIonumcnt sc ulptura!. marginea scaunului, ţine o patera14·,
iar în mâna >lângă, care lip se şte, ridi-
c ată sus la înălţimea umărului, ţinea, fără îndoială, aşa cum obişnueşte
Jupiter, şi oricare zeitate stăpânitoare, sceptrul.
In partea dreaptă jos, la picioarele figurii, se află, lipită de scaun,
o acvilă, în picioare, eu corpul ridicat vertical şi cu aripile desfăcute lateral.
Acestea sunt atributele caracteristice pentru Jupiter în plasHca greco-romană ..
Toate, inclusiv aevila, nu sunt elemente de împrumut în cultul şi reprezen-
tările sculpturale ale zeităţii, ci aparţin cultului străvechiu al lui Jupiter.
H Jupiter cu paLera în mână, vezi Darcmberg-Saglio, Dir.tionnaire des Ant.iquites

Greques et Romaincs, fig. 4235; pe11tru Dacia, C. Daicovit iu, Neue Mitteilungen
aus Dazien. "Dacia". VII-VIII, 1937-1940, p. 306-308.
www.cimec.ro
Nici îmbrăcămintea şi nici aranjamentul acesteia nu arată ceva nou,

orientalizant, de pe urma sincretizărli celor două divinităţF 5 •
Zeitatea din m ::>numentul nostru este reprezentată cu bustul descoperit,
aşa cum este arătată de atâtea ori în arta greco-romană 16 , mantia acoperindu-i
partea inferioară a corpului. De sub mantie îi ies picioarele goale, iar un
capăt al ei, trecându-i pe la spate,
este adusă în faţă pe umărul drept 17 •
.,
Capul statuei lip seşte, este rupt. ,... >''
Urmele din faţă ale rupturii ne per-

mit să constatăm înfăţişarea bărboasă
a figurii. Barba, de lungime potrivită,
îi era lipită de piept.
Din toate cele de mai sus, vedem
că această interp reta re a zeităţii cu
ep itetul de Erapolitanus este repre-
zentată în monumentul dela Micia
in felul reprezentării clasice a unui
Jupiter greco-roman, tradus şi inter-
pretat din punct de vedere artistic
potrivit cu po sibilităţile reduse ale
artei inferioare provinciale; ceea ce
arată că, sub raportul execuţiei, al
mişcării, al anatomiei şi, în general,
în ceea ce priveşte posibilităţile artis-
tice, monumentul nu se ridică cu
nimic deasupra nivelului obişnuit al
artei provinciale din Dacia.
3. Fragment de statue, executată
din piatră dr nisip (fig. 3). Fig. 3. - Fragment de slatue.
Inălţim ea: 60 cm.
Din fragmentul pă s trat, constată m cu uşurinţă că avem o reprezentare
analoagă cu cea precedentă.
S'a pă s trat partea de jos a m onum entului, reprezentând pe Jupiter,
în cazul nostrn pe Jupiter Erapolitanus, şezând. Mantia îi acoperă partea
inferioară a C•' rpului. De sub ea îi ies picioarele goa le.
t5 Confirmarea faptului că Jupiter greco-roman nu sufere nicio alterare, nici din

punct de vedere scul pLuraL Se pare că singurul element nou pe care îl împrumută este
epitetuL·
J& Aşa e cel al lui Phidias . dacă dorim numaidecât să ne referim la o lucrare c la:<i că
de mare ţinut ă , aparţinând unor timpuri când imaginea şi atributele divinilăţilor încă
nu suferiseră alterări prea mari. '
n In sensul lui Jupiter Verospi, de pild ă.
www.cimec.ro
In stânga jos, se află reprezentată ca şi în cazul de mai sus, o acvilă

în picioare, cu corpul în poziţie verticală şi cu aripile desfăcule, cu singura
deosebire că în monumentul precedent, aceasta era aşezată în dreapta.
Figura este foarte ştearsă.
Identitatea dintre cele două statui, ne face să completăm imaginea zei-
tăţii în felul reprezentării ei de pe monumentul dela punctul 2, figura 3,
păstrat mai bine din cauza materialului mai durabil din care a fost executat.
4. Altar din piatră de nisip moale, cu chenar în partea de sus şi de
jos. O latură, cea din spate, este lipsită de chenar.
Dimensiunile: 65 X 33 X 25 cm. Câmpul destinat inscripţiei:
32 X 26 cm.
Inscripţia este complet ştearsă, din cauza agenţilor naturii, mai ales
a apei infiltrată în pământ.
5. Altar mare din aceeaşi piatră, ca şi cel de mai înainte. In partea
de sus şi de jos, pe trei din feţe, are un chenar simplu.
Dimensiunile: 1,20 X 48 X 32 cm. Câmpul inscripţiei: 71 X 35 cm.
Şi de data aceasta inscripţia este în întregime ştearsă din cauza materialului
alterabil din care a fost făcut monumentul.
6. Altar din piatră de nisip, frumos executat.
Inscripţia ştearsă 1 B.
7. Capitel simplu de coloană, din piatră de nisip. Inalt de 16 cm, dia.

metrul: 60. cm.
8. Capitel din conglomerat calcaros, cu profilaturi frumoase (doric).
Inalt: 30 cm.
9. Fibulă din bronz (fragment). Tip obişnuit, fără nicio caracteristică
specială.
10. Slabe urme de cioburi, provenite dela vase din lut ars. La fel, puţine
resturi de ţiglă.
Pe lângă monumentele de mai sus, s'au mai găsit în acel loc de către
proprietarul terenului, cu prilejul lucrărilor agricole, următoarele:
11. Altar din piatră de nisip. Dimensiunile: 85 X 50 cm. Textul epi-
grafic complet şters.
12. Altar din piatră de Uroiu. Dimensiunile: 70 X 34 cm. Fără inscripţiP.
13. Altar, partea superioară, din piatră de Uroiu. Inalt: 40 cm;
14. Capitel mare din piatră de Uroiu.
1a Nu este vorba la niciunul din aceste altare de o eventuală scriere a textelor cu

vreun colorant, care s'a şters în cursul timpului, ci lipsa inscripţici se datorează miici-
nării pietrei foarte slabe.
www.cimec.ro
15. Capitel din conglomerat calcaros. Pereche cu cel aflat de noi şi

descris la Nr. 8.
16. Fus de coloană din piatră de nisip. Lungimea: 1,36 cm. Diametru!,
la un capăt: 40 cm, la celălalt: 30 cm.
17. Bloc de piatră de Uroiu (augit-andezit), folosit ca prag la o intrare;
pe una din feţe cu jghiaburi pentru fixarea uşii.
Toate monumentele de mai sus, Nr. 1-17, au fost găsite pc o rază de
teren foarte redusă, situate unul lângă altul în desordinc. Natura lor (capitole,
tambur de coloane, urme de ţiglc, chiar un prag dela o intrare, etc.), ne arată
clar că, în acest loc, se afla o construcţie, un templu.
Intr'adevăr, am putut constata resturile acestei construcţii, formată
dintr'o substrucţie (un fel de paviment), la cea 3 m de locul descoperirii
monumentclor amintite, groasă de 22-25 cm şi formată din bucăţele
de pietriş - piatră de stâncă şi de Uroiu - aşezate pe pământul
negru viu. Extinderea acestei substrucţii, cu suprafaţa mai mult ovală, e
de 3% X2 m.
Nu am găsit nici cea mai slabă urmă de zid şi nici pietre care să fi fost
evident folosite în zid. Imprejurarea se explică prin faptul că, aflându-se
aproape de suprafaţa terenului agricol, toată zidăria acestei construcţii
inclusiv pietrele răsleţe, provenite din ziduri, au fost curăţate de gospodarii
terenului. Cu toate aceste distrugeri, existenţa templului este cu prisosinţă
dovedită prin urmele rămase. ·
Fragmentele de coloane şi capitole, aflate într'un număr însemnat,
~ată folosirea acestor elemente arhitectonice în realizarea unei construcţii,
impreunate cu un oarecare lux 19 • La fel, ţiglele indică, după cum era natural,
că templul era acoperit.
Conducându-ne după substrucţia rămasă, după coloane, capitole, etc.,
bănuim că avem de a face cu un templu de dimensiuni nu prea mari; un
fel de templu in antis sau, poate, prostylos, cu acoperiş de ţiglă, înăuntrul
şi în jurul căruia, se aflau expuse monumentele epigrafice şi sculpturale
descrise mai sus.
Monumentele aflate - altarul cu inscripţie, purtând numele zeităţii
şi cele două statui reprezentându-i figura - sunt suficiente pentru a face
dovada că şi templul era ridicat tot pe seama acestei zeităţi Jupiter Optimus
Maximus cu epitetul de Erapolitanus, epitet menţionat acum pentru prima
dată la Jupiter.
11 Templul maur din Micia, C. Daicoviciu. Sargetia, Buletinul Muzeului Judeţului
Hunedoara, Deva, 1941, v. IT, p. 117-125, este mai puţin pretenţios în această privinţă.
www.cimec.ro
Faptul că Jupiter Erapolitanus avea un templu la Micia presupune un

număr mai însemnat de credincioşi; acesta trebue să fi fost şi rostul celuilalt
templu de~coperit aici şi ridicat de populaţia maură a localităţii, pe seama
unor zei ai ţării lor de origine 20 •
Niciun indiciu nu ne lasă să credem că templul a servit şi pentru oficierea
cultelor altor divinităţi, înafară de cel al lui Jupiter Cele trei monumente
sm-ceplibile de interpretare se referă toate la cultul lui Jupiter, Jupiter
Erapolitanus.
Imprejurarea că la Micia elementele orientale sunt atât de răspândi te,
faptul că Jupiter Optirnus Maximus obişnuit, fără alte epitete, nu are decât
prea puţine amintiri rămase aici, apoi, aflarea celor două statui, împreună
cu altarul lui Erapolitanus, ne fac să excludem ipoteza că în reprezentările
descrise, am avea de a face cu un Jupiter, fără legătură directă cu Erapo-
li tanus.
Am amintit de altfel că de obiceiu aceste epitete schimbau prea puţin
fizionomia generală a zeităţilor greco-romane cu care se identificau, atât
sub raportul speculativ-religios, cât şi, poate şi mai puţin, sub cel
al înfăţişării materiale; epitetul având mai mult un înţeles geografic
după originea dedicanţilor. Nici nu am putea înţelege pe toţi aceşti
Jupiter, decât având ca bază de phcare pe vechiul zeu al mitologiei
greco-romane.
Epitetele de altă natură ale lui Jupiter Optimus Maximus, nu numai
cele cu semnificaţie geografică, sunt nenumărate, ceea ce nu presupune o
schimbare atât de variată a reprezentării divinităţii, potrivit acestor
epitete. Presupunem că chiar acesta poate fi motivul lipsei unor repre-
zentări sculpturale distincte, puse pe seama tuturor acestor Jupiteri, cu
nume de localităţi asiatice, pomenite atiit de frecvent în textele epigrafice.
In cazul acesta numai în localitatea noastră, Micia, ar fi să avem nu
mai puţin de 7-8 reprezentări diferite şi distincte, ale lui Jupiter, po-
trivit diverselor sale epitete sub care este amintit aici 21 • Acest fapt nu se
întâmplă, căci, dimpotrivă, ei puteau fi reprezentati iconografie după mo-
delul obişnuit sau luate elemente legate de cultul şi reprezentările lor obiş-
~o Este mare pierdere pentru noi că celelalle monumente epigrafice, puse în

legă! ură lot cu aceasl.ă divinitate, s'au distrus din cauza terenului umed (dăunător
con"l•rviil"ii monumentelor executate în pialră moale), făcându-le improprii unui studiu
mai apropiat. Fără îndoială că. din ele, s'ar mai fi putul afla şi alte date privitoare
,,.. m·ea~t ii zeitate. precum şi în ceea ce priveşte elementele orientale care i se închinau
în kwalilal.ea Mida.
21 C.biar în ari a !'lasi că !!reco-romană, direritele epit~te. ale lui Jupiter (Stalor
Tnnan' OP-pulsor. C.ort~P.rvatur, etc.). nu presupun numaidecât şi o infinitate.de repre-

zentftri pla~tice distincte.
www.cimec.ro
nuite, de bază .am zice, în arta greco-romană. Avem şi în această privinţă ca

exemplu lămuritor pe Jupiter Turmazgada 22 având reprezentat pe acelaşi mo-
nument în partea de jos textul epigrafic cu numele divinităţii (Turmazgada),
iar sus, prezentarea celui mai frecvent atribut animalier al lui Jupiter, acvila.
Şi acest fapt nu trebue privit ca o reprezentare zoomorfă a zeităţii respective,
ci ca prezentarea pe monument a celui mai obişnuit element simbolic şi
ornamental împreunat cu cultul lui Jupiter, aşa cum se întilmplă şi în
cazul altor divinităţi.
Este adevărat că, unele zeităţi, cum ar fi cazul lui Jupiter Dolichenus
de pildă, îşi au înfăţişarea lor, care se îndepărtează de cea a unui Jupiter
obişnuit, însă cazul nu trebue generalizat. Aici specificul strein a putut
fi imprimat şi în reprezentările sculpturale, prin puterea morală, numerică
a celor originari din ţinutul oriental al zeităţii [localitatea Doliche din
Commagena], cât şi prin importanţa zeităţii acestei localităţi, identificată
cu Jupiter.
Şi la toate cele expuse adăugăm că Jupiter Optimus Maximus, ca zeitate
principală romană, cu o răspândire atât de mare, a putut să primeze asupra
zeităţilor cu care a fost identificat, mai ales când aceste zeităţi nu se bucu-
rau de o răspândire şi importanţă prea mare în imperiul roman şi când închi-
nătorii lor au ajuns în mijlocul lumii romane.
Este neîndoios că religia lui Erapolitanus în Dacia s'a răspândit direct
din Asia.
Deşi este cunoscut că răspândirea cultelor orientale în Apusul impe-
riului începe încă din prima parte a secolului al III-lea înaintea erei noastre,
cu introducerea la Roma a zeiţei Magna Mater, totuşi, epoca de înflorire a
acestor religii în imperiu] roman este secolul al II -lea şi la 1II -lea al erei
noastre, adică perioada care coincide cu ocuparea, colonizarea cu elemente
atât de variate, şi stăpânirea Daciei de către Romani.
Pe lângă împrejurarea că în acest timp în provincia dela Nordul Dunării
pulsa o intensă vieaţă materială şi spirituală, în aceasta din urmă, primul
loc deţinându-1 vieaţa religioasă, un mare rol în răspândirea cultelor celor
mai diverse- între care un prim loc îl ocupă cele orientale- au avut-o nume-
roşii colonişti, oameni de afaceri, sclavi, soldaţi, etc., veniţi din provinciile
orientale ale imperiului. .
Răspândirea cultelor străine în lumea romană a fost determinată pe de
o parte de contactul lumii romane sau romanizate din părţile europene ale
imperiului cu societaLea orientală, pe de altă parte, datorită stării morale
•
n ~fonuments de pierre de la Collection Cesar Bolliac au Musee National
des AnLiquites de Bucureşti."Dacia", IX-X, 1941-1944, p. 412-414.
www.cimec.ro
de atunci a lumii romane. Criza morală, în special a celor năpăstuiţi de soartă,

