UNIVERSITATEA

FACULTATEA

COLAPSUL ECONOMIC DIN CAUZA PANDEMIILOR SAU

REPERCUSIUNILE PANDEMIILOR ÎN ECONOMIE

Profesor Coordonator
Nume Prenume
Absolvent
Nume Prenume

2020
CUPRINS

1 Introducere.........................................................................................................................3
2 CAPITOLUL 1 INSTITUȚIA FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL................8

2.1 Aspecte generale..........................................................................................................8

Drepturile Speciale de Tragere (DST)....................................................................15

Formele de finanţare practicate de FMI..................................................................16
Asistenţa tehnică a Fondului Monetar Internaţional...............................................20
Asistenţa financiară a Fondului Monetar Internaţional..........................................21

3 CAPITOLUL 2 EVOLUȚIA ȘI DINAMICA ECONOMIEI GLOBALE......................25

3.1 Perspectivele economiei mondiale............................................................................25

3.2 Predictibilitatea schimbărilor la nivel global.............................................................31

4 CAPITOLUL 3 CONSECINȚELE PANDEMIEI COVID-19 ASUPRA ECONOMIEI

MONDIALE............................................................................................................................44

4.1 Amploarea și dimensiunile pandemiei......................................................................44

4.2 Strategia Uniunii Europene.......................................................................................46
4.3 Măsuri pe plan global și perspective.........................................................................59
4.4 "Previziuni ale FMI...................................................................................................63

5 CONCLUZII....................................................................................................................67
6 BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................71
 1 INTRODUCERE

Chiar dacă rapoartele principalelor instituţii financiare internaţionale se arata mai

degrabă optimiste în legătură cu evoluţiile economice ale Planetei pe termen scurt, din ce în
ce mai multe voci avizate lasa să se înţeleagă că la începutul deceniului trei al acestui mileniu
va izbucni o criză mondială de proporţii, iar Europa va fi în centrul acestui fenomen. Analiştii
sunt de părere că factorii nefavorabili se vor accentua şi au scăzut previziunile de creştere
economică pentru 2019 la aproximativ 1,3% pentru zona Euro şi 1,5% pentru întreaga
Uniune Europeană... Încrederea consumatorilor este în cădere liberă şi acest lucru va duce la
o încetinire a cheltuielilor de consum. Sunt semnale serioase ce arată că răul creat de criza din
2007-2008 nu a fost vindecat. Cauzele acestui rău au evoluat precum viruşii, ce devin după o
vreme rezistenţi la anumite tratamente... Concentrarea Băncii Centrale Europene pe politici
de relaxare monetară şi înăsprirea regulilor prudentiale şi-a atins limitele. Economia mondială
a urmat un tratament prost, fierbe, este ca o oală sub o presiune din ce în ce mai mare. La
baza acestor concluzii se afla provocările sistemului capitalist, ieşirea Marii Britanii din
Uniunea Europeană , nivelul de îndatorare al statelor şi al companiilor, modul de funcţionare
a Sistemului Monetar Internaţional şi comportamentele pieţelor financiare.
Sistemul capitalist este pus în faţa unor provocări majore. Rivalitatea geopolitică are
rădăcinile din ce în ce mai ancorate în industria de înaltă tehnologie, ce reprezintă
aproximativ 20% din capitalizarea bursieră mondială. Până de curând, companiile îşi
cunoşteau concurenţii, ce îşi desfăşurau activitatea în general în acelaşi domeniu. Acum nu
mai este cazul. Era digitalizării şi a internetului a lărgit cu mult sfera de cuprindere a
perimetrului concurenţial în care îşi desfăşoară activitatea o companie. Acest lucru se vede în
primul rând la nivelul societăţilor nou create , ce doresc să « uberizeze » aproape orice
activitate economică, dar şi la nivel geografic, unde China trece de la stadiul de « atelier al
Planetei » la acela de « challenger » economic şi tehnologic al lumii occidentale. Excedentul
comercial al Chinei în relaţia cu Statele Unite a atins în anul 2018 nivelul record de 323
miliarde de dolari, în creştere cu 11% faţă de 2017. Statele Unite au declarat război comercial
Chinei, Rusiei şi, într-o mai mică măsură, Uniunii Europene... Uniunea Europeană, aliatul
SUA, declara război comercial Rusiei şi Chinei, la niveluri de magnitudine şi geometrie
variabile, în funcţie de interesele naţionale ale fiecărui stat... Patronatele germane fac apel la

4
partenerii lor din Franţa şi Italia pentru o convergentă strategică în fata expansiunii
companiilor chineze. Sunt luate în calcul: o politică industrială cu un buget european în
creştere semnificativă, orientat cu precedare către proiecte de cercetare şi inteligenţa
artificială, convergenta pe proiecte majore , extinderea măsurilor antidumping, înăsprirea
condiţiilor de protecţie a proprietăţii intelectuale. Pe de altă parte, ţările emergente vor
continua să crească cu un ritm de peste 4%. Un exemplu este Vietnamul, cu o forţă de muncă
de peste 57 de milioane de locuitori şi salarii medii lunare de aproximativ 200 de dolari, la
jumătatea nivelului din China. Companiile vor recruta forţa de muncă necalificată în cele mai
ieftine locuri din lume. Procesul pare ireversibil. Europa va avea din ce în ce mai puţine «
gulere albastre ».
Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană creează tensiuni imense şi multă
volatilitate pe pieţele financiare. În momentul de faţă sunt luate în calcul două scenarii în
legătură cu Brexit. Un prim scenariu s-ar sprijini pe semnarea unui acord între Uniunea
Europeană şi Marea Britanie pentru eliminarea progresivă a taxelor vamale până la sfârşitul
anului 2020. Al doilea scenariu ar apărea dacă Uniunea Europeană şi Marea Britanie nu vor
semna niciun acord şi, în consecinţă, vor fi aplicate regulile vamale ale Organizaţiei
Mondiale a Comerţului. În acest context, ţară ce va avea cel mai mult de suferit va fi Irlanda,
pentru care exporturile sunt orientate în proporţie de 16% către Marea Britanie. Pentru
această ţară impactul Brexit asupra PIB va fi de 4,1% pentru scenariul Hard şi respectiv 1,4%
pentru scenariul Soft. Urmează după aceea Cehia , Belgia , Olanda , Germania , Franţa. În
ceea ce priveşte România, impactul Brexit va fi limitat : aproximativ 0,3% din PIB, conform
estimărilor BNR.
Aşa cum am mai subliniat şi cu alte ocazii, la nivel mondial, îndatorarea publică şi
privată a atins niveluri record, nemaintalnite din anii 1950. Pentru anul 2017, ea a fost de
184.000 miliarde de dolari, conform estimărilor FMI. Este echivalenetul a 225% din Produsul
Intern Brut consolidat al celor aproximativ 200 de ţări analizate de FMI. Primii trei debitori ai
Planetei acoperă jumătate din această sumă. Dacă decenii la rând datoria mondială a fost
purtată în special de ţările industrializate, ponderea ţărilor emergente începe să fie din ce în ce
mai mare. Ţările occidentale încep să facă demersuri pentru cooptarea Chinei în cadrul
Clubului de la Paris, încercând să o determine pe această din urmă să-şi schimbe practicile de
creditare a ţărilor africane şi să-şi reducă din influenţa pe Continentul Negru.
Numărul societăţilor ce intră în faliment va creşte cu 6% la nivel mondial în 2019 :
20% în China, 13% în Chile, 6% în Rusia, 5% în în Polonia şi 3% în România. Chiar dacă la
5
nivelul autorităţilor europene sau americane nu sunt deocamdată semne de îngrijorare legate
de nivelul de îndatorare al companiilor, deja sunt analişti care au identificat pericole mari.
Astfel, un fenomen similar cu cel apărut în anul 2007 în Statele Unite la nivel de credite
ipotecare se repetă acum la nivelul companiilor nelistate la bursă. Acestea din urmă se
împrumuta dincolo de capacitatea lor de rambursare, sperând să obţină niveluri ridicate de
profitabilitate. Băncile le creditează ştiind că sunt afaceri riscante, dar după aceea se
debarasează de acest portofoliu de credite « toxice », plasându-le pe pieţele de capital sub
formă de titluri, sub ochii îngăduitori ai agenţiilor de rating. Dar aceste credite risca însă să
nu fie rambursate, iar bursele nu mai cresc … Sunt cifre ce ar trebui să ne dea de gândit:
conform unor studii, la nivel mondial, jumătate din creditele acordate companiilor nelistate la
bursa sunt acordate plecând de la un multiplu de Datorii financiare nete / EBITDA superior la
5. Riscul de nerambursare creşte deci considerabil. Şoldul total al acestor credite era de 1.300
de miliarde de dolari în luna septembrie 2018, adică dublul activelor de tip subprime
existente în momentul declanşării crizei din 2007. Mai mult de jumătate din aceste credite
sunt tranzacţionate sub formă de titluri pe pieţele financiare internaţionale. Peste 60% din ele
sunt riscante, faţă de aproximativ 55% din creditele ipotecare ce au stat la baza izbucnirii
crizei de subprime din 2007. Băncile Centrale vor fi obligate încă o dată, aşa cum au făcut-o
şi în 2007, dar într-o proporţie mai mare, să răscumpere aceste datorii imense din banii
contribuabililor.
Funcţionarea Sistemului Monetar Internaţional a evoluat mult în ultima perioadă. Din a
doua jumătate anilor 1990 până în anii 2013-2014, acest sistem era dominat de relaţia
bilaterală dintre China şi Statele Unite. China avea un foarte important excedent de economii
raportat la nevoile sale de investiţii şi acest excedent s-a transformat în rezerve valutare
imense. Aceste rezerve au fost investite în majoritate în active financiare denominate în
dolari, în special titluri americane. Achiziţiile de dolari de către Beijing au împiedicat
deprecierea monedei chineze, dar au finanţat şi deficitele americane. A fost un acord foarte
avantajos pentre ambele părţi, pentru că Beijingul împrumuta Washingtonului capitaluri prin
care acesta din urmă putea să finanţeze achiziţia de produse chineze de către consumatorii
americani. Acest fenomen s-a schimbat însă în 2014. De ce ? În primul rând pentru că Statul
Chinez a consumat aproximativ un sfert din rezervă să valutară , ca urmare a reducerii
excedentului comercial, dar şi a ieşirilor de capitaluri private în afara graniţelor, în special
pentru achiziţii de mari corporaţii în Europa şi Statele Unite. Din acel moment , americanii,
nemaiputând practic să-şi finanţeze deficitul comercial şi bugetar cu bani de la chinezi, au
6
început să atragă capitaluri din Uniunea Europeană şi din ţările emergente, slăbind
economiile şi capacitatea investiţională a acestora.
Pieţele financiare rămân foarte febrile. Anul 2018 a fost cel mai prost an al burselor
europene din 2008 încoace. Fondurile de acţiuni europene au înregistrat ieşiri de capitaluri de
aproximativ 70 de miliarde de euro. Peste Ocean, investitorii nu se mai afla într-un climat de
încredere, chiar dacă o parte din griji au mai dispărut, în special cele legate de menţinerea lui
Jerome Powell în fruntea Rezervei Federale Americane. Comunitatea financiară se gândeşte
deja la o la o răsturnare a ciclului economic, chiar dacă în Statele Unite creşterea rămâne încă
ridicată. Trei factori îngrijorează investitorii de pe Wall Street. În primul rând economia
americană, ce poate da semne de supraîncălzire, în urma ritmului de creştere peste potenţial.
În al doilea rând, războiul comercial dintre China şi Statele Unite. În al treilea rând, oamenii-
cheie ai lui Donald Trump: majoritatea au demisionat sau au fost concediaţi.
Dar turbulenţele bursiere ale ultimelor luni nu sunt decât un « preludiu » a ceea ce se va
întâmpla în anii ce urmează. Pentru 2019, investitorii se aşteaptă la o volatilitate crescută a
pieţelor, arătându-se prudenţi, fără a da deocamdată semne de panică. Atractivitatea
plasamentelor lichide şi diminuarea investiţiilor în companiile listate la Bursă, va duce la o
evoluţie a preferinţelor către investiţiile în obligaţiuni, companii nelistate la bursă, proiecte
imobiliare sau de infrastructură. Astfel de preferinţe ar trebui să aibă un efect pozitiv şi pentru
România, ţinând cont de impactul relativ scăzut al pieţei de capital în economie şi de nevoile
enorme pe care ţara noastră le are în domeniul infrastructurii.
Problema dobânzilor va rămâne « spinoasă ». Dacă şocul creşterii dobânzilor pe termen
scurt ar putea fi « amortizat » de pieţe, creşterea dobânzilor pe termen mediu şi lung
reprezintă un risc major la care trebuie să ne aşteptăm, cu atât mai mult cu cât acestea din
urmă nu au fost la un nivel atât de scăzut de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Pentru o perioadă îndelungată, operaţiunile de refinanţare pe termen lung de tip TLTRO ale
BCE au constituit un dispozitiv de subvenţionare a băncilor comerciale din zona euro cu sute
de miliarde pentru stimularea acordării de credite. Efectul asupra dobânzilor de creditare a
fost considerabil. Acest fenomen nu va mai fi sustenabil, chiar dacă multe voci afirma acum
contrariul.
Se evoca deja nevoia unui retur la o stabilitate monetară durabilă, inclusiv prin
revenirea aurului ca etalon. Keynes califica aurul drept o relicvă barbară, iar Lenin dorea să-l
utilizeze pentru construcţia de toalete… Aurul rămâne însă un simbol de înţelepciune
monetară, ce impune lumii financiar-bancare mai multă stabilitate decât pot să ofere
7
regulatorii. Chiar dacă un retur la etalonul aur este acum greu de imaginat, el poate constitui o
alternativă sănătoasă la politicile de relaxare monetară, contribuind chiar la întărirea
competitivităţii. Dealtfel, Băncile Centrale au cumpărat în 2018 peste 650 de tone de aur, cea
mai mare achiziţie de la terminarea Sistemului Bretton Woods, ce permitea aurului, până în
anul 1971, să fie etalon monetar alături de dolar. De nouă ani Băncile Centrale sunt
cumpărătoare nete de aur, după ce timp de două decenii au preferat vânzarea. Criza financiară
din 2007-2008 le-a schimbat total orientarea. Băncile Centrale doresc să investească în active
sigure şi lichide, iar aurul este o soluţie. Băncile Centrale rusa şi chineza au cumpărat deja
cantităţi importante de aur, în încercarea lor de a ocoli dolarul ca monedă etalon. Ponderea
cea mai mare o are Banca Centrală a Rusiei, ce a achiziţionat 274,3 tone de aur în anul 2018,
după ce a vândut integralitatea titlurilor americane pe care le deţinea. Clasată pe locul 5 la
nivel mondial imediat după Franţa, Rusia se apropie de nivelul rezervelor de aur deţinute de
Uniunea Sovietică în perioada sa de glorie. Pe lista marilor cumpărători de aur se mai afla
China , Turcia, Kazakhstan, Polonia şi Ungaria. În momentul de faţă, Băncile Centrale deţin
aproximativ 34.000 de tone de aur, echivalentul a 1.400 miliarde de dolari.
La ultimul Forum Economic Mondial de la Davos se spunea că « este nevoie de o
moralizare a mondializării ». Avem deci nevoie de bancheri, lideri de companii şi oameni de
stat mai modeşti, care să privească cu smerenie rolul lor în societate. Pentru aceasta, filozofia
de a face business va trebui să evolueze, iar băncile,companiile şi antreprenorii vor trebui să
înţeleagă că vremurile în care se cauta creştere accelerată şi profitabilitate din ce în ce mai
mare au trecut. Economia Planetei este ca o oală sub o presiune din ce în ce mai mare… Când
va sări capacul ? Destul de repede, în 1-3 ani, poate şi mai devreme…

8
 2 CAPITOLUL 1 INSTITUȚIA FONDULUI MONETAR
INTERNAȚIONAL
2.1 Aspecte generale

Fondul Monetar Internaţional reprezintă o instituţie cooperativă creată în urma

Conferinţei Naţiunilor Unite de la Bretton Woods, având sediul în capitala Statelor Unite,
Washington. Statutul F.M.I. a fost adoptat la 22 iulie 1944 de către cele 45 de state
participante la Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională de la Bretton Woods, şi a
intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, Fondul Monetar Internaţional începându-şi activitatea
la 1 martie 1947. Acest satatut prevede că Fondul dispune de deplină personalitate juridică,
fiind un sistem de organe de conducere, cu buget propriu şi cu un mecanism procedural de
decizie şi de interpretare a propriului statut. Rolul Fondului Monetar Internaţional este de a
promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare
sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de
muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate,
pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.1
Necesitatea înfiinţării unei instituţii financiar-monetare internaţionale a constituit-o
gravele dezechilibre înregistrate de majoritatea ţărilor lumii, în urma celui de-al doilea
Război Mondial, instabilitatea cursurilor de schimb, deteriorarea schimburilor comerciale.
Ulterior, apariţia şi perpetuarea crizelor financiare a făcut necesară instaurarea unei idei de
ordin monetar care să reglementeze şi să limiteze fluctuaţia cursurilor de schimb, paritatea
monedelor, reducerea deficitului balanţei de plăţi, liberalizarea pieţelor financiare şi a
contului de capital. F.M.I. se plasează efectiv în centrul Sistemului Monetar Internaţional
fiind interesat nu numai de problemele fiecărei ţări, ci şi de funcţionarea sistemului. 2 Ţările
care aderă la FMI îşi asumă o serie de obligaţii cu titlu general:

1
Gheorghe Voinea, Relații valutar- financiare internaționale, Editura Universității ,,Al. I. Cuza,, Iași, 2015, pag.
67
2
Idem
9
 Statutul Fondului Monetar Internaţional împarte membrii în două categorii şi anume:
membrii de origine şi alţi membri 3. Membrii de origine ai Fondului Monetar Internaţional
sunt ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods din anul 1944 care au dobândit
această calitate înainte de 31 decembrie 1945.4 Evoluţia numărului ţărilor membre ale FMI de
la 39 în 1946 la 185 în anul 2008 ilustrează creşterea înregistrată începând din 1960 şi după
anul 1990 datorită ţărilor cu economie centralizată care au realizat reforme structurale în
direcţia aşezării economiei pe principiile pieţei şi au solicitat să devină ţări membre ale FMI.

