Brașov 

(în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona, Brassovia, în dialectul

săsesc Kruhnen) este municipiul de reședință al județului cu același
nume, Transilvania, România, format din localitățile componente Brașov (reședința) și Poiana
Brașov. Potrivit recensământului din 2011, are o populație de 253.200 locuitori[1]. Patron al
orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre
contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată
dedesubt în relief.

Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare
românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe
Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii
cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov,
dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. [5] O altă
explicație cu privire la vechea așezare românească era că aceasta era locuita și de slavii
bulgari (denumirea ei veche fiind Bolgarszeg). Denumirea de "Cutun" este străină de limba
română, fiind de fapt de origine cumană (Kotony).[6]
Conform studiului lui Dragoș Moldovanu, numele orașului Brașov vine de la numele râului
local Bârsa (pronunțat și Bărsa), denumire care desemna piesa de lemn (lat. bercium) ce lega,
în plugurile de odinioară, cormana și plazul; preluată și transformată mai târziu de slavi în
Baršov, a evoluat în final în Brașov.[7]
1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început
zidirea Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.