care nu mai puteau fi îndestulaţi cu vechile forme ale credinţei religioase,
căutau un izvor de înnoire şi un punct de atracţie în misticismul speculativ
şi în misterele credinţelor orientale.
Aceste împrejurări de ordin mai general, la care se mai adaugă numărul
mare al orientalilor, care au venit în provinciile europene ale stăpânirii
romane, fie din iniţiativă particulară, ca negustori şi comercianţi, fie aduşi
ca sclavi, ca elemente de colonizare sau ca militari, au avut ca rezultat împe-
striţarea vechilor credinţe ale imperiului cu elemente şi forme religioase
ale noilor veniţi 2 a.
Condiţiunile pentru răspândirea în Dacia a religiilor şi cultelor celor
mai variate au fost favorizate, înafară de vecinătatea provinciei cu părţile
sudice şi orientale ale stăpânirii romane, şi înafară de existenţa unui însemnat
număr de persoane civile sau militare, aduse sau venite din acele părţi din
diferite motive, şi de faptul că veacul al II-lea şi al III-lea ale erei noastre
formau, aşa cum am menţionat la început, epoca de înflorire a acestor culte
de import 2' .
Fenomenul poate fi uşor constatat, pentru oricare localitate mai de
seamă din Dacia romană, prin numărul mare al inscripţiilor şi al lucrărilor
sculpturale de natură religioasă, temple, etc., ridicate acestor zeităţi.
La Micia chiar, pe lângă menţiunile epigrafice privitoare la zeităţi ca:
Jupiter Dolichenus25 , Jupiter H eliopolitanus26 , Jupiter Turmazgades 21 , Jupiter
Erapolitanus, etc., mai aflăm un templu, ridicat la începutul secolului al
III-lea al erei noastre, de elementele maure de aici, zeilor lor de baştină, ca şi
cel al lui Jupiter Erapolitanus amintit în această lucrare.
Faptul presupune că elementele orientale cele mai diverse erau destul
de numeroase la Micia. De fapt, avem cunoştinţă de existenţa unor corpuri
23 Se înţelege că pătrunderea cultelor streine nu este de atribuit exclusiv cerinţ.elor
morale ale populaliei din Imperiul roman; multe din acrste culte vor fi fost aduse şi
numai datorită împrejurării că ele erau legate de străinii veniţi, care nu puteau
renunţa la ele.
24 Pentru Dacia, ca însăşi o provincie aşezată la limita de Nord-Est a imperiului,
legătura se făcea direct şi nu pc calca apuseană a Rom{'i sau a Italiei, cum se întâmplă
cu unele provincii apusene. Chiar aceasta este explicaţia că aici, aflăm unele forme de
cult, wi.tăţi, forme arhitecturale, mai ales la monumentele funerare, etc.., pe care nu
le aflăm în partea orcidcntală. Se înlelcge c:i, pe lângă factorul geografic, In răspân
direa unor forme materiale sau spirituale de vh,aţă orientală. a mai contribuit şi numărul
mare al orientalilor, civili sau militari, din Dacia; fenomen care şi el îşi are, de altfel,
ex plicalia tot în pozipa de vecinătate geografică a provinciei cu Sudul şi în legăturile
ei direcl.e cu ac~sta.
2s Rev. Arch., 1911. n. ::15.
28 C. I. L., Ill, 1353, 1354.
2 7 Daicoviciu, 1\iicia, p. 37.
www.cimec.ro
O ZEITATE ORIENTALĂ 783'
de trupă în castrullocalităţii, aduse din ţinuturile orientalr1, cum este cazul

eu Cohors II Flavia Commagenomm şi Numerus Militum Maurorum 28 , apoi
anumiţi indivizi, izolaţi, de origine sir-iană, orientală, ca Arimo 29 Aurelia
Surilla3°, Aurelius Surus31 , etc. Numărul lor trebue să fi fost însă cu mult mai
mare decât se poate identifica prin conţinutul oriental al numelor 3 2 •
Se pare că răspândirea cultelor siro-feniciene, şi orientale în general,
este de atribuit, în primul rând, elementelor militare venite din acele părţi
În garnizoanele din Dacia. In cazul localităţii Micia, această supoziţie devine
realitate. Examinând dedicanţii monumentelor ridicate la Micia în cinsteâ
acestor divinităţi vom observa că ei sunt aproape exclusiv militari. Astfel:
monumentul ridicat în onoarea lui Jupiter Dolichenus 33 este pus de către
un praefectus Coh. Il Commagenorum, cele două monumente dedicate lui
Jupiter Heliopolitanus sunt ridicate, primul de către un centurio Legionis
XI 11 Geminae iar al doilea de un centurio Legionis IV Flaviae Felicis 3 4., altarul
închinat lui Jupiter Turmazgades 35 se atribue şi el unei unităţi militare,
Cohors II Flavia Commagenorum equitata, însăşi Maurii care ridică la Micia
un templu formau o trupă auxiliară aci: Numerus Maurorum 11liciensium aa
şi se poate ca însuşi templul lui Erapolitanussă fi fost ridicat tot de către nişte
militaril 7 • Acelaşi lucru îl observăm şi în ceea ce priveşte pe orientalii
ta Pentru trupele care au staţionat la Micia, vezi C. Daicoviciti, Micia.

n C. 1. L .. II 1. 12565.
IO c. 1. L .• II 1. 6267.
uc. l. L., III, 6267.
12Pentru orientalii din Dacia: 1. I. Russu, Onomasticon Daciae în Anuarul Institu-
tului de Studii Clasice, Cluj, 1941-1!'143, v. IV, p. 186-2::13.
Determinarea originci după nume este un criteriu relaliv pentru epoca de existenţă
a localităţii Micia şi a Dacici în general, datorită faptului că, începilnd cu sec. II 1 (212)
al erei noastre, în urma edictului împăratului Caracalla, prin care se acordă tuturor
locuitorilor imperiului dreptul. cetăţeniei romane, romanizarea numelor (după care
s'ar putea identifica persoanele venite din orient) este un fenomen aproape curent.
Sunl. dese cazurile când aceste nume păstrează reminiscenţa localităţii de origine a
unora din indivizii veniţi din orient, ex., C. 1. L. III, 800, Marcia Erapoles dela loca-
lilatca Erapolis; C. 1. L. III, 1503, Q. IANVARIO Q. F. COLLINA RVFO TAVIO,
FLA\11NI QVINQVENALI. etc., dela localitatea Tavium, etc.
83 Rev. Arch. 1911, n. 35.
u C. 1. L., III, 1343, 1345. Jupiter Dolichcnus şi Heliopolitanus sunt, de altfel,
zei tutelari ai armat.ei.
8 6 Daicoviciu, Micia, p. 37.
3G Daicoviciu. Sargctia. v. II, 1941, p. 120.

81 Nefiind vorba numai de un altar, ci de un templu, o a~emenea construcţie pre-
supune un număr mai mare de credincioşi. or, într'o localitate "pagus", ca Micia, acest
număr îl putea da mai uşor un grup de soldaţi din castrul de aici. Singura inscripţie
pc care o publicăm, al cărei dedicant nu îşi arată profesiunea, şi, deci, nu ştim dacă
era militar sau nu (chiar fiind un civil) nu este un motiv care să contrazică afirmaţia
de mai sus, căci pe lângă militari, făr·ă îndoială că aceste zeităţi aveau şi închinători
civili. Era o mare pierdere că la celelalte altare artate la templul lui Erapolitanus,
inscripţia a fost distrusă. Din textul lor, am fi putut trage interesante concluzii cu
privire la adoratorii zeităţii noasLre.
www.cimec.ro
dcterminaţi după nume: sirianul Surus, amintit în aceeaşi inscripţie cn

Aurelia Suri/la, era uu milHar 38 soldat în Numerus Maurorum Miciensium,
ca şi Arimo 39 , care este veteran al unei vexilatio a legi unii a XIII-a
gemina.
Faptul poate fi cu atât mai explicabil, în cazul divinităţilor amintite,
cu cât răspândirea acestor divinităţi în lumea militarilor era şi o consecinţă
logică a însuşirilor lor războinice.
ss C.l. L.,.JJI, 6267.

au C. 1. L., 111, 12565.
www.cimec.ro
CERCETARILE ARHEOWGICE DIN REGIUNEA
HOGHIZ-UGRA ŞI TEIUŞ
Studiul epocii prefeudale s'a bucurat de o atenţie mai reduEă din punct
de vedere arheologic, în raport cu arheologia orânduirii Eclavagiste şi a
societăţii primitive. Aceasta se explică în parte prin numărul redus al
urmelor existente şi al locurilor cunoscute, care ar permite aprofundarca
cu succes, prin săpături, a problemelor specifice mileniului întâi al e.n.
In deosebi, a doua jumătate a acestei epoci, care a primit nota ei specifică
datorită pătrunderii şi existenţei triburilor slave pe trritoriul R.P.R., nu
s'a bucurat de ater.ţia cuvenită acestui fe,nomen hotărîtor pentru eti10gencza
tuturor popoarelor moderne din basinul carpalo-dm:ărc an.
In anul1948 s'a revizuit şi s'a identificat materialul existent în muzeele
şi colecţiile transilvănene, iar în 194.9 s'a întreprins de către un colectiv
arheologic explorarea sistematică a unor puncte, unde în trecut s'au făcut
descoperiri din epoca migrapilor. Astfd, în poicrda dda ~7 Imlie- 20
Iulie s'a cercetat castrul dela Hoghiz-Ugra, între 23 Iulie- 13 Augmt,
cimitirul de pe "Cetăţuie" dela Teiuş şi între 22 August- 3 Septembrie,
aşezarea dela Bedehaza- Sf. Gheorghe, studiindu-se concomitent prin
recunoaşteri pe teren sau prin sondaje împrejurimile localităplor rminlite
I. CASTRUL DELA HOGHIZ-UGRA
In regiunea din împrejurimea Ugrei şi Hoghizului se încruc.işează

diferite căi de comunicaţie, trecând de-a-lungul unor drumuri naturale de
legătură în diferitele direcţii, spre interior, spre fâ~ia limitrofă ~udică sau
spre colţul sud-estic al Transilvaniei. Drumul înainlâr.d din Ţara Eânei
spre Vest, prin defileul Olt ului şi trecând mun\ ii Perşanilor, se bifurcă
în apropiere de Hoghiz şi Ugra, continuând în direcţia nord-vestică
50 ..:_ Materiale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
spre valea Târnavei Mari sau urmând cu.rsul Oltului spre pasul Turnul-Roşu.
Traseul actual al căii ferate reoglindeşte, prin duetul lui, condiţiile naturale
ale terenului care au determinat desvoltarea liniilor de comunicaţie în
direcţiile indicate. In deosebi, capul de pod peste Olt, înainte ca acesta
să intre pe podişul Făgăraşului, formează un punFt obligatoriu de trecere,
de o mare importanţă strategică. Intr'unul dintre cele mai timpurii docu-
mente medievale se aminteşte existenţa mai multor fortificaţii şi linii de
prisăci destinate să oprească eventualele atacuri inamice către frontiera
sud-estică 1 , încă înainte de înglobarea Ţării Bârsei în sistemul de apărare
al regatului ungar. In cadrul organizării militare a provinciei Dacia, acest
punct a fost de asemenea asigurat şi supraveghiat printr'un castru care
controla trecerea peste Olt şi întreţinea comunicaţiile cu castrele învecinate.
Se poate deci presupune că teritoriul din împrejurimea castrului a fosL
locuit şi cutreerat şi după părăsirea Daciei, până la consolidarea stăpânirii
maghiare în Transilvania, în mileniul întâi al e.n. Indicii arheologice nu
lipsesc în această privinţă. In apropierea localităţilor Rupea şi Hoghiz,
s'au găsit ca descoperiri izolate, 22 monete dela Protus (276-282) până
la Arcadius (395-408) şi una a împăratului Mauricius (582-602) 2 • O
manetă a lui Constantius (337-361) 3 , identificată la Comana de Sus,
Făgăraş, cu ocazia unei recunoaşteri, executată în timpul săpăturilor din
anul 1949, atestă exactitatea datelor relatate de Ackner. La Rupea, s'au
găsit două trăţări de argint cu capete îngroşato", 9parţinând primei jumă
tăţi a secolului al VII-lea şi un solidus al lui Mamicius (582-602) care, după
conturul teşit al desenului, pare să fie o imitaţie. In apropiere de Rupea şi
de Hoghiz, la Drăuşeni, s'a descoperit încă din secolul trecut un mormânt.
Din inventarul funerar s'au păstrat un vârf de lance de fier, lung de 40,5
cm şi o cataramă 5 aparţinând ca şi brăţările dela Rupea primei jumătăţi
a secolului al VII-lea. Din împrejurimea mai îndepărtată se pot cita de-a-lun-
gul drumului de legătură între valea Oltului şi valea Târnavei Mari: un
colan de aur dala Buneşti, datând aproximativ în jurul anului 300, două
inele de cataramă, câteva mărgele de chihlimbar şi o placă ornamentată de
piaLră dela Criţ, un solidus al lui Constantius dela Retiş şi unul al lui Theo-
1 1211 ,, ... de indaginibns castri Almage ... usque ad indagines castri Noilgiant. ..
usque ad indagines castri N icolai ... ", U b. 1, p. 12.
2 M. Ackner, Mitt. d. Centr.-Comm., 1. 1856. p. 155.
1 AY.: D. N. CONSTANTIUS P. F. AVG. Rev.: FEL. TEMP. REPARATIO. In
exergă S. M...
' J. Hampel, AlterLhumer, 2, 34!':i.
1 C. Gooss, Arch. d. Ver., f. sieb. Ldkde, 1::\, 1876, p. 331..
www.cimec.ro
CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN REG. HO GHIZ-U GRA Ş I TEIUŞ 787
dosius dela M e şindorf, toate din raionul Sighişoara 6 • O pi esă uni c ă în felul
ei, o reprezint ă faţa anterioară a unui encolpion, gă sit în pia ţ a dela Saschiz,
la o adâncime de 5 m cu ocazia să pării unei fântâni (fig. 1,4). Forma crucii
şi desenul adâncit umplut după tehnica Niellor îl d a te az ă în secolul al
XII-lea. Factura lui bizantină este un pre ţios indiciu despre exi stenţa cre-
----* - ~-
Fig.1.
1. Hoghiz. Canal de scurgere prin colţul de Est. 2. Hoghiz. C olţul de Est al castrului.
3. Ciugud. Vederea aşe zării slave. 4. Saschiz. Faţa unui encolpion. Secolul al XII-lea.
• Pentru aceste descoperiri cf. C. Gooss: l. c. 334, 335, K. Horedt, An . Iust. de Sud.
Ciad. 4, 1941-1943, 176 şi idem., Mitt. Bruk. Mus., 11-12, 1944, 111, nota 93.
50 *
www.cimec.ro
ştinismului în partea estică a Transilvaniei la acea epocă şi despre întin-

