2011, Dizertatie .Stadiul Actual Al României

Cuprins
Capitolul I: Stadiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional.............................2

1.1. Turismul – Fenomen economico – social.........................................................................2
1.2. Concepte şi definiţii specifice activităţii de turism...........................................................3
1.3. Turismul – un fenomen cu abordare multifuncţională......................................................4
1.4. Forme de turism – clasificare şi particularităţi..................................................................4
1.5. Motivaţia turistică.............................................................................................................7
Capitolul II: Situaţia privind stadiul actual din România.........................................................9
2.1. Servicii turistice................................................................................................................9
2.2. Modalităţi de clasificare a serviciilor turistice..................................................................9
2.3. Managementul organizatiilor hoteliere. Functiile managementului hotelier..................18
Capitolul III: Studiu de caz: Complexul Hotelier Bradul – Călimani si valorificarea
potentialului turistic al Bazinului Dornei..................................................................................22
3.1. Prezentarea generală a staţiunii montane Vatra Dornei......................................................22
3.2. Prezentarea cadrului natural pentru agrement....................................................................24
3.3. Descrierea ofertei de agrement din Vatra Dornei şi Bazinul Dornelor..............................27
3.3.1. RIVER RAFTING în Vatra Dornei.............................................................................27
3.3.2. PARAPANTĂ în Vatra Dornei...................................................................................27
3.3.3. MOUNTAIN BIKE în Vatra Dornei...........................................................................27
3.3.4. ECHITATIE................................................................................................................28
3.3.5. TIROLIANA................................................................................................................28
3.3.6. Programele de RIVER RAFTING ŞI PLUTĂRIT. Pe Bistriţa în jos.........................28
3.3.7. PLIMBĂRI CU ATV-URILE.....................................................................................29
3.3.8. SKI-UL CA FORMĂ DE AGREMENT ÎN VATRA DORNEI.................................29
3.3.9. PAINT BALL în Vatra Dornei....................................................................................31
3.3.10. POPICE ŞI BILIARD...............................................................................................31
3.3.11. Drumeţie în Vatra Dornei..........................................................................................31
3.4. Prezentarea Complexului Bradul – Călimani.....................................................................33
3.5. Oferta de agrement a Complexului Bradul Călimani.........................................................33
Capitolul IV. Concluzii și sugestii..............................................................................................35
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................38
Capitolul I: Stadiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional
1.1. Turismul – Fenomen economico – social
Apariţia turismului se pierde în negura timpurilor şi în consecinţă, din lipsa unor

informaţii istorice de certă valoare nu s-a putut stabili o dată chiar şi relativ certă a detaşării
acestuia ca activitate distinctă, deşi se susţine că unele forme incipiente de turism s-au practicat
din cele mai îndepărtate timpuri.1
Totuşi, ca un fenomen în masă modern, călătoriile au o istorie relativ scurtă, care este
strâns legată de dezvoltarea sistemelor de transport în masă – căi ferate, vapoare pentru pasageri,
automobile private, avioane cu reacţie moderne.
Mai multe studii care au urmărit depistarea tendinţelor dezvoltării tehnico-economice,
efectuate în anii din urmă, au scos în evidenţă extraordinara gamă a transformărilor tehnice,
economice şi sociale din perspectiva anilor ce vin. Unele din aceste transformări au influenţă
asupra fenomenului turistic, fiind acceptate de majoritatea specialiştilor în prognoza turistică.
Iată câteva:
 creşterea numărului populaţiei şi în special a populaţiei urbane;
 sporirea speranţei de durată medie a vieţii la aproape 80 ani;
 creşterea veniturilor pe cap de locuitor;
 dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de transport, care fac ca factorul ’’distanţă-
timp’’ să fie practic anulat;
 automatizarea proceselor de producţie şi creşterea productivităţii muncii ce duc la
scurtarea săptămânii de lucru şi – ca o consecinţă, creşterea timpului destinat destinderii
şi recreerii;
 creşterea continuă a nivelului de cultură a maselor care duce la sporirea setei de
cunoaştere;
 urbanizarea aproape totală a populaţiei ocupate în industria prelucrătoare şi în ramura
serviciilor.
Pornind de la aceste transformări şi luând în considerare şi influenţa factorilor de ordin
biologic şi psihologic, se poate aprecia că, în viitor, în mai toate ţările lumii, turismul se va
transforma dintr-o preocupare ocazională într-una permanentă, cu tendinţa de a deveni o nevoie,
o necesitate ’’de evadare’’, resimţită din ce în ce mai mult de omul modern.2
Turismul, prin structura sa extrem de complexă, este atât de implicat în economie, dar şi
în numeroase domenii şi activităţi cum sunt cele sociale, culturale, sportive, de mediu etc., încât
– exceptând dimensiunea economică – semnificaţia sa reală, pe ansamblu, rămâne
necuantificabilă şi deci greu de apreciat în termeni comparabili.3
1
Neagu, Vasile, - Management turistic şi al serviciilor turistice, Ed. Sylvi, Buc 2002 p. 234
2
Bran, F., Dinu, M., Simon, T., - Economia turismului şi mediului înconjurător, Ed Ec., Buc 1998, p. 9-10
3
Momcilo, Luburici, - Turism, Marketing, Ed. Oscar Print, Buc 2000 p. 51
1.2. Concepte şi definiţii specifice activităţii de turism
Rolul tot mai important al turismului în cadrul economiilor naţionale şi, totodată, în
economia globală mondială a necesitat găsirea unei definiţii cât mai complete a acestui adevărat
“fenomen de masă”.
Din punct de vedere etimologic, după majoritatea dicţionarelor, cuvântul “turism”
provine din termenul englezesc “to tour” (a călători, a colinda), având deci semnificaţia de
excursie. Apărut în Anglia în secolul al XVIII-lea, cu sensul iniţial de a voiaja în Europa, acest
termen derivă, la rândul său, din cuvântul francez “tour” (călătorie, mişcare în aer liber,
plimbare) fiind preluat, în mod treptat, de majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima
formele de călătorie care urmăresc preponderent un scop de agrement şi de recreere.
Profesorul elveţian W. Hunziker a dat una dintre cele mai cuprinzătoare definiţii
unanim acceptată pe plan mondial: “Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă
din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi deplasarea
nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare”.4
Pentru a stimula aceste cereri ale turiştilor, ofertanţii din domeniul turismului au început sa-şi
lărgească şi să-şi îmbogăţească continuu “paleta” de oferte, astfel încât aceasta să se adreseze
unui număr cât mai mare de consumatori: aceste oferte sunt astfel structurate încât să “răspundă”
necesităţilor turiştilor în funcţie de vârsta acestora, categoria socială din care fac parte ş.a.
Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea, şi definirea subiectului
călătoriei, respectiv a turistului.
Şi în privinţa noţiunii de turist, în literatura de specialitate există diversitate de opinii;
pot fi citate, în acest sens, punctele de vedere exprimate de F. W. Ogilvie, care includea în
categoria turiştilor toate persoanele care îndeplinesc două condiţii şi anume: se află în locuri
îndepărtate de casă pentru mai puţin de 1 an şi cheltuiesc bani în locurile respective fără să-i
câştige acolo, sau de A. J. Norval, după care turistul este acea persoană care intră într-o ţară
străină pentru orice alt scop decât a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau pentru afaceri şi care
cheltuie în ţara în care se află temporar banii câştigaţi în altă parte.
Prima încercare de apropiere a părerilor experţilor datează din 1937, când Consiliul
Societăţii Naţiunilor a recomandat definirea turistului internaţional ca “acea persoană care
călătoreşte pentru cel puţin 24 de ore într-o altă ţară decât cea în care se află reşedinţa sa
permanentă”. Corespunzător acestei definiţii, sunt incluşi în categoria turiştilor: persoanele care
călătoresc pentru propria plăcere, din motive casnice sau de sănătate; persoanele care călătoresc
în interes de afaceri; cei care efectuează croaziere maritime, indiferent de durata sejurului. Nu
sunt consideraţi turişti: persoanele care sosesc într-o ţară (cu sau fără contract de muncă) pentru a
ocupa o funcţie sau a exercita o activitate remunerată; cei care îşi stabilesc reşedinţa permanentă
într-o altă ţară; elevii şi studenţii care locuiesc temporar în străinătate; persoanele cu domiciliul
într-o ţară şi locul de muncă într-o ţară învecinată; călătorii în tranzit, chiar dacă durata călătoriei
depăşeşte 24 de ore.
Există două categorii de vizitatori5: turiştii – vizitatori temporari ce stau cel puţin 24 de
ore în ţara vizitată şi ale căror motive de călătorie pot fi grupate în: loisir (recreere, sănătate,
sport, odihnă, studii sau religie), afaceri, familie, misiuni şi reuniuni; şi excursioniştii – vizitatori
temporari ce călătoresc pentru propria plăcere şi stau mai puţin de 24 de ore în ţara vizitată.
4
Erdeli, George - Amenajări turistice, Ed. Universităţii din Bucureşti, 1996, p. 26-28
5
Minciu, Rodica, Economia turismului, Ed. Uranus 2000 Bucureşti, p. 14-16
În practica turistică au apărut diferenţe, de la o ţară la alta, atât în privinţa opţiunii de
turism, cât şi a celei de turist, diferenţe rezultate, mai ales, din adaptarea conţinutului general la
condiţiile specifice fiecărei ţări.
1.3. Turismul – un fenomen cu abordare multifuncţională
Turismul este, în înţelegerea multor profesionişti, cu precădere, o problemă de piaţă şi

administraţie empirică. În timp ce aceste activităţi sunt importante, domeniul este şi mai
important. Turismul, ca formă populară de existenţă umană în timpul liber, oferă oamenilor de
ştiinţă din domeniul social o posibilitate apreciabilă pentru o mai bună înţelegere a anumitor
forme de interacţiune umană, şi cum acestea afectează alţi oameni şi mediul în care ele apar.
Aceste posibilităţi de studiu pot fi valorificate cel mai bine dacă se încearcă o recunoaştere
explicită că turismul este un domeniu multilateral (cu mai multe faţete). În consecinţă, el necesită
o abordare din perspectiva mai multor ştiinţe sociale, precum şi din aceea a diferitelor profesii.
Şirul de probleme privind studiul şi cercetarea în turism poate fi apreciat prin examinarea pe rând
a naturii turismului în mai multe ipostaze: ca experienţă umană, comportament social, ca
fenomen geografic, ca afacere şi sursă de venit, precum şi ca industrie.
Un alt aspect al interacţiunii dintre subiecţii turişti şi destinaţia turistică, foarte important
în anumite contexte, este dorinţa de ’’autenticitate’’. Autenticitatea, în acest sens, vizează
sentimentul subiectiv că individul trăieşte o experienţă esenţială privind calitatea unei alte
culturi. În general, perspectivele psihologiei individului şi psihologiei sociale au mult de oferit
prin dezvoltarea educaţiei şi cercetării privind turismul.
Turismul reprezintă de asemenea şi un fenomen geografic6. Călătoria turistică, de la
punctul de plecare la destinaţie, este inerentă şi constituie o caracteristică distinctă a turismului.
Industriile turistice, locale şi regionale, sunt, în general, organizate în interiorul graniţelor
zonelor geografice respective. Astfel de organizaţii pot fi la fel de specifice ca şi un turism local
sau pot să cuprindă mai multe state. Scopurile turismului deseori se bazează pe o imagine
convingătoare a locului în reclamele care se fac. Imagini de plaje, de puncte de atracţie culturală
locală, dinamismul conturului unui oraş sau singurătatea unui şir de munţi sunt concepte
geografice deja familiare folosite pentru a promova puncte de atracţie.
Cercetarea geografică ajută la cunoaşterea turismului în mai multe feluri. Ea contribuie la
identificare şi analizarea existenţei regiunilor funcţionale de turism, informaţii care pot fi folosite
ca bază de dezvoltare sau evaluare a zonei geografice a unei asociaţii de turism. Evaluarea
volumului posibil de călători este un alt domeniu important al cercetării geografice. Analiza
morfologiei regiunilor turistice, a localităţilor turistice şi a coridoarelor turistice este, de
asemenea, importantă pentru planificarea în turism. În general, perspectiva geografică oferă un
context important pentru activitatea altor oameni de ştiinţă din domeniul social care, de
asemenea, studiază turismul.
1.4. Forme de turism – clasificare şi particularităţi
În activitatea turistică internă şi internaţională se practică o gamă largă de forme şi

