Accelerat ing t he world's research.

Nutriţia minerală a plantelor de

tomate şi ardei gras cultivate în solar,
în regim de agricultură organică
Mihaela Lungu

Related papers Download a PDF Pack of t he best relat ed papers 

 Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras
cultivate în solar, în regim de agricultură ecologică
Mihaela Lungu1, Victor Lăcătuş2, Nineta Rizea1
1
Institutul Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi
Protecţia Mediului, ICPA Bucureşti
2
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi
Floricultură Vidra

Introducere

În cadrul unor cercetări complexe, desfăşurate la Institutul

Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie şi Agrochimie,
ICPA Bucureşti, şi la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru
Legumicultură şi Floricultură Vidra, în contextul în care se urmăreşte
îmbunătăţirea regimului elementelor de nutriţie în sistemul sol-plantă
la cultivarea legumelor în regim ecologic, s-a urmărit, între altele,
starea de nutriţie minerală a plantelor de tomate şi ardei gras
cultivate în spaţii protejate (solar), în regim de agricultură ecologică.
Această opţiune este motivată, pe de o parte, de considerente
economice, legate de cererea de legume pe piaţă, deci de necesitatea
de a produce mai mult şi a obţine profituri mai mari, pe de altă parte
de creşterea pretenţiilor consumatorilor faţă de calitatea legumelor şi
de extinderea interesului pentru produse agricole lipsite de substanţe
poluante, cum ar fi nitraţii, pesticidele sau metalele grele.
Terenul de la ICDLF Vidra nu este certificat ecologic, iar în
anii trecuţi a fost folosit tot la obţinerea legumelor în spaţii protejate,
cu consumuri suficient de reduse de îngrăşăminte şi pesticide, astfel
încât solul pe care se experimentează este lipsit de reziduuri

Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul

producător – consumator
30 Mihaela Lungu

periculoase pentru producţia legumicolă, fapt care se reflectă în lipsa

acestor substanţe în recoltă.

Materiale şi metode

Reacţia solului pe care s-a experimentat este foarte slab şi

slab alcalină (tabelul 1), datorită conţinutului de carbonaţi. La aceste
valori, sunt absorbiţi preferenţial ionii Ca 2 şi Mg 2 (la pH 7) şi
NH 4 şi MoO 24 (pH 7-8). Valorile pH în solul studiat depăşesc
domeniul optim de valori pentru cultura tomatelor (5,5-7,0;
Davidescu şi Davidescu, 1992). Se estimează, totuşi, că, în acest
domeniu de valori, se poate obţine 85% din recolta optimă la tomate
(Davidescu şi Davidescu, 1992).

Tabelul 1
Conţinutul în macroelemente al solului pe care s-a desfăşurat
experimentul

Planta
Regimul de Humus N total N-NO3* PAL KAL
cultivare pHH2 O C/N
cultivată % mg/kg
practicat
tomate 7,48 4,98 0,210 16,0 19 250 180
martor
ardei gras 7,40 5,04 0,192 17,8 16 234 206
tomate 7,06 4,86 0,226 14,5 42 332 100
convenţional
ardei gras 7,09 3,42 0,166 13,9 26 295 148
tomate 7,65 11,30 0,370 20,7 85 554 324
ecologic
ardei gras 7,97 4,98 0,212 15,9 45 278 196
*
valori calculate pentru solul uscat la 105C

Conţinutul de materie organică este relativ ridicat (tabelul 1),

iar valorile raportului carbon/azot (13,9-20,7) sunt caracteristice unei
fertilităţi scăzute şi foarte scăzute (Davidescu şi Davidescu, 1992).
Aceasta se datorează aplicării îngrăşămintelor organice în
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 31

tehnologiile de cultură folosite. În urma aplicării mraniţei (tabelul 2),

în varianta ecologică, conţinutul de humus creşte foarte mult, cel
puţin în varianta pe care se cultivă tomate; aceasta este însoţită de o
creştere corespunzătoare a conţinutului de azot total şi a celui de
nitraţi, însă mult sub conţinuturile maxime întâlnite în mod obişnuit
în solurile cu folosinţă horticolă (270-300 mg/kg) şi chiar sub cele
obişnuite în solurile fertilizate (90-200 mg/kg; Lăcătuşu şi colab.,
2004).

