ANATOMIA FLORII

Structura anterei
Antera este formată din două structuri identice numite teca, unite la nivelul conectivului și având între ele
un șanț median, profund; fiecare teca prezintă câte un șanț mai mic, numit șanț lateral (fig. 1).
✓ Conectivul: se află între cele două teca și este alcătuit dintr-un fascicul libero-lemnos înconjurat de un
țesut parenchimatic.
✓ Teca: fiecare este alcătuită din 2 saci polenici (antera tetraloculară)
- sacii polenici sunt separați între ei de un perete format din mai multe straturi de celule cu pereți celulari
subțiri; în sacii polenici se vor forma grăunciorii de polen; pe parcursul procesului de formare al polenului,
celulele din peretele despărțitor sunt consumate, astfel încât, în momentul eliberării polenului cei doi saci
polenici comunică între ei (antera biloculară).

2.

1.
3.

7.

6.
5.
4.

Figura 1- Antera la Prunus domestica: 1. teca cu 2 saci polenici

(peretele despărțitor este încă prezent); 2. teca cu un singur sac
polenic (peretele despărțitor este consumat parțial); 3. conectiv;
4. șanț lateral; 5. șanț median; 6. stratul mecanic; 7. grăuncior de
polen

Structura peretelui anterei (de la exterior spre interior):

✓ Epiderma – 1 strat de celule protejate de cuticulă; în dreptul șanțurilor laterale se formează grupul celulelor
mucilagigene: sunt celule epidermale alungite ce își modifică peretele prin procesul de gelificare, ajutând
la deschiderea anterei.
✓ Stratul mecanic – 1 rând de celule mari, cu aspect de degetar, întrerupt în dreptul șanțurilor laterale; pereții
radiari sunt îngroșați cu benzi de lignină ce se unesc spre peretele intern al celulei; pereții externi sunt
subțiri, celulozici; are rol în deschiderea peretelui anterei pentru eliberarea polenului.
✓ Țesutul tranzitoriu – format din mai multe straturi de celule; poate fi observat până la deschiderea anterei
deoarece celulele componente, mici, bogate în substanțe de rezervă, sunt consumate pe parcursul formării
grăunciorilor de polen.
 ✓ Stratul nutritiv (tapet) – căptușește sacul polenic pe partea internă; este format din un rând de celule mari,
polinucleate, bogate în substanțe nutritive; este degradat în timpul formării grăunciorilor de polen; la
maturitatea anterei se mai pot observa resturi de celule, picături de ulei sau pigmenți carotenoidici.
În interiorul sacilor polenici se găsesc celulele mamă ale grăunciorilor de polen, dacă antera este tânără sau
grăunciorii de polen, dacă antera este matură.

Grăunciorul de polen: alcătuire

Grăunciorul de polen reprezintă gametofitul bărbătesc
respectiv structura care asigură formarea, protecția și transportul
gameților bărbătești.
Grăunciorului de polen este protejat de un perete dublu
numit sporodermă, alcătuit din exină și intină (fig. 2,3). Exina
reprezintă învelişul extern al granulei de polen, cutinizat și
ornamentat în funcţie de specie și tipul de polenizare; la exterior
poate prezenta o serie de depuneri cu rol de a asigura aderarea
granulei la stigmat, de reducere a pierderile de apă, sau care dau
o aromă specifică pentru atragerea polenizatorilor. Intina este
peretele celular propriu-zis al granulei de polen, lipsit de
ornamentații, alcătuit din proteine și
enzime. Figura 2 – Schema alcătuirii grăunciorului
de polen la Izma broaștei (din Buia și Péterfi,
În interior se găsesc două
1965) : ex – exina; int – intina; cg – celula
celule inegale: cea mai mare se generativă; nv – nucleul celulei vegetative
numește celula vegetativă, iar cea mai
mică – celula generativă; din celula generativă se vor forma doi gameți bărbătești
imobili (spermatii).
Figura 3 – Grăuncior
Etapele de formare ale gameților bărbătești
de polen germinat la
prun
Procesul de formare ale gameților bărbătești au loc inițial în anteră și se
continuă după polenizare în tubul polenic. Distingem următoarele etape:
• Microarhesporogeneza: pe axul florii, după inițierea primordiilor învelișului floral apar primordiile
anterelor sub forma unor meristeme omogene învelite în epidermă; în cele patru colțuri ale unui primordiu se vor
diferenția o serie de celule mai mari, numite arhespori primari care se vor divide printr-o mitoză și vor forma o
celulă parietală și una numită arhespor secundar; celulele parietale vor genera prin diviziuni mitotice peretele
anterei; celulele arhesporilor secundari vor intră în următoarea etapă de formare a grăunciorului de polen.
• Microsporogeneza: fiecare celulă a arhesporului secundar, numită și celula mamă a grăunciorilor de
polen va intra într-o diviziune meiotică, formând tetrada de microspori; prin formarea microsporilor are loc
trecerea la faza haploidă din ciclul de formare al gameților bărbătești.
• Eliberarea microsporilor: dezintegrarea membranei tetradei eliberează microsporii în sacul polenic unde
încep un proces de hrănire și creștere în dimensiuni pe baza substanțelor din celulele stratului tapet și ale țesutului
tranzitoriu.
• Formarea grăunciorului de polen: nucleul celulei microsporului se divide printr-o mitoză haploidă
rezultând doi nuclei și apoi două celule inegale: celula generativă, mai mică și celula vegetativă, mai mare.
Acestea se vor înconjura de un perete dublu rezultând grăunciorul de polen.
 • Microgametogeneza: poate avea loc după polenizare, în tubul polenic sau înainte de deschiderea anterelor
și eliberarea polenului (speciile de poacee); cei doi gameți bărbătești se formează în urma diviziunii mitotice a
nucleului celulei generative.

