Biofizica celulara

• Celulele – unitati structurale si functionale ale organismelor vii

• Structura celulara:
- membrana
- citoplasma (fluid gelatinos in care se gasesc organitele)
- nucleul (forma sferica, contine cromozomii);

• Celulele vii – sisteme deschise: schimb de masa si energie cu

mediul

• Membrana celulara – structura specializata cu rol principal in

schimbul de substante intre celula si mediul extracelular.
 Fenomene de transport prin membrane
• Clasificare – pasive - fara consum de energie
- active - necesita absorbtie de energie

• Transportul pasiv este determinat de:

- gradienti chimici de concentratie
- gradienti de potential electric

• Transportul pasiv are loc pana cand se atinge un echilibru

dinamic chimic / al sarcinii electrice.
• Trei procese implicate in transportul pasiv de substanta prin
membrane:
a) difuzia simpla – transport al moleculelor mici
b) osmoza – responsabila pentru transportul apei
c) difuzia facilitata (prin intermediul moleculelor carrier)
 Difuzia
• Proces de patrundere a moleculelor, sau ionilor unei substante
dintr-o zona cu o concentratie (c1) mai mare, spre o zona cu o
concentratie (c2) mai mica, pana cand c1-c2=0.
• Mai pronuntata in gaze si lichide, mult mai lenta in solide.
• Determinata de miscarea termica (Browniana) a particulelor.
 Difuzia
Legile difuziei
Prima lege a lui Fick
Cantitatea de substanta ΔM difuzata in intervalul de timp Δt este direct
proportionala cu suprafata S prin care se produce difuzia si cu
gradientul de concentratie in directia difuziei

M c dM
  DS
dc
  DS
t x dt dx
Membranele biologice - semi-permeabile – permit trecerea apei sau a unor
atomi/ molecule

M c
  DS
t x
P = -D/x, permeabilitatea membranei
D S = suprafata sa; t=interval de timp.
 P
x
 Legile difuziei
Legea a doua a lui Fick
Variatia in timp a concentratiei, c, in orice punct al solutiei, este
proportionala cu variatia spatiala a gradientului de concentratie
(dc/dx).

•Coeficientul de difuzie - cantitatea de substanta care traverseaza

unitatea de suprafata in unitatea de timp, cand gradientul de
concentratie este egal cu unitatea.

Variatia concentratiei de oxigen din eritrocite in urma difuziei O 2

α-coefient de solubilitate
Aparenta
 Legile difuziei
Difuziunea – consecinta a agitatiei termice

2
mv 3 3kT
  kT v
2 2 m
k-constanta lui Boltzmann (1.38 ·10-23 J/grad)

Miscarea de difuzie nu este rectilinie; particulele se

ciocnesc intre ele;

x=distanta medie parcursa de o particula

t = timpul mediu dintre doua ciocniri
 Legile difuziei
• Forta de frecare care se opune miscarilor particulelor
F=6·π·η·r·v
η = coeficientul de vascozitate, r = raza particulei, v = viteza
particulei
• Pentru particule coloidale, D este dat de formula lui Einstein
D = (k · T)/ (6 · π · η · r)
Coeficientul de difuzie
Pentru solutii micromoleculare D~m-1/2
Pentru solutii macromoleculare D~m-1/3
D = f (T, 1/(vol. particula vol.), forma)
D – descreste in mediu vascos
2
x
Timpul necesar difuzarii moleculelor de O2, glucoza in t
celule trebuie sa fie mic 2D
 Schimbul gazos la nivel alveolar si eritrocitar – un
proces de difuzie
• Variatia concentratiei de oxigen in eritrocite:

- Coeficient de solubilitate aparenta  - include

solubilitatea fizica si legarea chimica cu O2.

- Coeficientul de difuzie CO2 – mult mai mare decat

cel al O2; pentru o presiune partiala data, difuzia
CO2 este mult mai rapida decat cea a O2 (schimbul
de Co2 este mai rapid decat absorbtia O2 la nivel
eritrocitar).
Rolul difuziei gazoase in procese biologice
• Schimburile gazoase la nivel alveolar in plamani:
difuzia moleculelor O2, Co2 prin membrana alveolara in
sangele din capilare; O2, Co2 – dizolvate in stratul de apa
al epiteliului alveolelor.
 Schimbul de gaze la nivel alveolar si eritrocitar – un
proces de difuzie

• O2, Co2 pot exista sub forma de combinatii chimice

(i.e. oxihemoglobina, carboxihemoglobina), sau
disociate, depinzand de presiunile partiale PO2, PCO2.

• PO2> PCO2 la nivel aloveolar  O2 difuzeaza in

sangele capilar.
• In eritrocite O2 se combina cu hemoglobina –
oxihemoglobina.
• In tesuturi PO2 < PCO2  O2 eliberat din complexul
oxihemoglobinic
• PCO2 mai mare  formarea carbohemoglobinei
 Schimburile de O2 si CO2 la prin capilare la nivel
cerebral

• Praguri ale nivelului de CO2 si O2 care caracterizeaza

instalarea unor stari patologice:

• Hipoxia cand pO2 la capatul venos este 25-28 mm Hg

• Starea de inconstienta cand pO2 venos este 17-19

mm Hg

• Pragul letal, cand pO2 este 12 mm Hg.

 Ecuatia Nernst
• Potential electrochimic –marime termodinamica ce include
energia inmagazinata sub forma de potential chimic si sub
forma de potential electric pentru un anumit tip de particule
• Potential electrochimic – lucrul mecanic pentru a aduce un
mol de particule de la o stare standard la o stare
caracterizata prin c, si E specifice

(1)

F=e·NA=96.485,33 Coulomb/mol, NA=6.023 x 1023 mol-1

F- constanta Faraday, NA- Nr. Avogadro, E-potential electric,
c-concentratie, T - temperatura absoluta
 Ecuatia Nernst

• Potentialele electrochimice ale ionilor Az+ de cele

doua parti ale membranei

(2)

(3)

Z·F· E- energia necesara pentru a aduce un mol de ioni

de valenta z de la potential nul la potential E

(4)

(5)
 Ecuatia Nernst

Reprezinta diferenta de potential membranar cores-

punzatoare diferentei de concentratie a unei specii
de ioni de valenta z

Ex. In cazul ionilor de Cl-, z=-1

 Ecuatia Nernst
• Exemplu – cazul fibrei musculare, concentratiile ionilor de
K+, Na+, Cl- la interior si exterior sunt diferite

Din ec. Nernst pt. ioni => Dar experimental

Ei-Ee = -90 mV
 Ecuatia Goldman-Hodgkin-Katz

• Dar Ei-Ee = -90 mV  daca K+ si Cl- transportati pasiv, Na+

transportat activ (impotriva gradientilor)

• Ecuatia Goldman-Hodgkin-Katz – ia in considerare

contributia celor trei tipuri de ioni in mod corespunzator
 concordanta cu rezultatele experimentale

Pi – permeabilitatea membra-
nei pentru un anumit tip de ioni
 Echilibrul de membrana Donnan
O membrana permeabila pentru ioni mici separa doua compartimente
intracelular (2) ce contine un ion macromolecular Az+ (proteina) si
extracelular (1)
• 1 si 2 puse in contact (la t=0) 

Dupa un timp t -> echilibru

termodinamic pt. ionii difuzibili

x- nr. de ioni de Na+difuzati

 Echilibrul de membrana Donnan

• Difuzia ionilor mici  egalitatea potentialelor electro -

chimice

Inloc. expresia 
 Echilibrul de membrana Donnan
In mediul extracelular concentratia ionilor de acelasi semn cu macroionul
 mai mare decat la interiorul celulei

Prezenta unui ion macromolecular nedifuzibil  concentratie diferita a

ionilor difuzibili, i.e. concentratie intracelulara mai mica pt. microionii
cu sarcina electrica de acelasi semn cu macroionul si concentratie
extracelulara mai mica pt. ionii de semn opus macroionului

Diferenta de potential electric pentru un anumit tip de ioni

 Osmoza
• Doua compartimente separate printr-o membrana
permeabila contin acelasi tip de solutie, dar de
concentratii diferite:
 difuzia sontana a moleculelor de solvent din
solutia mai diluata spre cea cu concentratie mai
mare

• Cand membrana separa o solutie de solventul sau

pur difuzia solventului in compartimentul cu
solutie.

• Presiunea osmotica  presiunea ce trebuie

exercitata asupra solutiei pentru a atinge echilibrul
cu solventul pur.
Ilustrarea fenomenului de osmoza. Presiunea
osmotica

= presiunea osmotica
= densitatea lichidului
manometric
g = acceleratia gravitationala
h = inaltimea coloanei de lichid
 Teoria molecular-cinetica a fenomenului de
osmoza

• Particulele de solvent exercita o presiune inferioara in

compartimentul cu solutie comparativ cu cea din
compartimentul cu solvent pur

• Sub influenta presiunii hidrostatice exercitate de

coloana de lichid difuzata, presiunile moleculelor de
solvent pe cele doua fete ale membranei devin egale 
echilibru dinamic
•  = p0-p
p0=presiunea exercitata de moleculele de solvent din
solventul pur
p =presiunea exercitata de moleculele de solvent din
solutie
 Legile presiunii osmotice
Presiunea osmotica depinde de concentratia molara si de
temperatura solutiei
A) la T=constant, presiunea osmotica este proportionala cu
concentratia solutiei,
 ~C (1)
C= msolvit/V (concentratie masica) (2) sau
C= msolvit/(V·) (concentr. molara, =masa molara solvit (3)

B) la concentratii constante, presiunea osmotica este proportio-nala

cu temperatura T a solutiei (la T nu prea inalte)
~T (4)
Din (1)-(4) => = R·C·T = R·T·msolvit/(V·)= R·T·/V (5)
unde =nr. de moli de solvit din solutie, R=8.31·103N·m/ kmol ·K
const. universala a gazelor
 Legile presiunii osmotice

• Legea van’t Hoff:

= R·T·/V (5)
Se mai poate scrie sub forma similara legii gazelor ideale:
·V= ·R·T (6)
Presiunea osmotica a gazelor este numeric egala cu presiunea
exercitata de moleculele solvitului, daca in stare gazoasa ar ocupa
un volum egal cu volumul solutiei.
Presiunea osmotica nu depinde de natura solvitului, doar de
concentratia sa molara si de temperatura.
 Clasificarea solutiilor in functie de presiunea
osmotica

• Solutia ce contine un numar de molecule osmotic active

egal cu numarul lui Avogadro, NA=6.022·1023 / mol-1 se
numeste solutie osmolara
(la t=0oC presiunea sa este de 22.4 atm).

- solutii izotone doua solutii la temperaturi si concentratii

egale in acelasi solvent (au presiuni osmotice egale)

- Doua solutii (1 si 2) cu presiuni osmotice diferite (1 si 2,

1<2)  1 - solutie hipotona, 2 – solutie hipertona
 Masurarea presiunii osmotice. Tuburi
manometrice

Ilustrarea unui tub manometric. Presiunea osmotica a unei solutii

determina o diferenta in nivelul lichidului manometric in cele doua
ramuri ale tubului
Procese osmotice in celule aflate in solutii
Limite de aplicabilitate ale legilor osmozei

1. Legile osmozei sunt valabile doar pentru solutii

micromoleculare, neeletrolitice, la temperaturi sub
40oC.

2. In cazul electrolitilor care disociaza  creste

numarul particulelor osmotic active;
legea osmozei devine

·V = i··R·T (7)

 Limite de aplicabilitate ale legilor osmozei

3. Solutiile macromoleculare nu satisfac legea van’t

Hoff;  are expresia:

Π = (C / μ) · R · T + B · C2 (8)

Sau in forma echivalenta:

(Π / C) = (R · T) / μ + B · C (9)

B = constanta ce depinde de fortele de interactiune intre

moleculele de solvent si solvit
 Limite de aplicabilitate ale legilor osmozei
3. Solutii macromoleculare (cont.)