Tabelul 2
Conţinutul în macroelemente al mraniţei folosită pentru ferilizarea
culturilor de tomate şi ardei gras, în varianta ecologică

Humus N total N-NO3* PAL KAL

pHH2O C/N
% mg/kg
7,50 16,4 0,769 14,4 196 191 2.920

*
valori calculate pentru materialul uscat la 105C

Tabelul 3
Conţinutul în microelemente, forme mobile, al solului pe care s-a
experimentat şi al mraniţei folosită la fertilizarea culturilor

Planta Regimul de Zn Cu Fe Mn Pb
cultivată cultivare aplicat mg/kg
tomate 10,7 1,13 14,8 2,5 14,1
martor
ardei gras 16,5 1,04 15,3 2,6 14,9
tomate 17,1 0,94 16,6 3,4 13,4
convenţional
ardei gras 11,3 0,87 14,8 2,4 12,7
tomate 12,6 0,84 12,6 3,5 14,9
ecologic
ardei gras 10,7 0,82 10,8 3,5 14,1
mraniţă 21,0 0,70 9,4 2,2 12,7

Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul

producător – consumator
 32 Mihaela Lungu

Conţinuturile în microelemente, forme accesibile plantelor

(solubile în acetat de amoniu-EDTA), sunt prezentate în tabelul 3.
Materialul biologic folosit pentru plantare a constat în răsaduri
de tomate MARISSA F1 şi de ardei gras BIANCA F1. Pentru
obţinerea răsadurilor s-a folosit un amestec nutritiv de turbă roşie,
turbă neagră, mraniţă şi nisip. S-a semănat în brazdă, la sfârşitul lunii
ianuarie 2006.
S-au aplicat tratamentele fitosanitare la materialul săditor
destinat înfiinţării parcelelor cultivate în regim ecologic, constând în
extracte vegetale obţinute din 3 specii menţionate în literatură ca
având efect de protecţie şi fortifiere a plantelor, stimulare a creşterii
răsadurilor şi a plantelor tinere şi preventiv împotriva bolilor
criptogamice de sol şi plante (tabelul 4).

Tabelul 4
Extracte vegetale aplicate preventiv în scopul protecţiei ecologice a
răsadurilor

Specia Produsul Agentul Modul de

Specia sursă
ţintă aplicat extractor administrare
Urtica dioica (urzică) +
Macerat agresiv apă pe plante (2%)
Equisetum arvense
+ decoct
(coada calului)
Ardei Equisetum arvense la sol (20%)
Decoct apă
(coada calului) după răsărire
Matricaria chamomilla pe plante
Decoct apă
(muşeţel) (50%)
Equisetum arvense la sol (20%)
Decoct apă
(coada calului) după răsărire
Tomate Urtica dioica (urzică) +
Macerat agresiv apă pe plante (2%)
Equisetum arvense
+ decoct
(coada calului)

Tratamentele au vizat asigurarea protecţiei ecologice a

răsadurilor la speciile care urmează să fie experimentate.
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 33

La materialul săditor destinat înfiinţării experienţelor în sistem

de agricultură convenţională s-au aplicat două stropiri cu zeamă
bordeleză (4%) şi un tratament cu produsul Confidor 0,075 %.
Solariile folosite pentru experimentare sunt de tip tunel (model
ICDLF Vidra), cu deschidere de 5,4 m, lungime 25 m, rezultând o
suprafaţă de 135 m2; suprafaţa utilă reprezintă 90 m2 (figura 1).

