1.Morfologia si ultrastructura spirochetelor.Clasificarea.Metodele de studiere.

Speciile patogene si
diferentierea lor.
Sunt germeni helicoidali,mobili.au corpul compus din mai multe spire. Miscarile sunt datorate unui aparat
locomotor,care consta din fibrile dispuse pe toata lungimea corpului intre perete si membrana.Peretele este
elastic, format din glucide, lipide, polipeptide. Nu sunt rezistente in mediul extern. (Nu rezista la variatii de
temperatura,sunt sensibile la peniciline si cefalosporine)

Familia Spirochaetaceae, cuprinde 3 genuri, toate avind importanta in patologia umana.

Genul Treponema(se subdivid in specii patogene,si saprofite.)Cele patogene...
Treponema pertenue
Treponema carateum
Treponema pallidum
Genul Leptospira
Din specii saprofite.Leptospira biflexa
Din specii patogene-L.Icterohaemorrhagiae(rezervorul soarecele)
-L.grippotyphosa(rezervorul soarecele)
-L.pomona(rezervorul porcul)
-L.canicola(rezervorul cainele)

Genul Borrelia
Patogenitatea.
Treponema este patogena prin multiplicarea intracelulara si prin invazivitate.Boala se numeste Sifilis.
Leptospirele sunt patogene prin multiplicare.Produc boala numita Leptospiroza,care este o antropozoonoza.
Borrelia sunt patogene prin multiplicare si
invazivitate.Produc borrelioze,care sunt boli generalizate.
Caractere morfologice
Treponema. Are 10-15 spire regulate, rigide cu capetele drepte. Intre perete si membrana are fibrile, care ii
confera mobilitate,prezinta miscari de rotatie si flexie. Se coloreaza Giemsa slab,dar se coloreaza prin
impregnare argentica, coloratia Fontana-Tribondeau, germenii apar bruni pe fond bej.
Leptospira. Corpul are 10-12 sppire,nedeformabile,mici,regulate,cu capete rasucite. Aparatul locomotor este
alcatuit dintr-o singura fibrila dispusa intre membrana si perete,care este foarte elastic. Se coloreaza
Giemsa,dar foarte greu. Nu se coloreaza cu Gram
Borrelia. Corpul alcatuit din 5-6 spire neregulate sideformabile in cursul miscarilor,avind capete drepte.
Aparatul locomotor este alcatuit dintr-un manunchi de 30 de fibrile dispuse intre membrana si perete
Se coloreaza Gram,fiind Gram-negative
2.Morfologia si ultrastructura microplasmelor.Metodele de studiere. Speciile patogene.
Micoplasmele sunt bacterii:
Delimitate numai de o membrana trilaminata si lipsite de perete celular rigid ca si de informatia genetica
necesara sintezei precursorilor specifici peretelui.
Forme mici si polimorfe
Se cultiva pe medii acelulare ,iar cultura este inhibata de anticorpii specifici.
Se inmulteste intr.un ciclu care include alternativ,elongarea si fragmentarea unor forme filamentoase in
forme cocoide si diviziunea acestora.
Se examineaza in functie de localizarea infectiei,sputa sau exudatul nazofaringian,urina,prelevate prin
laparoscopia pelvina. Microscopia directa este fara valori,coloratiile uzuale nu pot depista micoplasmele din
cauza dimensiunilor reduse...iar coloratia imunofluorescenta nu a dat rezultate satisfacatoare.
Izolarea si identificarea. Coloratia Dienes,coloniile de micoplasme se coloreaza in violet si acoperite cu o
lamele pot fie examinate cu imersie.
Specii patogene. Din cele 80 de specii de Mzcoplasme,gazduite de cele mai diverse vertebrate,omul
gazduieste numai 10,din care doar 3 sunt patogene. Din cele 3 specii= M. Genitalum (tractul urogenital
inferior) M. hominis, M. Pneumoniae (cai respiratorii).

3. Morfologia si ultrastructura actinomicetelor. Metodele de studiere. Speciile patogene.

Actinomicetele sunt microorganisme ce traiesc in mod normal in cavitatea bucala a fiintelor umane ce pot
produce o infectie si care sunt favorizate de o igiena dentara precara si de o stare imunodepresiva.

