ŞASE FELURI DE MÂNCARE

DINTR-O SINGURĂ GĂINĂ

- comedie -
Personaje:
MAMA
FIUL
MARINA
ILONA
IRA
IVANOVA (EA)
Scena reprezintă o sufragerie dintr-un apartament mare şi luxos. Pe perete,
într-o ramă bogat aurită, este fixat un desen de copil, care redă poza unei
mame cu fiul ei, aşezat pe genunchi. În fotoliu se află MAMA – o femeie în
vârstă, îmbrăcată cu un halat luxos din atlas, având pe cap un batic de puf,
de la ţară. Sună telefonul. MAMA ia receptorul.
MAMA: Bună ziua, doctore. Asemenea. Numai că n-am înţeles, pentru
ce m-aţi felicitat? Analizele mele au ieşit bune? La modul obiectiv vorbind
– eu sunt sănătoasă? Înţeleg…Dar din punct de vedere subiectiv, sunt
demult o defunctă, doctore. Nu, astăzi să nu veniţi, sunt ocupată. Veniţi
mâine dimineaţă. Mâine voi fi liberă, aşa că mă puteţi ciupi cum doriţi.
MAMA azvârlă receptorul în colţul îndepărtat al camerei. În sufragerie intră
un bărbat în vârstă de patruzeci de ani. El este FIUL.
FIUL: Cine a sunat?
MAMA: Doctorul dorea să ne facă o vizită. Se vede că i s-au terminat
banii.
FIUL: Medicul dumitale este un specialist de clasă. Numai datorită lui
eşti într-o excepţională.
MAMA: El îmi prescrie asemenea tablete scumpe, că ar fi trebuit să
dansez Giselle, or eu de-abia am putut să ies din jacuzzi.
FIUL: Dar pe unde ai pus telefonul?
MAMA: Parcă poţi găsi ceva în dezordinea asta?
FIUL: Eu tot n-am înţeles de ce ai concediat pe fata în casă. N-a apucat
să muncească nici măcar o săptămână.
270
MAMA: Ea m-a călcat tot timpul pe nervi. Pe unde ai putut s-o scoţi?
FIUL: De la universitate, de la catedra de literatură rusă. Ea este
profesor de filologie.
MAMA: Vai, Dumnezeule, păi dacă e ditamai profesor, atunci de ce-mi
spăla lingurile de argint cu detergent?
FIUL: Şi cu ce trebuia să le spele? Uite, recunosc, nici eu nu ştiu.
MAMA: Nici nu trebuie să ştii, soarele meu. Tu, dragul mamei, eşti om
de afaceri, stimat, bogat. Ai observat, ce priviri arunca spre tine?
FIUL: Nimeni nu-mi arunca nicio privire. Ţie mereu ţi se pare câte
ceva. Doar singură mi-ai cerut să-ţi caut o femeie, să ai cu cine să
conversezi.
MAMA: Oare ce se poate vorbi cu cineva care habar n-are ce e când
visezi capete de porci?
FIUL: Şi ce e când visezi capete de porci?
MAMA: Semne de trădare.
FIUL: Prostii.
MAMA: Profesoara ta mi-a şi strecurat o carte scârboasă. Doamne, ce
mizerie de carte!
MAMA aruncă FIULUI o carte. Acesta citeşte titlul ei.
FIUL: Lev Tolstoi, „Anna Karenina”. Mama, mă dai gata! Este literatura
clasică.
MAMA: Ai citit-o şi tu?
FIUL: Bineînţeles că am citit-o.
MAMA: Atunci totul mi-e limpede.
FIUL: Ce anume ţi-a limpede.
MAMA: Mi-e limpede de ce nu te-ai însurat până acum. Se vede treaba
că tot citind cărţi din astea, ai înţeles câte ticăloase te pot pândi la tot
colţul, iar acum pur şi simplu te temi să te legi la cap. Pe ticăloasa asta,
soţul ei legitim i-a asigurat cu tot confortul. Iar ea, drept recunoştinţă,
nu-l putea suporta pentru că avea urechile lungi. Şi atunci i-a pus,
netrebnica, peste urechile soţului cogeamite coarne. Tu ai idee, ce
urechi avea taică-tu, Iacov? Adevăratele radare păroase!
FIUL: Mama, dar Anna a fost sever pedepsită pentru infidelitatea ei.
MAMA: Cu ce a fost pedepsită?! Doar şi-a luat pe dulăul acela de
Vronski şi dusă a fost în Italia, să se odihnească, chipurile!
FIUL: Mata vorbeşti aşa pentru că n-ai citit decât prima parte a cărţii.
În partea a doua, Anna s-a aruncat înaintea trenului.
MAMA (profund afectată): Salt mortal?
FIUL: Întocmai, mama. În zadar te-ai grăbit s-o dai afară pe filologa; ea
ar fi putut măcar să te lumineze.
271
MAMA (nu-şi poate reveni din emoţie): Să înţeleg că a împins-o soţul ei
urecheat?
FIUL: Nu, singură a hotărât să-şi pună capăt vieţii. Nu a mai putu
suporta dispreţul înaltei societăţi şi faptul că amantul ei s-a răcit.
MAMA: S-a răcit? În sensul că a murit şi el?
FIUL: În consecinţă, se pare, a murit şi el.
MAMA: Măcar urechiatul a supravieţuit?
FIUL: Da. Mama, dumneata eşti îngrozitor de incultă.
MAMA: Animale urechiate. Tatăl tău abia la cel de-al optulea infarct…
Fie-i ţarina uşoară.
MAMA plânge cu hohote.
FIUL: Mămică, ce-i cu tine?! Linişteşte-te.
MAMA: Oare când m-o chema Dumnezeu şi pe mine, nefericita, la El…
FIUL: Mama, doar fac totul ca să-ţi fie bine. Ce mai vrei? Vrei să plecăm
la Paris, să ne plimbăm noaptea pe Montmartre, să trecem pe la cele mai
bune restaurante.
MAMA: Şi cu ce mă vor hrăni acolo? Îmi vor da un borş adevărat? Sau
mă vor servi cum se cuvine cu cartofi prăjiţi? Se prea poate ca pe acolo
kazahii noştri se vor preface în japonezi şi ne vor da „sushi” cu peşte
prost prăjit.
FIUL: Nu vrei, nu mergem la Paris. Avocatul meu s-a întors de curând
din Africa, de la vânătoare de elefanţi şi e plin de admiraţie! Aşa că
putem şi noi să dăm o fugă în Africa şi să împuşcăm vreun elefant.
MAMA: De ce să-l împuşcăm? Elefantul singur va sucomba de râs când
va vedea cum un bărbat tânăr a venit la vânătoare cu mamă-sa. Doar şi
elefantul are soţie şi copii!! Iar mama elefantului se bucură de nepoţii ei…
FIUL: Iar o iei de la început?
MAMA: Iaca tac. Tăcând voi muri de urât. Şi nu voi apuca să te văd cum
te zvârcoleşti singur la bătrâneţe, apoi cu banii tăi afurisiţi vei angaja o
servitoare care te va otrăvi şi-ţi va fura totul. Să laşi prin testament ca
la mormântul să se instaleze un bancomat, ca să te asiguri astfel că-ţi va
veni măcar cineva la crucea ta.
FIUL: Mamă, ce-s vorbele astea?