aranjamente turistice, determinate de modalităţile de satisfacere a nevoii de turism, de condiţiile
de realizare a echilibrului ofertă-cerere, de particularităţile organizării călătoriei. Studiind
6
Minciu, Rodica, Economia turismului, Ed. Uranus 2000 Bucureşti, p. 15
literatura de specialitate am putut constata că, în unanimitate, mai mulţi autori 7 consideră că
formele de turism se clasifică în funcţie de următoarele:
Primul criteriu de clasificare este după locul de provenienţă al turiştilor:
 turismul intern: practicat de locuitorii unei ţări în interiorul graniţelor naţionale;
 turismul internaţional: este reprezentat de numărul deplasărilor cetăţenilor în altă ţară
decât cea în care îşi au reşedinţele.
După gradul de mobilitate al turistului, distingem:
 turism de sejur: turistul rămâne un anumit număr de zile într-o anumită zonă turistică;
 turism de circulaţie: turistul efectuează deplasări cu opriri şi rămâneri scurte în diferite
zone turistice;
 turism de vizitare: presupune vizitarea pe parcursul unei vacanţe a mai multe zone,
localităţi sau ţări;
 turism de tranzit: este specific turismului internaţional şi presupune traversarea cu sau
fără oprire a unor ţări sau zone cu scopul ajungerii la locul de destinaţie al vacanţei.
În funcţie de modalitatea de comercializare a vacanţelor, turismul poate fi clasificat în:
 turism organizat: presupune angajarea anticipată a serviciilor turistice, în principal a celor
de bază (cazare, masă, transport, agrement). Aceste pachete de servicii cunoscute şi sub
denumirea de “totul inclus” sunt achiziţionate de către turişti de la agenţiile de turism.
 turismul neorganizat (pe cont propriu): nu presupune o angajare prealabilă a serviciilor
turistice, turistul apelând direct la unităţile prestatoare de servicii aflate în zona vizitată.
 turismul semiorganizat (mixt): se caracterizează prin îmbinarea celor două forme
prezentate anterior; presupune angajarea în prealabil a anumitor prestaţii (de obicei cazare),
urmând ca alte servicii să fie angajate pe parcursul călătoriei.
După criteriul de clasificare tipul mijlocului de transport utilizat pe durata călătoriei,
întâlnim:
 drumeţia: este reprezentată de deplasările per pedes în zone nepoluate, excursiile
montane, vânătoarea, pescuitul ş.a.; este practicată de turişti cu scopul receerii şi a îngrijirii
sănătăţii;
 turismul rutier: pentru deplasare se utilizează automobilul, bicicleta etc. Dezvoltarea
acestui tip de turism este şi o urmare a dezvoltării şi modernizării căilor de comunicaţie;
 turismul naval: se întâlneşte, de obicei, sub forma croazierelor maritime şi fluviale;
mijlocul de transport utilizat îl reprezintă navele maritime şi fluviale;
 turismul feroviar: mijlocul clasic de transport îl reprezintă trenul, la acesta apelând un
număr important de turişti, datorită faptului că reţelele de căi ferate fac legătura cu toate
localităţile importante şi, nu în ultimul rând, reprezintă un mijloc de locomoţie rapid şi
confortabil;
 turismul aerian: s-a dezvoltat în ultima perioadă de timp, mai ales datorită faptului că
liniile aeriene au fost dotate cu avioane moderne, cu un grad sporit de securitate şi de confort al
pasagerilor.
După criteriul motivaţiilor deplasărilor, se disting următoarele forme de turism:
 turismul de agrement: formă de turism practicată de călătorii care caută să profite de
frumuseţile naturii (peisaje agreabile), de prilejul de a cunoaşte oameni şi locuri noi, istoria şi
obiceiurile lor şi, în general, doresc să-şi folosească timpul de vacanţă pentru practicarea unor
7
Stoina, Cristian , Snak, Oscar, Ion, Ionescu – Turismul, fenomen social-economic şi cultural, Editura Oscar
Print, Bucureşti, 2000, p.57
activităţi preferate (hobby etc.). Într-un sens determinant, turismul de agrement se interferează cu
turismul cultural.
 turismul de odihnă şi recreere (destindere): dacă prin destindere nu se înţelege
abandonarea tuturor activităţilor de orice natură ar fi ele, ci exercitarea, în mod voluntar, a unor
activităţi diferite de cele practicate în mod obişnuit, turismul, în general, prin caracteristicile
serviciilor sale, este un turism de odihnă şi recreere (destindere). În acelaşi timp, turismul de
recreere poate fi diferenţiat de turismul propriu-zis de odihnă, atât din punct de vedere fizic, cât
şi intelectual; pe câtă vreme turismul de recreere se caracterizează prin sejururi medii relativ
reduse (de exemplu: turismul de sfârşit de săptămână) şi presupune o mobilitate mai accentuată a
turistului, turismul de odihnă are un caracter mai puţin dinamic, cu un sejur mai lung, petrecut la
o destinaţie determinată, care oferă condiţii naturale adecvate (de exemplu: într-o staţiune
balneomedicală, într-o staţiune de pe litoral);
 turismul de tratament medical şi cură balneo-climaterică: este o formă specifică a
turismului de odihnă; a cunoscut o creştere accentuată în ultimii ani şi ca urmare a creşterii
numărului de boli profesionale;
 turismul sportiv: este motivat de dorinţa de a practica anumite sporturi în vederea
eliminării efectelor vieţii sedentare a populaţiei urbane;
 turismul religios: vizitarea şi organizarea de pelerinaje la locurile sfinte ale diferitelor
credinţe (ex. Meca – oraşul sfânt pentru musulmani);
 turismul de afaceri: activitate remunerată, deplasările fiind efectuate în interes oficial,
comercial sau de altă natură.
Clasificarea formelor de turism în funcţie de caracteristicile socio-economice ale cererii
presupune gruparea turismului în două grupe reprezentative, şi anume:
 turismul privat sau particular: este specific persoanelor care călătoresc pe cont propriu,
dispun de resurse financiare mai mari şi posedă o anumită experienţă care le dă posibilitatea să-şi
organizeze pe cont propriu voiajul; gradul de exigenţă de care dau dovadă aceste persoane reiese
din nivelul ridicat al calităţii serviciilor la care apelează pe timpul călătoriei; astfel, unii
specialişti consideră că anumite forme ale turismului particular se identifică cu turismul de lux.
 turismul social: este prezentat în literatura de specialitate ca fiind o formă specifică a
turismului de masă; acesta se adresează acelor segmente ale populaţiei care dispun de venituri
mici (tineri, şomeri, persoane de vârsta a treia etc.) şi de aceea nivelul calitativ al serviciilor
solicitate este mai scăzut.
După sezonalitate se disting următoarele forme:
 turismul de vară: are un rol hotărâtor în rezultatele economice ale activităţii turistice ale
unei ţări, zone, staţiuni şi localităţi de interes turistic. Este legat de zonele împădurite, de durata
strălucirii soarelui, oglinzile de apă, plajă etc. Are un pronunţat caracter de masă şi se desfăşoară
în perioadele calde ale anului, timp de circa 120 de zile (15 mai-15 septembrie). Condiţionează
practicarea sporturilor nautice în aer liber (înot, surfing, caiac-canoe, croaziere, pescuit,
vânătoare etc.)
 turismul de iarnă: vizează în cea mai mare parte zona montană şi submontană,
principalele motivaţii la care răspunde fiind practicarea sporturilor de iarnă (schi, patinaj,
săniuţe, bob), cura helioterapeutică montană (plajă de creastă), agrementul realizat prin drumeţii,
călătorii cu ajutorul mijloacelor de transport pe cablu, vânătoare, admirarea priveliştilor,
frecventarea punctelor de belvedere şi participarea la sărbătorile de iarnă (de natură religioasă
sau tradiţională) în zonele în care obiceiurile s-au conservat).
 turismul de circumstanţă: este localizat în timp şi spaţiu cu durată limitată, ocazionat de:
vânătoare, pescuit, manifestări cultural-artistice, sportive şi ştiinţifice, târguri şi expoziţii (interne
şi internaţionale), hramuri, pelerinaje, expediţii pe urmele unor exploratori celebri etc.
1.5. Motivaţia turistică
În ultimii ani tot mai mulţi specialişti din lumea turismului în special, dar şi din lumea
comerţului (fie el intern sau internaţional) acordă o tot mai mare atenţie motivaţiilor de
cumpărare ale consumatorilor. Motivaţiile consumatorilor de bunuri sau servicii sunt în bună
parte subiective, depinzând de imaginea pe care aceştia şi-au creat-o despre produs prin
publicitate, utilizări anterioare sau descrieri ale unor utilizatori. Din ce în ce mai mult loc ocupă
în preocupările de lansare, promovare şi comercializare a produselor – în general şi a celor
turistice în mod particular - studierea şi cunoaşterea comportamentului consumatorului/
consumatorilor8.
La baza activității de deplasare de la locul de reședință spre alte locuri stau o serie de
motivații. Motivația turistică cuprinde, în esență, trebuințe, impulsuri, intensități, valențe și
tendințe specifice având carcter personal, influențate de o mulțime de factori dintre care nu
lipsesc aspecte ale mediului, atitudinile față de acestea și față de propria persoană, scopul
conștient ca răspuns pragmatic la trebuințe 9.
În cercetarea științifică turistică, diferitele niveluri ale piramidei motivațiilor umane
propuse de A. Maslow (1970) se regăsesc astfel:
a) motivația socială (de adeziune, de apartenență la grup, comunitate culturală) se
identifică în nevoia omului de a cauta grupul de excursioniști, de a se integra în acest grup.
b) motivația cognitivă: se identifică cu nevoia de cunoaștere a tradițiilor, obiceiurilor,
meșteșugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizație.
c) motivația de concordanță între cunoștere, simțire și acțiune: contribuie la integrarea
personalității și se regăseste în acțiunile turistice cu caracter co-participativ în nevoia de a găsi
locuri liniștite în mijlocul naturii.
d) motivația de repaos și de reconfortare ca principală motivație turistică este
satisfăcută printr-un complex de condiții și de mijloace în afara reședinței indivizilor.
e) motivația estetică: exprimă tendința omului spre frumos, spre artă, cultură și
civilizație, spre peisaj inedit.
Motivația turistică se regăsește în unul din următoarele scopuri: destindere, divertisment,
dezvoltare, și niciodată nu este pură. În literatura de specialitate 10 au apărut și alte forme de
manifestare a motivației turistice:
 Motivația de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu stresant, obositor;
 Motivația de recuperare ca necesitate biologică;
 Motivația etnică, oportunitatea de întoarcere la rădăcini, de întărire a legăturilor familiale;
 Motivația ludică, dorința de întoarcere în copilărie;
 Motivația oportunității obținerii sau păstrării prestigiului pentru alinierea la standardul de
viață care asigură un anumit prestigiu social;
8
Hapenciuc, Valentin Cristian – Ecoturism și turism rural, curs, Universitatea ”Ștefan cel Mare”, Facultatea de
Științe Economice și Administrație publică, Specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, 2009
9
Minciu, Rodica, P. Baron, N. Neacsu – "Economia turismului", Editura. Economică, București, 1991
10
C. Cristureanu – "Note de curs", ASE, București, 2007
 Motivația legată de oportunitatea de autoregăsire, necesitatea spirituală a individului care
dorește să se apropie de natură, de o anumită cultură (de exemplu: oferta de turism rural);
 Motivația de activare onirică: foarte mult timp turismul a reprezentat un vis pentru mulți
consumatori de turism. Astăzi, turismul intră tot mai mult în sfera serviciilor necesare
devenind "un bun de larg consum";
 Motivația educațională;
 Motivația de shopping.
Dintr-o altă optică, cercetătorul american S.C. Plog a realizat o clasificare a motivaţiilor
turistice din punct de vedere al psihologiei consumatorului de turism. Acest studiu împarte
clientela turistică în cinci grupe11:
• psihocentrici;
• cvasipsihocentrici;
• mediocentrici;
• cvasialocentrici;
• alocentrici.
Turiștii "psihocentrici" sunt absorbiți de preocupările lor mărunte cu caracter personal și
nu manifestă decât un interes limitat pentru lumea exterioară. Solicitările lor pentru destinațiile
turistice cuprind:
- destinații care oferă caracteristici apropiate condițiilor din localitățile lor de reședință;
- activităti de agrement general acceptate de toate categoriile de populație;
- odihnă sedentară;
- destinații ușor accesibile;
- echipamente turistice tradiționale;
- călătorii programate și organizate în întregime.
Turiștii "alocentrici" se interesează de atracțiile turistice variate și inedite, sunt curioși și
dornici de a descoperi lumea înconjurătoare. Acești turiști preferă:
- regiuni (zone) care nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic;
- experiențe noi, de descoperire;
- destinații mai greu accesibile;
- forme simple de cazare;
- contacte cu populația locală și cu alți turiști;
- călătorii simple, eventual numai semiorganizate și pe cont propriu.
Între aceste două categorii extreme se situează majoritatea turiștilor potențiali, ponderea
cea mai mare revenind categoriei de turiști "mediocentrici"12.
11
Nedelea, Alexandru – Marketing în comerț, turism și servicii, curs, Universitatea ”Ștefan cel Mare”,
Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică, Specializarea Economia Comerțului, Turismului și
Serviciilor, 2009
12
Boghean, Carmen – Economia turismului, curs, Universitatea ”Ștefan cel Mare”, Facultatea de Științe
Economice și Administrație publică, Specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, 2009
Capitolul II: Situaţia privind stadiul actual din România
2.1. Servicii turistice
Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul are o serie de trăsături comune cu

cele ale celorlalte ramuri ale acestuia, dar se şi individualizează prin specificitatea şi
complexitatea conţinutului său, prin formele de concretizare şi tendinţele de evoluţie.13
Apartenenţa turismului la sectorul terţiar este confirmată de gama largă şi eterogenă a
serviciilor care intră în componenţa activităţii turistice, de trăsăturile comune cu celelalte
componente ale terţiarului, de tendinţele de evoluţie, de modificarea sub aspectul aceloraşi grupe
de factori. Totodată, turismul se diferenţiază de celelalte ramuri ale economiei, prin rolul şi
atribuţiile sale.14
În literatura de specialitate serviciul este definit ca „o activitate utilă, menită să satisfacă o
anumită nevoie socială”. Dar, pentru ca „activitatea utilă” să nu fie confundată cu cea
producătoare de bunuri materiale, trebuie precizat că serviciul este acea activitate utilă al cărei
rezultat este nematerial şi deci nestocabil.
Avându-şi geneza în modul particular de realizare a activităţii, în natura muncii
desfăşurate în domeniul turismului, serviciile turistice prezintă o serie de trăsături specifice
determinate de natura deosebită a ofertei şi cererii turistice, de modalitatea cum are loc corelarea
lor, precum şi de condiţiile în care au loc actele de vânzare-cumpărare, deoarece, consumul
turistic propriu-zis se poate materializa numai după ce în prealabil au avut loc actele de vânzare-
cumpărare, fapt ce impune pe de o parte, existenţa unei oferte turistice efective, care prin volum,
structură, repartizarea în timp şi amplasarea (dispersarea) în spaţiu trebuie să corespundă
preferinţelor şi solicitărilor pentru diferite bunuri şi prestări de servicii (comportamente ale
produsului turistic), iar pe de altă parte presupune decizia clientului de a accepta ofertele de
produse lansate pe piaţă.15
Complexe, dinamice, relativ ample dar extrem de eterogene, serviciile turistice prezintă în
general o serie de elemente comune care pot influenţa deseori în mod determinant modul lor de
utilizare finală.
2.2. Modalităţi de clasificare a serviciilor turistice
În cele ce urmează, îmi propun a prezenta o tipologie a serviciilor turistice prin luarea în
considerare a celor mai relevante criterii.
Astfel, serviciile înglobate în conţinutul produsului turistic (pachetul de vacanţă) pot fi
grupate, în funcţie de etapele principale din desfăşurarea unei călătorii în: servicii legate de
organizarea voiajului şi servicii privind sejurul.
Serviciile legate de organizarea voiajului sunt constituite în cea mai mare parte din
prestaţiile oferite de companiile de transport. Ele privesc facilităţile legate de organizarea
călătoriei, calitatea lor determinând opţiunea turistului pentru un anumit mijloc de transport sau
tip de aranjament. Tot în această grupă sunt incluse serviciile de publicitate turistică, precum şi
alte servicii prestate de agenţiile de voiaj.
13
Minciu, Rodica, Economia turismului, Ed. Uranus, Buc. 2000, p. 215
14
Stoina, Cristian, Turism şi marketing turistic, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Buc 2003, p. 81
15
Neagu, Vasile, Managemet turistic şi al serviciilor turistice, Ed. Sylvi, Buc 2002 p. 257
Serviciile privind sejurul sunt mai complexe, ele vizând satisfacerea nevoilor cotidiene
ale omului (hrană, somn, odihnă etc.), precum şi asigurarea condiţiilor de agrement. Acestora li
se mai pot adăuga servicii cu caracter special determinat de unele forme de turism particulare,
cum ar fi: tratamentul în cazul turismului balneo-medical şi traducerile de documente în cazul
turismului de congrese.16
În raport cu importanţa în consum şi motivaţia cererii, serviciile turistice pot fi: de bază
(transport, cazare, alimentaţie, tratament sau orice altă activitate ce reprezintă chiar scopul final
al vacanţei ca: schi, vânătoare, iahting) şi suplimentare (informaţii, activităţi cultural-sportive,
închirieri de obiecte). Interesant este faptul că subdivizarea de servicii de bază şi suplimentare se
poate face şi în interiorul grupelor principale, între prestaţia propriu-zisă şi activităţile auxiliare.
De exemplu, în cadrul serviciului de cazare, crearea condiţiilor de odihnă este componenta de
bază, iar curăţarea hainelor, distribuirea corespondenţei, păstrarea obiectelor de valoare sunt
prestaţii auxiliare (suplimentare).Potrivit acestui mod de grupare, de altfel unul dintre cele mai
utilizate, servicii de cazare şi masă deţin ponderile cele mai mari, urmate de cele de transport şi
agrement şi apoi de cele suplimentare. De asemenea, raportul general dintre serviciile de bază şi
celelalte, ca şi în interiorul grupelor, între diferite prestaţii, variază în funcţie de conţinutul
formelor de turism practicate; astfel, pentru turiştii automobilişti, ce folosesc mijloacele proprii,
serviciul de transport nu are semnificaţie; la fel, cel de cazare, pentru posesorii de corturi sau
rulote.17
Una din cele mai răspândite şi semnificative clasificări ale serviciilor turistice, având drept
criteriu de referinţă importanţa pentru turist şi imperativul solicitării lor, identifică două mari
categorii: servicii de bază şi servicii suplimentare.18 Cunoaşterea conţinutului, particularităţilor
şi locului fiecărei categorii răspunde cerinţelor orientării şi ierarhizării eforturilor de organizare
şi stimulare a activităţii turistice.
În categoria serviciilor de bază sunt incluse – aşa cum s-a arătat – acelea la care, în mod
obişnuit, turistul nu poate renunţa (transport, găzduire, masă, agrement); ele sunt destinate
satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană) şi unor nevoi specific turistice (transport,
agrement); de asemenea, ele deţin o pondere importantă în structura consumurilor turistice
(tabelul 1); toate celelalte prestaţii sunt considerate suplimentare şi vizează fie mai buna adaptare
a prestaţiilor de bază la nevoile turiştilor, fie ocuparea plăcută, agreabilă a timpului liber al
vacanţei.
Tabelul 1. Structura consumului turistic pe principalele grupe de servicii