derea ariei de influenţă a civilizaţiei bizantine 7 •
Poziţia castrului roman dela Hoghiz-Ugra la un punct obligatoriu de
trecere peste Olt, descoperirile arheologice din primul mileniu al e.n. făcute
în apropierea lui şi posibilitatea unei localizări eventuale în această regiune
a bătăliei dela Galtis, amintită de Iordanes, au motivat cercetarea castru-
lui în legătură cu problema pă_trunderii şi răspândirii Slavilor în Transil-
vania.
Timpul nefavorabil a creat condiţii grele pentru efectuarea săpăturilor
care au durat dela 26 Iunie- 15 Iulie 1949: Castrul (fig. 2) este aşezat pe
marginea primei terase fluviale, pe malul stâng şi în imediata apropiere a
Oltului, în faţa comunei Ugra. El este de obicei numit după satul Hoghiz,
situat cea 3 km pe Olt în sus, cu toate că hotarul unde se află apar~ine în
prezent comunei Fântâna. Satul cel mai apropiat este Ugra de pe malul
drept al Oltului. Construcţiile romane au servit satelor din împrejurime
drept carieră; pietrele zidurilor au fost scoase până la temelie de-a-lungul
duetului acestora. Conturul castrului a mai !'uferit câteva modificări chiar
faţă de descrierile din a doua jumătate a veacului trecut 8 • După acestea, se
afla pe latura nord-vestică o ridicătură mai înaltă, nivelată între timp şi
interpretată ca resturile unei porţi. Din centrul laturii sud-vestice duce spre
interior un val ale cărui urme foarte teşite din cauza activităţii plugului se
recunosc încă şi astăzi. Zidurile duble ale incintei specifice castrului legate
între ele la anumite distanţe, se puteau deduce pe atunci din configuraţia
terenului.
Secţiunea I prin latura nord-vestică permite precizarea fazelor de con-
strucţie şi a felului în care se înfăţişează acestea 9 • Pe pământul neumblat,
compus din lut de coloare galben deschis, se întinde un strat de lut de coloare
mai închisă, deplasat probabil, cu ocazia nivelării iniţiale a terenului. In
acest straţ sunt înfipte două rânduri de palisade, păstrând între ele o distanţă
de 3 m, conturate în pământ ca nişte icuri roşii, pline de arsură şi legate
între ele la capătul lor superior cu un strat de arsură şi cărbune. Acesta con-
tinuă şi spre exterior, pe suprafaţa barmei presupusă de o lungime_de 2,50 m
şi se termină într'o aglomerare mai accentuată a stratului de arsură,
fără însă ca acesta să aibă adâncimea şi mărimea celorlalte două găuri de
stâlpi. Şanţul acestei faze de construcţie nu se recunoaşte cu certitudine
1 Această descoperire este deosebit de interesantă fiindcă prPzintă prin forma şi prin
factura ei strilu,.:e IPgăt uri cu pi~se foarte a:;rmănătoare dela sfârşitul secolulu! al X Il lea
din Chiev cf. ~1 ~1. Car!!bcr ~ovehcaia Arhcolo!!bia. 11. 1~4!1. p. 65 urm.
8 J. Vass. Erde1y a li••maiak alalL. CluJ. 1l-lti3 p. 117 şi Gooss. l. c.
9 Profilul Sl:lc(iunii :;'a publicat în rapurLul preliminar al săpăturilor. Studii şi Cerce-
tări de Istorie Veche, 1, 1\150, p. 130.
www.cimec.ro
..
1 \
1
N
CASTRUL ROMAN
DELA /
HOGHIZ
SCARA:
o 10 1.5 20 23 lrl.
l'"ii"
Ov o
" Jvr
][
1 1
""
- Fig. 2. - Hoghiz. r~Ianul castrului.

-
www.cimec.ro
1 \
1
1
1
1
N
1
1
CASTRUL ROMAN
DELA. /
1
1
HOGHIZ
1
1 SCARA:
0 tO 15 20 ;1!-'tn.
1
1
...
" h
Ov
1[
- www.cimec.ro -
CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN REG. HOGHIZ-UGRA ŞI TEIUŞ 789
în peretele profilului. El trebue probabil identificat cu o adâncitură la o

distanţă de 5 m dela rândul exterior al palisadei, având însă pereţi destul
de drepţi. Peste castrul de pământ,· s'a ridicat castrul de piatră, în a doua
fază de construcţie păstrând, în general, felul şi dimensiunile construcţiei
anterioare. Fundamentul zidurilor ajunge până la pământul virgin, inter-
sectând stratul de arsură al castrului de pământ. Zidul exterior, având o
gro~ime de aproximativ 1,30 m, s'a scos complet. Urmele lui însă se recunosc
clar în imediata vecinătate a stâlpului palisadei exterioare datorită umplu-
turii de mortar şi dărâmăturilor rămase după scoaterea lui. Fundamentul
zidului interior, care se află la o distanţă de 2, 70 m de cel exterior, este
COIŢULck E5T AL CASTRULUI

Scara.
Fig. 3. - Hoghiz.
compus din blocuri de piatră nelegate cu mortar, peste care se ridică până
la 1,80 m zidul clădit cu blocuri fasona te, având o grosime de 0,90 m. La
dărâmarea zidurilor, pietrele au căzut în şanţul exterior al cărui vârf se
afla în interiorul castrului la o distanţă de 5 m de zidul exterior. Str1,1tul
de arsură roşie este acoperit cu o dungă subţire de mortar, formată în timpul
construcţiei zidurilor de piatră. Se daosebJsc deci, în mod precis, două faze
de construcţie: prima reprezentată de stratul roşu de arsură şi a doua, castrul
de piatră, coinpus din două ziduri, având în faţa lor obişnuitul şanţ 10 •
Secţiunea11 prin latura nord-estică este mai puţin lămuritoare. Se
consLată şi aici, Ia dif'tanţe identice cu cele din secţiunea 1, pătratele cu
molozul celor două ziduri; aici însă amândouă sunt scoase în întregime,
se mai distinge unghiul primului şanţ, dar lipsesc arsura roşie sau colorile
mai accentuate care ar permite separarea primei faze de construcţie de a
10
lnLerpretarea profilului în sensul de mai sus o datorez Prof. C. Daicoviciu.
www.cimec.ro
doua. Incercările de a identifica urmele portii din centrul acestei laturi,

singura neacoperită cu culturi în timpul săpăturilor, n'au reuşit, consta-
tându-se şi în acest loc urmele zidurilor complet scoase.
Colţul estic (fig. 1, 2 şi fig. 3) este bine păstrat datorită unui drum
care traversându-1 a împiedecat dărâmarea zidurilor. In lipsa porţilor care
nu au putut fi cercetate şi există poate încă intacte pe latura nord-vestică,
partea aceasta este în măsură să completeze constatările făcute aEupra
construcţiei castrului şi să coufirme ob,ervaţiile din secţiunea I. Col! ul este
rotunzit şi se compune din cele două ziduri de piatră, constatate în toate
secţiunile făcute. Rastionul colţului, având în interior dimensiunile de 5;
3,5; 2,5; 2,5 m este format dintr'un segment al incintei, cele două ziduri
fiind legate între ele perpendicular prin două ziduri laterale mai scurte.
Spre deosebire de segmentele învecinate ale incintei, încăperea a fost a-
coperită cu ţigle, care s'au găsit în umplutura interiorului. [n primul seg-
ment de pe latura sud-estică, având o lungime de 9-10,5 m s'a observaL
acelaşi strat de mortar, constatat şi în secţiunea I, purtând pe unele bu-
căţi amprentele unor scânduri. De-a-lungul peretelui interior al zidului
exterior, pă.mântul este cu mult mai moale şi corespunde locului uude
se află pana roşie în secţiunea 1. Lipsind însă arsura incineraţiei, faza
întâia nu se conturează în deajuns pe pământul înconjurător. Prin
acest compartiment al incintei trece şi un canal de scurgere (fig. 1, 1),
traversând amândouă zidurile şi ocolind în interior spre Nord. Atât pereţii
laterali .. . _ cât şi acoperişul lui sunt clădip din lespezi de piatră, iar în inte-
riorul incintei canalul este construit din cărămizi aşezate orizontal. In dosul
zidului interior, s'a constatat, la o distanţă de 1 m, substrucţiile unui zid,
care în alte secţiuni nu s'au întâlnit şi care este legat cu zidul interior
printr'un postament.
La o distanţă de 22 m de marginea săpăturii din colţul estic, s'a desve-
lit, pe latura sud-estică, un zid de legătură sprijinit în exterior printr'un
mic contrafort, indicând că la anumite distanţe, întreaga circomferinţă
a castrului a fost întărită prin astfel de ziduri intermediare.
Secţiunile II 1 şi IV pe latura sud-estică nu au contribuit cu lămuriri
noi, deoarece în amândouă nl.! s'a observat decât molozul zidurilor scoase.
Pe latura sud-vestică, s'a desgropat în regiunea porţii o bucată de zi-
dărie, care făcea parte din construcţiile turnurilor de poartă. Nu se poate
preciza însă poziţia ei în cadrul planului porţii.
Prin secţiunea V s'a tăiat o ridicătură uşoară care se întinde dela mijlocul
laturii sud-estice spre interior. Nu s'a putut observa îmă terasamentul
unui drum sau o îngrămădire intenţionată a pământului, aşa încât rostul
acestei ridicături de teren rămâne nelămurit.
www.cimec.ro
CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN REG. HOGHIZ·UGRA ŞI TEIUŞ 791
La secţiunea VI, în mijlocul castrului în regiunea unde presupunem că

se afla pretoriu}, substrucţiile desvelite sunt atât de distruse, încât s'a
păstrat numai primul rând de piatră al fundamentului. Au ieşit la iveală
resturile unui basin pavat cu cărămizi bipedales, având un tub de scurgere
prin peretele împrejmuitor. De aici, în direcţia nord-estică se întinde un
pavaj de pietre de râu, având o lăţime de 2 m şi continuând eventual până
la secţiunea VII. Printre piesele arhitectonice s'au gă:oit fn:gmentul unei
coloane simple, necanelate şi o piatră de ciubuc profilată.
La secţiunea VII, s'a găsit o bucată de zid izolată şi în jurul lui o greu-
tate de ţesut şi câteva cioburi preromane, indicând pe teritoriul castrului
existenţa unui strat de civilizaţie, probabil din epoca târzie a Bronzului.
La secţiunea VIII s'a săpat latura îngustă a unei construcţii dreptun-
ghiulare, lungă de 7 m, zidul având o grosime de 0,80 m.
Dimensiunile castrului, în măsura în care numărul redus de secţiuni
şi lipsa de ac~esibilitate a terenului din cauza culturilor agricole au permis
măsurarea lui exactă, sunt de: 220j165 m 11 •
Prin săpătura dela Hoghiz-Ugra s'a stabilit planul castrului, cele două
faze de construcţie ale lui şi dublarea zidului de incintă, un mod de con-
strucţie neobişnuit şi încă necunoscut la castrele romane din Dacia.
Nu s'au executat cercetări sau sondaje în împrejurimea castrului.
Din relatările ţăranilor proprietari ai pământurilor rupcctiw, rczull"ă că
din mijlocul laturii nord-estice, un drum roman se îndreaptă spre malul
Oltului, sezisabil prin densitatea pietri~ului "i prin dcs,·oltarca mai slabă
a vegetaţiei de-a-lungul acestei fâşii. La o distan\ă de cea ~00 ro se întinde,
paralel cu latura nord~estică, fundamentul unui zid idcntHicat în mai
multe locuri cu ocazia aratului. In faţa izvorului dda poalc1e primei terase
fluviale a Oltului, la o distan\ă de cea 500 ro de castru, muncitorii au con-
statat, sub nivelul foarte scăzut al apei, când scoteau pietriş din Olt în
timpul secetei din anul 1947, pe o întindere de cea 8 ro un bloc compact
de zidărie "ca din beton", având o lăţime de cea 7 m. Construcţia aceasta
indică probabil trecerea drumului roman peste Olt, aparţinând probabil
podului însuşi.
Descopcrtri mărunte
O L i e c l e. de b ron z
Pandantiv drt>ptunghiular, uşor JHofilat, terruinându-se în formă de
trifoi, găsit la secţiunea VlJI (fig. lo, 1).
Lamă subtire cu gi\nri pentru aplicare (fig. 4, 2).
11 Pentru încadrarea istorică a castrului. cf.C. Daicoviciu, "Dacia", 7-8, 1937-1940,

315 şi urm. şi J. Szilagyi, Di::>s. Pann. II, 21, Budapesta 1946, 20.
www.cimec.ro
Pandantiv de formă roml>oida!ă, ter·minându-se într'un hutun profila!.,.

