2.5.5.

Determinarea eforturilor din bare prin metoda secţiunilor

Prin secţionarea completă a grinzii cu zăbrele şi scrierea condiţiilor de echilibru

în plan ale uneia din părţi, se obţin trei ecuaţii de echilibru. Aceste ecuaţii
permit determinarea a trei necunoscute. Dacă reacţiunile au fost determinate în
prealabil, aceste necunoscute pot fi eforturile din trei bare secţionate. În metoda
secţiunilor se determină rezultanta forţelor (forţe exterioare şi reacţiuni) pe una
dintre părţi şi se echilibrează această rezultantă prin forţe după cele trei direcţii
ale barelor secţionate.

2.5.5.1. Grinzi cu tălpi paralele

Se consideră cazul încărcărilor verticale de sus în jos.

Se determină reacţiunile. Se face secţiunea I-I. În locul barelor secţionate se
introduc eforturile corespunzătoare pozitive care se determină din condiţiile de
echilibru ale părţii din stânga. Condiţiile de echilibru se exprimă în aşa fel încât
să avem câte o singură necunoscută.
I II
III III
P1 P3 ...

1 3 5 7 9 11 13 15 17


16
0 2 4 6 8 10 12 14
...
P2 P4
I II

I II
P1 P3 P1 P3
3
1 3 S 3 -5 1 3 S 3 -5 III P9 III

  S 9 -1 1
S 7 -9 9
D 3 -4
V4 -5
V 8 -9
I 2 -4 I 4 -6
0 2 0 2 4

P2 P2 P4 II
Vo I Vo

Figura 2. Calculul eforturilor din bare prin metoda secţiunilor

- Pentru determinarea efortului din bara 2-4 se scrie ecuaţia de moment în
raport cu punctul de intersecţie a celorlalte două bare secţionate (nodul
3).
- I2-4 h + M3 = 0 , rezultă I2-4 = M3 / h.
Aici M3 este momentul faţă de punctul 3 a tuturor forţelor exterioare, care
acţionează pe partea de la stânga secţiunii I-I (În mod asemănător cu grinda

1
 simplu rezemată). Întrucât în cazul studiat M3 este pozitiv, rezultă că şi I2-4
este pozitiv, adică talpa inferioară este întinsă.
- Pentru determinarea efortului din bara 3-5 se scrie ecuaţia de moment în
raport cu nodul 4.
S3-5 h + M4 = 0 , rezultă S3-5 = - M4 / h.
Bara 3-5 de la talpa superioară este comprimată.
- Pentru determinarea efortului din bara 3-4 nu se pot folosi ecuaţii de
moment.
Se scrie ecuaţia de proiecţie pe verticală a forţelor pentru partea din stânga
secţiunii.
- D3-4 sin  + TI = 0, de unde rezultă D3-4 = TI / sin .
Aici TI repezintă proiecţia pe verticală a tuturor forţelor care acţionează pe
partea din stânga secţiunii I-I.
- Pentru determinarea efortului din bara 4-5 se face secţiunea II-II şi se
scrie ecuaţia de proiecţie pe verticală a forţelor pentru partea din stânga
secţiunii.
V4-5 + TII = 0, de unde rezultă V4-5 = - TII.
- Pentru bara 8-9 nu se poate face o secţiune, care să taie complet grinda şi să
secţioneze numai trei bare. Se face secţiunea III-III, care reprezintă de fapt
separarea nodului 9. Scriind ecuaţia de proiecţie pe verticală
V8-9 + P9 = 0 rezultă V8-9 = - P9.
Se observă că efortul din bara 8-9 nu depinde decât de forţa care acţionează în 9.
Bara cu efort numai din încărcarea locală se numeşte bară suplimentară.
În concluzie, pentru forţele vericale de sus în jos talpa inferioară este întinsă
şi talpa superioară este comprimată. Dacă în plus încărcările sunt dispuse
simetric faţă de mijlocul grinzii, diagonalele descendente spre mijlocul grinzii
sunt întinse, iar montanţii sunt comprimaţi. Diagonalele dispuse inversat
(ascendente spre mijlocul grinzii) sunt comprimate. Această din urmă soluţie

2
de obicei se evită, pentru că diagonalele comprimate prezintă pericol de
pierderea stabilităţii (flambaj).

2.5.5.2. Grinzi cu tălpi poligonale

Din nou se consideră cazul forţelor vericale de sus în jos.

