Prietenii Pe când mama noastră coase,

Ori citeşte, lângă noi.

de Dan Faur
Dis-de-dimineață,
Trei prieteni mă răsfață:
Apa, peria, săpunul.
Mi-s prieteni toți, ca unul.
Mama noastră ne vorbeşte
Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Apa-mi zice: Şi ne-nvaţă lucruri multe,

Vin la mine,
Să te spăl cum se cuvine!
Să te mângâi pe-ndelete,
Cu săpun și cu burete.
Joaca asta cu clăbucul,
Chiar de-mi gâdilă năsucul,
Tare-mi place.
Las' să joace
Ca pe-o pajiște pe față
Că-i doar dis-de-dimineață.
Şi frumoase, stând cu noi,
Şi îi place să ne-asculte
Când vorbim noi amândoi…
Şi în gândul nostru-ntruna
Auzim povaţa ei:
- Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi fiţi buni, copiii mei!

Vine apoi și periuța,

Dar deodată și dispare.
Unde-o fi?
Păi se dă huța
Peste dinți, voioasă tare.

Doi fraţi cuminţi

de Elena Farago

Noi suntem doi fraţi, în casă

Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,

Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Familia mea
De Otilia Cazimir
Suntem cinci oameni în casă
Că i-am numărat la masă,
Tata, mama și bunicul
Bunica și eu, piticul.
Tata-i bun și serios,
Muncitor și respectuos.
Despre mama ce să-ți spun?
Nu am voie să-i ascund
Fapte rele, ghidușii,
Când le fac ca alți copii.
Bunica îmi dă povață,
Cum să mă port în viață,
Vă spun de bunic apoi,
E cel mai bun dintre noi!
Râu, rățușcă, rămurică
Rică nu știa să zică
Râu, rățușcă, rămurică
Dar de când băiatu-nvață
Poezia despre rață
Rică știe-acum să zică
Râu, rățușcă, rămurică.
SPUNE ADEVARUL
Nelu a spart o cană... Plici!
Neatent ce poți să zici
Nimeni însă nu-l zări
S-o ascundă bine-o fi?
Se gândește, se gândește
Cana nu se mai lipește
Vine mama....
-Ce-i cu tine
-Ce stai supărat copile?
Lacrimi mici apar sub geana
-N-am nimic, am spart o cană ...
-Rău, dar nu pot să te cert
Ai spus drept și eu te iert!