. 111
dHt . t crwru
. 1 • (f'1g. <t·,
] cas.,m.ut
t /. ,,") •
Fragmentul unei oglinzi rotunde din metal alb, diametru cea 9 cm
(fig. 4, 4).
2
3
~--~
:·~:
. .
t) '\:1
5
7
9 @
10
~ 12
Fig. 4. - Hoghiz. 1-4, 6, 7, 11. 13 bronz, 5 sticlă, 8,
10 os, 9 ricr, 12 lut. 1-13: mărime naturală.
Placă subţire şi rotundă, perforată în mijloc, purtând în două rânduri

cu litnre punctate in.,eri (Jţia TAVI TI ... MA~J (fig. 4, 5) 1 2
Piesă ornamontală areuită, din lamă (fig. 4, 7).
n Do completat foarte probabil T(iti) AVITI/G ER/MANI după sugestia lui 1. 1•

.Russu.
www.cimec.ro
Buton uşor bombat, având dedesubt o ureche de fixare (fig. 1, 11 ).

Vnrf de lance cu ll·ei mucl.tii şi toc, gă:::iL ca exemplarul i în ba-;tionul
de Est (fig. 4, 13).
Daltă cu toc rlin epoca de Bronz târzie, gJ.sită împreună cu un dinte
de urs în bast.ionul estic., în poziţil:' secundară încă în blrHLulrcmaiJ (fig. 5, 2)
Fig. 5. - Hoghiz. 1 lut, 2. bronz. 3 os. 1-3:

mărime naturală.
Obiecte de fier
Armă cu toc cu patru muchii, în secţiune piHrată, qvfind la înLeputul
vârfului d1.1uă aripi ()ri.wntale, dintre eart! :;:'a păstrat una. Găsită în colţul
estic (fiv. fi, 5).
\'ârf de lan~~> cu toc de formă obi~;muită, din colţlll estic (fig. 6, 15).
Câlcăi de lance (fip:. 6. 1).
Vi\rf de pilum în for·mă de piramidă cu patru feţe din colţul de Est
(fig. 6, 6).
Vârf de pilum, în secţiune dreptunghiul:uă (fig. 6, 1t.).
Vârf cu patru muehii, continuândtu;e la bază printr'un tuc circular
(fig. 6, 7).
Unealtă cu lamă lat.ă în formă de daltă, terminată în toc (fig. 6, JO).
DalLă dintr'o bară rotundă (fig. 6, 11 ).
www.cimec.ro
Două cu~ite cu mâner lung, lama deteriorată In amândouă (fig. G, 12, 13).
Cheie cu un inel de bronz, lipseşte floarea cheii (fig. 6, 2).
Două chei (fig. G, 3, 1).
2
4
1
10
ffÎo
.··.~
[j
7
~
~.-,,· ~ ., r.~v,
' (r ~
~
9
1'2
Fig. 6. - Hoghiz. 1-15 fier. 1-15: mărime naturală.
O sulă (fig. 4, 9).

Cfirlig cu întrebuinţare necunoscută (fig. 6, 8).
Ţâţână formată din două cârlige (fig. G, 9).
www.cimec.ro
Obiecte de os şi de sticlă
Ac de păr ornamentat la cap cu câte două linii încrucişate şi cu trei

linii orizontale, din bastionul estic (fig. 4, 8).
Mâner circular (fig. 4, 10).
Fig. 7. - Hoghiz. 1-11 lut. 1-11: mărime naturală.
Dinte de urs perforat, ef. şi obiecte de bronz (fig. 5, 3).

Fragmente de ::;ticlă, printre care funduri, fragmente faţetato sau cu
proemineuţe (fig. 4, 5).
www.cimec.ro
Monete
Cu ocazia săpăturilor s'au găsit la secţiunea VIII două monete de bronz;
L Antoninus Pius
2. Severus Alexander.
Din regiunea castrului se află la câţiva Secui din comuna Fântâna
următoarele munet.e:
3. Traian, argint
4. Iulia Mamaea, bronz mic
5. Gordian III, bron.l dela Viminacium (240 e.n.), iar la un locuitor
din Hoghiz:
6. Antoninus Pius, argint.
Ceramica
Materialul c·pramic nu prezintă niciun element care să-I deo!"eheaseă de
obişnuitele descoperiri din alte aşezăt·i romane:
Fragment din terra sigillata, cu motive vegetale sub o bandă cu spiralc
(fig. 7, 1).
Fragmente de ceramieă stampilată dintr'o pa~tă cenu~ie cu un lu!?tl'u
negricios. Motivele se compun din rozete, pătrale. semicercuri şi spirale
(fig. 7, 2, 9).
Alte vase sunt ornament.at.e cu împunsături aşezate neregulat sau în
forma unor ace de hrad (fig. 7, G, 10).
Forme de diferit.e mărimi, prezont.ând buze late ~i orizontale carade-
ristice, legându-se de peretele vasului fără intermediul unui gât (Dulia).
sunt destul de frecvente. Ele sunt ornamentale cu benzi compuse din linii
ondulatc. Coloarea este cenuşie, variind dela eenuşie deschis până la nuan~a
negridoasă închis (fig. 7, 3-5, 7, 8. 11). Câteodată şi partea orizontală
a buzei este ornamentată cu linii omlulate.
Suprafata unor va:Oe de cn]oare dela cenuşiu până la npgru este ornamen-
tată cu \.:aneluri orizontale latP, cu împunsături făcute cu o stampilă
diuţnLă sau prin striere, Pxecutată cu o mătură (fig. 8, 3, 4, 9, iiJ~.
Dintre fragmentfle remareaLile prin forma lor, se pot aminti o farfurie
cu perc·ţi scunzi (fig. 8, 7), o toartă terminându-;.;e în proeminente (fig. 8, 5),
amândouă din lut. roşu, o ceaşcă mică cu un piciur c·ilindrie (l'ig. 8, 8) şi
rragmentul unui capac (fig. 8, 2), ultimelr două dintr'o vastă negricioasă.
S'au pntut reconstitui duuă vase, o oală şi o ceaşcă, amândouă neorna-
mentate, de coloare cenuşie (fig. 12, 12, 13).
La ~e~·.ţiunea V!I s'a gă"it o greutate de tesul şi partea supNioară a unui
vas castaniu închi:;, lucrat cu mâiJa, a c.ăror :pereţi uşo1· profila\i (fig. 5, 1)
www.cimec.ro
797
Fig. 8. - Hoghiz. 1-10 lut. 1-10: mllrimea naturală.
www.cimec.ro
aparţin probabil, ca şi descoperirile din colţul estic (dalt.a de bronz şi dintele

de urs) bronzului târziu.
Din secţiunea II a ieşit la iveală fragmentul unei farfur-ii dintr'o pastă
dură, roşiatic închis, aparţinând aproximativ secolului al XV-lea e.n.
(fig. 8, 1).
Tot diu lut ars s'a lucrat un inel, care putea servi eventual şi ca brăţară
(fig. 4, 12).
Dimensiunile cărămizilor găsite sunt următoarele:
60 : 60 : 6 cm (bipedales)
42 : 28 : 5,5 cm
42,.t): 25 : 8 cm
2G,5 : 26,5 : 6,5 cm .,
19 : 19 : 7 cm (cărămizi de ipocaust)
42 : 25 : 10 = 5 cm (cărămizi de boiLă)
CERCETARI IN REGIUNEA HOGHIZ
Concomitent cu săparea castrului s'au executat. recunoaşteri pe wren

în regiunea Drăuşeni- Csţa, Comana de Jos- Crihalma- Hălmeag şi
Racoş- Jimbor, La Sasrhiz s'a cercetat pe ,,Cetatea Uriaşilor" o aşezare
de tip Coţofeni, având terasamentul specific al acestor staţiuni. Cu ocazia
unor sondaje la cetatea de pământ dela Archita care se ridică pe un promon-
toriu spre Not•d de comună deasupra liniei ferate, nu s'a observat nicio urmă
care ar putea să indice cărei epoci aparţine cetatea; deoarece tot astfel s'a
întâmplat şi la Dune~ti, aşa încât s'ar putea presupu11e L:ă amândouă au servit
satelor respecti ve drept locuri de refugiu în epoca feudală. Tot la Bune~ti
pe "Seşul Cremenilor'·, s'a identificat. o aşez::~rc.> neoliti.că, apal'ţinând eera-
mieei pictate.
Il CIMITIRUL DELA "CETAŢUIEA" LÂNGĂ TEIUŞ
A doua terasă fluvială a Mureşului, formează oe-a-lungullizierei sudice

a Tciuşului, un platou întins, ddimHat spre apus dP. şoseaua asfaltată, iar
spre Răsărit de drumul naţional ee duce la Blaj. Intr'o groapă pE>ntrn scoa-
terea pietrişului, deasupra u!timdor ca~e ale Tc.>iuşnlni, pe locul numit
,,Cetăţuiea" s'a~; secţionat în marginea tet·asei câteva morminte. A. Ferenczi
şi M. Moga au întreprins săpătmi în ace~t loc, în 1938, pentru salvarea şi
cprcelarea acestor mermiptf\ desveliud încă alte morminte care aparţin
ma1 cu seamă primei jumătăţi a secolului al VII-lea 13 •
13 Material în Muzeul arheologic - Cluj.
www.cimec.ro
7!J!J
•
:o'
-
.
".
"
$ 1 .... ...
/ ~... "'
....
~
....
,,
www.cimec.ro
Săpăturile din 1949 au cuprins în mod aproximativ, tNit.oriul situat

între via plantată pe marg·inea şi panta sud-c<>tică a terai'ei şi între terenul
r.ercl:'tat în 1938 (fig. S). S'au găsit aici m0rmint.e de ciferite tipuri şi din
mai multe epoci sau numai vase i?Olate, aparţinând unor murminto rliscolite
prin înmormântă1·ile ulterioare sau r:listmse de arătmi. Numerotarea dela
1-14 indică deci numai punctele unde s'au făcut rlet:coperiri, fără ÎHl'ă ca
acestea să fie întotdeauna identice cu un mormâut.
1. Mormânt de inhumaţie. Groapa eFte aproape pătrată, având o mărime
de 1,40 : 1,45 m. Scheletnl destul de distrus este culcat pe partea, dreaptă,
orientat cu capul spre F.st + 11° spre Sud şi având în poziţie ghemuită,
o lungime aproximativă de 1 m (fig. 10, 1). Adâncimea variază dela 33 cm
la cap la 43 cm la picioare. Braţul stâng este aşezat pe tibia stângă, iar braţul
drept este îndoit în sus. Pe braţul inferior drept şi la încheietura mâinii
stângi s'au găsit două brătări de bronz (fig. 11, .:::o, 21). Acl:'ste:.J au o sectiune
rotundă, Se În[5U!'tează !a capete şi :;unt. ornamentale CU ~llSe grupe de li11ii
vertkale; diarneti'Ul lui' este de 5,R şi 6, 1 c·m. La o distanţă de ct:a O, 7(1 m
s'H descoperit o ceaşcă de coloare c11st.anie-negricioasi1 eu două toarte, purtând
pe spatele lor muchia cara..::t~ristică a..:ostPi forme; înăltimea e::;te de 10,5 cm,
-· _<J) .
r: 6 crn \'f'III- 1?
l avt•;Imea 'Impreunav cu t o:u t.e Je 10,
2. Mormânt dPla care s'au pă"'trat numai oasele extremit::-tţi!or infPrioare
şi lângă ele două va:;e (fig. 10, 2), o farfmie conică, purtând sub buză pe
fata exterioară o meche ~i o linie orizonlală compmă tiin împunsături;
îuăltimea 10 cm, diametru! fundului 9 cm :;;i 111 del'chizăturii ~6,5 cm (fig.
12, 9). :\1 doilea va:" este o cea~c.ă mai mare cu duuă toarte ~~u butoane, având
pe perete caneluri vc.>rticalc; ÎnDitimea 15 em, diametru) cel mai mare ~3 cm,
iar al fundului 9 cm. O toartă li!J8PŞte (fig. 12, 10). S'au p.-ă:-:if. de asemenea
fragment<' le unei a !le ceşti mai mi ti cu două tuarle; adâncimea mormân-
tulni 0,90 crn.
3. La o adândme de 0,40 m s' an găsit rest mile unui schelet foarte
stricat, în poziţie ghemuiti'!, fără accesorii.
-1. Ca descoperire izolată, s'a găsit o ceaşcă de coloare castanie-gălbuie
cu două toarte cu muchii; înălţimea 8,5 cm, lăţimea cea mai mare împreună
cu toartele 12,16 cm (fig. 12, 1).
5. Nici aici nu se poate pi'l~ciza caracterul şi adâncimca mormântulul
sau măl'irnea gropii funeram. An ieşit la iveală două iuPle de bronz (fig.
11, 18, 19), dintre care unul poartă erestătnd idenli('c cu brăţădle din mor-
mântui 1 şi o ceaşcă de coloare castanie închis cu două tomte având o
înălţime de 11 cm şi lăţin,P.a împreună cu toartele, de 17,5 em !fig. 12, 3).
6. Mormântul unui bărbat.. unul dintre cele mai bine şi comr!eL păstrat-e
(fig. 10, 3). Mărimea gnJpii runerare 2,30 m: 0,76- 96 m, adâucimea
www.cimec.ro
CE RCETĂRILE ARHEOLOG I CE DIN REG. HO G HIZ-UGRA Ş I TEIUŞ 801
'l ,20 m. Scheletnl, avâ n•l o lun gimr. do 1,8G rn e:te c uleut p0 spate şi orientat
1; L1capul sp re E s t + 25° spre Sud . CL'aniul d olicocefa l , m ăs urân d în lungime
Fig. 10. :.___ Tciu ~. 1. \T •mn i\nLul ~r. 1. 2. \f orrnân-

