MANAGEMENTUL CLASEI

Probleme de comportament şi emoţionale, schimbările

comportamentale şi managementul clasei

Problemele emoţionale şi comportamentale ale copiilor sunt adesea

considerate de către cadrele didactice ca fiind iritante şi deranjante.
• Aveţi în clasă un elev care pare să nu fie niciodată capabil să se concentreze
mai mult de cinci minute?
• Există vreun grup în clasă care întotdeauna încearcă să întrerupă lecţiile?
• Aveţi în clasă vreun elev care zilnic se supără pe cineva sau „pe ceva”?
Copiii cu acest tip de comportament sunt adesea daţi afară din clasă sau
mutaţi în clase/ şcoli pentru elevi cu cerinţe educative speciale, chiar dacă unii
dau dovadă de performanţe cognitive de nivel normal. Dorim să vă prezentăm
câteva dintre cauzele acestui comportament la copii şi câteva tehnici care vă vor
ajuta să îi controlaţi în clasă.

1. Cauzele tulburărilor comportamentale şi emoţionale

Chiar dacă, în general, privim copilăria ca o perioadă fără griji, mulţi copii
şi adolescenţi întâmpină dificultăţi emoţionale în timp ce cresc. Depistarea
tulburării emoţionale sau comportamentale este dificilă din mai multe motive. De
exemplu, nu se poate afirma cu certitudine că ceva „nu este în regulă” cu creierul
şi că acest lucru ar determina copilul să se comporte într-un anumit fel. Contrar
unor teorii psihiatrice vechi, nu se poate concluziona că tulburările emoţionale
sau comportamentale ale copilului sunt provocate de presupusele greşeli ale
mamei sau tatălui în creşterea copilului. Întrebările care căutau persoana sau
mecanismul responsabil de problemele copilului şi-au pierdut importanţa de când
s-a descoperit că factorii care afectează dezvoltarea – biologici, contextuali,
psihologici –se pot combina în variante aproape infinite.
Comportamentele copiilor sunt în continuă schimbare şi nu există nicio
linie de demarcaţie clară, care să separe tulburările de comportament de
problemele emoţionale grave. Problemele pot fi mai degrabă clasificate de la
probleme uşoare la probleme grave. Se consideră că un copil poate fi
diagnosticat cu „tulburare” dacă respectivul comportament se repetă des şi este
grav. Diagnosticul este interpretarea probabilistică a comportamentului copilului,
prin care se deduce că acesta suferă de o tulburare mintală specifică şi nu de
una dintre problemele cu care se confruntă orice copil din când în când.
Cercetările efectuate pentru aflarea cauzelor tulburărilor emoţionale au
arătat că creierul primeşte şi procesează informaţiile altfel la copiii cu anumite
tipuri de tulburări, decât la ceilalţi copii. Totuşi, acest lucru nu este valabil pentru
toţi copiii cu tulburări emoţionale. În ultima perioadă s-au făcut progrese
remarcabile în înţelegerea problemelor emoţionale ale copiilor şi adolescenţilor.
Cu ajutorul noilor tehnologii dezvoltate pentru examinarea sistemului nervos
central şi a relaţiei dintre creier şi comportament, cercetările scot la iveală în
prezent o nouă abordare asupra apariţiei tulburărilor de comportament la unii

1
copii. Cu toate acestea, discuţiile cu copilul, părinţii şi alţi membri ai familiei
rămân printre cele mai importante surse de informaţii, care pot ajuta specialiştii
să identifice cauzele comportamentelor vizate. Următoarele teme ar putea fi
cuprinse în cadrul discuţiilor (interviului):
A. Factori de mediu
Deseori, factorii de mediu pot fi cauza principală a devierilor
comportamentale ale unui copil. Problemele din familie, cu prietenii, cele
culturale şi factorii şcolari ar putea declanşa un comportament distructiv.
1. Factori familiali
• Mediul educaţional (acordul/dezacordul părinţilor)
• Mediul emoţional
• Structura familiei
• Statutul socio-economic
Aceste exemple pot cuprinde factori precum atitudinea părinţilor faţă de
şcoală. Contează dacă părinţii au amintiri plăcute sau neplăcute de pe când erau
elevi, despre care vorbesc în faţa copilului. Membrii colerici sau depresivi ai
familiei pot afecta copilul, care va simţi că nu poate face faţă unor astfel de
comportamente. Familiile numeroase sunt un mediu zgomotos, care pot duce la
instabilitate emoţională şi iritabilitate la copii. Copiii pot fi afectaţi de lipsa tatălui
sau a mamei. De asemenea, copiilor înfometaţi sau îmbrăcaţi cu haine
sărăcăcioase nu le este deloc uşor să se bucure de şcoală şi să se concentreze
la lecţii. Diferenţele mari dintre situaţiile socio-economice ale copiilor din clasă
pot fi o altă cauză de naştere a invidiei şi comportamentului distructiv.
2. Factori şcolari
• Mediul şcolar
• Adaptarea la şcoală (plăcerea de a merge la şcoală, reuşita/eşecul şcolar(ă))
• Atitudinea părinţilor faţă de şcoală
Şcolile cu multe probleme disciplinare sunt un adevărat teren de război
pentru copiii cu probleme comportamentale. Şcolile pot avea probleme mari dacă
nu se instituie reguli, dacă nu există consecinţe pentru comportamentele
inadecvate şi dacă nimănui nu-i pasă de ce fac copiii. Problemele
comportamentale se pot amplifica dacă şcoala este într-o stare precară şi nu se
face nimic pentru a crea un mediu atractiv. Dacă adulţilor nu le pasă, de ce le-ar
păsa copiilor? Copiii care se tem întotdeauna de eşec îşi ascund adesea teama
sub masca unui comportament distructiv.

3. Prietenii
• Numărul şi calitate a relaţiilor dintre colegi
• Hobby-uri, timp liber
• Norme de grup
Într-o clasă în care liderii de clasă au un comportament adecvat şi sunt
populari,
comportamentul general din clasă poate fi excelent. Totuşi, copiii cu probleme
emoţionale şi comportamentale găsesc adesea prieteni care li se aseamănă şi
pot forma găşti care pot deranja nu doar clasa, ci chiar şcoala. Copiii care au
hobby-uri care îi atrag foarte mult au şanse mai mari să atingă un echilibru

2
emoţional. Înainte, sportul era considerat o activitate specifică „gentlemen”-ilor.
Astăzi, violenţa adevenit o parte integrantă a multor activităţi sportive populare.

4. Factori culturali
• Societate şi mass media
• Schimbări în societate
• Valori şi norme
Impactul mass media asupra comportamentului este intens cercetat. Mulţi
copii învaţă mai multe despre comportament de la TV decât de la părinţi sau din
şcoală. În cele mai multe cazuri, idolii lor sunt staruri pop sau sportive şi mai
puţin cineva din mediul local. Comportamentul modelelor pe care şi le aleg sunt
uşor transpuse în activităţile proprii. Valorile şi normele, de exemplu banii şi
succesul imediat devin obiective în vieţile copiilor. Schimbările bruşte din
societate pot fi o altă cauză a stresului emoţional şi a comportamentului
inadecvat. Când structurile vechi se prăbuşesc şi altele noi se construiesc,
nesiguranţa devine o povară pentru toţi membrii societăţii, facilitând apariţia
comportamentelor distructive.

B. Factori legaţi de copil

1. Factori biologici
• Factori neurologici
• Factori genetici
Cauzele comportamentului inadecvat mai pot fi declanşate de factori ce ţin
exclusiv de copil. Multe sindroame se manifestă prin probleme comportamentale
dificil de remediat. Graviditatea şi naşterile problematice pot fi o altă cauză a
problemelor comportamentale. Multe probleme psihologice pornesc de la factori
genetici moşteniţi în familie.

