Imbinare lemn

Îmbinări de muchie şi de legătură.

Îmbinare destinată construirii unei piese de lemn mai late şi mai lungi. Îmbinările în muchie sunt de două feluri: 
  - cele realizate din 2 piese finite (şlefuite şi încleiate);
  - şi cele întărite cu lambă şi uluc, pene, etc.
Dacă la îmbinare se folosesc accesorii metalice, e numită de legătură şi se foloseşte de regulă la construcţia caselor.

Îmbinarea cu lambă, muchie-muchie

are o rezistenţă mai mare decât cea pe care o putem obţine cu o îmbinare în
joantă. De reţinut este faptul că lamba pe care o vom introduce în uluce trebuie să
fie din lemn de esenţă tare iar dacă lemnul din care realizăm piesa permite, fibra
lemnului lambei să fie în unghi drept faţă de piesele îmbinate.

Îmbinarea dublă, în lambă şi uluc, cu lambă aplicată

este folosită la îmbinarea pieselor de lemn mai groase, această îmbinare dublă
oferă o rezistenţă sporită şi nu permite nici curbarea îmbinării.

Îmbinarea în lambă şi uluc

folosită pentru a creşte rezistenţa fibrelor de lemn la crăpare, cepurile sunt plasate
în locaşuri special decupate în lungimea şanţului la distanţe proporţionale cu forţa
care se doreşte a fi atinsă.

Îmbinarea cant pe cant simplă, cu cozi de rândunică gemene

este o tehnică veche, în care se fac adâncituri în lemn pentru cozile de rândunică
făcute din lemn de esenţă tare.

1
Îmbinarea cant pe cant cu biscuit
îmbinare întărită cu biscuiţi prefabricaţi, lipiţi în locaşuri realizate cu maşina de
debitat locaşuri de biscuiţi.

Îmbinare cu uluc şi lambă proprie.

Acest nou tip de îmbinare cant pe cant a pieselor de lemn constă în alăturarea unui cant care are un profil exterior, o
lambă, de un alt cant care are un profil interior, un uluc. Metodă de îmbinare ce permite îmbinarea mai multor piese
de lemn ce vor forma la final un panou.

Îmbinare dublă cu uluc şi lambă proprie

se foloseşte pentru a uni bucăţi de lemn mai groase, folosind uluce duble asigurăm
o rezistenţă mai mare îmbinării.

Îmbinare cu uluc şi lambă alternativă proprie

Realizând la fiecare piesă un uluc şi o lambă proprie de lungimi/adâncimi diferite
vom oferi pieselor îmbinate astfel o rezistenţă mai mare la răsucirea laterală.

Îmbinare cu uluc şi lambă, cu contrapofil

ajută la ascunderea efectului oricărei contracţii a lemnului, care astfel ar expune o
îmbinare deschisă. Folosită des în placare (lambriuri), când plăcile sunt bătute
discret în cuie în loc de a fi lipite împreună.

2
Îmbinare cu uluc şi lambă, cu scobitură şi cep
vom folosi această îmbinare pentru a ataşa o piesă în cruce la capătul unor placi
(blat de masă) îmbinate, împiedicând astfel răsucirea lor.

 
Îmbinare la încheieturi.
Îmbinările sunt făcute pentru alipirea a două piese de lemn în unghi drept şi/sau în unghi ascuţit. Caracteristica ce
aseamănă aceste două îmbinări e că grosimea fiecăreia e aceeaşi cu a pieselor de lemn care o alcătuiesc. Variantele mai
simple ale acestor îmbinări sunt mai rezistente la compresie decât la întindere. Pe de altă parte însă, cele complexe sunt
mai rezistente la întindere.

Îmbinare în T, din jumătăţi de grosime de lemn

folosită atunci când două piese trebuie îmbinate la colţuri, iar grosimea îmbinării nu
trebuie să depăşească pe cea a fiecărei piese. La fixare putem folosi cuie, cepuri,
clei.

