Sunt documente epigrafice de o valoare inestimabila, confectionate din sc�nduri de

brad de dimensiunea unei palme, scobite usor �n interior, unde se aplica un strat
de ceara, pe care se aplica o scriere cursiva cu ajutorul unui obiect ascutit.
Tripticele sunt trei tablite suprapuse, legate cu un snur de matase, pe care erau
aplicate sapte sigilii din ceara. Ele erau scrise pe patru fete.
Tripticele din Transilvania au fost descoperite la Alburnus Maior (Rosia Montana),
�ntr-o mina parasita. �ntre anii 1786 si 1855 au fost descoperite 25 de tablite,
dintre care numai 14 erau lizibile.
Tablitele lizibile cuprind patru contracte de v�nzare, trei contracte de locatiune,
doua contracte de �mprumut, un contract de depozit, un contract de societate, un
proces-verbal prin care se constata desfiintarea unui colegiu funerar, lista
cheltuielilor necesare pentru organizarea unui banchet si o declaratie de garantie.

A. Contracte de �mprumut - particularitati

- �n unul dintre ele, calitatea de creditor revine unei femei peregrina (Anduena
lui Bato)
- contractul de �mprumut nu putea fi �ncheiat conform dispozitiilor dreptului
roman, ci a fost �ncheiat �n conformitate cu cerintele dreptului local.
- �n alt contract de �mprumut i se alatura o simpla conventie
de buna-credinta prin care debitorul �si asuma obligatia de a plati dob�nzi.
Potrivit dreptului roman din epoca clasica, obligatia de a plati dob�nzi putea fi
asumata numai printr-o stipulatiune speciala, numita stipulatio usurarum, astfel
�nc�t aceasta conventie pare a fi �ncheiata �n conformitate cu dispozitiile
dreptului local sau celor ale dreptului grec.
B. Contractul de depozit este �ncheiat ad probationem si nu �n scopul crearii de
obligatii, asa cum prevedea dreptul privat roman.
C. Operatiuni juridice �ncheiate prin intermediul stipulatiunilor.
- asumarea obligatiei de a plati capitalul
- asumarea obligatiei de a plati dob�nzi la acel capital
- obligatia de garantie.

Aceste trei obligatii au fost asumate �n tablitele cerate prin stipulatiuni,

contracte ce nu mai erau folosite �n Roma clasica.
D. Unul dintre contractele de locatiune era, de fapt, un contract de munca, ce
continea o clauza speciala cu privire la riscul �n contract. La origine, dreptul
privat roman consacra acest risc �n persoana lucratorului. Spre sf�rsitul epocii
vechi riscul revenea patronului. Prin urmare, daca lucratorul nu �si putea executa
obligatia fara vina sa, patronul avea, totusi, obligatia de a-i plati acestuia
salariul. �n Dacia Traiana constatam ca regula consacrata �n dreptul clasic nu se
aplica, pentru ca prin clauza speciala alaturata contractului de munca, lucratorul
�si asuma riscurile pentru ipoteza �n care nu-si putea executa obligatia fara vina
sa (spre exemplu, �n cazul inundarii minei).
E. Contractele de v�nzare:
- Trei dintre ele se refera la v�nzari de sclavi, iar unul se refera la v�nzarea
unei parti de casa;
- ele corespund cerintelor dreptului civil roman �n privinta efectelor, nu si �n
privinta formei, deoarece �n dreptul daco-roman fiecare efect �n parte izvoraste
dintr-o conventie distincta, pe c�nd �n dreptul roman avem at�tea obligatii c�te
conventii sunt.
- deosebit de originala este figura juridica a unei v�nzari realizata prin
intermediul mancipatiunii si a unei conventii de buna-credinta, ceea ce �nsemana ca
o singura operatiune juridica s-a realizat prin doua acte juridice distincte.
Aceasta practica este nefireasca, �n primul r�nd, pentru ca partile au recurs la
mancipatiune fara a respecta conditiile necesare mancipatiunii. �n al doilea r�nd,
o singura operatiune juridica nu se realizeaza prin intermediul a doua acte
diferite, ci prin unul singur. �n realitate, aceasta anomalie a marcat trecerea de
la v�nzarea generatoare de obligatii la v�nzarea translativa de proprietate
(practicata �n dreptul feudal rom�nesc) ca rezultat a desav�rsirii dreptului daco-
roman.