2. Vârsta
Problemele emoţionale şi comportamentale sunt adesea considerate ca
probleme tipice adolescenţei. Este o perioadă agitată, când corpul se schimbă,
relaţiile dintre prieteni câştigă o importanţă crescândă şi se fac simţiţi primii paşi
ai separării de familie. Tinerii vor să-şi testeze limitele.

3. Sexul
Există convingerea că băieţii au un comportament negativ mai accentuat
şi mai violent decât fetele. Acest lucru ar putea fi adevărat, întrucât fetele
apelează adesea la căi mai subtile pentru a-şi exterioriza frustrarea sau furia. Ele
folosesc mai mult cuvintele decât forţa fizică.

4. Nevoile speciale
Frustrarea şi exteriorizările violente pot apărea uşor la copiii cu cerinţe
educative speciale, dacă nu le sunt întâmpinate nevoile şi nu sunt înţeleşi.
Conştientizarea propriilor limite, de exemplu impuse de dizabilităţile fizice sau
senzoriale, poate genera probleme emoţionale chiar din timpul adolescenţei, pe
fondul discuţiilor colegilor care au prima întâlnire sau care discută despre

3
obţinerea permisului de conducere etc, adică lucruri care par imposibil de realizat
de către cei cu dizabilităţi.

C. Combinaţii între mai mulţi factori

În multe situaţii, cauza principală a problemelor comportamentale şi
emoţionale la copii şi tineri poate fi legată de mediul familial problematic. Din
această cauză, copilul poate găsi un mediu mai atrăgător pe străzi, alături de
prieteni. În loc să-şi facă temele, copilul va rămâne afară până seara târziu,
neglijându-şi temele pentru acasă. Apoi va începe să devină agresiv în clasă din
cauză că resimte situaţia şcolară ca pe un eşec.

D. Factori situaţionali
De multe ori ne aşteptăm ca fiecare copil să se comporte excelent în orice
situaţie, dar nici măcar mulţi adulţi nu sunt capabili de acest lucru. Totuşi, există
cazuri în care copilul sau tânărul simte că nu poate face faţă situaţiei. Dacă aşa
stau lucrurile şi nu facem nimic pentru a-l ajuta să depăşească problema, copilul
ar putea dezvolta un comportament şi limbaj agresive pentru a-şi masca
incapacitatea de a controla situaţia.

2. Prevenirea problemelor comportamentale

Există multe metode de prevenire a comportamentelor problematice. Dacă
estenevoie, puteţi schimba mediul din clasă mutând copilul în primul rând şi cât
mai departe de sursele care-l pot deranja (ferestre, coridoare etc.). Pregătiţi elevii
pentru activităţile din ziua respectivă şi evitaţi schimbările în orarul zilnic, pentru
că acestea ar putea provoca nemulţumirea copilului. O altă posibilitate ar fi să
aranjaţi un colţ liniştit, din care să înlăturaţi stimulii inutili şi perturbatori şi în care
copilul să poată lucra independent. Un alt lucru util ar fi să sfătuiţi părinţii să-i
pună la dispoziţie un loc de studiu liniştit similar, în care să-şi desfăşoare
activităţile obişnuite şi să-şi facă temele.

Cum putem evita eşecul şcolar?

Având în vedere că aveţi informaţii despre capacitatea elevului, puteţi
încerca să-i trasaţi sarcini corespunzătoare abilităţilor lui şi, dacă este necesar,
să-l ajutaţi pas cu pas, pentru ca elevul să poată înţelege diversele componente
ale sarcinii. Daţi instrucţiuni scurte şi clare, uşor de înţeles. Simplificaţi
instrucţiunile şi explicaţiile complicate şi asiguraţi-vă că elevul le-a înţeles,
repetându-le dacă este nevoie. Scrieţi sarcina pe tablă sau pe hârtie pentru a
încuraja copilul să ceară ajutorul oricând are nevoie.
Dacă explicaţi detaliat ordinea activităţilor pentru realizarea sarcinii, elevul
va putea să-şi ducă sarcina la bun sfârşit chiar singur. Recapitulând sarcina şi
explicând detaliat rezultatul împreună cu elevul, după ce şi-a terminat sarcina, îi
veţi demonstra că sunteţi foarte interesat de eforturile lui. Aceste tehnici pot ajuta
copilul să evite sentimentul de eşec. Abilităţile de management al clasei au un rol
extrem de important în evitarea eşecului şcolar.

4
Idei de rezolvare a situaţiilor generate de comportamentul distructiv
la clasă
(A se vedea şi anexa Lista comportamentelor elevilor)
A. Comportamente în clasă şi pauză. Soluţie
Se comportă necorespunzător în clasă sau în pauză şi nu respectă
regulile şcolii. Discutaţi regulile cu clasa şi formulaţi/ stabiliţi, împreună cu
elevii, cele mai importante reguli. În plus, discutaţi despre consecinţe în
cazul nerespectării regulilor. Reţineţi că trebuie să aplicaţi întotdeauna
consecinţele, altfel elevul va încerca să afle până la ce limită poate încălca
regulile. La rândul lor, ceilalţi elevi vă vor considera inconsecvent şi
incorect, dacă veţi permite comportamente necorespunzătoare.
Nu stă pe scaun; aleargă prin clasă deranjându-i pe ceilalţi elevi.
Întrucât elevul pare să aibă dificultăţi de concentrare şi este neastâmpărat, ar
trebui să i se dea sarcini mai scurte, pauze scurte şi permiteţi-i să facă
mişcări fizice fără să deranjeze activitatea; de exemplu, implicaţi-l în alte
sarcini, cereţi-i să şteargă tabla, să ducă diverse materiale etc.
Reacţionează agresiv faţă de ceilalţi copii şi adulţi. Acest lucru ar
trebui specificat în regulile clasei. O metodă de promovare a unui
comportament adecvat ar fi organizarea de jocuri de rol, ca mijloc de
modificare a comportamentului. Discutaţi cu părinţii. Implicaţi alţi membri
ai echipei, de exemplu psihologul sau consilierul şcolar.
Vorbeşte când nu i se cere. Trebuie specificat în regulile clasei. Ar trebui
ignorat.
B. Comportament în procesul predării – învăţării
De ce? Soluţie
Nu vrea să realizeze sarcini noi. Un motiv ar fi că elevul nu se împacă bine
cu schimbările şi i-ar putea fi teamă că nu le va putea face faţă.
Ordinea desfăşurării activităţilor din lecţie şi noile sarcini trebuie
discutate în prealabil cu elevii. Evitaţi să aduceţi schimbări. Dacă ştiţi că un
elev nu agrează noile sarcini, îl veţi ajuta dacă îi veţi explica personal ce va
avea de făcut dinainte. În acest mod, se va simţi mai sigur pe el de la
începutul lecţiei. Îi este greu să lucreze independent sau să rezolve sarcinile
de lucru singur. În loc să ceară ajutor, îi deranjează pe ceilalţi.
Motivul ar putea fi lipsa încrederii de sine.
Începeţi prin a-l ajuta pe elev la început; apoi lăsaţi-l progresiv să îşi
asume tot mai multe responsabilităţi faţă de propriile activităţi. Întrerupe
profesorul şi pe ceilalţi elevi cu comentarii care nu au nimic în comun cu
subiectul lecţiei. Nu e atent şi nu-şi termină sarcinile fără a-i deranja pe
ceilalţi.

5
Motivul ar putea fi problemele de concentrare sau deficitul de atenţie. Ar
putea fi şi o lipsă de motivaţie.
Daţi elevului doar câte o singură sarcină. Sarcinile vor fi suficient de
scurte pentru ca elevul să le poată termina, creaţi un sistem de semnalare a
întreruperilor necorespunzătoare. Pentru a-l motiva, abordaţi un subiect care
ştiţi că-l atrage. Utilizaţi exemple din domenii care ştiţi că-l interesează.
Încurajaţi-l să ceară ajutor când este cazul şi arătaţi-i modul corect de a-l
cere.
Nu îşi asumă un rol activ în activităţile de grup. Motivul ar putea fi că
nu simte că aparţine grupului. Încurajaţi elevul introducându-l prima dată
într-un grup cu cel/cei mai bun(i) prieten(i). Apoi măriţi şi reorganizaţi
grupul.
Nu-şi termină sarcinile în termenul stabilit. Motivul ar putea fi faptul
că nu este atent la timp.
Folosiţi un ceas şi stabiliţi termene de timp realiste. Împărţiţi sarcinile în
subunităţi de rezolvat.

