C8 23.04.

2020

AN I, SEM II, 2019-2020

PARANOIA

Este lecția cea mai importantă suntem în vârful psihopatologiei.

Melanie Klein ne naștem fragmentați și rămânem.

În cadrul psihozelor este o bipolaritate.

Criteriul de bipolaritate ar fi UNITATEA sau FRAGMENTAREA. În cadrul paranoia ne-am găsi

într-o unitate, ar fi perfectă, dumnezeiască, însă este nerealistă, pentru că normalul este între, eset
când fragmentat, când unitar.

Paranoia este o HIPERADAPTARE. Paranoia ar fi o SUPERNORMALITATE, o normalitate care

deranjează normalul. Noi toți suntem microparanoiați, e de preferat decât microschizofreni.

PARANOIA = DELIR CRONIC SISTEMATIZAT NEHALUCINATOR (KREPELIN)

DELIR = ieșire din realitate, sau în cazul paranoii e o PĂTRUNDERE PREA MARE ÎN
REALITATE
Grecii spuneau despre delir că e o ieșire din brazda gândirii.
• Pierderea realității o are schizofrenul
• altă realitate o are parafrenia
• Paranoia intră în realitate, e un gaz de șist. Este un delir cu totul special, este o hiperrealitate.

DELIRUL este HIPERREALIST, paranoicul nu se ocupă de fantastic, ci de realitate, cel mai cel –
banii.
Chiar dacă spune că se ocupă de altceva despre om, în toate, mai adânc și până la urmă, e BANUL.
Este cel mai INTERESAT și mai strict contabil din lume.
E un DELIR SPECIAL.

Ne întrebăm de ce apare. Răspunsul l-a dat ADLER, care a spus că ne naștem cu un complex de
inferioritate, care poate fi numit un grăunte radioactiv. Cu acest grăunte radioactiv vom trăi toată
viața și de aici vine tendința de superioritate. În ONTOGENIE, în formarea persoanei, majoritatea să
se oprească la normal, însă unii nu se opresc aici, ci vor mai sus.

CRONIC = pe VIAȚĂ

SISTEMATIZAT – așa cum nu reușește normalul să fie; toate ale normalului sunt în plan de
sistematizare, nu suntem un sistem global ca un avion așa, e un pic de haos și brambureală în toate.
În momentul în care reușim să sistematizăm, să formăm un întreg, trebuie să luptăm. În nicio meserie
nu există o sistematizare completă. PARANOIA rămâne pe viață cu sistemul.

1
Noi toți, în momentul în care avem un sistem o ducem mai bine cu meseria noastră. Paranoicii sunt
HIPERSISTEMATIZAȚI și se deranjează prin sistem, ei sunt FANATICI, EXTREMIȘTI, talibani,
sunt MONSTRUOS DE SISTEMATICI fără a ține seamă

PARA = ALĂTUREA; a cote de NOIA

NOIA = GÂNDIRE

KREPELIN a spus că nu știm din ce vine această boală, VINE DIN SENIN. Această IDEE
NONDETERMINISTĂ nu e ușor acceptată. Publicul tot crede că vine din ceva, dintr-o cauză, nu
admite acest din senin.

CLASIFICARE:
Sunt 3 grupe mari de paranoia, 3 pluraluri
I. GRUPA PASIONALĂ
II. GRUPA INTERPRETATIVĂ
III. PARANOIA CELOR SLABI

GRUPELE I. și II. Sunt PARANOI TARI

Și paranoia e tare și slabă, cum sunt toți oamenii în general

I. PARANOIA PASIONALĂ
Este acea paranoie susținută de o VOINȚĂ EXTRAORDINARĂ.
Istoria trebuie să ne stea carte deschisă aici.

PARANOICUL crede că el POSEDĂ orice, chiar și ISTORIA. Cum a fost Napoleon.

Ca să faci paranoia trebuie să crezi în ceva, tot sistemul și toată viața trebuie să fie o enormă
DOMINARE A OBIECTULUI. Această uriașă sete de dominare hunică, germanică, migratorie,
este enormă.
Pasiunea nu e scurta poveste de romanță, tipurile astea mici de pasiuni sunt foc de paie, sunt
personale, intime și trecătoare.