MAMA: Aşează-te aici şi ascult-o pe mama ta. Astăzi l-am visat pe
Putin. Şi el îmi spune în vis: „Roza, am obosit ca un câine. Hai să fugim
amândoi la Soci!. Eu îi spun: „Domnule preşedinte, mai întâi, sunteţi
căsătorit, în al doilea rând, sunt cam bătrână pentru asemenea escapade
nechibzuite”. Şi atunci el îmi răspunde: „Dacă tu, dragostea mea, mă vei
refuza, de supărare am să trimit la toţii dracii toată Namibia!”.
FIUL: Şi ai mers la Soci?
272
MAMA: Am refuzat.
FIUL: S-a prăpădit Namibia.
MAMA: Tu ai priceput, ce vroia să spună visul?
FIUL: Ce?
MAMA: Semn de nuntă.
FIUL: Adică?
MAMA: Că va fi o cunoştinţă reuşită, din care va rezulta o căsătorie.
FIUL: Mama!
MAMA: Dimineaţa m-au sunat cei de la agenţie matrimonială şi mi-au
promis că-mi vor trimite câteva pretendente.
FIUL: Scuză-mă, mamă, dar eu plec.
MAMA: Doar ai spus că astăzi vei sta acasă?
FIUL: Am spus. Astăzi, pentru prima oară din această lună, că vroiam
să mă odihnesc acasă. Să mă odihnesc! Nu să mă uit la mutrele unor fete
bătrâne de la agenţie matrimonială.
MAMA: Eu i-am rugat să-mi trimită pe cele mai de soi.
FIUL: mamă, eu demult am renunţat la viaţa mea privată şi mă ocup
numai de afaceri. Şi de ce, tocmai acum când mi-a dispărut cu totul
dorinţa de a mă căsători, tu ai hotărât să-mi pui pe cap o logodnică
adusă tocmai dintr-o turmă matrimonială!
MAMA: Ce-ai spus că ţi-a dispărut, că nu am auzit bine?
FIUL: Sună-i pe cei de la matrimoniale şi amână această arătare la faţă
prostească. Eu plec.
FIUL iese din sufragerie.
MAMA: Nu i-a dispărut nimic, slava Domnului. Am verificat eu.
FIUL revine în sufragerie.
FIUL: Pe unde mi-ai pus încălţămintea?
MAMA: Au luat-o.
FIUL: Cine a luat-o?
MAMA: Au venit cei de la curăţătorie. Cum tu mi-ai promis că vei sta
acasă, m-am gândit că-i tocmai timpul potrivit să-ţi dau încălţămintea
la curăţat.
FIUL: Pantofii cei noi mi-au luat cu cutie cu tot?
MAMA: N-are a face, lasă să-i dezinfecteze. Se spune că pe la fabrici a
apărut o ciupercă.
FIUL (ţipă): În pantofii din Armenia şi Versace nu-i nicio ciupercă!
MAMA se apucă de inimă şi începe să se sufoce foarte natural. FIUL, speriat,
aduce repede apă şi tablete. Caută receptorul de telefon, nu-l găseşte.
273
FIUL: Unde-i telefonul? Trebuie să-l chemăm urgent pe doctor.
MAMA (cu voce răguşită): Nu trebuie…nu trebuie doctor.
FIUL: Mămică, ţine-ţi capul mai sus. Unde-i telefonul!
În acest moment se aude soneria de uşa de intrare.
MAMA: a venit! Prima a şi venit! Te implor, iubiţelul lui mama, nu mă
omorâ cu zilele!
FIUL: Ţi-e mai bine?
MAMA: Cu mult mai bine, fiule. Mă duc s-o întâmpin, iar apoi voi trece
în camera mea. Tu să nu te temi, eu voi fi alături. Dumnezeu ne va ajuta!
MAMA sare voioasă şi se grăbeşte spre vestibul. FIUL, rămas singur, caută
telefonul, pe care îl găseşte pe duşumea, în dreptul ferestrei. Formează numărul.
FIUL: Salut, cum stau treburile? Ai fost la bancă. Acum nu poţi vorbi?
Cu ce eşti atât de ocupat?Tranşezi carnea elefantului împuşcat? Ah,
tu chiar colaborezi cu o altă firmă…Înseamnă că în prezent primii
care părăsesc corabia naufragiată nu sunt şobolanii, ci avocaţii. Şi ce
mă sfătuieşti să fac? Să mă ţin tare? Foarte folositor sfat pentru un om
al cărui cap e deja în ştreang, funia unsă cu săpun şi rămâne doar să
dărâmi scaunul de sub picioare! Să fii sănătos.
Furios, FIUL aruncă telefonul spre locul în care l-a găsit.
În sufragerie intră MARINA. Ea este o femeie fermecătoare, care este foarte
atentă la orice mişcare pe care o face. Iat-o intrând, iat-o aşezându-se, iat-o
privind în jur – totul graţios, încântător, deosebit de drăguţ.
MARINA: Bună ziua. Eu sunt Marina.
FIUL: Încântat. Luaţi loc, vă rog
MARINA: Dumneata eşti cam tulburat? Şi eu. Nu-i chiar o situaţie
comodă, nu-i aşa?
FIUL: Doar suntem oameni maturi. Doreşti un ceai, cafea?
MARINA: Vrei să mă otrăveşti de la început. De băut se poate numai
apa, şi aceea îngheţată şi dezgheţată apoi în faza lunii pline. Dumneata
ai obosit de singurătate ca şi mine?
FIUL: Oarecum.
MARINA: Toate prietenele mele sunt fericite şi numai în casa mea
lipseşte căldura sufletească şi nu răsună glasurile de copii. Visez să
iubesc, să port de grijă şi să mă sacrific. Am fost deja de trei ori măritată
şi de fiecare dată am dat tot ce-i mai bun din mine.
FIUL: Să înţeleg că ţi-au rămas numai cele rele?
MARINA: O, nu, nicidecum. După fiecare divorţ eu renăşteam, iar acum
sunt de trei ori mai frumoasă. Oare chiar nu observi cât sunt de perfectă?
274
FIUL: Văd.
MARINA: O spui cu oarecare îndoială în glas. Hai să mă priveşti pe cât
se poate de bine.
MARINA se ridică din fotoliu şi se apropie foarte mult de FIUL.
MARINA: Să începem de la chipul meu. Ai crezut că sunt machiată?
FIUL: La drept vorbind nici n-am apucat încă să mă gândesc.
MARINA: Asta pentru că sunt o frumuseţe naturală, precum roua
dimineţii. Ai vrea să ştii cum am ajuns la această perfecţiune?
FIUL: Ar fi interesant, desigur.
MARINA: Sperma masculului de balenă se amestecă în părţi egale cu
secreţia din nas a vidrei de trei ani şi cu praful de gândaci, bine prăjiţi
şi măcinaţi. În fiecare zi îmi pun pe faţă din acest amestec şi iată-mă cât
sunt de frumoasă. Acum să continuăm cu părul. Atinge-l, să simţi cât
este de moale şi de viu. Atinge-l, nu te teme.
FIUL atinge cu precauţie părul MARINEI.
MARINA: Adevărată minune, aşa-i?
FIUL: Extraordinar…
MARINA: Niciunul dintre preparatele cosmetice scumpe! Exclusiv
comprese în timpul nopţii cu untura de peşte pe jumătate cu urină de
pisică gestantă.
FIUL: Şi dormi cu asemenea comprese pe cap?
MARINA: Dar ce rezultat iese din asta?!
FIUL: Şi de unde faci rost de atâtea pisici gestante?