• Actinomicetele (Actinomyces) Cuprind bacterii filamentoase, Grampozitive, saprofite sau facultativ

patogene, folosite industrial pentru obţinerea de substanţe biologic active. • Majoritatea actinomicetelor
trăiesc la nivelul solului sau în ţesuturile plantelor, parazitând mai rar animalele sau omul.

foarte raspandite in natura, inrudite cu ciuppercile inferioare, dintre care unele sunt purtatoare de boli pentru
om si animale, iar altele produc antibiotice. Functia gentica e indeplinita de nucleiod. in care se localizeaza
nucleoidul , ribozomii , mezozomii, incluziuni intracelulare , ARN. Caracterul morfologic principal al
actinomicetelor este forma ramificata a celulelor care au aspect de bastonase scurte sau formatiuni
filamentoase care amintesc miceliul ciupercilor – hife. In organismul omului actinomicetele formeaza
conglomerate specifice de miceliu modificat numit druze. In peptidoglicanul unor actinomicete sau pus in
evidenta glucide ca arabinoza ,galactoza, xiloza , maduraza.

Clasa ACTINOMYCES Genuri importante Mycobacteha Mycobacteriu Actinomyceta ceae m les

Actinomyceta Actinomyce ceae Streptomyce Streptomycet s aceae

Contaminarea se face prin contactul direct cu patogenul, prin ingestie alimentară sau prin înmulţirea masivă
a actinomicetelor care colonizează în mod obişnuit mucoasele (autoinfecţia cu saprofiţi bucali). Virulenţa
acestor microorganisme este dependentă de numărul patogenilor, de sensibilitatea individuală, precum şi de
imunitate. Diverşi autori, arată că trecerea actinomicetelor de la starea saprofita la cea parazita se face doar
în anumite condiţii, indiferent de numărul germenilor, existând un număr restrâns de persoane receptive la o
astfel de transformare.
4. Morfologia si ultrastructura micetelor. Particularitatile morfologice ale genurilor Aspergillus,
Penicillium,Mucor, micetelor levuriforme. Metodele de studiere.
 Morfostructural, fungii care fac parte din acest gen se caracterizeaza prin prezenta unor formatiuni
ramificate cu aspect particular, cunoscute sub denumirea de hifa.

Hifele formeaza miceliul, sunt septate si au un diametru de aproximativ 2.6 si 8.0 microni, se
ramifica in capete conodiene atunci cand intra in contact cu aerul. Сaretele conodiene sunt formate
dintr-un conidiopor, care are o largire la caatul sau terminal, fiind asorerite de structuri filiare, ce se
impart in 2 tipuri: - un singur rand de astfel de structuri - filiade - doua randuri - metule + filiade
Аceste filiade produc si elibereaza prin strangulare- сonidiile dispuse sub forma d lanturi.

La microscop hifele sunt uniforme si au un model de ramificatie sub forma de copac. Coloniile
obtinute prin cultura in laborator au culori diferite La inceput sunt albe, dar aceasta culoare poate
varia de la galben, mari, verde sau chiar negru. Textura: bumbac sau catifea.

5. Morfologia si ultrastructura rickettsiilor. Metodele de studiere. Speciile patogene.

Rickettsia (Rickettsia) este un gen de bacterii mici Gram-negative intracelulare din
grupul alfaproteobacteriilor (familia Rickettsiaceae, ordinul Rickettsiales), multe patogene pentru om și
animale, transmise la om prin înțepătura, mușcătura sau dejecțiile păduchilor, puricilor, căpușelor sau a altor
acarieni. Rickettsiile sunt agenții patogeni ai diferitelor rickettsioze umane (aproximativ 15 rickettsioze), de
ex., Rickettsia prowazekii este agentul patogen al tifosului exantematic, Rickettsia mooserii (Rickettsia
typhi) al tifosului murin, Rickettsia rickettsii al febrei pătate a Munților Stâncoși, Rickettsia conorii al febrei
butonoase etc.

