Resurse naturale[modificare 

| modificare sursă]
În general, resursele naturale ale Camerunului sunt mai degrabă potrivite agriculturii și industriei
forestiere decât industriei. Solurile și climatul din sud încurajează cultivarea extensivă a culturilor
de cacao, cafea și banane. În nord, condițiile naturale favorizează culturile de bumbac și arahide.
Pădurea tropicală dinspre sud are mari rezerve de cherestea, dar accesul este limitat.
Râurile din sud sunt presărate cu cascade, dar aceste locuri oferă oportunități pentru construcția
de hidrocentrale. Estuarul râului Wouri este un port natural pentru principalul oraș al țării, Douala.
În nord, râul Benoué e navigabil sezonier de la Garoua până la granița cu Nigeria.
Pe platofrma continentală se găsesc petrol și gaze naturale, iar în sud, în apropiere de coastă, se
găsește minereu de fier. Camerunul de nord are mari depozite de bauxită și calcar.
Vezi și Lista orașelor din Camerun.

Tiko, Provincia Sudvest

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Camerunului
Timp de un sfert de secol după obținerea independenței, Camerunul a fost una dintre cele
mai prospere țări din Africa. Scăderea prețului mărfurilor pentru principalele produse de
export — petrol, cacao, cafea și bumbac — la mijlocul anilor '80 împreună cu o monedă
supraevaluată și cu um management economic defectuos au dus la o recesiune de un
deceniu. PIB pe cap de locuitor a scâzut cu peste 60% între 1986 și 1994. Deficitele fiscale și
de cont curent au crescut, la fel și datoria externă. Cu toate acestea, datorită resurselor sale
de petrol și condițiilor agricole favorabile, Camerun are în continuare una dintre cele mai
puternice economii din Africa subsahariană.

pliculeț de ceai din Camerun

În ciuda unei urbanizări accelerate, cea mai importantă activitate economică în Camerun
rămâne agricultura de subzistență, care antrenează practic întreaga populație rurală.

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Camerunului
Profilul demografic al Camerunului este format de circa 250 de grupuri etnice distincte, care
ar putea fi clasificate în cinci mari grupuri regional-culturale:

 dealurile de vest (Semi-Bantu), incluzând aici grupurile Bamileke, Bamun (sau

Bamoun), și numeroase grupuri Tikar mai mici în nord-vest (est. 38% din totalul
populației);
 popoarele din pădurea tropicală de coastă, incluzând Bassa, Duala (sau Douala),
și multe alte grupuri mai mici în sud-vest (12%);
 popoarele din pădurea tropicală de sud, incluzând Beti-Pahuin, Bulu (un subgrup
al Beti-Pahuin), Fang (un subgrup al Beti-Pahuin), Maka-Njem, și pigmeii Baka
(18%);
 popoarele predominant islamice din regiunile nordice semi-aride (Sahel) și
podișul central, incluzând Fulani (sau Peuhl în franceză) (14%); și
 "Kirdi", popoare ne-islamice sau recent islamizate din deșertul de nord și podișul
central (18%).