Variatia pentru acceasi substanta in diferiti solventi

depinde de interactia intre moleculele de solvent si solvit 1,2,3 indica
Interactiuni puternice, slabe si respectiv foarte slabe
 Limite de aplicabilitate ale legilor osmozei

4. In cazul in care macromoleculele dizolvate sunt

polielectroliti disociati, are loc o distributie diferita a
ionilor de cele doua parti ale membranei
semipermeabile (potential de membrana) si un
dezechilibru in presiunea osmotica a ionilor difuzibili
 conduce la stabilirea echilibrului de membrana
Donnan.

5. In cazul barierelor biologice in vivo, permeabilitatea

selectiva pentru anumite substante si polarizarea
membranelor restrang aplicabilitatea legilor
osmozei.
 Lucrul osmotic

• Osmoza are loc cu transport de substanta, deci

implica lucru mecanic.
• Lucrul osmotic = lucrul mecanic necesar
transportului de substanta sub influenta presiunii
osmotice:

W = R · T · log (Πf / Πi) = R · T · log (Cf / Ci)

• Pentru a transporta solvent impotriva presiunii

osmotice trebuie efectuat lucru mecanic (lucru
contra-osmotic).
 Rolul osmozei in fenomenele de transport la
nivel capilar
• Lichidele biologice (plasma, lichidul cefalorahidian,
urina etc.) –solutii apoase ce contin ioni de Na+, K+, Ca2+,
etc, molecule mici nedisociate (glucoza, aminoacizi),
macromolecule – proteine (albumine, globuline).

Traversarea capilarelor

- moleculele mici – prin difuzie simpla sau facilitata

- moleculele mari – prin vezicule sau spatii (fante) intre
celulele peretilor capilari
- Schimburile de fluide intre capilare si interstitii – prin
filtrare si reabsorbtie.
Capilare
Schimburile
de fluide la
nivelul
capilarelor –
proces de
osmoza
apa

Presiune osmotica
Presiune hidrostatica
Presiune rezultanta
 Presiunea osmotica

Presiunea coloid-osmotica exercitata de macromolecule

(65% globuline, 35 % albumine) este mica (~1/)

Presiunea hidrostatica – presiunea unui lichid intr-un

spatiu inchis, e.g. in capilare sau atrii/ventricule
 Osmoza
• La nivelul capilarelor, schimbul de lichide intre mediile
vascular si interstitial are loc sub actiunea presiunii
rezultante:

(1)

Pb=presiunea hidrostatica a sangelui datorita elasticitatii

peretilor vasului capilar (32 mm Hg la capatul arterial si 12
mm la cel venos)
Pil=presiunea hidrostatica a lichidului interstitial (1-9 mm Hg)
plCo=presiunea coloid osmotica a sangelui (28 mm Hg)
il=presiunea coloid-osmotica a lichidului interstitial (0.1-5
mm Hg)
Osmoza in procese de trasport la nivel capilar

P>0  transport de lichid dinspre vas spre spatiul interstitial

P<0  transport de lichid dinspre interstitii spre vasul sangvin
 Formarea edemelor
• Acumularea anormala de apa in interstitii -> umflarea zonei
afectate
• Apar datorita perturbarii valorilor presiunilor hidrostatica
si osmotica din expresia (1) => creste ultrafiltrarea, scade
reabsorbtia.
• Exemple de afectiuni care pot genera edeme:
- nefrita -> secretarea proteinelor plasmatice in urina->
scade presiunea oncotica a plasmei sanguine
- intoxicatii sau arsuri severe -> permeabilizarea
membranelor celulare -> trecerea proteinelor plasmatice in
spatiul interstitial -> cresterea presiunii oncotice a acestora.
Formarea edemelor
 Rolul osmozei in elaborarea urinei
Produsii de catabolism celular -> difuzie -> plasma sanguina ->
eliminare prin intermediul organelor excretoare (rinichi, intestin,
plamani, tegument)
-CO2 rezultat din oxidarea substantelor organice -> eliminat prin
plamani
-Ca2+, Mg2+, Fe2+, alte substante -> eliminate prin intestin
-Uree, NaCl, apa -> eliminate prin tegument
-Cele mai mari cantitati de deseuri si excesul de apa  eliminate la
nivelul aparatului excretor (55-70 g/24 h)
Rinichii
– rol in reglarea balantei electrolitice, a echilibrului acido-bazic
prin controlul excretiei Na+, K+, Cl-, HCO3-, HPO42-
-Reglarea presiunii sangelui prin intermediul reninei (enzima proteica
care regleaza vasoconstrictia si volumul plasmei sanguine) – la nivelul
nefronului
- Nefronul – unitatea morfologica si functionala a rinichiului
Reprezentarea schematica a unui nefron

Etapele formarii urinei

1. Ultrafiltrarea glomerulara
2. Concentrarea urinei
3. Secretia tubulara

GFR=cantitate filtrat/minut
-aprox. 180 litri/zi
-99% reabsorbita
 Morfologia nefronului

RA-reabsorbtie
UF-ultrafiltrare
GR-glomerul renal
CB-capsula Bowman
AA / AE- arteriola
aferenta/eferenta
TP/ TD /TC – tubuli
proximal/distal/colector
VR-vena renala
LIB-lichid interstitial din
capsula Bowman
RC –retea capilara
AH –ansa lui Henle
AE- arteriola eferenta

P  pSA   PL   p LIB   LIB   pSA  p LIB   PL   LIB 

A. Popescu, 1994
 Rolul osmozei in elaborarea urinei

P  p SA   PL   p LIB   LIB   p SA  p LIB   PL   LIB 

P= 47 Torr >0  Ultrafiltrare – trecerea urinei (apa, ioni, uree, etc.)
prin tubul proximal (TP) -> ultrafiltrat glomerular
 Rolul osmozei in elaborarea urinei

• Concentrarea urinei
– arteriola eferenta (AE)– ramificatii in jurul tubilor
renali, care converg spre vena renala
- presiunea oncotica sangvina in AE (mai mare)
determina absorbtia transcapilara in procesul de
circulatie peritubulara prin procesul de osmoza -> se
elimina doar ~1% din urina primara
Rata filtrarii glomerulare - volumul de fluid filtrat la
nivelul capilarelor glomerulare in capsula Bowman in
unitatea de timp
- rata de clearance (cantitatea de plasma depurata de
o anumita substanta in unitatea de timp)
 Rata filtrarii glomerulare (GFR)

GFR

- GFR

- Constanta de filtrare =conductivitate hidraulica x A capilare glomerulare

- Presiunea hidrostatica la nivelul capilarelor glomerulare
- Presiunea hidrostatica in capsula Bowman
-Presiunea coloid-osmotica la nivelul capilarelor glomerulare
- Presiunea coloid-osmotica la nivelul capsulei Bowman
 Rata filtrarii glomerulare – masoara functia
renala (approx. 100 pentru rinichiul sanatos)

RFG = f(sex, varsta, rasa, gradul de prezervare a functiei renale)

Mai multe formule, cu valabilitate limitata in diferite conditii

RFG (mL/min/1.73 m2) = 175 × (Scr)-1.154 (varsta)0.203 ×

(0.742 pt. femei)

SCr- creatinina serica

- Valabila pentru adulti cu functia renala normala

 Evaluarea clinica a filtrarii glomerulare
• U- concentratia urinara a
U V
substantei
CLEARANCE  • V- debitul urinar
• P-concentratia plasmatica a
P substantei
•Clearance-ul creatininei ~125 ml/min (normal)

formula aplicabila la valori stabile ale creatininei serice

[[140 - varsta(ani)]*masa(kg)]
CC = ------------------------------------
[72*Creatinina serica(mg/dL)]
valoarea obtinuta se inmulteste cu 0.85 pentru femei

Calculati CC pentru o femeie de 32 de ani, 59 kg, cu o valoare a creatininei

serice de 1.1 mg/dL.
 Rinichiul artificial (dializorul)

• Cand pSA < pLIB+(PL-LIB) =>P<0

P  pSA   PL   p LIB   LIB   pSA  p LIB   PL   LIB 
Perturbari ca urmare a scaderii tensiunii arteriale sau a
modificarii drastice a presiunii coloid-osmotice a plasmei sanguine
=> deficiente in elaborarea urinei, pana la oprire (aproape)
completa a excretiei –anurie (e.g. in adenom de prostata, rinichi
blocat)=> acumulare de uree in sange, dezechilbru acido-bazic,
dezechilbru electrolitic
-In anurie – epurarea catabolitilor din sange prin dializa
-Sangele vine in contact cu o solutie salina cu pres. osmotica egala
cu a plasmei sangvine (solutie izotonica) printr-o membrana semi-
permeabila de celofan sau cuprofan
Dializorul (rinichiul artificial) – schema de principiu
Schimbul de substante sange-solutie de dializa

Sange Solutie de dializa

BUN- blood urea nitrogen; Cr- creatinina

 Rinichiul artificial

• Utilizat in clinicile de urologie

• Simptome clinice care necesita dializa includ greata
progresiva, vomitari repetate, convulsii, depresie psihica,
dezorientare
- Concentratia normala de uree in sange
C=125-150 mg/100 ml
-precautii in timpul dializei – dozare corecta de anticoagu-
lante (heparina) sau de coagulante (sulfat de protamine)
pentru prevenirea coagularii sangelui in circulatia prin
- dializor
Temperatura lichidului
si sangerarea de dializa =37 C; durata dializei 4-6 ore
organismului
-Controlul presiunii sanguine, a concentratiei ionice (conc. K+
scazuta produce aritmii), al sterilitatii aparatelor, a izotonicitatii
solutiei de dializa
Fenomene de transport prin membrane celulare

Membrana celulara. Structura si proprietati

• Ansamblu de structuri situate la periferia celulei
• Rol in schimbul de substante intre celula si mediu extern
• Consta dintr-un bistrat lipidic traversat de molecule glico-
proteice
• Lipidele – amfofile – au:
- o parte hidrofila (cu afinitate pentru apa)
- o parte hidrofoba

• Intr-un mediu apos faciliteaza organizarea in structuri
Moleculele lipidice. Formarea de structuri lipidice in
solutii apoase

Membrana Vezicula
planara
 Modele de membrane biologice

• Singer &
Nicholson (1972) –
membrana
celulara:bi-strat
fluid lipidic
traversat de
molecule proteice

a, b, c – proteine integrale;
d – proteina periferica
 Structura membranei celulare

• Moleculele lipidice si proteice din membrana – miscari

relativ limitate de translatie (difuzie) in interiorul stratului
din care fac parte, de rotatie in jurul axei proprii, de
basculare dintr-un strat in altul.
• Macromoleculele proteice – clasificare:
• Integrale (transmembranare) - proteinele intrinseci, e.g.
canale ionice, carriers, receptorii neurotransmitatorilor.
• Periferice – pot adera la suprafata interna sau externa
bistratului lipidic, e.g. – proteinele extrinseci cu rol
antigenic, cu functii imunologice, anumite enzime si
hormoni.
Procese de transport prin membrane celulare

• Clasificare:

• Transport pasiv – datorita gradientilor electrici

si/sau chimici; are loc fara consum energetic

• Transport activ – impotriva gradientior

electrici/chimici; are loc cu consum energetic
 Transportul pasiv prin membrane celulare
• Are loc prin - difuzie simpla
- prin canale ionice
Difuzia simpla:
• – datorita miscarii Browniene
• Descrisa de legea lui Fick

P= permeabilitatea mebranei, P = -D/x

P = pm·n, unde pm = permeabilitatea unui canal ionic, n-
nr. canale ionice
Substantele trebui sa fie dizolvabile in bi-stratul lipidic
(cazul alcoolului, medicamentelor, acizilor grasi) sau in
stratul apos din jurul canalelor ionice (cazul ionilor Na+,
K+, Cl-, Ca2+) si schimbul de gaze O2, CO2, N2
 Transportul pasiv prin canale ionice

F=filtru selectiv,
V=vestibul, G=poarta,
S=senzor, I=inactivator
Canalele pot fi
controlate prin mesageri
chimici, sau prin
potentiale electrice

Canal ionic-vazut de sus Canal ionic deschis Canal ionic inchis

 Transportul pasiv mediat prin “carriers”
(transportori)
• Are loc prin intermediul unei enzime numite “carrier” 
formarea unui complex MC
 Transportul activ prin membrane biologice

Pompa de sodiu-potasiu (Na+-K+ ATP-aza)

• Responsabila pentru mentinerea diferentei de concentratie a
ionilor Na+, K+, Cl- intre spatiul intra- si cel extracelular;

interior

exterior

Schematic:
 Na+-K+ ATP-aza

Membrana
celulara
Pompa de sodiu-potasiu (Na+-K+ ATP-aza)

Configuratia X – afinitate pt. Na+; Y – afinitate pentru K+

 Pompa mucoasei gastrice
• Implicata in secretia gastrica
a HCl;
• Transporta ioni H+ celulele
mucoasei gastrice (pH=7)
in sucul gastric (pH=2);
• Determina si transportul
ionilor de Cl- in acelasi sens;

in celulele mucoasei gastrice

in sucul gastric

Cl- (celule)  Cl- (suc gastric)

Pompa mucoasei gastrice (H+-K+ ATP-aza)
Transporta ioni de K+ din
sucul gastric in celulele parietale
ale mucoasei gastrice.