Lul Nr. 2. 3 . :\f orm i't nLul Nr. (). -4 . .\l orm fmLul 1 r.
13 . 5. t\lormâ ntul Nr. 7. 6 . ~ln rrll 5 l1Lul Nr . 8 .
19,8 cm, iRr' în ă lţime a occip.iLalulu i W,2 em, f'stc întors GU faţa s pre dreapl.a,
iar· c.a lota este în parte s !.l'ivită do g r·outRtea p i5 m ânLulni. Br·a\ul rlrepL şi
picioarele s un i întin s(•, pnrtea s târ t gă a torace lui împreun ă ('. u o moplntul
51 - Ma t eriale Arheologice - c. 3553
www.cimec.ro
802 MA'fEit!ALI': AHHEOLOGICE
şi bra~ul "lflng. su11l deranjate şi mulale din pozi(ia lor ol'iginală, probabil
de un animal oarecare. Lftngă pieiorul sL:îng, sunt aşezate u11 fragment de
basin şi libia piciorului slflng al unui eal. La înăl\imea capului pe partea
dreaptă, se al'lă llll vîtd de lanee de fier ('IJ Loc, CII Lăişurile deslul de uelerio-
raLe, plii'Lttnd la începutul lamoi, Wng·a r1orvur·a mediană, două g·ăuri (fig.
11, li). Li'tngă rolul drept, s'a găsit un vârf do săgeată do bronz eu 1louă tăi
şuri şi 11n "Pili lai oral (fig. ·J J, 7), iar în partea dreaptă a torace lui, o mărgea
roniră luugăl·c•a(ă de os (fig. U, 10). Imediat sub basiu, Î11tre picioare,
s'a g:bil o plaeă rotundă do fior perforată (fig. 11, 11) şi o mărg·ea de fier
(fig. li, D); mai jos, lîtugă gonunehiul drept ~·a găsil o mărgea do o"
(fig. 1J, 12). Lf111gă şoldul slf111g, s'a doseoporit tlll inel de l'ier avîtud Llll dia-
metru do '1 rm, după ridicarea schclctului s'a eousLalat sub basiu, la spate,
o rozeUî rouică do hrouz (fig. 11, ~).
7. }lonnftntul unei femei (fig. lO, 5), la.o adîun·imo de l,()j m avîtnd
mărimea Je 1 ,7;) : 2,10 m. Seholetul este aşezat pc spate, oriental eu eapul
spre Vest+ :iUO "PI'O Nord şi are o lungime de i,(i() m. Extremită(ile snnl
înliuse, bml,ul slftng este uşor îndoit. Femeia ora aproximativ în vftrstă de
25 Je ani, deoarece nu avea îneă măsele do minte, lungimea craniului osle
de J~,J rm, lă\imea de Li,;'"i em, iar îuăl\irnoa do 11,~ em. Pc partea dr·eaptă
au fost depuse oase de rai şi oaie (tibia piciorului drept eu astragalul şi
1·alcanoul do basin de 1·al, femuntl piciorului slftng, tibia, astragalul şi păr\i
din ba"in de oair•). li1 l'c•giunea Lînnplelor, femeia fHII'la doi coiTei din sftrmă
de bronz, a\·;Î11d la rapelo dou;l butoane sforire sau roniee. Diamelrul lor
5,() şi (i rm (l'ig. 11. 1,2). Jn regiunea gftlului şi în umplulum 1·raniului,
s'au gă"il miri mărg·l'le de os, ru u11 diametru do 2--'1 mm (l'ig. Il, 3). La
înăl\imoa genu11rhiului drept, la o ~lislanlă de rra 0,70 m s'a aşezat 1111
vas mare hilroiii"OIIir dL• coloan• 11eagra eu pele roşii şi 1111 prol'il desl1d de
ro[unzil, avÎ1111i Î11 parll'a interioară '1 pmeminen(o c:'irora le rorospund în
parlr•a s11pl'rioar:l patru huloa11e. luăl\imoa '12 em, dianll'trul fuudului
1:~,.-, ('III, diaml'lrul rol mai mare :n cm, dianwlrul 1lcsrhiziilurii 2:i n11
(l'ig. 12, 1"). In i11Leriond aroslui va" <a gibil o roaşeiî ru loarlă supraînill-
(ali\, dL• lip deslul do l'reevonl, Î11ăl\imoa do 7,7 l'lll, lăţimea impmună r11
loarle, 12 r111 (l'ig. 12, .->),iar li1ugi'i vas o allă ('.oaşcă asomănăloal'e, dar reYa
mai mare şi dp roloarL• mai de"rhisa, av<Î11d înăl~imca de• !1,."'> I'Jil, lă\inwa
r·u Loartl' de !:),.-, r111 (fig. 12, K). Uu1gă l'olul stâng s'a găsit o cană d(•
eoloare loşialil'-IJOgririoasi'i rtl loarlă ruptă şi 11n pmfil hilroltconic, îni:ll-
pmea dl· w.:~ ('TII, diamelnd flllldului de 7 cm, al de"ehizăturii de K,:-, l'IIl,
iar diamdr11l rel mai mare do J 2 nn (fig. 12, 1, 1, 7). Dedesublul ei s'au găsit
două fragme11le miri dP l'iL•r (fig. 11, .->). l'ăm;ÎIIluleare aeoperoa srill'lelul
ron\iuea o mărgPa dL• lul, a cărc•i pozi\ie PXaelă 11u se 'ru11oaşle (fig. J 1, 11).
www.cimec.ro
CEI{CETARILE ARHEOLOGICE lJIX REG. HOf.dllZ-I:GRA ~~ TEII·:; 80i\
~ . .\lormântul unni bărbat (fig. 10. 6) ÎJJtr··o adttllcime de 1),90 cm,

orientat cu capul spre Snd-Est. Dimensiuuile gropii funerare tiU o>e puteau
măsura. Cadavri:l, îngropat probabil ÎJI pozil,ia :--pasml'i de moal'lr~, esle
r.Ş!.._"_5
fi
7
1
?'
8
\! ....
----·~
.Ej .
,
·...
. . .~
,·
,;
~) 13
11 1.'2
r·
Fig. 11.-1-1:1, 18-2:~: Tciuş.14.-17: ':
Cluj. 1, L. 7. 8,14-21: [,r·c•JIZ . .'-\. 10.
4, 22:llnt. 5, {i, 9.11,13: fier; mf1rimc naturala.
eulcat pc :--pale cu pi.:;ioare!e crih:ă11alc: hra[l'IP "'"'l î11doill' r·u m:'ti11ik

l~·os.
împreumi'te în regium'a g;Îtului, iar cotul drcpL p:-;(e uşr;r rdicaL. C:aptd
este întors spre dreapta. Luugim~a craniului :~O.:) cm, înil!l,.imea J:),;) cm.
Lungiml'a sche!etuh1i )n poziţia înmonniinlali.i J .o~ rm, intins l,83 cm .
.)1 *
www.cimec.ro
804 MATERIALE ARHEOLOGJCE
Cu toate că nu s'au descoperit accesorii, ideutilatea tipului antropologie

cu cel elin mormântul G este evidentă.
9. Un vas întreg şi izolat în forma unei farfurii, cu pereţi uşor înclinaţi,
de coloare castanie-negricioasă şi cu marginea uşor îndoită spre interior,
purtând dedesubtul buzei două proeminenţe. Inălţimea este 8,5 cm, dia-
metrul fundului 10 cm, al deschizăturii 14 cm (fig. 12, 6).
10. Intr'un şanţ de încercare, s'a găsit izolat într'o adâncime de 0,45
cm, un vas mare bitronconic castaniu, asemănător Cl.'lui din mormântul
7, păstrând însă mai complet trăsăturile prototipului hallstattian şi prczPn-
tând în zoua de împreunare a celor două conuri o umflătură canclală cu dungi
orizontale, întreruptă de 4 proeminenţe. Gâtui şi buza lipsesc. Diametru!
fundului H rm, diametru! cel mai mare 34,5 cm (fig. 12, 11).
11. Oase Îlleinerate, acoperite cu o farfurie intoarsă, având un diametru
de aproximativ 25 cm. Din cauza adâncimii reduse a îrimormântării, fun-
dul vasului a fost distrus de arături.
12. Intr'o adâncime de 0,35 cm, câteva fragmente şi fundul unui vas
asemănător prin factura şi adâncimea lui, cu cele dela 11 şi 13, reprezen-
tând, deşi nu s'au găsit oase, toL un mormânt de incineraţie, identic cu cele
două amintite.
13. Mormânt de incineraţie (fig. 10, 4), oasele fiind puse într'un vas
din care s'a păstrat numai fundul, cn un diametru de 15 cm. Adâncimea de
0,35 cm. In imediata apropiere a vasului, s'a descoperit un cuţit de fier·,
lung de 9 cm (fig. 11, 13).
14. O groapă
cu dimensiuuilrr de 2,30 m : 3,20 cm distingându-se precis
pc pămânLul înconjurătorprin umflătura ei neagră, permitea' să se presu-
pună un mormânt deosebit de mare·. Totuşi ea nu conţ.inea nimic, cu excep-
ţia unui pavaj neregulat în mijlocul gropii, dar nu pe funful ci, care se afla
la 1,30 m. Un ciob lucrat cu roata şiaparţinândgrupuluimormintcloravarc
timpurii (fig. 11, 22) arată că ea nn este de dată recentă; întrebuinţarea,
şi destinaţia ei rămâne însă nelămurită, dacă nu vrem să o considerăm
drept urmele unui bordei.
1. Un vas cu Loarte butonaLe se leagă de grupul mormintelor ghemuite.
2. Doi cercei turnaţi de potin şi un inel simplu de sârmă, reprezentând
gruJia avară timpurie, care spre deosebire de 1938, nu s'a identificat în
săpăturile actuale. Cerceii au o formă de semilună sau peltă de care atârn!l
o stea cu trei sau cinci triunghi uri granulate. Diametru! lor 2,5-2, 7
cm (fig. 12, 14--16). ·
www.cimec.ro
CE R CE T .\ HTLE .\ H l! E O L OG I CE lllc-J R EI, . IJ UG II JZ-U UH .-\ ::' 1 'l'Ell ':;' 805
3. O piesă cruc iform ă, !umal ă în hronz şi o rnaml' ll ta l ă pe faţă e u mo ti ve

de stil scitic , purtând pe spate , pe bara mai lun gă. d o u ă rm:chi de fixa re ;
lun gime 5,5 cm, lăţime 7 cm, grosim e 0 ,6-0,8 ..;m, îm p re u n ă c11 urechil e
de fixare 1,4 cm (fig. 12, '17). Cele trei braţe scurte, apro xim ativ C-ircul a re ,
redau în te hnică decupată şi în pozi ţi e aJJLi te ti c ă, o sce 11 i:i i rl en t i eă de lup tă
o
1.4
Fig. 12. - 1- 11, 14- 17: T c iuş. 12 , 13 : Hoghi z. 1- 13: lut. 14- i o: po Li ri . 17 : bronz.
în care un animal de pradă cu gura d esc hi s ă înghi te capul unui ani mal cor-
nut, picioarele animalelor împreunându-se: Pe ba ra lungă est e reprezentat
un cal în poziţi e c ulcată cu pi cioa rele î ndoi te.
Mormintele şi descoperi ri le i zo late sau i rrc identa l0, apa r~in la 4 grupe
dist in cte pri ~ fa ctura sau p1·in poziţia lor cronologi că .
1. Di n ti p ul ce l m ai vechi fa ce parte m ateria lu l î n şirat s ub Nr. 1-5;
cel m ai re preze ntativ e ~ te m orm â ntul Nr. 1.. R itui l"u ue t'ar se c a rac teriz e a z ă
prin înhumarea în poli ţ i e gh e mui t ă , a vâ nd ca a cceso rii ~pe c i fi ce ce ş t. i cu
d o u ă toa rle, cu câte d ouă b utoane sau m uchii. I nventamlu i funcmr îi ma i
ap arţin o farfuri e co n ică şi hrăţ. ări de bron z, orname ntate cu grupe de lin i i
ver tica le.
www.cimec.ro
806 MATERIALE ARlU:OLUGICE
In deo:-:ehi, ceştile cu toartă supraînălţată şi purti\nd butoane sau muchii