MARINA: Foarte simplu. Seara ies cu un borcan în curte, căutaţi în
lada de gunoi pisica aşezată într-o poziţie interesantă, prelevaţi urina de
la ea şi fuguţa acasă, căci urina trebuie să fie neapărat caldă.
FIUL: Sper să nu fiu nevoit să prelevez singur untura de peşte?
MARINA: Nu, desigur, nu va fi cazul. Vei face săptămânal cursa cu
avionul până la Magadan, vei ieşi cu pescarii la mare, îi veţi plăti cum
se cuvine şi vei obţine untura proaspătă de peşte. Apropo, tot acolo îţi
procuri şi sperma de balenă pentru masca facială. Aşadar, am clarificat
şi chestiunea părului. Acum mă voi referi la corp. Nu-i aşa că eşti
entuziasmat de talia mea?
FIUL: Bineînţeles…
MARINA: Aceste forme minunate ale corpului meu mi le-a dăruit
natura şi dieta australianului James Kobart. Eu mă hrănesc numai cu
germeni.
FIUL: CU CE?!!!
MARINA: James Kobart este Dumnezeul meu! Eu mă rog cu cărţile lui!
Noi amândoi le vom citi în timpul nopţii.
275
FIUL: Desigur, oricum nu voi reuşi să adorm de atâta miros de la comprese.
MARINA: Ei vezi, tocmai de aceea îţi voi citi din Kobart. Şi atunci ţi se
va deschide perceperea că totul în natură posedă cea mai mare forţă în
faza germinării. De aceea mă hrănesc cu germenii de cereale, ouă în care
abia apare fătul, icrele în care se văd deja ochişorii…
FIUL: Ochişorii cui?
MARINA: De ce tot tremuri atâta? Aşa ceva nu-mi place la tine. Cel
de-al doilea soţ a murit chiar în sala de judecată în timpul procesului
de divorţ, ne mai apucând să semneze actul de renunţare la bunuri.
Dumneata suferi de inimă?
FIUL: Pur şi simplu îmi imaginam cum vom citi noi noaptea cartea lui
Kobart, dumneata având pe cap urina de pisică, iar în gură ochişorii…
MARINA: Am înţeles, tremuri de prea multă dorinţă. Văd eu că eşti
deja îndrăgostit până la urechi. Sunt dispusă să răspund aşijderea. Aşa
că vino mai aproape de mine şi-ţi voi dezvălui minunea sexului după
reţeta lui Kobart!
FIUL: El şi în chestiunea asta este maestru?
MARINA: Şi încă ce maestru! După sistemul elaborat de el, fiecare
femeie care se dăruieşte bărbatului, trebuie să-şi închipuie că este
posedată de însuşi Kobart! Rupe-mi hainele, James! O, James! O, James…
FIUL: Îmi cer scuze, însă nu mai am timp la dispoziţie.
MARINA: Să înţeleg că trebuie să plec?
FIUL: Mă tem că ai înţeles bine.
MARINA: Constat că nu eşti maturizat pentru fericirea familială. Ne
mai întâlnim?
FIUL: Fireşte. Miercuri. Noaptea la spălătorie, la cea de-a doua ladă de
gunoi. Sper că motanii se vor îngriji ca până atunci pisicile să rămână
deja gestante. Iar vidra de trei ani să poată aduce o găleată plină cu
muci! Transmite-i salutări smintitului dumitale mister Kobart.
MARINA: Să nu pomeneşti numele lui James în deşert.
MARINA îl priveşte dispreţuitor pe FIUL şi pleacă.
FIUL ridică telefonul şi formează un număr.
FIUL: Banca? Faceţi-mi legătura cu bosul. Aştept. Alo! Mă bucur că mă
mai recunoşti. Eşti şi tu ocupat acum? În ultimul timp pentru mine toţi
sunt ocupaţi. Ascultă-mă, te rog să ai puţină răbdare…Eu înţeleg totul,
încerc să găsesc o ieşire din situaţia creată. Desigur, ştiam că creditele
trebuie înapoiate la timp! Însă nu ştiam că partenerul meu este o canalie
şi va fugi cu banii! Doar am fost prieteni împreună…Bine. E clar.
FIUL lasă receptorul să cadă pe duşumea şi, în disperare, îşi apucă capul
între mâini. Se aude soneria.
276
FIUL: Încă una, naiba să le ia! (Ţipă în direcţia vestibulului.) Intră, te rog.
Simtă-te ca acasă.
VOCEA ILONEI: Unde vă este baia.
FIUL (uluit): Baia?
VOCEA ILONEI: Am găsit-o. Ştergarele din baie sunt curate?
FIUL: Curate…
În sufragerie intră ILONA. Este o femeie îmbrăcată foarte îndrăzneţ. Se
aşează în fotoliu.
FIUL (încercând să pară o gazdă amabilă): Dacă tot ai venit, să facem
cunoştinţă.
ILONA: Ilona.
FIUL: Îmi pare bine. Presupun că ţi s-a spus câte ceva despre mine?
ILONA: Cine să-mi spună?
FIUL: Vreau să spun că, înainte de a te hotărî să te întâlneşti cu mine,
ai aflat de la agenţie unele date despre mine.
ILONA: La ce-mi trebuie datele despre dumneata? Am luat adresa şi
asta-i tot. Ai în vedere că avem la dispoziţie numai patruzeci de minute.
De ce n-ai aşternut divanul până la sosirea mea? N-ai fost prevenit, că
trebuia să pregăteşti aşternut curat?
FIUL: Nu…
ILONA: Agenţia este un rahat! Ai măcar cât de cât habar câţi microbi s-or
fi aciuat în acest divan? Dacă e să luăm un eşantion şi-l punem la microscop,
ai putea vedea întregul spectru al bacililor, inclusiv cel al leprei.
FIUL: Leprei?!
ILONA: Tocmai, sporii care produc lepră.
FIUL sare de pe divan şi insistent se uită la tapiţerie.
FIUL: Dar asta-i o boală groaznică! Este foarte posibil ca eu şi mama
să fim deja atinşi de aceşti bacili?!
FIUL aduce un cearşaf şi-l întinde pe divan.
FIUL: Iată, poftim.
ILONA se aşează din nou pe divan. FIUL continuă să stea în picioare,
neîndrăznind să se aşeze în fotoliu, de teama microbilor.
ILONA: Ce stai în picioare?
FIUL: Da, desigur. Să continuăm cunoştinţa noastră. Ce profesie ai?
ILONA: La ce-ţi trebuie să ştii? Ei, dacă tot vrei, sunt imunolog.
277
FIUL: Trebuie să fie foarte interesant. Cum de nu mi-a trecut prin cap
de unde poţi avea asemenea cunoştinţe despre lepră. Şi în prezent cu
ce te ocupi?
ILONA: Acum mă ocup de dumneata.
FIUL (râde): Până şi simţul umorului e deosebit la dumneata. Pesemne
că a sosit timpul să-ţi ofer posibilitatea de a-mi pune întrebări?
ILONA: Într-adevăr.
FIUL: Sunt gata să răspund.
ILONA: Să-mi dau jos ciorapii?
FIUL: În ce sens?
ILONA: În sensul că a mai rămas o jumătate de oră.
FIUL se uită cu multă atenţie la ILONA şi începe să priceapă câte ceva.
FIUL: Scuză-mă, dumneata cauţi un soţ cu ajutorul agenţiei matrimoniale?
ILONA: La ce bun să-l caut? Şi aşa ştiu bine, pe unde zace soţul meu.
Acasă, desigur. Face lecţii cu băiatul cel mare.