-Inhibarea pompei pentru redu-

cerea aciditatii gastrice – metoda
de tratament in refluxul
gastroesofagian si a ulcerului
peptic (e.g. receptori antagonisti
ai H+, inhibitori ai pompei
protonice -> mutatii ale
subunitatii  a pompei ->
aclorhidrie-> absorbtie redusa de
Fe -> anemie; asociere cu aparitia
dementei).
 Transport activ cuplat (secundar)
• Cuplat cu transportul prin
pompe ionice
• Implicat in transportul
glucozei si aminoacizilor,
acizilor biliari,
bicarbonatului, Ca2+
• Are loc la nivelul tesutului
epitelial (e.g. intestin, rinichi).
• Are loc prin intermediul unei
enzime  pe aceeasi fata 2
situsuri – pentru Na+ si
pentru aminoacid (glucoza)
• La legarea Na+ creste
afinitatea pentru aminoacid
• Complexul difuzeaza la
interiorul celulei unde
elibereaza aminoacidul
(glucoza).
Fenomene de microtransport prin membrane -
sumar
 Procese de macrotransport prin membrane

• Se refera la transportul macomoleculelor sau a agregatelor

multi-moleculare in stare solida sau lichida

• Clasificare – pe baza mecanismului implicat:

• Fagocitoza – “inghitirea” de catre celula a clusterilor solizi

(e.g. in inlaturarea agentilor patogeni si a celulelor moarte
din organism)
• Pinocitoza – transportul din si in celula a veziculelor cu
lichid.
 Fagocitoza si pinocitoza

Fagocitoza – agregate de Pinocitoza – vezicule lichide

particule solide
Fenomene de pinocitoza - clasificare

endocitoza

exocitoza

transcitoza
 Fenomene de pinocitoza - clasificare

• Endocitoza - e.g . absorbitia in celula a majoritatii

moleculelor proteice necesare celulei

• Exocitoza- e.g. eliberarea veziculelor de

neurotransmitatori la nivelul butonilor terminali ai
neuronului presinaptic

• Transcitoza – e.g. transportul proteinelor din sangele

capilar in mediul extravascular
Sisteme disperse. Clasificare si propritetati.
Fenomene la nivelul interfetelor

• Sistem dispers – format dintr-un mediu continuu

(mediu dispersant) si din substanta dispersata in
acest mediu (faza dispersata, discontinua)

Sistem heterogen  ex. solutiile
– solventul (mediu dispersant)
- substanta dizolvata (faza dispersata)
 Clasificarea solutiilor (sistemelor disperse)

1) Dupa marimea particulelor fazei dispersate

a) solutii moleculare – contin micromolecule
(M<1000, d<10 Å)
b) solutii coloidale – contin macromolecule
(M > 103-104, 10 Å <d< 1000 Å)
c) suspensii – particulele dispersate sedimenteaza
(d>1000 Å).

Sisteme coloidale (e.g. celulele vii) – arie mare a interfetei

dintre cele 2 faze  fenomene superficiale si de adsorbtie
 Clasificarea solutiilor (sistemelor disperse)

2) Dupa mediul dispersant si faza dispersata

Mediu dispersant faza dispersata denumire

Gaz lichid ceata

solid fum (praf)
Lichid gaz spuma
lichid suspensie
emulsie
Solid gaz spume solide
lichid sisteme capilare
soli solizi
solid sticle, aliaje
 Clasificarea solutiilor (sistemelor disperse)

3) Dupa numarul de dimensiuni care sunt

microdisperse

a) toate 3 dimensiunile intre 10-1000 Å solutii

propriu-zise
b) 2 dimensiuni diperse  vase capilare sau
molecule filiforme
c) 1 dimensiune  sisteme de membrane
 Tranzitii sol – gel- precipitat
• Solutia coloidala cu 10 Å<d<1000 Å cu proprietati de lichid
 sol

Absorbtie/
SOL agitatie mecanica GELsinereza PRECIPITAT
pierderea unei pierderea
cantitati de solvent majoritatii solventului

coagulare

•Coagularea – micsorarea dispersiei cu formare de particule mari

ce se depun formand precipitatul
•Gelificare - unirea particulelor intr-o retea laxa ale carei ochiuri
contin solventul
 Sisteme disperse in materia vie

• Citoplasma – dupa natura particulelor dispersate:

Solutie moleculara (sarurile)
Solutie coloidala (proteinele)
Suspensie (organite celulare)

Tinde sa se scurga din orificiile membranei  sol

Elasticitatea si tendinta de curgere mult reduse  gel

Citoplasma – stare intermediara intre sol si gel retea de molecule

proteice filiforme cu puncte de contact intre ele – citoscheletul si
reteaua microtrabeculara
Fenomene la nivelul interfetelor. Tensiunea superficiala
• Forta sub actiunea careia se reduce suprafata de contact
dintre doua faze nemiscibile din care cel putin una e
lichida
 = W / S
 = coeficientul de tensiune superficiala
W = energia consumata pt. marirea suprafetei lichidului
S = variatia suprafetei lichidului
•Coeficientul  depinde de: natura solventului, natura solvitului,
concentratia solvitului, temperatura
•Fortele de tensiune superficiala:
- de coeziune (intre moleculele aceleiasi faze)
- de adeziune (interactii lichid-solid)
 Fenomene superficiale la interfata lichid - solid

Solid liofil FA>FC Solid liofob FA<FC

Solid indiferent
(uda peretii vasului) (nu uda peretii vasului)

Reprezentarea schematica a fortelor de coeziune (FC), de

adeziune (FA) si a rezultantei lor, ce actioneaza asupra
unei particule de lichid
 Legea lui Jurin

a) Ascensiune capilara
FL=G
b) Depresiune capilara

= coeficient de tensiune superficiala a lichidului

=unghiul dintre peretele capilarului si tangenta la suprafata meniscului
r=raza capilarului
= densitatea lichidului
g=acceleratia gravitationala
 Substante tensioactive

• Sisteme in care solvitul micsoreaza tensiunea superficiala a

solventului, sau modifica tensiunea superficiala la interfata
dintre doua lichide
• Mecanismul actiunii substantelor tensioactive (ex.
detergentii)  micsoreaza tensiunea superficiala la
interfata apa-mediu hidrofob
- au la un capat o grupare polara (-COO-, -SO3-) ce
formeaza punti de H2 cu molecule de O2
- la celalalt capat au o catena de hidrocarbura suficient de
lunga pt. a forma o pelicula monomoleculara
- intre capetele catenei detergentilor si molecule de ulei
apar forte Van der Waals
• Adsorbtia – sorbtia la suprafata sorbantului
• Absorbtia – sorbtia in intreg volumul solventului
 Fenomene electrice la interfete

• La contactul dintre doua faze apare o diferenta de

potential electric
- faza cu constanta dielectrica, , mai mare se incarca
pozitiv  adsorbtia unor ioni sau disocierea unor ioni pe
suprafata materialului

sarcina suprafetei

atrage contraioni din solutie si formeaza un strat dublu de
sarcina electrica opusa
 Stabilitatea si structura solutiilor coloidale
• Conditionata de:
– Tensiunea superficiala  tinde sa micsoreze interfata dintre
faze  scade suprafata de separare  scade dispersia

– Sarcina electrica a particulelor coloidale  respingere intre

ele  asigura stabilitatea solului (se opune scaderii gradului
de dispersie)
Clasificarea coloizilor
Hidrofili (liofili), Fsuperf<Fsuperf apa  soluri stabile
- Solutii de polizaharide si de proteine ce contin grupari
ionizate: -COO-, -NH3+, OH-, –CO-NH-
Hidrofobi (liofobi) Fsuperf mare  tind sa coaguleze
Lipidele emulsionate in cursul digestiei – tensiunea
superficiala scade prin adsorbtia de acizi biliari (substante
tensionactive)
 Surfactanti – substante tensioactive care
micsoreaza tensiunea supeficiala a lichidelor

Dispersia => utilizati in obtinerea detergentilor, sapunurilor, in industria

alimentara (emulgatori)
 Formarea micelelor

Molecula de surfactant Apa libera

Cu solvent Micela cu solvent
 Structura particulei coloidale

R -COO-
Cl-
l Na+
-NH-CH-C- Na+
-COO-
ll Na+ Cl-
O n -COO-
Na+
Cl-
-COO- Na+

Nucleu Sarcini Apa Apa libera cu strat

insolubil legate legata difuz de contraioni
Granula

Potential Lichid
Micela Electrocinetic zeta () intermicelar
 Structura particulei coloidale

• Sarcina electrica a granulei este –(n-x)·e in loc de –ne (x-

nr. de contraioni din granula), iar valoarea potentialului
electric la limita stratului de apa legata potentialul
electrocinetic zeta ()
• Stratul difuz de contraioni cu apa libera
• Coagularea solutiilor coloidale – prin aducerea la pH=pHi
(punct izolelectric, PI)  sarcina electrica nula
• Salifiere – prin adaugare de saruri solubile in concentratii
mari  hidratare ionilor sarii  H2O libera scade
depunerea coloidului
• Coagulare – prin adaugare de ioni cu valenta ridicata; z,
conc. necesara pt. coagulare
 Tensiunea superficiala – implicatii in procesele
digestive
• Lichidele biologice < apa (biomoleculele- tensioactive)
• Acizii biliari – glicocolic si taurocolic + ioni de metale
alcaline  saruri solubile in apa, Na-glicocolat si Na-
taurocolat, puternic tensioactive => rol in digestie
• In duoden  grasimi alimentare  emulsificare  suprafata
particulelor de lipide => metabolizarea lor de catre enzime
• Tensiunea superficiala – infl. permeabilitatea membranelor
=> agenti tensioactivi ajuta la schimburi dintre celule si
exterior => unele medicamente administrate cu surfactanti
• ser = 67·10-3 N/m; urina = 67·10-3 N/m (conditii normale)
• urina   50·10-3 N/m, ex. In leziuni hepatice  agenti
activi in urina
Mecanismul de actiune al acizilor biliari
 Tensiunea superficiala la nivel alveolar – surfactantii
pulmonari
• Surfactant pulmonari – complex lipoproteic (fosfolipoproteina)
produse in celulele alveolare de tip II – prezinta zone hidrofile si
hidrofobe
- sunt adsorbite la interfata aer-apa la nivel alveolar, cu partea
hidrofila in apa, cea hidrofoba spre aer -> reduc tensiunea
superficiala
• Roluri
- creste complianta pulmonara (variatia de volum pulmonar
datorita schimbarilor de presiune.
• Impiedica atelectaza pulmonara (colapsul plamanilor) la expiratie. .
• Alveolele inconjura un spatiu cu aer; stratul de apa alveolar aderent
-> tensiune superficiala -> tinde sa comprime “bula” de aer (scade
aria interfetei aer-apa), presiunea gazului se opune: legea lui
Laplace
2
P  forta de tensiune superficiala
r r- raza alveolara
 Surfactantul pulmonar
• produs in mod normal din
~saptamana 34 de gestatie ->
copiii nascuti prematur pot
avea probleme de oxygenare
si ventilare -> sindrom de
destresa respiratorie
• Joaca rol in imunitate –
proteinele din compozitie se
leaga de zaharuri de pe
suprafata patogenilor,
marcandu-le pentru
fagocitoza
• Degradarea sau inactivarea
surfactantului -> creste
susceptibilitatea la inflamatii
si infectii pulmonare
Metode de separare si studiu al macromoleculelor
din solutii: electroforeza, spectrofotometria,
ultracentrifugarea, spectrometria de masa