Grupa de servicii Ponderea în structura consumului (%)
Transport 20 - 25
Cazare (găzduire) ~ 30
Alimentaţie ~ 30
Agrement 10 - 15
Alte servicii (cumpărături, vizite, distracţie) 5 - 10
Sursa: Rodica Minciu, Economia turismului, Ed. Uranus, Buc. 2000, p. 226
Delimitarea între cele două grupe nu este riguroasă, unul şi acelaşi serviciu putând fi
prezent în ambele situaţii (exemplul consacrat în acest sens îl constituie activităţile cultural-
artistice, sportive, recreativ-distractive, având rolul motivaţiei de bază a călătoriei sau statutul
16
17
18
unei prestaţii auxiliare). De asemenea, ponderile fiecărei categorii diferă semnificativ în funcţie
de forma de turism practicată. Astfel, serviciile de transport pot ajunge sau chiar depăşi 30%
(unii autori vorbesc de 50%) din costul total al vacanţei, în cazul călătoriei cu avionul pe distanţe
lungi sau foarte lungi şi în turismul de raliuri. La fel, agrementul poate deţine ponderi mult mai
mari în turismul de schi sau de vânătoare. În aceeaşi situaţie se află tratamentul, în cazul
turismului balneo-medical ş.a.m.d.19 In continuare sunt detaliate cele patru grupe de servicii.
Transporturile turistice
În ordinea derulării lor, serviciile de bază încep cu organizarea şi realizarea
transporturilor. Circulaţia turistică presupune deplasarea persoanelor spre locurile alese ca
destinaţie a călătoriilor. Astfel, fluxurile turistice implică derularea unui trafic turistic
considerabil între localităţile (ţările) de reşedinţă şi localităţile (staţiunile, zonele, regiunile
turistice, ţările) receptoare de turişti.
Transportul din industria vacanţelor şi călătoriilor vizează, pe lângă o serie de activităţi
de facilitare a realizării celorlalte prestaţii turistice, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi
facilităţilor legate de organizarea deplasării fizice a turiştilor, a bagajelor şi a mărfurilor destinate
consumului acestora.20
Pentru derularea traficului turistic se apelează la o gamă variată de mijloace de transport.
Uneori, distanţa mare între anumite destinaţii necesită folosirea combinată a mai multor mijloace
de transport.
Analizând transportul ca pe un element constitutiv şi ca pe o condiţie de bază a
desfăşurării activităţii turistice, se pot desprinde următoarele condiţii esenţiale pentru
transporturile turistice21:
transportul trebuie să asigure deplasarea sigură, sincronizată şi confortabilă a pasagerilor turişti,
în numărul şi la termenele fixate, până la destinaţia dorită;
este important atât pentru călători cât şi pentru industria turismului, ca preţul transportului să
rămână cât mai stabil posibil, deoarece acest preţ este un element component al preţurilor pentru
aranjamentele turistice;
atât guvernele ţărilor emiţătoare şi cele ale ţărilor receptoare, cât şi agenţii economici contează,
înainte de toate, pe serviciile proprii de transport, asupra cărora pot exercita un control mai sigur
şi mai eficient asupra transporturilor străine.
În zilele noastre, turismul intern şi internaţional nu se poate dezvolta fără transporturi.
Ca element creator al turismului, transportul determină deci volumul traficului turistic şi
îi imprimă trăsăturile sale caracteristice. În afară de această funcţie primară, care condiţionează
orice fel de trafic turistic, transportul are, de asemenea, un rol activ ca factor stimulativ al
creşterii circulaţiei turistice. Astfel, măsurile de perfecţionare a activităţii turistice şi introducerea
de noi servicii şi facilităţi în domeniul transporturilor pot crea un trafic turistic complet nou sau
pot dirija un trafic preexistent spre noi destinaţii, fie în detrimentul unor destinaţii mai vechi,
care devin mai puţin atractive, fie ca rezultat al introducerii unor noi programe şi aranjamente
turistice.22
Pentru derularea traficului turistic se apelează la o gamă variată de mijlace de transport:
terestre, aeriene, feroviare şi navale. Adesea, deplasarea turiştilor necesită folosirea combinată a
mai multor mijloace de transport, în funcţie de distanţa până la locul de destinaţie, de
19
20
Nistoreanu, Puiu, Management în turism, Ed. ASE, Buc., 2002
21
22
Snak, O., Baron, P., Neacşu, N., Economia turismului, Ed. Expert, Buc. 2001, p. 296
caracteristicile itinerariilor alese, de starea căilor de comunicaţie, de intensitatea şi sezonalitatea
circulaţiei turistice şi competitivitatea tarifelor practicate.
Timpul liber de care dispune un turist pentru efectuarea unei călătorii este alcătuit din
două elemente şi anume: timpul cheltuit pentru deplasare până la destinaţie (t) şi durata sejurului
(S). Deci, putem scrie:
T=t+S
În funcţie de formele de turism practicate, de distanţele practicate şi viteza de deplasare,
componenta “t” poate afecta sensibil bugetul total de timp liber al turistului. Astfel, dacă timpul
de deplasare este mare, atunci sejurul devine minim. De aici decurg o serie de consecinţe, dintre
care cea mai importantă este decizia turistului de a alege un mijloc de transport sau altul. Fireşte,
această decizie va fi mult influenţată de fenomenul concurenţei între posesorii diferitelor
mujloace de transport, dar şi de fenomenul complementarităţii, adică al înlocuirii unui mijloc de
transport cu altul. Totuşi, printre parametrii cei mai importanţi care vor cântări greu în balanţa
alegerii între un mijloc de transport sau altul amintim23 :
distanţa ce va trebui parcursă ;
factorul timp care nu trebuie să depăşească anumite limite acceptabile pentru turist ;
disponibilitatea şi accesibilitatea mijlocului de transport ;
siguranţa deplasării care trebuie să elimine orice risc de accident ;
confortul voiajului considerat ca unul dintre cei mai importanţi factori de atracţie pentru turişti ;
gradul de sănătate al turiştilor şi preferinţele dictate de vârstă.
Se desprinde concluzia că nu toate mijloacele de transport se bucură de aceeaşi intensitate
de preferinţă; în acelaşi timp însă, preferinţa pentru un mijloc de transport nu trebuie tratată ca
fenomen independent, ci în strânsă concordanţă cu formele de turism practicate într-o zonă
receptivă şi în contextul facilităţilor oferite de agenţiile de turism organizatoare de călătorii şi
prestatorii de servicii de transport în cadrul diverselor tipuri de aranjamente.
Serviciile hoteliere
Serviciul de cazare hotelieră reprezintă, alături de cele de transport, alimentaţie şi

agrement, un serviciu din categoria celor de bază solicitate de turist pe durata călătoriei sale şi, în
acelaşi timp, şi un important factor de stimulare a cererii turistice.
Hotelul este doar tipul de unitate operaţională cel mai reprezentativ, fără să fie singurul 24.
Prin capacităţi de cazare se înţeleg acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea şi
odihna turiştilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, care diferă în
funcţie de gradul de confort oferit pe perioada din an în care sunt solicitate.
În practica turistică internaţională se cunosc mai multe criterii de clasificare a
obiectivelor de cazare25:
După structura reţelei de cazare:
 forme de cazare de bază (hotelul, motelul, hanul turistic etc.);
 forme de cazare complementare (campingul, satul de vacanţă etc.)
Formele complementare se află în zonele în care reţeaua de bază nu dispune de capacităţi
suficiente, iar activitatea turistică are un pronunţat caracter sezonier. De exemplu, în perioada
23
Postelnicu, Gh., Introducere în teoria şi practica turistică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1997, p.82
24
Lupu, N., Hotelul – economie şi management, Ed. All Back, Buc. 2002, p. 104
25
sezon, când cererea turistică este mai mare decât oferta turistică, formele de cazare de bază nu
sunt suficiente şi de aceea se apelează la formele complementare de cazare.26
După categoria de confort a obiectivelor de cazare:
Unităţile de cazare din domeniul turismului, organizate pentru găzduirea pasagerilor, se
clasifică după caracteristicile constructive, amplasament (poziţia lor pe plan teritorial), calitatea
şi complexitatea dotărilor, instalaţiilor şi diversitatea serviciilor pe care le oferă. Aşa de exemplu,
la ora actuală în ţara noastră, toate unităţile de cazare turistică sunt clasificate în cinci categorii
de confort, numerotate cu stele de la 1 la 5; cele cu 5 stele au gradul de confort cel mai ridicat şi
invers, cele cu o stea – gradul de confort cel mai scăzut.
În funcţie de perioada de folosire a obiectivelor de cazare:
 obiective de cazare cu activitate permanentă (tot parcursul anului);
 obiective de cazare cu activitate sezonieră (numai în anumite perioade ale anului).
În funcţie de durata sejurului, pot fi:
 unităţi de cazare de tranzit – caracterizate prin sejururi scurte sau medii (uneori numai
pentru o înnoptare);
 unităţi de cazare de sejur – caracterizate prin sejururi medii sau lungi, în cadrul cărora
turiştii petrec o perioadă mai lungă de timp, care, în general, corespunde cu perioada vacanţelor
sau concediilor, sau cu perioadele de tratament balneo-medical;
 unităţi de cazare mixte – se formează atât din turiştii de sejur, cât şi din turiştii de tranzit.
În funcţie de amplasarea structurilor de cazare, se disting:
 structuri de cazare în staţiunile de litoral;
 structuri de cazare în staţiunile de munte;
 structuri de cazare în staţiunile balneo-climaterice;
 structuri de cazare în centrele urbane (oraşe).
În funcţie de capacitatea de primire a structurilor de cazare, pot fi27:
 exploatare familială (până la 49 de camere);
 capacitate medie (50 – 150 de camere);
 exploatare tip „industrie hotelieră” (peste 150 de camere).
În cadrul serviciilor hoteliere, cazarea este funcţia principală a unităţilor hoteliere
indiferent de mărimea, tipul, categoria de confort, gradul de dotare al acestora.28
Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este complexă, de profunzime şi
se desfăşoară în ambele sensuri. Pe de o parte, industria hotelieră se dezvoltă ca urmare a
circulaţiei turistice şi, pe de altă parte, dezvoltarea turismului este condiţionată de exigenţa unor
spaţii de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea şi varietatea prestaţiilor oferite.
Se ştie că, pe lângă atracţia exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate, în
principal, de condiţiile de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezenţa turiştilor în
zona respectivă. Rolul acestor dotări şi implicit al serviciului de cazare este şi mai important în
cazul turismului rezidenţial, de odihnă, de sejur lung, când turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa
într-un cadru natural, fără să fie lipsit însă de confortul specific civilizaţiei moderne.
Valorificarea superioară a patrimoniului turistic, prin atragerea în circuitul economic a
diferitelor zone, reprezintă o altă latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltarea turismului
şi indirect a întregii economii.29
26
27
Lupu, N., Hotelul – economie şi management, Ed. All Back, Buc. 2002, p. 108
28
29
Bran, F., Dinu, M., Simon, T., Economia turismului şi mediului înconjurător, Ed. Economică, Buc. 1998, p. 77
Astfel, zone deosebit de bogate în obiective turistice pot rămâne în afara interesului
turiştilor datorită echipării necorespunzătoare sau a lipsei unor condiţii minime de campare, după
cum zone mai puţin dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate pentru confortul pe care îl
oferă. Cunoaşterea acestui aspect al relaţiei turism-industrie hotelieră are deosebită valoare
pentru orientarea investiţiilor şi direcţionarea dezvoltării sectorului hotelier.
Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă, de asemenea, măsura satisfacerii
nevoii pentru turism a populaţiei. Sporirea veniturilor băneşti, urbanizarea, creşterea timpului
liber etc. au provocat mutaţii în comportamentul consumatorilor, în sensul intensificării cererii
turistice a acestora.
Servicii hoteliere insuficiente în raport cu nevoile populaţiei s-au calitativ
necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei şi recreerii oamenilor, vor
determina schimbări în destinaţia veniturilor şi disponibilităţile de timp liber şi indirect scăderi în
circulaţia turistică. Ele trebuie să creeze condiţii ca o parte mai importantă a populaţiei să
beneficieze de posibilitatea petrecerii vacanţei sau sfârşitului de săptămână într-o zonă turistică.
Industria hotelieră şi respectiv calitatea serviciului de cazare influenţează nu numai dezvoltarea
turismului, în general, şi eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia exercitată, serviciile de cazare
asigură o bună valorificare a potenţialului turistic, a disponibilităţilor de forţă de muncă, a
capacităţii bazei tehnico-materiale, conducând la realizarea unor coeficienţi superiori de
dezvoltare. De asemenea, complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor
de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic şi indirect de creştere a eficienţei
comercializării lui.
La rândul ei, industria hotelieră suportă influenţa dezvoltării turistice. De fapt, ea
evoluează sub incidenţa unui complex de factori şi fenomene socio-economice în cadrul cărora
circulaţia turistică deţine un loc important. Creşterea numărului de turişti, a exigenţelor acestora,
determină eforturi de adaptare din partea industriei hoteliere, eforturi care se materializează în
sporirea capacităţii de cazare şi modernizarea acesteia, în apariţia de unităţi hoteliere cu funcţii
complexe, care să se adreseze anumitor categorii de turişti, în diversificarea gamei serviciilor
oferite.30
Pentru a corespunde acestor cerinţe, obiectivele de cazare îndeplinesc următoarele funcţii:31
 funcţia de odihnă şi igienă: are menirea să ofere un adăpost confortabil clienţilor,
constituind, de fapt, raţiunea pentru care au fost create structurile respective de primire;
 funcţia de alimentaţie;
 funcţii complementare: constituie o completare firească a funcţiilor de cazare şi
alimentaţie şi includ prestaţiile destinate petrecerii agreabile a timpului pasagerului pe timpul
sejurului său într-un complex hotelier;
 funcţii productive;
 funcţii comerciale;
 funcţii de intermediere.
Activitatea hotelieră este rezultatul îmbinării armonioase a acestor funcţii, menite să
asigure condiţiile de confort necesare căminului temporar al turiştilor în timpul sejurului lor.
Servicii de alimentaţie
30
31
Alimentaţia este o altă componentă a serviciilor de bază din cadrul serviciilor turistice.
Aceasta determină calitatea prestaţiei turistice în ansamblul ei, influenţând conţinutul şi
atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor
turistice.
Viaţa modernă, specializarea indivizilor cât şi creşterea veniturilor unei anume părţi a
populaţiei din zonele urbane, ca şi tot mai accentuata criză de timp face ca cel puţin în vacanţă şi
în timpul călătoriilor tot mai multe persoane să apeleze la servicii de alimentaţie specializate, mai
mult sau mai puţin pretenţioase.32
Alimentaţia trebuie să îndeplinească următoarele condiţii33:
 să fie prezentă în toate momentele cheie ale consumului turistic (puncte de îmbarcare,
mijloace de transport, loc de destinaţie, locuri de agrement), astfel încât să poată satisface
nevoile cotidiene de hrană ale turiştilor, indiferent dacă au această prestaţie inclusă în pachetul
de servicii sau nu;
 să existe o tipologie largă de unităţi de alimentaţie, care să satisfacă o diversitate de
nevoi. Un loc aparte îl are serviciul de alimentaţie în cadrul turismului balneo-medical, în cadrul
căruia regimul de hrană poate determina reuşita tratamentului;
 să răspundă în egală măsură cerinţelor atât turiştilor autohtoni, cât şi celor străini. Astfel,
există unităţi de alimentaţie cu specificul unor ţări sau zone, sau unităţi care servesc atât
preparate din bucătăria naţională, cât şi preparate specifice altor ţări.
Legătura dintre serviciile de alimentaţie şi oferta turistică este profundă, de
intercondiţionare reciprocă, de dezvoltare sincronă. Ea dobândeşte noi valenţe în condiţiile în
care gastronomia devine element de selecţie a destinaţiilor turistice, când celelalte componente
ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile. De altfel, produsul turistic, având drept
principală motivaţie gastronomia, este o realitate din ce în ce mai prezentă şi a generat o formă
nouă de vacanţă, cunoscută sub denumirea de „vacanţă gastronomică” (pescărească,
vânătorească etc.), cu atractivitate unanim recunoscută.
Diversitatea şi originalitatea gastronomică se constituie, prin urmare, ca element de
atracţie principală sau complementară, fapt ce explică şi justifică atenţia acordată acestui
domeniu de servire turistică.
Componentă de prim ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentaţia publică se
recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple şi noi posibilităţi în ce priveşte ridicarea
calităţii servirii turistice în condiţii de înaltă eficienţă. Se tinde din ce în ce mai mult, ca
alimentaţia publică, pe lângă funcţia de hrănire, să îndeplinească şi unele funcţii de agrement,
odihnă, recreere - în general, de petrecere a timpului liber. Ţinând seama de faptul că turistul
cheltuieşte o parte însemnată din bugetul său de timp (după unele calcule, 20-25%) în unităţile de
alimentaţie, o atenţie sporită se acordă atracţiei pe care acestea o exercită, contactelor sociale ce
se pot realiza în cadrul lor.
Unităţile de alimentaţie publică destinate servirii turiştilor se clasifică în patru categorii34:

 categoria a treia
 categoria a doua
 categoria întâi
32
Nistoreanu, P., Dinu, V., Nedelea, A., Producţia şi comercializarea serviciilor turistice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Buc. 2004, p. 149
33
34
Nistoreanu, P., Management în turism, Ed. ASE, Buc. 2002, p.189
 categoria lux
Cunoaşterea tuturor aspectelor ce evidenţiază relaţia alimentaţie – turism reprezintă o
cerinţă importantă pentru orientarea eforturilor de perspectivă menite să direcţioneze dezvoltarea
sectorului respectiv, cu atât mai mult cu cât este ştiut faptul că nivelul dezvoltării alimentaţiei
publice se numără printre indicatorii de apreciere a măsurii în care pot fi satisfăcute cerinţele
turiştilor.
Perfecţionarea activităţii de alimentaţie publică vizează componenta sa comercială. În
această direcţie se înregistrează modernizarea reţelei comerciale din punct de vedere structural şi
al distribuirii în teritoriu, precum şi diversificarea formelor de servire. Astfel, în ce priveşte
structura reţelei, se remarcă tendinţa de realizare a unor unităţi cu funcţii complexe care să
răspundă unor cerinţe variate (de exemplu, în staţiunile turistice să satisfacă nevoia de hrană şi
agrement). De asemenea, apar noi tipuri de unităţi – cafetăria, snack-barul, bistro-ul, etc., - mai
bine adaptate particularităţilor diferitelor segmente de clientelă.
Sistemele moderne de comercializare în alimentaţia publică se regăsesc în unităţile cu
autoservire şi „fast-food”, caracterizate prin posibilitatea servirii rapide. Sistemul „fast-food”
este foarte răspândit astăzi în lume şi reprezintă o formulă de adaptare le cerinţele
automobiliştilor, unităţile oferind, de regulă, un sortiment limitat, dar la preţuri accesibile,
realizate prin viteza mare de rotaţie a clientelei şi confortul relativ redus.
Tabel 2. Tipuri aferente unităţilor de alimentaţie care funcţionează în România

Tipuri de unităţi Subtipuri
Restaurant clasic
Restaurant cu specific
Restaurant specializat zahana, lacto-vegetarian (dietetic), pensiune
Braserie
Pizzerie
Berărie
Bar de zi, de noapte, cafe-bar, cafenea, disco-bar, video-
bar, discotecă, bar biliard, snack-bar
Fast-Food
Unităţi tip bufet, bodegă, birt, rotiserie bufet, bodegă, birt, rotiserie
Unităţi tip pub şi bistro
Cabaret
Unităţi tip cofetărie, patiserie cofetărie, bombonerie, patiserie-plăcintărie, simigerie-
covrigărie-gogoşerie
Ceainărie
Restaurant cu caracter social cantină-restaurant, restaurant cu autoservire (self-
service)
Terasă / grădină de vară
Sursa: Lupu N., Hotelul – Economie şi Management, Ed. All Back, Buc. 2002, p. 123
Paralel cu modernizarea formelor de comercializare şi servire are loc o diversificare a

prestaţiilor cu caracter complementar oferite de unităţile de alimentaţie publică, servicii
diferenţiate structural în funcţie de beneficiari (turişti sau populaţie rezidentă). Modernizarea
acestor obiective va asigura participarea sporită a alimentaţiei publice la satisfacerea nevoilor
consumatorilor, creşterea rolului său economic şi social.35
35
Serviciile de agrement
Serviciile de agrement – acceptate ca prestaţii de bază numai de către o parte a
specialiştilor – sunt concepute să asigure petrecerea plăcută, agreabilă a timpului de vacanţă. Ele
sunt alcătuite dintr-o paletă largă de activităţi, având caracter distractiv-recreativ, în concordanţă
cu specificul fiecărei forme de turism sau zonă de sejur. Serviciile de agrement reprezintă
elementul fundamental în satisfacerea nevoilor turiştilor, modalitatea de concretizare a motivaţiei
deplasării şi capătă un rol tot mai important în structura consumurilor turistice.
Alături de serviciile de bază, o contribuţie în creştere la succesul acţiunilor turistice
revine serviciilor suplimentare. Acestea sunt chemate să sporească confortul vacanţei, să
stimuleze odihna activă, recreerea, distracţia, fără a se substitui serviciilor de agrement. În
general, ele au o pondere modestă în structura consumului turistic şi un rol auxiliar. Cu toate
acestea, serviciile suplimentare reprezintă o sursă deloc de neglijat de creştere a încasărilor.
Serviciile suplimentare se caracterizează prin varietate, ele asociindu-se unor servicii de
bază sau având o existenţă independentă. Pentru aceste considerente, delimitarea între prestaţia
propriu-zisă şi facilităţile suplimentare este greu de realizat. Astfel, aşa cum s-a arătat în
paragrafele anterioare, unităţile de cazare oferă servicii de întreţinere şi curăţire a obiectelor de
uz personal, de închiriere a unor materiale sportive sau de agrement, de informare şi
intermediere, financiare. De asemenea, unităţile de alimentaţie pot asigura, la cererea expresă a
turiştilor, mese festive, seri distractive, concursuri etc.
Unele dintre serviciile suplimentate sunt cunoscute cu anticipaţie de către turist, intrând
în conţinutul şi costul iniţial al prestaţiei; cu cele mai multe însă turistul ia contact numai la
destinaţie, consumul rămânând la latitudinea lui, iar plata efectuându-se separat, pe măsura
solicitării lor.
Indiferent de forma de prezentare, cele mai importante grupe de servicii suplimentare
sunt: 36
 de informare a clientelei turistice;

 de intermediere (închirieri, rezervări);
 cu caracter special ( congrese, târguri şi expoziţii, festivaluri, vânătoare etc.);
 cultural-artistice;
 sportive;
 financiare;
 diverse.
Consumul de servicii turistice satisface exigenţele unor motivaţii deosebit de complexe.
Fiecare turist îşi alege forma de turism practicată, natura serviciilor şi locul şi momentul în care
devine necesar consumul serviciilor turistice.
Calitatea serviciilor turistice, diversitatea lor, existenţa unei baze tehnico-materiale
adecvate şi nu în ultimul rând a unui personal bine calificat reprezintă una dintre cheile
dezvoltării turismului şi, respectiv a unei cereri crescânde.
2.3. Managementul organizatiilor hoteliere. Functiile managementului hotelier
36
Din punctul de vedere al celor ce-l folosesc, hotelul este o instituţie comercială de
ospitalitate care îşi oferă facilităţile şi serviciile sale spre vânzare. Conceptul de hotel cuprinde
următoarele elemente:
– Amplasarea încadrează hotelul într-un anumit mediu geografic (staţiune turistică, oraş,
apropierea unei căi de comunicaţie, etc.). Există o relaţie directă între acest factor şi tipul de
cazare şi servicii oferite.
– Facilităţile cuprind spaţii de cazare, restaurante, baruri, spaţii pentru conferinţe,
negocieri, spaţii pentru agrement (piscine, saune, camere pentru gimnastică etc.).
– Serviciile cuprind disponibilitatea şi măsura în care sunt oferite prestaţii clienţilor prin
facilităţile de care dispune hotelul. Stilul şi calitatea acestora influenţează eficienţa hotelului.
– Imaginea, definită ca fiind modul în care hotelul este privit şi receptat de către clienţii
actuali şi potenţiali. Ea este un produs secundar al amplasării, facilităţilor, serviciilor, dar este
sporită de: numele hotelului, ambianţa etc.
– Preţul exprimă valoarea dată de hotel serviciilor sale, ţinând cont de amplasare,
facilităţi, servicii, imagine şi satisfacţia clienţilor din aceste elemente37.
Funcțiile managementului hotelier și obiectul de activitate

Construirea funcțiilor are la bază natura activităților desfășurate de unitatea hotelieră,
elemente comune acestora. Avand o astfel de premisă, în literatura de specialitate sunt
identificate următoarele funcții: de cercetare-dezvoltare, de producție, comercială, financiar-
contabilă, de personal, de marketing. Existența funcțiilor are un caracter obiectiv pentru orice
întreprindere de turism. De aici rezultă că în analiza diagnostic a eficienței conducerii unei
întreprinderi trebuie pornit de la identificarea gradului în care aceste funcții sunt incluse în
activitatea desfașurată de acestea.
De reținut că amploarea activităților incluse în cadrul fiecărei funcții este diferită de la o
întreprindere la alta. De exemplu, în cazul unității hoteliere, funcția de cercetare-dezvoltare are o
amploare mai scazută decât cea dintr-o întreprindere producătoare. În schimb, funcția de
producție e mai complexă, fiind exprimată atât de activități clasice (în producția culinară) cât și
de activități specifice (prestări hoteliere, de agrement).
Funcția de cercetare – dezvoltare

Un obiectiv permanent al unității hoteliere îl constituie perfecționarea continuă a
produsului care face obiectivul activității sale. Totalitatea activităților prin care întreprinderea
realizeaza acest obiectiv sunt grupate în cadrul funcției de cercetare – dezvoltare.
Activitatea de investiții: presupune extinderea bazei tehnico-materiale, reparare,
modernizare, înlocuirea echipamentului necesar desfașurării activităților, retehnologizarea
preoceselor de producție și prestație, îmbunătățirea dotărilor. În esență, activitatea de investiții
grupează activitați multiple și complexe: fundamentarea tehnico-economică, estimarea
indicatorilor de eficiență, esalonarea în timp a complexului de activități operative care
presupune realizarea efectivă, recepția, pregătirea condițiilor materiale, financiare și umane.
Activitatea de inovație: se desfășoară în situația lansării pe piața a unor noi produse
(culinare, de pildă) și servicii, de modelare a produselor.
37
Chasovschi, Carmen Emilia - MANAGEMENT ÎN COMERŢ, TURISM ŞI SERVICII, Curs pentru învăţământ la
distanţă, 2009
Activitatea de organizare a producției și a muncii: prin conținutul ei se realizează
cercetarea sistematică a modului în care se desfașoară procesele tehnologice și se asigură
perfecționarea continuă a acestora.
Complexitatea conceptului de produs în cadrul firmei de turism sugerează funcția în
activitatea practică, conținutul funcției de cercetare – dezvoltare îmbracă o mare varietate de
forme de manifestare:
- diversificarea gamei de prestări cu note specifice în cazul serviciilor de cazare, masă și
agreement;
- tipologia și dotarea camerelor de cazare;
- introducerea în fabricație a unor produse culinare noi.
Funcția de producție (prestație)