C. Relaţii cu colegii De ce? Soluţie

Este retras şi are dificultăţi în a colabora activ cu
colegii. Nu are prieteni.
Motivul ar putea fi timiditatea sau experienţe neplăcute în trecut, sau lipsa
unor prieteni buni în clasă.
Încurajaţi colaborarea colegială prin iniţierea deactivităţi care ştiţi că-l
interesează pe elev. Ar putea fi vorba de fotbal, muzică sau lectură. Aveţi
grijă să nu fie intimidat sau agresat de colegi în pauză sau în clasă.
Este agresiv, se ia la bătaie, înjură colegii şi inventează
porecle. Motivul ar putea fi că cei din jurul său au apelat la forţă fizică,
folosind mai puţin calea verbală, pentru a rezolva situaţii neplăcute; sau că
a fost influenţat de prieteni, dacă face parte dintr-o gaşcă agresivă.
O parte din regulile/contractul clasei poate rezolva aceste probleme. Nu se
vor permite înjurăturile şi alte limbaje nepotrivite.
FIŢI CALM!

D. Alte comportamente sociale De ce? Soluţie

Foloseşte lucruri pe care bănuiţi / ştiţi că le-a „împrumutat” de la
altcineva. Spune minciuni. Motivul ar putea fi că are dificultăţi în a distinge
diferenţele dintre corectitudine şi incorectitudine sau că vrea să pară dur –
etapă prin care trec mulţi tineri; în acestă ultimă situaţie, trecerea timpului
rezolvă problema. Îi este teamă să-şi asume consecinţele comportamentului
său incorect.

6
 Sunt de ajutor regulile stricte privind corectitudinea, minciunile şi
trişatul. Învăţaţi elevii să fie corecţi. Discutaţi despre consecinţe. Invitaţi un
poliţist simpatic pentru a le vorbi în clasă.
Distruge lucrurile celorlalţi. Motivul ar putea fi invidia.
În funcţie de situaţia economică a familiei, vor plăti părinţii sau va „plăti”
elevul; decideţi cum/ când va contribui la recuperarea pierderilor pe care le-a
provocat.
Vine murdar la şcoală Motivul ar putea fi lipsa facilităţilor sanitare
acasă.
Oferiţi elevului ocazia să se spele dimineaţa la şcoală. Discutaţi cu
părinţii şi cu asistentul social despre posibilităţile prin care s-ar putea
îmbunătăţi situaţia.
Este agitat, îşi mănâncă unghiile, are ticuri, evită
contactul vizual etc. Motivul ar putea fi că elevul este agitat sau prea
anxios.
Utilizaţi metode pentru îmbunătăţirea încrederii elevului în propria persoană.

ANEXA
LISTĂ DE VERIFICARE PENTRU COMPORTAMENTUL
ELEVILUI
EXEMPLU
Numele elevului: Şcoala:
Anul: Completat de:
Data:
A. Comportamente la clasă şi în pauză (Permanent Des Rar)
Respectă instrucţiunile date de adulţi în timpul pauzelor foarte repede şi cu
plăcere.
Respectă regulile clasei/ şcolii fără a-i fi reamintite.
Stă la locul lui şi îşi părăseşte locul doar dacă i se permite..
Ridică mâna înainte să vorbească.- dacă aceasta este regula
Acceptă părerea profesorului fără a fi nemulţumit. Dacă pune la îndoială o
decizie, o abordează în mod adecvat.
Termină la timp sarcinile
Respectă regulile şcolii în pauze.
Aplică prompt instrucţiunile profesorului de serviciu.
Relaţionează în mod corespunzător cu colegii în pauze.

B. Comportament în procesul de predare - învăţare (Permanent Des Rar)

Abordează noile sarcini fără probleme.

7
 Manifestă interes şi curiozitate faţăde discuţiile din clasă.
Participă la sarcini şi se concentrează asupra acestora în timpul activităţilor
independente sau cu grupuri mici.
Întrerupe activitatea numai pentru a cereajutorul profesorului.
Lucrează independent.
Încearcă să rezolve singur probleme.
Cere ajutor când este nevoie.
Este atent la ceea ce are de făcut şi nu îşi deranjează colegii.
Termină sarcinile la timp.
Ascultă şi este atent.
Respectă instrucţiunile.

C. Relaţii cu colegii Permanent Des Rar

Iniţiază conversaţii şi activităţi cu colegii.
Răspunde pozitiv când alţii îlimplică în conversaţii sau activităţi.
Utilizează împreună cu alţi colegi echipamente şi materiale – când
profesorul cere acest lucru. Îi întreabă pe ceilalţi dacă are permisiunea de a
utiliza lucrurile lor fără a le cere pe un ton poruncitor sau ameninţător sau
fără a le lua pur-şi-simplu.
Vorbeşte frumos cu colegii.
Evită injuriile, poreclele şi ridiculizarea.
Se joacă şi interacţionează în mod corespunzător cu ceilalţi.
Evită agresiunea fizică, nu se implică în bătăi şi nici nu provoacă certuri.
Încearcă să rezolve neînţelegerile.
Îşi asumă un rol de conducere din când în când.
Vine cu idei şi activităţi noi şi îşi organizează colegii fără a avea o atitudine
autoritară.
Dezvoltă prietenii.
Are un prieten sau prieteni apropiat/apropiaţi cu care împarte lucruri şi se
joacă des.

D. Alte comportamente sociale Permanent Des Rar

Îşi foloseşte propriile echipamente şi lucruri; nu susţine că au fost
„împrumutate”, „găsite” sau „schimbate”.
În general, are reputaţia de a fi onest.
Nu minte sau omite.
Recunoaşte ori de câte ori greşeşte.
Are grijă de lucrurile lui şi ale celorlalţi.
Nu distruge lucrurile şi le foloseşte cu atenţie, pentru a nu le uza sau
deteriora.

8
 Nu risipeşte materiale.
Vine curat şi îngrijit la şcoală.
Manifestă comportamente „agitate” precum rosul unghiilor, scărpinatul în
nas, trosnitul degetelor, ticuri etc.
Stabileşte un contact vizual adecvat în timpul conversaţiilor, conform
convenţiilor culturale.
Care credeţi că sunt principalele nevoi de relaţionare şi dificultăţi
comportamentale ale acestui elev?
Există strategii pe care le-aţi mai utilizat şi care s-ar putea dovedi utile şi
potrivite pentru a răspunde nevoilor acestui elev?

3. Managementul clasei
Predarea în clasele de astăzi poate fi o experienţă foarte solicitantă.
Responsabilităţile cadrelor didactice se înmulţesc, iar resursele alocate educaţiei
nu sporesc în aceeaşi măsură. Aşteptările faţă de cadre didactice sunt din ce în
ce mai mari în privinţa depăşirii unor probleme variate: de la elevi cu dificultăţi de
învăţare severe şi elevi a căror limbă maternă nu este româna până la elevii din
grupuri dezavantajate socio-economic şi care suferă din cauza lipsei sprijinului
din partea părinţilor. În plus, având în vedere politica actuală de includere a
tuturor copiilor, de exemplu cuprinderea elevilor cu cerinţe educative speciale în
şcolile de masă, cadrele didactice trebuie să predea unor elevi cu probleme
pentru depăşirea cărora nu sunt suficient pregătite.
Un alt aspect ţine de metodele moderne de predare, care pot crea haos
într-o clasă marcată de comportamente perturbatoare. Unele cadre didactice ar
grupa băncile şi elevii în diverse moduri – ceea ce presupune o activitate de
grup, în timp ce alte cadre didactice ar organiza activităţi individuale şi/ sau
activităţi în afara clasei etc. Toate aceste activităţi necesită un management al
clasei extrem de bine organizat şi elevi capabili să-şi asume responsabilităţi faţă
de propriile sarcini.