au o formă caracterbtică şi larg răspândită în Transilvania, întinzându -se
spre Nord chim· şi peste Carpaţi. Găl::ite izolate şi într.egi, ele aparţin pro-
babil unor inventare funerare, fără însă să putem preciza dacă ele reprezintă
un grup independent sau dacă ele se leagă de o anumită civilizaţie dinainte
cunoscută. Roska şi Tackenberg au datat aceste vase în epoca scitică. Mai
târziu, Roska a revenit asupra acestei încadrări, datându-le în perioada
prescitieă, întocmai ca Nestor care a schitat primul caracteristicile acestui
grup. Pentru această datare se pronunţă şi Sulimirski care a urmărit răs
pândirea lor în Nordul Car·paţilor 14 •
Asemenea vase sunt cunoscute din următoarele lucalită(i, fără a a vea
îmă pretenţia de a da o listă completă a lor (fig. 13):
1. Probabil Agnila- Szentagota- Agnethel. Toarle cu B(utoam•). l'n alt
vas cu arnândouă toartele rupte în 1\luzeul Agnita.
2. Alba Iulia- Gyulafehervar - Karlsburg. B. Colecţia şcolară Sebeş-Alba.
Nr. B. 118.
3. Apahida- Apahida. Toarte cu B(uloane) sau M(uchii). E. Orosz, Arch.
:Ert. 28, 1908, 177. Hoska, Repertoriurn, 24, Nr. 92. fig. 16, 2.
4. Band- Mezoband. B. 8 plus 1\1. 1\fuzeul Cluj, 1\'r. I 6183. I 6830.
5. Be~e- Bese- Puschendorf ,.Tonorok" 1\Juzeul 1\lediaş, 1\'r. 51-53.
6. Blaj - Balazsfalva Blasendorf. B. Muzeul Aiud, Nr. 4984, intrat împreună
cu 3 vase de neîndoelnică factură scitică (numerele 4982, 4983 şi 4985). In Muzeul
Blaj un al doilea exemplar, Nestor, Stand, 1. c.
7. Boarta<\:libălyfalva-Michelsdorf, B. Muzeul Cluj, 1\'r. ()754. Nestor, 1. c.,
Roska, ESA, 11. 1937, 187, fig. 29, idcm, Reperlorium, 182, Nr. 229. fig. 220.
8. Bogata de Murăş-Marosbogat. B. Muzeul Aiud, Nr. 4875, 4(i82, 2 exemplare,
Nestor, 1. c.
9. Cămăraşul deşert-Pusztakamaras. B. Muzeul Deva, Nr. 4954. Roska, Reper-
torium, 234, Nr. 92. _
10. Cluj-Kolozsvar-Klausenburg, "Str. Banatului", B. plus M. 1\Iuzeul Cluj.
11. Idem, "Bivalyret", B. Muzeul Cluj, Nr. VI, 6040.
12. Dobric-Nagydebrek, M. 1\!uzeul Cluj, Nr. VI, 6095. Roska, Repertorium,
187, Nr. 18, fig. 223, 1.
13. Gâmbaş-Marosgombas. M. Muzeul Aiud, dintr'un mormânt scitic, V.
Pârvan, Getiea, Buc. 1926,382, fig. 263. Nestor, l.c.,Roska, ESA, 11. 1937,178, 199.
14. Gorneşti-Gernyszeg. M. Muzeul Cluj, Nr. 1979.
15. Imeni-Imecsfalva, Muzeul Sf. Gheorghe.
16. Mediaş-Medgyes-1\fediasch, M. Muzeul Mediaş. Nr. 16.
17. Miercurea Ciuc-Csiksz'!reda. "Jigodin". B. + M. Muzeul Sf. Gheorghe.
18. 1\!ereşti-HC'morodda-lmas, peşterile dela .... Muzeul Oraşul Stalin, Nes tor, l.c.
19. Nandra-Landor, Muz. Aiud. Nestor, 1. c.
20. Oraşul Stalin. "Bartholomae". B. Muzeul Oraşul Stalin. A. Prox, Germa-
nia, 23, 1939, 227.
u Indicaţii bibliografice la 1. Nestor. Stand, 117. nota 481 şi T. Sulimirski, W PZ,

25, 1938, 114 şi urm.
www.cimec.ro
21. Oraşul SLalin. "Noa". B. Muzeul Oraşul Stalin, MiLt. d. priih. Komm.
1, 1903, fig. 196 urm. citat după Nestor, l. c.
22. Ormeniş-Marosormenyes. Muz. Aiud. Nestor, l. c.
23. Petreşti-Peterfalva-Petreşti. M. Colecţia şcolară Sebeş- Alba, Nr. A 84.
Poiana. Cu două B.? Muzeul Bucureşti. R. şi E. Vulpe, Dacia, 3-4, 1927-1932,
276, fig. 20.
24. Proştea ~Iare-Nagyekmezo-GrossprobsLdorf. M . .\luzeul Sibiu, Nr. 4950,
K. Horedt, Mitt. Bruk. 1\Ius., 9-10, 1944, 109, nota 48 (il).
25. Proştea .\lică-Kisekmezo-Kleinprobstdorf. B. Muzeul Sibiu, Nr. 4958,
Nestor, l. c., K. Horedt, l. c. nota 47 (il).
26. Sânzieni-Kezdiszentlelek. B. Muzeul Sf. Gheorghe, Nr. 5694.
27. Sebeş-Szăszsebes-1\Iiihlbach. B . .\luzeul Sibiu, Nr. 11590.
2S. Imprejurimea de Sebeş-Szăszsebes-Miihlbach. B.+ M. Colecţia şcolară Sebe~.
29. Sf. Gheorghe-Sepsiszentgyorgy. M. ~luzeul Sf. Gheorghe, 280/1880. NesLor,
1. c .. l\1. Roska, A Szekelyftild oskora, fig. 72, 2 exemplare.
30. Şona-Szepmezo-Schtinau, B. Colecţia şcolară Şona.
31. Târgu-Săcuiesc-Kezdivăsărhely, B. Muzeul Sf. Gheorghe, Nr. 198/1901.
Neslor, 1. c., l\1. Roska, A Szekelyftild oskora, fig. 71. 11em, Repertorium, 123,
Nr. 115. fig. 148.
32. Tărtăria-:\ls6Lalaros. B. K. 1-Ioredt.. Săpături privitoare la rpoca neo- !;'i
eneolitică (c:dra>:), ,\pulum, III, p. XYTI.
33. Tciuş-Tihis. B. +
.\1. Vezi lucrarea de faţ[i . .\(uzeul Cluj.
34. Transilvania. :\1 . .\luzeul Aiud, Nr. 501, 3157.
35. Transilvania. 1\I. Muzeul Cluj, Nr. 1945.
:36. Transilvania, M. Muzeul Mediaş, Nr. 7, 8.
37. Transilvania, 1\I. + B. Muzeul Sibiu, Nr. 11448.
38. Turia de Jos-Als6torja. B. Muzeul Sf. Gheorghe, l\'r. 3862. Roska, Reper-
Lorium, 21, Nr. 79.
39. Voiniceni- Mezoszabed. B. Muzeul Cluj, Nr. I.. 7100, Nestor, l.c .. Ro~ka,
Repertorium, 17fl. Nr. 20<1, fig. 217 ..
<10. Dubno. :\l. Sulimirski, l. c., 144 şi pl. II; 10.
41. Podgorze . .\1. Sulimirski, 1. c., 14<1 şi pl. II.
42. Polonia . .\1. Sulimirski, 144 şi pl. TI. 11.
Vase cu butoane sau muchii apar simultan (_\pahlda, Band, Br:>şa,
Clu,j, MiC'rcurea Ciucului, Teiuş) sau izolate, fără ca să pulC'm prC'eiza care
din cele două Li puri este mai vechi. Formele mai mici, eu muchii pe toarte,
par să fie mai timpurii, iar ceştile mai mari, uneori cu o sup!'afaţă neagră
lustruită şi pm'Lând eanelnri prezinLă o faclură hallstnttiauă ncîultoelnică. Ri-
tul specific d•' înmormântare este poziţia ghemuită, constatată la Teiuş, Gfml-
bas, Tărtăria şi presupunem şi la Cluj. La Apahida şi la Cluj, vasele apar ames-
tecate cu materialul civilizaţiei vVietenherg, un COIIPX care îl indică şi far-
furia dela Teiuş. Analogia ei cea mai apropiată este reprezentală printr'n
ceaşcă ruai mică, dar dP aceeaşi· fo:·~:nă dela Saeş 15 găsită împrPuniî tu un Ya>'
1·; In l\luwul Si~:rhişoara.
www.cimec.ro
1508 M.\TEJU.\LE _\lUIEOLOGICE
~fe!·ic cu trei oJ·ificii, on.amc~lltat în sti.l \iVieteuLerg 16 • Pentru acesta din

mmă, cunoaştem o singură a11alogie din aşezal'ea hallstattiană dela Mediaş 17 .
De aici rezultă că farfuria dela Teiuş aparţine epocii de transiţie între sfâr-
~ilul civilizatiei \rielt>uberg şi începutul ceramicei de factură hallstattiană.
Leg·alum cu materialul scitic, confirmată la Blaj şi la Gâmbaş, unde s'a
găsit o ceaşcii dliaJ ÎJJtr'ull mormâuL scitic, se explică mai degrabă pri11
~uprapunerea mormiutelor sau pri11 reîntrebui11tarea unor vase' întregi ~i
1111 priu coulemporaneitatea celor două grupe.
Urouzm·ile găsite ne oferă i11dicaţii preţioase pentru o dl'limiLare cru-

Hulugidi mai precisă. Bră(iJrile subtiri şi rotu11de în secţiu11e dela Tei'u~.
rea par la Cluj (fig. '1 J, '15) şi sunt eon:-iderate ea aparţinând bronzului târziu.
Printre obiectele de putloalJă ~e află la Cluj o brăţară plată eu secţiune tl'i-
llllg"hiuluă şi cu capelP lărgite (fig. H, 17) şi două ace cu patru proeminenţe
la capul pedorat (fig-. it, 14). Uu ac asemăuător este cunoscut şi din aşe
zarea dela A.pahida. Brăţara cu capete lărgite este o formă binecunoscută
în perioada a Il-a a bl'Onzului 18 , astfel ea contribue la datarea acelot· cu patru
proem i Jll'll ţ e pe11 iru încadrarea lor cronologică. Legătura dintre acestea
şi vasele cu două toarte a fost observată şi de Sulimirski, care s'a ocupat
ru dalal'l'a şi a întocmit o ţistă de răspândire a lor (fig. '13) 19 :
L Iara tle J os-Als6jara .
., Vărd-Vcrd-Werd.
3. Bod-Botfalu-Brenndurf. Cf. ţi A. Prox, Germania, ~3, 19:~!1. 226, fig. 1, L
~. Feldioara-Foldvâr-Marienburg.
·'· Sâncraiu de :\luriîş-Marosszenlkiraly.
fi. Săcuimc.
'· f:luj ,.Huja". irlenlit- cu l'Xl'lllplarul rilal de Sulimirski ~uh ,.Transil\·,mia'·,
.\luwul Cluj, Nr. 8111.
il . .\luzeui arheologic Burul'l'Şli.
\J. l-laszkowcc, Polonia.
Hl. Polonia.
11. Lcraina.
12. Kazbck, C:aucaz.
La aee~Le acP se pot adăuga încă următoarele exemplare di11 Tram;il-
vallia:
13. Apahirla-Apahida, E. Orosz, Arcl.1. :Erl., 28. 1908, 173.
iti. Cluj-KolozsYar-Klau~l'nburg .. ,Str. Banatului'·. :\fuzeul Cluj. 2 I'XI'mplare
(fi!,!. 1 1. 14).
H. Sehrollcr. Yorgescb. Forsch. 8. HJ33. pl. 11; 2.

1"
In ,\luzcul Mcdiaş Nr. 1D.

17
1~
J. Hampcl, A bronzkor cmlekei :\lagyarhonban. pl. 185; :1.2\Jl; 2. i\. Aberg,
Chronologie. V. 19 !;'i urm. B. Richthofen. Vorgesch. Forsrh .. 3. U-!2li, 80 şi urm. P.
HeinPckc. Arrh. ţ;rl .. 1\J. 1899. 244.
1 " Snlimirski. 1. c., 199.
www.cimec.ro
e41
09
Fig.
www.cimec.ro
1:~.-
Ilnrl;î c]p riîsp;îndin·.
15. Hălchiu-Holtiiveny-Helsdorf, A. Prox, Germania, 23, 1939, 226, şi pl.

XXV, 5.
16. Oraşul Stalin ,,Hangestein", :Muzeul Oraşul Slalin. Prox, ihid. 226,
fig. 2 a-h.
17. Transilvania, Muzeul Cluj, fără Nr.
Pentru unul din cele două ace, găsHe în acelaşi mormânt cu brăţara
plată cu capetele lărgite se poate presupune aceeaşi datare în periuada
II. Tot astfel tiparul pentru acul dela Hălchiu aparţine unui depozit earc
cuprinde şi tiparul pentru un ac cu cap în formă de roată, un Lip atribuit
de obiceiu de asemenea perioadei 11 20 • Astfel combinarea descoperirilor dela
Cluj şi Hălchiu ar fixa începutul vaselor cu două toarte în perioada II.
Sulimirski aşează acele cu proeminenţe în general destul de târziu în epo(~a
hallstattiană. Nu este însă exclus, ca aceste podoabe de factura perioadei
II să reprezinte în Transilvania forme întârziate eare ar putea fi coborîtc
cronologic spre bronzul târziu.
După indicaţia bronzurilor, gl'upul rlcla Teiuş apare deci în epoea
mijlocie a bronzului, mai de grabă către sfârşitul ei; în unele locuri el e~te
contemporan cu civilizaţia Wietenherg, iar în parle, vasele trădează încă
influenţe ale ceramicci hallstattiene. Nu este probabil ca el să dureze pâuă
în epoca scitică,- cu tonle că JIU lipsesc indicii apan'Jlte în această privin\ă.
Pentru o apariţie relativ timpurie a grupului, pledează şi ritul de înmot·-
mântare în poziţie ghemuită, considerată de obiceiu ca specifică pentr·u
începutul treptei de mijloc a Barbariei şi capul perforat al acelor·, înde-
plinind funcţiunea iniţială a fibulelor.
Arheologia sovietică se ridică cu drept cuvânt împotriva exagerări lor
metodei tipologice, când ca llU ·se încadrează într'o metodă complexă de
cercetare şi urmăreşte numai un scop pur mecanic şi formalist 21 • In cazul
de faţi.î însă, a fost necesar să se recurgă Ia sprijinul ci pentru a completa şi
preciza tabloul civilizaţiei materiale de pc LrcapLa de mijloc a Larbarieidin
Transilvania şi pentru a contura specificul acestui grup.
Toti eerrdălorii care s'au ocupnl până ncum de el sunt de acord să-i
c.:aule ceutrul de fcrmare în Transihania; JIU ne este în~ă deocamdată posiL;J
să recunoaştem mai ela!' genPz.a şi lef,\'ălurilc 1ui 22 •
L'n studiu aproftuulllt R<;upraacestui cerc ar coH:.;Lilui o sarcină mcritu-
oasă care ar lumina ur1 aspc~ct încă puţin cunusent al trcptei de mijloc a
barbar·ioi din Transilvallia.
20Aherg, l. c., 21. F1·. Holste, Vorgesch. Forsch., 12, 1939, 122.
21 V. MongaiL, \"oprosî Istorii, 1!)4.5, Nr. 'i. p. 101 şi urm. G. FeorloroY. \"eslnic
DrevnPi Istorii, 1!H.!J, 2. p. 2:iR ~i nrm. S. P. Tolstov. Yolumul omagiat pentru 1. V.
Stalin, p. 75:3 şi urm., cap. IV. · · ·
22 In Mnz. Sighişum·a se aflii dela Wielenber~ 1111 vas cn două toartP cu bntonii însa
dintr'o a!Ui pnslf1 !;'Î a\·find nn contur d(>oscbil.
www.cimec.ro
CERCETARILE ARHEOLOGICE DIN REG. HOGHIZ-UGRA ŞI TEIUŞ 811
2. Grupul al doilea se compune din descoperirile înşirate sub Nr. 6-10,

