Dreptul �n Dacia provincie romana

Imediat dupa anexarea Daciei, �n aceasta provincie se aplicau r�nduieli juridice

paralele:
a) dreptul geto-dac
b) dreptul civil roman si dreptul gintilor (ius gentium).
Normele de drept civil se aplicau, �n principiu, numai cetatenilor romani aflati �n
provincie.
Dreptul gintilor se aplica �n relatiile cetateni-latini-peregrini sau �n relatiile
dintre peregrini.
�n relatiile dintre daci se aplica cutuma geto-daca.
�n urma dezvoltarii economice si culturale asistam la un proces de �mpletire a
celor trei r�nduieli juridice. Pe aceasta cale ia nastere dreptul daco-roman, care
cuprinde dispozitii cu privire la bunuri, persoane, succesiuni si, mai ales, cu
privire la obligatii.
�n materia bunurilor, dreptul daco-roman consacra trei forme distincte de
proprietate:
a) proprietatea quiritara � putea fi exercitata de catre cetatenii romani din
provincia Dacia numai asupra lucrurilor romane.
b) proprietatea provinciala - purta asupra terenurilor din ager publicus ce
fusesera atribuite spre folosinta provincialilor. Provincialul recunostea
proprietatea suprema a statului roman asupra acelui pam�nt prin plata anuala a unei
sume de bani numita tributum (stipendium).
c) proprietatea peregrina - purta doar asupra constructiilor si a bunurilor mobile.

�n materia persoanelor se aplicau dispozitiile dreptului roman, dar numai �n

primele decenii de la fondarea provinciei, c�nd persoanele aveau un regim juridic
statutar.
Cetatenii romani se bucurau de plenitudinea drepturilor civile si politice.
Latinii din Dacia faceau parte din categoria latinilor fictivi si se bucurau doar
de ius commercii.
Peregrinii se �mparteau �n doua categorii:
a) obisnuiti;
b) dediticii.
Cu timpul, aproape toti oamenii liberi din Dacia Traiana devin cetateni romani,
potrivit dispozitiilor edictului lui Caracalla din 212, cu exceptia peregrinilor
dediticii si a latinilor iuniani.
P�na �n vremea domniei lui Antonin Piul, �n materie succesorala au fost aplicate
r�nduieli paralele. �ncep�nd din vremea domniei lui Marc Aureliu constatam ca
dispozitiile dreptului succesoral cunosc un proces de unificare, �ntruc�t oamenii
liberi din provincie dob�ndesc testamenti factio (capacitate testamentara).
Cele mai importante dispozitii ale dreptului daco-roman sunt �n domeniul
obligatiilor. Fizionomia institutiilor juridice din acest domeniu ne este
prezentata amanuntit de tripticele din Tansilvania.