Bazele unui management eficient al clasei

Contractul cu clasa
Primul pas constă în a stabili de comun acord cu elevii regulile clasei.
Regulile nu trebuie să fie prea multe, formulate astfel încât să poată fi reţinute cu
uşurinţă şi să fie cunoscute de toţi elevii, împreună cu consecinţele nerespectării
acestora. Nu stabiliţi niciodată reguli pe care nu doriţi să le aplicaţi de fiecare
dată. Elevilor le place să verifice dacă profesorul se ţine de cuvânt. Ei vor încerca
să vadă care sunt limitele şi cât de departe pot merge fără a fi opriţi de adulţi.
Prin urmare, a fi consecvent înseamnă a aplica regula de fiecare dată, nu
sporadic, fapt ce ar denota inconsecvenţă. Elevii vă pot considera incorect dacă
pentru aceeaşi regulă încălcată, un elev este pedepsit iar altuia nici măcar nu i
se dă vreun avertisment. La fel de important este să comunicaţi părinţilor regulile
clasei; sprijinul părinţilor ar putea fivaloros.

9
 Este important să mai reţinem că profesorul trebuie să-şi păstreze calmul
ori de câte ori vreun elev întrerupe lecţia. Comportamentele distructive nu vor fi
anihilate prin cicăleală, ci printr-un management comportamental clar şi bine
organizat din partea profesorului.
Pot exista consecinţe ale încălcării contractului cu clasa. Consecinţele
trebuie stabilite în prealabil. Pentru comportament necorespunzător al unui elev,
o consecinţă ar putea fi interzicerea de a participa la o activitate plăcută a clasei;
nu se recomandă ca elevul să fie dat afară din clasă (unde cu siguranţă nu va
învăţa nimic). Părinţii vor trebui informaţi în cazul unui comportament negativ.

Cum putem evita necesitatea aplicării consecinţelor?

Comunicaţi cu elevul.
Încercaţi să câştigaţi încrederea elevului ascultându-i cu atenţie părerile şi
respectându-i ideile şi temerile. Găsiţi câteva minute din când în când pentru a
vorbi despre interesele şi pasiunile lui. Ajutaţi-l să înceapă __________ziua cu o
atitudine pozitivă, adresându-i un comentariu jovial, în timp ce intră pe uşă în
clasă. Elevul se va simţi mai bine şi sigur pe el în clasă şi va acţiona conform
regulilor convenite dacă va simţi că-l sprijiniţi şi acceptaţi.
Copilul îşi va dezvolta încredere în sine dacă:
• Îl sprijiniţi şi încurajaţi;
• Îl lăudaţi când respectă regulile convenite;
• Îl ajutaţi să-şi identifice punctele tari şi slabe;
• Îl învăţaţi să creadă în el însuşi;
• Îl ajutaţi să evite eşecurile;
• Îl ajutaţi să se simtă bine şi protejat;
• Îl ajutaţi să identifice acele activităţi care îi pun în evidenţă abilităţile;
• Îl lăudaţi atunci când realizează lucrări de care este mândru.

Evidenţiaţi aspectele pozitive ale elevului.

Un principiu elementar de ameliorare comportamentală constă în a lăuda
elevii când se comportă în mod corespunzător. Elevii care se confruntă des cu
neîmpliniri şi eşecuri şcolare au nevoie mai mare decât alţii să beneficieze de
atenţie. Mai ales dacă aveţi o clasă numeroasă, provocarea faţă de acest tip de
elev va fi să identificaţi domeniile în care el obţine rezultate slabe, să surprindeţi
momentele în care reuşeşte să rezolve o problemă din aceste domenii şi să-l
lăudaţi imediat, oferindu-i experienţe pozitive autentice.
Puteţi încuraja copilul dacă:
- abordaţi o atitudine pozitivă, chiar şi atunci când îl mustraţi;
- apreciaţi comportamentele potrivite;
- îl învăţaţi să se autorecompenseze pentru reuşite;
- îl ajutaţi să-şi formeze o imagine de sine pozitivă;
- îl lăudaţi pentru finalizarea sarcinilor;
- recunoaşteţi orice reuşită remarcabilă a copilului

Utilizaţi recompense.

10
 Dacă elevul a realizat o sarcină, trebuie să primească ceva plăcut, o
recompensă. Există mai multe sisteme de recompensare ce pot fi utilizate de
cadrele didactice:
􀂃 „regula bunicii”: trebuie să termini felul principal de mâncare pentru a primi
prăjituri;
􀂃 bileţelele cu feţe zâmbitoare;
􀂃 steluţe;
􀂃 activităţile la clasă, de care se bucură toţi elevii vineri după-amiaza.
Fiecare profesor îşi cunoaşte elevul/elevii şi clasa şi poate găsi cele mai potrivite
recompense pentru a încuraja comportamentele adecvate.

Stabiliţi un sistem de comunicare non-verbală cu elevii

Dacă unui elev îi este greu să-şi menţină atenţia focalizată asupra
activităţii cerute, puteţi găsi semnale prin care să-i aduceţi aminte că trebuie să
fie atent la activitatea respectivă. Poate fi un semnal simplu: vă puteţi plimba pe
lângă banca lui, priviţi-l sau faceţi o pauză când vorbiţi. Sau puteţi stabili un
semnal împreună cu elevii clasei – de exemplu, la ridicarea mâinii drepte se face
linişte.

Obţineţi sprijinul părinţilor.

Invitaţi părinţii elevilor la o şedinţă pentru a-i informa cu privire la
progresele făcute şi pentru a le afla părerile. Aflaţi ce strategii au aplicat pentru
copiii lor şi ce abordări vă recomandă să utilizaţi la clasă. Şi asta este o ocazie
bună pentru a dezvolta un sistem de comunicare zilnică sau săptămânală cu
părinţii, pentru a-i informa despre performanţele copiilor şi orice motive de
îngrijorare.

Cum putem personaliza sala de clasă?

Aranjaţi sala de clasă frumos, dar împreună cu elevii!
Orice profesor ştie că o clasă curată, plăcută şi atractivă poate stimula
învăţarea şi dezvolta relaţii constructive între elevi. Dar aranjarea mediului fizic
din clase poate fi o problemă grea pentru multe cadre didactice, în special când
clădirile şcolilor sunt vechi, clasele prea aglomerate şi spaţiul liber prea puţin. De
multe ori, nici nu este nevoie de multe resurse, eforturi sau bani, pentru a aranja
sala de clasă astfel încât fiecare elev să se simtă bine şi stimulat.