Pasiunea paranoiacă este genială, este istorică. Toată această luptă de putere interparanoiacă,
necruțătoare, dominantă, cu reușita unora și moartea altora, este pe viață și pe moarte, dincolo de ce
îi trebuie mediocrității generale să trăiască, lumea vrea pace, vrea liniște. Această enormă pasiune
este o LUPTĂ.

PARANOICUL NU se dă învins niciodată.

Este o pasiune pentru ceva, îngustat pentru ceva. Acest ceva este cel mai frecvent, PUTEREA,
DOMINAȚIA, devin PERSECUTORI. E frecventă formula PERSECUTOR - PERSECUTAT.
S-a observat în biografia acestor paranoiaci că pornesc din FRUSTRARE ȘI UMILIȚĂ, dintr-o
condiție modestă în general. Cei care au fost foarte bogați, foarte educați, nu devin prea mult.
Ca să devii paranoiac, trebuie să ai o FRUSTRARE proporțională.

2
PARANOICII vin cu o rădăcină afectivă hipertimă cu o voință hiperbolică și cu o putere de
luptă ieșită din comun.
Această paranoia se bagă în vârful personalității. Și așa apar sistemele.

1. În primul rând apar SISTEMELE RELIGIOASE. Paranoicul crede că este singurul posesor al
adevărurilor absolute, ceilalți sunt eretici. Multe bătălii au fost religioase, pentru că interparanoiacii
se luptă. Începând cu sec XIX, apar din ce în ce mai multe sisteme, acestea cu prefixul NEO, enorm
de multe.

2. Apoi vine PARANOIA POLITICĂ sistematizată în dublu: în TEROARE și DEMOCRAȚIE.

Și aici trebuie să știi istoria și luptele lor, a fost o luptă de la autocrație la democrație. Revoluția
Franceză teoria despre libertate și constituția SUA, au schimbat fața lumii. Și forme mai brutale, cum
a fost 1917.

Din istorie avem paranoia religioasă cu marii ei protestatari, personalități de mare forță și cu nuanțe
mistice și, pe urmă, toată suita de conducători și de politicieni. Ne dăm seama ce derizorii sunt micro-
politicienii de FB, ei sunt drojdia, în sensul aluatului care trebuie să crească. Societatea normală
rămâne aluat, și dacă adaugi drojdia asta crește.

3. A treia catergorie sunt CVERULENȚII, cârcotașii, scandalagii, oamenii care se ceartă, oamenii
de tribunal.
Tribunalele vor avea întotdeauna și definitiv niște tipi care nu se mai satură de procese. Nu contează
că pierd, o iau de la început. Când se adaugă zerouri – PROCESOMAN

4. LUPTĂTORII PENTRU CEILALȚI, un fel de SINDICALIȘTI CVERULENȚI, apăruți în

ultima sută de ani, foarte mulți în occident. Pe românește, această cverulență e o ceartă. Deci sunt
scandalagii.

5. PARANOIA SPORTULUI - apărută mai expresiv și mai tare în sec XX, the CHAMPIONS.
Acum mamele vor ca fiecare copil al lor să fie champion în ceva, să fie mondial. E un circ întreg al
paranoiei sportivem cu cei mai care împarte lumea în termenul nou, care se cheamă FANI, o
PARANOIE DE DOI BANI, dar care totuși se bat, nu e o paranoie așa minor. Ei se cred cunoscătorii
răului lumii, ei fac bine, ei trec în prim plan.

6. PARANOIA INVENTATORILOR - e mai sobră, dar totuși există. Acestea sunt succesive și
frecvente mai ales în rândul foștilor militari (tot fac noi arme, tot descoperă tehnici noi).

7. PARANOIA INTIMĂ, PASIUNILE INTIME – aici ne apropiem de noi. INTIMĂ = SECRETĂ.

Cea mai cunoscută e GELOZIA PATOLOGICĂ, observată mai ales la alcoolici. Este paranoia
pătrunsă în însăși intimitatea cuplului, că celălalt e infidel și nu recunoaște și trebuie să îl fac să
recunoască, e o chinuială. Shakespeare – marele gelos Othello și Gilda care nu e vinovată. Aici apare
și faimosul, nemaipomenitul intrigant, YAGO. Sunt personaje intrigante eterne, cum e IUDA, IAGO.
GELOSUL INTIM este FRUSTRAT ÎN PASIUNEA LUI SEXUALĂ.
Când el e gelos e un anume tip de gelos, când ea e geloasă, dar ea prin tradiție e mai iertătoare, însă
el nici vorbă, nici mort.
3
În prezența unor asemenea cupluri nu ai de recomandat decât la tribunal, separare, despărțire, ca să
previi o crimă.