Îmbinare în colţuri, din jumătăţi de grosime de lemn

folosită atunci când două piese trebuie îmbinate in formă de T, iar grosimea
îmbinării nu trebuie să depăşească pe cea a fiecărei piese. La fixare putem folosi
cuie, cepuri, clei.

Îmbinare în cruce
este foarte rezistentă în faţa forţelor de răsucire.

3
Îmbinare cu cep semiascuns în T
este o variaţiei a îmbinării în T, cu un capăt opritor, drept sau în unghi.

Îmbinări de piese stivuite, în cruce

aşezate una peste alta fără goluri între ele asigură o rezistenţă foarte mare în faţa
forţelor de răsucire.

Îmbinări cu strângere 1
în cruce se face cu trei piese care se strâng în unghi drept.Fixarea se poate face
cu cuie, cepuri, şuruburi, şuruburi autofiletante.

Îmbinări cu strângere 2
-//-

Îmbinări cu strângere 3
-//-

 
Îmbinare dublă cu cepuri proprii.
Reprezintă una din cele mai rezistente îmbinării în faţa forţelor de compresie. Cepurile măresc această rezistenţă

4
adăugând şi rezistenţă la întindere. Este utilizată la îmbinarea pieselor verticale cu cele orizontale.

Îmbinare dublă cu cepuri proprii

-//-

Îmbinare de mijloc, cu bridă

sunt des întâlnite în structurile de construcţii. Îmbinarea este de fapt formată dintr-
un cep şi două scobituri deschise, fiecare parte a îmbinării având o treime din
grosimea totală.

Îmbinare cu bridă, în furcă

stilată este de obicei folosită în construcţia de mobilier.

Îmbinare cu bridă, cu muchii ascuţite

este folosită pentru a realiza ramele care ţin pânzele pictorilor. Penele sunt bătute
pentru a întinde pânza.

Îmbinare liberă cu cep şi scobitură

este o îmbinare foarte rezistentă la tensiune. Partea care iese se va fixa cu o
pană. Acest tip de îmbinare nu se încleiază.

5
Îmbinări străpunse la capete.
Datorită rezistenţei mari la forţele de compresie este folosită cel mai des la rame de uşi, ferestre, tablouri sau alte structuri
în care piesele trebuie îmbinate în unghi drept. Fixarea se face cu adeziv care se poate întării cu cepuri de lemn, cuie,
şuruburi.

Îmbinari străpunsă la capete

Îmbinări duble semiascunse la capete

folosite pentru piese mari; cele două goluri asigură o mai mare suprafaţă de
încleiere, iar dacă nu străpungem până la o anumită adâncime dau îmbinării un
aspect simplu şi curat.

Îmbinare semiascunse, cu cepuri drepte sau înclinate

asigură o îmbinare mai bună, suprafeţele înclinate asigură un contact de încleiere
mai mare.

6
Îmbinare în unghi, cu cep şi scobitură
asigură o îmbinare puternică în unghi drept la colţul unei rame. Cepul e mai mic
decât lăţimea ramei, astfel că locaşul nu ajunge pe partea cealaltă, aspectul
îmbinării fiind mai frumos.

Îmbinări în unghi ascuţit, cu cep ascuns sau foarte mic

este o îmbinare estetică. Cepul triunghiular este ascuns complet în locaşul de
aceiaşi formă.

 
Îmbinare în coadă de rândunică.
O altă variantă a îmbinării la capete, străpunsă în unghi. Faţă de îmbinările străpunse la capete este mai rezistentă la
întindere şi la fel de rezistentă la compresie. La lucrările de tâmplărie se foloseşte îmbinarea într-o singură coadă de
rândunică iar la construirea de mobilier cu mai multe.

Îmbinare în coadă de rândunică

Îmbinare cu jumătate de cep

este mai uşor de realizat decât o îmbinare pe cep întreg, dar este şi mai puţin
rezistentă.