Decorarea sălii de clasă

Încurajaţi elevii să simtă că sala de clasă le aparţine. Permiteţi-le să
contribuie la decorarea sălii şi îndemnaţi-i să-şi asume responsabilitatea pentru
întreţinerea acesteia. Iată câteva metode uşoare şi ieftine de a transforma sala
de clasă într-un spaţiu primitor şi eficient pentru toţi:

Decorarea pereţilor
• Materialele vizuale interesante şi atractive, precum panourile cu informaţii şi
posterele, reprezintă o parte din elementele cheie ale unei clase eficiente. Pereţii
trebuie decoraţi cu materiale viu colorate, atrăgătoare şi relevante pentru

11
activitatea curentă din clasă. Materialele expuse trebuie schimbate prin rotaţie
sau înlocuite des.
• Ţineţi cont de mediile culturale din care provin elevii, atunci când decoraţi
pereţii. Încercaţi să reprezentaţi diversitatea elevilor prin intermediul posterelor
şi al panourilor informative.
• Rezervaţi o secţiune din panoul informativ sub titlul „Muzeul lucrărilor elevilor”
şi expuneţi aici desene, lucrări scrise şi proiecte ale elevilor. Nu uitaţi să expuneţi
lucrări ale fiecărui elev.
Expuneţi orarul zilnic într-un loc vizibil şi uşor de citit de către elevi. Un orar
accesibil al clasei va ajuta elevii să se familiarizeze cu regulile obişnuite ale
clasei şi şcolii. Pentru elevii mai mici, orarul zilnic ar fi bine să includă imagini sau
desene.
Aşa că, luaţi o pauză şi gândiţi-vă la mediul fizic. Ce este acesta? Mediul
din clasă reprezintă tot ce vă înconjoară pe moment: imagini – sunete – miros –
senzaţii – temperatură - tot!
Care sunt acele lucruri asupra cărora aveţi putere de control? Puteţi controla
ceea ce vedeţi, auziţi, temperatura şi sentimentele.
Orice cadru didactic vrea să creeze un mediu în clasă care să favorizeze
cât mai mult învăţarea.

Materialele care dezvoltă mândria şi stima de sine pot fi lucrări ale elevilor
sau postere prin care se sărbătoresc realizările sau aniversările elevilor.

Sunete
Multe cercetări promovează relaxarea ca un ingredient important pentru
ameliorarea şi/sau accelerarea învăţării. Astfel de cercetări sprijină conceptul
conform căruia muzica clasică induce o stare de calm şi stimulează elevul să
obţină rezultate bune. Fondul muzical poate fi utilizat în timpul unor activităţi
introductive, în timpul activităţilor în clasă dar şi în timpul lucrărilor scrise, pentru
a crea o atmosferă de calm şi relaxare în clasă.

Temperatură
Temperatura este un alt element important al mediului fizic. În sala de
clasă trebuie să menţineţi o temperatură constantă de 20 de grade Celsius şi
trebuie să fie bineaerisită.

Sentimente
Crearea unui mediu care înlesneşte concentrarea, studiul şi învăţarea
înseamnă mai mult decât imagini atractive şi stimulante, sunete relaxante şi o
bună ventilaţie a aerului. Un astfel de loc va fi un mediu propice pentru
dezvoltarea respectului reciproc într-o atmosferă prietenoasă şi lipsită de
ameninţări, un loc în care fiecare îşipoate atinge potenţialul.

Crearea unui mediu fizic eficient în sala de clasă

Compartimentarea: evaluaţi nevoile

12
 După ce aţi verificat elementele de bază din sala de clasă, gândiţi-vă la un
plan de compartimentare, care să optimizeze spaţiul din clasă şi să reflecte stilul
dumneavoastră de predare. Planul de compartimentare va depinde şi de grupul
de vârstă al elevilor cărora le predaţi.
Pentru cei mici, sala de clasă poate fi împărţită în mai multe zone de
învăţare: citire, arte şi tehnologie. Amplasarea acestor zone depinde de structura
sălii de clasă. Totuşi, atunci când stabiliţi locul acestor zone distincte, ţineţi cont
de următoarele aspecte:
• Elementele care împart sala în zone nu vor fi înalte, pentru a vă permite o
vizibilitate bună asupra tuturor zonelor.
• Zonele pentru activităţile de grup nu trebuie localizate lângă zone liniştite, unde
elevii citesc sau studiază independent.
• Zonele pentru artă sau alte activităţi în cadrul cărora copiii se pot murdării vor
fi cel mai bine localizate lângă o chiuvetă.
Trebuie să puteţi stabili contactul vizual cu toţi elevii în orice moment.
O mare parte din aceste instrucţiuni sunt valabile pentru clasele mici şi
mijlocii. Elevii mai mari petrec mai mult timp pe scaun în acelaşi loc. Luaţi în
considerare stilul dumneavoastră de predare şi planurile de lecţie pentru a stabili
posibila dispunere a scaunelor în sală, în funcţie de nevoi.

Dispunerea scaunelor
Ţineţi cont de stilul de predare şi planurile de lecţie pentru aranjarea
mobilierului dinsala de clasă. În continuare prezentăm câteva opţiuni:
Dispunere în cerc sau semicerc
Aranjarea meselor sau băncilor în cerc sau semicerc creează un sentiment de
comuniune şi încurajează elevii să participe la activităţi. Cu toţii vor sta în primul
rând!
Dispunere în grupuri
Aranjarea meselor sau băncilor în grupuri mici este eficientă în special
la activităţile care implică multă colaborare. Permite profesorului să grupeze
elevii cu nevoi similare, facilitând predarea individualizată.
Dispunere în rânduri tradiţionale
Dispunerea meselor sau băncilor într-un număr mic de rânduri va fi
eficientă în cadrul activităţilor de predare în care profesorii folosesc frecvent tabla
sauretroproiectorul.
După ce aţi planificat aranjarea scaunelor, va trebui să vă decideţi unde veţi
amplasa catedra. Multe cadre didactice preferă să-şi poziţioneze catedrele în aşa
fel încât să nu fie în centrul atenţiei.
Indiferent unde veţi muta catedra, ar fi bine să o personalizaţi. Vă veţi
simţi ca acasă, fapt ce va contribui la crearea unei atmosfere primitoare şi calde
în sala de clasă.

13
 MANAGEMENTUL CLASEI
 

POSTULATE  
ale activităţii profesorului

 Respectaţi şi încurajaţi demnitatea

umană!

 Luaţi elevii în serios, investiţi

afectivitate, dovediţi moralitate!

 Fiţi atenţi cu aspectul dumneavoastră

estetic!

 Fiţi dispuţi să vă distraţi!

14
 Fiţi capabili de contacte umane, dovediţi
răbdare cu ceilalţi!

 Bizuiţi-vă pe disciplină, dar stimulaţi şi

imaginaţia şi entuziasmul!

 Admonestaţi, dar nu uitaţi să încurajaţi!

 Respectaţi înţelegerile făcute!

 Nu asociaţi corectarea cu pedepsirea!

 Tonul vocii, expresia feţei, gestica – să

nu aibă caracter punitiv!

 Accentuaţi comportamentele pozitive!

 Apreciaţi favorabil o realizare cât de

mică!

15
  Asiguraţi şanse de succes fiecăruia!
 
 
 
 

OBIECTIVE CADRU:
 formarea şi dezvoltarea
capacitaţii de
autoorganizare a clasei
 cunoaşterea şi respectarea
normelor şi valorilor
grupului
 formarea şi dezvoltarea
capacităţii de identificare şi
soluţionare a nevoilor
grupului
 formarea atitudinii
responsabile şi stimularea

16
 iniţiativei personale a
elevilor

Managementul clasei ca grup

 

ELEVII TREBUIE SĂ DOBÂNDEASCĂ

URMĂTOARELE COMPETENŢE 
 

 să-şi asume rolurile şi responsabilităţile ce-i

revin în cadrul grupului
 să respecte normele (formale şi informale),
regulile activităţii în cadrul grupului
 să participe activ şi creativ la realizarea şi
menţinerea unui climat care să reflecte
personalitatea grupului
 să poată să gestioneze eficient în unele
situaţii nevoile grupului, precum şi
eventualele situaţii conflictuale şi
problematice

17
  să respecte în grupul-clasă un sistem de
valori morale şi socio-culturale, în acord cu
cele general acceptabile
 să accepte un sistem flexibil de recompense
şi sancţiuni
 
 
 
 
 
 

ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE: 

 

 Clasa/grupul mea/meu este familia

mea?
 Ce ne aseamănă şi ce ne desparte?
 Funcţia mea implică responsabilitate?
 Opinia clasei/grupului este şi opinia
mea?
 Pot să-mi înţeleg clasa/grupul?
 Îmi ştiu responsabilităţile faţă de
membrii clasei/grupului?
 Pot fi în acelaşi timp şi profesor şi
lider al grupului de elevi?