FIUL: Dumneata eşti căsătorită?! Atunci despre ce avem de vorbit
împreună?
ILONA: Eu demult fac aluzie că timpul trece şi rămâne tot mai puţin.
Şi în timpul acesta, stau ca o proastă şi nu ştiu dacă trebuie să-mi scot
ciorapii ori nu trebuie.
FIUL (în sfârşit, situaţia îi este clară): Dumneata …eşti prostituată?
ILONA: Dar dumneata de cine ai nevoie? Dacă eşti un gay, aşa trebuia
să şi scrii în cerere.
FIUL: Cred că s-a produs o greşeală. Mama mea s-a înţeles în privinţa
unei întâlniri cu o femeie care doreşte să se mărite.
ILONA: Când ţi-am spus că agenţia este un căcat, nu m-ai crezut. Acum,
iată dovada – mereu încurcă înţelesurile. Oricum, de plată nu scapi.
FIUL: Fireşte, plătesc.
Dintr-o dată, ILONA, părăseşte aerul unei prostituate obraznice şi devine o
femeie obişnuită.
ILONA: Să înţeleg că ai probleme în a-ţi găsi o nevastă? Dumneata,
după câte văd şi pricep, eşti un om asigurat şi chiar plăcut la vedere..
FIUL: Toată viaţa am trăit alături de mama…
ILONA: Poţi să nu mai continui.
ILONA se apropie de un tablou.
ILONA: Adevărat?
FIUL: Da, făcut de mine demult. Sunt eu cu mama.
278
ILONA: Veritabilă capodoperă pe pânză. Mama dumitale nu s-a zgârcit
la ramă.
FIUL: Pentru a înrăma această mâzgăleală, dânsa a îndepărtat o pânză
din secolul al 18-lea, din şcoala flamandă.
ILONA: iar apartamentul nostru este doldora cu fotografiile soţului.
El cu biberonul în gură, el pe oliţa de noapte, el pionier…(Desperată.)
Dumnezeule, câţi orfani sunt în Rusia, care au fost abandonaţi încă
din maternitate. Iar mie mi s-a nimerit unicul fiul, care să fie adorat
de părinţii săi. Şi aceşti părinţi l-au obişnuit să mănânce gogoşi calzi la
micul dejun şi să nu facă nimic. Adică – zero muncă! Odată l-a apucat
nebuneala să se ducă la o muncă fără rost şi să primească un salariu
de toată ruşinea. Bineînţeles că l-au aruncat afară ca pe o măsea
stricată. Atunci părinţii lui s-au panicat, căci băieţelul lor era chinuit de
depresie…
FIUL: Şi ai recurs la soluţia de a-i asigura la micul dejun gogoşi calzi.
ILONA: Îmi ajunge chiar şi pentru brânza franţuzească proaspătă. O
unge pe gogoşile sale.
FIUL: De ce continui să mai trăieşti cu el?
ILONA: Îl iubesc…Este ceva, ca o lepră, incurabil. Iată că de astă dată
nu mi-a mers. E timpul să plec.
ILONA se apropie de uşă.
FIUL: Aşteaptă, cât îţi sunt dator?
ILONA: Nu-i nevoie. M-am odihnit niţel la dumneata. Chir dacă m-am
obişnuit cu o modalitate detestabilă de a-mi câştiga banii, oricum eu îi
muncesc, nu iau degeaba. Aş dori, totuşi, să te rog ceva…Dacă ne vom
întâlni din întâmplare, caută să nu mă recunoşti.
FIUL: Puteai să nici nu mă rogi aşa ceva.
ILONA: Îţi doresc să-ţi găseşti o nevastă bună. Luaţi-vă cearceaful,
doar am glumit. În Rusia, în ultimii patruzeci de ani, lepra nu mai este
subiect de actualitate.
ILONA pleacă. Îngândurat, FIUL adună cearceaful de pe divan, îl strânge şi-l
pune în dulap. Apoi iarăşi începe să caute pe duşumea telefonul şi constată
că telefonul este spart. Caută şurubelniţa, repară receptorul, stă câteva
clipe pe gânduri, după care formează un număr de telefon.
FIUL: Iliuşa, eu sunt. Cum merg treburile? Mă bucur pentru tine.
Unde te-am găsit? La Cap Town? Salutări din partea mea acestui oraş
minunat. Ascultă, am nimerit într-o situaţie neplăcută şi am nevoie
urgentă de bani. N-aş apela niciodată la tine, doar mă ştii de mulţi ani
că nu suport să mă văicăresc, însă acum n-am încotro. Înţeleg…înţeleg…
Îmi dau seama. Vila de la Cannes costă mult. Gata, uită de rugămintea
279
mea, mă descurc eu cumva. Fi fără grijă, Iliuşa, prietenia noastră nu o
poate nimeni şi nimic zdruncina. Să trăieşti.
FIUL azvârlă din nou receptorul cât mai departe şi-şi apucă capul cu mâinile.
În cameră intră MAMA- Ea se uită la FIUL.
MAMA: Asta, a doua, mi-a plăcut şi mie. Dintr-o dată se vede că-i o
femeie cumsecade.
FIUL: Ea este căsătorită.
MAMA: Iarăşi mi-au încurcat datele, netrebnicii.
FIUL: Apelează la altă agenţie; ăştia sunt nişte idioţi patentaţi.
MAMA (gândindu-se, se hotărăşte să recunoască): Asta-i agenţia mea.
FIUL: Cum adică – a ta?
MAMA: Am achiziţionat această agenţie matrimonială. Exclusiv spre
folosul tău, drăguţule.
FIUL: O achiziţie reuşită, nimic de spus. Măcar scoţi ceva cu ea?
MAMA: La început am avut numai pierderi. Apoi m-am gândi să
introduc o formă suplimentară de servicii şi lucrurile au pornit cum
trebuie.
FIUL: Faci comerţ cu prostituate? Felicitările mele, ai devenit cap de
bandă. Ce ruşine!
MAMA: Să nu ţipi la maică-ta!
FIUL: Doar eşti preşedintele firmei mele?! Despre bordelul tău pot
afla concurenţii mei!
MAMA: Doar nu fac nimic rău. Salvez pe soţiile unor soţi fără căpătâi.
FIUL: Pe soţiile cui?
MAMA: Pe soţiile acelor bărbaţi care au fost azvârliţi în afara
capitalismului şi continuă să se tăvălească pe divanurile socialiste.
Dispun de contingent formidabil, toate cu studii superioare, toate nişte
gospodine de prima mână.
FIUL: Aceste aspecte sunt foarte importante la aşternut.
MAMA: Nu judeca afacerile altuia. Mii de bărbaţi nu aleargă pe din
lături după cele tinere, cu picioare lungi şi fără complexe morale. Ei
aleargă exact după acelea care seamănă cu nevestele lor.
FIUL: Şi care ar fi sensul?
MAMA: Unul foarte simplu, acela că bărbatul oboseşte de simţul
vinovăţiei permanente. Cel mai ideal soţ se simte vinovat de toate
din chiar ziua nunţi. Vinovat, că nu-i în stare să o admire pe soacrăsa,
vinovat că nevastă-sa trebuie să nască, vinovat că munceşte puţin
ori munceşte foarte mult. Şi atunci, agenţia noastră îi oferă această
formidabilă posibilitate.
280
FIUL: Îngrozitor! Mama mea face comerţ cu corpurile femeilor
măritate.
MAMA: Să ştii, că aceasta nu este activitatea de bază a agenţiei mele.