Satisfacerea nevoii de servicii are loc prin consumul produselor și serviciilor oferite de
către întreprinderea de servicii. Producerea sau prestarea acestora se realizează prin desfășurarea
unor activități într-o înlanțuire directă cu tehnologia specifică fiecărui produs (serviciu). În
domeniul serviciilor, funcția de producție prezintă o serie de particularități:
- activitățile ce o compun sunt de o mare diversitate, cu o tehnologie specifică fiecărui
serviciu care constituie oferta de servicii;
- multe din activitățile incluse în cadrul funcției sunt efectuate în prezența consumatorului și
la solicitarea acestuia, în conformitate cu nevoia individuală;
- calitatea serviciilor este dată și de măsura în care întreprinderea este pregatită să răspundă,
la locul de producție și consum, cererii de servicii.
Contradicțiile ce apar în situația neglijării acestui mod specific de manifestare a funcției
de producție în domeniul serviciilor sunt cauze ale calității scăzute a prestațiilor și deci datorate
acestora.
- activitatea de producție (prestație) grupează acele activități care au loc în spațiul si
timpul care separă procesul de aprovizionare și cel de vânzare. Dintre activitățile cuprinse în
funcția de producție, fac parte:
- prestația propriu-zisă: reunește personalul de execuție, echipamentul și materialele
necesare desfășurării acesteia. El este net diferențiat pe categorii de servicii.
În cadrul serviciilor de cazare întregul personal de prestație are drept scop asigurarea
cazării turistilor în cele mai bune condiții. El constă în: echiparea spațiilor de cazare, asigurarea
funcționalității acestora, prestarea serviciilor suplimenrtare hoteliere (închirierea de diverse
materiale, oferirea informațiilor turistice).
În cadrul serviciilor de masă, procesul este mai complex. El cuprinde, pe de o parte,
activitatea de producție culinară, iar pe de altă parte, activitatea de servire a consumatorilor.
- activitatea de producție culinară este similară, în principiu, activității de producție
industrială, baza constituind-o tehnologia de fabricație în care sunt agenți specialiști în arta
culinară, echipamentul de preparare a produselor și o serie de materii prime și materiale
specifice prin a căror transformare se obțin preparatele;
- un rol deosebit de important în desfășurarea procesului de producție îl reprezintă planul
mediu și rețelele de fabricație a produselor.
- Servirea consumatorilor presupune activități specifice din partea personalului în funcție de
forma de servire practicată: clasică (prin ospătari) sau gheridon.
Conducerea activității de prestație se delimitează de conducerea celorlalte activități. Ea
se realizează în forme specifice având un șef de compartiment (director executiv, șef de
serviciu). Activitățile auxiliare: sunt elemente ale procesului de prestație propriu-zise. Ele includ
o serie de servicii de producție desfășurate înainte, în timpul și după încheierea procesului de
prestație. Activitățile desfășurate înainte de procesul de prestație au drept scop organizarea și
pregătirea corespunzătoare a acestuia. În cazul serviciilor de cazare sunt desfășurate activități de
pregătire a camerelor pentru utilizare (curățirea camerelor și a holurilor, verificarea instalațiilor
sanitare și electrice, punerea în funcțiune a echipamentului electric din dotarea camerei,
schimbarea lenjeriei).
Similar, serviciile de masa, cuprind activitățile de elaborare a planului meniu, de
pregatire a materiilor și materialelor pentru preapararea, de pregatire a spațiilor de servire a
mesei. Activitatile desfășurate concomitent prestației însotesc și susțin realizarea acesteia.
Astfel, în cadrul serviciilor de cazare sunt desfășurate activități prin care se asigură furnizarea
apei calde și reci, ăncalzirea spațiilor, activități de recepție, comunicarea prin telefon sau telex,
curațeniea camerelor și a holurilor.
În cadrul producției culinare sunt desfășurate acțiuni de depozitare, transport, asigurarea
funcționării utilajelor, controlul calitativ și cantitativ al produselor. În cadrul serviciilor
consumatorilor – acțiunea de debarasare a meselor, umplerea paharelor. Activitățile desfășurate
dupa realizarea prestațiilor – sunt mai restrânse și sunt date de legătura pe care o au cu turiștii,
ulterior prestației, prin cataloage – pliante. De asemenea, în cazul în care turiștii au uitat obiecte
în unitate, este importantă restituirea acestora la domiciliul clientului.
Alte activități incluse în cadrul funcției de prestație:
- depozitarea mărfurilor;
- control tehnic de calitatea produselor culinare;
- întreținerea și repararea utilajelor.
Funcția comercială
Întreprinderea de turism apare în cadrul pieței, pe de o parte în calitate de cumpărtor al
unor bunuri materiale și servicii necesare realizării prestațiilor sale, iar pe de altă parte, în
calitate de vanzator al serviciilor cuprinse în propriul obiect de activitate. Într-o astfel de
postură, întrepinderea de turism, întreține cu piața relații specifice, de vânzare-cumpărare.
Aceste relații presupun desfășurarea unor activități care sunt grupate în cadrul funcției
comerciale.
Astfel, prin intermediul funcției comerciale sunt asigurate resursele materiale necesare
procesului de prestație, sunt vândute prestațiile rezultate din acest proces. În acest timp,
desfășurarea eficientă a activităților implică cunoașterea profundă a cerințelor pieței (realizată de
funcția de marketing), procurarea resurselor financiare (funcția financiar-contabilă).
Funcția financiar-contabilă
Resursele bănești ale întreprinderii sunt gestionate prin desfășurarea unor activități
deosebit de complexe prin intermediul cărora sunt efectuate o serie de operațiuni care exprimă
relațiile ce iau naștere între firma de turism, furnizorii de materii prime, prestatorii unor servicii
necesare acesteia, beneficiarii, precum și cu băncile și organismele financiare ale statului
(bugetul, organizațiile de asigurări, etc). Totalitatea acestor operațiuni sunt reunite în grupa
activităților financiare. Activitatea de conducere a oricărei firme, nu este de conceput fără
reflectarea permanentă a operațiunilor desfășurate în cadrul tuturor activităților sale, în
evidențele contabile ale întreprinderii.
Funcția de personal
Asigurarea resurselor umane necesare unității hoteliere reprezintă o activitate destul de
complexă, a cărei bună desfășurare condiționează reușita întreprinderii. Totalitatea activităților
legate de asigurarea resurselor umane ale întreprinderii de turism sunt grupate în cadrul acestei
funcții. Între activitățile care definesc funcția de personal se înscriu: identificarea,
dimensionarea, și descrierea surselor de asigurare a personalului și aprecierea activității
desfașurate de acestea, evidențierea modificărilor survenite în evoluția personalului.
Apare necesitatea asigurării unei legături între activitățile desfășurate în cadrul funcțiilor
întreprinderii și sursele personale. Aceasta presupune urmărirea obiectivelor:
- cunoașterea nevoilor de personal, pornind de la cerințele activităților specifice funcțiilor
întreprinderii;
- identificarea surselor de acoperire a acestora;
- recrutarea personalului;
- realizarea unor activități de ridicare a nivelului de pregătire.
Functia de marketing
Este o funcție nouă care presupune activități de cunoaștere a individului și de adaptare la
dinamica acestuia și constă în:
- investigarea mediului economico-social, a cererii, a nevoii, a comporatmentului
consumatorului;
- formularea obiectivelor de piată, alegerea strategiilor pentru atingerea acestor obiective și
adoptarea celor mai potrivite tactici pentru îndeplinirea strategiilor;
- elaborarea programelor de marketing, instrumente prin intermediul cărora este pusă în
aplicare optica de marketing asupra activității desfășurate de întreprindere38.
38
http://www.scritube.com/geografie/turism/Lucrare-de-diploma-EFICIENTIZA2117221923. php
Capitolul III: Studiu de caz: Complexul Hotelier Bradul – Călimani si
valorificarea potentialului turistic al Bazinului Dornei
Agrementul reprezintă o componentă de bază a serviciilor turistice, alături de transport –

cazare – alimentaţie, deoarece asigură odihna activă a turiştilor, contribuind direct la realizarea
unei noi calităţi a vieţii şi răspunde unor nevoi şi interese specifice turiştilor şi organizatorilor din
domeniu.
Ca formă specifică a activităţilor de timp liber, turismul nu poate fi înţeles şi interpretat în
mod concret decât numai atunci când este analizat şi interpretat în contextul timpului consacrat şi
consemnat pentru călătorii de vacanţă şi pentru activităţile de agrement ori pentru alte activităţi
extraprofesionale.
Petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinaţiei se situează, de asemenea,
printre preocupările centrale ale ofertanţilor de vacanţe. Dezvoltarea unor activităţi/servicii care
să răspundă acestor cerinţe este determinată, pe de o parte, de sensurile evoluţiei în conţinutul
vacanţelor care, astăzi, nu se mai poate rezuma la a oferi turiştilor doar condiţii de şedere şi
servire a mesei şi, pe de altă parte, de reconsiderarea valorii timpului liber.
3.1. Prezentarea generală a staţiunii montane Vatra Dornei
Vatra Dornei este aşezată în Nordul României, în Sud-Estul judeţului Suceava.

Supranumită şi ,,Perla Bucovinei'', staţiunea
balneară Vatra Dornei este situată la o altitudine de 800
m, la confluenţa Bistriţei Aurii cu Dorna, în depresiunea
tectono-vulcanică ,,Ţara Dornelor'' din Carpaţii Orientali
la 40 km. de Câmpulung Moldovenesc, 110 km. de
Suceava şi 83 km. de Bistriţa. Oraşul este înconjurat de
Munţii Giumalău, Munţii Bistriţei, Munţii Călimani,
Munţii Rodna, Munţii Suhard si Munţii Obcina
Mestecăniş. Climatul staţiunii este unul subalpin, cu o
temperatură medie anuală de 5,2*C, fără vânturi putenice,
cu o atmosferă bogată în esenţe volatile de brad şi
Imaginea nr. 1: Pesisaj antropic, Vatra aerosoli. Factorii de cură sunt reprezentaţi de ape
Dornei minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate,
Galerie Foto sodice, calcice, magneziene, hipotone, namol de turbă.
Cazarea în staţiune este asigurată de hoteluri, vile şi locuinţe particulare. Staţiunea cu
sezon permanent, Vatra Dornei, este un loc ideal de odihnă şi petrecere a vacanţei, care oferă
posibilităţi de practicare a alpinismului şi a sporturilor de iarnă. Cele mai renumite atracţii
turistice sunt : parcul natural din centrul staţiunii, renumit pentru veveriţele care încântă
vizitatorii cât şi pentru concertele susţinute în sezonul estival de orchestra din localitate, cabana
de pe Dealul Runc, Muzeul vânătorii şi ştiinţelor naturale, Muzeul etnografic al Bucovinei etc.
Agenţia de voiaj din localitate organizează excursii cu autocarul pe diferite trasee. Unul dintre
cele mai interesante trasee este cel care include vizitarea mănăstirilor din Nordul Moldovei
(Voroneţ construită în 1488, Humor 1530; Moldoviţa 1532, Suceviţa 1581-1601). Toate aceste
mănăstiri reprezintă monumente unicat ale artei feudale româneşti, cu picturi murale atât
interioare cât şi exterioare. Vatra Dornei mai este renumită şi pentru tratamentele care se pot
efectua sub atenta îngrijire a personalului calificat al bazelor de tratament. Astfel, în aceste baze
se pot trata : afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloza
cervicală, dorsală şi lombară, artroze, poliartroze), afecţiuni reumatismale abarticulare
(tendinoze, tendomioze, tendperiostoze, periartrita, stări după operaţii pe muşchi, oase şi
articulaţii), afecţiuni neurologice periferice (pareze uşoare); afecţiuni asociate (respiratorii,
endocrine, afecţiuni ale tubului digestiv, ginecologice, metabolice şi de nutriţie, nevroza astenică,
boli profesionale).
Băile calde cu ape minerale, băi calde de nămol, împachetări calde cu nămol şi parafină,
cure interne cu ape minerale, electroterapie, hidroterapie, fizioterapie, fitoterapie (solux,
ultraviolete, ultrasunete, laser), mofetă, gimnastică medicală ajută la tonifierea organismului cât
şi la tratarea afecţiunilor mai sus menţionate.39
Depresiunea Vatra Dornei este o depresiune intramontană, a cărei altitudine variază în
jurul valorii de 800 m. Limitele acesteia sunt:
* NE - Barnarel (1321 m) - MASIVUL RARĂU GIUMALĂU
* S - Dealu Negru (1302 m) - MASIVUL CĂLIMANI
* N - Runc (1149 m) - MASIVUL SUHARD
Imaginea nr. 2: Vedere panoramică Vatra Dornei
CĂI DE ACCES
Vatra Dornei se află la 105 km depărtare de municipiul Suceava (aproximativ 2 ore