3
Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington D.C., art. II, 1985, p. 31

4
Ţările care nu sunt membre FMI : Andorra, Nauru,Malta, Sahara de Vest, Cuba, Coreea de Nord,
Liechtenstein, Vatican, Kosovo, Taiwan.
10
Gheorghe Voinea – Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 2014, p.245

Resursele Fondului Monetar Internaţional provin din cotele părţi ale statelor membre
şi din împrumuturile contractate de F.M.I. Locul cel mai important îl ocupă cotele părţi, care
sunt susceptibile de modificări periodice. Cota reprezintă participarea financiară a ţării
membre la Fond, şi de ea depinde puterea de vot a fiecărei ţări, accesul la facilităţile
creditelor F.M.I. precum şi partea alocărilor de D.S.T. pentru fiecare membru. Iniţial,
mărimea cotei fiecărui membru, exprimată în dolari, a fost stabilită astfel încât să reflecte
dimensiunea economică a ţării respective în cadrul economiei mondiale, luându-se în
considerare factorii economici importanţi:

11
 Potrivit statutului iniţial, cota se varsă în aur şi în monedă naţională, astfel: partea
vărsată în aur5, reprezintă partea cea mai mică dintre 25% din cotă şi 10% din rezervele
oficiale nete în aur şi dolari. Ea poate fi vărsată la alegere în Drepturi Speciale de Tragere sau
valute acceptate de Fond. Partea vărsată în monedă naţională reprezenta diferenţa până la
completarea cotei, în general 75%. În ceea ce priveşte partea de 75% din cotă, sumele în
monedă naţională cu care disponibilităţile Fondului depăşesc acest nivel, reflectă datoria ţării
membre faţă de Fond, iar sumele cu care disponibilităţile sunt inferioare acestui nivel reflectă
datoria Fondului faţă de ţara membră. Vărsămintele în monedă naţională se efectuează în
conturile deschise pe numele fondului la băncile centrale ale ţărilor membre.6
De mărimea cotelor părţi depinde puterea de vot a membrilor F.M.I fapt ce reiese şi
din tabelul de mai jos. Astfel, numărul de voturi atribuit unui stat este proporţional cu
capitalul subscris de acesta la Fond. Totuşi, indiferent de cota subscrisă, fiecare membru
dispune de 250 de voturi, la care se adaugă câte un vot suplimentar pentru fiecare parte din
cota sa echivalentă cu 100.000 de D.S.T.
Tabel nr. 1 : Puterea de vot ale ţărilor membre FMI

Ţara membră Cota de participare Puterea de vot (% din

(%) total)

SUA 17.14 16.83

Japonia 6.14 6.04

Germania 6.00 5.90

Franţa 4.95 4.87

Marea Britanie 4.95 4.87

Italia 3.26 3.21

5
Cerna S., ş.a., Economie monetară şi financiară internaţională, Ed. Univ. de Vest,Timişoara, 2005, pag.
43
6
Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici monetare, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 2013, pag 12
12
 Arabia Saudită 3.22 3.17

China 3.73 3.67

Canada 2.94 2.89

Sursa : Gheorghe Voinea – Instituţii financiar-bancare internaţionale, Iaşi, 2014

Fondul Monetar Internaţional se preocupă atât de problemele echilibrului valutar al

ţărilor membre cât şi de administrarea sistemului monetar internaţional. Totodată sprijină
realizarea echilibrului valutar în ţările membre şi funcţionarea sistemului monetar
internaţional. Pornind de la obiectivul Fondului Monetar Internaţional privind susţinerea
expansiunii şi a creşterii echilibrate a comerţului internaţional şi promovarea dezvoltării
economice, fiecare ţară membră este chemată să implementeze politicile economice şi
financiare care vizează creşterea economică, stabilitatea preţurilor şi înlăturarea factorilor
care perturbă echilibrul financiar şi valutar.7
1.1.1 Supravegherea politicilor financiar – valutare internaţionale
F.M.I. îşi exercită funcţia de supraveghere a politicilor promovate de către membrii săi,
în concordanţă cu obligaţiile acestora prevăzute în statut. Supravegherea politicilor financiar
– valutare internaţionale a constituit scopul iniţial al Fondului. În conţinutul acestei funcţii
este evidenţiată obligaţia membrilor de a colabora cu Fondul şi cu ceilalţi membri pe
probleme financiar valutare şi de politică macroeconomică.
Astfel, Fondul exercită o supraveghere a politicilor cursurilor valutare practicate de
membri şi adoptă principii specifice pentru orientarea tuturor membrilor cu privire la aceste
politici. Cu toate că în baza acordului încheiat cu ONU în noiembrie 1947, FMI are statut de
instituţie specializată a Naţiunilor Unite, calitatea unui stat de membru al acestei organizaţii
nu implică calitatea de membru al ONU. Orice ţară, care se bucură de autonomie în domeniul
relaţiilor externe, este capabilă să se achite de obligaţiile impuse statelor membre prin stătut
şi este dispusă să-şi asume aceste obligaţii, poate obţine calitatea de membru al FMI. În
prezent FMI numără 184 ţări membre34, reprezentând aproape în totalitate comunitatea celor
200 ţări membre ale ONU.8

7
Gill Jachand, La monnaie et son role dans l'economie, Ed.Dunod, 1995, pag 88
8
Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian, Moneda si credit, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2013, pag 34
13
 FMI este condus de următoarele trei organisme: Consiliul Guvernatorilor, se află în
fruntea sistemului de conducere, este format din reprezentanţii ţărilor membre şi se reuneşte o
singură dată pe an, având rolul unei adunări generale a acţionarilor. Fiecare ţară numeşte câte
un reprezentant pe o perioadă de 5 ani, iar acesta are un drept de vot a cărui importanţă diferă
în funcţie de cota-parte subscrisă. Fiecare ţară dispune de câte 250 de voturi la care se adaugă
câte un vot pentru fiecare 100.000 DST subscrişi. În acest fel, numărul cel mai mare de voturi
revine ţărilor cu cea mai mare cotă-parte de capital subscris. Cum toate deciziile importante
trebuie luate cu o majoritate de 85% din voturi, SUA, care singure dispun de aproape 20%
din voturi, au de fapt un drept de veto. Reprezentanţii sunt miniştri de finanţe sau guvernatori
ai unor bănci centrale, care reprezintă guvernul ţării din care provin. Consiliul
administratorilor este format din 21 de membri: 6 membri reprezintă ţările ale căror cote-părţi
sunt cele mai mari, sau care, sunt creditori foarte importanţi ai FMI şi 15 membri desemnaţi
de celelalte ţări membre, grupate, în principiu, pe zone geografice. În acest caz, unele grupuri
lasă ţării celei mai importante dreptul să numească un administrator care să le reprezinte, iar
altele practică rotaţia. Directorul General, este, prin conses, un european, care conduce
Fondul sub controlul administratorilor. Sediul F.M.I. este la Washington DC, iar director
general al FMI este, în prezent, dl. Rodrigo de Rato. Conform articolului IV din statutul FMI,
ţările membre pot utiliza resursele sale numai pentru acoperirea unui deficit al balanţei
conturilor curente.9
Principalele funcţii ale FMI sunt: supravegherea politicilor financiar-valutare, funcţia
iniţială a FMI, rămasă nemodificată, care presupune consultări periodice între ţările membre
şi specialiştii Fondului cu privire la situaţia balanţei de plăţi în vederea asigurării funcţionării
efective a sistemului monetar internaţional, cât şi cu privire la respectarea de către fiecare
membru a obligaţiilor ce îi revin, conform principiilor adoptate de FMI, respectiv: obligaţia
membrilor de a se abţine de la manipularea ratelor de schimb, intervenţia pe propriile pieţe de
schimb pentru a contracara dezordinea monetară şi respectarea interesului celorlalte ţări, ale
căror monede pot fi afectate. Asistenţa Financiară constă în acordarea unei ţări a dreptului de
a cumpăra monedă proprie a altei ţări, cu obligaţia de a-şi răscumpăra moneda naţională într-
un anumit interval de timp.10 Dacă iniţial au beneficiat de asistenţă financiară ţările vest
europene distruse de cel de al doilea război mondial, în prezent, cererile de asistenţă
financiară vin în cvasi-majoritatea lor de la ţările în dezvoltare. Creditele acordate de FMI

9
Idem
10
Madan, B. K., „Ecouri de la Bretton Woods”, în „Finance and Development” nr. 2, iunie 2012, pag. 48
14
sunt pe termen mediu sau termen lung şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare.
Garanţiile constau în obligaţia guvernului ţării receptoare de a respecta anumiţi indicatori de
stabilitate macoreconomică, definiţi în cadrul stategiei proprii de relansare economică sau în
cooperare cu specialiştii Fondului. Indicatorii respectivi vizează politica monetară, fiscală,
bugetară, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afectează balanţa de plăţi.
Accesul la resursele financiare ale FMI depinde atât de condiţiile impuse de funcţionarea
Fondului, cât şi de adoptarea unor măsuri de ajustare care să asigure soluţionarea
dezechilibrelor existente. Asistenţa tehnică, realizată prin11:

Fiecare ţară membră a FMI trebuie să contribuie la resursele financiare ale Organizaţiei

cu o anumită sumă, denumită cotă de subscripţie sau cotă parte, care este exprimată în
echivalent DST. Mărimea cotelor subscripţiilor se stabileşte pornindu-se de la indicatori
identici, ţinând de puterea economică a fiecărei ţări. Pentru cotele iniţiale ale participanţilor la
Conferinţa de la Bretton-Woods s-a utilizat o formulă care lua în considerare următorii
indicatori: venitul naţional, deţinerile în aur şi dolari, volumul mediu al importurilor,
variabilitatea exporturilor şi raportul acestora cu venitul naţional. Această formulă a fost
revizuită de mai multe ori fie prin luarea în considerare şi a altor indicatori, fie prin
modificarea, în cadrul formulei de calcul, a ponderii indicatorilor menţionaţi.12 După
stabilirea cotei de subscripţie a fiecărei ţări, subscripţia propriu-zisă se trece în contul FMI, în
structura următoare: 25% în monedă convertibilă şi 75% în monedă naţională. Pentru a

11
Stoica v., Deaconu P., Bani si credit, Ed. Econmica,Bucuresti, 2008, pag. 54
12
Idem
15
reflecta schimbările petrecute în economia mondială şi rolul diverselor ţări în cadrul acesteia,
cotele de subscripţie la capitalul FMI, se revizuiesc periodic, de regulă la intervale nu mai
mari de cinci ani. Mărimea cotei de subscripţie oferă un indiciu în legătură cu locul unei ţări
în economia mondială, de aceasta depinzând mărimea împrumutului de care o ţară poate
beneficia, cât şi influenţa acesteia în procesul decizional al FMI. Când o ţară devine membră
a FMI îi este repartizată o cotă iniţială ce are acelaşi nivel cu cele ale ţărilor membre
considerate de Fond a fi comparabile ca mărime economică şi caracteristici cu aceasta.
Principala resursă a FMI o constituie subscripţiile ţărilor membre. Totalul acestora, în
momentul intrării în funcţiune a FMI era de 7 miliarde USD. Începând cu 22 ianuarie 1999,
în urma unei majorări cu 45 % a cotei de subscriere, totalul resurselor FMI se ridica la 212,4
miliarde DST, adică aproape 265 miliarde USD. Cu prilejul majorărilor de cote părţi se
urmăreşte şi menţinerea unui echilibru între diferitele grupe de ţări. Aşa se explică majorarea
cotei Chinei în 20013, ca urmare a dobândirii suveranităţii asupra Hong-Kong-ului, care a
ajuns la acelaşi nivel ca şi Canada.13

Drepturile Speciale de Tragere (DST)

Fondul Monetar Internaţional are autoritatea conferită de clauzele Acordului să emită

Drepturi Speciale de Tragere. Create în 1969, DST-urile reprezintă mijloace de rezervă
internaţionale care servesc drept unităţi de cont şi drept mijloace de plată utilizate de către
statele membre ale Fondului, de către Fondul însuşi şi de către alţi deţinători împuterniciţi,
care trebuie aprobaţi de către Consiliul Administratorilor al FMI cu o majoritate de 85%.
DST-urile se constituie ca parte a rezervei valutare oficiale a unui stat. Există un număr de
agenţii internaţionale şi bănci de dezvoltare care folosesc DST – urile ca unităţi de cont.
Statele membre şi ceilalţi deţinători aprobaţi pot cumpăra şi vinde DST-uri ca valută. Ele pot
lua sau acorda împrumuturi sub formă de DST-uri sau le pot utiliza drept garanţie. Utilizarea
DST-urilor în operaţiuni de tip SWAP şi la termen este, de asemenea, permisă. Valoarea
DST-urilor se determină pe baza unui coş de patru valute importante: dolarul american, euro,
yenul şi lira sterlină. La 23 noiembrie 2005, 1DST= 1,42469 USD, iar 1USD = 0,701907
DST. Statele membre ale FMI pot utiliza DST-urile pentru a achiziţiona valută de la ceilalţi

13
Stoica,Victor; Deaconu, Petre – Bani si credit.Banii.Teorii monetare. Administrarea banilor si politica
monetara, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag 44
16
membri FMI la cursul de schimb curent, care este ajustat zilnic. FMI are datoria să-i sprijine
pe ceilalţi deţinători de DST-uri pentru a putea efectua schimburi valutare.14
DST-urile reprezintă un instrument purtător de dobânzi. Statele membre primesc
dobânda pentru DST-urile deţinute şi plătesc dobândă pentru DST-urile alocate. Rata
dobânzii pentru DST-uri se stabileşte în funcţie de media ponderată a împrumuturilor pe
termen scurt reprezentative ale ţărilor a căror monedă constituie coşul de evaluare a DST-
urilor şi este ajustată săptămânal. Dobânda se plăteşte săptămânal. DST-urile se creează
printr-un proces de alocare şi distribuire către ţările membre FMI.
Alocaţiile DST trebuie aprobate cu un procent supramajoritar de 85% din puterea totală
de votare a FMI, fiind distribuite fiecărui stat membru proporţional cu cota de participare. În
cadrul unor facilităţi puse la dispoziţie de Fond, un membru poate împrumuta cumulativ pană
la de 4 ori cota subscrisă numai pe baza unor programe de reformă ale ţării în cauză, care să
demonstreze capacitatea acesteia de a depăşi dezechilibrele temporare în care se află.
Rolul pe care-l joacă FMI în susţinerea procesului dezvoltării derivă din funcţiile pe
care acesta le are. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi supravegherea
politicilor monetare şi fiscale internaţionale. Totodată, FMI s-a implicat activ şi în procesele
de reformă din ţările aflate în tranziţe, această instituţie având un rol determinant în
asigurarea unui dialog fructuos în vederea analizării problemelor cu care se confruntă aceste
ţări şi stabilirii celei mai adecvate strategii pentru soluţionarea acestor probleme.
Cu toate eforturile depuse în plan internaţional pentru creşterea rolului asistenţei
financiare oficiale, acordată pe cale multilaterală, ponderea acesteia în totalul sumelor
transferate către ţările în dezvoltare nu reprezintă decât 20% dintre care doar 14% sunt
acordate în condiţii de favoare. Cum resursele FMI sunt, practic, limitate la cotele părţi ale
membrilor, împrumuturile fiind proporţionale cu aceste cote părţi, creditele FMI deţin doar
3,5% din totalul asistenţei financiare externe către ţările în dezvoltare.15

Formele de finanţare practicate de FMI

Tragerile ordinare. Misiunea FMI, în calitatea sa de instituţie financiară internaţională,

este de a furniza membrilor săi, la cerere, moneda altor membri: se cumpără deci monedă
convertibilă cu monedă naţională. Tragerile ordinare presupun mai multe tranşe, dintre care
14
www.bnr.ro
15
Voinea, Gheorge, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2014,
pag. 87
17
prima poartă numele de tranşa de rezervă, iar următoarele sunt tranşe de credit: tragerile în
cadrul tranşei de rezervă, se acordă automat, fără condiţionări.16
Dimensiunea lor este determinată de ponderea DST sau a devizelor convertibile în
totalul cotei-părţi a ţării în cauză. Aceste drepturi de tragere figurează în rezervele monetare a
statelor membre.Tragerile în cadrul tranşelor de credit au un regim diferit. În primul rând ele
nu mai sunt necondiţionate şi folosirea lor este însoţită de îndeplinirea unor condiţii
economice, al căror grad de constrângere creşte odată cu folosirea tranşelor superioare. O ţară
recurge la astfel de trageri atunci când şi-a epuizat drepturile de tragere în cadrul tranşei de
rezervă. Există patru tranşe de credit, reprezentând, în ordine, 125, 150, 175 şi 200 % din cota
– parte a ţării în cauză. Prima tranşă este liberalizată; începând cu cea de a doua, condiţiile
devin tot mai dificile. Cu cât cererile de trageri vizează tranşe superioare, cu atât mai mari vor
fi justificările ce trebuie aduse, precum şi controlul exercitat de Fond. Totodată, creşte şi
dobânda aferentă.
Acest tip de trageri se derulează, de regulă, în baza unui acord stand-by.17
Aranjamentele stand-by - sunt destinate ţărilor aflate în dificultate privind implementarea
unor programe de reformă economică şi constau în deschiderea unor linii de credit pe termen
mediu pentru echilibrarea balanţelor de plăţi. Perioada de acordare a împrumutului este 12 –
18 luni, iar perioada de rambursare a creditului este între 2 ani şi 3 luni – 4 ani, cu posibilităţi
de extindere pană la 10 ani.
Dobânda aferentă este dobânda standard percepută de FMI, la care se adaugă, atunci
când este cazul, comisioane de serviciu sau penalităţi. Prin folosirea sistemului de trageri,
suma totală în monedă convertibilă, posibil a fi cumpărată de către o ţară membră în schimbul
monedei naţionale, poate ajunge pană la dublul cotei sale de subscripţie. Această limită
statutară privind folosirea resurselor FMI poate fi ridicată doar prin derogare, prevăzută în
statutul FMI. Plafonul poate ajunge pană la 600% din cotă, în cazul în care se cumulează şi
efectul altor facilităţi de creditare. Plafonul poate depăşi această limită, atunci când sunt luate
în considerare criterii de strictă urgenţă, cum a fost cazul Mexicului în 1995 sau al ţărilor sud-
asiatice în 1997.18

16
Idem
17
Turliuc V.,Boariu Angela,Stoica Ovidiu,Cocris V.,Dornescu V.,Chirlesan D. – Moneda si credit ,Ed.
Economica Bucuresti, 2005, pag 36
18
Stoica,Victor; Deaconu, Petre – Bani si credit.Banii.Teorii monetare. Administrarea banilor si politica
monetara, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag 48
18
 Politica de creditare cuprinde şi următoarele facilităţi de finanţare: facilităţi de finanţare
compensatorii, care au fost introduse în 1963 pentru a acorda asistenţă ţărilor care au
cunoscut atât o cădere bruscă a câştigurilor din exporturi, cât şi o creştere neaşteptată a
costurilor la importurile de cereale din cauza fluctuaţiei preţurilor mondiale la anumite
mărfuri. Termenele de acordare a împrumutului şi de rambursare a creditului sunt aceleaşi ca
în cazul aranjamentelor stand-by, excepţie în acest caz făcând neperceperea de comisioane
sau penalităţi. Facilităţi de finanţare a stocurilor tampon, care permite ţărilor în dezvoltare
care stochează produse primare în scopul reducerii ofertei de pe pieţele internaţionale să
aplice o tranşă suplimentară de credite de pană la 25 % din cotele lor părţi, cu condiţia ca
aceste stocuri tampon să fie constituite conform principiilor O.N.U., care trebuie să
guverneze relaţiile interguvernamentale.
Facilităţi de finanţare extinsă – introduse în 1974, în scopul ajutorării ţărilor care se
confruntă cu grave dezechilibre ale balanţei de plăţi ca urmare a aplicării unor reforme
fundamentale defectuoase în structura lor economică. Perioada de acordare a împrumutului se
întinde pe 3 ani, iar perioada de rambursare este de 4 – 7 ani. Facilităţi de transformare
sistemică– introduse cu scopul de a asigura asistenţă financiară ţărilor membre care se
confruntă cu dificultăţi severe datorită tranziţiei la sistemul economiei de piaţă. Pentru a
obţine împrumuturile dorite, ţările solicitante trebuie să ataşeze la cererea de obţinere a
împrumutului şi un document în care să descrie obiectivele de politică economică, estimări
macroeconomice, măsuri fiscale, monetare şi valutare ce urmează a fi implementate în
perioada acoperită de această facilitate. Facilitatea de prevenire a crizelor a fost creată în
1998 pentru a sprijini ţările confruntate cu o iminentă criză valutar-financiară19.

Facilităţi de finanţare acordate de F.M.I.

Tabel 10.3 Facilităţi de Doban Rambursarea creditelor

finanţare zi
Term Am Rate
en anare a
19
Bălăceanu, Cristina, Instituţii Financiare Internaţionale, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007, pag 66
19
 obligatoriu plăţii
(ani) (ani)

Aranjament stand-by Rata 3-5 2 - Trimestrial

dob.DST + 4
comisioane/
penalităţi

Facilităţi de finanţare Rata 4 - 4 - Semestrial

extinsă dob.DST + 10 7
comisioane/
penalităţi

Facilităţi de finanţare Rata 3-5 2 - Trimestrial

compensatorii dob.DST 4

Asistenţă de urgenţă Rata 3-5 - Trimestrial

dob.DST

Facilităţi de transformare Rata 2–3 2 Semestrial

sistemică dob.DST +
comisioane/
penalităţi
Facilităţi de creditare
0,5 % 5 -10 - Semestrial
privind reducerea sărăciei
anual
(PRGF)

Ţinând cont de anumite circumstanţe economice şi politice, FMI acordă împrumuturi

membrilor săi, în următoarele condiţii: ţările cu un venit naţional redus pot primi credite de la
FMI cu o rată a dobânzii concesională în condiţii de creditare privind reducerea sărăciei.
Împrumuturile non-concesionale provin direct de la patru surse principale: aranjamentele de

20
tip standby, facilităţi de finanţare extinsă, facilităţi de transformare sistemică şi facilităţi de
finanţare compensatorii.20
Totodată, FMI asigură asistenţă de urgenţă ţărilor afectate de dezastre naturale sau
situaţii post conflict, în asemenea cazuri percepând o rată a dobânzii concesională. Cu
excepţia PRGF, toate facilităţile de finanţare sunt stabilite în funcţie de raţă medie a dobânzii,
calculată în funcţie de raţă dobânzii DST care se stabileşte, săptămânal, pe baza mediei
ponderate a împrumuturilor pe termen scurt reprezentative ale ţărilor a căror monedă
constituie coşul de evaluare a DST-urilor. La 31 august 2005, rata de schimb a fost de
3,91%.21

Asistenţa tehnică a Fondului Monetar Internaţional

Asistenţa tehnică acordată de F.M.I. statelor membre reprezintă o parte importantă a

activităţilor acestuia. Asistenţa este oferită în domenii variate, cum sunt: politicile fiscale,
monetare, balanţa de plăţi, sistemul bancar etc. Diversificarea asistenţei financiare în ultima
perioadă este tot mai accentuată şi se concretizează în22:

20
DOGAN, M., PELASSY, D.,  Economia mixtă jumătate capitalistă,  jumătate socialistă, Bucureşti, Editura
Alternative, 2012, pag. 209
21
Ivanciu Nicolae Valeanu, Istoria Economiei Politice, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1992, pag.
61

22
CONSTANTINESCU, N. N., Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă, Bucureşti, Editura AGER-
Economistul, 2013, pag. 41
21
 Asistenţa tehnică reprezintă aproximativ o cincime din bugetul operational al FMI.
Finanţarea asistenţei tehnice se face atât din resurse interne cât şi externe, cele din urmă
reprezentând fonduri din partea donatorilor bilaterali şi multilaterali.23

Asistenţa financiară a Fondului Monetar Internaţional

Asistenţa financiară acordată de către F.M.I. are drept beneficiare statele membre care
se confruntă cu dificultăţi în echilibrarea balanţei de plăţi. Această asistenţă constă în
acordarea dreptului de a cumpăra cu moneda naţională o monedă străină, cu obligaţia de
răscumpărare a monedei naţionale într-un anumit interval de timp, la un preţ mai mare,
diferenţa de preţ constituind costul operaţiunii.
Ţările membre ale Fondului Monetar Internaţional au următoarele drepturi: de a efectua
tranzacţii şi operaţii cu Fondul Monetar Internaţional, tranzacţiile se referă la schimburi de
active monetare, iar operaţiile reflectă utilizările sau încasările de active monetare de a
cumpăra sume în valute liber utilizabile sau în DST în schimbul unor sume echivalente în
monedă naţională în vederea echilibrării balanţei de plăţi,24 de a participa la adoptarea
deciziilor în cadrul FMI. poate să primească alocaţii de drepturi speciale de tragere. de a
adera la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Conform statutului FMI
aranjamentul Stand-by exprimă o decizie a FMI prin care o ţară membră are dreptul să
cumpere o sumă într-o valută din contul de resurse generale până la un nivel specificat în
programul aprobat şi în cadrul unei perioade determinate.25
F.M.I. are ca principală funcţie creditarea temporară a deficitelor balanţelor de plăţi pe
termen scurt, prin mijloace de restrângere a cererii interne, cunoscută sub denumirea de
politică de austeritate. Cumpărarea de monedă străină de către o ţară membră, echivalentă cu
primirea unui împrumut, poartă denumirea de tragere. Sistemul specific F.M.I. de acordare a
creditelor este Sistemul tragerilor. Tragerile se efectuează în tranşa rezervei şi în alte patru
tranşe de credit.