Electroforeza

• Fenomen electrocinetic – alaturi de electroosmoza,

efectul de curgere si efectul de sedimentare

• Migrarea in camp electric a particulelor incarcate electric

(fenomen electrocinetic)
- catelectroforeza – migrarea particulelor spre catod
- anelectroforeza – migrarea particulelor spre anod
 Ilustrarea fenomenului de electroforeza a
particulelor de argila

E - sursa de tensiune
continua
C/A - anod/catod
SE – solutie
electrolitica
PA – particule de argila
(-)

A. Popescu, 1994
 Particule biologice in solutii fiziologice.
Potentialul electrocinetic zeta ()
• In solutii electrolitice fiziologice (i.e. izotone cu lichidele
biologice – pH ~ 7.4 pt. plasma, LI, LCR, la t=37oC),
macromoleculele, particulele celulare, celulele prezinta un
exces de sarcini negative fata de cele pozitive.

• pH izoelectric – valoarea la care particula in ansamblu este

neutra (Q+ = Q-).

• Incarcarea electrica negativa – a) intrinseca (grupari ionice

apartinand particulelor: -COO-, -NH3+, -S-, -H2PO4- etc.).
b) extrinseca – datorita absorbtiei ionilor din mediu (e.g.
absorbia de ioni de Cl-, sau de Na+).

Aparitia unui strat dublu electric la suprafata particulelor
biologice
Distributia ionilor in straturile electrice din jurul
unei particule aflate intr-un electrolit

SDEC, SDED – strat dublu

electric compact, respectiv
difuz
PHA – plan hidrodinamic de
alunecare – delimiteaza stratul
care se deplaseaza cu particula
SS – strat Stern
A. Popescu, 1994
 Mobilitatea electroforetica
• Mobilitate electroforetica – viteza particulei / intensitatea
campului electric
v
u
E u SI   m 2V 1 s 1
Mobilitatea particulei in functie de potentialul electrocinetic
(teoria lui Henry)
2 
u   f r0 
3 
1
  z e ni   
2 2 2
 i i

unde
- parametrul Debye-Hȕckel   
 kT 
Ni     
ni    Concentratia ionului de tip “i”
V
f r0  functia de corectie  tabelata [1, 3/2]
r0 – raza particulei, - permitivitate electrica a mediului, e – sarcina electrica
elementara, T – temperatura, k- constanta lui Boltzmann
 Mobilitatea electroforetica

• Pentru particule mai mari - e.g. celulele


r0  100 f r0  100 
3
=> mobilitatea u
2 
• Pentru particule de dimensiuni mai mici – e.g. virusurile
2 
r0  0,1 f r0   1 => mobilitatea u 
3 
particule de dimensiuni intermediare – mobilitatea –>
• Pentru
Formula lui Henry
2 
u 
3 
 f r0  f r0  Valori din tabel
 Tehnici electroforetice
-Aplicatii la separarea pe clase a particulelor dintr-un amestec – e.g.
separare a proteinelor serice, identificarea unor populatii celulare
pe baza proprietatilor electrocinetice

S – seringa cu amestec
supus electroforezei
A,C – anod, respectiv catod
HF – hartie de filtru
EC – eprubete colectoare
v – viteza de deplasare a
Particulelor
ST – solutii tampon

Dispozitivul de electroforeza Grassman

 Tehnici
electroforetice

Dispozitivul pentru electroforeza pe hartie. Electroforegrama

plasmei sangvine umane. A- fractia albuminica, 1,2, , ;  -
globuline,  - fibrinogen
-Combinare EF cu tehnici imunologice  evidentierea de
anticorpi (- globuline)
 Vizualizarea proteinelor prin utilizarea de coloranti specifici;
scanare densitometrica -> pattern-ul da informatii cantitative
privind fractiile proteice
Pattern-ul alterat poate evidentia diverse patologii – e.g. ciroza
hepatica, inflamatie cronica, inflamatie acuta, etc.
Electroforeza pe gel – izolarea fragmentelor
ADN –> crearea profilului ADN

Fragmente
mai grele

Fragment ADN

Fragmente
mai usoare
 Spectrofotometria
Studiul absorbtiei radiatiilor electromagnetice de catre solutii

I0 – intensitatea fasciculului luminos

incident
I – intensitatea fasciculului luminos la
distanta x de planul de incidenta
dx – grosimea stratului de substanta
strabatut de lumina
dI – variatia intensitatii luminii
kn - coeficient de absorbtie
Legea Bouguer - Lambert

x1/2 – grosimea de injumatatire

dI = - kIdx; la x=0, I=I0


I(x)=I0exp(-kx)
 Transmisia si extinctia unei substante

Transmisia T (%) = (I/I0)*100

Extinctia E=ln(1/T) = ln (I0/I) = kn*x

Kn- coeficient natural de absorbtie

Extinctia este o marime aditiva; amestec de solutii E1, E2, E3, …,En
E= iEi
Coeficient de absorbtie (absorbanta)
I0  I
A  100  1  T   100
I0
 Legea Lambert-Beer

• Valabila pentru solutii diluate

E()= ()·C·x

()= coeficient molar de extinctie

C = concentratia solutiei (mol/dm3)
x=grosimea stratului de solutie
= lungimea de unda a radiatiei ce interactioneaza cu
solutia
Spectre de absorbtie = f()
 Determinarea concentratiei unei solutii din curba
E=f(C)
-Prin masurarea extinctiei si interpolare din curba de
calibrare E = f(c)
-C1, C2, C3, Cx masurarea extinctiei => E1, E2, E3, Ex ->
curba de calibrare si concentratia Cx
Spectrofotometrul – determinarea concentratiei
unor macromolecule de interes biologic
 Spectrele de absorbtie (in UV) ale bazelor azotate din
structura acizilor nucleici

ADN
• A- adenina
• C- citozina
• G – guanina
• T- timina

OD- densitate optica

sau absorbanta

Absorbanta in UV a ADN
 distrugerea microorganismelor => radiatia UV pt. sterilizare
-> mutatii care inactiveaza mecanismele reglatoare in diviziunea
celulara => cancer cutanat
 Spectrele de absorbtie in domeniul vizibil
ale pigmentilor vizuali

Celulele fotoreceptoare din retina – conuri, fotopigmenti care au

maxime de absorptie specifice; Senzitivitatea spectrala – secventa
de aminoacizi din opsina
 Spectrele de absorbtie ale derivatilor
hemoglobinei – determinare cantitativa

Nu pot lega O2
Aplicatii ale spectrofotometriei in practica medicala

• Spectrele de absorbtie ale macromoleculelor – “amprente”

-> identificarea lor
-> dozarea lor
-> natura legaturilor chimice intre atomi
-> grupari organice libere
• Cromoforii (C=O, C=N, C=C) din bazele azotate ale
AND/ARN -> benzi de absorbtie in IR si UV, dar nu in
vizibil
• Analiza spectrala  aplicatii in laboratoare de analize de
rutina din spitale, in cercetarea medicala si in biologie
 Ultracentrifugarea

• Permite evaluarea cantitativa a masei moleculare a

macromoleculelor de interes biologic prin determinarea
vitezei lor de sedimentare
• Factorul de acceleratie – de cate ori acceleratia centrifuga
este mai mare decat acceleratia gravitationala

 = Fcf/G = g/g0

Clasificarea centrifugelor in functie de :

a) obisnuite (<1000);
b) supercentrifugi (1000<<20000);
c) ultracentrifugi 20000<<400000;
d) ultracentrifugi de experienta (>400000).
 Prezentarea schematica a fortelor ce actioneaza
asupra unei particule supuse centrifugarii

Fcf forta centrifuga; Ff – forta de frecare a particulei cu mediul

x1, x2, x3 – pozitiile particulei la momentele de timp t1, t2, t3
Ff, Fcf, Fa – fortele de frecare, si resepctiv centrifuga si arhimedica
 Coeficientul si viteza de sedimentare

• Coeficientul de sedimentare

Vt- viteza de sedimentare; a – acceleratia particulei

Fortele care actioneaza asupra particulei in cursul centrifugarii

Fcf=Ff, Fcf- forta centrifuga; Ff-forta de frecare cu mediul (Stokes)

m – masa particulei
r –distanta sa fata de axul centrifugii
r0 – raza particulei
-coeficient de vascozitate

[s]SI=1 Svedberg=10-13s
 Ultracentrifugarea
sangelui pentru analize de
laborator
 Centrifugarea diferentiata
Particule de dimensiuni sau densitati diferite intr-o suspensie
sedimenteaza la viteze diferite – cele mai mari si dense
sedimenteaza cel mai devreme. Viteza de sedimentare creste la
cresterea fortei centrifuge
- Prin cresterea succesiva a Fc, in cicluri de centrifugare se
obtin o serie de “gramezi” de celule/organite/macromolecule,
cu rata de sedimentare descrescanda.
 Ultracentrifugarea in gradient
diferentiat

•Separarea lipoproteinelor pe baza densitatii lor

 Aplicatii ale centrifugarii in practica medicala
• In laboratorul clinic - separarea componentelor lichide si solide,
e.g. sediment urinar
• In analize biochimice ale fluidelor biologice, e.g. separarea
celulelor sanguine din plasma, masurarea volumului fractiei
eritrocitare in sange (hematocritul), separarea componentelor
proteice legate de cele libere, in proceduri imunologice, separarea
lipoproteinelor in masuratori de referinta, separarea componen-
telor celulare, sau a fragmentelor de ADN.
• Exemplu - omogenatul tisular poate contine nuclee, mitocondrii,
lizozomi, vezicule membranare =>3-4 ultracentrifugari succesive:
la v mici pentru scurt timp -> separare nucleelor mari si dense, la
v si Fc mai mari -> separarea organitelor (mitocondrii)
• Datorita heterogenitatii particulelor biologice, prin centrifugare
este posibila o contaminare si recuperare scazuta; se recomanda
resuspensia si repetarea procedurii de centrifugare (spalarea
depunerii).
 Spectrometria de masa – principiu si etape
-generare de ioni in faza gazoasa din proba prin ionizare cu electroni
-Accelerarea ionilor in camp magnetic si deflexia lor
-detectarea sub forma unui grafic ce indica abundenta lor relativa in
proba
Macromolecule
le ionizate si
accelerate in
camp magnetic
sunt separate
in functie de
raportul M/Z
(M=masa, Z-
Sarcina
electrica).
 Spectrul atomic
-Ionizarea atomilor/
moleculelor in mediu
gazos; accelerarea
ionilor in camp
-Deflectarea lor in camp
magnetic – depinde de
raportul M/Z
-Ajungerea la detector
Spectrometria de masa conventionala si prin detectare de sarcina

Spectru SM conventional Spectru SMDS –determ. maselor molec.

