Pe lângă plopii fără soţ                         Înmărmureai măreţ,

                        Adesea am trecut;   Un chip de-a pururi adorat

                        Mă cunoşteau vecinii toţi –                         Cum nu mai au perechi

                        Tu nu m-ai cunoscut.                         Acele zâne ce străbat

                          Din timpurile vechi.

                        La geamul tău ce strălucea  

                        Privii atât de des;                    Căci te iubeam cu ochi păgâni(2ori

                        O lume toată-nţelegea –                         Şi plini de suferinţi,

                        Tu nu m-ai înţeles.                         Ce mi-i lăsară din bătrâni

                          Părinţii din părinţi.

                       De câte ori am aşteptat  

                        O şoaptă de răspuns!                         Azi nici măcar îmi pare rău

                        O zi din viaţă să-mi fi dat,                         Că trec cu mult mai rar,

                        O zi mi-era de-ajuns;                         Că cu tristeţe capul tău

                          Se-ntoarce în zadar,

                        O oră să fi fost amici,  

                        Să ne iubim cu dor,                         Căci azi le semeni tuturor 2ori

                        S-ascult de glasul gurii mici                         La umbra şi la port,

                        O oră, şi să mor.                         Şi te privesc nepăsător

                          C-un rece ochi de mort.

                        Dându-mi din ochiul tău senin  

                        O rază dinadins,                         Tu trebuia să te cuprinzi

                        În calea timpilor ce vin                         De acel farmec sfânt,

                        O stea s-ar fi aprins;                         Şi noaptea candelă s-aprinzi

                          Iubirii pe pământ.
Şi noaptea candelă s-aprinzi
                        Ai fi trăit în veci de veci(2ori)
              Iubirii pe pământ.
                        Şi rânduri de vieţi,

                        Cu ale tale braţe reci