Noi ne preocupăm ca mai întâi să-i ajutăm pe oameni să-şi facă propria
familie. Şi abia după aceia continuăm să colaborăm cu ei.
FIUL: Înseamnă că dacă mă hotărăsc să mă căsătoresc prin agenţia
ta mizerabilă, după o lună tu vei propune nevestei mele să devină
prostituată?
MAMA: Dar tu, slava Domnului, nu eşti din aceia în afara mersului actual.
FIUL: Dar pot fi.
MAMA: Atunci, să mă ierţi, dar va trebui să-mi ajut nora. Însă
colaboratorii mei îţi vor găsi cu siguranţă o variantă confortabilă. Apropo,
în calitate de preşedintele firmei pot să-ţi spun că ai toate premisele să fii
aruncat în afara drumului. Prea te-ai pus pe cheltuit banii!
MAMA se aşează în faţa calculatorului.
MAMA: Iată. Ce –i cu acest punct de cheltuială sub denumirea „cotizaţii
de membru”? Ce fel de cotizaţii? În ce bucluc ai intrat, drăguţule, fără să
te consulţi cu maică-ta?
FIUL: N-am intrat nicăieri. Acestea sunt cheltuielile mele personale.
Sunetul soneriei de la intrare.
MAMA: A sosit candidata următoare. Du-te şi deschide-i uşa. Şi dă jos
de pe chipul tău înfăţişarea această de animal furios.
MAMA iese din sufragerie. FIUL se îndreaptă spre vestibul.
VOCEA IREI: Am nevoie urgentă de un fax. Aveţi cumva unul aici?
VOCEA FIULUI: Avem, e chiar aici, poftim. Apoi vino în sufragerie.
FIUL revine în sufragerie. A tot căutat telefonul, aruncat undeva pe podea.
Un timp tot umblă la receptor, apoi formează un număr.
FIUL: Tamara Ilinicina? Convocaţi pentru mâine şedinţa adunării
generale a firmei. Şi pregătiţi scrisorile de concediere. Nu trebuie
să plângeţi, dragă Tamara Ilinicina… M-am înţeles cu cine trebuie şi
fiecăruia i-am găsit un serviciu. Aşa specialişti de clasă pe care îi am
mi-i smulg din mână. Să nu plângeţi…
În sufragerie intră IRA. Este îmbrăcată cu o eleganţă distinctă; în mâini are
o lungă filă luată de la fax, iar de brâu sunt prinse două telefoane mobile,
care sună alternativ.
IRA (citeşte cu atenţie textul de pe fila de fax): Îmi face deosebită
plăcere să te cunosc.
281
FIUL: Asemenea. Ia loc.
IRA (continuă să studieze textul primit prin fax): Am vrut să-ţi spun că
eşti…Ţapule!
FIUL: Poftim?!
Unul dintre telefoanele mobile de pe brâul IREI începe să sune.
IRA: Alo! Ascultă, ţapule, ce mi-ai trimis? Jumătate din marfă nu este
prinsă în această listă. Unde mi-ai pus butoaiele cu prunele tailandeze?
Şi unde-s lighene indoneziene de unică folosinţă? Dar bideurile guineze?
FIUL: Cum, în Guineea au şi inventat bideuri?
IRA: Vrei să spui că n-au fost încă vămuite?! Mută-ţi urgent fundul la
Brest şi vămuieşte-le pe toate, ţap nenorocit ce eşti! (Îşi agaţă telefonul
de brâu.) Scuzaţi-mă, afacerile.
FIUL: Eşti o femeie energică.
IRA: Îmi pare bine că ai priceput asta de la început. Dacă eşti în
căutarea unui şoricel cuminte, atunci trebuie să plec de îndată. Sunt
obişnuită să ţin viaţa de gâtlej. Dumneata ce fel de soţie cauţi?
FIUL: La drept vorbind, eu nu caut pe nimeni…
Iarăşi sună unul dintre telefoanele mobile ale IREI.
IRA: Alo! Fii atent, singur m-ai sunat! Tu pe cine ai vrut să sperii
aseară?! Ascultă, flăcăule, te-ai încurcat de tot în treburile încâlcite.
Dacă vei fi băiat cuminte, va trebui să te învăţ câte ceva. Ai şi învăţat?
Înseamnă că eşti capabil. Consideri că ai parte de puţine procente? Ia
gândeşte-te, dacă nu-i mai bine să ai mai puţine procente fiind în viaţă,
decât mai multe, dar cu cruce la cap. Aşa cred şi eu. Salutare la ai tăi.
IRA repune telefonul la brâu.
IRA: Şi acum să mă ocup de dumneata. Mie îmi place să mă înţeleg cu
cineva pe malul apei. Să spăl, să gătesc sau să deretic nu am nici un chef.
Căci nu sunt nici spălătoreasa, nici bucătăreasă şi nici femeie în casă.
Eu mi-s o feministă convinsă şi pentru mine bărbatul nu-i nicidecum o
zeitate, ci un partener egal.
FIUL: Se poate şi aşa.
IRA: Dumneata cum crezi: de ce se căsătoresc oamenii?
FIUL: Habar nu am…Dar iată, părinţii dumitale s-au căsătorit, ca să te
naşti dumneata.
IRA: Aiurea. Părinţii mei s-au luat pentru a trăi împreună din două
salarii şi să facă schimb două camere dintr-o comunală pe o garsonieră
mizerabilă. Într-o asemenea garsonieră am trăit noi patru: părinţii,
bunica şi eu. Când părinţii se regulau în spatele dulapului, eu şi bunicuţa
282
auzeam totul. Apoi bunicuţa întreba: „ Şi asta a fost tot?! Nu prea eşti
în formă, ginerică!” De atunci mi-a rămas cu complexul, că nu pot face
sex decât în spatele dulapului. În apartamentul meu cu cinci camere,
în care locuiesc singură în prezent, patul din dormitor este îngrădit cu
trei dulapuri. Toţi bărbaţii care trec pe acolo cred că asta ţine de design.
FIUL: Oricum, singurătatea este ceva groaznic.
IRA: Nu sunt convinsă. Sărăcia lucie este mai îngrozitoare.
FIUL: Oare dumneata, venind frântă de oboseală după o zi încordată
de muncă, nu doreşti să te relaxezi şi să te laşi moale, alături de bărbatul
care te iubeşte?
IRA: Fireşte că-mi doresc. Însă cu condiţia ca atunci când vin acasă,
furioasă precum o furtună dezlănţuită, el să fi pregătit deja cina, să fi
aprins lumânările şi să fi dat drumul la video la o comedie amuzantă. Şi
ce-i foarte important, toate acestea să le facă în tăcere absolută. Şi tot în
tăcere să se ducă la culcare, cât timp mă odihnesc.
FIUL: Atunci la ce-ţi mai trebuie soţ? Poţi pur şi simplu să angajezi un
servitor pentru treburile acestea.
IRA: Corect. Nu mi-a venit în cap.(Se uită cu atenţie prin sufragerie.) Nu
vrei să reiei reparaţia?
FIUL: Deocamdată, nu.
IRA: Iată cartea mea de vizită. Poate te răzgândeşti, ce zici?
FIUL: Te referi la reparaţie?
IRA: Să te căsătoreşti cu mine. De fapt, nici nu ne vom întâlni. Oricum,
zilele acestea o iau din loc: iar dumneata, din câte înţeleg, asemenea.
FIUL: Eu nu voi putea dormi în spatele dulapurilor. Sufăr de claustrofobie.