23
Turliuc V., Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Cocris V., Dornescu V., Chirlesan D. – Moneda si
credit ,Ed. Economica Bucuresti, 2005, pag 45
24
Stoica,Victor; Deaconu, Petre – Bani si credit.Banii.Teorii monetare. Administrarea banilor si politica
monetara, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag 59
25
Asociaţia Societăţilor Financiare din România – Statistici de piaţă
22
 Prima tranşă se acordă pe baza cererii prezentate de către ţara respectivă. Pentru
acordarea următoarelor tranşe, ţara care solicită ajutorul financiar trebuie să adopte un
program politic elaborat în colaborare cu F.M.I. Pentru tranşele de credit ordinare, FMI
percepe un comision care se situează sub nivelul dobânzii practicate pe piaţă. Rambursarea
creditului se face într-un termen de cel mult cinci ani de la data la care a fost efectuată
cumpărarea.
Creditele din această categorie suntcunoscute sub numele de: aranjamentul de credit
stand-by26 are o durată de 12 – 18 luni, tragerile fiind eşalonate trimestrial, iar eliberarea lor
este condiţionată de îndeplinirea criteriilor de performanţă şi efectuarea periodică a unei
revizuiri a programului. Rambursarea se face după expirarea unei perioade de graţie de 3 şi ¼
ani, într-un termen care să nu depăşească 5 ani de la cumpărare. Pentru a beneficia de această
finanţare, o ţară trebuie să îndeplinească criterii de performanţă referitoare la: nivelul minim
al rezervelor, cuantumul şi scadenţa datoriilor pe termen mediu şi scurt, plafoane pentru
credit şi neaplicarea de restricţii asupra plăţilor şi transferurilor curente. Facilitatea extinsă a

26
Stoica,Victor; Deaconu, Petre – Bani si credit.Banii.Teorii monetare. Administrarea banilor si politica
monetara, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag 90
23
Fondului27 sprijină programele pe perioade de 3 – 4 ani, în special pentru ţările în curs de
dezvoltare. Are ca scop depăşirea dificultăţilor balanţelor de plăţi, care au la bază probleme
macroeconomice şi structurale ale producţiei, comerţului sau preţurilor. Limita cumulative
pentru această finanţare este de 300%. Avantajele ţărilor care contractează împrumuturi la
F.M.I. sunt semnificative: nivelul dobânzii percepute de F.M.I. Faptul că acordarea unui
împrumut de către Fond este considerată de către piaţa financiară internaţională ca o
confirmare a bonităţii ţării respective, ceea ce echivalează cu atragerea de noi împrumuturi de
pe această piaţă. Pe lângă aceste avantaje, trebuie evidenţiat că programele de ajustare ale
F.M.I. au propriile lor costuri. Din acest motiv programele convenite cu fondul sunt adesea
criticate, mai ales atunci când au efecte negative asupra populaţiei sărace.

27
Turliuc V.,Boariu Angela,Stoica Ovidiu,Cocris V.,Dornescu V.,Chirlesan D. – Moneda si credit ,Ed.
Economica Bucuresti, 2005, pag 23
24
25
 3 CAPITOLUL 2 EVOLUȚIA ȘI DINAMICA ECONOMIEI GLOBALE
3.1 Perspectivele economiei mondiale

La ora actuală, economia mondială este dominată de conceptul și perspectiva

ciclicității, a alternanței perioadelor de creștere cu cele de criză.2829
În evoluţia societăţii, crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o
instabilitate pronunţată, însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere, contradicţii
economice, politice, ideologice, militare etc. Criza economică reprezintă o fază a ciclului
economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de
cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.
În situaţii de criză ne aflăm într-o permanentă stare de nelinişte şi de nesiguranţă legată de
viitor, teamă sau chiar panică, stare de dereglare a economiei, expresie a încălcării unor
corelaţii necesare desfăşurării activităţii economice. Declanşarea ei marchează şi momentul
începerii unor schimbări calitative ale economiei pentru o nouă fază ascendentă a activităţii
economice. Până la începutul secolului XIX au fost tipice crize de subproducţie, provocate de
fenomene naturale (secetă, mari inundaţii) sau împrejurări social-politice deosebite (epidemii,
războaie). Economiilor de piaţă le sunt caracteristice crize ciclice de supraproducţie, constând
în aceea că oferta este mai mare decât cererea, bunurile produse negăsind cumpărători
solvabili, fapt care obligă pe ofertanţi să reducă producţia.
National Bureau of Economic Research (NBER) defineşte criza ca fiind o scădere
semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea
veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producţiei industriale şi a
consumului.30 Crizele economice pot lua forma unei stagflaţii, unei recesiuni sau unei
depresii economice, şi uneori pot duce la colaps economic.31
Depresiunea economică este o formă severă de criză economică, o cădere susţinută a
uneia sau mai multor economii naţionale, o formă rară, dar extremă de recesiune, fiind

28
Horowit, J. (2020). The global coronavirus recession is beginning. CNN. Media report, p. 68
29
Cartea crizelor – O privire optimista, Dobrescu, Emilian M, coord., Bucuresti, Ed. Wolthers Kluwer,
2010, p. 141
30
Jagannathan, R., Kapoor, M., & Schaumburg, E. (2020). Causes of the great recession of 2007– 2009 ,
p. 157
31
Politici de revigorare economica a firmelor – strategii anticriza, Popescu-Bogdanesti, Cristian,
Bucuresti, Ed. Tribuna Economica, 2010, p. 108
26
caracterizată în principal de o creştere neobişnuită a ratei şomajului, restricţionarea creditelor,
restrângerea majoră a producţiei industriale şi a investiţiilor, evaporarea lichidităţilor, deflaţia
preţurilor, hiperinflaţie, numeroase falimente bancare, schimburi comerciale semnificativ
reduse, un curs valutar foarte volatil şi impredictibil, în principal cu tendinţa de devalorizare
şi se consideră că apare când există un declin al produsului intern brut (PIB) mai mare de
10%. Vorbim de o depresiune economică când există o creştere negativă a produsului intern
brut (PIB) timp de cel puţin două trimestre.
Unii specialişti clasifică aceste crize în crize sociale (inflaţie în creştere, şomaj,
sărăcie), în crize financiare (volatilitate accentuată pe pieţele de capital, căderea burselor şi
revenirea lor spectaculoasă), crize politice (care pot degenera în războaie), crize locale sau
internaţionale, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.
Este dificil să apreciem când o criză financiară devine una economică sau dacă o criză
economică generează o criză financiară sau invers.32 În principiu, vorbim întotdeauna de o
criză economică generată fie de cauze financiare, fie politice sau sociale. 33 Criza financiară
este o formă de manifestare a crizei economice care reflectă neîncredere în sistemul financiar,
scăderea semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, dereglarea mecanismelor de piaţă,
bursa fiind barometrul economiei care tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din
diferite sectoare. Criza financiară este o situaţie în care cererea de bani este mai mare decât
oferta de bani (disponibilul), adică lichiditatea este scăzută deoarece banii disponibili sunt
retraşi din bănci, forţând astfel băncile fie să vândă propriile active şi investiţii, pentru a-şi
acoperi necesităţile, fie să intre în colaps. Criza financiară poate duce la o criză economică.
În momentul în care piaţa suferă dereglări sau corecţii importante acestea se vor reflecta
în profitabilitatea afacerilor listate la bursă şi, implicit, în preţul activelor financiare (acţiuni
sau obligaţiuni) care depind direct de aşteptările investitorilor. Panica legată de economie nu
face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor corecţii şi să inducă noi incertitudini în
economie. De aici şi până la reducerea apetitului pentru economisiri şi investiţii şi apoi la
creşterea dobânzilor pe piaţă nu este decât un pas.

32
Larry Elliot, L. (2020). Prepare for the coronavirus global recession. The Guardian. Media report, p.
63
33
Adaptarea firmelor la conditiile de criza – experienta europeana, Luca, Lia, Bucuresti, Ed. Tribuna,
Economica, 2010, p. 117
27
 Vorbim de o criză atunci când efectele acesteia se manifestă asupra unui număr foarte
mare de oameni/companii.34 Crizele pot exista însă într-o stare latentă. Crizele nu sunt greu
de previzionat (cauzele acestora fiind destul de clare).
Crizele economice nu se încadrează într-un anumit model. Teoriile economice moderne
resping ideea unei teoretizări generale a crizelor economicofinanciare, conform cărora
acestea pot fi încadrate într-un model general valabil, considerându-se că fiecare criză
financiară este unică, fiecare reprezentând de fapt un accident istoric, generat de factori
specifici, într-o anumită conjunctură social-economică şi politică. Conform acestor teorii
crizele nu pot fi anticipate, astfel încât efectele negative ale acestora să fie aduse la un nivel
minim. Cu toate acestea, istoria ne arată că, deşi crizele economico-financiare nu apar şi nu
produc efecte în parametrii identici, ele sunt strâns legate de caracterul ciclic al proceselor
economice.
După cum am menţionat, ştiinţa economică a realizat un considerabil progres prin
construirea unor modele macroeconomice bazate pe rezultatele analizelor microeconomice. 35
În aceste modele, se presupune că agenţii economici se comportă raţional, ceea ce înseamnă
că gospodăriile îşi maximizează utilitatea, iar întreprinderile, profitul. 36 Conjugându-se la
scară macroeconomică, aceste acţiuni determină, printr-un proces de ajustare a cererii, ofertei
şi preţurilor, starea şi evoluţia întregii economii. În modul acesta, studiul relaţiilor dintre
variabilele agregate (PIB, stoc de capital, număr de lucrători, rata inflaţiei, poziţia balanţei de
plăţi etc.) se întemeiază pe analiza comportamentelor individuale.
Încercarea de a explica procesele macroeconomice prin conjugarea comportamentelor
individuale a pus în faţa ştiinţei economice aşa-numita problemă a agregării. Această
problemă constă în dificultăţile teoretice şi empirice cu care se confruntă tratarea unei mărimi
agregate ca total sau medie a unor mărimi individuale, ce reflectă, de exemplu,
comportamentul unui agent individual, aşa cum este descris acesta de teoria microeconomică.
În prezent, modul în care se face trecerea de la nivelul individual la nivelul agregat şi
erorile de compoziţie care se pot comite cu această ocazie sunt amplu discutate în
literatură.3738 Poziţia tradiţională a economiştilot în legătură cu aceste probleme a fost însă că

34
Criza e in noi - Costea, Carmen; Popescu, Constantin, Bucuresti, Ed. ASE, 2010, p. 62
35
Barkbu B., Eichengreen B., Mody A., Financial crises and the multilateral response: What the
historical record shows, Journal of International Economics, 2012, p. 154
36
Politici economice - Gheorghe Manolescu, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 64
37
Romania 2009 – Starea economica in criza profunda, Anghelache, Constantin, Bucuresti, Ed.
Economica, 2009, p. 154
38
BIS, Central bank governance and financial stability, May 2011 , p. 9
28
funcţionarea economiei este corect descrisă de modelele macroeconomice construite pe baza
ipotezei că agenţii economici au un comportament raţional, în sensul că urmăresc
maximizarea utilităţii sau a profitului. Această concepţie - cunoscută sub denumirea de
economie walrasiană - se bazează, aşadar, pe postulatul că indivizii au un comportament
optimizant (homo oeconomicus), care se manifestă inclusiv la nivel macroeconomic. În
modul acesta, problema agregării este, de fapt, eludată, deoarece mărimile agregate sunt
tratate ca şi cum ar fi rezultatul unor decizii individuale optime. Acest procedeu – vechi şi
binecunoscut - nu este însă deloc justificat din punct de vedere teoretic, ceea ce nu-i
împiedică pe mulţi economişti să continue să-l folosească.
A doua abordare este aceea că explicarea relaţiilor semnificative dintre variabilele
agregate ale economiei trebuie să se facă independent de comportamentele individuale. Însă,
şi reprezentanţii acestei orientări consideră că agregatele respective pot fi tratate ca fiind o
sumă sau o medie a deciziilor individuale raţionale. Ca urmare, unii dintre ei se mulţumesc să
specifice relaţiile dintre variabilele agregate şi să le testeze econometric, fără a încerca să le
explice prin anumite comportamente individuale. Alţi autori continuă însă să invoce
comportamentele individuale pentru a-şi justifica presupunerile pe care le fac cu privire la
relaţiile macroeconomice. Astfel, în cel mai sofisticat model macroeconomic modern
(Dynamic Stochastic General Equilibrium), menţionat anterior, problema agregării nu este
rezolvată, ci tratată ca şi cum ar fi rezolvată.
Criza a arătat cu claritate că între comportamentul individual şi comportamentul
sistemului economic în ansamblu există deosebiri esenţiale şi că este necesară construirea
unor modele care să reflecte în mod explicit acest lucru. 39 Ca urmare, după ce multă vreme a
fost considerată rezolvată, problema agregării a revenit în centrul atenţiei economiştilor. 40
Din dezbaterile recente pe această temă rezultă că punctul de vedere pe cale să se afirme este
că dinamica unei mărimi agregate nu este reductibilă la comportamentul unui individ raţional.
Ca urmare, pentru explicarea evoluţiei mărimilor agregate, modelele macroeconomice bazate
pe conceptul de agent reprezentativ (Agent-Based Models) - care nu este decât varianta
modernă a sintagmei homo oeconomicus - nu sunt suficiente, ci sunt necesare modele care să
reflecte economiile sau pieţele ca sisteme adaptive complexe.

39
George Soros - Noua paradigma a pietelor financiare - criza creditelor din 2008 si implicatiile ei,
Editura Litera, 2008, p. 9
40
Cheung Y-W., Chinn M., Pascual A., Empirical Exchange Rate Models in the Nineties: Are they fit to
Survive?, NBER Working Paper, 9393, 2002 , p. 152
29
 Rezultă că o problemă fundamentală a ştiinţei economice actuale provine din faptul că
teoria macroeconomică eludează problema agregării, tratând variabilele macroeconomice ca
şi cum ar exprima comportamente individuale raţionale, deşi acest lucru nu este justificat din
punct de vedere teoretic şi empiric. Aceasta este una din cauzele pentru care, deşi sofisticate,
modelele macroeoconomice moderne uneori nu se verifică.
Mai grav, majoritatea utilizatorilor modelelor macroeconomice menţionate respinge
chestionarea solidităţii fundamentelor microeconomice ale modelelor respective.
Principalul element al bazei microeconomice a modelelor macroeconomice moderne
este postulatul raţionalităţii.41 În ştiinţa economică, sensul cuvântului raţionalitate este însă
diferit de sensul comun.42 În limbajul obişnuit, raţionalitatea înseamnă a se acţiona cu
judecată şi cu atât de multe informaţii câte se pot obţine sau, în termeni ceva mai formali, a se
utiliza în mod coerent mijloace adecvate pentru a atinge obiective bine precizate. În ştiinţa
economică, raţionalitatea înseamnă a se alege în funcţie de un ordin de preferinţă complet şi
tranzitiv, cu o informare perfectă şi fără costuri; dacă veniturile viitoare sunt incerte,
raţionalitatea înseamnă a se maximiza utilitatea aşteptată, adică utilitatea unui venit ponderat
cu probabilitatea de a-l obţine.
Impactul postulatului raţionalităţii asupra ştiinţei economice a fost atât de puternic şi de
invaziv încât s-a ajuns să se creadă că nu se poate construi o teorie economică ce nu se
bazează pe principiul maximizării utilităţii. Evident, această credinţă este greşită, deoarece
teoria keynesiană, bazată pe ipoteza fixităţii preţurilor, nu se întemeiază pe acest principiu şi
doar cu greu poate fi conciliată cu el: o generaţie întreagă de economişti a încercat să ofere
baze microeconomice macroeconomiei keynesiane, adică să pună de acord multiplicatorul
keynesian cu postulatul raţionalităţii, şi nici în prezent nu există unanimitate cu privire la
rezultatul acestui demers.
Pe de altă parte, economia marxistă, economia radicală şi instituţionalismul american
evită postulatul raţionalităţii şi ar fi absurd să se nege că acestea sunt analize economice.
Faptul că în anumite situaţii fiinţele umane au un comportament ce poate părea
paradoxal sau neraţional a fost semnalat încă de V.43 Pareto , care a descris comportamentul

41
Warren Buffett, George Soros şi Paul Volcker - Criza economica si profetii ei, Editura Litera, 2010, p.
152
42
Clements M., Hendry D., An historical perspective on forecast errors, National Institute Economic
Review, vol.177, 2001 , p. 162
43
Louis Bachelier: Aux Origines de la Finance Mathématique, Presses Universitaires FrancComtoises,
Paris, 2002 , p. 142
30
neraţional, ori de H.44 Simon , care a introdus conceptul de raţionalitate limitată. De
asemenea, aceste anomalii au fost recunoscute în literatura referitoare la modelele de
maximizare a utilităţii şi în economia comportamentală (behavioral economics).
În fine, acest postulat este infirmat de psihologia experimentală, care arată că fiinţele
umane îl încalcă sistematic. De exemplu, experimentele, observaţiile şi studiile cu privire la
procesele neuronale implicate în adoptarea deciziilor sugerează că sintagma homo
oeconomicus nu exprimă riguros şi adecvat comportamentul uman.
Paradoxal, aceste rezultate nu au fost luate în considerare de teoreticienii
macroeconomiei.45 După cum arată B.46 Frey şi R. Eichenberger , reacţiile economiştilor
confruntaţi cu asemenea anomalii au fost diverse. În cazul în care anomaliile au privit
comportamentul individual, ele au fost ignorate sau respinse ca fiind provocate de natura
artificială a experimentului de laborator. În cazul în care nu a fost vorba de experimente de
laborator, ci de comportamente reale observate, s-a susţinut că anomaliile sunt repartizate
aleatoriu şi în medie se compensează, sau, mai frecvent, că fenomenul concurenţei tinde, pe
termen lung, să elimine anomaliile respective. În prezent există însă suficiente observaţii
empirice care arată că pieţele liber concurenţiale, inclusiv cele financiare, nu pot elimina la
nivel agregat toate anomaliile de la nivelul individual. Dimpotrivă, unii autori, cum ar fi G.
Akerlof şi R. Shiller , M. Pasquinelli etc., evidenţiază spiritul animalic ce se manifestă la
acest nivel.
În concluzie, o altă problemă nerezolvată cu care se confruntă ştiinţa economică este
cea a validităţii conceptului de agent reprezentativ, din moment ce acesta este considerat mult
mai raţional decât cei pe care îi reprezintă.