8. PARANOIA SAVANȚILOR – Care a fost primul? Care e cel mai mare? (Paulescu – descoperirea
insulinei, însă nu el a luat premiul Nobil). Este o treabă de prioritate și savanții între ei se cunosc cel
mai bine, că noi nu reținem numele lor nici după ce au luat Nobel.

Toată această patologie, toată această pasiune care înseamnă în fond distrugerea istoriilor, religiilor,
sistemelor, ne conduce spre concluzia că cea mai bună e paranoia pozitivă.

II. PARANOIA INTERPRETATIVĂ

Este un EXCES DE INTERPRETARE. Bătălia aici se mută pe EXCLUSIVITATEA

ADEVĂRULUI TĂU, susții că numai tu îl înțelegi pe Sf. Pavel, în hermeneutică. Ăștia care ne aduc
lumini în toate domeniile sunt bineveniți, dar nu se suportă între ei.

Ne înțelegem cât de cât în privința percepțiilor, dar când trebuie să îi dăm a doua parte, de
semnificație, de valoare, încep deosebirile și lupta și e o luptă pentru domeniul interpretativ. Când
sunt excesive, deranjează. Unul dintre cei mai șmecheri interpretat acum e Dan Brown. De la bază ei
pot greși, pentru că ei nu cunosc valoarea simbolurilor. Hristos e cel mai mare simbol al nostru. Din
această interpretare a textelor importante (hermeneutică) iese războiul hermeneutic.

Cu cât urci în scara socială nu trebuie să îți pierzi bunul simț, pentru că este interpretabil, pentru că
paranoicii interpretativi stau la pândă, interpretează fiecare gest, fiecare acțiune. Până să deosebești
adevărul și ce trebuie să deții apar alții care au și găsit defectul, deci critici. Majoritatea nu fac aceste
interpretări bazați pe cunoștințe solide, pe adevărate criterii.

Ce să mai vorbim de interpretativii de artă, mai ales cei din teatru cu ultimele montări. Cât de mult
merge boala asta și cât se poate discuta despre ea în toate domeniile.

Caragiale a avut o putere de penetrație supernormală, pentru supercaracterizări. Spiritul lui nu

trebuie să moară, trebuie să rămână, pentru că a avut intuiția chiar

III. PARANOIA CELOR SLABI

A treia categorie de paranoiaci a fost descrisă de KRAETSCHMER și s-a chemat paranoia celor
slabi.
Spre deosebirea de paranoia celor tari care se bat se luptă, câștigă, pierd, e o categorie specială de
oameni, e o suferință în capul lor. Nu vorbim aici de microparanoia pe care o are fiecare în capul lui.

Pe vremuri se chemau fete bătrâne. E de discutat ce se înțelegea prin fată bătrână. Fetele acum se
grăbesc să își aranjeze viața, dar după 30, 40, 50 de ani sunt diverse crize descrise în psihopatologie
și acestea erau predominant guvernante, erau persoane educate, dar care nu au avut norocul să se
mărite cu un conte. Această categorie de persoane face un delir, pe care KRAETSCHMER l-a
descris ca DELIR DE RELAȚIE, în sensul că aceste persoane fac un DELIR DE PERSECUȚIE,
4
legat de impresia că ceilalți o vorbesc e rău. E un amestec ntr-adrvăr și cu realitatea, pentru că, într-
adevăr te vrobesc de rău, poate de invidie.
Psihiatrii au remarcat acest lucru.
Sunt fete în general frumoase.

E un tip de PARANOIA BENIGNĂ (KRAETSCHMER), pentru că poate fi tratattă,poate ajunge

și la noi, la psiholog.
S-a mai descrsi la călugărițe, sau la persoanele cu un handicap ușor (surzi, miopi, șchiopi) sau pornind
de la anumite detalii (cum ar fi nasul – aceste nasoale fac paranoia).
Această categorie este aproape exclusiv feminină.

PSIHOPATOLOGIE. TEORIA ACESTEI PARANOI.

Se pune problema din ce componente este formată și care e sensul ei.

E vorba de persoane care, inconștient, au pornit din inferioritate și au ajuns la superioritate și vor
să îi domine pe ceilalți. Este o problemă a DOMINAȚIEI. Din acest punct de vedere se vorbește
și în istorie și de națiuni paranoiace. Într-un stat, partid, se poate ajunge la vârfuri de paranoie.