Structura ovarului

2
4
3

2
1 7

6
5

4
5
6

Figura 4 – A. Structura carpelei: 1-peretele carpelei; 2-loja ovariană; 3-fasciculul conducător al carpelei; 4-
fasciculul placentar; 5-ramificarea fasciculului placentar în piciorul ovulului; 6-ovulul.
B. Anatomia ovarului (din Buia și Péterfi, 1965): 1-epiderma externă; 2-epiderma internă; 3-zona de
parenchim; 4-fasciculul median al carpelei; 5-fasciculul lateral al carpelei; 6-fasciculul placentar; 7-loja
ovariană cu 2 ovule; 8-canalul stilar
Ovarul este o structură formată prin concreșterea prin margini a carpelei/lor și delimitarea la interior a
unui spațiu numit loja ovariană. Alcătuirea peretelui ovarului este asemănătoare structurii limbului foliar: în zona
mediană se deosebește un parenchim delimitat de două epiderme – una externă și alta internă, ce căptușește loja
ovariană; printre celulele epidermale se găsesc stomate; în parenchim sunt înglobate fasciculele libero-lemnoase
ale carpelei și cele placentare; în loja ovariană se formează ovulul/ovulele prinse pe țesutul placentar; la nivelul
lojelor ovariene ajung ramificațiile canalului stilar (format în centrul ovarului), cu rol în conducerea tubului
polenic (fig. 4 A, B).

Alcătuirea ovulului.
Ovulul este alcătuit din picior sau funicul și corpul ovulului.
Funiculul asigură prinderea de ovulului de placentă. Locul de
inserţie a1 funiculului pe corpul ovulului se numeşte hil. Corpul
ovulului este acoperit la exterior de două învelişuri, respectiv
integumentul extern şi integumentul intern; integumentele lasă între
ele un spațiu mic numit micropil. Prin funicul pătrund fasciculele
placentare care se ramifică în corpul ovulului; punctul de ramificare se numește
chalază.
La interior, mărginit de integumente se află un ţesut omogen
- nucela, care ocupă tot spaţiul dintre chalază şi micropil. În nucelă,
 spre micropil, se va diferenția sacul embrionar – gametofitul femeiesc.
Acesta este format din șapte celule: trei diferențiate înspre micropil -
oosfera şi două sinergide; trei în partea opusă - celule antipode; la
mijloc se diferențiază celula secundară a sacului embrionar (fig. 5).

Tipuri de ovule.
În funcție de poziția axei ovulului și locul celor trei puncte principale
(micropil, hil, chalază), deosebim următoarele tipuri:
- Ovulul ortotrop: axa ovulului este dreaptă și are dispuse pe ea, unul
sub altul, cele trei puncte, pornind de la bază spre vârf:
hil→chalază→micropil;
- Ovulul anatrop: axa ovulului este curbată astfel încât micropilul
ajunge lângă hil iar chalaza este în partea opusă; la acest tip de ovul,
funiculul este lung şi alipit de corp formând un cordon numit r a f ă .
Figura 5 – Structura ovulului la
Polygonum divaricatum (din Buia
și Péterfi, 1965): fun – funicul; h –
hil; f – fascicul conducător; ch –
chalaza; nuc - nucela ; inte –
integumentul extern; inti –
integumentul intern; cl – caloza; m
– micropilul; se – sacul embrionar;
sin – sinergide; o – oosfera; n2 –
celula secundară a sacului - Ovulul campilotrop: axa ovulului este mult curbată încât ajunge
embrionar; ant - antipode orizontală; hilul se află la mijloc pe această axă având de o parte și de
cealaltă chalaza și micropilul.

Placentația.
Reprezintă modul de dispunere al placentelor și ovulelor în interiorul ovarului. Aceasta poate fi:
✓ parietală: ovulele sunt prinse pe placente formate pe peretele intern al carpelei pe toată suprafața acestuia,
de o parte și de alta a liniei de sutură (unire a marginilor), în dreptul nervurilor mediane sau în unghiul intern al
fiecărei carpele;
✓ centrală: ovulele sunt prinse pe placente formate pe o coloană centrală provenită din receptacul, fără
legătură cu pereții carpelei.

Etapele de formare ale gameților femeiești

Procesul se desfășoară în ovul, în mai multe etape:
• Macroarhesporogeneza: în partea superioară a nucelei, înspre micropil se diferențiază o celulă mai mare,
numită macroarhespor primar. În urma diviziunii mitotice arhesporul primar va forma celula parietală, situată
spre exterior și celula macroarhesporului secundar orientată spre interiorul nucelei; celula parietală se va divide
mitotic și va forma o structură numită calotă.
• Macrosporogeneza: macroarhesporul secundar se divide meiotic , asigurând trecerea la faza haploidă;
rezultă patru celule numite macrospori care se vor așeza în linie – tetradra de macrospori.
• Macrogametogeneza: din cele patru celule, trei vor degenera iar a patra (de obicei macrosporul bazal sau
chalazal) se va dezvolta și va forma, în urma unei succesiuni de trei diviziuni mitotice haploide ale nucleului său,
sacul embrionar cu 8 nuclei. Nucleii vor fi înconjurați de citoplasmă și de o membrană lipoproteică și se vor
repartiza astfel: trei celule la polul micropilar – două sinergide laterale care mărginesc oosfera (gametul femeiesc
principal); trei celule la polul opus, cel chalazal – antipode; la centrul sacului se vor uni două celule rezultând
celula secundară a sacului embrionar (gametul femeiesc secundar). Toate celulele sacului embrionar sunt
haploide, cu excepția celulei secundare care este diploidă.