 Spectrometria de masa

• Utilizata in studii de genomica, e.g. –caracterizarea

polimorfismelor unice nucleotidice
• Caracterizarea si secventierea diferitelor tipuri de proteine
• In metabolomica - utilitate in cercetarile asupra diabetului;
detecteaza modificari specifice ale profilului metabolitilor
in diabetul de tip 2 comparativ cu oamenii sanatosi.
• Screening-ul la nou nascuti – o serie de probe pentru
aminoacizi, acizi organizi, oxidarea acizilor grasi, pentru
diverse tipuri de afectiuni congenitale de metabolism.
• Identificare de biomarkeri (proteine) in sange pentru
anumite maladii (e.g. markeri tumorali)
• Indentificarea/dozarea hormonilor steroizi - > diagnosticul
unor tulburari endocrine
 Elemente de mecanica fluidelor

Proprietatile lichidelor in curgere

• Lichide reale – putin compresibile si cu vascozitate

• Cugerea in straturi vecine subtiri, paralele
particula ak Sk, vak=vk=const.
particula am Sm, vam=vm=const
vkvm

• Intre moleculele dintr-un strat si intre straturi  forte de

atractie van der Waals  franeaza deplasarea relativa a
straturilor => frecare interna (vascozitate)
 Elemente de mecanica fluidelor

Proprietatile lichidelor in curgere

• Lichide reale – putin compresibile si cu vascozitate

• Cugerea in straturi vecine subtiri, paralele
particula ak Sk, vak=vk=const.
particula am Sm, vam=vm=const
vkvm

• Intre moleculele dintr-un strat si intre straturi  forte de

atractie van der Waals  franeaza deplasarea relativa a
straturilor => frecare interna (vascozitate)
Fortele ce actioneaza asupra unor straturi de lichid vecine
(suprafata de contact, S) aflate in curgere laminara, cu
vitezele v si respectiv v+dv

Fv - forta de frecare, dx- distanta dintre straturi

Fv~S
dv
Fv~1/dx Fv    S 
Fv~dv dx
Legea lui Newton
 Vascozitatea lichidelor
 SI  N  m  s 2
Fluiditate dinamica
1
=f(natura lichid, T) 

Lichidele biologice (LCR, plasma sangvina, ser sangvin, urina) -
lichide newtoniene (satifsac legea lui Newton)
Sangele – sistem dispers heterogen  suspensie de celule in plasma
(solutie apoasa de electroliti, neelectroliti si macromolecule) -> lichid
nenewtonian
Plasma sangvina –92% apa, 7% proteine plasmatice (albumine 60%,
globuline 35%, fibrinogen, alte proteine reglatoare), 1% alti solviti
Hematocrit (% volum elemente figurate) –> 45%- 50% la omul
sanatos  ~ 4 x la 37oC
sange apa
 Vascozitatea sangelui – relevanta clinica
• Influenteaza lucrul
mecanic efectuat de inima
pentru a asigura irigarea
cu sange a tesuturilor in
mod adecvat
• Vascozitatea crescuta a
sangelui, 
- depinde de varsta si sex
- este determinata de
hematocrit, de
deformabilitatea si de
gradul de agregare
eritrocitara, de - legata de: nivelul crescut de
vascozitatea plasmei (care colesterol, sindromul metabolic,
depinde de continutul de diabetul de tip II, obezitate, fumat
apa si de concentratia si
tipurile de proteine) – asociata cu riscul de a dezvolta
probleme cardiovasculare
 Vascozitatea lichidelor biologice

• Solutiile coloidale si macromoleculare – in care

=f(concentratia particulelor dispersate cf. legii lui
Einstein)  lichide nenewtoniene

Legea lui Einstein    d  1  KV 

d- coeficient de vascozitate dinamica a mediului de dispersie

V- volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei
K – constanta f(natura si marimea particulelor dispersate)
ex. pentru globuline K= 4÷10
 Fenomenul Fahraeus-Lindqvist
• Legea lui Einstein pt. coeficientul de vascozitate - liniara
  d  1  KV  (1)
In cazul sangelui – dependenta (1) ~ exponentiala
In cazul poliglobuliilor  hematocrit ~ 80% => r=l/apa~1

Coeficientul relativ de
vascozitate = f (diametrul
capilarului vascozimetrului)=>
hematocritul prin capilare cu
d<300 m -> mai mic decat la
intrarea in capilar->Fenomenul
Fahraeus - Lindqvist

Dependenta r de hematocrit in tuburi de diametre diferite Pries et al. 1992

Fenomenul Fahraeus-Lindquist

Vascozitiatea sangelui in capilare scade,

datorita acumularii eritrocitelor in zona
axului central al vasului sangvin
 Fenomenul Fahraeus-Lindqvist

• Dependenta coeficientului
r de raza tubului capilar


r  2
 d
1  
 R

 = coeficient de vascozitate Pries et al. 1992

masurat cu un tub de raza Relevanta pentru fiziologie –lucrul

foarte mare mecanic cardiac la pomparea
d- diametrul eritrocitar, R – sangelui prin capilare (d~5 mm) 
raza capilarului mult mai mic decat valorile
asteptate
Fenomenul Fahraeus-Lindqvist
 Fenomenul de acumulare axiala a eritrocitelor

Vascozitatea sangelui  cand v curgere 

 tendinta eritrocitelor de a se deplasa spre axul vasului
sangvin => scade frecarea cu peretii vasculari
 Acumularea axiala a eritrocitelor – limita de saturatie la
v<vcirculatie in arborele vascular
 ~ constant
 Modificari ale vascozitatii r sange in poliglobulii (r ~24),
anhidremie, hipertensiune, asfixie ( conc. CO2 in sange,
umflarea celulelor,  d), consum de alcool si cafea
 Cresterea r sange  creste efortul cardiac la mentinerea
debitului sangvin normal  creste tensiunea arteriala
 Cresterea r sange + vasoconstrictie capilara -> stagnare a
circulatiei periferice -> necroza tesuturilor irigate de
capilare -> degeraturi
Regimuri de curgere

La v>vcritic si/ sau la sectiuni

mari ale tuburilor -> varte-
juri (consum de energie)

La v de curgere mici –
straturile -> deplasare in
paralel
-In tuburi de sectiune mica
(ex. capilare sangvine)

Turbulenta cauzata de obstruc-

tionarea vaselor sanguine
 Regimuri de curgere a sangelui in arterele mari

• Numarul lui Reynolds – descrie curgerea lichidelor in

conducte
r – raza tubului
vr
Re     - densitatea fluidului
 v – viteza de curgere
 - coeficientul de vascozitate a lichidului

Pentru sangele din arterele mari, Recr=1000

a) Pentru Re<Recr  curgere laminara

b) Pentru Recr=1000<Re<2000  curgere nestabila
c) Pentru Re>2000  curgere turbulenta
 Regimuri de curgere in arborele vascular
Curgere turbulenta:
a) in conditii normale:
- in aorta imediat deasupra valvulelor sigmoide la expulzarea
sangelui (vsange=vmax) -> zgomote caracteristice
Arborele vascular adaptat in special pentru curgerea
laminara (consum energetic minim)
debitul sangvin I=S·v = ·r2·v
In aorta: I= 100 cm3/s, r~1.5 cm; =1.1 g/cm3
 vr
 1000

b) in conditii patologice – si in alte vase cand sange foarte mica
(anemii, hidremie, scaderea CO2 in sange)
• in general in conditii normale, curgerea sangelui in cea mai mare
parte a arborelui vascular este laminara
 Bioelectrogeneza

Bioelectrogeneza celulara
• Fenomenul de generare de electricitate de catre materia vie

• La nivel celular consta in :

- producerea unei diferente de potential intre fata interna
si externa a membranei (potential de repaus).

- variatie tranzitorie a diferentei de potential, care se poate

propaga prin curenti de membrana.
 Potentialul de repaus celular

• Reprezinta diferenta de potential dintre citoplasma

si mediul extracelular
• Se datoreaza distributiei diferite a ionilor (micro- si
macromoleculari) datorita proceselor de transport
transmembranar si a activitatii metabolice
• Este de ordinul zecilor de milivolti, interiorul celulei
fiind incarcat electric negativ fata de exterior.
 Potentialul de repaus celular

• Poate fi estimat cu ajutorul ecuatiei Goldman-Hodgkin-Katz:

[K+], [Na+], [Cl-] = concentratiile ionice

PK+, PNa+, PCl- = permeabilitatile ionice

• Se poate masura cu ajutorul microelectrozilor: unul in

interiorul celulei, altul in spatiul extracelular.
 Potentiale de actiune

• Reprezinta variatia de
scurta durata a
diferentei de potential
intre spatiul intra- si
extracelular (Ei-Ee).
• Inregistrarea
potentialelor de actiune

microelectrozi – micropipete (d< 1m, R -M) cu solutie cu

continut ionic similar cu fluidul intracelular -> petic
(“patch”) in membrana prin care se introduce un conductor
de clorura de Ag; V – amplificat si procesat (tehnica “patch
clamp”)
 Tehnica patch clamp
• Tehnica de laborator in
electrofiziologie - studiul
curentilor ionici in celule,
tesuturi sau prin
memebrane celulare in vivo
(neuroni, fibre musclare,
celule pancreatice beta, etc.)
• Clasificare
– potentialul de membrana Erwin Neher Bert Sakmann
este manevrat experimental
si se inregistreaza curentii
prin membrana (metoda •Tehnica dezvoltata in anii ’70 – 80
“voltage clamp”). •Permite inregistrarea curentilor
- curentul transmembranar canalelor ionice individuale pentru
este manipulat experimental
si se inregistreaza prima data si intelegerea activitatii
modificarile de potential tesutului nervos.
transmembranar ca
potentiale de actiune
(metoda “current clamp”).
Principiul tehnicii “patch clamp”

Electrod

Pipeta

Amplificator

Solutie

Pipeta de sticla cu solutie delimiteaza

etans o portiune de membrana; curentii
care trec prin canalele ionice intra in
pipeta si pot fi inregistrati de un electrod
conectat la un amplificator
 Tipuri de inregistrare patch-clamp
Electrodul atasat la celula

Electrod atasat la celula -> usoara aspiratie, -> aspiratie puternica

contact etans ruperea membranei->
pipeta- membrana acces la citoplasma
inregistreaza activitatea
celulei
 Tipuri de inregistrare patch-clamp

a) b) c)

a) Inregistrare “inside out” b), c) Inregistrare “outside out” – pipeta se retracta,

se desprinde o portiune se smulge un petic de membrana; cele doua capete
de membrana; se expune se unesc formand o vezicula cu citosolul spre interi-
citosolul orul pipetei
Echipamentul pentru patch clamp
 Aplicatii ale tehnicii patch-clamp
• Investigarea functionarii canalelor ionice atat in celule
excitabile cat si non-excitable.
• Metoda importanta de investigare a patogenezei unor
afectiuni clinice, dat fiind ca multe dintre acestea sunt
insotite de o functionare defectuoasa a unor canale ionice.
• In cercetarea farmacologica pentru testarea unor posibile
modificari asupra canalelor ionice sub actiunea unor
substante active din medicamente nou dezvoltate.
• Studiul semnalizarii intracelulare – inregistrarile patch-
clamp sunt combinate cu imagistica celulelor vii (e.g. cu
imagistica ionilor de Ca2+, prin aplicarea unui colorant
fluorescent sensibil la Ca2+ prin intermediul pipetei la
“peticirea” membranei) -> se inregistreaza simultan
curentii de membrana si modificarile de fluorescenta.
 Inregistrari de potentiale extracelulare

• Electrozii implantati in creier – in functie de diametru,

pot inregistra:
- activitatea unui neuron (single unit recording); PA
masurat – amplitudine ~ 1 mV
- activitatea mai multor neuroni invecinati (multi-unit
recording); utilizarea mai multor electrozi apropiati
permite identificarea numarului de neuroni si provenienta
PA (“spike sorting”)
- potentiale de camp locale – semnale electrice rezultate din
activitatea unor populatii largi de neuroni; dificil de
identificat si separat contributiile individuale.
Potentiale locale si potentiale de actiune:
prezentare comparativa
Potentialul de actiune si variatia permeabilitatii
membranare pentru Na+ si K+
 Caracteristici ale potentialelor locale si de actiune