transport auto si 3 ore transport feroviar), 40 km de Câmpulung Moldovenesc (aproximativ 40
minute transport auto si 1 oră transport feroviar), 85 km de municipiul Bistriţa (aproximativ 1 ora
transport auto si 5 ore transport feroviar). Cel mai apropiat aeroport se afla în municipiul
Suceava. Accesul se mai poate face şi pe Valea Bistriţei pe şoseaua ce leagă municipiul Piatra
Neamţ de Vatra Dornei (165 km - aproximativ 3 ore transport auto).
REŢEAUA HIDROGRAFICĂ
Vatra Dornei se află la confluenţa râurilor Bistriţa Aurie şi Dorna care au urmatoarele debite:
- Râul Dorna : 6,35 mc./s
- Râul Bistriţa: 11,6 mc./s
- Pâraie : Argestru, Chilia, Colacelu, Roşu, Negreşti.
39
http://www.descriere.ro/vatra-dornei.html
FORMAŢIUNI GEOLOGICE
- Geologia teritoriului este în întregime formată din şisturi cristaline
* Munţii Suhard (N) sunt formaţi din şisturi cristaline
* Munţii Calimani (S) sunt de natură vulcanică .
3.2. Prezentarea cadrului natural pentru agrement
Teritoriul administrativ al oraşului, în suprafaţa de 14.434 ha, este format din 4 localităţi:
municipiul Vatra Dornei40 propriu-zis şi trei localităţi componente cu caracter rural (Argestru,
Roşu şi Todireni) şi se desfăşoară între extremitatea estică a muntelui Suhard, extremitatea
sudică a Masivului Giumalău şi jumatatea nordica a Masivului Călimani.
Municipiul Vatra Dornei se află într-o depresiune intramontană de origine tectonico-
vulcanică, una dintre cele mai interesante şi mai pitoreşti depresiuni din ţara nostră. Mai exact, se
află la confluenţa Bistriţei Aurii cu Dorna, către care converg culmile montane din ce în ce mai
coborâte ale Suhardului , Mestecănişului, Giumalăului şi Călimanilor.
Imaginea nr. 3: Pietrosul Bistriţei
Natura împrejurimilor cât şi cea a locurilor este, prin peisajele unice, de o frumuseţe rară.
Există două parcuri: parcul stabilimentului balnear cu suprafaţa de 50.3 ha amenajat cu alei şi
îngrijit după canoanele arhitecturii peisagistice, iar altul pe Runc.
Spre apus se află muntele Ouşorul de langa Dorna Candrenilor, care se aseamănă prin
forma sa regulată cu un con. În partea de răsărit a oraşului se profilează Barnarelul înalt de 1328
m. De pe culmea lui oraşul apare ca o cetate, cu casele gramadă, prin mijlocul cărora curge râul
Dorna.
Alte privelişti deosebite le oferă Pietrosul Bistriţei (1792m.), terminat spre vârf cu
stancile care i-au dat şi numele. Alt munte cunoscut este Giumalău (1859 m.) acoperit până la
altitudinea de 1600 m cu păduri, după care urmează jneapănul.
40
http://www.vatra-dornei.ro/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=17
La poalele lui curge râul Bistriţa, al cărui curs urmându-l cu privirea, oferă mai la vale
perspectiv a Rarăului (1653 m) şi a Pietrelor Doamnei (stânci înalte de calcar cu înfăţişarea unor
ruine de cetate).
Din munţii Călimani se văd de pe vârful Diecilor (1301 m.) în zilele senine platoul
format de vf. Negoiu Unguresc (2081 m.) şi vf. Pietrosul (2100 m.), precum şi Călimanul
Cerbului (2013 m.).
Frumuseţile naturale ale Dornei continuă şi spre apusul oraşului. În inima munţilor se
află depresiunea Poiana Stampei acoperită cu păduri de brad şi pini, caracterizată prin solul
mlăştinos, dupa care urmează Măgura Calului, una din cele mai înalte trecători şi se continuă cu
Bargăul (1300 m), constituit din vârfuri izolate deasupra cărora domină masivul munţilor Rodnei
(2301 m - vf. Pietrosul Rodnei).
Imaginea nr. 4: Ouşorul
Flora şi fauna41
Vegetaţia preponderentă în bazinul Dornelor este cea din familia coniferelor. Bradul creşte
pe povârnişurile abrupte ale munţilor şi din pricina desimii razele soarelui nu se pot strecura până
la tulpina.
Flora în general este de natură alpină. La altitudinea de
cca. 1550 m. creşte jneapănul care se târăşte pe pământ cu
ramificaţiile sale dese şi încurcate; lângă jneapăn se află tufişuri
de afine, merişoare, salcii pitice, ienupări, pini şi mai rar
mesteceni. Flora caracteristică zonei subalpine dispune de
vegetaţii pe care le întâlnim în zona munţilor mărginaşi ai
Dornei.
Floarea de colţ sau albumiţa, declarată monument al
naturii creşte pe stâncile Rarăului; bujorul de munte, dediteii,
piciorul cocoşului alpin, ciuboţica cucului alpin, toporaşul
alpin, garofiţa, clopoţei alpini, licheni etc. acoperă suprafeţe
întinse în munţii din imprejurimi. În rezervaţia de la Poiana
Stampei şi de la Moara Dracului - Roşu, se întâlneşte un alt
Imaginea nr. 5: Floarea de Dediței monument al naturii, floarea carnivoră numită roua cerului.
41
În afara animalelor domestice crescute pe lângă casele gospodarilor, munţii Dornelor
adăpostesc numeroase specii de animale. Între acestea se află cerbi şi căprioare (capra neagră şi
muflonul au dispărut din cauza vânatului excesiv).
Există apoi numeroase exemplare de urs, râs, lup, vulpe, mistreţ, jder, dihor, nevăstuică,
bursuc şi vidra. Între păsări nu trebuie uitat cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, găinuşa, iar
între peşti păstrăvul, lostriţa, lipanul, mreana şi cleanul. Datorită acţiunilor de protejare a
vânatului şi de sancţionare a braconajului, fauna codrilor Dornei trăieşte într-un echilibru
acceptabil42.
Imaginea nr. 6: Veverița
În loc de concluzie la sfârşitul acestui capitol, remarcăm că municipiul Vatra Dornei 43

este aşezat geografic într-o regiune de munţi şi văi, cu păşuni şi păduri de brad, iar căile de
circulaţie existente facilitează pătrunderea în oraş din orice parte a ţării.
Pentru oamenii bolnavi sau sănătoşi dar obosiţi de munca unui an întreg, pentru
tonificarea copiilor, staţiunea balneoclimaterică Vatra Dornei pare a fi locaţia ideală.
Imaginea nr. 7: Pescar
42
43
3.3. Descrierea ofertei de agrement din Vatra Dornei şi Bazinul Dornelor
3.3.1. RIVER RAFTING în Vatra Dornei
River raftingul, sau coborârea cu bărci speciale pe ape repezi de munte, este serviciul de
agrement estival cel mai căutat în Vatra Dornei. Traseele de River Rafting au grade diferite de
dificultate şi lungime, putând fi parcurse într-o singură zi sau în mai multe zile.
Cel mai interesant traseu se găseşte în zona Bucovinei, pe Valea Bistriţei. Râul Bistriţa
este considerat unul dintre cele mai bune râuri repezi de munte pentru practicarea river rafting-
ului, deoarece are grade de dificultate care permit efectuarea acestui sport atât pentru agrement
turistic pentru începători, cât şi pentru profesionişti. Debitul de apă al râului este mare, permiţând
practicarea river rafting-ului din aprilie până în octombrie.
Traseele prezintă grade diferite de dificultate, cuprinse între gradul 2 şi gradul 5, având
lungimi cuprinse între 12,5 şi 14 km. Pentru coborâre sunt necesare grupuri de minim 8
persoane, maxim 12.
Se asigură echipament profesional de protecţie, veste de salvare, padele, bărci
profesionale de rafting. Turiştii sunt iniţiaţi în tainele river-rafting-ului de către instructor
specialist, care îi ghidează pe toată durata coborârii.
3.3.2. PARAPANTĂ în Vatra Dornei
Vatra Dornei este locul cel mai indicat pentru zbor cu parapanta. Aici se întâlnesc cei mai
puternici curenţi de aer din Romania şi, dacă ai învăţat lecţia bine şi ţi-a reusit ridicarea de pe
pământ, cu puţin talent în mânuirea parapantei, poţi să zbori ore întregi, folosindu-te de curenţi.
În zona Vatra Dornei zborurile se efectuează în deplină siguranţă în parapante cu două
locuri (biplace), turiştii fiind însoţiţi de piloţi-instructori cu mare experienţă. Transportul până la
vârful munţilor se efectuează cu un vehicul special cu tracţiune 6x6, al cărui tarif de închiriere
este inclus în preţ.
Zonele de decolare din munţii care înconjoară Bazinul Dornelor sunt absolut
excepţionale, îndeplinind toate condiţiile unei decolări în siguranţă, munţii fiind rotunjiţi,
înierbaţi şi având curenţi de aer cu viteze care se încadrează perfect între limitele minime şi
maxime permise de regulamentele naţionale şi internaţionale.
De asemenea pe tot parcursul Bazinului Dornelor există foarte multe zone cu curenţi
termini excelenţi, care permit celor care zboară să plutească în aer ore întregi, cât şi curenţi
dinamici, făcând din zborul în dinamică o adevărată plăcere.
Organizatorul pune la dispoziţie 12 parapante, căşti, selete şi paraşute de siguranţă.
3.3.3. MOUNTAIN BIKE în Vatra Dornei
Vatra Dornei este locaţia perfectă pentru pasionaţii de plimbări cu bicicleta în natură, dar
şi pentru cei care fac din mountain-bike un adevărat sport extrem. Traseele montane propuse
turistilor au diferite grade de dificultate cu privelişti uimitoare .
Grupurile vor fi însoţite pe trasee de către ghizi specialişti. Serviciul de agrement poate fi
organizat pentru orice nivel motric, inclusiv copii (minim 8 ani).
3.3.4. ECHITATIE44
Solicitat din plin, traseul scurt de călărie se pare că se potriveşte numai bine turiştilor
începători care reuşesc să îşi învingă teama şi să îşi stârnească suficient curiozitatea pentru a veni
acolo sus la Vânătoru pentru a da pinteni calului. Experienţa ne-a arătat că ulterior aceştia revin
din nou, semn că această formă de agrement place şi începe să se poarte tot mai mult în Vatra
Dornei. Caii sunt aranjaţi în saivan pe mărimi, ei ştiu a strabate pe mai multe trasee montane,
solicitările fiind onorate chiar şi pentru cazul unei singure persoane. Operatorii ecveştri ştiu
să confere turiştilor primele indicaţii despre călărie şi apoi îi insoţesc cu caii de-a lungul traseului
ales. Pentru diversitate acestea prezintă tot felul de variaţii, se derulează prin padurea de pe
dealul de deasupra centrului de oraş, are diferite poteci şi înclinaţii, astfel ca în final turistul să
poată înţelege ceva din toată această poveste. Tarifele sunt de bun simţ, telefoanele utile fiind
0742 248 519 sau 0761 190 570.
3.3.5. TIROLIANA45
O altă alternativă de petrecere activă a timpului liber este tiroliana. Presupune

ascensiunea – pe scări – pe vârful unui turn şi lansarea de acolo pe corzi întinse şi legate special
între copaci. Lungimea aţelor este de 70 de metri din care o cursă utilă în funcţie de greutatea
participantului- poate ajunge până la 45 – 60 m. Organizatorii spun că prima săritură e cea mai
decisivă, restul venind de la sine. De obicei cei care au avut curajul să încerce o dată devin
dependenţi şi fani ai acestui tip de mişcare.
Compania specializată pe acest tip de agrement este Dorna Activ. Activităţile sunt
coordonate de două persoane calificate (cu atestat de Salvamont) care ştiu să facă noduri. Printre
altele, acestea instalează hamuri, role şi tandeme, oferă asistenţă cursanţilor. Nu se interzice
strigatul (atât la suire cât şi la coborare), se obligă purtatul căştii.
Servicii similare realizează şi cei de la serviciul local de Salvamont, scena desfăşurărilor
fiind în munţii dimprejurul oraşului.
3.3.6. Programele de RIVER RAFTING ŞI PLUTĂRIT. Pe Bistriţa în jos46
În trecut în Bazinul Dornelor apa era folosită pe post de agent transportator. Pe Bistriţa,
pana în 65 au tot mers la vale plute. În prezent transportul cu pluta şi-a pierdut rolul funcţional,
însă poate fi exploatat cu succes ca oferta de agrement. Istoricul acestei activităţi dă o încărcătură
specială activităţii, acest lucru fiind relevat şi de către prestatorii din zonă 47 : …..atunci era un
aspect de necesitate şi nimeni poate nu era interesat atât de farmecul călătoriei cât de eficienţa
afacerii privind vânzarea lemnului la negustorii turci şi armeni, aflaţi în asteptare la Galaţi.
Totuşi, din spusele bătrânilor plutaşi aflaţi încă în viaţă, se resimte parcă un aspect de aventură
şi frumos ce însoţea acele escapade. »
Rememorarea unor astfel de experienţe se poate realiza acum prin intermediul unor
operatori turistici iscusiţi care pot conduce cu o mână cel puţin la fel de sigură ambarcaţiuni
gonflabile de mare viteză pe Bistriţa în jos, operând cu serii importante de turişti care nu se lasă
44
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/45_de_min_pe_cal
45
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/tiroliana
46
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/pe_bistrita_in_jos
47
Idem op. citat
intimidaţi de puterea apei ori de prezenţa crucilor aflate ici şi colo pe traseu (în special în
defileele montane străbătute).
Unul dintre animatorii pe un astfel de program este domnul Nelu Todasca, de meserie
profesor de sport, şi care şi-a dotat activitatea cu echipamente super profesionale; urmează clubul
de turism şi aventură “ Bucovina Ranger “ şi apoi şi alti operatori.
De reţinut este şi faptul că aceste activităţi se pot desfăşura şi-n cursul iernii când albia
râului nu este grevată de gheţari, aspectul frigului şi al umezelii eliminandu-se acolo la sosire
prin foc de tabără şi cu ceva fiertură alcoolice adecvată.
Costul unei astfel de experienţe este de 50 de lei per persoană vara şi 60 iarna, relaţiile
necesare putându-se obţine la telefoanele 0746 972 116 şi respectiv la 0728 836 819;
3.3.7. PLIMBĂRI CU ATV-URILE48
Pentru cei care doresc senzaţie, există în Vatra Dornei varianta închirierii de ATV – uri.
Este o activitate captivantă care presupune un pic de curaj şi cunoştinţe (carnet de conducere)
persoanelor care se suie pe cele 4 roţi. Există în Dorna 3 operatori, respectiv : Hotelul Bradul
Călimani 0230.371.150, Pensiunea Vânătorul 0230.375.150 şi Hotelul Carol 0230.374.690.
Costul închirierii este cuprins între 80 şi 100 de lei pe oră, traseele nefiind înca omologate,
turiştii suind mai mult la întamplare pe munţii din jur. Din păcate şi numarul accidentelor nu este
chiar neglijabil acestea fiind înregistrate în special în rândul tinerilor mai năbădăioşi. Pentru
închiriere va trebui completată o declaraţie pe proprie răspundere, rularea acestor vehicule – în
baza caracteristicilor funcţionale fiind posibilă atât pe timpul verii cât şi pe vreme de iarnă.
3.3.8. SKI-UL CA FORMĂ DE AGREMENT ÎN VATRA DORNEI
Ski-ul ca agrement este practicat pe pârtiile din Vatra Dornei şi din Bazinul Dornelor.
Turiştii care practică ski-ul în Vatra Dornei provin în mare parte din împrejurimi, din judeţele
limitrofe. Acestor li se adaugă şi turiştii aflaţi în staţiune pentru relaxare sau pentru sejururi la
hotelurile din zonă.
Cei care nu sunt experimentaţi sau nu au echipament propriu, beneficiază de sprijinul
monitorilor de ski locali, putând inchiria echipamentul specific chiar la baza pârtiei.
În cele ce urmează vom prezenta succint caracteristicile pârtiilor din Bazinul Dornelor.
Pârtia de ski Parc 149 din regiunea Vatra Dornei este destinată schiorilor intermediari
având o lungime de 900 de metri şi o diferenţă de nivel de 150 de metri. Pârtia Parc 1
beneficiază de instalaţie de zăpadă artificială şi de transport pe cablu.
Pârtia de ski Dealu Negru50 prezintă o dificultate medie fiind destinată mai degrabă
skiorilor amatori decât celor profesionişti. Având o lungime de 3000 de m şi o diferenţă de nivel
de 400 de metrii, Pârtia de ski Dealu Negru beneficiază de instalaţie de zăpadă artificială şi de
transport pe cablu. Pârtia de ski Dealu Negru este pârtia cu cea mai mare lungime din ţară.
48
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/plimbari_cu_atv_-_urile_
49
http://www.studentie.ro/PARTIA_DE_SKI_PARC_1__PARTII_DE_SKI_REGIUNEA_VATRA_DORNEI-
a1164-271402923.html
50
http://www.studentie.ro/
PARTIA_DE_SKI_DEALU_NEGRU___PARTII_DE_SKI_REGIUNEA_VATRA_DORNEI-a1164-
271367295.html
Pârtia de ski Parc 2 din regiunea Vatra Dornei este destinată schiorilor începători având
o lungime de 550 de metrii şi o diferentă de nivel de 50 de metrii. Pârtia Parc 2 beneficiază de
instalaţie de zăpadă artificială şi de transport pe cablu.
Pârtie ski Cârlibaba. Situată la doar 36 km de Vatra Dornei, aproape de localitatea