ap.arţinând epocii scitico. Ele completează inventarul scitic relativ bogat
din Transilvania, cunoscut, însă, în cea mai mare parte datorită unot· desco-
periri înlâmplătoare şi provenind numai dintr'un număr redus de săpături
bine observate 23 • Ritul funerar este înhumarea, scheletul fiind întins pe
spate în direcţia est-vestică. Spre deosebire de orientarea obişnuită cu capul
:-;prc E:-;t, scheletul femeii (7) este îngropat cu picioarele spre Est. O comple-
tare a ritului funOI'at· aleslal până acum în Transilvania o aduc resturile
jertfei funerare, oase de ral şi de oaie, puse în mormânt. Vârful de săgeată
de bronz şi laueea de l'ier suuL at·me scitice obişnuite şi caracteristice. Mai
rară osle pedol'area al'i pilor la haz a lor 24 • Celelalle obiecte diu mormânllll
lupUHorului scitic (H), mărgele de os şi do fior, placa de fier porforată 1111
r·epr·ezin Lă ee va specil'i r, iar peu Lm roze ta de bronz lipsesc analogii dire de.
Ea se aseamăuă îutr'o oareea're măsură cu cele <.Iola Ai ud şi Blaj 25 şi aceaslea
însă deosebite îulm ciP. Juclde cu capete îngroşalc cout'it·mă prin poziţia
lor în regiunea Lfunplelor, constatată şi la Tg. Mur·pş şi la Simeria, Îlltrebuin-
ţarea lot· ca inele de tâmplo. Tol în cele două cimitire aminliLe, se reîulâluosc
şi mărgPie mici de os, găsite în regiunea gâlului. Prin compozi(.ia invcul.aru-
lui mormânlul l'emiuin corespunde mormânlului sGiliG 2 dela Tg. Mureş,
înzeslral eu Lipuri idoulieo de podoaL2 şi euramică. Formule do eoramiciî,
vasul hiLr·oncor1ir· ru pt;oomiuou~e în regiunea mijlocie a vasului, coaşea CII
loar'La supraîuiîlţalii, farfuria ru }Jl'Ot•miJien(o şi ('.u buza lrasă spre interior
sunt eomulll' r:olor Lt'l'Î cimiLirt•. Chiar şi penlm euua dela Toiu~ exisliî fot'Illl'
a.semăuiîLoaro Ia ::iimu:·ia.
Deci, dad invoJJlantl mormi11telor se înrallroazâ perfect ÎJJ aspectul
Iuemri!or scilicc tUJIOscule pitniî atunci, în schimb piesa omamenLală cruri-
formiî osle al~slată Îll înlt'oaga arie apusl'a11ă a irî}diaţiuuii scilice numai
î11 eftteva oxemplarc 26 • Julrebuin~aroa aceslor· obiecte nu este lămurită;
se erede, că ele au fosL fixate la LolLc la capului eurelelor, la cculuri sau la
haruaşamenl 27 • Forme nooruamoulale ,;au acoporile cu ~implo ereslăturj
s'au snm11alat şi din Trausil vania 28 ; însă moli ve le ornamentale ale piospi
dela Tui11~ permit preeizai'Oa pozi~iei salu în cadrul antichiliîţiJor scitire
"" Dintre acestea sunt publicate St. KoYacs, Dolg.-Tni.v. ti. 1915, 25i-27il. \1.
Hoska. ibid. 4, 1913, 233-251, M. ~toga, Apulum, 1, 1942, i2-79.
" Un exemplar identic de provenienţă necunoscută în 1\fnwul Cluj. ;\r·. 1\ 2221.
's Pentru Aiud cf. Arch. :Ert .. 17, 1897, !i.'i fig. :i, 1 ..\1. Roska. KiizlPmenyek,
2, 1!)42, 211 fig. 2, 3. Rozeta dela Blaj în \lnzcnl Cluj, nepublicat.
26 N. Fel Lirh. Arch. :Ert., <1~:. 1\!2!1. 85 (:340) şi urm ..\1. HosLov~ev. ~kyl.hicn ti Il d
dcr Bosfor'IIS, BPrlin, 1931. 528. :'\. Fetlirh. :\rch. llung .. 1:i, 1!l3<1. 4:3 şi unn.
21 Rostovzcv, l. c., 533. .
u M. Roska, Arch. :Ert., III. 1. 1!110, 142. K. IIoredr. Dacia. 9--10. t()!fi. 94<1,
545-511i.
www.cimec.ro
apusene şi a depe11denţei i'H!P de formelc> răsăritene. Animalul înfăşurat diu

mcdaliurml central, îl întf\lnim la descope1·irile din basinul panonic (l't'Iczolak,
Zselis, fără marg·inea cir-culară şi !a Komaron, Matraszclc) 29 , cât şi la prototi-
purile lor elin Ucraina (Olbia Volcovţ~r, Derewhi)3°. Scena identică UI!L"i
lnpte de animale pe cele trei braţe scurte corespunde cu cele dc1la Volcovly,
iar· pentru figura calului de pe braţul lung !ip::;esc reprezentări asemănătoare
pe exemplare!e amintit.e. Piesa cea mai apropiată, identică şi ca măl'irne
(·.u exemplarul dela Teiu>;\ este aeurn dela Volcovţy; ea se deosebeşte de el
numai prin ornamentarea braţului lung. Legătura strfuLiă înl.re Teiuş şi Volcov-
l,y pentru care mai există o descoperire analoagă în Muzeul dela Cherson 31
confirmă, de asemenea originea :;;i dependenla antidtităţilor scitice apuse11e
de grupu! scitic mai vechi din regiunea Niprului, sus!inută şi pe baza altor
analogii 32 • Priu Volcovţy se poate câştiga şi un iudiciu direct pentru dala1·ca
complexului scitic dela Teiuş. Curganul 2 dela Volcovţy, cu toate că 11'a
fost săpat în mod ştiinţil'ic, este atribuit de Hostovţev stJcolelorV-1\":
dimen~iunile mai mici ale piesei. .fală de c0le dela Olbia şi. Derevehi sprijină
de asemenea o datare mai tilrzie 33 • Prin aceasta, s'a câştiga!. un iudieiu pentru
încadrarea cronologică a monumente]Ol' în stil animalier scitic din Tran"i 1-
vania. După cum s'a arătat 34 , trebue datate, cu tot caracterul lor arhair,
mai tilrziu. S'ar putea ridica, în legătură cu exemplarul dela Teiuş, :;;i
problema daeă acesta este o luet·are originală adusă diu regiunea ponlică
sau o imitaţ.ie locală. A doua posibilitate este mai verosimilă, pentrucă s'a
presupus şi pentru exemplarele din bnsinul panonic fabricarea lor în atelie-
rele locale, existenţa acestora fii11d dovedită prin tiparul dela Gareinovo.
ln sfârşit, descoperirile scitice dela Teiuş sunt. menite să completeze datele
pentru interpretarea etnică a materialului arheologic contemporan din
Tr·ansilvania, ţinfmdu-sc sPama de a~emănarea izbitoare a piesei ornamen-
tale cu obiectele sciticc din regiunea Niprului şi de raporturile strânse ale
inventarulni funerar cu T~. l\'lureş şi cu Simeria.
3. Prin ritul ]ni de înmormi\ntare, grupul al treilea, Nr. 11-13 se deosP-
beşte clar de primele două categorii. Oasele incinerate sunt aşezate la o micii.
adâncime sau într'o umă sau pe pământ şi acoperite cu o farfurie. Alte acce-
sorii sigure lipsesc. Tn lipsa acestora, numai ceramica ar putea să dea unindi-
du pentru datarea acestui grup, dar vasele gă~ite sunt prea fragmentar
29 Arch. Hung., l. c., pl. IX, 12, 13.

~o Arch. :ErL., 43, HJ29, 1. c., pl. X IV.
:a Arch. Hung., l. c., 52.
:::! Ibid. şi Roslovzev. l. c., .133.
"" Arch. :Erl.. , l. c., 343, M. Ebcrt, Reallcxikon, XII, 96, propune în mod mai
general secolele V 1-V.
3
' Rostovzcv, l. c., 534. Nestor. 1. r .. 144.
www.cimec.ro
C:EflCE'J'AHJLE .UUI.IWLOGICE !JL\ ltEG. !l()f;f[JZ-T·r;rn ~I TEIUŞ 81:3
pil~lmle, pentru a rczo),·a problema pozitiei cnlllologicl' a murmilltclor

de incill('l"alie. factura rc•J·amicii se deosclwşlc, Î11 miî~11ra în care ~c po~tl('
ronstata acca~ta, do ccramica epocii scilicc şi fact• o impre~i(' mai Y<'Chl'.
lUtul ftJJJcrardc incincra(ie ~prijiuiî tle a:-;cmeJICa o îueadran• aJILt•rioara. cu
1o a te că nu lip"c"c nici di11 epoca ~ci Li că mormii1lc de incincra n· a.;. Cuţ iLu 1 de
licr, găsil Lîngă mormillilul 13, aYÎIJI() analogii la Tg. ~llll'l'Ş şi la Uioara de
Fig. it.. - Ciugud. Ceramica de faelură slavă.
Sus36 ar putea să rezolve apartenenţa cronologică nelămurită a nwrmintclor,

dar conexu! lui cu conţinutul umei esli' îlldoelniciî. Nu se· po::~te da un răs
puns definitiv pentm flatarea acestui grup de noi cercetări.
Li. Di.n prima jumătate a secolului al VI T-lea e.n. nu s'au g·ă~i t morminte
atât de b:ne reprezentate în săpăturile din 1928. Acestea aparţin epocii avarc
timpurii şi răspândirea lor pe cnrsul mijlociu al Mmeşului este conturată,
,. N. Fettich, Arch. Hung., 3. 1928, ::li urm. Ncslor. 1. r., 143.

3 G Dolg. TraY .. 6, 1915. 263 fig. 30. 12. Materialul nepublicat deln Uiuarn rlC' Sus
în Muzeul rlcla Cluj: pentru aceasta cf. Ncstor, 1. c. 12:~. nota 505 c.
www.cimec.ro
înafară de Teiuş, de către .descoperirile dela Gâmbaş37 , Aiud 38 , Aiudul de

Sus3 9 şi probabil şi Heria~o. Acestui orizont îi aparţine numai ciobul din
groapa eea maro Nr. 14 şi eei doi ecreei de potin dii1tre care s'a păstrat numai
partea inferioară. Ele au analogii destul de apropiate la Coşovenii de Jos
şi la Gâmbaş~ 1 care indică şi datarea lor.
CEllCETĂRI IN REGIUNEA TEIUŞ

Concomitent· cu săpăturile dela Teiuş s'au eontinuat cercetările la
stapunca slavă dela Ciugud. (fig. 1, 3), începute Î!1Că din 1948"2 • Incercările
do a urmări întinderea aşezării şi dincolo de malul abrupt al Mureşului,
au rămas fără rezultat; aşa încât se pare că fluviul a distq.J.s aproape complet
staţiunea. Netezind malul, s'a desvelit o vatră apat·ţinând, după cioburile
găsite chiar pe suprafaţa ei, Ppocii slave. Malerialul eeramic (fig. 14) care nu
este prea bogat, uu se deosebeşte prin factura şi prin omamenlaţia lui de
cel descoperit în anul pt·eecdcnt. Vasele sunt lucrate cu roata, arse roşu pâna
la negricios, iar conturul lor obişnuit aparţine mwi oale. Intre motivclt•
ornamentale prcdomiuă be11Zi şi linii orizontale care acoperă do obicei
parlca superioară a vasului. llcnzi cu linii ondulatc sunt destul de rare,
reea ee indică o fază târzie a ceramicii de faetură slavă în care dispare Lot
mai mult Ol'llamclltaţia eu linii ondulalc, fiind îtiloeuită cu linii orizontalt•.
ln secolul XII şi acestea .devin mai rare, pregătind astfel trecerea spre eera-
mica ncomamentală din epoca Jeudală. ·Molivul omamcntal cel mai carac-
teristic sunt gropi ţe adâncl te ·cu dinţii unui picpten şi·ofl.şczate în jurul gât ului.
Acest omament43 este atestat în ceramica slavă din Transilvania· încă Ia
Alba Julia Bcşincu44,. Ocna Sibiului~ 5 , Petreşti' 6 , Şebeş-Alba 47 , şt SL
Gheorghe-Bedehaza 48 , de ei îndeosebi din împrejurimile A.lba-1 uliei. Pentru
determinarea cronologică a aceslui ornament specific 11e stau la îndemână
descoperirile din aria de răspâ11dirc nordică a ceramir,ei slavc, 111HIP p] apare
37 \1. H.oska în M. Aszlalos. A l.iirltincli Erdety, Budapl•sla. L\Jill1. L:i't :;;i Li.'> fig.
3. Cf. şi G. Toriik, Dolg. Arb. 12, 1\J::\6. lt.lJ. L. Bodpogi. Az Erdcly .\luzPunH·gyl'sii-
lct ... hctcdik Y:indor~yiilesenek cmh\kkiinyve, U1rj_l \!13. 22 <;;i fig. 2.
"" In \luzeul ,\4ud . .\r. 5:Jb5--5422.
ao In \luzcul .\ind, ''lr. ;)1,2()-51:-\2 b.
•• .\1. Hoşra. Kc,zlcmenyl'k. 4, 1!!44, Hi-101.
" Germania. 22, 1938. pl. 8, 5 şi 37 fig. 2. Cf. ~i Arcb. Erl.. ::\, \- \1, L\!45, pl. \Iti.
'' K. lloredl. SLudii, 2. I!J4U, H4.
'" :Muzeul Alba Iulia, din rurlca caLcdralci de pc rcLalc .
.u ~'luzcul Aiu<..l, Nr. 1276.
•• Muzeul Sibiu, Nr. 11()(\().
48
~luzeul i\.iud, :\'r. 104:3, 1050. 1055.
" 7 7vJuzcul Sibiu. 1~1'. 4629-46~~1.
•• SăpiîturiiP Hl.')O 'lluzl'lll Cluj.
www.cimec.ro
CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN REG. HOGIUZ-UGRA ŞI TEIUŞ 815
-chia1·la începutul st:>colului al Xl-lea 49 • iar perpetuarea lui piinii la secolul