6.
Morfologia si ultrastructura Chlamydiilor. Metodele de studiere. Speciile patogene.

Chlamydiile sunt bacterii Gram negative cu localizare intracelulara obligatorie. In mod traditional, genul
Chamydia cuprinde patru specii : C.trachomatis, C.pneumoniae, C. psitttaci si C. pecorum5.

Clasificari recente impart Chlamydiile in 4 familii, dintre care cea mai importanta in patologia umana este
fam. Chlamydiaceae

7.Virusurile. Natura. Prticularitatile morfobiologice. Notiuni de viroizi si prioni.

Virusuri = gene vagabonde = particule infectioase autonome, caracterizate prin :

1. Reprezintă structuri acelulare cu potenţial infecţios

2. Dimensiuni de rangul nm (20-400 nm)
3. Genomul viral este constituit dintr-un singur tip de AN (ADN sau ARN)
4. Sunt lipsite de metabolism propriu, fiind paraziţi obligaţi intracelulari
5. Nu cresc şi nu se divid, se reproduc în celule vii
6. Nu cultivă pe medii artificiale, numai pe celule vii
7. Rezistenţă naturală la antibiotice

myxovirusuri : AN + capsida = nucleocapsida; reovirusuri : ARN dublu catenar

Rol capsida: protecţia AN, rol antigenic, adeziune

Virusurile cu supercapsida realizeaza absorbtia prin intermediul ei à utilizarea detergentilor pt inlaturararea

supercapsidei à inlaturare virulenta.
CLASIFICAREA VIRUSURILOR

După tipul AN (cu genom ARN/ADN)

După dimensiuni (mici – 20-50 nm, medii – 50-150 nm, mari – peste 150 nm)

După tipul de simetrie a capsidei (helicoidală, cubică, mixtă)

După gazdă (om, animal, insectă, bacterie)

După sensibilitatea în mediul extern, etc

Virusuri ADN : Parvoviridae, Hepadnaviridae, Adenoviridae, Herpesviridae, Poxviridae

Virusuri ARN+: Picornaviridae, Caliciviridae, Togaviridae, Flaviviridae, Coronaviridae, Retroviridae

Virusuri ARN- : Rhabdoviridae, Paramyxoviridae, Orthomyxoviridae, Bunyaviridae, Arenaviridae,

Filoviridae

Virusuri ARNd.c. : Reoviridae

Virion – unitate structurală infecţioasă a virusului

Viroid – ARNm.c., circular, asociat cu boli la plante

Prion – proteină termostabilă infecţioasă, cauzează la om boala Kuru, Creutzfeldt-Jacob, sindromul

Gerstmann-Straussler, scrapie la oi

COMPOZIŢIA CHIMICĂ ŞI STRUCTURA VIRIONULUI

Virusurile simple – AN şi înveliş proteic – capsida (nucleocapsidă)

Virusurile complexe – nucleocapsidă şi un înveliş extern, lipoglicoproteic (supercapsidă, peplos)

AN – ADN sau ARN, mono- sau bicatenar, linear, circular sau fragmentat.

ARN monocatenar : ARN+ (catenă cu sens, ARNm) sau ARN- (catenă fără sens)

Funcţia AN – asigurarea replicării şi expresia genomului pentru sinteza proteică

Capsida – formată din unităţi proteice, capsomere, aranjate simetric.

Simetrie helicoidală – capsomerele se fixează pe catena de AN, formă de bastonaş

Simetrie cubică (icosaedrică) – capsomerele se aranjează în jurul AN, formând un icosaedru (poliedru
regulat cu 20 feţe triungiulare şi 12 vârfuri), eikos=20

Simetrie mixtă (bacteriofagii, poxvirusurile)

Funcţia – protecţia AN, rol antigenic, adeziune

Supercapsida – structură glucido-lipido-proteică, derivată din membrana celulei gazdă (lipidele din
membrana celulară, glicoproteinele proprii)

Funcţie – protecţie, antigene de suprafaţă, adeziune

Unele virusuri conţin enzime – polimeraze, transcriptaze, etc.

Acţiunea factorilor fizici, chimici. Virusurile sunt foarte sensibile la căldură, desicare, UV. Detergenţii şi
solvenţii inactivează virusurile cu supercapsidă. Pot fi conservate prin liofilizare sau la -80 C