7
Îmbinare în coadă de rândunică cu scobitură
Asigură o rezistenţă sporită atât la întindere cât şi la compresie. Cu cât cepul este
mai mai mare cu atât creşte rezistenţa. Cozile de rândunică cu o lăţime mare sunt
folosite în tâmplărie (dulgherie), iar în construcţia mobilierului se folosesc cele mai
înguste. Raportul cozilor se mai calculează şi în funcţie de esenţa lemnului. La
esenţe tari se foloseşte o înclinaţie a cozii de 1:8 pe când la esenţele moi se
foloseşte un raport de 1:6. Pentru uşurinţa în lucru se recomandă folosirea unui
şablon.

 
Îmbinări cu diblu de lemn.
Este îmbinarea care poate înlocui în anumite contexte "îmbinarea cu cep şi scobitură". Este mai uşor de realizat, dar nu
oferă aceiaşi rezistenţă. Se utilizează la îmbinarea ramelor mici şi medii, care nu trebuie să fie foarte rezistente.

Îmbinare în joantă cu dibluri

Îmbinare încleiate în joantă cu pene de lemn

de formă cilindrică sau dreptunghiulară uşor conice la capăt (dar nu neapărat) care
se introduc în găurile făcute în lemn. Fixarea se face cu clei sau alt adeziv de
lemn.

Îmbinare în joantă în T, cu dubluri de lemn

asigură o îmbinare mai rezistentă decât îmbinarea la capete datorită poziţiei
pieselor de lemn.

 
Îmbinări cap la cap.
Oferă posibilitatea de a realiza îmbinări longitudinale. Se foloseşte la construcţia de arcade şi galerii care necesită piese
lungi. Bineînţeles că vom alege tipul de îmbinare în funcţie de rezistenţa necesară în faţa forţei de întindere, compresie şi
răsucire. Evitaţi să folosiţi la acest tip de îmbinare lemne care au noduri sau neregularităţi în zona de îmbinare, acestea
dus la slăbirea rezistenţei.

8
Îmbinarea cap la cap cu cep în unghi drept
are un cep cu două lături în unghi drept, care se îmbină cu un locaş de aceiaşi
formă, realizată în piesa pereche. Tehnica folosită este complexă şi necesită
experienţă, însă aspectul deosebit recomandă această îmbinare.

Îmbinarile cap la cap cu bridă

au o rezistenţă sporită faţă de "îmbinările cu jumătăţi de cepuri". În cazul în care
lemnele sunt mari vom folosi îmbinări cu două cepuri.

Îmbinare cap la cap cu cap teşit

este asemănătoare cu îmbinarea cap la cap simplă cu bridă. Feţele teşite îi
asigură însă o rezistenţă mai mare la răsucirile laterale.

Îmbinare cap la cap cu cap cu capul în alternanţă

asigură o rezistenţă mai mare datorită suprafeţelor de contact mai mari a pieselor
lipite.

 
Îmbinări cap la cap cu cep fals.
este o îmbinare cu jumătate de cep, o variantă a îmbinării orientale în coadă de rândunică. Această îmbinare este
destinată să reziste forţelor de întindere şi compresie.

9
Îmbinări cap la cap cu cep fals

 
Îmbinări cap la cap cu cep pătrat.
asigură rezistenţă la compresie şi răsucire. Rezistenţa este asigurată de lungimea şi secţiunea pătrată a cepului cât şi a
adâncimii locaşului.

Îmbinări cap la cap cu cep pătrat

Îmbinare cap la cap cu bridă, în secţiune de o pătrime din grosimea piesei

folosită pentru piese cu secţiune pătrată, oferă o mare rezistenţă la forţele de
compresie şi răsucire.

Îmbinare cap la cap dublă, cu bridă

este o tehnică dificil de realizat. Oferă aceleaşi proprietăţi ca şi tehnica de mai sus.

10
Îmbinare cap la cap cu patru cepuri
oferă rezistenţă îmbinărilor în cazul apariţiei forţelor de răsucire. Totuşi această
metodă de îmbinare este folosită mai mult pentru aspectul ei.

11