Pentru determinarea eforturilor din barele caracteristice ale grinzii din figura
3, după ce s-au determinat reacţiunile se aplică secţiunea I-I şi se scrie echilibrul
părţii din stânga secţiunii. Ca şi în cazul precedent, se caută scrierea ecuaţiilor
cu câte o singură necunoscută. Astfel efortul din bara 3-5 se poate determina
din ecuaţia de moment faţă de nodul 4.
M4 M4
- I3-5 h'4 + M4 = 0, rezultă I 35   .
h4' h4 cos 

- Din ecuaţia de moment faţă de nodul 3

M3 M3
S2-4 h'3 + M3 = 0 , se obţine S 2 4    .
h3' h3 cos 

- Efortul din diagonala 3-4 se obţine prin scrierea ecuaţiei de proiecţie pe

orizontală.
D3-4 cos + S2-4 cos + I3-5 cos = 0.
După înlocuirea relaţiilor pentru I3-5 şi S2-4 se obţine:
M3 M4
D3  4 cos    .
h3 h4

3
 I
P4

4 P6
P2

 6
2 
h5
h'3 h 3
h'4 h4
1  7


3
 5
P3
I P5
I
I P2
P2
S 2-4
2 S 2
2-4
D
2-5
1 D 3-4 1

V1 V1 3 I 3-5
3 I
3-5
I
P3 I P3

Figura 3 – Aplicarea metodei secţiunilor la grinda cu tălpi poligonale

Pentru cazul diagonalei 2-5 procedând în mod asemănător ca în cazul

diagonalei 3-4 se obţine relaţia :
𝐷 𝑐𝑜𝑠  = − .
ℎ ℎ

Se observă că efortul din diagonale se obţine sub forma diferenţei dintre

raporturile momentelor şi înălţimilor din extremităţile barei. Termenul pozitiv
se referă la capătul de jos al diagonalei, iar cel negativ la capătul de sus.

2.5.6. Determinarea eforturilor din bare prin metoda izolării nodurilor

Se secţionează barele care pleacă dintr-un nod şi se înlocuiesc cu

eforturile corespunzătoare. Se exprimă faptul că forţele dintr-un nod alcătuiesc
un sistem de forţe concurente în echilibru şi deci pentru fiecare nod se pot scrie

4
câte două ecuaţii de echilibru. Calculele trebuiesc pornite dintr-un nod în care
sunt numai două necunoscute, apoi cu rezultatele obţinute se găsesc succesiv
noduri cu maxim două necunoscute. Această metodă se aplică mai rar analitic.
De obicei se foloseşte combinat cu metoda secţiunilor atunci când fiecare
metodă în parte nu conduce la rezultat.

II
P2 4 P2 90
o
N 2-4
2 I I
2
o
90
1
3 N 2-1

II

Figura 4. – Metoda izolării nodurilor

Pentru exemplificare considerăm cazul din figura 4. Prin suprimarea
barelor 2-4 şi 2-1 se izolează nodul 2. Se scrie ecuaţia de proiecţie pe direcţia
II-II perpendiculare pe linia 2-4. Astfel se obţine o ecuaţie cu o singură
necunoscută N2-1. În mod asemănător, ecuaţia de proiecţie pe direcţia I-I
perpendiculară pe 2-1 permite determinarea forţei N2-4.

P4 5
P4
4 N 4-5
2 4 o
90

1 N 2-4 
3
N 4-3
Figura 5. – Metoda izolării nodurilor
În situaţia din figura 5, în nodul 4 concură 3 bare, dintre care 2 sunt coliniare.
Ecuaţia de proiecţie pe perpendiculara pe direcţia comună a barelor 2-4 şi 4-5
permite determinarea forţei N4-3. (N2-4 şi N4-5 nu se pot determina aici).
N4-3 cos + P4 cos = 0 , rezultă N4-3 = - P4 .

5
Metoda izolării nodurilor se poate folosi în combinaţie cu metoda secţiunilor în
anumite situaţii în care nici una din metode în parte nu conduce la rezultat.
Să considerăm grinda cu diagonale în K din figura 6. Pentru
determinarea eforturilor din barele 6-9, 5-9, 5-7 şi 4-7 încercăm să folosim
secţiunea I-I, care însă intersectează 4 bare. Secţiunea II-II taie tot patru bare,
dar două sunt pe aceeaşi linie. Scriind ecuaţia de moment în raport cu 4 şi 6 se
obţin eforturile din tălpi:
M4 M6
S6  9   , I 4 7  .
h h
P6
II I
6 9
3

2 5 8 h

1
4 7
II I

P6 P6
I II
6 6 S 6 -9
3 S 6 -9 3
V 5 -6 D 5 -9
D V 6 -5
5 -9 
2 5 2 5

D V 4 -5
5 -7 D 5 -7
1 I 4 -7 1 V 5 -4
4 4 I 4 -7
V1 I V1
II

Figura 6. – Calculul eforturilor în barele unei grinzi cu zăbrele cu diagonale în K

În continuare se separă nodul 5. Se scrie ecuaţia de proiecţie pe orizontală:
D5-9 cos +D5-7 cos = 0 , de unde se obţine D5-9 = - D5-7 .
Se revine la secţiunea I-I şi se scrie ecuaţia de proiecţie pe verticală.
D5-9 sin -D5-7 sin + TI = 0,
TI
D5  7   D5  9  .
2 sin 