18
  Cum voi rezolva problemele
clasei/grupului?
 Cum asigur ambientul
clasei/grupului?
 Ştiu în ce direcţie mă îndrept cu
clasa/grupul?
 
 
 
 
 
 

MANAGEMETUL CLASEI ŞI DIRECŢIA ÎN

CARE ÎMI FORMEZ COMPETENŢELE: 

MANAGEMENT DIRCŢIE

Exploatarea informaţiilor - a dobândi şi a trata informaţii

Relaţionare cu mediul   - a găsi relaţii cu mediul

înconjurător
-  a recepţiona şi emite mesaje în
Comunicare eficientă  mod clar
  -  a traduce
Utilizarea limbajelor şi
codurilor

Adaptare -  a se adapta
-  a folosi modele
Utilizarea modelelor 

19
 -  a găsi soluţii la probleme
Rezolvarea problemelor 
-  a inventa, a imagina, a crea
Creativitate
-  a judeca, a evalua
Evaluare

Gândire selectivă  -  a alege

Gândire abstractă  -  a abstrage

Gândire explicativă  -  a explica deductiv şi analogic

Demonstrare -  a demonstra

Previziune -  a deduce, a prevedea

-  a înlocui ignoranţa prin
Învăţare eficientă  cunoaştere
-  a acţiona raţional
Acţiune eficientă 

Decizie -  a decide
-  a concepe planuri de acţiune şi
Competenţă proiectivă  strategii
-  a transforma
Conducerea schimbării 
-  a organiza
Organizarea ştiinţifică 

Stiluri de învăţare
Introducere
Este nevoie de mulţi ani pentru a „construi” propriul stil de învăţare.
Folosim strategii şi tactici de învăţare în acelaşi mod în care apelăm la orice altă
strategie, de exemplu alegem tehnicile care ne oferă confort şi reuşite, renunţând
la celelalte. Astfel apare un tipar comportamental ce se transformă în obişnuinţă.
Aceste stiluri devin mai pregnante dacă alegem o carieră în care stilul de
învăţare personal este cel mai potrivit pentru respectiva meserie. Honey şi
Mumford (2006) disting patru stiluri de învăţare diferite: activ, reflexiv, teoretic şi
pragmatic. Dorim să vă prezentăm diferitele tipuri de activităţi pe care le

20
recomandă cei doi experţi şi să vă atragem atenţia asupra aspectelor negative
ale diverselor stiluri de învăţare.
Activ
activişii învaţă cel mai bine când
 Există multe experienţe,
probleme şi oportunităţi noi
 Au la îndemână activităţi şi
experienţe scurte,
 Consideră că activitatea îi
incită sau au de rezolvat o
dramă sau o criză
 Lucrurile se schimbă rapid şi
există o varietate de situaţii de
rezolvat
 Se află în centrul atenţiei
 Li se oferă libertatea de a veni
cu idei
 Li se cere să caute miezul
lucrurilor şi primesc sarcini
pe care le consideră dificile
 Lucrează cu alte persoane, de
exemplu la brainstorming,
rezolvare de probleme în grup
 Trebuie să testeze o mulţime
de posibilităţi
Reflexiv
gânditorii învaţă cel mai bine când
 Li se permite sau cere să
privească / gândească /
evalueze diverse activităţi
 Pot sta deoparte, ascultând şi
observând, de exemplu rămân
activiştii învaţă cel mai puţin sau
reacţionează negativ când
 Presupun învăţare pasivă, de
exemplu prelegeri,
monoloage, explicaţii despre
cum trebuie făcute diverse
lucruri; citesc; privesc
 Li se cere să stea deoparte şi
să nu se implice
 Au de efectuat activităţi
independente, de exemplu să
citească, să scrie sau să
gândească singuri
 Repetă aceeaşi activitate, de
exemplu când exersează ceva
 Trebuie să urmeze instrucţiuni
ca la carte, fără libertate prea
mare sau posibilitate de
schimbare
 Li se cere să îndeplinească o
activitate minuţioasă, de
exemplu să lucreze la detalii,
să organizeze
 Trebuie să îndeplinească
activităţi mărunte
gânditorii învaţă cel mai puţin sau
reacţionează negativ când
 Sunt forţaţi să fie în centrul
atenţiei, de exemplu să
conducă o întâlnire sau să
facă o prezentare în public
 Sunt puşi în situaţia de a
21
 deoparte şi participă pasiv la acţiona fără o planificare
activităţi, urmăresc un film iniţială

 Li se lasă timp de gândire  Sunt obligaţi să facă ceva fără

înainte de a acţiona sau
comenta, de exemplu li se
acordă timp pentru pregătiri
 Pot efectua cercetări
minuţioase, de exemplu teste,
adunare şi analiză de
informaţii pentru a ajunge la o
concluzie bine documentată
 Au ocazia de a analiza ce s-a
întâmplat şi de a se gândi la
ce au învăţat
 Trebuie să prezinte analize şi
rapoarte bine pregătite
 Pot lucra în propriul ritm, fără
termene limită scurte
a fi fost anunţaţi dinainte, de
exemplu să reacţioneze
spontan sau să improvizeze o
idee
 Nu li se furnizează suficiente
informaţii pentru a ajunge la o
concluzie
 Li se dau instrucţiuni despre
cum să facă un anumit lucru
 Îşi fac probleme din cauza
termenelor limită sau sunt
grăbiţi să treacă de la o
activitate la alta
 Nu li se acordă suficient timp
pentru o activitate eficientă
sau susţinută

Teoretic

TEORETICIENII învaţă cel mai bine TEORETICIENII învaţă cel mai puţin
când sau reacţionează negativ când
 Au timp să fie metodici şi să  Sunt puşi în situaţia de a face
gândească logica dintre idei, rapid anumite lucruri fără să
evenimente şi situaţii cunoască scopul sau
contextul acestora
 Au ocazia de a examina şi
rezolva metoda, prezumţia  Trebuie să participe la situaţii
sau logica fundamentală ce se care pun accentul pe emoţii şi

22
 ascunde într-o problemă, de
exemplu participarea la
întâlniri la care pun întrebări
şi primesc răspunsuri, sau
verifică dacă există o anumită
lipsă de corelare
 Sunt provocaţi intelectual, de
exemplu să analizeze situaţii
complexe sau să colaboreze
cu cei care le pun întrebări
 Observă că se află în situaţii
organizate, cu un scop clar
 Pot asculta sau citi idei şi
concepte bazate pe raţiune şi
logică, cu argumente raţionale
şi coerente
sentimente
 Activitatea nu este organizată
sau sunt informaţi într-un mod
dezorganizat
 Li se cere să acţioneze sau să
ia o decizie fără a cunoaşte
conceptele de bază
 Li se oferă o multitudine de
alternative şi/sau tehnici
contradictorii
 Cred că metodele utilizare
sunt greşite, de exemplu un
chestionar nu este validat sau
un argument este lipsit de
orice date concrete

 Li se oferă idei şi concepte  Subiectul este prea banal sau

interesante, chiar dacă nu au neînsemnat
relevanţă imediată
 Simt că nu sunt pe aceeaşi
 Li se cere să înţeleagă sau lungime de undă cu ceilalţi
participe la situaţii complexe participanţi

Pragmatic

PRAGMATICII învaţă cel mai bine PRAGMATICII învaţă cel mai puţin
când sau reacţionează negativ când
 Există o legătură clară între  Nu există niciun beneficiu
temă şi activitate evident, pe care să-l
recunoască
 Există tehnici cu avantaje
clare sau prin care  Organizatorii par să vorbească
economisesc timp dintr-un turn de fildeş, fără
niciun contact cu realitatea şi

23
  O persoană pe care o admiră discută doar despre teorii şi
le oferă un model pe care îl principii generale – o situaţie
pot copia sau aplica singuri pură din clasă