Marele HEGEL și-a dat seama că încă din raportul antic stăpân – sclav stă tot secretul paranoii și
al dominației. Noi astăzi reducem doar la lupta electorală și lupta pentru PUTERE.

Prima componentă a puterii este PUTEREA FIZICĂ, SEXUALĂ. Aceasta trebuie să fie, că degeaba
îți faci sistem.
1. Dar ea trebuie dublată de PUTEREA INTELIGENȚEI, altfel nu ajungi mare lucru.
2. Încă o forță absolut necesară este HIPERTIMIA, CURAJUL, EUFORIA.
3. Dacă personalitatea să fie și mai birliantă este necesar încă un factor:
DEMONSTRATIVITATEA ISTERICĂ.
Când aceste trei nu există, nu iese o formulă completă

Psihopatologia paranoiei se reduce la un exces la un fel de îndumnezeire falsă. Omul normal trebuie
să recunoască faptul că el nu e Dumnezeu, el se roagă lui Dumnezeu, prin umrare să stăm în banca
noastră,

Primul care a făcit această distincție fundamentală a fost Moise, nu s-a dar Dumnezeu ci a spus mi s-
a arătat.

Paranoicul este un excesiv care crede că el este Dumnezeu. Relația noastră cu Dumnezeu ne pune o
frână și o modestie ca să mai moderăm paranoia. Dacă depășim măsura trecem în paranoia și e greșit
și facem un păcat față de ceilalți normali, grandoare, mărire, umilire, minimalizarea celuilalt, Marele
paranoiac este un pătimaș, un răzbunător, un taliban, își dă și viața, dar nu se lasă din credința lui
ultimă.

5
 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

1. PSIHOZA PARANOIACĂ vs PSIHOPATIA PARANOIACĂ

Proporția statistică este considerabil în favoarea psihopatiei,dar nu trebuie să îi socotim paranoie,
pentru că nu corescpund definiției, ei nu au delir, ei au doar trăsături de personalitae, ei sunt micii
paranoici și sunt foarte frecvenți Orice șef, orice boss, un șofer de taxi, o infirmieră, te trezești că e
un PARANOIAC.
Psihopatul nu e un delirant, e doar un caracter și ăsta apare întotdeauna, în orice grup, imediat. Noi
avem nevoie de un organizator întotdeauna, dar ăștia nu au talia unei PARANOI.

În contextul COVID-19 ne lovim de tot felul de idei paranoiace acum, zvonistica paralelă cu realitatea
epidemiologică.

2. PARANOIA vs PARAFRENIA
Parafrenia este acum special superioară a schizofreniei paranoide și ea implică o poveste, un poem
fantastic suprapus realității
PARANOIA -e o realitatea penetrantă, PARAFRENIA e o lume fantastică.
Este din ce în ce mai rară. Ele presupun o imaginație extraordinară, ieșită din comun. Dacă ne gândim
la muzică, poate numai Mozart a reușit să aibă o lume fantastică.

3. PARANOIA vs SCHIZOFRENIA
SCHIZOFRENIA, chiar și cea PARANOIDĂ; adică DEZVOLTATĂ, nu ajunge la sistem, ea are
o incoerență, mai mare sau mai mică, o fragmentare, în timp ce PARANOIA este MONOLIT,
este STÂNCĂ.

4. PARANOIA vs ISTERIE
INTENȚII PARANOIACE întâlnim în ISTERIE, de exemplu diva, Marlin Monroe, ea de fapt a
fost o victimă, până la urmă s-a sinucis, un gest care nu e specific paranoiacului. Ea

DIAGNOSTIC POZITIV

Trebuie să avem dovada definiției, adică SISTEMUL, publicația, diplomele, și astea să fie de
importanță. Ăștia care vin cu tot felul de diplome sunt doar niște PARANOIACI.

TRATAMENT

Paranoia propriu-zisă nu are tratament. Marea paranoia nu ajunge la spital, ea intră în cronicile
istoriei, reprezintă pâinea jurnaliștilor, când ei înșiși nu sunt paranoicii.