Figura 1 Schema solarului tip ICDLF Vidra

Acoperirea solariilor s-a realizat cu folie TUV, garantată

pentru 3-4 ani.
Solarul destinat experimentărilor în regim ecologic s-a
fertilizat cu mraniţă (2,5 kg/m2 cultivat), înainte de arat; solarul
destinat experimentărilor în sistem de agricultură convenţională s-a
fertilizat chimic cu complex 15:15:15 (6,5 kg/ m2 cultivat); solarul
considerat martor nu s-a fertilizat.
S-a amplasat instalaţia de picurare tip EURODRIP, cu distanţa
între picurătoare de 0,3 m şi cu debitul de 2 l/h, pentru irigare.
Tomatele s-au plantat pe data de 10 aprilie 2006, în benzi de
două rânduri, la distanţa de 30 cm unul de celălalt, în zig-zag, şi
80 cm între benzi; densitatea de plantare este de 4,2 plante/m2;
Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul
producător – consumator
34 Mihaela Lungu

ardeiul gras s-a plantat pe data de 26 aprilie 2006, în acelaşi sistem

ca şi tomatele.
Culturile de tomate şi ardei gras s-au întreţinut (copilit,
defoliat, prăşit, udat, palisat) conform tehnologiei ICDLF. În
culturile în regim ecologic de ardei gras şi tomate s-au amplasat
capcane colorate, pentru această fază de culoare albastră (figura 2),
pentru diverşi dăunători; de asemenea, în acest solar s-a început
fertilizarea organică cu must de bălegar fermentat, câte 1,5 l/m2 în
diferite concentraţii, din două în două zile; foliar, s-a intervenit cu
produsul biologic CROPMAX.

Figura 2 Capcană albastră împotriva dăunătorilor, amplasată

în solarul cultivat în regim de agricultură ecologică

În culturile clasice de ardei gras şi tomate s-a început

fertilizarea chimică prin sistemul de irigare prin picurare; pentru
început s-a aplicat îngrăşământul total solubil şi lipsit de clor, cu
macro şi microelemente, IDROSOL 10.45.10, câte 150 g/zi/100 m2;
de asemenea, s-a aplicat regulat biostimulatorul de fructificare
TOMATOSTIM în concentraţie de 2-3%; foliar, s-a intervenit cu
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 35

produsul FOLIMAX, un îngrăşământ concentrat cu macro şi

microelemente, biostimulatori şi aminoacizi esenţiali.

Rezultate şi discuţii

Conţinutul în elemente minerale al fructelor de tomate şi ardei gras

cultivate în solariile experimentale de la ICDLF Vidra

În general, nu se observă diferenţieri între conţinuturile de

elemente minerale între cele trei variante tehnologice de cultivare a
legumelor în solarii (tabelele 5 şi 6). Trebuie subliniate cantităţile
infime de nitraţi (azot nitric 0,1-0,18 mg/100 g material proaspăt),
mult sub limitele maxime admise, care se situează de la câteva zeci
la câteva sute de mg/100 g material proaspăt (Lăcătuşu şi colab.,
2004), ceea ce exclude orice discuţie privind o eventuală
contaminare.

Tabelul 5
Conţinutul în macroelemente al fructelor de tomate şi ardei gras
cultivate în solariile experimentale de la ICDLF Vidra

N-NO3 N total P K Ca Mg
Descrierea probei
mg/100 g material proaspăt
Martor tomate 0,14 92 41 107 9,5 6,8
ardei gras 0,14 126 38 110 9,1 8,5
Convenţional tomate 0,13 77 36 95 10,5 6,6
ardei gras 0,11 114 34 100 5,7 8,8
Ecologic tomate 0,12 85 37 97 8,3 7,0
ardei gras 0,18 107 37 101 5,9 8,9

Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul

producător – consumator
36 Mihaela Lungu

Conţinuturile de elemente minerale în substanţa proaspătă a

fructelor se înscriu într-o gamă de conţinuturi în general citată în
literatura de specialitate (Voican şi Lăcătuş, 1998). Voican şi Lăcătuş
(1998) prezintă valori de 9 pentru calciu, 22 pentru fosfor, 0,7 pentru
fier, 213 mg/kg substanţă proaspătă pentru potasiu în partea
comestibilă a ardeilor graşi şi 13 pentru calciu, 27 pentru fosfor, 0,5
pentru fier, 244 mg/100 g substanţă proaspătă în partea comestibilă a
tomatelor ca fiind valori alimentare relative. Se remarcă faptul că
ardeiul gras acumulează mai mult azot total decât tomatele şi mai
puţin calciu, în variantele fertilizate, fie chimic fie organic.
Acumularea microelementelor de nutriţie (zinc, cupru, fier, mangan)
este, de asemenea, mai mare la ardeiul gras.