3.2 Predictibilitatea schimbărilor la nivel global

Chiar şi în condiţiile foarte restrictive impuse de postulatul raţionalităţii, nu există nici

o garanţie că economia se menţine în starea de echilibru. 47 Căci, acest postulat este menit să
permită demonstrarea teoremelor de existenţă – teoreme care stipulează condiţiile în care un

44
Robert Kiyosaki - Conspiratia celor bogati. Cele opt noi reguli ale banilor, Editura Curtea Veche, 2011,
p. 162
45
Eichengreen B., Origins and responses to the current crisis, CESifo Forum 4/2008, p. 15
46
Paul Krugman - Opriti aceasta depresiune - ACUM!, Editura Publica, 2012, p. 142
47
Johan A. Lybeck - Istoria globala a crizei financiare (2007-2010), Editura Polirom, 2012, p. 15
31
sistem aflat în echilibru general are o soluţie unică -, nu a stabilităţii echilibrului, odată ce
acesta este atins..48
Într-adevăr, rezultatele fundamentale ale teoriei echilibrului general - elaborate în forma
sa modernă de K. Arrow şi G. Debreau -, sunt cele două teoreme ale economiei bunăstării
(welfare economics). Obţinute printr-o demonstraţie matematică, aceste teoreme leagă
anumite ipoteze cu privire la funcţionarea economiei (concurenţă pură şi perfectă,
omogenitatea şi continuitatea funcţiilor de producţie şi funcţiilor de cerere) de posibilitatea
unei stări optime de alocare a resurselor (optim în sensul lui Pareto). Prima teoremă (teorema
de echivalenţă) spune că orice stare de echilibru general în condiţii de concurenţă pură şi
perfectă este optimă în sensul lui Pareto. A doua teoremă spune că orice stare de optim în
sensul lui Pareto poate fi obţinută ca o stare de echilibru walrasian prin realocarea dotaţiilor
cu resurse iniţiale.
Implicaţia primei teoreme este că starea de echilibru se caracterizează printr-o alocare
eficientă a resurselor. Ca urmare, dacă o economie aflată în echilibru iese din această stare, ea
tinde să revină la starea de echilibru printr-un proces de ajustare.49 În mod tipic, acest proces
este un proces de tatonare, care duce la creşterea preţurilor bunurilor pentru care cererea este
mai mare decât oferta şi scăderea preţurilor bunurilor pentru care raportul cerere/ofertă este
invers.50 Însă, după cum arată unii autori (H. Sonnenschein , R. Mantel , G. Debreu etc.),
într-un model construit pe principiul că indivizii satisfac cerinţele postulatului raţionalităţii,
nu se poate demonstra unicitatea şi stabilitatea stării de echilibru.
Semnificaţia acestui rezultat este adesea ignorată. Motivul este, probabil, acela că, dacă
starea de echilibru nu este nici unică şi nici stabilă, interesul intrinsec al analizei economice
bazate pe modelul de echilibru general nu poate fi decât extrem de limitat.
Astfel, unicitatea stării de echilibru este importantă în ceea ce se numeşte analiza
comparativă statică, în care o stare de echilibru se compară cu altă stare de echilibru obţinută
printr-o modificare a parametrilor primei stări. Or, existenţa unor echilibre multiple face ca
acest tip de analiză să fie lipsit de sens.51 De aceea, economiştii elimină, de regulă, această
problemă prin adoptarea amintitei ipoteze a agentului reprezentativ, care generează un
echilibru unic, caracterizat printr-o structură de preţuri pe care acesta nu doreşte să le
48
Farmer D., Geanakoplos J., The Virtues and Vices of Equilibrium and the Future of Financial
Economics, Complexity, vol.14, 2009 , p. 86
49
Föllmer H., Horst U., Kirman A., Equilibria in financial markets with heterogeneous agents: A
probabilistic perspective, Journal of Mathematical Economics, 41, 2005 , p. 171
50
Alex Berca - Crizele economice si ciclicitatea lor, Editura Institutul European, 2011, p. 86
51
Paul Starobin - Sfarsitul secolului american si noile puteri mondiale, Editura Litera, 2011, p. 171
32
modifice. Însă, după cum arată A. Kirman şi T. Stoker , ipoteza agentului reprezentativ este
susceptibilă de numeroase critici, iar recursul la acest concept ridică problema fundamentală
menţionată anterior: problema agregării. Căci, nu există o legătură simplă între
comportamentul individual şi evoluția mărimilor economice agregate, iar afirmaţia că un
nivel poate fi asimilat cu celălalt este pur şi simplu greşită. 52

În fine, trebuie spus că cele arătate anterior învederează limitele modelului de echilibru
general, nu cauzele acestor limite. Aceste limite sunt date de caracteristica principală a
acestui model, care este formalizarea problemelor pur logice care se pun în cunoaşterea
modului de funcţionare a sistemelor economice, fără nici o preocupare pentru enunţarea de
teoreme susceptibile a fi infirmate cu privire la comportamentul economic real. Iar ceea ce
este interesant de remarcat este că cei care evidenţiază aceste limite sunt savanţi reputaţi din
domeniul economiei matematice, în timp ce economiştii care continuă să utilizeze acest
aparat conceptual şi analitic ca şi cum nu ar exista nici un fel de obiecţii la adresa sa sunt mai
degrabă practicieni din structurile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile financiare
internaţionale etc.
În paranteză, este de notat că varianta de bază a macromodelului unei economii de piaţă
arată că, în starea sa de echilibru, funcţionarea acestui tip de economie necesită relativ puţine
informaţii.53 Însă, aşa cum au demonstrat D. Saari şi C. Simon, dacă ar exista realmente un
mecanism de echilibrare a unei economiei, acesta ar necesita o cantitate de informaţii infinită.
Astfel, problema stabilităţii rămâne principial nerezolvabilă în contextul teoriei echilibrului
general. 54

O ipoteză importantă pe care se bazează teoria economică actuală este că pieţele

financiare sunt pieţe eficiente. Această ipoteză, formulată în termeni moderni de către E.
Fama, afirmă că pe o piaţă suficient de mare şi pe care informaţia se răspândeşte instantaneu,
cum este piaţa bursieră, operatorii reacţionează corect şi aproape imediat la informaţii, dacă
au capacitatea cognitivă de a le interpreta corect. Iar toate informaţiile pertinente referitoare
la activele financiare sunt conţinute în preţurile acestor active; dacă ar exista alte informaţii
decât cele cuprinse în preţuri, unii operatori ar încerca să profite de această situaţie prin
efectuarea de operaţiuni de arbitraj, ceea ce ar duce la alinierea preţurilor şi la dispariţia
52
Fostel A., Geanakoplos J., Leverage Cycles and the Anxious Economy, American Economic Review,
vol. 98, 2008 , p. 157
53
Gai P., Kapadia S., Contagion in financial networks, Bank of England, Working Paper, No. 383, March
2010 , p. 78
54
Nouriel Roubini, Stephen Mihm - Economia crizelor Curs-fulger despre viitorul finantelor, Editura
Publica, 2010, p. 157
33
posibilităţilor de câştig. Cu alte cuvinte, dacă un participant la piaţă deţine informaţii care
permit anticiparea modificării preţurilor unor active, el va încerca să obţină un câştig prin
utilizarea acestor informaţii. Astfel, concluzia este că modificările de preţuri trebuie să fie
aleatoare (random walk) şi că piaţa liber concurenţială, în special piaţa financiară, care este,
în acest sens, o piaţă perfectă, tinde să le confere acest caracter.
Ideea că preţurile conţin toate informaţiile existente este destul de ambiguă. 55
Întradevăr, preţurile conţin toate informaţiile disponibile, dar, aceasta, deoarece informaţiile
respective sunt deja încorporate în cererea şi oferta emanate de la cei care deţin informaţiile
respective; tocmai de aceea, preţurile formate prin acţiunea cererii şi ofertei reflectă
informaţiile existente.56 Însă, după cum au demonstrat S. Grossman şi J. Stiglitz , dacă toate
informaţiile sunt cuprinse în preţul unui activ, informaţiile respective nu ar avea nici o
relevanţă şi, prin urmare, nimeni nu ar acţiona pe baza lor; în consecinţă, informaţiile nu vor
mai fi transmise de preţ.
Conceptul de piaţă aleatoare (random walk) a fost fundamentat încă la începutul
secolului XIX de L. Bachelier. Acesta a arătat că participanţii la piaţă observă în mod
independent şocurile care se produc în sistem şi că aceste constatări proprii constituie
informaţia lor. Aceste evenimente sunt mici şi aleatoare şi se produc după o lege de
probabilitate normală (clopotul lui Gauss), a cărei medie este zero. Ca urmare, suma micilor
şocuri observate independent de participanţii la piaţă duce la formarea unor preţuri care
evoluează aleatoriu. Ceea ce nu este clar în această analiză este modul în care se
formează preţurile astfel încât să se modifice doar întâmplător.57
Lucrarea lui Bachelier a rămas aproape necunoscută o lungă perioadă de timp, fiind
apoi redescoperită de economiştii contemporani şi pusă la baza teoriei moderne a pieţei
financiare.58 Cu toate acestea, chiar în epoca în care Bachelier şi-a publicat lucrarea, au
existat unii autori prestigioşi care au negat ideea că participanţii la piaţă decid independent şi
la întâmplare şi că această ipoteză poate sta la baza modelării pieţelor financiare. Astfel, deşi
a făcut un referat elogios cu privire la lucrarea lui Bachelier, marele matematician francez H.
Poincaré a subliniat că ideea amintită nu poate fi luată în serios, deoarece oamenii nu obţin

55
Charles R. Morris - Criza de un trilion de dolari, Editura Litera, 2011, p. 78
56
Geanakoplos J., The Leverage Cycle, Cowles Foundation Discussion Paper, no. 1715R, Yale
University, 2010 , p. 190
57
Joseph E. Stiglitz - In cadere libera - America, piata libera si prabusirea economiei mondiale, Editura
Publica, 2010, p. 190
58
Goyal S., Connections: An Introduction to the Economics of Networks, Princeton University Press,
Princeton, 2007 , p. 173
34
informaţii şi nu acţionează independent, ci se influenţează tot timpul unii pe alţii, fiind
înclinaţi în mod constant spre un comportament de turmă.
Avertismentul lui Poincaré a fost însă ignorat, iar aceasta, probabil, din cauza
interesului imens existent în epocă pentru tranzacţiile bursiere. Din diverse motive,
cercetările cu privire la piaţa financiară s-au dezvoltat totuşi destul de încet, fiind intensificate
abia după criza din 1929-1933. Astfel, o lucrare mai amplă în care se analizează consecinţele
ipotezei eficienţei pieţei apare doar în 1967.5949
Ulterior, cercetările bazate pe această ipoteză s-au amplificat şi diversificat, însă unele
dintre studiile efectuate au arătat, mai degrabă, că datele de observaţie sunt în contradicţie cu
predicţiile teoretice.50 De asemenea, s-a demonstrat că distribuţia randamentelor activelor
financiare prezintă caracteristici de vâscozitate şi de memorie pe termen lung şi că adoptarea
unor ipoteze cu privire la procesul stohastic respectiv diferite de ipoteza gaussiană a lui
Bachelier permite o mai bună explicare a comportamentului preţurilor acestor active.6051
În acest context, este interesant de observat că ceea ce pare a fi determinat renaşterea
interesului pentru noile abordări bazate pe ipoteza eficienţei pieţei a fost crahul bursier din
1987.52 Aceasta sugerează că, în general, în materie de teorie economică, schimbările
importante sunt determinate de crizele economice, care provoacă revoluţii ştiinţifice de tip
kuhnian.6153
În legătură cu această problemă, se impun două comentarii. În primul rând, este
limpede că marile crize economice stimulează cercetările cu privire la funcţionarea
economiei. Istoria faptelor şi a ideilor economice arată că, de regulă, crizele au fost urmate de
negarea ortodoxiilor existente şi de apariţia unei noi ortodoxii. 62 În prezent, la fel ca în anii
’30 ai secolului trecut, absenţa unui acord cu privire la principiile fundamentale ale teoriei
economice compromite statutul ştiinţific al acestei discipline; există totodată puternice
presiuni profesionale şi politice pentru elaborarea unei noi teorii, care să se pronunţe autorizat
cu privire la problemele economice la ordinea zilei. Astfel, criza actuală a dus la contestarea
celor doi piloni amintiți ai teoriei economice standard: postulatul raţionalităţii şi postulatul
pieţelor eficiente. Aceste postulate au fost menţinute mult timp în baza axiomatică a ştiinţei
59
Bogdan Glavan - Impotriva curentului - Insemnari despre criza financiara actuala, Editura Universul
Juridic, 2009, p. 173
60
Greenspan A., Testimony to House of Representatives Committee on Government Oversight and
Reform, October 23rd, 2008 , p. 17
61
Liviu Luca, Roxana Dumitrache - Criza unui model de dezvoltare - romania 2010, Editura Topform,
2010, p. 17
62
Ivashina V., David S., Bank lending during the financial crisis of 2008, Journal of Financial
Economics, Vol. 97, September, 2010 , p. 188
35
economice, în pofida datelor de observație, care le infirmă, însă au început să fie puse la
îndoială după izbucnirea crizei. O spectaculoasă schimbare de poziție în această privință este
cea a lui A. Greenspan, fost preşedinte al Fed, care a declarat în în 2008 în faţa Congresului
SUA că în vara anului trecut, întregul edificiu intelectual s-a prăbuşit.54
În al doilea rând, analiza legăturii dintre evoluţia teoriei economice şi crizele
economice arată că argumentele de ordin formal-analitic prevalează adesea faţă de dovezile
empirice.63 Cu alte cuvinte, practica se schimbă mai repede decât teoria, ceea ce
produce revoluții de tip kuhnian în știința economică.
După apariţia lucrării lui Bachelier, cele mai importante dezvoltări ale teoriei financiare
au fost teoria portofoliului optim, elaborată de Markowitz , şi formula BlackScholes.64
Modelul Markowitz (modelul de evaluare a activelor financiare, Capital Asset Pricing
Model) este o metodă de estimare a ratei randamentului aşteptat de piaţă pentru un activ
financiar, în funcţie de riscul său sistematic. 65 Formula Black-Scholes permite calculul
preţului unei opţiuni având suport acţiunile în funcţie de următorii parametrii: valoarea
actuală a acţiunii subiacente; timpul rămas până la scadenţă; prima de exercitare a opţiunii;
rata dobânzii; volatilitatea preţului acţiunii.
Ambele contribuţii menţionate şi importantele lor aplicaţii practice depind de ipoteza
repartiţiei normale (legii de probabilitate Gauss-Laplace).66 Însă, în loc să ţină seama de
avertismentele că evidenţele empirice nu confirmă această ipoteză, dezvoltările teoretice
ulterioare ale modelului Markowitz şi ale formulei Black-Scholes, care stau la baza
produselor financiare sofisticate create în procesul de titrizare, au devenit tot mai dependente
de ipoteza respectivă. După cum arată Greenspan în depoziţia menţionată, în ultimele decenii,
s-a dezvoltat un vast sistem de management al riscurilor şi de fundamentare a preţurilor, care
combină cele mai avansate cunoştinţe ale matematicienilor şi specialiştilor din domeniul
financiar şi care este susţinut de progresele majore din tehnologia computerelor şi a
comunicaţiilor. De asemenea, au fost acordate mai multe premii Nobel pentru construirea
unor modele de evaluare care au stat la baza dezvoltării pieţei produselor derivative. Însă,
paradigma sistemului modern de management al riscului era veche de mai multe decenii.
63
Durlauf S., Blume L.,(eds.), The New Palgrave Dictionary of Economics, (second edition), MacMillan
Palgrave, London, 2008, p. 76
64
Daniel Dăianu - Capitalismul incotro? Criza economica, mersul ideilor, institutii, Editura Polirom,
2009, p. 188
65
Keynes J. M., Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor, Editura Publica,
Bucureşti, 2009 , p. 107
66
James Canton - Provocarile viitorului. Principalele tendinte care vor reconfigura lumea in urmatorii 5,
10, 20 de ani, Editura Polirom, 2010, p. 76
36
 De altfel, această inerție a teoriei financiare este similară cu cea a teoriei economice
generale. Astfel, în cazul acesteia din urmă, reexaminarea conceptului de echilibru general a
fost împiedicată nu numai de teoreticieni, ci şi de practicieni. 67 Într-adevăr, analiştii din
departamentele de studii ale guvernelor, băncilor centrale, instituţiilor financiare
internaţionale etc., au adoptat modelele macroeconomice amintite şi au depus mari eforturi
pentru calibrarea acestora, ceea ce a dat naştere unei puternice rezistenţe intelectuale
împotriva chestionării valorii lor cognitive şi operaţionale. Cu alte cuvinte, aşa cum afirmă
M. Planck în citatul folosit drept moto pentru această lucrare, dezvoltarea unei noi teorii a
fost întârziată de adepţii unei teorii mai vechi, care au preferat să o cosmetizeze, nu să-şi
modifice paradigma.68
Oricum, la ora actuală, nu pare a exista alt motiv pentru utilizarea Modelului dinamic
stohastic de echilibru economic general şi a celorlalte modele menţionate decât că acestea
sunt relativ uşor de construit şi de calibrat, deși toate consideraţiunile teoretice şi
econometrice ar trebui să ducă la abandonarea instrumentelor analitice respective. 69 Căci,
este limpede că economiile suferă intermitent schimbări neaşteptate, care au efecte
semnificative asupra stării sistemului şi proceselor interne ale acestuia şi că modelele
menţionate nu reflectă aceste fenomene. Din acest punct de vedere, criza din 2007-2010 nu
este decât cel mai recent şi mai eclatant exemplu.
Totuşi, problema nu constă numai în dificultăţile pe care aceste caracteristici dinamice
complexe le creează participanţilor la viaţa economică, doritori, desigur, să facă previziuni
corecte. Mai grav este că trăsăturile amintite fac ca baza teoretică a modelelor
macroeconomice standard să fie inadecvată, ceea ce le subminează capacitatea de a descrie
funcţionarea economiei şi de a servi ca mijoace tehnice pentru conceperea unor politici
economice adecvate.70 Aceasta înseamnă nu numai că ar fi nepotrivit pentru indivizi să-şi
facă previziunile aşa cum se presupune în teorie, ci şi că este foarte dificil pentru ei să înveţe
să facă previziuni corecte într-un mediu în continuă schimbare şi cu ajutorul aparatului
conceptual şi analitic oferit de ştiinţa economică actuală. Pe de altă parte, nici autorităţile nu
pot folosi în deplină siguranţă acest aparat pentru a-şi elabora şi aplica politicile.

67
Kuhn T., Structura revoluțiilor științifice, București, Humanitas, 2008 , p. 153
68
Akerlof A., Shiller R., Spirite animale, Editura Publica, Bucureşti, 2010 , p. 17
69
Akerlof A., Shiller R., Spirite animale, Editura Publica, Bucureşti, 2010 , p. 107
70
Allen F., Gale D., Financial Contagion, The Journal of Political Economy, Vol. 108, Issue 1, 2000, p.
120
37
 Un alt element al bazei microeconomice a modelelor macroeconomice moderne este
teoria anticipaţiilor raţionale. Această teorie se bazează pe extensia postulatului raţionalităţii
asupra demersurilor subiective ale agenților economici, subdiacente acţiunilor lor economice
propriu-zise, cum ar fi obţinerea informaţiilor de care aceştia au nevoie în deciziile lor sau
formularea de previziuni cu privire la evoluţiile economice viitoare. 71 Aceasta nu înseamnă că
se consideră că indivizii se comportă întotdeauna raţional în domeniul economic, căci, după
cum am menţionat, o asemenea afirmaţie poate fi uşor respinsă prin contra-exemple. 72 Se
afirmă doar că modul raţional de a fi este cel mai frecvent întâlnit în toate manifestările fiinţei
umane şi că, deci, poate fi statuat ca principiu comportamental universal, aplicabil inclusiv în
materie de formulare a anticipaţiilor.73
Primele formulări ale teoriei anticipaţiilor raţionale aparţin lui J. F. Muth , E. Mills , J.
Sargent şi N. Walace etc. Ulterior, conceptul şi aparatul analitic respectiv au fost utilizate în
diverse analize micro şi macroeconomice, care formează conținutul a ceea ce se numește
noua economie clasică (noua macreconomie clasică, noua școală clasică, new classical
macroeconomics). Una din cele mai importante aplicaţii ale acestor analize este studiul
eficacităţii politicii economice.
Postulatul raţionalităţii implică informarea perfectă a agenţilor economici.74 Această
informare perfectă se manifestă în următoarele trei planuri: 1) propriile preferinţe; 2)
constrângerile în materie de resurse la care sunt supuşi (restricţia bugetară); şi 3) pieţele pe
care acţionează (mediul de afaceri).75 Ca urmare a informării perfecte, agenţii economici
acţionează într-o stare mentală de certitudine. Această stare de certitudine este presupusă în
toate analizele efectuate de reprezentanţii noii macroeconomii clasice, însă constituie totodată
şi elementul cel mai contestat de criticii acestei şcoli de gândire.
În aceste condiţii, indiferent că sunt formulate de specialişti sau de nespecialişti,
anticipaţiile sunt, în esenţă, identice cu previziunile bazate pe teoria economică pertinentă.
Agenţii economici cunosc, aşadar, la fel de bine ca savanţii sau autorităţile modul de
funcţionare al economiei - aşa cum este descris acesta de ştiinţa economică cea mai avansată ,
71
Allen F., Gale D., Financial Contagion, The Journal of Political Economy, Vol. 108, Issue 1, 2000, p.
153
72
Uskali M., (ed.) Handbook of the Philosophy of Science, Vol. 13: Philosophy of Economics,
Amsterdam: Elsevier, 2010 , p. 96
73
Cartea crizelor – O privire optimista, Dobrescu, Emilian M, coord., Bucuresti, Ed. Wolthers Kluwer,
2010, p. 17
74
Arrow K., Debreu G., The Existence of an Equilibrium for a Competitive Economy, Econometrica,
vol. XXII, 265-290, 1954 , p. 63
75
Politici de revigorare economica a firmelor – strategii anticriza, Popescu-Bogdanesti, Cristian,
Bucuresti, Ed. Tribuna Economica, 2010, p. 120
38
iar această descriere este corectă. Ca urmare, agenţii privaţi nu pot fi surprinşi uşor de
iniţiativele autorităţilor, ci, dimpotrivă, integrează în anticipaţiile lor acţiunile preconizate de
guvern, modificându-şi comportamentele în funcţie de schimbarea parametrilor politicii
economice şi a cadrului social – economic. De aici, problema incoerenţei temporale a politicii
economice, care constă în interacţiunea dintre comportamentele agenţilor economici, capabili
să formuleze anticipaţii raţionale, pe de o parte, şi acţiunea autorităţilor, animate de dorinţa
de a realiza propriile lor obiective, în condiţiile unui univers economic susceptibil să genereze
şocuri. Aceasta face ca eficacitatea unei anumite politici economice să depindă de caracterul
său de surpriză: de exemplu, o politică monetară expansionistă, menită să stimulze creșterea
economică, își produce efectele doar în măsura în care rata inflației nu este prevăzută de
agenții economici (inflație-surpriză).
Ipoteza că anticipaţiile se formează în mod raţional are două consecinţe: 1) nu există în
mod necesar erori de previzionare; şi 2) chiar dacă există asemenea erori, acestea sunt
aleatoare şi, deci, se compensează în medie între ele.
Se observă că, în această interpretare, raţional nu înseamnă exact, ci în medie
adevărat.76 Iar având în vedere că, pentru un număr suficient de mare de cazuri, media tinde
spre probabilitatea teoretică, s-ar mai putea spune şi că raţional înseamnă cel mai probabil
adevărat.77
În mod evident, această manieră simplificată de definire a raţionalităţii anticipaţiilor are
avantajul că este echivalentă cu definiţia tehnică a speranţei matematice (probabilităţii
teoretice) condiţionate a unei variabile aleatoare. Mai precis, o anticipaţie raţională poate fi
definită ca o anticipaţie care coincide cu speranţa matematică (probabilitatea teoretică) a
distribuţiei de probabilitate a variabilei economice care face obiectul previzionării.66
Ideea că agenţii economici nu fac erori sistematice este valabilă, evident, doar într-o
economie staţionară.7879 În caz contrar, conceptul de eroare sistematică nu poate fi definit. În
plus, nu se poate spune care este procesul de învăţare adecvat pe care trebuie să-l urmeze
agenţii economici pentru a nu comite decât erori aleatoare. Or, după cum a arătat M.