PARANOICII conduc lumea, conduc doctorii, comisiile și tot. Ei ajung însă, în marile lor lupte la
conflicte, sunt procesomani toată viața, nu te pui cu ei, au bani, au armate de avocați. Când ajung în
justiție, dacă ajung, se pune problema expertizelor. Ei sfidează lumea, dar este foarte caracteristic

6
comportamentul în proces. În proces simulantul vrea să se dea nebun, că el vrea să scape. Aici vine
caracteristica paranoiacului, care vrea să fie condamnat, dar să i se dea DREPTATE. Au fost
împușcați, dar în capul lor a rămas că ei au dreptate, nu au cedat la ADEVĂRUL LOR.

Dr Lichter – când examinezi un paranoiac și îi spui la sfârșit că domnule s-ar putea să ai o afecțiune
care te face iresponsabil. Răspundul lui va fi: poate dumneata ești!

El NU ARE CONȘTIINȚA BOLII și din punct de vedere juridic este un iresponsabil. Ajung uneori
și prin spitale, dar tot ce li se poate face este tratament sedative, care nu au puterea să rezolve. Al
doilea ar fi cu totul irealist să credem că ne putem apuca de cine știe ce psihoterapie, pentru că noi
niciodată nu vom putea avea în convingerile noastre profesionale puterea unui paranoiac. El crede că
lui i s-a revelat Dumnezeu, și e TRIMIS. În ideea de trimitere nu au crezut nici toți regii. Care au
crezut, au fost NECRUȚĂTORI.

A vorbi de tratament în paranoia este o licență. Așa că suntem dezarmați în fața acestui fenomen, el
nu are legătură 100% cu psihiatria. Psihiatria se bagă să discută această treabă, pentru că își arogă
aici un rol de protecție socială.
Rămâne doar un reper pentru psihiatrie pentru că paranoia e mai mult obiect de sociologie, de politică.

Dacă am vrea în mod intuitiv să înțelegem raportul personalității paranoiace cu lumea, trebuie să ne
referim la filosofie, adică la altitudinea intelectuală ca să înțelegem.
Distincția ca lumea ca obiect și psihic ca subiect, a făcut-o KANT. Din acest punct de vedere,
PARANOIA este un SUBIECT cu circumferință maximă, iar LUMEA e un PUNCT, e o
disproporție evidentă. DOMINAREA PARANOIACULUI asupra lumii de de 360 de grade la 1.

Invers este în MELANCOLIE; în care LUMEA e 360 grade și SUBIECTUL este un PUNCT.

Este cea mai sugestivă diferențiere între PARANOIA și MELANCOLIE.

Când nu e o balanță, o suficiență între SUBIECT și OBIECT, dacă obiectul e mai mare, tu te
deprimi și suferi.

Dacă subiectul e mai mare se crede mare și tare, e un dominator. Acestora li se spune la minim
MAESTRO și, mai mult, acum li se spune REGI (într-o lume în care regii s-au dus, îi spunem
REGELE HAGI)

Al cincilea concert al lui BEETHOVEN se numește IMPERIAL, pentru că aici SUBIECTUL domină
cel mai mult OBIECTUL
Maxim și minim, suferință și echilibru a fost transformat metaforic în cultură.

Marile grandori pozitive:

Cei mai mari în artă sunt

• Michelangelo
• Da Vinci

7
 • Rafael

Triada filosofică grecească

• Platon
• Aristotel
• Socrate

Triada muzicii clasice

• Mozart H
• Haydn
• Beethoven
Dar deasupra lor este Bach

Triada culturii române

• Eminescu
• Enescu
• Brâncuși

Dacă paranoia nu e a psihiatriei ea este foarte utilă SUBLIMATĂ ÎN CULTURĂ.

Conturul bolii are pretenția unei delimitări serioase. DSM-ul nu mai conține noțiunea, ci vorbește
numai de DELIRURI CRONICE. Tradiționaliștii europeni menținem încă această noțiune.
Dacă avem idei de genul măreție, grandoarea, porțile Kievului, limbile – e foarte interesant.

• PARANOIA este entitatea

• PARANOIAC – e trăsătură, e adjectiv, e o trăsătură în:

o PARANOIA
o PSIHOPATIA PARANOIACĂ

• PARANOIAC și PARANOIC sunt sinonime

• PARANOID, înseamnă în medicină asemănător, dar nu identic. Sufixul OID cerea

halucinații auditive, adică SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ.
Se vorbea și de PARANOID de INVOLUȚIE.

• PARANOIACUL era fără halucinație și este specific PARANOIEI.