Tabelul 6
Conţinutul în microelemente al fructelor de tomate şi ardei gras
cultivate în solariile experimentale de la ICDLF Vidra

Zn Cu Fe Mn Pb Cr Ni Co
Descrierea probei
mg/100 g material proaspăt

Martor tomate 0,09 0,013 0,25 0,033 0,028 0,035 0,021 0,020
ardei gras 0,31 0,026 0,40 0,061 0,046 0,062 0,027 0,030

Convenţional tomate 0,14 0,010 0,20 0,046 0,037 0,016 0,009 0,015
ardei gras 0,21 0,026 0,31 0,048 0,019 0,007 0,009 0,020

Ecologic tomate 0,08 0,018 0,18 0,037 0,028 0,007 0,015 0,020
ardei gras 0,23 0,030 0,28 0,042 0,019 0,016 0,015 0,015

Acumularea plumbului, element cu valenţe toxice, este mai

ridicată la ardeiul gras, în cazul variantei martor, dar, în urma
fertilizării, chimice sau organice, scade substanţial.

Starea de nutriţie a plantelor de tomate şi ardei gras descrisă prin

compoziţia minerală a frunzelor

Nici în frunzele speciilor legumicole studiate nu se

acumulează nitraţi, fapt care relevă o fertilizare echilibrată, acolo
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 37

unde este cazul, cu azot şi o foarte bună metabolizare a acestuia în

plantă. Valoarea conţinutului de nitraţi în ardeiul gras din varianta
martor pare exagerată în raport cu celelalte valori (tabelul 7), dar ea
se înscrie mult sub intervalele normale de conţinut menţionate în
literatura de specialitate (2.000-3.000 mg/kg s.u. pentru tomate,
8.000 mg/kg s.u. pentru ardei, ICPA, 1980).

Tabelul 7
Conţinutul în macroelemente al frunzelor de tomate şi ardei gras
cultivate în solariile experimentale de la ICDLF Vidra

N-NO3 N total P K Ca Mg
Descrierea probei
% su
Martor tomate 3,3 1,95 0,36 3,11 5,35 0,94
ardei gras 21,9 2,72 0,35 6,56 4,45 1,62
Convenţional tomate 3,9 2,03 0,41 2,73 6,05 1,38
ardei gras 3,1 2,56 0,29 5,71 4,88 2,05
Ecologic tomate 4,2 1,80 0,37 1,92 6,19 1,28
ardei gras 3,4 2,73 0,29 6,37 4,16 1,66

Starea de nutriţie a plantelor de cultură, în general, este cel mai

bine descrisă de analiza foliară. Aceasta înseamnă determinarea
conţinuturilor de macro- şi microelemente de nutriţie în substanţa
uscată a frunzelor.
Datele analitice obţinute se înscriu între limitele conţinuturilor
normale citate în literatura de specialitate (ICPA Bucureşti, 1980,
tabelul 8), atât la tomate cât şi la ardei gras.
Conţinutul de azot total este scăzut, chiar deficitar, faţă de
conţinutul normal în plantele de tomate şi ardei gras. Trebuie avut în
vedere faptul că nu se aplică îngrăşăminte chimice cu azot, sau se
administrează cantităţi scăzute (în solarul convenţional), fapt care se
reflectă în conţinuturile scăzute de nitraţi, atât în sol, cât şi în fructe
Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul
producător – consumator
38 Mihaela Lungu

şi frunze. Se mai observă că frunzele de ardei gras acumulează mai

mult azot decât cele de tomate.
Conţinuturile de fosfor (0,29-0,41%) se înscriu în limitele
normale citate de literatura de specialitate, atât pentru tomate cât şi
pentru ardei gras, fără să se remarce o diferenţiere substanţială între
cele două plante.
Conţinuturile de potasiu în frunzele plantelor de tomate
(1,92-3,11%) sunt cuprinse între intervalul scăzut de conţinut şi cel
normal, în timp ce conţinutul din frunzele de ardei gras (5,71-6,56%)
se plasează la limita superioară a intervalului de conţinut normal.