 Li se arată tehnici pe care le  Nu există experienţe sau

pot aplica imediat în principii clare despre cum
activitatea lor trebuie făcute lucrurile

 Se pot concentra asupra  Consideră că ceilalţi

aspectelor practice, de generalizează şi nu sunt la
exemplu să întocmească un obiect
plan pentru un produs finit,
să dea sfaturi etc.  Există obstacole care le
blochează accesul de a utiliza
ceea ce învaţă
 Nu obţin niciun fel de câştig
din activitatea de învăţare

Pe scurt:
Activiştilor le place să se implice în noi experienţe. Se entuziasmează la orice
idee nouă, dar se plictisesc în momentul aplicării acesteia. Le place să fie în
centrul atenţiei.
Gânditorilor le place să stea şi să mediteze la experienţe dar şi să le observe
din diferite unghiuri. Ei adună informaţii şi analizează problema înainte de a lua o
decizie. Ascultă opiniile celorlalţi înainte de a-şi spune propria părere.
Teoreticienii adaptează şi integrează observaţiile în teorii complexe şi logice. Ei
tind să fie perfecţionişti şi analitici, dar mai puţin emoţionali în gândire.
Pragmaticilor le place să încerce idei şi tehnici noi. Ei caută concepte pe care le
pot aplica în propriile activităţi. Îşi pierd răbdarea în timpul discuţiilor. Sunt
practici şi cu picioarele pe pământ.

Câte modalităţi de învăţare a unei teme există? Conform ultimelor

descoperiri ale mai multor psihologi de renume, există şapte stiluri de învăţare
specifice. Prin urmare, pentru a valorifica la maxim avantajele învăţării, va trebui
să definiţi stilul elevului şi să-i predaţi lecţia adaptată la stilul de învăţare
respectiv. De exemplu, dacă elevul are un stil de învăţare predominant lingvistic,
puteţi include mai multe lecturi în curriculum. Îl puteţi încuraja să relateze scurte
povestiri pentru a explica diverse descoperiri ştiinţifice sau îi puteţi permite să
rescrie o problemă dificilă de matematică sub forma unei povestiri. Dacă elevul
are un stil preponderent logic, veţi folosi îndeosebi diagrame, tabele şi scheme.
Diagramele dau rezultate bune la un elev cu stil logic de învăţare.
 
Citiţi fiecare descriere de mai jos pentru a identifica stilul care defineşte
cel mai bine elevul. Reţineţi că un elev poate avea mai multe stiluri de învăţare,

24
în special când vine vorba de categoriile intrapersonal şi interpersonal
(numerotate cu şase şi şapte), care au fost deseori interpretate, în mod
tradiţional, ca tipuri de personalitate.
 

1. Lingvistic / verbal:

Acestor elevi le place să citească, scrie şi să spună poveşti. Ei tind să fie buni
la memorarea de nume, locuri, date şi diverse informaţii şi întotdeauna vă
încântă cu povestiri incredibile. Au o abilitate remarcabilă de a repeta tot ce
le-aţi spus, cuvânt cu cuvânt. Încurajaţi-le creativitatea şi faceţi tot posibilul
pentru a distinge între adevăr şi exagerări (ambele ascund doar bune intenţii).
Aceste persoane învaţă cel mai bine dacă rostesc, aud sau văd cuvinte.
Cereţi-le să scrie cuvine sau fraze. Acestea li se vor întipări pentru totdeauna
în memorie. Încurajaţi-i să participe la concursuri de gramatică şi de
compunere creativă. Aveţi un alt Shakespeare în mâinile dumneavoastră!

Printre abilităţile lor se numără:

Ascultarea, vorbirea, scrierea, relatarea de povestiri, explicarea, predarea, umorul,

înţelegerea sintaxei şi a semnificaţiei cuvintelor, amintirea informaţiilor, convingerea
unei alte persoane să adopte punctul lor de vedere, analiza limbii.

2. Logic / matematic:
Aceşti elevi au o înclinaţie puternică spre matematică. Le place să rezolve
probleme, în special de matematică. Pot fi asemănaţi cu Dr. Spock, din Star
Trek, prin faptul că sunt elevi foarte logici şi direcţi. Vă vor asalta cu întrebări
despre cum funcţionează diverse lucruri, despre ce relaţii există între ele şi de
ce există. Jucăriile lor favorite, în timpul copilăriei, sunt construcţiile de
diverse clădiri şi puzzle-urile. Răspundeţi numeroaselor întrebări cu foarte
multă răbdare. Acest tip de persoană învaţă cel mai bine prin categorizare,
clasificare şi asocieri sau relaţii abstracte. Cereţi-i să creeze diagrame sau să
prezinte relaţiile dintre diverse lucruri. De exemplu, „Ce fel de efect are El
Nino asupra pieţei mărfurilor?". Nu se vor mulţumi doar la a vă răspunde, ci
vor explica întregul proces şi etapele de dezvoltare ale relaţiei respective.  

Printre abilităţile lor se numără:

Rezolvarea de probleme, clasificarea şi încadrarea informaţiilor în categorii,

aplicarea conceptelor abstracte pentru a identifica relaţiile dintre ele,
raţionamentele complexe, experimentele controlate, investigaţia şi cercetarea
legate de evenimentele naturale, efectuarea de calcule matematice complexe,
utilizarea formelor geometrice.

3. Spaţial / vizual:

25
 Aceştia sunt cei care vizualizează. Petrec cel mai mult timp din zi visând cu
ochii deschişi, privind filme şi „îndepărtându-se” cât mai mult de realitate.
Dacă vi se pare că nu prea sunt în apele lor, cereţi-le să deseneze ceva şi
veţi identifica cel mai uşor problema, apoi rugaţi-i să explice desenul.
Încurajaţi-i să-şi dezvolte simţurile şi abilităţile artistice naturale. Aceşti elevi
excelează în manevrarea culorilor şi a imaginilor, apelând la „ochiul minţii”.
Daţi-le voie să viseze cu ochii deschişi sub un copac. Ar putea întâmpina
dificultăţi în a se concentra asupra unei probleme specifice, până când o pun
pe hârtie. Aceşti elevi au o natură extrem de artistică, deşi de multe ori le este
greu să o exprime. Încurajaţi orice efort de creaţie. 

Printre abilităţile lor se numără:

Construirea de puzzle-uri, citirea, scrierea, înţelegerea diagramelor şi graficelor, un

excelent simţ al orientării în spaţiu, schiţarea, pictura, crearea de metafore şi analogii
vizuale (poate prin intermediul artelor vizuale), manipularea imaginilor, construirea,
repararea şi proiectarea de obiecte practice, interpretarea imaginilor vizuale

4. Muzical / ritmic:
Persoanele care întotdeauna fredonează o melodie în timp ce fac diverse activităţi
acasă sau care au întotdeauna nevoie de muzică pentru a studia, au toate şansele să
aibă un stil de învăţare muzical. Acest tip de elev excelează la observarea detaliilor,
fragmentelor şi ritmurilor care scapă le celorlalţi. Are o capacitate de atenţie
excelentă şi îi place să transforme abstractul în obiecte concrete. Aceşti elevi învaţă
cel mai bine prin ritm, melodie şi muzică. Ca tehnică de memorare, cereţi-le să scrie
un cântec despre lecţie (stilul rap are succes la fel de mare ca nararea) sau predaţi-le
un cântec. Încurajaţi-le iubirea naturală pentru muzică şi încercaţi să includeţi muzica
în cât mai multe lecţii posibil.

