10
43 / 3 – 9 noiembrie 2021
ALMA MATER
Înțelepciunea populară încearcă să ne spună
că numai spre sfârșitul unui efort susținut putem
aprecia rezultatul. În ceea ce privește studenții,
vorba de duh capătă un alt sens. Toamna se numără
cei care pe parcursul anilor de studenție vor deveni
ofițeri capabili ai armatei române, în stare
s-o reprezinte cu mândrie. Bobocii sunt cei care
pășesc pentru prima dată pe treptele Academiei,
iar efortul abia de-acum încolo urmează.
Dorin Luca
dorin.luca@presamil.ro
Foto: Daniela Oană
B
obocii de la Academia
Forțelor Terestre Nicolae
Bălcescu vin din toate
colțurile țării. Unii din ei îmbra-
că uniforma militară pentru pri-
ma dată, iar alții vin după patru
ani în băncile colegiilor militare.
Pentru toți, însă, experiența
studenției este inedită. Aici
încep un nou drum. Nu știu ce-i
așteaptă, însă sunt nerăbdători
să descopere ce le-a rezervat vii-
torul. Am vorbit cu câțiva dintre
ei, primii admiși la armele pen-
tru care au optat, și am văzut
un optimism molipsitor, despre
care nu știu dacă vine dintr-o
naivitate adolescentină, pentru
că bobocii par adulți în toată
regula, sau datorită curajului
care le pulsează în vene.
Studentul Daniel Claudiu
Cristea a ales poliția militară.
Tatăl lui este cadru MAI, iar el,
atunci când i-a venit vremea
să aleagă, a optat pentru
Colegiul Național Militar Tudor
Vladimirescu din Craiova. A fost
alegerea mea. A fost greu să
mă obișnuiesc în colectivitate.
La început era fiecare pentru el,
dar pe parcurs ne-am integrat
și am ajuns să ne ajutăm unii pe
alții, povestește Daniel. Despre
AFT i-au vorbit profesorii din
liceu. S-a documentat și el,
descoperind că la Sibiu va găsi
cea mai modernă instituție de
învățământ superior militar din
țară. Aici este și arma pentru care
am venit. Am ales poliția militară
pentru că mi-au plăcut misiunile
cu care se ocupă polițiștii militari:
convoaie sau apărarea diferitor
obiective. Pe Daniel nu-l sperie
noua provocare. În mare parte
știu ce presupune sistemul mili-
tar. Am învățat în cei patru ani de
liceu și mai am de învățat și aici
în Academie. Până acum este in-
teresant. Sunt multe lucruri noi de
Un nou început
descoperit. Materiile sunt diferite
față de ce învățam în liceu.
Eduard George Pițur a
absolvit tot colegiul militar din
Craiova. Este primul militar din
familia sa și spune că acei patru
ani în care a fost lemist l-au ma-
turizat și l-au învățat să se des-
curce fără părinți. Inițial, părinții
nu au fost de acord cu alegerea
mea. Până am dat proba scrisă
erau reticenți. Au văzut, însă, că
sunt croit să fiu militar și nu au
mai avut ce face. Nu le-a convenit
că plec de acasă. Tot ziceau: „nu
crezi că-ți va fi greu fără noi,
pentru că ai stat 14 ani numai cu
noi. Acolo vei fi singur. Cum o să
te descurci?” Eu le-am zis că o să
mă descurc, dacă alții pot, eu de
ce nu aș putea? Spre deosebire
de colegul lui, el a ales infante-
ria pentru cariera sa viitoare. A
ales această armă pentru că nu-i
place munca de birou. Vreau să
fiu în teren și să am și armă de
comandă. Se pregătește pentru
momentul când va avea militari
în subordine. Are deja și o oare-
care experiență. Cum am intrat
în liceu am și primit funcția de șef
de clasă, spune studentul. Am o
pasiune de a lucra cu oamenii. Să
încerc să-i învăț tot ce știu eu și în
același timp să învăț de la ei, pen-
tru că de la orice persoană avem
mereu de învățat. Am considerat
că asta e arma cea mai potrivită
pentru mine, îmi explică Eduard.
De când a pășit în Academie, a
căutat să-și cunoască în primul
rând colegii. În cadrul plutonu-
lui au devenit deja un grup unit.
Asta se datorează și taberei de
instrucție la care au participat
Observatorul militar
studenții de anul I. În tabără,
eu și un alt coleg am venit cu
inițiativa de a ne strânge cu toții
pentru a discuta. Am povestit
despre noi și părți neplăcute și
părți bune. Asta ne-a făcut să ne
uităm unul la altul cu alți ochi.
Pe Rareș Andrei Păuna îl
cunosc pentru că este studentul
cu voce suavă care ne colindă
de sărbători și ne încântă cu
muzică folk în timpul liber. A
venit la AFT din cetatea cante-
miristă de la Breaza. Spune că
inițial nu și-a dorit foarte mult
să intre în mediul militar, dar
crede că a fost un semn divin.
Am mers să încerc. După ce am
fost admis, am realizat că a fost
cea mai potrivită alegere. Mă
regăsesc în acest domeniu. Sunt o
fire care-și iubește țara și valorile
ei foarte mult. Mi-am dat seama
că trebuie să continui ceea ce
au făcut înaintașii mei, anume
jertfa pentru țară. Dacă am fi cu
toți indiferenți, unde am ajunge?,
se întreabă, retoric, Rareș. Și el
a ales infanteria, specialitatea:
cercetare. Cercetașii sunt cei care
asigură înaintarea armatei. Pe ei
ne bazăm, ei sunt mereu primii.
