In epoca Republicii, la Roma functionau mai multi factori constitutionali:

magistratii, adunarile poporului, senatul.

MAGISTRATII erau inaltii demnitari ai statului ce exercitau atributiuni militare,
administrative si judiciare. Cu alte cuvinte, conduceau armata, statul si se ocupau
de organizarea proceselor.
Magistraturile nu se bazau pe principiul subordonarii ierarhice dar se puteau
cenzura reciproc. Ele aveau caracter temporar, (de regula durau un an), onorifice (
nu erau remunerati pentru activitatea desfasurata) si colegiale(de regula erau
exercitate de cel putin doua persoane).
Cea mai veche magistratura romana era CONSULATUL, care reprezenta magistratura
suprema. Initial, consulii exercitau atributiile pe care le preluasera de la regi.
Pe masura accentuarii conflictului intre patricieni si plebei, o parte din
atributiile consulilor au fost transferate la alte magistraturi la care aveau acces
doar patricienii.
Dupa terminarea mandatului, consulii redeveneau simpli particulari si puteau fi
judecati si condamnati pentru faptele savarsite in timpul mandatului.
La inceputul sec al V lea i.Hr., a fost creata o noua magistratura. Titularul
acesteia era denumit TRIBUN AL PLEBEI. In aceasta calitate exercita dreptul de veto
si putea anula orice act( mai putin legile) prin care se lezau interesele
plebeilor. Din acest motiv, atat pe durata mandatului, cat si dupa aceea, persoana
acestuia era considerata inviolabila.
La jumatatea sec al V lea i.Hr., apare CENZURA. Titularul acestei magistraturi
facea recensaminte si impreuna cu senatul veghea la respectarea traditiilor si
moravurilor poporului roman. Fiind un exemplu de moralitate, el aplica sanctiuni,
cea mai grava fiind INFAMIA, ce avea ca efect scoaterea de sub protectia legilor
romane. Cei lezati de infamie puteau fi ucisi sau vanduti ca sclavi.
In anul 367 i.Hr. a fost infiintata PRETURA. Titularul acestei magistraturi se
numea PRETOR si a preluat de la consul dreptul de a organiza procesele private.
Acest magistrat organiza procesele intre cetateni. In anul 242 i.Hr. a fost creat
PRETORUL PEREGRIN, care organiza procesele intre cetateni si peregrini.
EDILII erau magistratii care se ocupau de aprovizionarea Romei, organizarea
jocurilor publice si de organizarea proceselor generate de actele juridice
incheiate in targuri si piete.
QUESTORII vindeau bunuri ale statului mai putin importante si se ocupau si de
strangerea impozitelor.
La Roma isi desfasurau activitatea si DICTATORII.
DICTATURA era o magistratura cu caracter exceptional. Ea se instituia si se
exercita atunci cand Roma era amenintata din interior sau din exterior. Pe durata
dictaturii, celelalte magistraturi se suspendau intrucat dictatorul exercita
intreaga putere pe durata mandatului, aceasta demnitate era exercitata doar pentru
6 luni.
Daca pericolul persista , dictatorul putea fi reales in ipoteza in care nu fusese
numita o alta persoana in aceasta demnitate.
Unii magistrati se bucurau de IMPERIUM (dreptul de conducere). In aceasta categorie
intrau: CONSULII, PRETORII, DICTATORII.
Celelalte categorii de magistrati se bucurau de POTESTAS(dreptul de administrare).
Acest drept era exercitat de TRIBUNI, PLEBEI, CENZORI, QUESTORI si EDILI.