76
Balzli B., Schiessl M., The Man Nobody Wanted to Hear: Global Banking Economist Warned of
Coming Crisis, Spiegel, Thursday, December 2, 2010 , p. 125
77
Adaptarea firmelor la conditiile de criza – experienta europeana, Luca, Lia, Bucuresti, Ed. Tribuna,
Economica, 2010, p. 96
78
Criza e in noi - Costea, Carmen; Popescu, Constantin, Bucuresti, Ed. ASE, 2010, p. 63
79
Barkbu B., Eichengreen B., Mody A., Financial crises and the multilateral response: What the
historical record shows, Journal of International Economics, 2012, p. 130
39
Woodford, este posibil ca agenţii economici să cadă de acord asupra unui model
macroeconomic greşit, ceea ce le viciază fundamental anticipaţiile.
Deşi succintă, prezentarea apariţiei şi derulării crizei și a evoluțiilor recente ale teoriei
economice arată că este vorba despre fenomene de interacţiune, interdependenţă, reţea,
încredere şi contagiune - fenomene nu sunt reflectate în modelele macroeconomice moderne.
O primă justificare oferită de economişti pentru această incompletitudine este că
modelele macroeconomice moderne nu se mai pot limita la sectorul real al economiei, ci
trebuie să reflecte pieţele financiare, care sunt complet diferite de restul economiei, chiar
dacă reacţionează cu celelalte sectoare.80
Argumentul nu rezistă, deoarece, indiferent că este vorba despre modele ale economiei
reale sau despre modele ale economiei financiare, ambele categorii de modele se bazează pe
aceleaşi ipoteze fundamentale şi ambele explică fenomenele macroeconomice prin
comportamentul individual; conform acestui individualism metodologic, tot ce trebuie făcut
pentru a deduce evoluţia variabilelor macroeconomice este adiţionarea variabilelor
individuale.81 Cu alte cuvinte, atât teoria economică, cât şi teoria financiară tratează evoluţia
economiei şi a diverselor pieţe ca şi cum ar fi comportamentul unui individ arhetipal (agent
reprezentativ).
Trebuie însă spus că economiştii nu sunt singurii care îşi imaginează economia sau
piaţa ca o fiinţă vie, înzestrată cu raţiune, sentimente, virtuţi, vicii etc. Politicienii şi
comentatorii afirmă şi ei adesea că piaţa se teme de recesiune, prognoza privind creşterea
economică publicată recent a făcut ca piaţa să fie mai optimistă, piaţa este mai încrezătoare în
supravieţuirea euro etc.82
Ideea de a explica panica sau exuberanţa colectivă (după expresia lui Greenspan) prin
comportamentul identic sau mediu al unor indivizi izolaţi, care nu au nici un contact unii cu
alţii şi care nu sunt conştienţi de existenţa semenilor lor, este cel puţin curioasă. 83 Un
argument pentru acest procedeu ar fi că recentul colaps al sistemului bancar mondial a fost
rezultatul conjugării acţiunilor de maximizare a profitului întreprinse de fiecare bancă în
parte, în mod izolat şi fără a ţine seama de efectele comportamentului respectiv asupra
sistemului bancar în ansamblul său. Căci, este evident că băncile nu au urmărit în mod
80
BIS, Central bank governance and financial stability, May 2011 , p. 57
81
Politici economice - Gheorghe Manolescu, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 125
82
Cheung Y-W., Chinn M., Pascual A., Empirical Exchange Rate Models in the Nineties: Are they fit to
Survive?, NBER Working Paper, 9393, 2002 , p. 60
83
Romania 2009 – Starea economica in criza profunda, Anghelache, Constantin, Bucuresti, Ed.
Economica, 2009, p. 130
40
conştient prăbuşirea sistemului bancar. Cu toate acestea, adevărul întreg este mai subtil.
Pieţele - în general - şi pieţele financiare - în special – nu sunt fiinţe raţionale, iraţionale,
reticente, optimiste etc., ci sisteme sociale complexe, care conţin un mare număr de
participanţi, numeroase interacţiuni locale şi o mulţime de canale de transmitere a
informaţiilor, opiniilor, aşteptărilor ş.a.m.d. Ele au numeroase trăsături minunate (sunt ordine,
nu haos; realizează alocarea optimă a resurselor; determină recompensarea factorilor de
producţie în funcţie de productivitatea lor; etc.) însă raţionale nu sunt, nici măcar în sensul
economic al termenului.
Macrosistemele cu microcaracteristici de acest gen sunt studiate de mult timp în fizică,
biologie şi sociologie. În aceste ştiinţe, se cunoaşte că există sisteme care pot trece rapid de la
o stare la alta şi că aceste tranziţii de fază depind de organizarea lor internă, nu de anumite
şocuri exogene majore. Un exemplu clasic în acest sens este încălzirea apei, care, în
momentul în care ajunge la temperatura de fierbere, determină schimbarea bruscă a stării de
agregare: apa trece din starea lichidă în starea gazoasă. 84 Deşi, până la atingerea punctului de
fierbere, creşterea temperaturii este continuă, în timpul fierberii, temperatura rămâne
constantă, iar volumul apei se modifică brusc. Astfel, deşi există un factor extern care
declanşează tranziţia de fază, modificarea acestui factor extern nu este principala cauză a
fenomenului.
Sistemele economice par foarte îndepărtate de acest caz, însă aplicarea modelului Ising
la procesul electoral, de exemplu, arată că, la nivel fundamental, lucrurile nu sunt chiar atât
de diferite.85 În modelul de vot respectiv , se consideră că alegătorii sunt influenţaţi de vecinii
lor: ei ţin seama de opinia majorităţii vecinilor şi votează în consecinţă. Se demonstrează că
sistemul converge spre o stare bine definită, şi anume cea în care toţi alegătorii ar fi votat
pentru aceiaşi alternativă. În cazul în care se presupune că indivizii votează la fel ca vecinii
lor doar cu o anumită probabilitate, rezultatele obţinute cu ajutorul modelului determinist
rămân valabile, cu condiţia ca probabilitatea amintită să nu depăşească un anumit nivel critic.
În momentul în care acest punct critic este atins, alegătorii încep să aibă opinii eterogene şi
extrem de volatile. Şi în acest caz, tranziţia de fază este determinată, aşadar, de schimbări
mici, a căror dimensiune nu are prea mare legătură cu amploarea efectelor care se produc în
cadrul sistemului.

84
Clements M., Hendry D., An historical perspective on forecast errors, National Institute Economic
Review, vol.177, 2001 , p. 165
85
George Soros - Noua paradigma a pietelor financiare - criza creditelor din 2008 si implicatiile ei,
Editura Litera, 2008, p. 57
41
 Principala caracteristică a modelelor de acest gen este că nu presupun existenţa unei
cauze imediate majore a tranziţiei de fază. Or, această caracteristică este foarte importantă
pentru analiza macroeconomică, deoarece, adesea, schimbarea bruscă a stării economiei nu
poate fi pusă în seama unor factori responsabili uşor de identificat. 86 Păstrând analogia cu
sistemele fizice, se poate spune că, în domeniul social sau economic, în multe cazuri, pur şi
simplu nu există nici un indiciu care să avertizeze că sistemul va intra într-o tranziţie de fază
şi, deci, nu există nici un mijloc pentru a evita acest lucru. Şi, desigur, nu există nici soluţii
simple pentru ieşirea din criză.
O concepţie alternativă, care i-a tentat pe unii economişti, este cea inspirată de
principiul autoorganizării formulat de ciberneticianul britanic W. Ross Ashby.87 În această
interpretare, sistemul economic este un sistem dinamic, care se autoorganizează în aşa fel
încât devine vulnerabil la micile schimbări aleatore din mediul înconjurător. Un asemenea
sistem tinde însă întotdeauna să evolueze spre o stare de echilibru numită atractor.
Oricum ar fi, nici una din aceste două concepţii nu se reflectă în modelele
macroeconomice moderne.88 În aceste modele, relaţiile dintre variabile sunt, în esenţă,
imuabile, iar sistemul ajunge în starea de echilibru în mod automat. Singurul factor care poate
perturba evoluţia economiei este un şoc extern, pe care însă economia îl compensează, ceea
ce-i permite să atingă noua stare de echilibru. Procesul prin care se ajunge la acest nou
echilibru nu constituie însă o temă centrală a teoriei economice standard. La modul general,
se consideră că procesul de ajustare este un proces de tatonare, în care cererea, oferta şi
preţurile se ajustează reciproc. După cum a explicat L. Walras , totul se petrece ca şi cum un
agent fictiv, licitatorul (commisaire-priseur, auctioneer) colectează informaţiile cu privire la
cantităţile de bunuri pe care vânzătorii şi cumpărătorii doresc să le schimbe şi comunică
acestora preţurile care reflectă raritatea diverselor bunuri. Printr-un proces de tatonare, adică
de încercări şi erori, acest mecanism permite găsirea preţului care asigură egalitatea cererii şi
ofertei: acesta este preţul de echilibru. Cantităţile de echilibru (cerute şi oferite) sunt cele pe
care cumpărătorii şi vânzătorii le manifestă la acest preţ.
Însă, după cum arată M. Blaug şi D. Walker , conceptul walrasian de tatonare are
lacune grave, iar actualmente este imposibil să se arate că o stare de echilibru final al

86
Louis Bachelier: Aux Origines de la Finance Mathématique, Presses Universitaires FrancComtoises,
Paris, 2002 , p. 164
87
Warren Buffett, George Soros şi Paul Volcker - Criza economica si profetii ei, Editura Litera, 2010, p.
60
88
Eichengreen B., Origins and responses to the current crisis, CESifo Forum 4/2008, p. 119
42
economiei în întregul său este independentă de traseul urmat pentru atingerea acestei stări sau
că, dintre diverse trasee ce pot fi alese, cel care a fost efectiv adoptat trebuie să conveargă şi
va converge spre starea de echilibru.89 După cum recunoaşte deschis G. Debreau, laureat al
premiului Nobel pentru economie, analiza echilibrului dinamic este prea dificilă şi, de aceea,
el, cel puţin, nu s-a aventurat niciodată în această direcţie. Nu este surprinzător, deci, că cele
mai interesante caracteristici ale economiei văzute ca sistem complex şi interactiv lipsesc din
modelele macroeconomice bazate pe conceptul de echilibru general.

89
Robert Kiyosaki - Conspiratia celor bogati. Cele opt noi reguli ale banilor, Editura Curtea Veche, 2011,
p. 165
43
 4 CAPITOLUL 3 CONSECINȚELE PANDEMIEI COVID-19 ASUPRA
ECONOMIEI MONDIALE
4.1 Amploarea și dimensiunile pandemiei

Epidemia provocată de noul tip de coronavirus ce a apărut în luna ianuarie în provincia

chineză Wuhan și s-a răspândit într-o perioadă scurtă de 3 luni în întreaga lume pare a fi
zguduit profund sistemul global. Timp de ultimii zece ani politica mondială a fost scena
evoluțiilor globale. După 11 septembrie sistemul global a fost nevoit să se înfrunte cu o criză
de securitate, iar prin urmare odată cu apariția și răspândirea Daesh, criza de securitate la
scara globală s-a aprofundat. În anul 2008, întreaga lume s-a confruntat cu o criză financiară /
monetară globală. În pofida unei perioade de un deceniu ce a trecut de atunci, sistemul global
în loc de a se îmbunătăți a avut o tendință negativă, indicatorii economici au început să se
inverseze din nou. Și în cele din urmă în timp ce războaiele comerciale dintre SUA și China
în ultimii ani amenințau ordinea economică globală, așteptările legate de o nouă criză globală
au crescut. Crizele politice globale, tendința crescândă a extremei drepte, faptul că instituțiile
internaționale au început să nu mai funcționeze și problemele profunde, cum ar fi criza
siriană, au pus sub semnul întrebării viitorul sistemului global. Cu toate acestea, nimeni nu a
interpretat aceste probleme, estimând un viitor pesimist și incert pentru sistemul global. Însă
epidemia de coronavirus sugerează o criză mult mai profundă decât cea așteptată și aparentă
și face viitorul sistemului global din ce în ce mai nesigur.90
Coronavirusul este, în primul rând, o problemă globală de sănătate care privește în mod
direct siguranța umană. Securitatea umană a fost considerată una dintre problemele centrale
ale politicii mondiale și securității mondiale încă din anii '80. Epidemia de coronavirus a
început să producă efecte dincolo de siguranța umană și sănătatea publică globală. Primul și
cel mai important efect este, fără îndoială, resimțit în economia globală. Se pare că
incertitudinile privind problemele precum cât se va mai răspândi această boală, când aceasta
va putea fi luată sub control, daunele care vor fi provocate din perspectiva sănătății umane și
dacă virusul va reapărea deja zguduie economia globală.
"Faptul că cifrele de creștere ale Chinei au fost inversate, că producția în anumite
sectoare în China s-a oprit, oprirea motoarelor economiei europene precum Italia, Franța,
90
El-Erian, M. (2020). The Coming Coronavirus Recession and the Uncharted Territory Beyond. , p. 141
44
Germania și Spania, din cauza epidemiei de coronavirus, de asemenea, au mobilizat jucătorii
precum SUA. În ciuda intervenției uriașe de 700 de miliarde de dolari făcută de banca
centrală americană FED, piețele nu au dat un răspuns pozitiv la această intervenție." 91 Kennet
Rogoff, un expert proeminent din domeniu, care fusese anterior consultantul principal al
organizațiilor economice globale precum FMI, a susținut că economia mondială se va
micșora treptat și va intra în recesiune. Institutul de cercetare Oxford Economics a mai notat
că țările în curs de dezvoltare cu datorii externe vor avea dificultăți în plata datoriilor.
Pe de altă parte, banca centrală a SUA va implementa o politică de extindere monetară,
metodă la care nu se recurge prea des. Iar Franța a anunțat că intenționează să aloce un buget
imens de 500 de miliarde de euro pentru combaterea coronavirusului. Măsurile luate nu
încetinesc recesiunea în economie, deoarece piețele reale s-au oprit. Dacă va continua așa,
este puțin probabil ca economia globală se va redresa în următorii doi ani. Această situație
poate duce la o criză economică globală și poate cauza falimentul țărilor cu economii fragile.
Prin urmare, epidemia de coronavirus poate induce economia globală într-o deprimare
istorică în loc de o criză, provocând o problemă structurală în economia globală.
"A doua dimensiune a epidemiei de coronavirus, care afectează viitorul sistemului
global, privește în mod direct securitatea globală. După cum menționează guvernul
Republicii Turcia problemă este globală, iar lupta - națională“. Aceasta împinge toate țările să
adopte o metodă de luptă pentru a se salva pe sine însuși." 92 Fiecare țară se mobilizează în
cele din urmă pentru a salva pe sine și pe cetățenii săi. China, Italia, Franța, SUA, Spania și
multe țări din Europa au început să ia măsuri drastice. Turcia de asemenea se numără de la
început printre țările care au luat cele mai dure măsuri. Toate țările sunt aproape să închidă
conexiunile aeriene între ele. Franța a anunțat că a închis toate frontierele terestre. Marea
Britanie, pe de altă parte, urmează o strategie diferită de cea a Europei și a lumii. Cu toate
acestea, știrile arată că atmosfera de panică se răspândește cu fiecare zi ce trece în rândul
britanicilor. Cea de-a doua rundă a alegerilor locale din Franța a fost amânată, Spania a
anunțat că majoritatea spitalelor private a trecut sub controlul statului. În Olanda, pentru
prima dată de după criza petrolului din 1973, un prim ministru s-a adresat cu un discurs
poporului. În zonele cel mai mult afectate de epidemia de coronavirus în SUA a crescut
considerabil vânzarea de arme de foc individuale. În această situație atmosfera de panică

91
Foreign Affairs, Media Report 2020 , p. 108
92
Financial Times (2020). Global recession already here, say top economists, p. 117
45
poate duce mai întâi la probleme de securitate națională profunde și prin urmare declanșa
rezultate care ar provoca probleme în țară și interstatale.
Pandemia de Coronvirus a zguduit doi piloni sistemici fundamentali, cum ar fi
economia globală și securitatea globală. Acești doi piloni pot afecta în mod direct modul în
care se va contura viitorul sistemului global. Se pare că ceea ce va urma se va transforma într-
un proces de rezistență pentru toți actorii. Prima rezistență va fi la nivel individual bazată pe
economiile țărilor. Economiile puternice nu vor avea un deficit de bani pentru măsurile de
precauție, dar fluctuațiile economiei globale vor afecta în cele din urmă mai mult economiile
mari. Economiile slabe oricum nu vor avea mult de pierdut. Al doilea test de rezistență se va
baza pe psihologii sociale și individuale. Pe măsură ce numărul indivizilor ce intră în panică
crește, psihologia socială se va baza pe comportamentul de panică și va produce un rezultat
care poate provoca haos politic. Astfel, societățile cu rezistență socială puternică vor
supraviețui acestui proces cu mai puține daune. Al treilea test se va baza pe rezistența
statului. Statele care sunt instituționalizate, au proceduri standarde și au un mecanism
puternic de luare a deciziilor vor depăși această perioadă cu mai puține pagube. Statele slabe
vor slăbi și mai mult, și poate se vor transforma în state complet neajutorate.
"Cel mai probabil, când epidemia se va opri, vor rămâne dărâmături globale." 93 Vom
aștepta și vom vedea cum aceste vor pregăti un fundament pentru o nouă ordine globală.