Studentul Păuna crede că
i se va potrivi cariera de ofițer.
Îmi spune că iubește să lucre-
ze cu oamenii și că mereu a
căutat să aibă grijă de semenii
lui. Îmi place când ceilalți se
bazează pe mine. Îmi place să le
ofer tot ce pot eu ca împreună
să ajungem departe. Dar un om
trebuie întâi să fie în stare să se
conducă pe sine însuși și mai
apoi pe alții. Anii de studenție
vor fi pentru el anii cunoașterii
și autocunoașterii. Încă de la
primele cursuri a observat că
este nerăbdător să descopere
atmosfera universitară, să învețe
cât mai bine și să muncească
pentru viitorul său. Voi încerca
să abordez aceste lucruri cu o
minte deschisă, spune studentul.
Iustina Daciana Căpeț și-a
dorit dintotdeauna să lucreze
într-un mediu activ, cu multe
provocări, propice dezvoltării
sale. Până acum, a făcut acest
lucru la Colegiul Național Militar
Mihai Viteazul din Alba Iulia.
Părinții ei au fost sceptici când
le-a spus că își dorește să îmbra-
ce uniforma militară. Nu s-ar fi
gândit că îmi doresc cu adevărat
să urmez o carieră militară, dar
s-au obișnuit cu ideea și mi-au
fost alături, spune Iustina. La
Alba-Iulia am legat prietenii
strânse și am reușit să formăm
un fel de familie acolo, ca să nu
mai trebuiască să mă întorc tot
timpul la ai mei.
Pentru cariera sa viitoare, a
ales contabilitatea și informa-
tica de gestiune. Am venit la
AFT pentru că am vrut să urmez
o carieră în domeniul economic.
Ambii părinți fiind economiști,
mi s-a părut că mi se potrivește
și mie. Încă din liceu mi-a plăcut
economia. De când s-a început
activitatea didactică, studenta
caută să descopere tainele
domeniului pentru care a optat.
Mi se pare foarte interesant la
cursuri. Profesorii sunt foarte
bine pregătiți în domeniul în care
activează și pe care îl predau și
consider că am multe de învățat
de la ei, mărturisește Iustina
Daciana.
La intendență, primul admis
a fost Dragoș Gabriel Șerban. A
intrat pe locurile pentru civili,
iar primele săptămâni în
Academia Forțelor Terestre
Nicolae Bălcescu au însemnat
pentru el un efort de a naviga
prin hățișul mediului cazon.
Nr.
Părinții mi-au spus că ar fi bine
să aleg academia, să fiu ofițer.
Pe urmă m-am documentat și
m-au atras programul stabil și
disciplina. Un alt factor care mi-a
influențat decizia este că ulte-
rior voi avea un serviciu stabil,
mărturisește studentul. A ajuns
la AFT
după un an de facultate civilă,
pentru că niște probleme de
sănătate i-au dat peste cap
planurile, exact atunci când
trebuie să dea proba fizică.
Nu a renunțat, iar acum se
simte deja ca acasă. Mai ales că
în plutonul lui, are mai mulți
colegi care au venit din civilie.
Iar studenții care au făcut liceul
militar au fost super de treabă,
ne-au învățat tot ce trebuie să
știm, îmi explică Dragoș.
Sergentul Mihai Șandru
este un model de perseverență.
În ciuda piedicilor repetate
care i-au apărut în cale, el nu a
renunțat. Și-a dorit armata încă
din clasa a VIII-a, dar nu a fost
să fie atunci. După liceul civil,
a urmat cursul de subofițeri la
Școala Militară de Maiștri Militari
și Subofițeri pentru Comunicații,
Tehnologia Informației și
Apărare Cibernetică, din Sibiu.
A avut însă mereu privirea spre
Academie. Mai multe cunoștințe
îmi spuneau că sunt o fire timidă,
gingașă, iar eu am luat această
caracterizare drept o provocare.
Am vrut să mă autodepășesc.
Am prieteni care sunt în
Academie și mi-au povestit des-
pre mediul în care se desfășoară
activitatea. Am înțeles că aici se
promovează sportul. Acesta e
și un motiv pentru care am ales
armata, pe lângă disciplină și
ordine, povestește Mihai.
A ales artileria pentru că, din
perspectiva lui, este o armă la
care trebuie să învețe fără
întrerupere. Iar mie îmi place
să învăț! Sunt și destul de multe
unități în țară. Iar tehnica din
dotarea armatei române,
la ora actuală, a crescut, spune
sergentul Șandru.
Fiind singurul cadru militar
din companie, este locțiitor la
comanda companiei I, batali-
onul III, studenți. Funcția încă
nu l-a lăsat să-și cunoască toți
colegii. Știam că mă așteaptă
răspunderea. Deja m-am obișnuit
și îmi place ceea ce fac. Atunci
când ajuți un coleg, știi că ai
făcut un bine colectivului, îmi
explică studentul.
Fie că au venit din colegii
militare, fie că și-au petrecut
anii adolescenței în licee civile,
în Academie, bobocii au găsit
un mediu favorabil dezvoltării.
Sunt cu toții diferiți. Unul vrea
o muncă de birou, altul vrea în
poligon. Îi unește însă entuzi-
asmul și dorința de a înfrunta
necunoscutul. n