Tabelul 8
Domenii de concentraţie ale macro- şi microelementelor de nutriţie în
frunzele de tomate şi ardei gras (ICPA, 1980)

Domeniul de concentraţie
Planta, organul, perioada de recoltare
deficitar scăzut normal ridicat excesiv
Azot total, % s.u.
Tomate, formarea fructelor până la
1,8 2,5 3,4-4,0 - -
coacere; a 5-a frunză de la vârf
Ardei, mijlocul perioadei de vegetaţie;
3,0-4,5
frunze mature
Fosfor, % s.u.

Tomate, formarea fructelor până la

0,29-0,33 - -
coacere; a 5-a frunză de la vârf

Ardei, mijlocul perioadei de vegetaţie;

0,30-0,70
frunze mature

Potasiu, % s.u.
Tomate, formarea fructelor până la
1,95 2,6-2,6
coacere; a 5-a frunză de la vârf
Calciu, % s.u.
Tomate, începutul recoltării, frunze de
< 4,32 4,32 – 6,52 > 6,52
deasupra primului ciorchine
Ardei, mijlocul perioadei de vegetaţie;
0,4 – 0,6
frunze mature
Magneziu, % s.u.

Tomate, începutul recoltării, frunze de

< 0,42 0,42 – 1,05 > 1,05
deasupra primului ciorchine

Ardei, mijlocul perioadei de vegetaţie;

1,0 – 1,7
frunze mature
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 39

Tabelul 8 continuare
Domeniul de concentraţie
Planta, organul, perioada de recoltare
deficitar scăzut normal ridicat excesiv
Zinc, mg/kg s.u.

Tomate, începutul fructificării, frunze

< 15 15 - 64 65 – 198 199 – 525 > 525
bazale şi mediane

Cupru, mg/kg s.u.

Tomate, frunze complet dezvoltate de pe

<5 5–6 7 – 15 > 15
lăstarii superiori

Fier, mg/kg s.u.

Tomate, frunze (Smilde şi colab, 1968) < 130 130-149 150 - 300 > 300

Mangan, mg/kg s.u.

Tomate, frunze mature de pe lăstarii
<8 8 – 34 32 – 240 241 – 1000 > 1000
superiori
Cobalt, mg/kg s.u.
Tomate 4
Ardei gras 0,31

Conţinutul de calciu în frunzele de tomate (5,35-6,19%) se

înscrie în domeniul normal de conţinut. În ceea ce priveşte conţinutul
de calciu din frunzele de ardei gras (4,16-4,88%), acesta este mai mic
decât cel din frunzele de tomate, dar depăşeşte de aproximativ 10 ori
conţinutul normal menţionat de Geraldson şi colab. (1973, citat de
ICPA, 1980) (0,40-0,60%); se apropie mai mult de conţinutul în
frunze înainte de formarea florilor, menţionat de Wallace (1961, citat
de ICPA, 1980).
Frunzele de tomate au un conţinut de magneziu normal către
ridicat (094-1,28%), iar cele de ardei gras se înscriu la limita
superioară a intervalului normal de conţinut (1,62-2,05%).
Conţinuturile de microelemente în frunzele de tomate sunt, în
general, scăzute – normale, ca, de exemplu, în cazul zincului
(36-122 mg/kg s.u.). Conţinutul de cupru este uşor ridicat în solarul
martor (17,3 mg/kg s.u.), deficitar (3 mg/kg s.u.) în solarul cultivat în
regim convenţional şi atinge o valoare exagerată (470,4 mg/kg s.u.)
în solarul cultivat în regim ecologic, din cauza produselor fitosanitare

Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul

producător – consumator
40 Mihaela Lungu

specifice folosite. Conţinuturile de fier sunt normale (175-295 mg/kg

s.u.), cele de mangan (24-98 mg/kg s.u.) scăzute spre normale, iar
cele de colbalt (5-10 mg/kg s.u.) normale.
Regimul diferit de cultivare a legumelor (tomate şi ardei gras)
în solariile de la ICDLF Vidra induce diferenţe în compoziţia
minerală a fructelor şi frunzelor, fără ca aceste diferenţe să fie
spectaculoase sau, în cazul fructelor, să diferenţieze radical calitatea
producţiei. În cazul frunzelor, aceste diferenţe nu sunt de natură să
schimbe domeniul de concentraţie al elementelor nutritive.
Conţinuturile în elemente nutritive necesare plantelor (azot, fosfor,
calciu, potasiu, magneziu, zinc, cupru, fier, mangan, cobalt) se
înscriu în limitele normale de conţinut pentru legumele cultivate,
depăşind numai accidental, înspre domeniul scăzut sau cel ridicat de
conţinut, limitele acestuia. Dacă adăugăm şi faptul că aspectul
recoltelor (mărimea fructului, culoarea) nu diferă, putem trage
concluzia că la ICDLF Vidra, în solar, în condiţiile renunţării la
utilizarea produşilor chimici de sinteză presupuşi de cultura
convenţională a legumelor, se pot obţine recolte de legume bine
echilibrate din punctul de vedere al conţinutului în elemente minerale
de nutriţie.

Proprietăţi biochimice ale fructelor de tomate şi ardei gras cultivate

în solariile experimentale de la ICDLF Vidra

Din punct de vedere biochimic, fructele de tomate obţinute în

sistem ecologic se diferenţiază faţă de martor prin valoarea s.u.s.,
care este mai mică cu 11%, precum şi prin conţinutul de zahăr, care
este mai mare, şi prin aciditatea mai mică, rezultând în final un raport
zahăr:aciditate mai mare. Comparativ cu fructele obţinute în sistem
clasic, s-ar putea spune că, din punct de vedere calitativ, fructele
obţinute în sistem ecologic sunt superioare (tabelul 9).
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 41

Tabelul 9
Principalii parametri biochimici de calitate ai fructelor de tomate
(media a trei determinări, efectuate pe data de 4 septembrie 2006, în
laboratoarele ICDLF Vidra)

Greutatea Zahăr Acid Pigmenţi,

S.U.T. S.U.S. Aciditate, Zahăr:
VARIANTA medie, total, ascorbic, (licopen)
g/fruct % % % aciditate
% mg/100 g mg/100 g
S. martor 110,57 4,80 4,5 2,93 0,34 9,61 8,62 4,04
S. clasic 129,43 4,44 4,0 2,58 0,30 10,22 8,60 4,04
S. ecologic 107,50 4,79 4,0 2,98 0,32 9,61 9,31 5,05

CE, 25°C NO3 NO2 K Na

VARIANTA
mS mg/l suc mg/l suc mg/l suc mg/l suc
S. martor 4,702 13 Lipsă 138 2,5
S. clasic 4,103 3 Lipsă 101 3
S. ecologic 4,274 4 Lipsă 100 4

Starea de nutriţie a plantelor de tomate şi ardei gras reflectată în

valoarea pH-ului sucului celular din frunze
O condiţie pentru desfăşurarea normală a proceselor
fiziologice în celulă este aceea ca pH-ul sucului celular să se păstreze
între anumite limite. Pentru aceasta, este necesar ca între cationi şi
anioni să se menţină un anumit raport, care, însă, datorită proceselor
metabolice, tinde în mod continuu să se schimbe, ca urmare a trecerii
acestora în diferiţi compuşi stabili sau hidrolizabili enzimatic
(Davidescu şi Davidescu, 1992). Acesta este motivul pentru care
reacţia sucului celular din frunze poate furniza indicaţii asupra stării
de nutriţie a plantelor. Este vorba de un indicator calitativ, acesta nu
poate înlocui analiza foliară, singura care poate furniza amănunte
privind eventuale dezechilibre nutritive. Poate, însă, atunci când
variază în afara unui domeniu stabilit pentru planta respectivă, să dea
indicaţii asupra apariţiei unui dezechilbru nutritiv, care, mai departe,
se precizează cu ajutorul analizei foliare.

Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul

producător – consumator
42 Mihaela Lungu

Tabelul 10
Valorile pH-ului sucului celular din frunzele de tomate şi ardei gras
din experienţa defăşurată la ICDLF Vidra, în solar

Sistemul de
tomate ardei gras
cultură practicat
martor 5,60 5,35
convenţional 5,57 5,16
ecologic 5,58 5,31

La ICDLF Vidra, în condiţiile cultivării tomatelor în regim

ecologic, comparativ cu un martor nefertilizat şi o cultură
convenţională, pH-ul sucului celular din frunze (valori medii pe câte
trei repetiţii) nu variază în funcţie de tipul de cultură (tabelul 10),
ceea ce era de aşteptat, ţinând cont de faptul că nici compoziţia
minerală a frunzelor nu diferă substanţial. La ardeiul gras, în regim
convenţional de cultură, această valoare apare mai scăzută, diferenţa
(0,15-0,19 unităţi pH) fiind foarte mică, sub limita erorii acceptate a
metodei de determinare (0,20 unităţi pH). Legând această diferenţă
de compoziţia minerală a frunzelor, putem observa şi aici foarte mici
diferenţe (figura 3), nesemnificative însă pentru starea de nutriţie a
plantelor: în regim convenţional, plantele de ardei gras au absorbit
mai puţin azot (2,56%, faţă de 2,72 şi 2,73%), mai puţin potasiu
(5,71%, faţă de 6,56 şi 6,37%), mai mult calciu (4,88% faţă de 4,45
şi 4,16%), mai mult magneziu (2,05% faţă de 1,62 şi 1,66%). Se
remarcă diferenţe importante şi în ceea ce priveşte conţinuturile unor
microelemente (cupru, mangan, plumb). Chiar dacă diferite, aceste
valori se încadrează în domeniile normale de conţinut în plante, însă
influenţează echilibrul acido-bazic la nivelul sucului celular.
Diferenţe foarte importante apar între speciile cultivate. Astfel,
pentru tomate, gama de valori este 5,57-5,60, iar pentru ardei gras
5,16-5,35. Între frunzele de tomate şi de ardei gras există diferenţe
clare în ceea ce priveşte acumularea de azot total, potasiu (frunzele
ardeiului gras acumulează mai mult decât cele de tomate) şi calciu
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 43

5,4

5,3

pH
5,2

5,1

2,8

N total, %su
2,7

2,6

2,5

6,6
6,4
K, %su

6,2
6,0
5,8
5,6

4,9

4,7
Ca, %su

4,5

4,3

4,1

2,1
2,0
Mg, %su

1,9
1,8
1,7
1,6

Figura 3 Reacţia sucului celular din frunzele speciilor legumicole

studiate, alături de valorile conţinuturilor câtorva
macroelemente de nutriţie care o pot influenţa

Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul

producător – consumator
44 Mihaela Lungu

(ardeiul gras acumulează mai puţin decât tomatele), astfel încât

diferenţa de pH al sucului celular poate fi pusă pe seama echilibrului
de nutriţie creat între aceste elemente minerale.
Având de-a face cu plante echilibrate, care se bucură de o
bună stare de nutriţie şi furnizează producţii de calitate, putem
aprecia că intervalele de valori ale reacţiei sucului celular din frunze
determinate în această etapă a cercetărilor sunt caracteristice
plantelor de tomate şi ardei gras, în condiţiile de nutriţie asigurate în
solariile experimentale de la ICDLF Vidra. Aceste intervale de valori
vor fi verificate într-o etapă ulterioară a cercetărilor, prin repetarea
analizelor de fructe, frunze şi în sucul celular al frunzelor.