Iacobeni, pârtia de la Cârlibaba este o surpriză plăcută pentru practicanţii de schi si snowboard.
Cu o coborâre de aprox 1600 m, pârtia este bătătorită cu ratrack si deservită de 2 teleschiuri
aflate una în prelungirea celeilalte.
Magura 1-nivel mediu,lungime 1000 m,diferenţă nivel 207 m
Teleschi-lungime 1000 m,capacitate 410 pers/h,preţ 3 ron ,orar 9-16
Magura 2-nivel uşor,lungime 530 m,diferenţă nivel 125 m,teleschi.
ŞCOALA DE SCHI Euroski Vatra Dornei
Bazându-ne pe o experienţă de mulţi ani în domeniul schiului alpin, au pus bazele unui
design instrucţional specific pentru lecţii private de schi, cursuri, lecţii colective sau programe
speciale pentru copii sau adulţi. Monitorii lor, autorizaţi de Federaţia Română de Schi, vă stau la
dispoziţie pentru orice activitate sau nivel tehnic.
Descrierea Ofertei Şcolii de Ski – Vatra Dornei

Lecţii private - sunt experienţe de învăţare în care monitorul se ocupă constant şi
exclusiv de client. Acest tip de lecţie este cea mai eficientă formă de învăţare rapidă a tehnicii de
schi, deoarece monitorul are spaţiu de lucru iar controlul feedback-ului este evident. Lecţiile
private au o durată de 1 oră, dar pot fi planificate şi pentru perioade mai mari de timp, inclusiv
cursuri private săptămânale. Pentru cei care doresc o atenţie particulară şi un control stabil din
partea monitorului, această formă de activitate reprezintă varianta optimă. În primele faze de
interacţiune cu zapada şi cu schiul alpin, în special a copiilor, recomandăm lecţia privată
deoarece face mai uşoară trecerea la un program de lucru colectiv sau un nivel superior.
Lecţii colective - forme specifice de lucru în grup lecţiile colective maximizează
învăţarea atât prin observarea şi ascultarea monitorului cât şi a colegilor de echipă. Lecţiile
colective reprezintă o formă ideală de activitate pentru grupuri de copii din grădiniţe sau şcoli,
sau grupuri de adulţi deopotrivă. Lecţiile colective au un spirit aparte deoarece se invata in
echipă, iar distracţia este pe măsură. Pentru grupuri de peste 20 persoane tariful se negociază.
Concursuri de schi – Concursurile de schi sunt proiectate şi organizate la cerere de către
şcoala de schi. Au fost aproape în fiecare an organizate competiţii de schi alpin pentru amatori,
cluburi sportive, instituţii de stat sau private. Sunt organizate de la A la Z competiţii
promoţionale sau oficiale cu materiale omologate FIS (Federaţia Internaţională de Sport).
Proiectarea competiţiei include: elaborare regulamente, baze de date, organizare şedinţă tehnică,
proiectare - montare trasee, cronometraj, arbitraj, clasament computerizat. Sunt oferite fanioane
Professional Snow Grip 27, pânze Competition 4, numere de start TNT cu elastic.
Tabere de schi - Euroski Kids Week este un program adresat copiilor indiferent de
vârstă. Tabăra se desfăşoară în staţiunea Vatra Dornei şi cuprinde cazare, pensiune completă,
şcoală de schi (curs colectiv de iniţiere-consolidare), concurs de schi cu premiere şi organizare
de activităţi indoor-outdoor specifice. Tabăra se organizează cu monitori autorizaţi şi profesori
specialişti în managementul activităţilor outdoor. Monitorii asigură o învăţare eficientă pe
parcursul unor secvenţe specifice, începând cu ziua de luni şi terminând cu ziua de duminică. În
cadrul fiecărei zile, se vor face testări şi concursuri pe zăpadă, iar fiecare elev va beneficia de
atenţie particulară. Pentru o învăţare de calitate şcoala de schi Euroski utilizează cele mai
moderne metode ăi mijloace în materie. Activitatile indoor / outdoor sunt concepute şi organizate
pentru a da un plus de savoare ăi a crea momente distractive pe parcursul taberei. În cadrul
acestora copii vor cânta împreună în jurul focului de cabană, se vor întrece în cadrul unor jocuri
atent selecţionate sau vor avea momente de creaţie artistică pe care le vor împărtaşi cu ceilalţi.
Activităţile outdoor constau în vizitarea staţiunii Vatra Dornei, a principalelor puncte de atracţie
sau muzee. Suvenir: captură video pe DVD a celor mai frumoase momente.
3.3.9. PAINT BALL în Vatra Dornei51
Persoanelor cu inima şi sufletul rămase tinere, copiilor în special le recomandăm

participarea la o partidă de paint ball. Poligonul este situat pe strada telescaunului – undeva spre
capăt şi pe dreapta fiind amenajat corespunzător cu tot felul de obstacole, tranşee şi cazemate (pe
pământ şi prin copaci), ascunzişuri şi copaci. Se asigură un echipament corespunzător, puşti de
precizie cu aer comprimat şi bile colorate. Se pare că şi prin alte părţi această variantă de
agement a prins contur fiind din ce în ce mai solicitată, competiţiile luând turnuri din ce în ce
mai captivante. Costul unei astfel de bile este de 0,3 lei grupul minim – 6 persoane (să poată fi
organizate pe echipe).
3.3.10. POPICE ŞI BILIARD52
În vara anului 2008, a fost deschis un club de divertisment cu Biliard, Darts şi Popice.
Este situat central, are acolo şi o discotecă superbă, locul fiind suficent de mare pentru ca oricine
să se poată simţi aici în voie şi să îşi arate îndemânarea de care dispune. Este aglomerat de obicei
în weekend-uri dar loc este oricând - pentru oricine. Pentru orice informaţie în plus puteţi suna la
0721.676.701 - responsabilul de club sau se poate intra pe www.katarsisclub.ro Informativ vă
facem cunoscute preţurile de consum, respectiv :
10 lei / joc / persoana la popice ;
20 de lei / ora pentru snooker ;
10 - 15 lei / ora pentru biliard ;
1 leu / persoana la Darts ;
3.3.11. Drumeţie în Vatra Dornei
Oferta de drumeţie este în Vatra Dornei unul dintre punctele tari ale acestei regiuni.
Adresabilitatea este foarte mare, segmentul de turişti ce poate beneficia de acest tip de agrement
– mişcare în aer liber – fiind foarte mare: de la turiştii ce vin în Vatra Dornei pentru agrement, la
cei ce vin pentru tratament balnear. Oraşul Vatra Dornei este punctul de plecare pentru
numeroase trasee de drumeţie, în trei masivi pitoreşti: Suhard, Căliman, Giumalău.
51
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/lupte_paint_ball
52
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/popice_si_biliard
Traseele sunt variate ca dificultate, existând o multitudine de posibilităţi: de la drumeţiile
de o zi, spre Ouşorul, la cele de cateva zile spre Tibeni şi alţi masivi învecinaţi. O srie de alte
trasee interesante sunt în Parcul Naţional Căliman, spre Rezervaţia 12 Apostoli.
În harta următoare sunt prezentate principalele trasee de drumeţie din Bazinul Dornelor.
Imaginea nr. 8: Harta traseelor de drumeţie din zona Vatra Dornei
Asistenţa pe aceste trasee este asigurată de Biroul de Salvamont Vatra Dornei, care se
ocupă de marcarea traseelor, de refacerea semnalizărilor, dar şi de promovarea ofertei de
drumeţie. Promovarea este asigurată şi de o serie de operatori locali, ce sunt ghizi sau rangeri
locali. Un astfel de exemplu este firma relativ nou creată Ţara Dornelor cu un site atrăgător,
www.taradornelor.ro şi cu o ofertă diversă, atât pentru turiştii care se află deja în Vatra Dornei,
dar şi pentru cei care doresc să vină special pentru oferta de drumeţie şi turism activ.
3.4. Prezentarea Complexului Bradul – Călimani
Hotel Bradul este situat într-o zonă

liniștită, lângă parcul stațiunii și foarte
aproape de pârtia de schi53.
Complexul Bradul – Călimani
reprezintă o locație ideală pentru organizarea
unor: întâlniri de afaceri, conferințe,
simpozioane, mese festive. Hotelul Călimani
întregeste ansamblul hotelier, având culoar de
legătura cu hotelul Bradul și cu baza de
tratament și agrement. Hotelul și-a schimbat
înfațișarea, având o recepție zugrăvită în
culori calde, primitoare, pavată cu marmură
de un colorit aparte.
Imaginea nr.9: Locație Complex Bradul – Călimani54
Capacitatea de cazare este de 290 locuri dispuse în 4 apartamente (living și dormitor), 20

de camere cu pat matrimonial și 69 de camere cu 2 paturi.
Coloritul vesel al saloanelor, mobilierul modern, atmosfera creată de muzica din
restaurant, atrag turiștii, chiar și pe cei veniți la recuperare. Hotelul Călimani dispune de o sală
de conferințe cu o capacitate de 100 de locuri, împreună cu dotările aferente (flipchart, video-
proiector, ecran de proiecție).
3.5. Oferta de agrement a Complexului Bradul Călimani
Hotelul dispune de lift, restaurant, seif la recepție, sală de conferințe, așa cum am
mentionat mai sus, bar de zi, terasă, acces direct spre baza de tratament și agrement (piscină,
saună, sală de fitness, solar și masaj). Capacitatea de cazare este de 312 locuri, repartizate astfel:
- 6 apartamente (dormitor si living);
- 30 camere cu pat matrimonial;
- 120 camere cu 2 paturi.
Toate camerele sunt renovate, au mobilier nou, televizor, telefon, cablu, și baie proprie.
Camerele situate la etajele 1 și 6 (fără balcon) sunt clasificate la 2 stele. Celelalte camere sunt
omologate la 3 stele, având și frigider cu minibar în dotare. Restaurantul situat la mezanin,
dispune de 380-400 de locuri, orchestră proprie și o bucatarie ce pregateste mâncăruri "ca la
mama acasă".
Dotările din restaurant creează condiții moderne, care satisfac cei mai exigenți clienți,
aceștia revenind cu placere în complex.
53
http://www.tourismguide.ro/tgr/complex_bradul_-_calimani_vatra_dornei_668.php
http://maps.google.ro/maps/place?
54
hl=ro&biw=1366&bih=599&um=1&ie=UTF8&q=complexul+bradul+calimani+vatra+dornei&fb=1&gl=ro&hq=co
mplexul+bradul+calimani&hnear=Vatra+Dornei&cid=9483563004284112644
Imaginile nr. 10, 11, 12: Complexul Bradul - Călimani55
55
http://www.casefaraintermediari.ro/inchiriere/complex-hotelier-bradul-calimani-vatra-dornei-4901.html#
Capitolul IV. Concluzii și sugestii
Prezentul studiu de caz a încercat să realizeze o analiză a serviciilor de agrement din

Vatra Dornei. Analiza relevă o paletă diversă de servicii, care ne face să afirmăm că această zonă
este pe primul loc în zona Bucovinei, din punct de vedere a ofertei de turism activ şi agrement.
Un atu care a favorizat dezvoltarea unei palete largi de servicii a fost şi cadrul natural,
care permite, prin diversitatea sa, şi realizarea unei mari diversităţi de activităţi : călărie,
tiroliană, programe de călărie, drumeţie ş.a. De asemenea un alt atu este dat de faptul că aceste
activităţi pot fi prestate pe parcursul întregului an.
Ca o concluzie la aspectele identificate, sintetizăm în cele ce urmează o srie de aspecte
pozitive şi negative vis a vis de oferta de turism de agrement din Zona Dornelor.
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Activităţile de agrement sunt extrem de Activităţile de agrement în anotimpul iarna se
diverse şi pot fi organizate atât vara cât şi restrâng doar la oferta de schi.
iarna
Un nucleu de personal tânăr la Centrul Lipsa unei alternative – programe alternative
Salvamont şi la Biroul de Informare Tursitică, de turism pentru segmentul de business -
orientat către organizarea de activităţi de /team-bulding
turism activ şi agrement
Infrastructură de drumeţie bine semnalizată şi Lipsa unor animatori care să lucreze pe lângă
întreţinută hoteluri, care să contribuie la conturarea unei
oferte de agrement pentru turiştii cazaţi în
hotelurile din Dorna
Telescaunul care funcţionează si vară si iarnă -Infrastructura generală slab dezvoltată
Starea bună a drumului de acces spre Parcul Mizeria de pe traseele turistice şi pe alocuri
Calimani pe valea Bistriţei, în ciuda eforturilor biroului
de Salvamont de ecologizare (campanii cu
şcolile)
Pârtiile de ski -“Ţinuta” oraşului, în special în cartierele cu

blocuri
Baza de tratament balnear Lipsa unei telegondole

Cadru natural generos Pista de aterizare pentru avioane mici necesită
investiţii pentru repunerea în circuitul turistic.
Structuri de cazare cu diferite categorii de Slaba calitate a serviciilor din structurile de
confort şi cu un raport bun preţ-calitate cazare, datorată în special calităţii reduse a
prestaţiei angajaţilor din turism
În tabelul de mai sus am încercat să identificăm doar o parte dintre punctele negative care
ar putea/trebuie îmbunătăţite pentru a asigura o îmbunătăţire a ofertei de agrement în Bazinul
Dornelor. În ciuda acestora, Vatra Dornei rămâne în zona Bucovinei un punct de referinţă şi un
punct de atracţie pentru turiştii care vor să se odihnească „activ”.
Pe viitor tendinţa de a avea concedii scurte şi mai numeroase se va menţine. Drept
urmare, astfel de destinaţii vor câştiga în însemnătate. Turismul a devenit un fenomen din ce în
ce mai influenţat atât de dimensiunile timpului liber, cât şi de calitatea serviciilor turistice, de
diversitatea lor şi de modul în care acestea sunt prestate.
Consider că este esenţial să se cunoască şi să se ţină cont de factorii care influenţează
acest fenomen, în contextul în care se doreşte o dezvoltare şi o modernizare a turismului. Acest
lucru va fi posibil, atunci când, pe lângă cunoaşterea acestor factori, se vor crea şi condiţii ca
influenţele acestora, să fie de natură pozitivă.
In vederea promovarii si dezvoltarii turismului, Primaria localitatii isi propune derularea,