al XIT-lca o atestă materialul dela Frumuşeni, datat prin monete bilantine 50 •
Spre Est do satul Glogovot pe partea stfmgă a Târnavei Mari, sP ridică
pe un vârf pronunţat resturile unei eetă~i, ÎJieonjurată de un val semir:ircu-
lar cu şmll,. SondajelE' întror>rinse au ide>nl.ifit'at urnwle zidurilor de mortar,
indicând originea medievală a fortifiraţ.iei care s'a construit însă pe o 5taţi
une C:otofer.i, după cum nrătau fragmentt:le de eeramică găsite în
şanţurile de încercare. Tot în această regiune, aproximativ la distanţe egale
de comunele Şona, Glogovoţ şi Valea Lungă, pe cumpăna apelor între valea
Târnavei Mari şi Mici, sP află o aşezare cu un strat subţire de cultură pe un
promontol'iu îndreptat srrc Nord şi apărat cu un val înalt. Cerarnica pu~in
caracteri~tică apar\ine PIJ.ocii La Tem•.
In ultima etapă a săpăturilor s'a cercet.at aşezarea dela Bedehaza situată
pe prima t0rasă fluvială a Oltului în apropiere de Sf. Gheorghe. Deoarece
săpături!e au continuat aici şi în aJ1lll 1950 reznltatc~le campa11iei se vor
expune împreună cu l"ClP din 1950 cu altă ocaziE'.
l'NSTITUI'tm
:-li •:·1~;~~ i~J'AlU
EGO-iH!.i.&EAt.E ;L'tr~
MS. INV.
49 H. A. 1'-norr, l\fannus Bibil., r\r. 58, p. 15, fig. 12 şi pl. 10. a. Cf. şi J. Poulik,
SlarosloYanska MoraYa, Praga, 1948, pl. 52. 2.
so Studii. 2. 194~1. 1\'r. 1. 92;
www.cimec.ro
Capitolele volumului de faţă au fost redactate de următorii
aulori:
Anton Niţll, Despre unele urme scitice în 1\Joldova (p. 3); M.

Petrescu- Dâmboviţa, Cetăţuia dela Stoicani (p. 13); M. Pe-
trescu- Dâmboz·iţa, Cimitirul hallstattian dela Stoicani (p. 157);
Radu Vulpe, Să păturile dela PoieneşLi din 1\J4!l (p. 21 ~); Bucur
Mitrea, Descoperirea monetară dela Sfinţeşti ( Teleorman) (p .
.507); M. Petrescu-DâmbJvita. C:Jrcetări arheologice la Surduleşti
(p. 523); Bucur Mitrea şi C.S.J\'icolaescu-Plopşor, 1\lonetedin tim-
pul republicii romane, descoperite la Io;;alniţa (Dolj) (p. 543); D.
Berciu, Catalogul muzeului arheologic din Turnu-Severin (p.fl89).
D. Tudor, Sucidava IV (p. !i!l3); Octavian Floca, Fermă (V il! a
rustica) din epoca sclavagislă romană (p. 743); Octavian
Fluca, Câteva monumente epigrafice şi sculpturale din epoca
selavagistă (p. 7fi5); Octavian Floca, O zt'itate orientală, Jupiter
E rapolitanus la !\licia (p. 773); K. Horedt, Cercetările arheo-
logice din regiunea Hoghiz-Ugra şi Teiuş (p. 785).
www.cimec.ro
•
lin! la eul<·• 20.IX .1!162. Bt•·" de ti,.a,· 19.T.J!J.5,1, Tiraj

lliliO. F16.1lie semivelinll 8() g,ml'·• format 70~·100/16. Coli
edilvria/r; 53,9, coli de tir.ar 51 1 [,. Pr!'ţul unui ex. 25 lei.
J;'diţia l. Comanda 355.J. 8 planşe tipo. A. 3681581. Pentru
bibliotecile mici indice/" de clasificare 902 6 ( R J. Pentru
bibliotecile mari indicele de clasificare 902 6 (498) (082).
Tipnrul exeeutat la Combinntul Poligrafic "Ca.~a Scânteii"

Piata Scilnteii, Bucureşti - H..P. H..
www.cimec.ro
ERIUTA
Greşala provine
Rândul In loc de Se va citi din vma
3 9 de sus Reg. Buzău Rcg. Bacău Editurii

10-! 1 de jos fig. 42, 9 fig. 42,13 Autorului
2:!1 14 de jos SSE ssv >)
2-!3 6 de sus în general al ni \'riului în general, la nivelul Editurii

2fJ8 4 de jos pricină pictura Tipografiei
261 3 de sus 1, 076 lll 0,076 lll Editurii
274 5 de jos e,03 m 0,03 m Tipografiei
:20G 9 de jos timpurilor tipurilor Editurii
308 19 de sus A YT oke&:-r(J)p M. IOY [' Au-r{oKpocnup)] M. ToY
{:A) (LOS) [:A](Loc;)
·;os 20 de sus <l>~:Am1to<:: <D Ul Ulii OC
308 13 de jos K(ocwc;) K(ci(oc;)
308 13 de jos TP(e:~(o)V~tx\IOt;) . T p(e:~(J)VLocv6c;)
308 11 de jos AA:\'YAKIIQX Aocv tjlocKIJ<o>V
332 3 de sus cronicc eunice
350 penultim al legendei
dela fig. 178 fier bronz Autorului
376 2 de jos parcela XI parcela XXI Editurii
413 9 1le sus urmă urnă Tipografiei
416 2 de jos eu polii wpulă ))
419 :'Iota 31, r. :2 de jos 'OC)(~VOCX'Ijc; 'OCKIVOCKijt; Editnrii

427 11 d!' sus triunp:hiu trunchiu
4-!7 :\'o ta 80, r.2 teorHirei toreuticci
-!57 l 1le jos 170 111 1,70 111 •
492 14 de jos ur;Ep -rljv ~OClWlV 1~l7tE p 'r~V ~ IIKLOCV Tipografiei
493 11 de sus kocpmocvoi KOC pn:Locvo[ ))
-!!J-! 1 de sus e:rd)Me:c; e7t-ft"Au8e:c; Editurii

49-! 3 de jos e:7t~"AurJe:c; en:~"Au8e:c;
497 Nota 115, r. 6 de sus n:ocpoc -rov 'le;poc8ov 1tocpoc -rov 'lepocaov
1t6'rOC(.LOV 7tO'rOC(.L6V
497 :'<l ota 115, r. 7 de sus n:6kc; n:6Ae;u; ))
498 Nota 117, r. 1 şi 3 Kocpn:o8oct;OCI Kocpn:o8&xoc1 Tipografiei

506 13 de jos urmele urnele Editurii
507 7 de sus îmbunătăţim îmburătăţim ))
729 Nota 54 Oltenia română Oltenia romană >)
740 5 de jos al IV-lea al VI-lea >)
775 Nota 6, r. 2 de sus Kultur Kultus Tipografiei
www.cimec.ro
Pretul Lei 25.-
www.cimec.ro

Materiale Cercetari Arheologice I 1953

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materiale Cercetari Arheologice I 1953

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

..

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULAR~ ROMÂNE

'? ~ 1p. 4Hq~~ i ",o . ·: ~ · .·

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE

La publicarea "Geticei", harta scitică a Moldovei, poarta naturală pentru

1 V. Pârvan. Gclil'a. O protoistorie a Dacici. Bu~:ureşti 192li, p. 7--8, harta 1. ld.,

la cea 1 km Nord-Est-Est de sat şi dona.tă de învăţătorul satului, şantie­

dent, încă la Olbia în formă de capete de vultur, stilizate complet la Armă·

Fig. 1 a- b. Arrn ăşoaia (R eg. Bârlad , raionul Vaslui) .

Armăşoaia reprezintă 11umai uuul din cei doi

11' modaliouul aplieci dela Armăşoaia, el. coexistă

cifice regiunilor carpato-dunărene 18 , exp li ca t~ tipologi e prin influenţa

18 W. Ginters, op. cit. p. 28 ş i urm., 38 ş i urm., pl. 13 b , 14 d, 15 d. 19 Ibidem, p. 40 ş i

~ !JO. • 5 cr. problema şi bibliografia cazanelor de bronz eurasiatice la H_ Vulpe,

Jn co muna Stoicani (raio11ul Târgu i Bujor, Reg. G alaţi) , l ângă margi-

o apărare naturală, datorită pautelor repezi de pc laturile de Sud, Vest

Fig. 2. -·· Stoicani "Cetăţuie". Planul săpăturilor.

şi Ia exterior ornamentată cu molive incizalc şi înei'UsLatc cu alb. Avfmdu-sL·

Fig. 3. -- Stoicani-Cetăţuic Hl4G. Profilul peretelui de Sud al şanţului A.

Fig. 4. - Stoicani-Cetăţuie 1948. l'rufilul peretelui de Sud al ~anţului B.

In stratul al doilea, s'au putut deosebi patru nivele de locuire (niv.

la adâncimea maximă de 3 m (B pe fig. 2). In acest punct, terenul este cu

iolă, etc. La baza nivelului, în sectorul de Vest-Sud-Vest al şanţului, s'au

2 - Malel'iale Arheologice - c. 3553

In intervalul nivelului de locuire, predomină ceramica Gumelniţa­

răspândire a ceramicei pictate din ~Ioldova. Din acest punct do vedere,

• "Sludii ~i Cercetări de Istorie Veche··, II, 1951, 1, p. 254 şi urm.

După resturile sporadice de locui re Usatovo, urmează locuirea mai

perioade de depunere artificializată, separate de o perioadă de linişte mai

II. AŞEZAREA NEOLITICA

A. DESCRIEREA SAPATURILOR DIN 1949

Pe plan s'a notat adâncimea fundU:rilor gropilor faţ ă de solul virgin în

ei şi drepţi pe laturile lungi. De asemenea, fundul gropii se îngustează

colţul de Nord-Vest al suprafeţei, aparţine, foarte probabil, unei locuinţe.

Fig. 8.- Stoicani-Cetăţuie 1949. Profilul peretelui de Vest al suprafeţei C.

De asemenea, adâncimea maximă a acestui nivel este mai mare pe

.... '!!! ·r. o ·...

~ ~-D.IS -~ b' b""'b'

Partea din spre ]aLura de Nord a suprafeţei a fost şi ea destul de intens

mice şi două pietre de râşniţă. Această porţiune, spre deosebire de celelalte

In profilul peretelui de Vest, baza aeesLui subnivel de locuire este mai

3 - Materiale Arheologice - c. 3553

rotundă şi cu tliamotml maxim de cea 1,10 m, a fost construită tot direct

peretelui de Nord, nivelul acesta, după ce este întrerupt de o groapă hall-

de obkeiu de coloare cenuşie dcsehb. In câteva sectoare de lâllgă laturile de

In spre latura de Sud a supmfot.ei, s'au găsit ciHova grupe de chirpic

Fig. [;) a Croapn .59: !'\eeţiune Sud-Nord.

l.oarc diu ."pro latura do Sud. Inafară do ceramică, din inventarul

Nivelul de locuire (fig. 11)

Solul actual vogelal formează o pătură do pământ de coloare uoa~l'ă­

Chirpicul din pereţii locuinţelor ~o află risipit, atât la baza acestui

motiv, este imposibil să se delimiteze locuinţele din ultimul nivel de locuire

• A. Langsdorf şi I. Nestor, Nachtrag zu Cernavoda, PZ, XIX, 192!), p. 211. Autorii,

fig. 16.- Fragmente ceramice Gumelniţa-Aiiuşd din nivelul de locuire 6.

Fig. 17. - Fragmente ceramic~ din nivelul de locuire 6.

..__ _ _ _......,____ - - :!<.-

Fi:!. 18. - J<'ragnwnte o·prnmier din ni\'ldul de locuit·c ti

al părţii superioan· a vasului, de o parte şi de alla a unei duugi orizontale

r·.aneluri orizontale pe pfmtecul vasului, unde sunt asociate, la partea lor

alvcu le le su n l d is puse oblic pc bri'lu. P e un e le va ~ o, s ub brâu l alveolar , se

In si'âr~iL,va:;ele din acea~tă categorie au funduri drepte, simple sau

Fig. 20. - Fragmente ceramice Gumelniţa-Ariuşd din nivelul de locuire 5.

uumeroasc decât în nivelul de locuire precedent. După un fragment mai

10. Vase bitronconice cu marginea îndoită drept şi cu baza teşită oblic

la cea 1 km Nord-Est-Est de sat şi dona.tă de învăţătorul satului, şantie

In intervalul nivelului de locuire, predomină ceramica Gumelniţa

Solul actual vogelal formează o pătură do pământ de coloare uoa~l'ă

8 Fragmente ceramicc Criş cu acelaşi decor s'au găsit în l\loldova la GlăvăneşLii