Printre abilităţile lor se numără:

Cântatul, fluieratul, cântatul la instrumente muzicale, recunoaşterea tonurilor,

compunerea de piese muzicale, amintirea melodiilor, înţelegerea structurii şi
ritmului muzicii

5. Corporal / kinestezic:
Aceşti elevi sunt în continuă mişcare. Nu au stare, ating orice şi apelează la
limbajul trupului pentru a-şi exprima emoţiile. Preferă să facă sport sau o
activitate practică, decât să stea pe scaun şi să citească o carte. Au nevoie
de o educaţie activă! Menţineţi-i în plină mişcare. Cereţi-le să participe la

26
 jocuri de cuvinte când înoată în piscină, faceţi lecţii de ortografie cu ei când
joacă tenis. Duceţi-i într-o scurtă excursie când le predaţi despre geografie şi
natură. Aceşti elevi sunt capabili să facă mai multe activităţi simultan. Fiind
recunoscuţi pentru deficitul de atenţie şi hiperactivitate (ADHD), multora dintre
ei li se aplică greşit acest diagnostic. Lăsaţi-i să-şi folosească toată energia
suplimentară pentru a învăţa. Reţineţi să încorporaţi dezvoltarea simţurilor,
interacţiunea şi spaţiul în timpul lecţiilor. Încercaţi să vă încadraţi într-o durată
minimă de predare a lecţiei (10-20 de minute, în funcţie de vârstă) şi să
schimbaţi des subiectul. Lecţiile interdisciplinare se bucură de un interes
extraordinar din partea acestui tip de elevi.

Printre abilităţile lor se numără:

Dansul, coordonarea fizică, sportul, experimente practice, limbajul corpului, meseriile,

actoria, mimarea, utilizarea mâinilor pentru a crea sau construi, exprimarea emoţiilor cu
ajutorul corpului.

6. Interpersonal:

Aceştia sunt „fluturii sociali”. Aceşti elevi se adaptează uşor la orice situaţie
socială, au mulţi prieteni şi sunt excelenţi lideri. Sunt răbdători, înţelegători şi
foarte empatici, motiv pentru care sunt preferaţi de ceilalţi. În general, devin
foarte buni lideri datorită abilităţii de a media conflicte, fiind adesea numiţi
„împăciuitorii” familiei. Încurajaţi-le iubirea faţă de oameni şi lăsaţi-i să
cunoască multe tipuri de oameni. Cel mai probabil, vor veni cu foarte mulţi
prieteni diferiţi acasă. Chiar dacă acest fapt poate ridica probleme uneori,
este important să-i sprijiniţi şi acceptaţi pe toţi. Acest tip de elev va obţine cele
mai bune rezultate în cadrul unui grup, având tendinţa de a compara oameni,
de a relaţiona cu ei, de a le împărtăşi diverse puncte de vedere şi de a-i
intervieva.

Printre abilităţile lor se numără:

Capacitatea de a percepe lucrurilor din mai multe perspective (perspectivă

duală), ascultarea, empatia, înţelegerea stărilor şi emoţiilor celorlalţi, consilierea,
cooperarea în grupuri, observarea stărilor, motivaţiilor şi intenţiilor celorlalţi,
comunicarea verbală şi non-verbală, dezvoltarea încrederii, rezolvarea paşnică a
conflictelor, stabilirea de relaţii pozitive cu alţi oameni.

7. Intrapersonal:
Aceşti elevi, dotaţi cu o voinţă de fier, lucrează cel mai eficient singuri. Îşi
urmăresc propriile interese şi se cunosc extrem de bine. Se mândresc cu

27
 independenţa şi originalitatea lor şi tind să iasă în evidenţă faţă de ceilalţi,
fără a face vreun efort. Sunt caractere „tăcute, dar tenace”. Aceşti elevi obţin
cele mai bune rezultate dacă învaţă în propriul ritm, în proiecte individuale şi
singuri. Lăsaţi-i să fie ei înşişi, dar încurajaţi-i să-şi dezvolte abilităţile de
socializare. Creaţi o serie de situaţii de socializare, dar lăsaţi-le un spaţiu al
lor. Aceste persoane lucrează cel mai eficient singure şi au adesea nevoie de
încurajări pentru a socializa.

Printre abilităţile lor se numără:

Recunoaşterea propriilor puncte tari şi slabe, autoreflecţia şi autoanaliza,

cunoaşterea propriilor emoţii, dorinţe şi vise, evaluarea propriilor tipare de
gândire, raţionarea cu sinele, înţelegerea propriului rol în relaţiile cu ceilalţi.

În concluzie, cu toţii avem elemente din fiecare stil de învăţare. Dar este la fel de
adevărat că fiecare dintre noi apelează cu precădere la unul sau două stiluri.
Aflaţi stilul de învăţare al elevului dumneavoastră şi identificaţi modalităţi prin
care să vă adaptaţi stilul de predare în consecinţă. Continuaţi să-l încurajaţi să
apeleze la stiluri alternative şi învăţaţi-l cum să le includă în propria viaţă.

28
Acest tabel vă va ajuta să descoperiţi propriul stil de învăţare; citiţi cuvântul din coloana
stângă, apoi răspundeţi la întrebări în următoarele trei coloane, pentru a afla cum
reacţionaţi la fiecare situaţie. Răspunsurile dumneavoastră se pot încadra în toate cele trei
coloane, dar este posibil ca una dintre ele să conţină cele mai multe răspunsuri. Coloana
dominantă indică stilul dumneavoastră de învăţare predominant.

Când..
Vizual Auditiv Kinestezic / Tactil
Vi se citeşte Încercaţi să vizualizaţi Auziţi în minte cuvântul sau Scrieţi cuvântul ca să aflaţi
sau citiţi întreg cuvântul? utilizaţi o strategie fonetică? dacă este bine?
Vă place să ascultaţi dar
Vă displace să ascultaţi Gesticulaţi sau vă mişcaţi în
sunteţi nerăbdător să
Vi se vorbeşte prea mult timp? mod expresiv? Folosiţi
vorbiţi? Folosiţi cuvinte
sau vorbiţi Preferaţi cuvinte precum cuvinte precum simte,
precum auzi, fii atent,
vezi şi imaginează-ţi? atinge şi ţine?
gândeşte?
Vă distrage atenţia orice Vă distrage atenţia orice
Vă distrag atenţia sunetele
Vă concentraţi mişcare sau lipsa activitate din jurul
sau zgomotele?
ordinii? dumneavoastră?
Nu mai ţineţi minte Nu mai ţineţi minte figura
Reîntâlniţi pe numele dar vă amintiţi persoanelor dar vă amintiţi Cel mai bine vă amintiţi ce
cineva bine figura persoanelor numele lor sau ce aţi aţi făcut împreună?
respective? vorbit?
Contactaţi pe Vorbiţi cu persoana în timp
Preferaţi întâlnirile faţă Preferaţi conversaţiile prin
cineva pentru ce vă plimbaţi sau
în faţă? telefon?
afaceri participaţi la o activitate?
Vă plac scenele
Vă plac dialogurile sau Preferaţi poveştile pline de
descriptive sau pauzele
Citiţi o carte conversaţiile sau auziţi acţiune sau nu vă place
în care vă imaginaţi o
personajele vorbind? prea mult să citiţi?
acţiune?
Faceţi ceva Vă place să vedeţi Preferaţi instrucţiunile
Preferaţi să treceţi direct la
nou la locul de demonstraţii, diagrame, verbale sau să vorbiţi
acţiune şi să aplicaţi ideea?
muncă folii sau postere? despre idee cu cineva?
Ignoraţi instrucţiunile şi vă
Vă uitaţi la instrucţiuni şi Vă place să vorbiţi în cursul
Asamblaţi ceva descurcaţi pe măsură ce
la imagine? activităţii
lucraţi?
Continuaţi să încercaţi să
Aveţi nevoie de Cereţi ajutor unui specialist,
Căutaţi imagini sau rezolvaţi problema sau
ajutor la vecinului sau bombăniţi în
diagrame? treceţi şi la alt calculator să
calculator faţa computerului?
vedeţi?

Adaptat după Colin Rose(1987). Învăţare accelerată.

29