impreuna cu toti factorii locali implicati in activitatile care au legatura directa sau conexa cu
turismul, unor actiuni atat la nivel local cat si international precum dezvoltarea unor parteneriate
de tip public – privat in vederea organizarii unor evenimente locale care vor fi promovate pe plan
national si international.
1. O condiţie esenţială a elaborării şi implementării unui Program de Marketing şi
Promovare a localității o reprezintă crearea cadrului organizatoric adecvat – de tip partenerial –
între organe ale administraţiei centrale şi locale de stat, agenţi economici, asociaţii şi organizaţii
profesionale, cu statut propriu de organizare şi funcţionare. Este necesar crearea unui organism
de promovare zonala care ar da posibilitatea ca orice turist care intenţionează să efectueze un
voiaj în Bucovina sa poata obţine informaţii şi sa efectueze rezervări apelând. În plus, consider
că este benefică o colaborare cu celelalte centre de informare turistică din România pentru a
promova realizarea unor circuite care să lege zonele turistice vecine (de exemplu, un circuit în
nord-estul României va include în itinerar Neamţul, Bucovina şi Maramureşul). De asemenea,
aceasta colaborare la nivel local va deveni functionala si in cazul organizarii de evenimente
locale (culturale, sociale, distractive) tocmai pentru a asigura atat calitatea necesara in derularea
acestui gen de evenimente, cat si promovarea lor.
2. Editarea de materiale informative ( pliante, harti turistice ) care vor contine detalii
despre obiectivele turistice locale precum si afisarea de harti turistice pe panouri luminoase
in locuri publice. Aceste materiale informative vor fi publicate in parteneriat cu agenti
economici locali, avand drept scop promovarea valorilor locale impreuna cu promovarea
turistica. Materialele informative vor fi distribuite sub forma gratuita in retelele de hoteluri,
restaurante, agentii de turism, statii de distributie carburanti. De asemenea, aceste publicatii vor
constitui suportul informativ pentru promovarea locala in cadrul participarii membrilor grupului
local de initiativa in domeniul turismului la manifestari ce permit promovarea turismului la nivel
national si international.
Pentru a facilita informarea vizitatorilor din Vatra Dornei cu privire la locaţiile atracţiilor
consider că este indispensabilă crearea unei reţele de semnalare turistică. În aceste sens,
trebuie definite:
- informaţiile ce trebuie oferite (hărţi, vizualizarea locaţiilor obiectivelor turistice şi structurilor
de primire, adresele de contact direct cu acestea etc.) şi limbile în care vor fi furnizate;
- nivelurile de informaţie (intrarea în teritoriu, apropierea de zonele menţionate);
amplasările exacte ale punctelor de informare turistică;
estetica panourilor, normele grafice şi materialele utilizate;
organizarea punerii în practică şi întreţinerea acestor panouri.
3. Includerea orasului Vatra Dornei in oferta de circuite turistice care cuprinde
obiective din nord–estul Romaniei precum si colaborarea cu alte institutii ale administratiei
publice judetene pentru definirea unei strategii unitare de promovare a turismului la nivelul
judetului Suceava.
4. Organizarea anuala de evenimente cultural. Actiunea aceasta presupune realizarea

unui calendar anual al evenimentelor (targuri, expozitii, festivaluri, etc) care urmeaza a fi
promovat in vederea permanetizarii derularii cu o anumita periodicitate a acestor manifestari.
Acest lucru poate determina, la randul sau, o periodicitate in programul turistic de vizitare a
localitatii de amatorii de astfel de evenimente, atat la nivel national, cat mai ales la nivel
international.
O oportunitate bună de a atrage turiştii în Vatra Dornei ar putea s-o reprezinte
organizarea unui festival (de exemplu, un festival de muzică religioasă sau populara), care să
aibă ecouri pe plan intern, urmând ca, ulterior, să aibă repercusiuni şi pe plan extern.
Cel mai eficient mijloc de promovare a turismului, în general în România şi în particular
în Vatra Dornei, îl constituie publicitatea realizată de turiştii care ne-au vizitat zona şi care au
fost satisfăcuţi atât de obiectivele turistice, cât şi de calitatea serviciilor de care au beneficiat.
Ideal este ca turiştii satisfăcuţi să recomande şi cunoştinţelor vizitarea zonei, respectiv apelarea la
acea agenţie de turism sau unitate de cazare care s-a ridicat la înălţimea exigenţelor acelor clienţi.
5. Montarea unor indicatoare rutiere care sa faciliteze accesul catre principalele

obiective turistice locale si promovarea unor trasee turistice principale. Actiunea va fi
aplicata in concordanta cu cea de elaborare a materialelor informative, in vederea crearii unui
cadru unitar la nivel local, in privinta obiectivelor turistice.
BIBLIOGRAFIE
Angelescu, Coralia, Jula, Dorin – Timpul liber – condiţionări şi implicaţii economice,

Editura Economică, Bucureşti, 1997
Bran, Florina, Marin,Dinu, Simon, Tamara – Economia turismului şi mediului

înconjurător, Editura Economică, Bucureşti, 1998
Benea, Marius – Valorificarea potenţialului turistic în judeţul Hunedoara, Teză de

doctorat, Bucureşti, 1997
Boghean, Carmen – Economia turismului, curs, Universitatea ”Ștefan cel Mare”,
Facultatea de Științe Economice și Administrație publică, Specializarea Economia Comerțului,
Turismului și Serviciilor, 2009
Bran, F., Dinu, M., Simon, T., - Economia turismului şi mediului înconjurător, Ed.
Economică, București, 1998
Burciu, Aurel – Introducere în management, Editura Economică, Bucureşti 2008
Chasovschi, Carmen Emilia - MANAGEMENT ÎN COMERŢ, TURISM ŞI SERVICII,

Curs pentru învăţământ la distanţă, 2009
Cosmescu, Ioan. – Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică,

Bucureşti, 1999
Cătoiu, I., Bălan, Carmen, Onete, B., Popescu, Ioana Cecilia, Vegheş, C. – Metode şi
tehnici utilizate în cercetările de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 1999
Cristureanu, C. – "Note de curs", ASE, București, 2007
Erdeli, George, - Amenajări turistice, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996
Firoiu, Daniela, - Economia Turismului şi amenajării turistice a teritoriului, Editura

Sylvi, Bucureşti, 2002
Hapenciuc, Valentin Cristian – Cercetarea statistică în turism, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2003
– Elemente de analiză şi prognoză în turism, Editura
Junimea, Iaşi, 2004
–
Hapenciuc, Valentin Cristian – Ecoturism și turism rural, curs, Universitatea ”Ștefan
cel Mare”, Facultatea de Științe Economice și Administrație publică, Specializarea Economia
Comerțului, Turismului și Serviciilor, 2009
Ionescu, Ion, – Turismul, fenomen social-economic şi cultural, Editura Oscar Print,

Bucureşti, 2000
Jivan, Alexandru, – Managementul serviciilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999
Kotler, Philip, Bowen, T. John și Makens, C. James, – Marketing for Hospitality and
Tourism, (Marketing în industria ospitalieră și turism), Ediția Internațională Pearson
Luburici, Momcilo – Turism-Marketing, Vol I, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000
Lupu, N. – Hotelul – economie şi management, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2002
Minciu, Rodica. – Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000
Năstase, D. V. – Timpul liber şi activităţile recreative, Editura Universităţii, Piteşti, 2004
Neagu, Vasile, – Managemet turistic şi al serviciilor turistice, Ed. Sylvi, Buc 2002
Nedelea, Alexandru., – Piaţa turistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003

– Politici de marketing în turism, Editura Economică, Bucureşti, 2003
– Marketing în comerț, turism și servicii, curs, Universitatea ”Ștefan
cel Mare”, Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică,
Specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, 2009
Nedelea, Alexandru, Nistoreanu, Puiu, Dinu, Vasile, – Producţia şi comercializarea

serviciilor turistice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2004
Nistoreanu, Puiu, – Management în turism, Ed. ASE, București, 2002

– Management în turism, Editura ASE, Bucureşti, 2002
Neagu, Vasile. – Managemet turistic şi al serviciilor turistice, Editura Sylvi, Bucureşti,

2002
Postelnicu, Gheorghe, – Introducere în teoria şi practica turistică, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 1997
Stoina, Cristian, – Turism şi marketing turistic, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2003
Stoina, Cristian, Snak, Oscar, Ion, Ionescu – Turismul, fenomen social-economic şi

cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000
Stănciulescu, Gheorghe, Lupu, N., Ţigu, G., – Dicţionar poliglot explicativ de termeni
utilizaţi în turism, Editura All Beck, Bucureşti, 1998
Snak, O., Baron, P, Neacşu, N., – Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001
Uscatu, Teodor, – Vacanţe şi turism, Editura Dacia, Bucureşti, 1999
Internet:
http://www.descriere.ro/vatra-dornei.html
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/45_de_min_pe_cal
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/tiroliana
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/pe_bistrita_in_jos
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/plimbari_cu_atv_-_urile
PARTIA_DE_SKI_PARC_1__PARTII_DE_SKI_REGIUNEA_VATRA_DORNEI-a1164-
271402923.html
PARTIA_DE_SKI_DEALU_NEGRU___PARTII_DE_SKI_REGIUNEA_VATRA_DORNEI-
a1164-271367295.html
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/lupte_paint_ball
http://www.taradornelor.ro/newdorna/web/pachet/popice_si_biliard
http://www.scritube.com/geografie/turism/Lucrare-de-diploma-EFICIENTIZA2117221923. php
http://www.tourismguide.ro/tgr/complex_bradul_-_calimani_vatra_dornei_668.php
http://maps.google.ro/maps/place?
hl=ro&biw=1366&bih=599&um=1&ie=UTF8&q=complexul+bradul+calimani+vatra+dornei&f
b=1&gl=ro&hq=complexul+bradul+calimani&hnear=Vatra+Dornei&cid=948356300428411264
4
http://www.casefaraintermediari.ro/inchiriere/complex-hotelier-bradul-calimani-vatra-dornei-
4901.html#

2011, Dizertatie .Stadiul Actual Al României

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2011, Dizertatie .Stadiul Actual Al României

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Capitolul I: Stadiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional.............................2

1.1. Turismul – Fenomen economico – social

Apariţia turismului se pierde în negura timpurilor şi în consecinţă, din lipsa unor

1.3. Turismul – un fenomen cu abordare multifuncţională

Turismul este, în înţelegerea multor profesionişti, cu precădere, o problemă de piaţă şi

1.4. Forme de turism – clasificare şi particularităţi

În activitatea turistică internă şi internaţională se practică o gamă largă de forme şi

1.5. Motivaţia turistică

2.1. Servicii turistice

Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul are o serie de trăsături comune cu

2.2. Modalităţi de clasificare a serviciilor turistice

Tabelul 1. Structura consumului turistic pe principalele grupe de servicii

Serviciul de cazare hotelieră reprezintă, alături de cele de transport, alimentaţie şi

Unităţile de alimentaţie publică destinate servirii turiştilor se clasifică în patru categorii34:

Tabel 2. Tipuri aferente unităţilor de alimentaţie care funcţionează în România

Paralel cu modernizarea formelor de comercializare şi servire are loc o diversificare a

 de informare a clientelei turistice;

2.3. Managementul organizatiilor hoteliere. Functiile managementului hotelier

Funcțiile managementului hotelier și obiectul de activitate

Funcția de cercetare – dezvoltare

Funcția de producție (prestație)

Agrementul reprezintă o componentă de bază a serviciilor turistice, alături de transport –

3.1. Prezentarea generală a staţiunii montane Vatra Dornei

Vatra Dornei este aşezată în Nordul României, în Sud-Estul judeţului Suceava.

Imaginea nr. 2: Vedere panoramică Vatra Dornei

Vatra Dornei se află la 105 km depărtare de municipiul Suceava (aproximativ 2 ore

3.2. Prezentarea cadrului natural pentru agrement

Imaginea nr. 3: Pietrosul Bistriţei

Imaginea nr. 4: Ouşorul

Imaginea nr. 6: Veverița

În loc de concluzie la sfârşitul acestui capitol, remarcăm că municipiul Vatra Dornei 43

Imaginea nr. 7: Pescar

3.3.1. RIVER RAFTING în Vatra Dornei

3.3.2. PARAPANTĂ în Vatra Dornei

3.3.3. MOUNTAIN BIKE în Vatra Dornei

O altă alternativă de petrecere activă a timpului liber este tiroliana. Presupune

3.3.6. Programele de RIVER RAFTING ŞI PLUTĂRIT. Pe Bistriţa în jos46

3.3.7. PLIMBĂRI CU ATV-URILE48

3.3.8. SKI-UL CA FORMĂ DE AGREMENT ÎN VATRA DORNEI

Pârtie ski Cârlibaba. Situată la doar 36 km de Vatra Dornei, aproape de localitatea

ŞCOALA DE SCHI Euroski Vatra Dornei

Descrierea Ofertei Şcolii de Ski – Vatra Dornei

3.3.9. PAINT BALL în Vatra Dornei51

Persoanelor cu inima şi sufletul rămase tinere, copiilor în special le recomandăm

3.3.10. POPICE ŞI BILIARD52

3.3.11. Drumeţie în Vatra Dornei

Imaginea nr. 8: Harta traseelor de drumeţie din zona Vatra Dornei

Hotel Bradul este situat într-o zonă

Capacitatea de cazare este de 290 locuri dispuse în 4 apartamente (living și dormitor), 20

3.5. Oferta de agrement a Complexului Bradul Călimani

Prezentul studiu de caz a încercat să realizeze o analiză a serviciilor de agrement din

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Pârtiile de ski -“Ţinuta” oraşului, în special în cartierele cu

Baza de tratament balnear Lipsa unei telegondole

In vederea promovarii si dezvoltarii turismului, Primaria localitatii isi propune derularea,

4. Organizarea anuala de evenimente cultural. Actiunea aceasta presupune realizarea

5. Montarea unor indicatoare rutiere care sa faciliteze accesul catre principalele

Angelescu, Coralia, Jula, Dorin – Timpul liber – condiţionări şi implicaţii economice,

Bran, Florina, Marin,Dinu, Simon, Tamara – Economia turismului şi mediului

Benea, Marius – Valorificarea potenţialului turistic în judeţul Hunedoara, Teză de

Chasovschi, Carmen Emilia - MANAGEMENT ÎN COMERŢ, TURISM ŞI SERVICII,

Cosmescu, Ioan. – Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică,