UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS ,,GALAȚI, ROMÂNIA

FACULTATEA EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT
Tema : Componența dansurilor sportive

Disciplina: Teoria și practica în dans sportiv

Autor: Rusu(Negura) Olga

Coordonator: Olga Craijdan

Chișinău 2021

Cuprins:
1. Componența dansurilor sportive
2. Componența secțiunii standard/europene
3. Componența secțiunii latino-americane
4. Concluzie
5. Bibliografie
Dansul sportiv este un sport de echipa constand in parteneriatul intre un baiat si o fata intr-un
cuplu de dansatori ce interpreteaza pe muzica diferite ritmuri utilizand tehnici specifice.

1. Componența dansurilor sportive

De-a lungul timpului s-au cristalizat doua sectiuni in functie de caracterul si provenienta
dansurilor:

 sectiunea standard sau europeana (vals lent, tango, vals vienez, slow fox si quick step)
 sectiunea dansurilor latino-americane (samba, cha-cha-cha, rumba, paso doble, jive).

Competitii de dans au inceput sa fie organizate in anii ’20 in Marea Britanie iar in timp au aparut
forurile internationale ce guverneaza aceasta activitate IDSF (International DanceSport
Federation – dansul sportiv) pentru amatori si WDC (World Dance Council) pentru profesionisti.
In Romania Federatia Romana de Dans Sportiv (FRDS) si-a inceput activitatea in 1991.

2.Componența secțiunii standard/europene

Dansul Tango isi are originile in Spania sau in Maroc si a fost introdus in America Latina
(Argentina in special) de catre colonistii spanioli, unde a capatat influente locale (milonga) si
africane. Fiind la inceput un dans solo (dansat de un barbat sau femeie) el s-a dezvoltat ca un
dans simbolic de lupta intre doi barbati iar apoi a intrat in bordelurile din porturile Argentinei.
Era un dans obscen dansat in cuplu prostituata-client in baruri aglomerate si imbacsite in care
trupurile celor doi se atingeau in mod ostentativ, erotic. Partenerii acestor prostituate faceau parte
din clasa sociala cea mai de jos a vremii iar fetele erau nevoite sa stea in partea lor dreapta cu
capul inclinat pentru a le suporta mirosul puternic. Aceasta caracteristica a dansului s-a pastrat
pana astazi iar tango-ul se danseaza intr-o pozitie ceva mai compacta tocmai pentru ca pe
vremuri se dansa in locuri aglomerate iar bratul fetei cobora pe soldurile baiatului pentru a-i
cauta portofelul. In timp tango-ul a fost reintrodus in Europa in saloanele Parisului fiind de acum
un dans de societate mult schimbat si fara statutul de imoral.

Este cel mai renumit dans sportiv și în cadrul competitiilor de dans din Romania tango-ul se
danseaza de la clasa valorica “D” si este al doilea dans standard. El dureaza minim 1,5 minute,
este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura) si are un tempo de 31-33 masuri pe
minut (BPM).

Se cunosc mai multe tipuri de tango: argentinian, francez, guacho si standard (international
style). In dansul sportiv ne ocupam de forma cea mai evoluata a acestuia – standard (in dansul
sportiv), care este si cea mai spectaculoasa.
Dansul Slow-fox este un dans standard ce-si are originile in dansul numit Foxtrot. Numele sau
provine de la actorul american de vodevil Harry Fox ce l-a dansat pentru prima oara in 1914 in
New York si continea niste pasi ciudati pentru perioada aceea numiti trot (trap, pasi rapizi). Presa
locala a venit cu expresia “Fox’s Trot”. Era dansat pe muzica ragtime (premergatoare jazz-ului)
si se numara slow-slow-quick-quick. Ulterior dansul este introdus in Europa (salile de dans din
Anglia), unde depaseste in popularitate valsul si tango-ul. Se trece la statutul sau de dans social
(cu o partenera intr-o pozitie asemanatoare tango-ului) iar muzica este interpretata acum de
band-uri mari si este introdus si swing-ul. Se reununta la caracterul sau sincopat initial si se
introduc figuri statice pentru a permite sa fie executat in locatii aglomerate. Varietatea de pasi
este foarte mare dat fiind potentialul combinatiilor intre pasii slow si quick facandu-l pana in
zilele noastre un dans dificil de invatat.

Se desprind in timp doua variante folosite in dansul sportiv: una lenta – slow fox (slow-quick-
quick) si una rapida- quickstep (slow-slow-quick-quick). Dansatorii si antrenorii fac acum o
legatura intre cuvantul “fox” – vulpe si caracterul dominant al dansului de competitie slow-fox.
Vulpea este singurul patruped din lume care de deplaseaza cu toate cele patru picioare pe o
singura linie, iar imaginea pe care o avem cand aceasta calca usor pentru a nu se face auzita de
viitoarea prada reprezinta o analogie puternica in cazul dansului. Mai exista si alte variante ale
dansului initial: Peabody, Roseland foxtrot sau slow-fox-ul american.

In cadrul competitiilor de dans din Romania slow-fox-ul se danseaza de la clasa valorica “C”
(este considerat cel mai dificil si se invata deci destul de tarziu) si este al patrulea dans standard
in ordinea generala. El dureaza minim 1,5 minute, este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali
pe masura si are un tempo de 30 masuri pe minut (BPM) si de danseaza in general pe muzica
jazz-blues.

Slow-fox-ul este un dans swing cu aplecari largi si ridicari si coborari in care se foloseste mai
degraba corpul decat talpa sau genunchii. Talpa are o tehnica special destul de dificila ea ruland
tot timpul pe podea de la varf la calcai sau invers in funtie de directia pe care ne deplasam.
Deplasarea este in general continua iar majoritatea figurilor au trei pasi pe ritmul slow-quick-
quick si se termina cu talpile intr-o pozitie deschisa. Figurile specifice sunt Feather Step si Three
Step iar rotatiile se executa de multe ori pe calcaie – “Heel Turn”.

Dansul Quick step asa cum am aratat in articolul despre slow-fox, are ca stramos fox-trot-ul
dezvoltat in suburbiile New-York-ului in primul razboi mondial. In anii ’20 multe orchestre
cantau pe un tempo foarte alert fox-trot si astfel cele doua curente s-au despartit in quick step si
slow fox. In 1925 a explodat dansul Charleston care a imprumutat mai multe caracteristici Quick
step-ului. Englezii au fost primii care au luat ritmul rapid de fox-trot punandu-l peste figuri de
deplasare modificate din charleston (fara loviturile de picior) si numindu-l quick step. Dansul a
devenit foarte popular si usor de invatat. In 1927 este introdus si caracterul de dans de pereche si
intra in marile competitii de dans ale vremii.
Quick step-ul este un dans colorat, vioi si energetic care inglobeaza pe langa caracterul swing de
baza (deplasari largi legate de coborari si urcari ale corpului, aplecari rapide si rotatii) mai multe
actiuni ce amintesc de charleston (figuri de picioare spectaculoase), alergari si sarituri. Ritmul de
baza este acelasi ca in slow fox si anume slow-quick-quick.

In cadrul competitiilor de dans din Romania paso doble-ul se danseaza de la clasa valorica
“hobby” (este considerat usor de invatat si potrivit pentru toate varstele) si este ultimul dans
standard in ordinea generala. El dureaza minim 1,5 minute, este scris in masura 4/4 (doi timpi
muzicali pe masura si are un tempo de 50 masuri pe minut (BPM) si de danseaza in general pe
muzica orhestrelor de jazz.

Pentru incepatori dansul imprumuta multe figuri din vals lent executate insa pe un ritm mult mai
alert. Tehica ridicarii si coborarii este insa usor schimbata in quick step diferenta dintr cele doua
situatii nefiind asa mare ca in vals lent. Dansul este ceva mai liniar iar figurile de baza specifice
sunt “quarter step to right or to left” si “lock steps” dansandu-se pe ritmul slow-quick-quick-
slow. Pozitia partenerilor este specifica dansurilor standard, postura fiind larga, lejera si eleganta.

Dansatorii depun un efort intens in acest ultim dans dintr-o competitie. In special in coregrafiile
de open studiile arata ca 1 minut de quick step reprezinta un exercitiu cardio extrem de eficient –
comparabil cu un record de alergare de 1500 m! In timp practicarea acestui dans intareste si
sistemul muscular si locomotor.

Dansul Valsul lent este caracterizat prin inaltari si coborari ample si elegante. Indoirea
genunchilor si intinderea acestora trebuie armonizate cu inaltarile si coborarile repetate.

Masura muzicala este de 3/4, tempoul fiind de 27-30 batai/minut. Este considerat regele de
necontestat al dansurilor de societate.

La originea Valsului Lent a fost Boston-ul, dans care a disparut odata cu sfarsitul primului razboi
mondial. Boston-ul (importat din SUA) a fost dansat pentru prima data intr-un club select din
Anglia, in 1874. Dansul Boston nu seamana deloc cu Valsul Lent de astazi. Pozitia partenerilor
era diferita: partenerii dansau unul langa celalalt.

Valsul Lent prinde contur dupa Primul Razboi Mondial, cand se decide ca miscarea sa fie: pas,
pas, langa. Varianta moderna a acestui dans a fost creata in jurul anului 1910, de catre profesori
de dans din Anglia.

La campionatul din 1922, Victor Sylvester a castigat dansand o combinatie care era formata doar
din figurile “Natural Turn”, “Change of direction” si “Reverse turn”, mai putin decat invata
astazi un incepator. Dansul sportiv a fost imbunatatit incepand cu anul 1926, cand miscarea de
baza s-a schimbat in: pas, lateral, langa. Apoi au aparut multe alte figuri, care au ajuns sa fie
standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD). Cele mai multe se folosesc si
astazi in dansul sportiv.

Contributii importante in dezvoltarea Valsului Lent au avut Victor Sylvester, Miss Josephine
Bradly, Maxwell Steward si Pat Sykes, primii campioni englezi pentru dansul sportiv.

3.Componența secțiunii latino-americane

Dansul samba este un dans cu radacini afro-braziliene de secțiune latino-americane,muzica fiind
scrisa in masura 2/4 (doi timpi pe masura muzicala) cu accent pe timpul 2. Pentru versiunea de
dans sportiv este folosit un tempo de 50-52 de masuri pe minut (BPM).

Specific pentru samba este caracterul poli-ritmic – avem mai multe ritmuri de baza iar corpul
foloseste ritmuri diferite pe anumite segmente corporale. Ritmica in samba este destul de
complicata folosindu-se in majoritatea figurilor caracterul “bounce”. Acesta se traduce printr-o
miscare a genunchilor inainte/inapoi (flexie/intindere) impreuna cu miscarea bazinului. Miscarea
este asemanatoare cu bounce-ul din hip-hop. Contractiile abdominale sunt ample iar ritmul
executat este pe jumatati de timp (2 miscari complete intr-o masura muzicala – se numara quick,
quick, quick, quick). Caracterul bounce se regaseste in principal in figurile care se numara slow a
slow (3/4, ¼, 1/1) – aceasta numaratoare regasindu-se in miscarea picioarelor. Vedem deci ca in
figurile de baza din samba picioarele se misca pe un ritm iar genunchii si bazinul pe alt ritm. Al
doilea pas dintr-o figura cu bounce este foarte rapid (un sfert de timp) si se realizeaza cu o
tehnica specifica – greutate partiala, adica picorul preia doar o parte din greutatea corpului pentru
a se realiza trasnferul rapid, folosind in principal numai partea de jos a corpului (proiectie de
greutate). In rest pasii se realizeaza cu transfer total de greutate, talpa lucrand contact progresiv
cu podeaua (de la varf catre calcai).

Atitudinea partii de sus a corpului in samba este una relaxata dar in tonus – centrul de greutate
fiind usor impins spre inainte. Omoplatii executa miscari ample laterale si sus-jos, aceasta zona
fiind foarte solicitata in samba. Pe langa ritmul de baza avem si alte multe alternative: slow,
quick, quick in figura “rocks”, sqqqqqq (s=slow, q=quick) in “corta jacka”, ssqqs in “the plate”
sau 123 (triolet) in “promenade to counter promenade runs” etc. Pozitiile in care se afla
partenerii sunt multiple ca in toate dansurile latino-americane cu prize inchise sau deschise,
tandem, fara priza etc. Samba este un dans energetic cu un carcater vioi, muzica amintindu-ne de
carnavalele braziliene si de plajele tropicale.

Dansul Cha-cha-cha este un dans latino-american de origini cubaneze fiind considerat un

rezultat direct al muzici compuse de compozitorul si violonistul Enrique Jorrin in anii ’50. Exista
tendinta din ce in ce mai pronuntata in ultimul timp de a fi numit mai simpu – “cha-cha”. Acest
dans provine din mambo sau chiar rumba. Ceea ce il diferentiaza de predecesoarele sale este
inlocuirea unui pas lent (slow) cu un pas triplu (chasse), adica o succesiune rapida de trei pasi
din care in cel de-al doilea talpile sunt apropiate, numarat cha-cha-cha.

Cha-cha-ul sufera mai multe modificari in Europa, astazi existand mai multe versiuni in functie
de accent si locul chasse-ului in masura muzicala. Exista stilul international (dans sportiv) sau
street cha-cha in care numaratoarea este 2-3-chachacha; stilul country/western, american style in
care numaratoarea este 1-2-chachacha si exista si ritmul Guajira apropiat de cubanezi si
portoricani folosit in mica masura si de dansul sportiv ca “guapacha timing”. In prezent se poate
dansa atat pe muzica traditionala latino dar si pe disco-latin sau latin-rock.

In cadrul competitiilor de dans din Romania cha-cha-ul se danseaza de la clasa valorica “hobby”
si este al doilea dans latino in ordinea generala. El dureaza minim 1,5 minute, este scris in
masura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura), cu o puternica legatura intre timpii 4 si 1 (4 si 1 =
chachacha) si are un tempo de 30-33 masuri pe minut (BPM). Exista o multime de prize in
pereche pentru cha-cha ca si pentru alte dansuri latino (deschise, inchise, fan, promenade,
shadow, fara priza etc) libertatea de miscare in acest dans fiind foarte mare.

Dansul Paso doble este singurul dans latino-american ce nu-si are originile in cultura africana
(negrilor din america de sud sau de nord) ci in dansurile folclorice (traditionale) ale Spaniei.
Tradus el inseamna “doi pasi” sau “pas dublu” reliefand caracterul sau de mars – numaratoare
1,2 pentru fiecare pas – dreptul, stangul. Dansul exprima in principal lupta cunoscuta dintre
matador si taur in cadrul coridei. Baiatul este toreadorul iar fata poate reprezenta capa ( bucata de
material rosu folosita pentru a atrage taurul), taurul sau chiar toareadorul. Paso doble capata insa
si alte influente spaniole ca flamenco sau alte dansuri tiganesti in care pasii specifici folosind
batai in podea cu diferite parti ale talpii exprima un dans erotic de atragere a partenerei.