Concluzii

 Au fost efectuate experienţe la ICDLF Vidra, în spaţii protejate,

urmărind nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras
cultivate în regim convenţional şi ecologic, faţă de un martor.
 Experineţele s-au desfăşurat pe un sol cu reacţie foarte slab şi
slab alcalină, cu un conţinut de materie organică relativ ridicat,
valorile raportului carbon/azot fiind caracteristice unei fertilităţi
scăzute şi foarte scăzute.
 Materialul biologic a constat în răsaduri de tomate MARISSA
F1 şi de ardei gras BIANCA F1. S-au aplicat tratamente
fitosanitare la materialul săditor, diferenţiat, în funcţie de
regimul de cultură. Fertilizarea s-a făcut, de asemenea,
diferenţiat pe tipuri de cultură şi au fost efectuate lucrări de
întreţinere specifice. Combaterea dăunătorilor la culturile în
regim ecologic s-a efectuat prin amplasarea de capcane
colorate.
 Conţinuturile de nitraţi în fructele de tomate şi ardei gras se
situează mult sub domeniul excesiv de conţinut. Conţinuturile
de elemente minerale se înscriu într-o gamă de conţinuturi în
general citată în literatura de specialitate. Faţă de martor,
ardeiul gras acumulează mai mult azot total decât tomatele şi
Nutriţia minerală a plantelor de tomate şi ardei gras cultivate
în solar, în regim de agricultură ecologică 45

mai puţin calciu, în variantele fertilizate, fie chimic fie organic.

Acumularea microelementelor de nutriţie (zinc, cupru, fier,
mangan) este, de asemenea, mai mare la ardeiul gras.
Acumularea plumbului este mai ridicată la ardeiul gras, dar
scade în urma fertilizării, chimice sau organice.
 Frunzele speciilor legumicole studiate nu acumulează cantităţi
importante de nitraţi.
 Regimul diferit de cultivare a legumelor (tomate şi ardei gras)
în solariile de la ICDLF Vidra induce diferenţe în compoziţia
minerală a fructelor şi frunzelor, fără ca aceste diferenţe să fie
spectaculoase sau, în cazul fructelor, să diferenţieze radical
calitatea producţiei. În cazul frunzelor, aceste diferenţe nu sunt
de natură să schimbe domeniul de concentraţie al elementelor
nutritive. Aspectul recoltelor (mărimea fructului, culoarea) nu
diferă, aşa că putem trage concluzia că la ICDLF Vidra, în
solar, în condiţiile renunţării la utilizarea produşilor chimici de
sinteză presupuşi de cultura convenţională a legumelor, se pot
obţine recolte de legume bine echilibrate din punctul de vedere
al conţinutului în elemente minerale de nutriţie.
 Din punctul de vedere al proprietăţilor biochimice, fructele
obţinute în sistem ecologic s-au dovedit a avea o calitate
superioară.
 pH-ul sucului celular din frunze nu variază, la tomate, în funcţie
de sistemul de cultură. La ardei gras, în schimb, aplicarea
fertilizării minerale la plantele cultivate în regim de agricultură
convenţională deplasează echilibrul mineral al sucului celular
spre o reacţie uşor mai acidă, dar cu valori mai mici decât
eroarea acceptată a metodei analitice de determinare. Această
variaţie a pH-ului sucului celular este pusă în legătură cu
variaţii ale conţinuturilor de elemente minerale, importante, dar
în interiorul domeniilor normale de conţinut.
 Apar diferenţe importante între valorile pH din sucul celular al
frunzelor între cele două specii cultivate.
Aspecte nutriţionale ale culturilor de legume certificate ecologic, pe lanţul
producător – consumator
46 Mihaela Lungu

 Se poate aprecia că intervalele de valori ale reacţiei sucului

celular din frunze determinate în această etapă a cercetărilor
sunt caracteristice plantelor de tomate şi ardei gras, în condiţiile
de nutriţie asigurate în solariile experimentale de la ICDLF
Vidra.

Bibliografie

Davidescu David, Davidescu Velicica, 1992, Agrochimie horticolă,

Editura Academiei Române.
Lăcătuşu Radu, Lungu Mihaela, Kovacsovics Beatrice, 2005,
Poluarea nitrică - o temă veche de mare actualitate, Lucr. Simp.
Intern. Ingrăş., Bacău, 30-31 octombrie 2003.
Voican Valentin, Lăcătuş Victor, 1998, Cultura protejată a legumelor
în sere şi solarii, Editura Ceres, Bucureşti.
* * * 1980, Metodologie de analiză a plantei pentru evaluarea stării
de nutriţie minerală, Răuţă Corneliu şi Chiriac Aurelia (Red.
coord.), ICPA Bucureşti.