IRA: Păcat. Ei, atunci – cu bine.
IRA iese, sunând din cele două telefoane ale sale.
De undeva, dintr-o cameră a apartamentului se aude vocea MAMEI.
„Pisicuţule! Ajută-mă să cobor de pe scaunul de forţă! Ah!”
FIUL aleargă la strigătul MAMEI. În acest timp, în sufragerie intră EA.
EA: Scuză-mă, uşa era deschisă…Sunt de la agenţie…
EA se uită jur-împrejurul camerei, se apropie de fereastră, apoi priveşte
tabloul de pe perete.
Observând desenul de copil în rama de aur, EA scoate un ţipăt şi vrea să plece
iute. Însă în sufragerie apare FIUL. El rămâne înmărmurit văzând-o pe EA.
EA: Nu ştiam că locuieşti aici. Noul tău apartament este minunat.
Scuză-mă.
EA încearcă să iasă, însă FIUL o opreşte.
283
FIUL: Cum ai nimerit aici? Ai fost trimisă de la agenţie?
EA: Da. Ai fost recomanda drept un logodnic de prima mână. Dă-mi
voie să plec. Ce te tot uiţi aşa la mine? Am îmbătrânit?
FIUL: Chipul tău a rămas tot atât de surprinzător, cum a fost odinioară
Uneori, mă trezeam anume pentru a privi chipul tău.
EA: Trebuie să plec, lasă-mă.
FIUL: Şi simţeam cum mi se înmoaie inima de atâta afecţiune pentru
tine.
EA: Locuieşti singur aici?
FIUL: Cu mama…
EA: De obicei, ruşii noi îşi aranjează mamele în căsuţe confortabile
de pe malul mării. De ce mama ta nu-i încă undeva prin Cipru? Ţi-a fost
milă de ciprioţi?
FIUL: Noi doi ne-am obişnuit să locuim împreună.
EA: Deci dânsa este acum aici?
FIUL: Din păcate ea se simte rău şi doarme.
EA: Ia-ţi mâinile de pe mine; trebuie să plec.
FIUL: Ai mai fugit odată din casa noastră. Nu ţi-a părut niciodată rău
pentru asta?
EA: În fiecare dimineaţă Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am putut
scăpa de tine şi de mama ta.
EA şi-a slobozit mâinile şi s-a îndreptat spre uşă.
FIUL: Aşteaptă.
EA: Ce-i?
FIUL: N-am să mai suport, dacă vei dispărea din nou.
EA: Ai mai trecut deja prin asta.
FIUL: De ce te-ai răzbunat atunci atât de dur pe mine?
EA nu răspunde.
FIUL: Poţi să nu răspunzi… Într-atât de tare te-ai îndrăgostit atunci?
Ţi-a fost bine cu el?
EA (încet): Nu a fost nici un el.
FIUL: Ce ai spus?
EA: Mama ta a scornit totul.
FIUL: Pentru ce?
EA: Pentru a-ţi pricinui mai multă durere. La început a visat
permanent capete de porci ca semne de trădare. Iar apoi a scornit şi
povestea cu amantul. Iar tu ai crezut totul. Am plecat. Ce sens mai are să
ne aducem aminte despre asta; au trecut doar o sută de ani.
FIUL: Şi în toţi anii aceştia ai trăit singură?
284
EA: De ce singură? Întotdeauna am avut prin preajma mea o
sumedenie de admiratori. Nu mă crezi?
FIUL: Te cred. Eşti cea mai bună femeie de pe planetă şi toţi bărbaţii
trebuie să fie la picioarele tale.
EA: Acum chiar că plec.
FIUL: Stai. Spune-mi un număr.
EA: Douăzeci şi trei.
FIUL: Luna?
EA: Februarie. Acum pot să plec?
FIUL: Nu poţi! Ascultă, în fiecare an am marcat cu mine însumi această
zi, 23 februarie, ziua, când noi doi ne-am întâlnit pentru întâia oară.
Tocmai era atunci în cafeneaua noastră…
EA: Şi te îmbătai, ca un porc.
FIUL: Ai ghicit.
EA: Acum cinci ani te-au dus la miliţie, pentru că ai spart trei oglinzi
în acea cafenea.
FIUL: Tu…şi tu veneai acolo?
FIUL o îmbrăţişează pe EA şi o strânge cu putere la pieptul lui.
EA: Bine ai mai ajuns, să-ţi cauţi nevastă printr-o agenţie. De ce?
Doar ai devenit bogat şi asupra unora ca tine stau la pândă turme de
frumuseţi.
FIUL: Nu am nevoie de nimeni. Mama este cea care s-a implicat să mă
însoare.
EA: I s-o fi făcut foame după sânge proaspăt?
FIUL: Dacă tu m-ai fi iubit cu adevărat, găseai, până la urmă, o
modalitate de a te împăca cu dânsa.
EA: Ar fi trebuit să o dizolv în vitriol şi apoi să scot dopul din cadă
pentru a lăsa să curgă totul.
FIUL: Lasă-te de asemenea şotii.
EA: Femeia asta mi-a murdărit toată viaţa, nu a lăsat să se nască
copii mei! Cei îndrăgostiţi se despart din cauza infidelităţii, din cauza
distanţelor, din cauza războaielor! Pe când noi doi ne-am despărţit din
cauza unei găini!
Nici până azi nu am învăţat să gătesc şase feluri de mâncare dintr-o
singură găină! Şi acum, simt cum îmi răsună în cap indicaţiile ei: din
prima jumătate de supă să faci pilaf, din a doua – răcituri, cotletele
să faci din piept, friptură - din picioare, aripile – în pesmeţi…Doamne
Dumnezeule, ce a mai rămas?...
FIUL: Încetează.
285
EA: Nu, trebuie să le amintesc pe toate! Cotletele, friptura, răciturile…
ei, da’ ce mai era!! Poate îţi aminteşti tu ce mai era?
FIUL: Mama a devenit vegetariană şi nu mănâncă nimic care să fi
umblat, respirat sau iubit.
EA: Şi eu am umblat şi iubit cândva. Aşa că n-aveţi cum să-mi mai
suciţi gâtul. Şi apoi, în prezent între noi se află o veritabilă prăpastie
socială. Nu eşti un ins care ai reuşit şi eşti bogat, pe când eu – cum am
fost, aşa am rămas - o secretară. Să nu-i raportezi maică-ti că am trecut
pe aici. Nu vreau să afle că am recurs la acest mijloc sălbatic de a-mi
căuta un soţ. Ea mereu avea o vorbă. „ Numai un tâmpit, cum e fiul meu,
putea să mă iei în seamă”. A avut dreptate. Nu mă petrece. Şi fie să ai
reuşite fericite în căutarea noilor victime pentru mămiţica ta.
EA se apropie de uşă. Apoi se întoarce, iar pe chipul ei se văd lacrimile.
Pleacă. FIUL, aflat într-o stare de maximă emoţie, începe să bată sufrageria
în lung şi în lat. Apoi, plin de furie, se apropie de tabloul, scoate din ramă
desenul său copilăresc şi-l rupe în fâşii mărunte.
VOCEA MAMEI: Puiuţul mamei, de ce a fost trântită uşa aşa de tare?
Să fi plecat cineva?
FIUL: Într-adevăr, a plecat cineva…
În sufragerie intră MAMA. Observă rama fără desen şi bucăţelele de hârtie
pe duşumea. Dă din cap, se apropie în tăcere de dulap, de unde scoate un alt
desen, identic cu cel rupt, şi-l pune cu grijă în ramă. Apoi se aşează în fotoliu.