Paso doble-ul este un dans eminamente de competitie, dansandu-se foarte rar in cadru social
nefiind inca foarte popular in aceste cercuri. De obicei este coregrafiat iar improvizatia nu este
apreciata. Muzica este una speciala – singura care urmeaza un sablon ritmic prestabilit. Avem
astfel 3 accente principale pe care dansatorii executa de obicei poze spectaculoase si alternari de
crescendo si mars, insertii de flamenco. Aceasta structura complicata il fac un dans dificil de
improvizat si deci, de dansat social. Intra in competitiile de dans dupa al doilea razboi mondial
dupa ce explodeaza in Franta. În cadrul competitiilor de dans din Romania paso doble-ul se
danseaza de la clasa valorica “C” (este considerat cel mai dificil si se invata deci destul de tarziu)
si este al ordinea generala. El dureaza minim 1,2 minute, este scris in masura 2/4 (doi timpi
muzicali pe masura si are un tempo de 60-62 masuri pe minut (BPM) si de danseaza in general
pe muzica traditionala spaniola (Spanish Gipsy Dance, Espana Cani).

Dansul Jive in toate formele lui isi are originile in dansul numit swing. Acesta se formeaza in
anii ’20 in cadrul comunitatii afro-americane din New York in stransa legatura cu jazz-ul
contemporan foarte la moda in aceste cercuri. In prezent exista peste 50 de forme oficiale de jive
printre care Modern, Social, Le Roc, Ceroc, Swing, Jitterbug, Rock’n’Roll, West Coast Swing,
East Coast Swing, Lindy Hop, Lindy, Boogaloo sau Jive.

Jive-ul este probabil cel mai energetic dans din sectiunea latino-americana a dansulul sportiv
bazandu-se pe chasse-uri sincopate la stanga sau la dreapta (o succesiune de trei pasi laterali in
care inchidem talpile pe pasul doi) avand ca tempo ¾, ¼, 1/1 timpi, kick-uri si flick-uri care
reprezinta miscari rapide a picioarelor spre podea sau asa-numitul pas rock (rock step) – un pas
in spate si recuperarea greutatii pe doi timpi intregi. In competitiile de open exista si figuri
specifice swing in care tempo-ul se transforma in quick-quick-slow.

In cadrul competitiilor de dans din Romania jive-ul se danseaza de la clasa valorica “hobby”
(este considerat usor de invatat) si este ultimul dans latino in ordinea generala. El dureaza minim
1 minut, este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura) si are un tempo de 42-44
masuri pe minut (BPM) si de danseaza pe Jazz to Rock, Rhythm & Blues, Disco sau Country .

Energia depus de dansatori in jive este foarte mare 1 minut de jive fiind un exercitiu cardio
excelent. Dezvolta musculatura picioarelor si abdominala mai ales in kick-uri.

6. Concluzie
Dansul sportiv este dansul care descoperă frumusețea mișcărilor corpului și emoțiile retrăite,
este acel moment cînd poți observa gîndurile tainice al compozitorului. Studiind componența
dansurilor spotive pot observa originea și istoria fiecărui dans apărut potrivit cu secțiunea
cărui îi aparține.
7. Bibliografie
1.Aducovschi, D., Mihaiu, C., Istoria dansului sportiv în Universitatea din București, Ed. U.B.,
2009.

2.Craijdan, O. Educarea capacităţilor coordinative la etapa iniţială a pregătirii sportive în

gimnastica ritmică. În: Ştiinţa culturii fizice. 2013, nr. 3, p. 10-18. ISSN 1841-1606.

3.Craijdan, O. Coregrafia - școala mișcării. pp.16-24/Aerobica în cadrul orelor de educație fizică:

Ghid metodic pentru profesori de educație fizică. /Olga Craijdan. Chișinău: Tipogr. Valinex
SRL, 2016. 52 c. ISBN 978-9975-68-286-2

4.Craijdan, O. Curiculum universitar la educația ritmică muzicală. Chișinău: USEFS,2015. 22 p

Năstase D.V. Dansul sportiv. Curs pentru specializare vol. 1. Editura Universităţii din Piteşti,
2010, p. 51-73.

5.Năstase D.V. Dansul sportiv. Curs pentru specializare vol. 2. Editura Universităţii din Piteşti,
2010, p. 18-114.

6.Năstase D.V. Dans sportiv. Metodologia performanţei. Piteşti: Paralela 45, 2011. 439 p.