4.2 Strategia Uniunii Europene

"Pentru a atenua efectele negative asupra nivelului de trai al populației și asupra

economiei, Comisia a adoptat un set amplu de măsuri economice, a flexibilizat la maximum
normele bugetare europene, și-a revizuit normele privind ajutoarele de stat și a instituit
Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus, în valoare de 37 de miliarde EUR, pentru
a furniza lichidități întreprinderilor mici și sectorului asistenței medicale.
În plus, pe 2 aprilie, Comisia a propus măsuri ample de mobilizare a fiecărui euro din
bugetul UE pentru a proteja viețile și nivelul de trai."94 Comisia a lansat o nouă inițiativă,
Instrumentul de sprijin pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență , care va
contribui la păstrarea locurilor de muncă și la ajutorarea familiilor. De asemenea, Comisia a
propus redirecționarea tuturor fondurilor structurale disponibile către răspunsul la
93
Gaiotti, E. (2020). Credit availability and investment: Lessons from the “great recession”. European
Economic Review, 59, 212-227. , p. 62
94
Georgieva, K (2020). IMF Managing Director Kristalina Georgieva’s Statement Following a G20
Ministerial Call on the Coronavirus Emergency. IMF Press statement , p. 64
46
coronavirus. Vor primi sprijin și fermierii, pescarii și persoanele cele mai defavorizate. O
inițiativă a UE pentru solidaritate în domeniul sănătății, în valoare de 3 miliarde EUR, va
răspunde nevoilor sistemelor de sănătate ale statelor membre.
Ecosistemul turistic a fost grav afectat de restricțiile severe impuse circulației și
deplasărilor din cauza epidemiei provocate de coronavirus. Pentru a-l ajuta să se redreseze,
Comisia a propus, pe 13 mai, o serie de măsuri care să permită o redeschidere treptată și
coordonată a serviciilor și unităților turistice, precum și un sprijin dedicat firmelor din
domeniul turismului. Printre măsuri se numără:
"Asigurarea de lichidități pentru firmele din domeniul turismului, în special pentru
întreprinderile mici."95 Flexibilitatea normelor privind ajutoarele de stat le permite statelor
membre să introducă scheme de ajutor pentru a sprijini întreprinderile și pentru a garanta că
sunt satisfăcute cererile de rambursare cauzate de pandemia de coronavirus.
Finanțare din partea UE: UE continuă să furnizeze lichidități imediate întreprinderilor
afectate de criză prin intermediul Inițiativei pentru investiții ca reacție la coronavirus, în
gestiune partajată cu statele membre. În plus, prin Fondul european de investiții, Comisia a
pus la dispoziție fonduri de până la 8 miliarde EUR pentru 100 000 de întreprinderi mici
afectate de criză.
"Salvarea de locuri de muncă, prin asistență financiară de până la 100 de miliarde EUR
acordată prin instrumentul SURE."96 Programul SURE ajută statele membre să acopere
costurile schemelor naționale de șomaj tehnic, iar măsuri similare le permit întreprinderilor să
mențină locurile de muncă. Comisia sprijină, de asemenea, parteneriatele dintre serviciile de
ocupare a forței de muncă, partenerii sociali și întreprinderi, pentru a facilita recalificarea, în
special pentru lucrătorii sezonieri.
Popularizarea ofertelor locale și promovarea turismului și a Europei ca destinație
turistică sigură.
"Printre altele, Comisia va continua să colaboreze cu statele membre pentru a promova
turismul durabil și să încurajeze transformarea digitală a serviciilor turistice. De asemenea, va
susține campanii paneuropene de comunicare care vor promova Europa ca destinație turistică
și va organiza o convenție europeană privind turismul, în care se va discuta despre un viitor
ecosistem turistic european durabil, inovator și rezilient."97

95
Horowit, J. (2020). The global coronavirus recession is beginning. CNN. Media report, p. 154
96
Jagannathan, R., Kapoor, M., & Schaumburg, E. (2020). Causes of the great recession of 2007– 2009,
p. 9
47
 Epidemia cauzată de coronavirus reprezintă o amenințare pentru economia europeană și
pentru nivelul de trai al cetățenilor. În timpul acestei crize sanitare, este vital să protejăm nu
numai sectoarele critice ale economiei, ci și activele, tehnologia și infrastructura noastră. Și,
mai presus de toate, trebuie să protejăm locurile de muncă și lucrătorii.
"SURE – un nou instrument de atenuare a riscurilor de șomaj
Pe 2 aprilie, Comisia Europeană a lansat o nouă inițiativă temporară menită să protejeze
locurile de muncă și lucrătorii afectați de epidemia cauzată de coronavirus. Este vorba despre
Instrumentul de sprijin pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență.
Inițiativa SURE le va oferi statelor membre asistență financiară de până la 100 de miliarde
EUR, sub formă de împrumuturi acordate în condiții avantajoase." 98 Aceste împrumuturi vor
ajuta statele membre să acopere costurile sistemelor naționale de șomaj tehnic – programe de
stat care le permit întreprinderilor să-și reducă programul de lucru și să ofere în același timp
sprijin pentru venit. Sistemele de șomaj tehnic le oferă familiilor un venit, mențin capacitatea
de producție și capitalul uman al întreprinderilor și păstrează economia pe linia de plutire.
Pandemia provocată de coronavirus a scos la lumină dificultățile întâmpinate frecvent
de mulți tineri atunci când încearcă să intre pe piața muncii. Pe 1 iulie, Comisia Europeană a
luat noi măsuri pentru a le oferi tinerilor toate posibilitățile de a-și dezvolta întregul potențial
de a modela viitorul UE și de a prospera pe parcursul tranziției verzi și al tranziției digitale.
Cu inițiativa Next Generation EU și cu viitorul buget al UE, Comisia a propus deja variante
de finanțare europeană pentru generația următoare și pentru angajarea tinerilor. Acum este
rândul statelor membre să acorde prioritate acestor investiții. Cel puțin 22 de miliarde EUR ar
trebui să fie cheltuite pentru sprijinirea angajării tinerilor.
"Din 2013, circa 24 milioane de tineri au reușit să intre pe piața forței de muncă datorită
Garanției pentru tineret. Propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind O punte
către locuri de muncă consolidează Garanția pentru tineret, care vizează de acum înainte
persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, și extinde impactul său asupra tinerilor
vulnerabili din întreaga UE De asemenea, ea implică respectarea angajamentului că tinerii
care se înscriu în Garanția pentru tineret vor primi o ofertă de angajare, de educație, de
ucenicie sau de formare în termen de patru luni."99

97
Larry Elliot, L. (2020). Prepare for the coronavirus global recession. The Guardian. Media report, p.
152
98
Mian, A., & Sufi, A. (2020). The great recession: Lessons from microeconomic data. American
Economic Review, 100(2), 51-56, p. 162
99
Ozili, P. K. (2020). 100 Quotes from the Global Financial Crisis: Lessons for the future. , p. 142
48
 Propunerea Comisiei privind educația și formarea profesională urmărește să facă
sistemele mai moderne, mai atractive, mai flexibile și mai adecvate pentru economia digitală
și cea verde. Cu sisteme de educație și formare profesională mai agile, axate pe cursanți,
tinerii vor fi mai bine pregătiți pentru primul loc de muncă, iar adulții vor avea mai multe
șanse să avanseze în carieră sau să-și schimbe cariera.
"Măsurile suplimentare de sprijinire a angajării tinerilor includ, pe termen scurt,
stimulentele pentru ocuparea forței de muncă și pentru înființarea de întreprinderi, iar pe
termen mediu, consolidarea capacităților, a rețelelor de tineri antreprenori și a centrelor de
formare inter-întreprinderi."100
Pe 6 aprilie, Comisia a anunțat că, în cursul lunii aprilie, se va pune la dispoziția IMM-
urilor din toată UE asistență financiară imediată, cu o valoare estimată de 8 miliarde EUR.
Comisia a deblocat 1 miliard EUR din Fondul european pentru investiții strategice. Banii vor
servi drept garanție pentru Fondul European de Investiții, fapt care va încuraja băncile locale
și alți creditori să ofere lichidități pentru cel puțin 100 000 de întreprinderi mici și mijlocii din
Europa.
"Supraviețuirea întreprinderilor mici și mijlocii grav afectate economic de coronavirus
este esențială pentru economiile naționale din UE. Sprijinirea lor face parte dintr-un pachet
amplu creat de Comisie și de Grupul Băncii Europene de Investiții.
Impactul economic al coronavirusului variază de la un sector industrial la altul și de la o
întreprindere la alta, în funcție de o serie de factori, printre care expunerea față de China ca
sursă de intrări intermediare, posibilitatea de a apela la furnizori alternativi, existența
stocurilor sau dependența de procesele de producție exact la timp."101
Comisia Europeană se află în strânsă legătură cu autoritățile naționale, cu reprezentanții
sectorului și cu alte părți interesate pentru a monitoriza și a evalua impactul coronavirusului
asupra sectoarelor industriale și comerțului european. Comisia acționează acolo unde poate,
încercând să sprijine diferite sectoare industriale, în special pe cele esențiale pentru producția
și aprovizionarea cu alimente și turism.
"Fondurile UE sunt destinate tuturor tipurilor de întreprinderi, de la mici și mijlocii
până la cele mai mari. Este disponibilă o gamă largă de soluții de finanțare: împrumuturi

100
Rady, D. A. M. (2020). Greece debt crisis: Causes, implications and policy options. Academy of
Accounting and Financial Studies Journal, 16, 87, p. 15
101
Stiglitz, J. E. (2020). Interpreting the Causes of the Great Recession of 2008. Financial system and
macroeconomic resilience: revisited. Bank for International Settlements, p. 86
49
pentru întreprinderi, microfinanțare, garanții și capital de risc." 102 În fiecare an, UE sprijină
peste 200 000 de întreprinderi. Comisia vă poate ajuta să găsiți instituții financiare care să vă
acorde sprijin financiar.
La 28 aprilie, Comisia Europeană a adoptat un pachet bancar pentru a facilita acordarea
de credite gospodăriilor și întreprinderilor din întreaga UE. Datorită acestui pachet, băncile
pot continua să dea împrumuturi, sprijinind astfel economia și reducând semnificativ efectele
resimțite de cetățeni și de întreprinderi. Aplicând flexibilitatea maximă a normelor bancare
ale UE și propunând modificări legislative dedicate, Comisia le permite băncilor să continue
să furnizeze lichidități celor care au nevoie. Comisia lansează discuții cu sectorul financiar
european și analizează cum s-ar putea identifica și difuza bune practici și cum s-ar putea oferi
și mai mult sprijin cetățenilor și întreprinderilor. Pachetul bancar include o comunicare
interpretativă privind cadrele contabile și prudențiale ale UE, precum și soluții rapide pe
termen scurt, prin modificarea normelor bancare ale UE.
"Pe 20 mai, Comisia Europeană a propus recomandări specifice fiecărei țări din UE și
Regatului Unit. Aceste recomandări conțin orientări pentru politicile economice, ținând
bineînțeles cont de contextul creat de noul coronavirus. Ele se concentrează asupra celor mai
urgente provocări create de pandemie și pe relansarea creșterii economice durabile."103
În funcție de perioada avută în vedere, recomandările Comisiei sunt de două tipuri: cele
pe termen scurt vizează atenuarea consecințelor socioeconomice grave ale pandemiei cauzate
de coronavirus, cele pe termen scurt către mediu vizează revenirea la o creștere economică
durabilă și incluzivă, care să faciliteze tranziția verde și transformarea digitală. Criza
provocată de coronavirus accentuează nevoia de a promova o economie sustenabilă și în
același timp competitivă, care să aducă beneficii atât oamenilor, cât și planetei.
"Recomandările vizează aspecte precum investițiile în sănătatea publică și în reziliența
sectorului medical, menținerea ocupării forței de muncă prin scheme de sprijin pentru venit în
beneficiul lucrătorilor afectați, investițiile în oameni și competențe, sprijinirea sectorului
corporativ – în special a întreprinderilor mici și mijlocii – și combaterea planificării fiscale
agresive și a spălării banilor." 104 Formularea unui răspuns economic coordonat la nivel
european este esențială pentru a relansa activitatea economică, pentru a atenua efectele
102

, p. 171
103

, p. 157
104

, p. 78
50
nefaste asupra peisajului socioeconomic și pentru a reduce contrastele și dezechilibrele.
Așadar, semestrul european privind coordonarea politicilor economice și de ocupare a forței
de muncă este un element esențial al strategiei de redresare.
Pe 6 mai, Comisia Europeană și-a publicat previziunile economice din primăvara anului
2020. Acestea prezintă efectele pandemiei cauzate de coronavirus asupra economiilor din
Uniunea Europeană și din lume, precum și rezultatele așteptate și previziunile pentru prima
parte a anului.
"În ciuda măsurilor rapide și decisive luate la nivel european și național, economia UE
se va confrunta în acest an cu o recesiune, deoarece pandemia cauzată de coronavirus a
produs un șoc economic major. Conform previziunilor economice pentru primăvara anului
2020, economia UE se va contracta cu 7½ % în 2020 și va crește cu aproximativ 6 % în
2021."105 Previziunile de creștere pentru economiile din Uniunea Europeană și zona euro au
fost revizuite, indicând acum cifre cu 9 % mai mici față de previziunile economice din
toamna anului 2019.
Șocul resimțit de economia Uniunii Europene este simetric – pandemia a lovit toate
statele membre. Se estimează însă că atât scăderea producției în 2020 , cât și capacitatea de
redresare în 2021 vor varia considerabil de la o țară la alta. Redresarea economică a fiecărui
stat membru va depinde de evoluția pandemiei la nivel național, dar și de structura economiei
și de capacitatea statului de a răspunde prin politici de stabilizare. Având în vedere
interdependența economiilor din UE, dinamica redresării din fiecare stat membru va afecta în
același timp și capacitatea de redresare a altor state membre. Prin urmare, este esențial ca
măsurile europene și naționale să fie susținute și de o intensitate fără precedent pentru a putea
limita daunele economice și pentru a facilita o redresare rapidă și robustă, care să pună
economiile pe calea creșterii durabile și incluzive.
"Comisia Europeană publică în fiecare an două seturi de previziuni detaliate și două
seturi de previziuni intermediare. Previziunile intermediare cuprind valorile anuale și
trimestriale ale PIB-ului și ale inflației tuturor statelor membre pentru anul în curs și pentru
anul următor, precum și date agregate pentru UE și zona euro.
Următoarele previziuni economice ale Comisiei Europene vor fi previziunile
economice intermediare din vara anului 2020, care sunt programate pentru publicare în iulie

105

, p. 190
51
2020."106 Ele se vor referi numai la evoluția PIB-ului și la inflație. Următoarea previziune
completă va fi publicată în noiembrie 2020.
Pe măsură ce Europa face eforturi pentru a încetini răspândirea coronavirusului, este
mai important ca niciodată să îi ajutăm pe cei care au cea mai mare nevoie. Fondul de ajutor
european destinat celor mai defavorizate persoane oferă asistență, inclusiv alimente,
îmbrăcăminte și alte articole esențiale de uz personal pentru persoanele cele mai nevoiașe.
Acum, va fi posibil să se furnizeze ajutor alimentar și materiale de bază prin intermediul unor
vouchere electronice, pentru a scădea riscul de infectare cu coronavirus. Asistența materială
trebuie însoțită de măsuri de incluziune socială precum serviciile de consiliere și de sprijin,
pentru a-i ajuta pe oameni să iasă din sărăcie. În perioada 2014-2020, UE a alocat pentru
FEAD 3,8 miliarde EUR.
"Lupta împotriva coronavirusului afectează toate sectoarele economiei europene. Dar
nu putem permite să fie perturbat sectorul alimentar." 107 În aceste vremuri dificile, le suntem
alături fermierilor noștri, a declarat președinta von der Leyen.
În ciuda epidemiei cauzate de coronavirus, sectorul agricol al UE se dovedește a fi
rezilient și continuă să le ofere europenilor alimente sigure, de înaltă calitate. Pentru a asigura
continuitatea producției europene de alimente sănătoase și sigure, Comisia a propus măsuri
concrete pentru a se asigura că fermierii și alți beneficiari pot obține sprijinul de care au
nevoie.
"Pe 4 mai, Comisia a adoptat și a publicat ultimul pachet de măsuri excepționale,
anunțat pe 22 aprilie, în sprijinul sectorului agroalimentar grav afectat de criza provocată de
coronavirus. Printre aceste măsuri excepționale se numără ajutorul pentru depozitarea privată
a produselor lactate și din carne, autorizațiile temporare pentru operatorii care doresc să auto-
organizeze măsuri de piață în sectoarele grav afectate, flexibilitatea în implementarea
programelor de sprijinire a pieței și derogarea temporară de la normele UE în materie de
concurență în sectoarele laptelui, florilor și cartofilor.
În plus, Comisia a propus ca statelor membre să li se permită să utilizeze fondurile de
dezvoltare rurală pentru a compensa fermierii și întreprinderile mici din sectorul
agroalimentar cu sume de până la 5 000 EUR per agricultor și de până la 50 000 EUR per

106

, p. 173
107

, p. 17
52
întreprindere mică."108 Propunerea, care așteaptă acum aprobarea Parlamentului și a
Consiliului, caută să ofere ajutor imediat celor mai afectați de criză. Aceasta este o
completare la suma maximă pe care autoritățile naționale o pot utiliza pentru a sprijini
fermierii fără aprobarea prealabilă a Comisiei în sectorul agricol și la majorarea plafonului
pentru ajutoarele de stat, măsuri adoptate anterior.
Pe 17 martie, Comisia Europeană a prelungit până la 15 iunie 2020 termenul-limită
pentru depunerea cererilor de sprijin din cadrul politicii agricole comune, oferindu-le astfel
fermierilor mai multă flexibilitate. De asemenea, s-au prelungit termenele pentru procesarea
cererilor de către administrații, s-au majorat avansurile pentru plățile directe și plățile pentru
dezvoltarea rurală și s-au flexibilizat controalele la fața locului, pentru a minimiza nevoia de
contact fizic și pentru a reduce sarcina administrativă.
"În temeiul nou adoptatului Cadru temporar pentru ajutoare de stat, fermierii pot
beneficia acum de un ajutor de maximum 100 000 EUR per fermă, iar societățile de
prelucrare și de comercializare a alimentelor pot beneficia de un ajutor de maximum 800 000
EUR."109 În unele cazuri, acesta poate fi completat cu o sumă de până la 25 000 EUR. Așadar,
în temeiul cadrului temporar, sprijinul național total care poate fi acordat unei ferme se ridică
la 120 000 EUR.
Comisia încurajează statele membre să utilizeze la maximum fondurile disponibile în
programele lor de dezvoltare rurală pentru a finanța acțiuni care pot să atenueze criza actuală
și să ajute agricultura să se redreseze.
"Pe 30 iunie, Comisia a lansat cereri de propuneri suplimentare pentru a sprijini
activitățile de promovare ale producătorilor de produse agroalimentare cel mai grav afectați
de criza actuală."110 Un fond suplimentar de 10 milioane EUR va fi alocat creșterii vânzărilor
în sectoarele fructelor, legumelor, vinului, plantelor vii, produselor lactate și cartofilor.
Jumătate din finanțare va fi dedicată activităților de promovare desfășurate în comun de către
organizații de producători din mai multe țări din UE, iar cealaltă jumătate, activităților
naționale. Aceste cereri de propuneri completează alte măsuri excepționale adoptate anterior
pentru a sprijini anumite sectoare agroalimentare.

108

, p. 188
109

, p. 76
110

, p. 107
53
 Pescuitul și acvacultura se numără printre sectoarele afectate cel mai mult de criză.
Cererea de pește și fructe de mare a scăzut brusc, întrucât comercianții cu amănuntul,
restaurantele, cantinele și alți mari cumpărători își reduc sau își opresc temporar activitatea.
"Comisia a luat măsuri urgente pentru a atenua gravitatea situației, pentru că sunt
afectați mii de oameni care nu-și mai pot câștiga traiul. Mai mult, sunt afectați și
consumatorii europeni, care nu mai pot cumpăra alimentele sănătoase pe care le oferea acest
sector."111 Pescuitul și acvacultura sunt eligibile pentru sprijin prin noul Cadru temporar
pentru ajutoarele de stat, prin Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus și prin
Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.
Comisia propune introducerea unor modificări și a unor măsuri excepționale de
flexibilitate în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime. Măsurile vor
sprijini operatorii din sectorul pescuitului și al acvaculturii și organizațiile de producători pe
durata încetării temporare a activităților, vor realoca în mod mai flexibil resursele financiare
și vor oferi o procedură simplificată de modificare a programelor operaționale.
Comisia a decis să aprobe cererile din partea tuturor statelor membre și a Regatului
Unit de a renunța temporar la taxele vamale și la TVA-ul la importul de dispozitive medicale
și de echipamente de protecție din țări terțe. Această măsură va facilita, din punct de vedere
financiar, accesul la echipamente medicale de care medicii, asistenții medicali și pacienții au
atât de multă nevoie. Comisia a publicat orientări punctuale pentru a facilita munca
autorităților vamale din statele membre și a altor actori relevanți în ceea ce privește aplicarea
procedurilor vamale. De exemplu, s-au minimizat formalitățile pentru importul în UE de
organe umane și de măduvă osoasă pentru transplant. Un alt exemplu ar fi diferitele facilități
de plată pentru procesarea datoriei vamale sau pentru dovedirea originii preferențiale a
mărfurilor.
Comisia Europeană a activat, pentru prima dată, clauza derogatorie generală a Pactului
de stabilitate și de creștere, ca parte a strategiei sale de a răspunde rapid, coordonat și ferm la
epidemia cauzată de coronavirus. Acest lucru le permite guvernelor naționale să sprijine mai
bine economiile naționale, întrucât normele bugetare au fost mult relaxate.
Am spus că vom face tot ce este necesar pentru a acorda sprijin cetățenilor și economiei
europene. Facem exact ce-am spus, a declarat președinta Ursula von der Leyen.