• Potentialele de actiune:
- satisfac legea “tot sau nimic”
- au loc dupa o perioada de latenta de la actiunea
stimulului;
- prezinta o faza ascendenta, una descendenta, perioade
corespunzatoare postpotentialului negativ, postpoten-
tialului pozitiv.
- propagarea lor de-a lungul axonului are loc fara pierderi
(in fibrele mielinizate)
-reprezinta unitatea de transmitere a informatiei prin
fibrele nervoase.
 Inregistrarea potentialelor postsinaptice

Llinás and Sugimori 1980 Electrodul inregistreaza inchiderea si deschiderea

canalelor ionice membranare (microcurenti ionici)
Fazele potentialului de actiune

hiperexcitabilitate

Postpotential
negativ
(hipoexcitabilitate)
 Propagarea potentialelor de actiune

• Caracteristicile functionale ale

axonului
- dupa declansarea potentialului
de varf (spike) fibra este total
inexcitabila  perioada
refractara absoluta (faza
ascendenta si inceputul fazei
descendente)
- perioada refractara relativa
(de la sfarsitul fazei descendente
pana la inceputul post-
potentialului negativ);

-hipoexcitabilitate – perioada
post-potentialului negativ
- hiperexcitabilitate - perioada
post-potentialului pozitiv
Caracteristici ale potentialelor locale si de actiune
• Potentiale locale:
• Amplitudinea lor depinde de intensitatea stimulului
• Se propaga din aproape in aproape in mod decremental (cu
pierderi)
• Are un caracter local (propagare limitata)
• Amplitudinea lor scade exponential in timp
Propagarea potentialelor locale si de actiune
•Potentialele locale (cu propagare decrementala) provenind din
diferite zone ale corpului neuronal sau dendritelor se insumeaza.
La nivelul conului axonal:

Daca At>Aprag  declansarea unui tren de potentiale de actiune

Daca At<Aprag  nu apare potential de actiune
 Propagarea recurenta a potentialelor de actiune
• Are loc in axonii nemielinizati
• prin curenti transmembranari (Hermann) de la zona neexcitata la
cea excitata pe fata exterioara, si in directie opusa in axoplasma

Ipoteza curentilor ionici – narcotizarea unui segment axonal ->

propagarea curentului printr-un contact metalic intre zone
nevatamate; R↑ (fibra in ulei) -> viteza de conducere scade; R ↓ ->
conductie mai rapida.
Propagarea saltatorie a potentialului de actiune in
fibrele mielinizate

Nod Ranvier

Nucleu
al celulei
axon Schwann Teaca de mielina

Mielina –izolator electric

Narcotizare – internod ->propagare impuls
- nod Ranvier -> blocare impuls
 Biofizica transmiterii sinaptice

•Sinapsa – jonctiunea functionala dintre neuroni

- specializata in transmiterea influxului nervos de la o
celula la alta (e.g. neuron  neuron, neuron
fibra musculara/celula glandulara)
Clasificarea sinapselor – be baza modului transmiterii
influxului nervos:
Sinapse chimice – transmiterea influxului mediata de
neurotransmitatori (e.g. acetilcolina, adrenalina,
dopamina)
Sinapse electrice – transmiterea influxului se face prin
inductie electrica; nu implica mediatori chimici (tip
I/II- fanta ~300/200 Å)
 Structura sinapsei

• Segment presinaptic – buton terminal al unui axon

presinaptic (delimitat de membrana pre-jonctionala);
contine mitocondrii si vezicule cu neurotransmitatori

• Fanta sinaptica – contine o retea de filamente ->

adezivitatea membranelor pre/postsinaptice

• Segment postsinaptic – portiunea de membrana

postsinaptica pe care se proiecteaza butonul presinaptic-
contine receptori si canale ionice
Structura sinapsei
 Fazele transmiterii sinaptice la nivelul sinapsei
chimice
A) influxul nervos ajunge la butonul terminal al axonului
presinaptic-> determina schimburi ionice transmembranare si
eliberarea moleculelor de neurotransmitatori in fanta
sinaptica (prin exocitoza)
B) Propagarea trans-sinaptica a influxului nervos –
neurotransmitatorul traverseaza fanta sinaptica si determina
depolarizarea membranei post-sinaptice si generarea unui
potential local (PL) post-sinaptic ce se propaga spre axon
C) Sumarea spatio-temporala a PL provenite de la diferite
segmente ale corpului neuronal; la depasirea unei amplitudini
prag  declansarea potentialului de actiune post-sinaptic, apoi
inactivarea NT
 Clasificarea mediatorilor chimici

1. Acetilcolina (ACh)– cea mai mare parte a sinapselor

2. Amine: catecolaminele: noradrenalina, adrenalina, dopamina;
serotonina (5 - hidroxitriptamina); histamina
3. Aminoacizii: excitatori- glutamatul si aspartatul; inhibitori-
acidul gama-aminobutiric (GABA) si glicina
4. Neuropeptidele: opioizii endogeni: endorfinele, encefalinele si
dinorfina, substanta P, neuropeptidul Y, colecistochinina
(CCK), somatostatina, angiotensina, peptidul vasoactiv
intestinal (VIP)
5. Purinele: ATP, ADP, AMP si adenozina
6. Molecule cu functie neuromodulatorie: steroizii (aldosteron,
cortizon (si alti glicocorticoizi), progesteron, estrogeni,
testosteron, prostaglandinele (PGE), interferon,
interleukchinele (IL1)
 Clasificarea sinapselor

• Excitatoare -> depolarizarea membranei –> potential post-

sinaptic excitator (PPSE)
• Inhibitoare -> hiperpolarizarea membranei –> potential
postsinaptic inhibitor (PPSI)
• Sinapse E sau I - depinde de NT implicat -> ACh, glutamat
excitatoare; GABA – inhibitoare ->cresterea permeabilita-
tii pentru K+, Cl-, dar nu pentru Na+
• APL~cantitatea de mediator eliberat
• Intensitate influx nervos –> codificata in amplit la nivelul
somei si in frecventa spike-urilor in tren de potential la
nivelul axonului
 Neuronii care utilizeaza un anumit NT formeaza
sisteme cerebrale complexe

Sist mezolimbic
-Tegmentumul ventral
↓↓
-Nucleus accumbens,
amigdala, hipocamp
↓↓
cortex

Sistemul dopaminergic - Include sistemul mezocortical si mezolimbic

- Conecteaza lobii frontali cu sistemul limbic (amigdala/hipocampul)
Sistemul mezolimbic – controleaza dispozitia, motivatia, recompensa
Sistemul noradrenergic

Celule ce utilizeaza ca NT
noradrenalina – in locus
coeruleus (trunchi cerebral)

Proiecteaza difuz in cortex,

Tegmentumul lateral,talamus,
hipotalamus,maduva spinarii

Implicat in ciclul somn-veghe,

mentinerea atentiei
 Sistemul serotonergic

Celule ce utilizeaza ca NT
serotonina – in centri de
crocesare a emotiei, centri
pontini – nucleul raphe
dorsal
- Proiectie in cortex
prefrontal

Deficiente NT in afectiuni psihiatrice

 Sinapsele electrice - structura

Utilizeaza jontiunile gap – conexiuni proteice intre membranele Pre/Post sinaptice

conexina- cea mai mica subunitate proteica; 6 conexine -> un conexon
doi conexoni (unul pre/unul post sinaptic) -> un canal ionic numit jonctiune gap
-o singura sinapsa electrica – mii de pori proteici
-adaptate la transmiterea rapida a impulsurilor nervoase
Comparatie intre sinapsa chimica si sinapsa electrica

-canale intercelulare
care permit trecerea
curentului
 Sinapsele electrice - proprietati
• Functioneaza permitand trecerea interneuronala pasiva a
curentului ionic prin porii jonctiunilor gap
• transmisia poate fi bidirectionala – directia depinde de care
segment neuronal este depolarizat primul (se poate
restrictiona propagarea intr-un sens)
• Transmiterea influxului este foarte rapida (fractiuni de ms)
• Permite sincronizarea activitatii electrice intre populatii de
neuroni (ex. retele de neuroni care secreta hormoni in
hipotalamus – conectate prin sinapse electrice -> excitare
~simultana a celulelor -> secretie hormonala in circulatie
• Dimensiunile porilor jonctiunilor gap – suficient de mari
pentru a permite difuzia intercelulara ATP si a altor
molecule mesager -> sinapsele electrice coordoneaza
semnalizarea intracelulara si metabolismul neuronilor
cuplati
 Plasticitatea sinaptica
• Doi neuroni activati simultan in mod repetat/persistent
-> intarirea sinapsei, astfel incat stimularea neuronului
1=> automat stimularea neuronului 2 (creste eficacitatea
sinaptica)
• Sinapsele pot fi intarite sau diminuate in functie de
proprietati ale patternului de stimulare=> potentare pe
termen lung (long term potentiation, LTP) sau
diminuarea eficacitatii sinapsei pe termen lung (long
term depression, LTD)
• Rol important in invatare si memorie
 Potentarea pe termen lung-mecanisme celulare

1. Stimularea repetata a sinapsei; 2. inmultirea receptorilor dendritici;

3. creste cantitatea de mediator; 4. Intarirea conexiunii sinaptice
Bioelectrogeneza organelor si tesuturilor
• Rezultanta activitatii tesuturilor si a organelor

• Nu exista potential de repaus tisular, dar exista

V =(Vnormal-Vpatologic)

• Masurarea potentialului de actiune

- invaziv
- neinvaziv
  Vcellular
spatiu timp
 Electrograme
• Electroneurograma – activitatea electrica a nervilor periferici
• Prin stimularea electrica a nervilor => determinarea vitezei
de conductie a impulsuslui electric

electrozi de stimulare

electrod de
inregistrare
 Viteza de conductie
motorie (VCM)

• VCM= (distanta intre pozitia proximala si distala de stimulare) /

(latenta proximala- latenta distala)
• VCM = f (distanta internod, diametrul fibrei -axon + mielina)
• VCM ~ grosimea stratului de mielina => importanta in determi-
narea demielinizarii
 Studii de conductie nervoasa (SCN)-
investigarea sistemului nervos periferic
stimulare electrica->
masurare raspuns
muscular
-utilizat in diagnosticul
afectiunilor SN periferic
sau musculare, e.g.
intepaturi, amorteli,
slabiciune musculara,
paralizie a muschilor cu
tremuraturi involuntare
etc.
Clasificarea fibrelor nervoase în functie de viteza de conducere
 Electromiograma (EMG) – inregistrarea activitatii
electrice a muschilor scheletici

• De suprafata -> electrozii plasati

pe tegument in dreptul
muschiului succesiuni de
potentiale de actiune neregulate
in timpul contractiei (PAUM,
potentiale de actiune ale unitatii
motorii – neuron+ fibrele
musculare inervate)

•Avantaje – usor si rapid de realizat, nu necesita personal

specializat, disconfort minim
•Dezavantaje – utilizare limitata la muschii superficiali,
contaminare a semnalului , nu exista o plasare standard, limitare la
inregistrare in timpul miscarilor
 Schema montajului EMG

Sistem
Sistemde
dedetectie
detectie

Filtru
Filtru Conver-
semnal
semnal Tor D/A

Amplificator
Amplificator
Muschi
Muschi
 Electromiograma intramusculara -> electrozi
implantati in muschi
Avantaje – sensibilitate ridicata, inregistrarea activitatii unui singur
muschi, acces in profunzime, contaminare redusa a semalului
Dezavantaje- necesita personal calificat, zona inregistrata poate sa nu
Fie reprezentativa pentru muschiul vizt, nu se poate repozitiona

Utila in miopatii, miozite, distrofii musculare

 Electromiograma (EMG) intramusculara

A- PAUM normal; B – neuropatie; C-miopatie

EMG utilizata in
diagnosticul
patologiei
neuromusculare
(miopatii si
neuropatii)