MAMA: De ce ai lăsat-o să plece?
FIUL se uită uluit la MAMA.
MAMA: Crezi că mi-a fost uşor să găsesc la Moscova o femeie cu
numele de familie Ivanova?
FIUL: Tu ai căutat-o?
MAMA: Nu, n-am căutat-o personal. Au căutat-o colaboratorii mei,
apelând şi la FSB, şi la KGB, şi la Ministerul Situaţiilor de Urgenţă…
FIUL: De ce Ministerul Situaţiilor de Urgenţă?
MAMA (ţipă): Dar oare asta nu-i o situaţie de urgenţă, când un fiu
frumos, talentat, educat îşi iroseşte viaţa şi se ofileşte după tot soiul de
uscături de muiere de doi bani! (Plânge.) Au ajuns să-i prezintă chipul
până şi pe documentele de plată!
FIUL: Pe care documente de plată?
MAMA: Proprietarul unei firme canadiene, domnul Magnon, mi-a
arătat un contract:
„Madame, preşedinte, ce fel de ieroglife ciudate aţi reprezentat pe
contractul nostru?!” Mă uit, şi constat că fiecare pagină a contractului a
286
fost pângărită cu profilul ei cu nasul cârn! Îi spun, că este vorba de fosta
nevastă a fiului meu, căreia am izbutit să-i supravieţuiesc. Şi el mi-a
lăcrimat: „ Şi eu am gonit pe soţia fiului meu, am câştigat la proces atât
casa ei, cât şi pe cei doi nepoţi, însă niciodată nu amintesc de această
frumoasă femeie . de unde aveţi voi, ruşilor, atâta forţă să păcătuiţi atât
de des şi să vă căiţi cu atâta sinceritate profundă!”
FIUL: Dumneata ai pus totul la cale? La ce bun trebuia să vină şi
celelalte?
MAMA: Ca la grămadă. Am avut foarte slabă speranţă că spre final
te vei atinge totuşi de ceva de soi. Or, tu i-ai dat drumul până şi acestei
pieptoase de Ivanova! Fugi după ea, idiotule! Neapărat să o aduci înapoi.
FIUL: E târziu, mamă.
MAMA: Prostii, stă cuc de una singură, o ştiu foarte bine. Nu s-au găsit
amatori să se căsătorească cu acest monstru.
FIUL: Aici nu-i vorba de ea. Nu vroiam să-ţi spun…Dar la mine
lucrurile stau destul de prost, mamă. Firma noastră este în faliment.
Directorul meu economic a transferat întregul capital al firmei peste
hotare, după care a fugit şi el. Am datorii foarte mari, pentru care îmi
pot să fiu foarte simplu împuşcat.
MAMA: Pe mine să mă împuşte, fiule. Doar firme este pe numele meu.
FIUL: Dumneata mâine îţi vei lua zborul; totul este pregătit:
documentele, paşaportul, biletul de avion.
FIUL îi întinde plicul. MAMA se uită cu atenţie la datele din paşaport, apoi
la biletul de avion şi la câteva dintre documentele din plic.
MAMA: Halal. Pe propria-ţi mamă o goneşti din ţară ca pe ultimul
oligarh.
FIUL: Nu am voie să risc cu viaţa dumitale.
MAMA: De ce nu m-ai ascultat? L-am visat de trei ori pe acest
nenorocit de director economic gol-goluţ! Şi de fiecare dată ţi-am spus
că somnul e semn de trădare. Nu ai crezut-o pe maică-ta?
FIUL: Da’ mai lasă-mă în pace cu visurile dumitale!
MAMA: Ţine seamă de visurile mamei!
FIUL: Visul dumitale cu Putin nu mi-a fost de nici un folos astăzi!
Trebuia să mă fi dus cu el la Soci, doar şeful statului m-a rugat…
MAMA ia receptorul telefonului şi formează un număr.
MAMA: Panea? Ascultă, ce-a fost? Această Ivanova ne-a şterpelit broşa
cu smarald.
FIUL: Încetează!
287
MAMA: Îţi închipui, o jumătate de an am tot căutat şi când acolo ea
era hoaţa. Spune-le băieţilor să pună neîntârziat mâna pe netrebnica
şi…Nu, ce te-a apucat, Panea! Doar ne-am înţeles să nu o dăm pe mâna
poliţiei criminale. Să mi-o aducă băieţii aici. Mă descurc eu şi singură cu
ea. (FIULUI.) Acuşi îţi vei primi comoara înapoi.
FIUL: Este insuportabil ce faci! Te-ai transformat într-un monstru! Ce
bine că tata n-a ajuns să trăiască această ruşine.
MAMA: Ei, lasă prostiile. Tatăl tău se plimba pe ruşinea mea.
FIUL: Ce mai vrei să spui?
MAMA: Îţi aminteşti de „Volga” noastră albastră?
FIUL: Da, îmi amintesc.
MAMA: Oare din ce şi-ar fi putut să-şi cumpere un parşiv de inginer
ditamai maşină? Ei, ia gândeşte-te, gândeşte-te.
FIUL: Cum?!!! Dumneata???
MAMA: Ai nimerit. Nu în zadar ai urmat cursurile de logică. Care, între
noi fie vorba, nici ele nu erau ieftine.
FIUL: Toată viaţa te-ai prefăcut în femeie credincioasă…Sărmanul
tata…
MAMA (cu o incredibilă emfază): Tatăl tău a trăit şi a murit ca un om
cumsecade! El nu s-a vârât în toată mocirla asta, să-i lingă în fund pe
tot soiul de şefi şi şefuţi, iar pe deasupra să scrie şi note informative.
El nu trebuia să se vâre în pat cu javrele sindicale pentru a obţine un
apartament sau bilet de odihnă la vreo staţiune! Toate acestea le-am
făcut eu în locul lui! Pe lumea cealaltă nu ne va fi dat să ne întâlnim! Câtă
vreme tatăl tău va căsca gura pe veşnicie în Rai, pe mine mă vor arde în
cazane ale iadului! Iată ce am fost în stare să facă de dragul soţului! Şi de
dragul tău, comoara mea preţioasă, sunt gata să fac orice! Din moment
ce această Ivanova îţi este atât de necesară, sunt gata să suport şosetele
ei înşirate pe calorifer, să îndur faptul că varsă cafeaua pe aragazul meu
şi să înghit cântatul ei când stă întinsă în cada din baie! Însoară-te cu ea!
Şi poţi chiar să-ţi iei numele ei de familie, original şi ridicol.
MAMA se uită la ceas.
MAMA: Acum scuză-mă, trebuie să mă ocup şi de mine niţel…Corpul
nu trebuie lăsat să lâncezească…
MAMA dă drumul la muzică ritmică şi începe să facă exerciţii în ritm de dans.
FIUL: Cel cu datorii şi cel care falimentează nu are voie să se însoară.
MAMA: Tu nu eşti în asemenea situaţie…Nu eşti nici dator, nici falit.
Când l-am văzut prima dată în somn pe nemernicul acesta de director
economic cu curul gol, a doua zi chiar am transferat întregul capital al
firmei în contul meu din Elveţia.
288
FIUL: Cum?
MAMA: Foarte simplu.
FIUL: Deci dumneata ai transferat banii?
MAMA: Eu. Aşa că directorul tău economic a şters-o exact cu curul gol.
