Potrivit Principiului de incertitudine Gabor-Heisenberg, în Prelucrarea Semnalelor,
între suportul unui semnal şi cel al Transformatei Fourier asociate există următorul raport: 1 p a. Ambele suporturi ar putea fi nemărginite. 1 p b. Dacă un suport este nemărginit, celălat este în mod necesar mărginit. 1 p c. Suporturile nu pot fi simultan mărginite. 1 p d. Deschiderea unui support variază invers proporţional cu deschiderea celuilalt. 1 p e. Produsul deschiderilor suporturilor nu poate depăşi o constantă.
Soluţie a b c d e A F A F F
Explicaţie bazată pe logică
a. A v F? Este posibil acest lucru, după cum o demonstrează, de exemplu, semnalul Gaussian. Deci: A. b. A v F? Dacă această afirmaţie ar fi adevărată, atunci prima afirmaţie (a.) ar fi falsă. Nemărginirea unui suport nu impune niocio restricţie celuilalt suport, care poate fi nemărginit sau mărginit. Deci: F. c. A v F? Aceasta este, de fapt, formularea sintetică a Principiului de incertitudine. Deci: A. d. A v F? Acest lucru s-ar putea întâmpla (de exemplu, ca în cazul semnalului Gaussian), însă el nu este general valabil. Deci: F. d. A v F? Potrivit punctului c., este clar că acest produs este infinit. Principiul statuează totuşi o proprietate legată de produs – şi anume: produsul rezoluţiilor de reprezentare (în timp, respectiv în frecvenţă) nu poate depăşi o constantă. Deci: F.