Semnale EMG
rezultate prin
recrutarea de
multiple UM

A- caz normal
B- neuropatie
C- miopatie
 Electrooculograma (EOG)
• masoara variatiile de potential corneo-
retinian asociate miscarilor globilor oculari
(300-1200 V)
• utila in diagnosticul disfunctiilor oculare
 Electrocardiograma (EKG)

Activitatea electrica a inimii – modelata ca un dipol electric –

vectorul cardiac (vector M, cu activitate variabila in timp)
EKG – plasarea electrozilor. Triunghiul lui
Einthoven

http://www.mymed.ro/analize_ekg.html
 Plasarea electrozilor pericordiali

V1-V2 anteroseptal, V3-V4-anteroapical, V5-V6 anterolateral

 Semnalul EKG

Ritm normal

Ritm accelerat

Ritm incetinit

Depolarizarea Depolarizarea Repolarizare

atriilor ventriculelor ventriculara
Ritm normal
 Electrocardiograma (ECG, sau EKG)

Parametrii de semnal – amplitudine, segmente, intervale =>

diagnostic diferentiat
 Inregistrarea activitatii electrice a creierului
• Cu electrozi pe suprafata scalpului – Electroencefalograma
(EEG)
• Cu electrozi implantati epi/subdural – electrocorticograma
(ECoG) sau in profunzimea tesutului cerebral
Tipuri de semnale electrice la nivel
cerebral
Metoda de amplasare “10-20” a electrozilor in obtinerea EEG

Indexarea electrozilor: e.g. F3

F, T, P, O = frontal, temporal, parietal, occipital
Numere impare – corespund emisferei cerebrale stangi
Numere pare – corespund emisferei cerebrale drepte
Tipuri de unde electrice cerebrale, in functie de
frecventa si amplitudine

8-12 Hz

12-30 Hz

3-7 Hz

Pana la 3 Hz

EEG – utilizat in monitorizarea nivelului de anestezie

- in diagnosticarea unor afectiuni neurologice
 Tabloul EEG

• Depinde de varsta si starea subiectului

• Diferente intre EEG copii si adulti sanatosi
• Variaza in functie de fazele somnului
- stadiul I – similar cu EEG in stare de molesala ( in
zone posterioare)
- stadiul II – “spindles” (variatii tranzitorii ale activitatii
ritmice, 12-14 Hz, predominant frontal)
- stadiile III si IV – prezenta undelor theta
- stadiul REM (rapid eye movement, somn paradoxal),
similar cu starea de trezire
• Depinde de starea de anestezie si de tipul de anestezic
 Importanta EEG in investigatiile clinice

• Monitorizarea nivelului de anestezie

• Diagnosticul afectiunilor neurologice
- hemoragii intre cortex si craniu (hematoame)  AEEG
- spasme (epilepsie) – unde puternic sincronizate –
stimulare ritmica puternica a cailor motorii  con-
vulsii musculare
• Moarte cerebrala – absenta activitatii electrice (8-12’
fara oxigen)
• Masurare de potentiale evocate (EP, ERP); A=1÷10 V,
investigare
Pattern EEG – pacient epileptic
Tabloul EEG – grand mal (convulsie generalizata)
 Potentiale evocate
-Raspuns la stimuli, sau in timpul efectuarii unor sarcini cognitive;
-obtinute prin medierea a zeci sau sute de semnale similare

(K. Tilocskhulkai)
 Exemple - ERP precoce – C1 si N1 (or N100)

• raspund la stimuli vizuali –potentiale evocate vizual (VEP)

• C1 - peak la 65-90 ms dupa prezentarea stimulului

- reflecta activitatea in cortexul primar vizual
- nu este modulata atentional
• N1 - peak la ~100 ms dupa actiunea stimulului
- probabil reflecta activitatea in cortexul extrastriat
- Amplit. modulata atentional
 Sursele electrice corticale ale semnalelor EEG –
potentialele post-sinaptice excitatoare de la nivelul
dendritelor neuronilor piramidali

S. Baillet et al., 2001

 Avantaje si limitari ale EEG

• Rezolutie spatiala slaba

• Sensibila la potentiale post-sinaptice din straturi superficiale
corticale, nu si la cele provenite de la structuri din profuzime
• Surse de artefacte
– semnale de origine necerebrala (V asociate miscarilor
oculare, miscarilor limbii, EKG)
- Externe – miscari ale capului/corpului, nepamantarea
sistemului de inregistrare (electrozi)
• Procesarea EEG inainte de interpretare
Electrocorticografia (ECoG)

Arie senzoriala Arie motorie

Yang et al., 2012

 Electrocorticografia

• Electrozii sunt plasati pe suprafata corticala ->masoara

activitatea electrica cortexului cerebral.
• Necesita craniotomie pentru implantarea electrozilor;
utilizata in explorari pre-chirurgicale (e.g. in epilepsie).
• Utilizeaza retele de electrozi (4 – 256) -> investigari ale
activitatii cognitive
Caracteristici ECoG
• rezolutie spatiala ridicata, semnal signal nealterat de
zgomot
• Amplitudine mai mare comparativ cu EEG (50-100 V).
 Magnetoencefalografia MEG

Sursele electrice corticale ale semnalelor MEG – curenti celulari

la nivelul corpului neuronal
 Sistemul MEG
-senzori SQUID’S
- sistem de amplificare
-computer  control si achizitie de date
 Elemente de optica. Aplicatii medicale

• Domeniul fizicii care studiaza lumina - radiatia

electromagne-tica vizibila si domeniile spectrale adiacente
(IR si UV) si interactia acesteia cu substanta
• Clasificare – in functie de fenomenele specifice studiate
– Optica ondulatorie – studiaza fenomenele in care se
manifesta preponderent caracterul ondulatoriu al
luminii (e.g. interferenta, difractia, polarizarea)
– Optica fotonica (corpusculara) – studiaza fenomenele in
care se manifesta preponderent caracterul corpuscular
al luminii (efect fotoelectric, efect Compton, emisia si
absorbia luminii)
– Optica geometrica- utilizeaza raze de lumina neluand in
considerare nici aspectul corpuscular, nici cel
ondulatoriu al luminii
 Natura electromagnetica a luminii

• Lumina – unda electromagnetica

- doua componente – camp electric si camp
magnetic, reciproc perpendiculare
- Senzatia luminoasa este data de componenta
electrica
 Spectrul electromagnetic

-Caracterul de unda nu explica unele fenomene cum sunt emisia de

lumina de catre corpurile incandescente si distributia energiei dupa
lungimea de unda
-Max Planck (1900) – lumina este emisa sub forma de cuante de
energie luminoasa sau fotoni (corpusculi de lumina)
- Einstein – lumina are caracter dual de unda si corpuscul
 Optica geometrica
Descrie in special fenomene luminoase care au loc la suprafata de
separare dintre doua medii si aplicatiile lor la construirea unor
instrumente optice
Reflexia luminii
Legea
r
i refractiei
sin (i) = sin (r)

S=suprafata de separare
dintre doua medii diferite
I = punct de incidenta
i = unghi de incidenta
r = unghi de reflexie
 Refractia. Legea refractiei
i = unghi de incidenta
r = unghi de refractie
i

Legea refractiei
i
n = c/V
r n1, n2 = indicii de refractie ai
mediului 1, respectiv 2
r V1, V2 = viteza luminii in mediul 1,
respectiv 2
Reflexia la unghi limita: i = l, r = 90o; n2=n1·sin l
•In estetica dentara se utilizeaza ceramici a caror structura fina
produce reflexia, refractia si transmisia luminii similare cu cea a
dintilor naturali -> dau aspect foarte apropiat de cel natural
 Polarizarea luminii
• Lumina - naturala -> E oscileaza dupa toate directiile in spatiu
- partial polarizata  E oscileaza dupa directii preferentiale
- total polarizata  E oscileaza dupa o singura directie

Polarizare liniara a, b; polarizare circulara spre stanga (c) si dreapta (d)

Substante optic active – >proprietatea de a roti planul luminii polarizate
 Metode de obtinere a luminii total polarizate
• Fenomenul de birefringenta Polarizarea prin reflexie – la
(dubla refractie) – la trecerea suprafata de separare dintre doua
luminii prin cristale anizotrope medii transparente; pentru o
 doua raze emergente: raza valoare a unghiului de incidenta
ordinara - “asculta” de legea (unghiul Brewster) se obtine
refractiei si raza extraordinara lumina reflectata este total
– nu satisface legea refractiei polarizata

http://physics.phys.tuiasi.ro/~pnica
 Metode de obtinere a luminii polarizate

Cu ajutorul prismei lui Nicol

La trecerea prin pelicule de polaroid – E oscileaza dupa o directie

paralela cu dispunerea lanturilor moleculare din structura peliculei
 Aplicatii ale polarizarii luminii in medicina
• in detectarea schimbarilor care au loc in tesuturile dentare
si cutanate si implicit la diagnosticul unor afectiuni (e.g.
cariile, demineralizari ale osului sau smaltului – in
combinatie cu refractometrie si tomografie in coerenta
optica)
• In determinarea concentratiei unor substante optice active
(e.g. zaharuri), a puritatii unor medicamente (narcotice,
analgezice, antibiotice, diuretice, etc.) prin polarimetrie

polarizor Tub cu solutie analizor

Schema de principiu a polarimetrului

 Instrumente optice

• Ansambluri de lentile, oglinzi si diafragme cu ajutorul carora se

obtin imagini (cu detalii neobservabile cu ochiul liber) ale
diferitelor obiecte

• Sistem optic centrat: axele optice ale componentelor coincid cu

axul geometric al instrumentului

• Clasificare – din punct de vedere al naturii imaginilor

a) instrumente care dau imagini reale: e.g. aparatul fotografic,
aparat de proiectie.
b) instrumente care dau imagini virtuale: e.g.lupa, microscopul
optic. Au doua componente-obiectiv si ocular.
 Caracteristici optice
• Marimi ce permit compararea a doua instrumente optice
de acelasi fel si alegerea celui care indeplineste anumite
cerinte
• Marirea () = raportul dintre o dimensiune liniara a
imaginii si aceeasi dimensiune liniara a obiectului
• Marirea transversala:
=y2/y1=(lungimea imaginii  pe axul optic)/(lungimea
obiectului  ax optic)
• Utila in cazul instrumentelor ce produc imagini reale
(dimensiunile lor pot fi masurate)
 Caracteristici optice
• Puterea: P = tg 2 / y1
2 = unghiul sub care se vede obiectul prin instrument
y1 = dimensiunea liniara a obiectului  pe axul optic
Caracterizeaza instrumentele care dau imagini virtuale
• Grosismentul (marirea unghiulara):
G = tg 2 / tg 1
tg 2 = unghiul sub care se vede obiectul prin instrumentul optic
tg 1 = unghiul sub care se obiectul privit cu ochiul liber asezat la
distanta optima de vedere clara
• Puterea separatoare – caracterizeaza capacitatea instrumentului de a
forma imagini distincte, separate a doua puncte de pe suprafata
obiectului;
• Puterea unui instrument optic mai mare pot fi distinse puncte mai
apropiate ale obiectului care dau imagini diferite
• Putere separatoare – liniara sau unghiulara
 Instrumente care dau imagini virtuale
• Lupa – sistem convergent alcatuit din una sau mai multe lentile
• Obiectul plasat intre focar si lentila; lupa de deplaseaza intre
obiect si ochi astfel incat imaginea obiectului sa se formeze la
distanta optima de vedere clara.