111

, p. 153
54
 După aprobarea de către Consiliu, clauza derogatorie generală le permite statelor
membre să ia măsuri pentru a face față în mod adecvat crizei, abătându-se de la cerințele
bugetare care s-ar aplica în mod normal în baza cadrului bugetar european.112
Măsura reflectă angajamentul Comisiei de a face uz de toate instrumentele de politică
economică aflate la dispoziția sa pentru a sprijini statele membre în eforturile de a-și proteja
cetățenii și de a atenua consecințele socioeconomice negative extrem de grave ale pandemiei.
Comisia este pregătită să ia măsuri suplimentare în funcție de evoluția situației.
"Pentru a atenua și mai mult șocurile economice și pentru a salva întreprinderile,
Comisia Europeană aplică acum norme privind ajutoarele de stat mai flexibile ca niciodată,
permițându-le statelor membre să ofere sprijin direct întreprinderilor grav afectate și
întreprinderilor mici, care riscă să se închidă dacă nu primesc ajutor. Cadrul temporar pentru
măsurile de ajutor de stat, adoptat la 19 martie, prevede cinci tipuri de ajutoare: granturi
directe de până la 800 000 EUR pe întreprindere, garanții subvenționate de stat pentru
împrumuturile bancare, împrumuturi publice și private cu rate subvenționate ale dobânzii,
valorificarea capacităților de creditare ale băncilor și utilizarea acestora pentru a sprijini
întreprinderile, mai ales pe cele mici și mijlocii – un astfel de ajutor este clar un ajutor direct
acordat clienților băncilor, nu băncilor, flexibilitate suplimentară care să îi permită statului să
furnizeze asigurarea creditelor la export pe termen scurt, atunci când este necesar." 113
Măsurile urmăresc ca întreprinderile să aibă posibilitatea de a-și continua activitatea sau de a
o îngheța temporar fără a-și pierde perspectivele de creștere pe termen lung.
Noul cadru nu înlocuiește, ci completează alte numeroase posibilități aflate deja la
dispoziția statelor membre, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. Acestea
sunt prezentate în Comunicarea din 13 martie 2020 privind un răspuns economic coordonat la
epidemia cauzată de coronavirus.
"Comisia aprobă cazuri de ajutor de stat 7 zile din 7, prin proceduri urgente. Veți găsi
detalii paginile de internet ale Comisiei dedicate ajutoarelor de stat: Ajutoarele de stat în
contextul coronavirusului.
Pe 3 aprilie, Comisia a extins cadrul temporar adoptat pe 19 martie 2020, pentru a le
permite statelor membre să accelereze cercetarea, testarea și fabricarea de produse împotriva
coronavirusului, pentru a proteja locurile de muncă și pentru a sprijini economia afectată de
epidemie."114 Cadrul oferă sprijin pentru: activitățile de cercetare și dezvoltare legate de
112
El-Erian, M. (2020). The Coming Coronavirus Recession and the Uncharted Territory Beyond. , p. 17
113
Foreign Affairs, Media Report 2020 , p. 120
114
Financial Times (2020). Global recession already here, say top economists, p. 96
55
coronavirus, construirea și modernizarea infrastructurilor de testare, fabricarea de produse
necesare pentru combaterea epidemiei cauzate de coronavirus, sprijin specific sub formă de
amânare a plății impozitelor și/sau suspendări ale contribuțiilor de asigurări sociale, sprijin
specific sub formă de subvenții salariale pentru angajați.
Pe 8 mai, Comisia a adoptat o a doua modificare a Cadrului temporar pentru ajutoarele
de stat, pentru a-i extinde domeniul de aplicare. Modificarea vine în completarea tipurilor de
măsuri care fac deja obiectul Cadrului temporar și al normelor existente privind ajutoarele de
stat, stabilind criterii pe baza cărora statele membre pot acorda asistență întreprinderilor aflate
în dificultate, protejând, în același timp, condițiile de concurență echitabilă în UE. Măsurile
de urgență pe care statele membre au trebuit să le ia pentru a gestiona pandemia generată de
coronavirus au afectat capacitatea multor firme europene de a produce bunuri sau de a furniza
servicii, ceea ce a dus la pierderi care le-au diminuat capitalurile proprii și le-au redus șansele
de a obține împrumuturi de pe piață. De aceea, cea de-a doua modificare permite intervenții
publice sub forma ajutorului de recapitalizare pentru întreprinderile care au nevoie de sprijin.
Scopul final este de a atenua și riscurile pentru economia UE, în ansamblu. Întregul Cadru
temporar modificat va fi valabil până la sfârșitul lunii decembrie 2020, iar partea legată de
recapitalizare până la sfârșitul lunii iunie 2021. Comisia va continua să evalueze situația.
"Pe 29 iunie 2020, Comisia a adoptat o a treia modificare pentru a extinde domeniul de
aplicare al Cadrului temporar pentru ajutoarele de stat, astfel încât să le permită statelor
membre să acorde sprijin public tuturor microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, chiar și
celor care se aflau deja în dificultate financiară la 31 decembrie 2019."115 Aceste firme au fost
grav afectate de deficitul de lichidități cauzat de impactul economic al epidemiei actuale de
coronavirus.
În același timp, modificarea sporește posibilitățile de sprijinire a întreprinderilor nou-
înființate , în special a celor inovatoare, care sunt esențiale pentru redresarea economică a
Uniunii.
"Nu în cele din urmă, Comisia a clarificat faptul că ajutoarele nu ar trebui să fie
condiționate de relocarea activității de producție sau a unei alte activități a beneficiarului din
altă țară din Spațiul Economic European pe teritoriul statului membru care acordă ajutorul,
întrucât o astfel de condiție ar fi deosebit de dăunătoare pentru piața internă.

115
Gaiotti, E. (2020). Credit availability and investment: Lessons from the “great recession”. European
Economic Review, 59, 212-227. , p. 63
56
 Pe 2 iulie 2020, Comisia a prelungit valabilitatea anumitor norme privind ajutoarele de
stat care altfel ar expira la sfârșitul anului 2020."116 După ce a consultat statele membre, a
decis să facă anumite ajustări punctuale ale normelor existente, pentru a oferi previzibilitate și
securitate juridică în timpul crizei provocate de coronavirus.
Deoarece întreprinderile se confruntă cu o lipsă acută de lichidități, iar condițiile lor
comerciale sunt din ce în ce mai expuse la riscuri financiare, asigurătorii privați se retrag de
pe piața creditelor la export pe termen scurt. Prin urmare, riscurile justificabile din punct de
vedere economic pentru exporturile către toate țările din lume, inclusiv toate statele membre,
nu mai pot fi acoperite suficient. De aceea, pe 27 martie, Comisia Europeană a decis să
elimine temporar toate țările incluse pe lista celor cu riscuri asigurabile pe piața privată
prevăzută în Comunicarea privind asigurarea creditelor la export pe termen scurt. Această
măsură va extinde disponibilitatea asigurărilor oferite de asigurători de stat pentru creditele la
export pe termen scurt. Modificarea extinde și mai mult flexibilitatea introdusă de cadrul
temporar al Comisiei privind ajutoarele de stat, oferind posibilitatea ca asigurătorii de stat să
asigure credite la export pe termen scurt.
"Pe 27 martie, Comisia Europeană a mai decis să elimine temporar toate țările de pe
lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată prevăzută în Comunicarea privind
asigurarea creditelor la export pe termen scurt."117 Această măsură va extinde disponibilitatea
asigurărilor oferite de asigurători de stat pentru creditele la export pe termen scurt, dată fiind
criza actuală generată de pandemia de coronavirus. Modificarea extinde și mai mult
flexibilitatea introdusă de cadrul temporar al Comisiei privind ajutoarele de stat, oferind
posibilitatea ca asigurătorii de stat să asigure credite la export pe termen scurt.
Comisia Europeană a înființat Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus pentru
a ajuta statele membre să își finanțeze măsurile de reacție la criza provocată de coronavirus.
Inițiativa combină mobilizarea sprijinului financiar imediat din fondurile structurale, pentru a
răspunde celor mai urgente nevoi, cu aplicarea unei flexibilități maxime în utilizarea
fondurilor.
"Acțiuni decisive ale Băncii Centrale Europene și ale Băncii Europene de Investiții." 118
La 18 martie, Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene a anunțat un nou program de

116
Georgieva, K (2020). IMF Managing Director Kristalina Georgieva’s Statement Following a G20
Ministerial Call on the Coronavirus Emergency. IMF Press statement , p. 125
117
Horowit, J. (2020). The global coronavirus recession is beginning. CNN. Media report, p. 130
118
Jagannathan, R., Kapoor, M., & Schaumburg, E. (2020). Causes of the great recession of 2007– 2009 ,
p. 57
57
achiziții de urgență pandemică, cu un pachet financiar de 750 de miliarde EUR până la
sfârșitul anului, în plus față de cele 120 de miliarde EUR stabilite la 12 martie. Suma totală
reprezintă 7,3 % din PIB-ul zonei euro. Programul este temporar și are rolul de a ajuta
economia în situația fără precedent cu care se confruntă uniunea noastră monetară. Programul
va rămâne în vigoare până la încheierea etapei de criză.
La 16 martie, Grupul Băncii Europene de Investiții a propus un plan de mobilizare a
unei finanțări de până la 40 de miliarde EUR. Banii sunt destinați furnizării de credite-punte,
amânării plăților debitorilor și altor măsuri menite să reducă constrângerile în materie de
lichidități și de capital circulant pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie.
Grupul Băncii Europene de Investiții, inclusiv Fondul European de Investiții, care este
specializat în sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, va acționa prin intermediari
financiari din statele membre și în parteneriat cu băncile naționale de promovare. Pachetul de
finanțare propus cuprinde:
"Mecanisme de garantare pentru bănci, pe baza programelor existente pentru utilizare
imediată, mobilizând finanțări de până la 20 de miliarde EUR,
Linii de lichiditate pentru bănci, pentru a asigura mai mult capital circulant pentru
întreprinderile mici și mijlocii și întreprinderile cu capitalizare medie, în valoare de 10
miliarde EUR,
Programe de achiziționare de titluri de valoare garantate cu active pentru a le permite
băncilor să transfere riscul aferent portofoliilor de împrumuturi pentru întreprinderi mici și
mijlocii, mobilizând un sprijin suplimentar de 10 miliarde EUR.

4.3 Măsuri pe plan global și perspective

Pandemia de Covid-19 este cea mai gravă criză de sănătate a epocii moderne şi, chiar
dacă va fi ţinută sub control, va provoca o criză economică globală majoră, despre care deja
se crede că va fi mai gravă decât cea din 2008." 119 Practic, recesiunea mondială este, aparent,
imposibil de evitat şi va lovi, fără discernământ, precum un coronavirus, pe toată lumea: ţări
bogate, economii emergente, state sărace sau în curs de dezvoltare. Cele mai grav afectate
domenii vor fi turismul, transporturile aeriene, industria petrolului şi industria auto, se arată
într-un amplu raport redactat de London Business School.

119
Larry Elliot, L. (2020). Prepare for the coronavirus global recession. The Guardian. Media report, p.
60
58
 Sectoarele economice cel mai puţin afectate de criză ar urma să fie industria alimentară
şi producţia de electrocasnice.
"Ţările în curs de dezvoltare din Africa, sudul Asiei şi America Latină vor fi cele mai
expuse la această criză, în condiţiile lipsei sistemelor de sănătate bine puse la punct, a
numărului redus de unităţi de terapie intensivă şi aparate de ventilaţie mecanică şi a regulilor
de igienă elementară care nu pot fi aplicate în zone lipsite complete de apă curentă ori săpun.
Aceste ţări sunt expuse deoarece bunurile şi serviciile produse de economiile locale
sunt strict dependente de cererea provenită din ţările avansate economic. Or, când această
cerere încetează brusc, statele în curs de dezvoltare devin extrem de vulnerabile în caz de
criză economică globală, se arată în studiul London Business School."120
Industria hotelieră şi a restaurantelor a cunoscut deja scăderi dramatice ale veniturilor
în luna martie, comparativ cu luna ianuarie.
"În ceea ce priveşte transporturile aeriene Air France şi Lufthansa sunt companiile
aeriene cel mai grav afectate de suspendarea, în ţările UE, a zborurilor internaţionale.
Reducerea drastică a transporturilor a dus la creşterea stocurilor de ţiţei rămas nevândut
pe piaţă, ceea ce pune Venezuela, unul dintre cei mai mari furnizori mondiali de petrol, în
situaţia închiderii puţurilor petroliere."121 Asta, în condiţiile în care ţara trece deja prin cea
mai gravă criză economică din istorie, cu o inflaţie de peste 9.000%, care face ca moneda
naţională să nu mai valoreze nici măcar cât hârtia pe care e tipărită.
Efectele economice ale pandemiei ar putea dura zeci de ani. Bursele economice de pe
tot întinsul planetei sunt în cădere liberă. Mai întâi au fost bursele asiatice, afectate inclusiv
de şocul petrolier provocat de Arabia Saudită. La începutul lunii martie au căzut astfel, pe
rând, bursa din Tokyo, Seul, Hong Kong, Shanghai şi Shenzen.
"A venit apoi rândul principalelor burse europene, care au coborât la cea mai redusă
valoare din ultimii şapte ani, după ce mai multe ţări au extins măsurile destinate limitării
propagării epidemiei de coronavirus."122
Bursa de pe Wall Street a înregistrat, zilele trecute, cea mai gravă prăbuşire din anul
1987. Investitorii s-au arătat, cu acest prilej, îngrijoraţi de posibilitatea ca actuala criză să se
transforme în ceva mai mare decât o recesiune.

120
Mian, A., & Sufi, A. (2020). The great recession: Lessons from microeconomic data. American
Economic Review, 100(2), 51-56, p. 165
121
Ozili, P. K. (2020). 100 Quotes from the Global Financial Crisis: Lessons for the future. , p. 164
122
Rady, D. A. M. (2020). Greece debt crisis: Causes, implications and policy options. Academy of
Accounting and Financial Studies Journal, 16, 87, p. 119
59
 "În Japonia, închiderea fabricilor şi amânarea Jocurilor Olimpice, a provocat deja o
recesiune economică extremă, caracterizată de guvernul de la Tokyo drept o situaţie extrem
de gravă, informează Bloomberg.
De asemenea, cercetătorii în economie consultaţi de Bloomberg au ajuns la concluzia
că efectele economice provocate de această pandemie pot dura zeci de ani, în condiţiile în
care pandemiile, la fel ca războaiele, sunt urmate, de regulă, de perioade îndelungate - întinse
pe zeci de ani - caracterizate prin scăderea drastică a investiţiilor.
Primele măsuri: Statele dau cu bani în populaţie, în speranţa atenuării crizei economice
ce vine spre noi."123 Impactul pandemiei de Covid-19 asupra economiei mondiale va provoca
o criză economică mai mare decât cea din 2008, a declarat, citat de Reuters, directorul
general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, se arată într-o analiză New Scientist.
În Statele Unite, 3,3 milioane de cetăţeni şi-au depus, săptămâna trecută, dosarele
pentru şomaj. Concomitent, Senatul SUA a aprobat acordarea unui ajutor financiar în valoare
de circa 2 trilioane de dolari, pentru combaterea efectelor economice provocate de epidemie.
Cetăţenii americani urmează să primească 1.200 de dolari, în vreme ce părinţii vor primi o
alocaţie de 500 de dolari pentru fiecare copil minor.
"De altfel, pandemia de coronavirus a determinat guvernele mai multor state să recurgă
la măsuri precum acordarea de bani gheaţă populaţiei, pentru a-i ajuta pe cetăţeni să-şi
plătească utilităţile, cumpărăturile sau chiriile.
Inclusiv guvernul indian a anunţat un ajutor financiar, în valoare de peste 22 miliarde
de dolari, pentru a proteja în special păturile sărace ale populaţiei de impactul economic al
epidemiei."
De asemenea, Singapore, una din primele ţări care a raportat, după China, cazuri de
infecţii cu SARS-CoV-2 , a oferit un ajutor financiar în valoare de 33 miliarde de dolari
americani. Asta, în condiţiile în care acelaşi guvern a alocat un ajutor similar de 4,5 miliarde
de dolari, în urmă cu mai bine de o lună.
"Aceste măsuri au secat, practic, rezerva de stat dar sunt considerate indispensabile
pentru a ajuta o economie care deja se îndreaptă cu paşi repezi către recesiune. Cercul vicios
al pandemiei: măsurile dure pot duce la revolte sociale care duc la măsuri şi mai dure şi la
moartea democraţiei"

123
Stiglitz, J. E. (2020). Interpreting the Causes of the Great Recession of 2008. Financial system and
macroeconomic resilience: revisited. Bank for International Settlements, p. 195
60
 Pandemia provocată de noul coronavirus reprezintă o provocare fără precedent a epocii
moderne, atât pentru sistemele naţionale de sănătate publică, cât şi pentru economia globală.
Noul coronavirus riscă să provoace o criză mondială cu efecte sociale, economice şi politice
care pot dura mult timp după ce omenirea va reuşi să pună sub control contagiunea, se arată
într-o analiză realizată de International Crisis Group. o organizaţie non-guvernamentală trans-
naţională, de tip think-tank, specializată în cercetări şi analize despre diverse crize globale.
"Cele mai vulnerabile persoane sunt, din acest punct de vedere, cele aflate în zonele de
război sau de conflict, precum cele din provincia Idlib, din nord-vestul Siriei sau Yemen."
Ambele ţări au trecut deja, în aceşti ani, prin crize majore de sănătate. Cei aflaţi în taberele de
refugiaţi se confruntă cu probleme majore de igienă, în lipsa apei sau a săpunului.
În plus, restricţiile de circulaţie impuse de pandemie, face dificil accesul ajutoarelor
umanitare din partea voluntarilor sau a reprezentanţilor ONU. De asemenea, în analiza Crisis
Group se arată că pandemia va pune enormă presiune pe societăţi şi sistemele politice, cu
riscul producerii de revolte şi violenţe sociale.
"Pe termen scurt, măsurile de carantină pot avea efect în împiedicarea organizării de
manifestaţii sau demonstraţii de protest, aşa cum s-a văzut deja în China, unde starea de
urgenţă impusă a dus la încetarea protestelor din Hong Kong. Excepţie a făcut Chile, unde
protestele anti-corupţie începute anul trecut au continuat şi în luna martie, în ciuda epidemiei
de coronavirus care nu a ocolit ţara şi a stării de urgenţă instituite de guvern."
O altă excepţie a fost Nigerul, unde oamenii au ieşit pe străzi să protesteze împotriva
regulilor impuse de carantină. Trei protestatari au fost ucişi în confruntări cu forţele de
ordine.
"Pe termen lung, însă, păstrarea ordinii publice se poate dovedi a fi o reală provocare,
mai ales în zonele unde serviciile medicale şi sanitare se vor prăbuşi, concomitent cu
creşterea nemulţumirii populaţiei vizavi de măsurile luate de autorităţi.
Astfel de semne s-au văzut luna trecută în Ucraina, unde protestatarii au atacat
autobuze cu persoane evacuate din regiunea Wuhan, China, pe motiv că acestea ar putea
răspândi coronavirusul.
Revolte în penitenciare au avut loc în Venezuela, Brazilia sau chiar Italia, în vreme ce
în Columbia camioane cu hrană cu destinaţia Venezuela au fost atacate de jefuitori." În cazul
în care această criză se va prelungi, există riscul ca autoritarismul să câştige terene în faţa
democraţiei, odată cu instituirea de măsuri tot mai restrictive, de către guverne, sub pretextul

61
protejării populaţiei de epidemie. Istoricul şi scriitorul israelian Yuval Noah Harari a avertizat
asupra morţii democraţiei şi instaurarea dictaturii în Israel.
Într-o notă mai optimistă, studiul studiul London Business School evocă şi câteva
schimbări pozitive pe care pandemia le-ar putea aduce în societatea modernă: dezvoltarea
învăţământului la distanţă, cursurile de educaţie onnline, sau avantajele prezentate de lucratul
de acasă.

4.4 Previziuni ale FMI

Fondul Monetar Internaţional a revizuit în scădere semnificativă estimările privind

evoluţia economiei mondiale în acest an, deoarece efectele negative ale pandemiei de
coronavirus sunt mai accentuate decât s-a anticipat, arată cel mai nou raport World Economic
Outlook, publicat miercuri de instituţia financiară internaţională
Dacă în aprilie FMI estima că economia globală va înregistra în 2020 un declin de 3%,
conform noilor previziuni instituţia financiară internaţională se aşteaptă la o contracţie de
4,9% în 2020. În 2021, economia globală ar urma să înregistreze un avans de 5,4%, faţă de
5,8% previzionat în aprilie." FMI se aşteaptă la o contractare de 8% a economiei SUA în
acest an, urmată de o creştere de 4,5% anul viitor, în timp ce zona euro ar urma să
înregistreze un declin de 10,2% în 2020 şi un avans de 6% în 2021.
Pentru economiile emergente şi în curs de dezvoltare din Europa , FMI se aşteaptă la o
contractare de 5,8% în acest an, urmată de o creştere de 4,3% anul viitor. Înrăutăţirea
estimărilor vine în urma unui impact negativ mai accentuat decât s-a anticipat al pandemiei
asupra activităţii economice, în primul semestru din 2020, în timp ce redresarea proiectată
pentru 2021 va fi mai graduală decât s-a previzionat iniţial. În special este semnificativ
impactul nefavorabil asupra gospodăriilor, ceea ce pune în pericol progresele înregistrate în
reducerea sărăciei extreme pe plan global realizate din anii 1990, se arată în raportul FMI.
"Aşa cum a fost cazul la estimările FMI din aprilie 2020, există un grad de incertitudine
mai ridicat decât de obicei privind prognozele. Scenariul de bază se bazează pe ipotezele
cheie privind efectul negativ al pandemiei, în timp ce condiţiile financiare - care s-au atenuat
din aprilie - se estimează că vor rămâne în linii mari la actualul nivel. În ţările unde se
redeschid economiile, sprijinul orientat ar trebui retras gradual, pe măsură ce redresarea este
în plină desfăşurare, iar politicile economice ar trebui să ofere stimulente pentru majorarea

62
cererii, atenuarea şi motivarea relocării resurselor spre sectoarele care vor fi semnificativ
afectate după pandemie, se arată în raportul FMI."
În general, evoluţia economiei globale în primul trimestru din 2020 s-a înrăutăţit mai
mult decât se estima. Indicatorii arată o contracţie mai severă în trimestrul doi din 2020, cu
excepţia Chinei, unde majoritatea activităţilor s-au redeschis la începutul lunii aprilie,
estimează FMI. Organizaţia avertizează că piaţa forţei de muncă este puternic afectată de pe
urma pandemiei, pe fondul declinului accentuat al activităţii economice. Unele ţări, în special
în Europa, au contracarat efectele negative prin programul de lucru redus.
"Cei mai afectaţi sunt angajaţii cu calificare scăzută, care nu pot lucra de acasă."
Conform datelor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, din cei aproximativ două miliarde de
angajaţi fără forme legale pe plan global, aproximativ 80% au fost afectaţi semnificativ.
Există şi unele semne încurajatoare, apreciază FMI. În urma restricţiilor severe introduse în
perioada ianuarie-martie 2020, condiţiile financiare s-au atenuat pentru economiile avansate
şi, într-o mai mică măsură, pentru economiile emergente. Măsurile importante fiscale şi
financiare adoptate pentru a contracara efectele pandemiei în unele state de la începutul crizei
au evitat înrăutăţirea pierderilor pe termen scurt.
Reducerea programului de lucru şi asistenţa acordată angajaţilor prin schemele de
şomaj temporar au atenuat creşterea şomajului, în timp ce sprijinul financiar acordat firmelor
şi măsurile autorităţilor de reglementare au prevenit înmulţirea falimentelor. În unele cazuri,
acţiunile băncilor centrale au îmbunătăţit lichidităţile şi au limitat creşterea costurilor de
împrumut, se arată în raportul FMI. De asemenea, stabilitatea de pe piaţa petrolului a ajutat la
sporirea încrederii. Monedele care s-au depreciat semnificativ în lunile precedente se
apreciază din aprilie, atât în economiile avansate cât şi în cele emergente, apreciază FMI.
"În raportul World Economic Outlook publicat în luna aprilie, FMI estima că economia
mondială se va contracta cu 3% în acest an, cea mai gravă contracţie înregistrată după Marea
Recesiune, dar a avertizat că este posibil şi un rezultat mult mai grav în cazul în care
coronavirusul persistă sau revine." Tot în aprilie, FMI prognoza o revenire a creşterii în 2021
când economia mondială ar urma să înregistreze o revenire de 5,8%. În ceea ce priveşte
România, în luna aprilie FMI se aştepta ca economia să înregistreze o contracţie de 5% în
2020, urmând să îşi revină în 2021, când va înregistra un avans de 3,9%. Pe de altă parte,
previziunile FMI mai arătau şi o creştere explozivă a ratei şomajului în România, de la 3,9%
în 2019 până la 10,1% în 2020, pentru ca în 2021 să se reducă la 6%.

63
 Înrăutăţirea estimărilor vine în urma unui impact negativ mai accentuat decât s-a
anticipat al pandemiei asupra activităţii economice, în primul semestru din 2020, în timp ce
redresarea proiectată pentru 2021 va fi mai graduală decât s-a previzionat iniţial. În special
este semnificativ impactul nefavorabil asupra gospodăriilor, ceea ce pune în pericol
progresele înregistrate în reducerea sărăciei extreme pe plan global realizate din anii 1990, se
arată în raportul FMI.
"Aşa cum a fost cazul la estimările FMI din aprilie 2020, există un grad de incertitudine
mai ridicat decât de obicei privind prognozele. Scenariul de bază se bazează pe ipotezele
cheie privind efectul negativ al pandemiei, în timp ce condiţiile financiare - care s-au atenuat
din aprilie - se estimează că vor rămâne în linii mari la actualul nivel."
În ţările unde se redeschid economiile, sprijinul orientat ar trebui retras gradual, pe
măsură ce redresarea este în plină desfăşurare, iar politicile economice ar trebui să ofere
stimulente pentru majorarea cererii, atenuarea şi motivarea relocării resurselor spre sectoarele
care vor fi semnificativ afectate după pandemie, se arată în raportul FMI.
În general, evoluţia economiei globale în primul trimestru din 2020 s-a înrăutăţit mai
mult decât se estima. Indicatorii arată o contracţie mai severă în trimestrul doi din 2020, cu
excepţia Chinei, unde majoritatea activităţilor s-au redeschis la începutul lunii aprilie,
estimează FMI.
Organizaţia avertizează că piaţa forţei de muncă este puternic afectată de pe urma
pandemiei, pe fondul declinului accentuat al activităţii economice. Unele ţări, în special în
Europa, au contracarat efectele negative prin programul de lucru redus. Cei mai afectaţi sunt
angajaţii cu calificare scăzută, care nu pot lucra de acasă.
Conform datelor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, din cei aproximativ două
miliarde de angajaţi fără forme legale pe plan global, aproximativ 80% au fost afectaţi
semnificativ.
Există şi unele semne încurajatoare, apreciază FMI. În urma restricţiilor severe
introduse în perioada ianuarie-martie 2020, condiţiile financiare s-au atenuat pentru
economiile avansate şi, într-o mai mică măsură, pentru economiile emergente.

64
 5 CONCLUZII

Criza provocată de extinderea pandemiei de coronavirus este cea mai severă de la

Marea Depresiune din 1929, a avertizat luni directorul general al Fondului Monetar
Internaţional , Kristalina Gheorghieva.
Din cauza efectelor negative ale epidemiei, 170 de ţări vor înregistra o creştere
economică negativă în 2020, a declarat şeful FMI la o videoconferinţă cu presa din Bulgaria.
Cele mai afectate de efectele negative ale extinderii epidemiei ar putea fi ţările în curs de
dezvoltare, a apreciat Georgieva.
“Statele care sunt acum cel mai lovite de pandemie şi nu trebuie să fie şi cele mai
afectate din punct de vedere economic. Sunt extrem de îngrijorată de ţările în curs de
dezvoltare şi cele emergente, a explicat oficialul FMI.
Săptămâna trecută, FMI estima în cel mai nou raport “World Economic Outlook că
economia mondială ar urma să se contracte cu 3% în 2020, din cauza pandemiei de
coronavirus, ceea ce reprezintă un declin mai grav decât cel înregistrat în perioada crizei
financiare din 2008-2009. Instituţia financiară internaţională subliniază că este vorba despre o
revizuire cu peste şase puncte procentuale comparativ cu raportul WEO din luna octombrie
sau cu update-ul din luna ianuarie, “o revizuire extraordinară într-o perioadă atât de scurtă de
timp, subliniază FMI.
“Conform scenariului de bază, care pleacă de la ipoteza că pandemia se va reduce în a
doua jumătate a lui 2020, iar măsurile de izolare vor fi eliminate treptat, economia mondială
este preconizată să înregistreze un salt de 5,8% în 2021, pe măsură ce activitatea economică
se normalizează, adaugă FMI.
În pofida revizuirii semnificative a previziunilor privind economia mondială, FMI
avertizează că riscurile la adresa acestor prognoze sunt orientate în jos. Pandemia de
coroavirus ar putea să fie mai persistentă decât se aşteaptă FMI în scenariul său de bază, iar
efectele crizei sanitare asupra activităţi economice şi pieţelor financiare ar putea fi mai
puternice şi mai îndelungate, ceea ce ar testa capacităţile băncilor centrale de a proteja
sistemul financiar.

65
 Multor oameni de afaceri din toată lumea, tot ce se întâmplă în jurul epidemiei cu
coronavirus le produce o puternică disonanță cognitivă. Și nimeni nu știe cum se va termina.
Pe de o parte, antreprenorii își dau seama că situația e chiar urâtă – crește zilnic nu-
mărul deceselor, avem frontiere închise, lanțuri de aprovizionare disfuncționale, afaceri
omorâte. Pe de altă parte însă, economiștii le spun că epidemia va reduce creșterea economică
a Chinei în 2020 cu doar până la un procent, adică marginal, iar avansul global va fi același,
cu sau fără acest virus. Așadar, se naște întrebarea descumpănitoare – este o criză globală sau
o banală furtună într-un ceainic din Wuhan? Mulți se chinuie încă să găsească răspunsul.
Previziunile economice ciudat de calme se bazează pe premisa că măsurile draconice
impuse global pentru a-i izola pe cei contaminați vor dezamorsa transformarea în pandemie,
punct din care revenirea economică va fi robustă. Așa s-a întâmplat după pandemia provocată
de Sindromul Acut Respirator Sever din 2002-2003.
Premisele analiștilor de la Bloomberg Economics sunt că produsul intern brut al Chinei
va crește cu 5,7% în 2020, în scădere marginală de la 5,9%, cât era preconizat înainte de
izbucnirea epidemiei cu coronavirus. Într-un scenariu mai pesimist – va crește doar cu 5,6%
dacă măsurile de ținere sub control nu-și fac efectul până în al doilea trimestru. În afara
Chinei și a țărilor vecine, este greu de prefigurat care va fi impactul.
Scenariul unei reveniri rapide poate fi corect. În timp ce numărul noilor infecții
continuă să crească, totuși rata zilnică a celor contaminați e în regres ușor, dacă dăm crezare
cifrelor oficiale. Dar, la fel de bine, situația s-ar putea înrăutăți. Virusul s-ar putea răspândi
exponențial, ajungând în țări care nu au resurse sau nu sunt atât de dispuse cum este China să
impună un cordon sanitar strict.
Afacerile care nu sunt suficient de stabile vor da faliment, dacă epidemia continuă și ia
amploare. În plus, investitorii și executivii vor fi mai puțin dispuși să facă business într-un loc
perceput ca fiind un incubator de viruși ucigași.
Deocamdată, nimeni nu poate ști cu siguranță cum va continua povestea. Controlul
rapid și escaladarea răspândirii virusului sunt posibile în egală măsură, astfel că scenariile de
creștere pot fi complet diferite, mai spun analiștii de la Bloomberg Economics într-un raport
făcut public pe 31 ianuarie. Un lucru este cert – epidemia cu coronavirus afectează deja masiv
afacerile.
Pe 4 februarie, producătorul auto Hyundai Motor anunța că suspendă producția din
fabricile sale din Coreea de Sud din cauza lipsei de piese de la furnizorii săi chinezi. Brandul
de fashion Levi Strauss & Co. a fost nevoit să închidă magazinul din Wuhan deschis cu doar
66
patru luni în urmă. Apple, pentru care China generează un sfert din venitul operațional, a
anunțat pe 1 februarie că își închide temporar toate birourile și magazinele.
Este posibil și ca boala să devină mai problematică în afara Chinei decât în interiorul ei.
În Africa, este foarte probabil să fie cazuri de contaminare fără ca acest lucru să fie spus,
recunoscut. SUA sunt într-o poziție mai bună decât Africa, dar rămân vulnerabile.
Chiar dacă președintele american s-a lăudat într-un interviu transmis de Fox News că a
reușit să țină virusul sub control, Administrația a reorganizat în mare parte fix structura care
gestiona acest fel de epidemii. În mai 2018, un articol din The Washington Post anunța că un
înalt oficial de la Casa Albă responsabil pentru pandemii, contraamiralul Timothy Ziemer, a
părăsit Administrația și nu a mai fost înlocuit.
Sunt tot mai multe dovezi că noul virus este mai puțin letal decât SARS. În schimb, este
mult mai contagios. Ceea ce înseamnă că va face ca numărul deceselor să nu fie
impresionant, numai că, fiind extrem de contagios, va prelungi carantina și toate măsurile de
izolare socială.
Cam aceasta este gândirea acum. Succesul în lupta cu virusul va depinde nu doar de
oameni, ci și de caracteristicile acestuia, care deocamdată nu sunt pe deplin cunoscute, după
cum ține să remarce și dr. Mark Denison, director al Diviziei de infecții pediatrice la Școala
de Medicină a Universității Vanderbilt.
Numărul de persoane care pot muri din cauza virusului poate fi dedus doar luând în
calcul capacitatea de reproducere și gradul de letalitate ale acestuia – adică procentul de oa-
meni care mor după ce au fost contaminați. Gripa spaniolă, de exemplu, care a ucis
aproximativ 50 de milioane de oameni după Primul Război Mondial, nu era nici foarte
contagioasă, nici extraordinar de letală. Doar că a izbucnit într-un context în care o masă
foarte mare de oameni din toate colțurile lumii s-au infectat“, remarcă C. Brandon Ogbunu,
profesor la Brown University.
Astfel, o rată de mortalitate de 1-2% se poate transforma într-un număr foarte mare de
oameni“, adaugă el. Gripa spaniolă este scenariul de coșmar în cazul în care virusul se
răspândește fără restricții în rândul populațiilor vulnerabile.
Combaterea coronavirusului este o chestiune spinoasă care va deveni și mai dificilă
dacă măsurile adoptate până acum se vor dovedi insuficiente. Chestiunea etică este cât de
mult pot fi îngrădite libertățile civile ale unui grup de dragul unui bine comun, global.
Măsurile luate de autoritățile chineze impun un cost real, atât uman, cât și economic. În
Wuhan, capitala provinciei Hubei, cu greu se mai găsesc stocuri de medicamente și kituri de
67
testare. Sentimentul de a fi captiv într-o zonă aflată în carantină alimentează din plin
resentimente ce pot fi înțelese și care pot oricând exploda în proteste.
Președintele chinez Xi Jinping este sigur că măsurile de control de acum, oricât de
nepopulare, vor duce la stoparea epidemiei și vor permite reluarea vieții de zi cu zi și a
activității economice normale. Este însă evident nervos că atâtea țări rup legăturile cu China,
fapt pe care aceasta îl va deconta direct în PIB.
Administrația Trump anunța pe 31 ianuarie că străinii care au fost în China în ultimele
două săptămâni nu vor putea intra în SUA. Ministerul de Externe al Chinei acuză Casa Albă
că nu face decât să răspândească panică. Americanii văd însă cu ochi buni aceste restricții,
mai ales că până acum SUA au reușit să țină sub control situația, iar puținele cazuri de
persoane infectate nu s-au înmulțit.
Sunt totuși șanse ca acest nou virus să slăbească și mai mult legăturile dintre SUA și
China, forțate la maximum de războiul economic declanșat de Administrația Trump și de
escaladarea rivalității militare dintre cele două țări.

68
 6 BIBLIOGRAFIE

Adaptarea firmelor la conditiile de criza – experienta europeana, Luca, Lia, Bucuresti,

Ed. Tribuna, Economica, 2010
Akerlof A., Shiller R., Spirite animale, Editura Publica, Bucureşti, 2010
Alex Berca - Crizele economice si ciclicitatea lor, Editura Institutul European, 2011
Allen F., Gale D., Financial Contagion, The Journal of Political Economy, Vol. 108,
Issue 1, 2000
Arrow K., Debreu G., The Existence of an Equilibrium for a Competitive Economy,
Econometrica, vol. XXII, 265-290, 1954
Balzli B., Schiessl M., The Man Nobody Wanted to Hear: Global Banking Economist
Warned of Coming Crisis, Spiegel, Thursday, December 2, 2010
Barkbu B., Eichengreen B., Mody A., Financial crises and the multilateral response:
What the historical record shows, Journal of International Economics, 2012
BIS, Central bank governance and financial stability, May 2011
Bogdan Glavan - Impotriva curentului - Insemnari despre criza financiara actuala,
Editura Universul Juridic, 2009
Cartea crizelor – O privire optimista, Dobrescu, Emilian M, coord., Bucuresti, Ed.
Wolthers Kluwer, 2010
Charles R. Morris - Criza de un trilion de dolari, Editura Litera, 2011
Cheung Y-W., Chinn M., Pascual A., Empirical Exchange Rate Models in the Nineties:
Are they fit to Survive?, NBER Working Paper, 9393, 2002
Clements M., Hendry D., An historical perspective on forecast errors, National Institute
Economic Review, vol.177, 2001
Criza e in noi - Costea, Carmen; Popescu, Constantin, Bucuresti, Ed. ASE, 2010
Daniel Dăianu - Capitalismul incotro? Criza economica, mersul ideilor, institutii,
Editura Polirom, 2009
Durlauf S., Blume L.,(eds.), The New Palgrave Dictionary of Economics, (second
edition), MacMillan Palgrave, London, 2008

69
 Eichengreen B., Origins and responses to the current crisis, CESifo Forum 4/2008
El-Erian, M. (2020). The Coming Coronavirus Recession and the Uncharted Territory
Beyond.
Failure and Market Crashes, Document de Travail n°2010-55, GREQAM, December
2010
Farmer D., Geanakoplos J., The Virtues and Vices of Equilibrium and the Future of
Financial Economics, Complexity, vol.14, 2009
Financial Times (2020). Global recession already here, say top economists
Föllmer H., Horst U., Kirman A., Equilibria in financial markets with heterogeneous
agents: A probabilistic perspective, Journal of Mathematical Economics, 41, 2005
Foreign Affairs, Media Report 2020
Fostel A., Geanakoplos J., Leverage Cycles and the Anxious Economy, American
Economic Review, vol. 98, 2008
Gai P., Kapadia S., Contagion in financial networks, Bank of England, Working Paper,
No. 383, March 2010
Gaiotti, E. (2020). Credit availability and investment: Lessons from the “great
recession”. European Economic Review, 59, 212-227.
Geanakoplos J., The Leverage Cycle, Cowles Foundation Discussion Paper, no.
1715R, Yale University, 2010
George Soros - Noua paradigma a pietelor financiare - criza creditelor din 2008 si
implicatiile ei, Editura Litera, 2008
Georgieva, K (2020). IMF Managing Director Kristalina Georgieva’s Statement
Following a G20 Ministerial Call on the Coronavirus Emergency. IMF Press statement
Goyal S., Connections: An Introduction to the Economics of Networks, Princeton
University Press, Princeton, 2007
Greenspan A., Testimony to House of Representatives Committee on Government
Oversight and Reform, October 23rd, 2008
Horowit, J. (2020). The global coronavirus recession is beginning. CNN. Media report
Ivashina V., David S., Bank lending during the financial crisis of 2008, Journal of
Financial Economics, Vol. 97, September, 2010
Jagannathan, R., Kapoor, M., & Schaumburg, E. (2020). Causes of the great recession
of 2007– 2009

70
 James Canton - Provocarile viitorului. Principalele tendinte care vor reconfigura lumea
in urmatorii 5, 10, 20 de ani, Editura Polirom, 2010
Johan A. Lybeck - Istoria globala a crizei financiare (2007-2010), Editura Polirom,
2012
Joseph E. Stiglitz - In cadere libera - America, piata libera si prabusirea economiei
mondiale, Editura Publica, 2010
Keynes J. M., Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor,
Editura Publica, Bucureşti, 2009
Kuhn T., Structura revoluțiilor științifice, București, Humanitas, 2008
Larry Elliot, L. (2020). Prepare for the coronavirus global recession. The Guardian.
Media report
Liviu Luca, Roxana Dumitrache - Criza unui model de dezvoltare - romania 2010,
Editura Topform, 2010
Louis Bachelier: Aux Origines de la Finance Mathématique, Presses Universitaires
FrancComtoises, Paris, 2002
May R., Arinaminpathy N., Systemic risk: the dynamics of model banking systems,
Journal of the Royal Society Interface, 7(46), 2009
Mian, A., & Sufi, A. (2020). The great recession: Lessons from microeconomic data.
American Economic Review, 100(2), 51-56
Minsky H., Cum stabilizăm o economie instabilă, Editura Publica, Bucureşti, 2011
Nier E., Yang J., Yorulmazer T., Alentorn A., Network models and financial stability,
Journal of Economic Dynamics and Control, vol. 31, 2007
Nouriel Roubini, Stephen Mihm - Economia crizelor Curs-fulger despre viitorul
finantelor, Editura Publica, 2010
Ozili, P. K. (2020). 100 Quotes from the Global Financial Crisis: Lessons for the future.
Pasquinelli M., Animal Spirits: A Bestiary of the Commons, Rotterdam: NAi
Publishers, 2008.
Paul Krugman - Opriti aceasta depresiune - ACUM!, Editura Publica, 2012
Paul Starobin - Sfarsitul secolului american si noile puteri mondiale, Editura Litera,
2011
Politici de revigorare economica a firmelor – strategii anticriza, Popescu-Bogdanesti,
Cristian, Bucuresti, Ed. Tribuna Economica, 2010
Politici economice - Gheorghe Manolescu, Editura Economică, Bucureşti, 1997
71
 Rady, D. A. M. (2020). Greece debt crisis: Causes, implications and policy options.
Academy of Accounting and Financial Studies Journal, 16, 87
Reinhart C., Rogoff K., This Time is Different: Eight Centuries of Financial Folly,
Princeton University Press, Princeton, 2009
Robert Kiyosaki - Conspiratia celor bogati. Cele opt noi reguli ale banilor, Editura
Curtea Veche, 2011
Romania 2009 – Starea economica in criza profunda, Anghelache, Constantin,
Bucuresti, Ed. Economica, 2009
Roubini N., Mihm S., Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul finanţelor,
Bucureşti, 2010
Stiglitz, J. E. (2020). Interpreting the Causes of the Great Recession of 2008. Financial
system and macroeconomic resilience: revisited. Bank for International Settlements
Uskali M., (ed.) Handbook of the Philosophy of Science, Vol. 13: Philosophy of
Economics, Amsterdam: Elsevier, 2010
Warren Buffett, George Soros şi Paul Volcker - Criza economica si profetii ei, Editura
Litera, 2010

72