Peste hotare abia dacă are cu ce să-şi ducă zilele. Nouă nu ne rămâne
decât să-i urăm acestui rahat să aibă parte de pubele de gunoi pline. Iar
noi doi, pampersul mamei, ne întoarcem la ciocolată.
Sunet de sonerie la uşa de intrare.
MAMA: Au şi înhăţat-o. Băieţii mei sunt deja la uşă cu ea. Mă duc să fac
un duş, până nu mi-a ocupat Ivanova ta cada din baie ca să poată rage
în voie cântecele ei.
MAMA iese. Muzica continuă să se audă în surdină, iar FIUL, cu o degajare
incredibilă, începe să facă paşi în ritmul muzicii, după care se lasă prins de
mişcarea nebună a dansului…
În sufragerie intră EA şi cu furie azvârlă broşa pe masă.
EA: Să vă înecaţi cu ea! Unde-i pungaşa aia bătrână ?! Vreau să-i lipesc
broşa asta direct pe frunte!
FIUL: Foarte bine că te-ai întors.
EA: Nu aveam de gând să mă întorc! M-au adus gorile de la poliţie ca
pe o ucigaşă în serie! Şi văzând broşa pe mine, i-a cuprins o asemenea
bucurie, căci astăzi ei indivizii ăştia pot raporta rezolvarea integrală a
sarcinii lor!
FIUL: Nu ştiam cum te vor aduce aici.
EA: Nu minţi. Tu niciodată n-ai fi fost în stare să cobori la asemenea
mârşăvie. Ideea îi aparţine în totalitate ei! Doar tu mi-ai dăruit această
broşă. Iar pe maică-ta o apuca criza de fiere, ori de câte ori vedea broşa
asta pe mine. Aşa că broşa îmi aparţine de drept, ea este o mică parte
din costul umilinţelor mele! În toţi anii aceştia am vrut s-o vând de vreo
zece ori…
FIUL: Şi, totuşi, n-ai vândut-o.
EA: În schimb am lăsat-o la amanet.
FIUL: La amanet?
EA: Da! Eu adesea rămâneam fără bani. Căci n-am reuşit să-mi fac un
rost. Eu nu mi-am continuat studiile, a trebuit să lucrez ca să asigur banii
de mită, ca să poţi fi tu la institut! Dimineaţa spălam sala de baschet,
ziua lucram la birou de copiat acte, iar seara vindeam cvas în Parcul
culturii! Îţi aminteşti de cvasul acela?! Mămuca ta chiar avea o vorbă: „Ia
mai hrăneşte-i pe proşti cu otrava ta.” Chiar, otravă. Pe jumătate cu apă.
M-au şi bătut chiar nişte chimişti aflaţi în parc la odihnă. Mi-au verificat
cvasul şi apoi m-au măcinat la sânge! Însă tu tocmai pe baza acestei ape
289
ai fost admis în institut. Iar eu mă mândream că putem să-ţi fi de ajutor.
Nu aveam nevoie de nimic din partea ta. Aveam o singură pereche de
şosete, însă eram îngrozitor, incredibil de fericită! Adio.
EA pleacă, însă FIUL o prinde în dreptul uşii.
FIUL: În fiecare zi, în fiecare noapte îmi aminteam de toţi anii aceştia
când am fost împreună. Chiar îmi spunem. Mâine îmi voi aminti de
călătoria noastră la Codrul de argint, poimâine îmi voi aminti cum te-ai
bronzat la plajă. Apoi, când toate aceste momente se terminau, reluam
cu amintirea începutului, a zilei Bărbaţilor…Oare se poate trăi aşa? Nu
puteam suporta pe niciuna dintre amantele mele, fiindcă niciuna nu-ţi
semăna. Şi pe cât de nesuferită îmi era câte una, cu atât cadoul era mai
consistent pentru a scăpa de ea. În actele contabile, cheltuielile acestea
erau trecute la rubrica – „cotizaţiile de membru”. Nu-ţi mai dau drumul
niciodată.
El o îmbrăţişează pe EA, o atrage spre el, o sărută.
În acest timp, pe sub uşă este strecurat o legătură de hârtie. FIUL ridică
legătura, o desface şi scoate o casetă.
FIUL: Toanele mamei.(Citeşte înscrisul de pe casetă.) „Pune-o în
videomagnetofon şi uită-te la ce stare ai adus-o pe mama ta”
EA: Începe jocul. A mai progresat. Altă dată ne otrăvea prin intervenţii
directe. Orice s-ar zice e mai modern aşa. Pe mine m-ar aranja chiar,
dacă aş putea să comunic cu dânsa prin Internet.
FIUL pune caseta în aparat şi conectează televizorul.
Pe ecran apare MAMA.
MAMA: Nădăjduiesc, fiule, că printre sărutări şi îmbrăţişări vei reuşi
să găseşti trei minute pentru a o asculta pe mama ta. Şi tu, cetăţeancă
Ivanova, ai niţică răbdare înainte de sări în sus de exaltare pentru că
ai reuşit la vârsta ta păcătoasă să-i suceşti capul unui bărbat frumos şi
milionar pe deasupra. Când mă veţi vedea la televizor, eu nu voi mai fi
în realitate.
FIUL: Mama!!!
MAMA: Nu te speria fiule. Nu m-am înecat cu salam. Multă
consideraţie pentru a ta Ivanova. Am plecat la agenţie. Voi da ultimele
dispoziţii, voi petrece la restaurant cu colaboratorii mei, iar dimineaţa
voi zbura pe ruta pentru care mi-ai cumpărat bilet de avion. Aşa că fii
liniştit, doar ai fost sfătuit de logodnica ta să mă arunci undeva pe malul
mării. Iată că am puterea să plec singură. Ivanova, tu, desigur, tot n-ai
învăţat să faci economii şi să reuşeşti să găteşti şase feluri de mâncare
dintr-o singură găină, aşa-i? Ţine bine minte, ca să nu-l scapi pe fiul meu
290
să bată creanga prin lume. Din prima jumătate de supă de găina găteşti
pilaf, din a doua jumătate – răciturile, cotletele le faci din piept, friptura
din picioare, iar aripile le prăjeşti în pesmeţi…Drace, am uitat al şaselea
fel de mâncare.
Dragă fiule şi tu, Ivanova…iertaţi-mă. V-aţi chinuit mulţi ani din cauza
prostiei mele. Nici singură nu-mi dădeam seama, CE fac de fapt. Eu
însămi m-am căsătorit din interes. Eram tare curioasă să ştiu pentru
ce motiv cretinul de Iaşka s-a hotărât să se însoare cu mine. Nu l-am
părăsit, fiindcă la noi nu sunt stimaţi cei care divorţează. Apoi te-ai
născut tu, bucuria mea. Se ştie prea bine că un copil este mai presus
de viaţă. Dar că o poţi lua razna din cauza unui bărbat, că poţi urla
dimineţile prin baie cu o voce de vită stearpă, n-aş fi crezut niciodată să
ajung să ştiu. Ascultă, Ivanova, tu poţi să continui să cânţi prin cadă, cât
nu sunt eu acolo. De curând am aflat că sub duş cântă numai muierile
fericite. Eu întotdeauna am plâns la baie…
Se pare că am spus totul. Să trăiţi, să vă înmulţiţi. De cum vă veţi
înmulţi, voi veni neapărat, să-mi salvez nepoţii de influenţa voastră
nefastă. Mi-am adus aminte! Cel de-al şaselea fel de mâncare gătit
dintr-o singură blestemata asta de găină este ciorba de potroace!
SFÂRŞIT