Formarea imaginii unui obiect prin lupa

 Microscopul optic

Componente:
1) Oculare
2) revolverul pe care se fixeaza
obiectivele
3) Obiective
4) Tambur de reglare grosiera
5) Tambur de reglare fina
6) Masuta pe care se plaseaza
proba
7) Sistemul de iluminare – sursa
de lumina, oglinda
(redirectionarea fasciculului
de lumina)
8) Condensor
Formarea imaginii unui obiect prin microscop

i’=imaginea obiectului prin obiectiv

(imagine reala, rol de obiect pentru
ocular)
i=imaginea finala (virtuala, rasturnata,
marita) preluata de ochiul uman
 Microscopia electronica

• Bazata pe principiul lui Louis de Broglie – orice particula

(electron, proton, neutron,…) in miscare are si un caracter
ondulatoriu

h h
  - lungime de unda
p mv p- impuls
h- constanta lui Planck
- frecventa undei
E  h E- energie
 Microscopia electronica
Fenomenul de difractie a electronilor pe planele cristalografice
 intensitatea undelor rezultate dupa interferenta este
maxima cand diferenta de drum  = nr. intreg de 

  2d  sin   n d - distanta interplanara n=1, 2, 3, …

- modificata  f(tensiunea de accelerare, U) -> intensitatea curen-
tului detectat in functie de viteza electronilor incidenti variaza
(maxime si minime)
 Difractia electronilor

tun electronic

electroni<lumina (de 100.000 ori)

e-  pot produce imagini cu Pattern de difractie
rezolutie de 0.1 nm.
Schema de principiu a microscopului optic (a),TEM (b) si SEM(c)

a b c
 Comparatie microscop optic- microscop electronic
Microscop optic Microscop
Electronic
Sursa de iluminare -Lumina fascicul de electroni
Preparare specimen -minute ->ore cateva zile
Caract. proba - organisme vii sau moarte doar organisme moarte sau uscate
Lentile - din sticla electromagnetice
Rezolutie - joasa (0.25 -0.3µm) inalta(0.001µm) (x250 rez. M.O.)
Magnificare -500X -1500X 100,000X - 300,000X
Grosime obiect - >5µm <0.1µm
Image - color alb/negru
Vid - nu e necesar necesar pentru operare
Tensiune electrica - mica inalta (>50,000 V)
Sistem de racire - absent necesar ->disipare Q dat curent el.
Filament -absent dinTungsten pt. generare electroni
Risc radiatii -absent risc de scurgere de radiatii
Proba -impregnata cu coloranti acoperita cu metale rare pt.refl. e-
Imagine - vazuta prin ocular pe ecran fluorescent (placa foto)
Untilizare -studiul detaliilor grosiere de struct. suprafata externa, ultrastructura
celulei si a organismelor mici.
Microscopul electronic
 Aplicatii ale microscopiei electronice in medicina

• Microscopul electronic cu transmisie (Transmission

Electron Microscope, TEM)  imagine 2D a unei probe,
formata prin fasciculele de electroni transmise prin
specimen; magnificare ~ 500.000.

• Microscopul electronic cu scanare (Scanning Electron

Microscope, SEM)  imagine 3D a unei probe prin
detecția electronilor emisi de pe suprafața specimenului
datorită excitării acestuia de către un fascicul incident de
electroni; magnificare ~100000.
 Prepararea probelor in microscopia electronica

• Procedura complexa; grosimea, L, a specimenului maxim ordinul a

sute de nm;
• Probe de calitate -> L comparabila cu drumul mediu liber al
electronilor prin proba (cateva zeci de nm)
• Fixare chimica: Stabilizarea macrostructurii mobile a probei
• Criofixare: Inghetarea foarte rapida a probei -> conservare
• Deshidratare: Eliminarea apei din proba, inlocuirea ei cu (de
exemplu) etanol
• Incapsulare in rasini, pentru sectionare
• Sectionare in straturi foarte fine, semitransparente pentru electroni
• Colorare (staining): includere de metale grele -> imprastiere
electroni  contrast
• Inghetarea si fracturarea probei  studiul membranelor celuare
 Aplicatii ale microscopiei electronice in medicina

Matricea din jurul corpului Sectiune prin axonii nervului

neuronal (dendrite, axoni, optic observata la microscopul
butoni terminali, celule gliale) electronic
cal.vet.upenn.edu K.-A.Nave/MPI f. Experimental Medicine
 Aplicatii ale ME in medicina

- studiul celulelor si al componentelor celulare (organite, citoschelet etc.)

- diagnostic histopathologic,
- investigarea specimelor clinice in diagnosticul unor boli renale,
- investigarea unor procese tumorale (differentiere celulara),
-identificarea unor agenti infectiosi, patogeni “submicroscopici” (virusi –
morfologie)

Cercetare – investigarea ultrastructurii

sinapselor, intelegerea morfologiei si
functionarii sistemulul nervos

Imaginea unui neuron motor la microscopul electronic

 Microscopia de fluorescenta

Miscroscopie optica ce utilizeaza

fenomenele de fluorescenta sau
fosforescenta (re-emitere de
radiatie electromagnetica cu 
diferita de cea a radiatiei
absorbite), pe langa (in locul)
celor de absorbtie si reflexie a
luminii

Ilustrarea schematica a fenomenului

de fluorescenta –diagrama Jablonski
Schema unui microscop cu fluorescenta

-Sursa de iluminare a
probei – lampi cu vapori
de Hg, LED-uri, laseri
- filtrul de excitatie –
selectia radiatiei incidente
cu  dat
-Oglinda dicroica –
directionare a fascicul
incident pe proba
-Alegerea filtrelor si a
oglinzii se face in functie
de caractersticile
spectrelor de excitatie si
de emisie ale fluoroforului
marker
 Microscopia de fluorescenta - principii

• Iluminarea probei cu radiatii de  dat(e)

↓
• absorbtia de catre fluorofori
↓
• emisie de radiatie cu  diferite fata de radiatiile incidente
↓
• Separare  emisa de  incidenta cu filtre de emisie
 Microscopia de epifluorescenta

• Larg utilizata in medicina si biologie

• Radiatia de excitatie – focalizata pe proba printr-un obiectiv,
care focalizeaza si radiatia fluorescenta emisa pe detector
• Doar radiatia excitatoare reflectata de proba si radiatia emisa
ajung la obiectiv (cea mai mare parte de lumina excitatoare
este absorbita)  microscopia de epifluorescenta da un raport
semnal/zgomot bun
• Radiatia fluorescenta se separa de cea de excitare printr-un
filtru aditional (de baraj) plasat intre obiectiv si detector
• Proba trebuie sa contina un
fluorofor Microscopia de
• fluorescenta intrinseca fluorescenta -
(autofluoresecente)- substante ca si prepararea probelor
triptofanul, NADH, proteina
fluorescenta verde (GFP)
• Fluorescenta indusa prin marcarea
specimenului (e.g. acizi nucleici,
proteine, lipide etc.) cu colorant
fluorescent (care sa afecteze cat mai
putin structura pe care se fixeaza)
sau prin expresia de proteine
fluorescente in cazul probelor
biologice
• Marcarea se face specific pentru
proba de interes
--> microscopia de fluorescenta Neuroni serotonergici
permite detectarea diverselor tipuri
de proteine sau alte molecule de
interes biologic
 Aplicatii ale microscopiei prin fluorescenta

• Imunofluorescenta - utilizeaza legarea specifica a unui anticorp

de catre antigenul sau pentru a marca proteine specifice sau alte
molecule din celule
• Proba este tratata cu un anticorp specific pentru molecula
studiata; se marcheaza cu un fluorofor anticorpul primar
• Localizarea si studiul proteinelor in preparate histologice sau in
celule vii – proteinele de interes pot deveni fluorescente prin
modificari genetice
• Limitari
- desensibilizarea/distrugerea fluoroforilor la iradiere datorita
producerii unor modificari chimice -> observarea se poate face
intr-un interval de timp limitat, sau se utilizeaza substante
protectoare
- fototoxicitate – afectarea celulelor datorita iluminarii si/sau
producerii de compusi chimici reactivi
- specificitatea observatiilor – doar structurile marcate (sau cu
fluoresecenta intrinseca) pot fi observate
Microscopul prin fluorescenta

Cultura colorata pt. marker neuronal

Tuj1 (verde), GFAP (rosu) si ADN
(albastru)

https://promo.gelifesciences.com/na/k12301/gallery.asp
 Laserii si aplicatiile lor in practica medicala

Tranzitii spontane si tranzitii induse

• Sistemele cuantice (e.g. atomi, molecule) – la echilibru – stare cu
energie minima (stare stationara)
• La furnizarea de energie din exterior  stare excitata
(temporara)  dezexcitare (tranzitii cuantice in stari de energie
mai joasa)
• Dezexcitarea sistemului caracterizata de probabilitatea de
tranzitie in unitatea de timp

 N 1  dN 1
P  lim       P
t 0  N t  N dt

N – nr. de sisteme care au efectuat tranzitia in t

N – nr. de sisteme in stare excitata
 Variatia in timp a numarului de sisteme in stare excitata

N t
dN dN
  P  dt 
N N  0 P  dt
N 0

N   Pt
ln
N0
  Pt N  N 0e
1
Timp mediu de viata al starii excitate  

P
t 
N  N 0e
Legea de variatie a nr. de sisteme in stare excitata
=f (caracteristicile interne ale sistemului)
 Emisia spontana si emisia indusa

• Atomii in stare excitata ~10-8 s, tranzitie spontana pe nivel

inferior  emisie de fotoni
• Atomi pe nivele metastabile – stare excitata un timp >>10-8 s;
tranzitia in stare fundamentala are loc intr-un timp mai
indelungat
• Daca atomul in stare metastabila este stimulat dupa t< 
posibila dezexcitare inainte de expirarea timpului de viata in
acea stare
 emisia de fotoni = emisie stimulata (indusa);
- foton incident + foton emis, cu E=Em-En = h (tranzitie
intre nivelele energetice metastabil m si cel inferior n)
- fotonii incidenti – intalnesc multi atomi in stare excitata 
nr. mare de fotoni emergenti (interactii rezonante)
- o radiatie electromagnetica incidenta intr-un mediu activ
(favorabil interactiilor rezonante)  mult amplificata
Emisia spontana si emisia indusa
 Inversia populatiilor

• repartitia atomilor pe nivele energetice, E1, E2 (E2>E1) la

echilibru termodinamic  legea de distributie a lui
Boltzmann
E2  E1

N 2  N1e kT (1)

E 2  E1
N2 
e kT
N1  N 2  N1
E2  E1
La incalzirea sistemului, N2, pentru T→ ; N2 →N1
Inversia populatiilor. Temperatura absoluta negativa

• Fenomenul prin care N2>N1 – inversiune de populatie

din (1) T negativa
E 2  E1
T 
N2
k ln
N1
 Efectul LASER – light amplificated by stimulated
emission of radiation
• Daca se iradiaza proba in care avem inversie de populatie,
intre E1 si E2  mai multe interactiuni foton- atomi excitati pe
E2, decat pe E1
• Daca E fascicul incident = E2-E1 => dezexcitarea indusa a atomilor
cu emisia unui nou foton cu E = E2-E1  fasciculul emergent
mai intens decat cel incident (amplificare a radiatiei)
Conditii : 1) inversia populatiilor intre 2 nivele energetice date
2) emisia stimulata intre aceste nivele (intensitatea
radiatiei de pompaj, I > I prag)
• Fenomenul de amplificare a radiatiei electromagnetice bazat
pe emisia stimulata – efect LASER
• Primele dispozitive LASER – 1958 – Basov si Prohorov,
Townes; in Romania – I . Agarbiceanu (1962)
 Schema unui sistem laser

laser

Mediul activ/de amplificare (care favorizeaza tranzitiile radiative)

este plasat intre oglinzi, care reflecta succesiv fasciculul de fotoni
amplificand-ul
 Parametri caracteristici ai laserilor
-Puterea medie - puterea medie emisa de laser pe durata
tratementului (masurata in watt,W).
-Ciclu de utilizare – raportul dintre duratele on/off in timpul unei
perioade (timp necesar parcurgerii a unui ciclu on/off)
-Doza efectiva - doza care produce un raspuns terapeutic sau efectul
tintit.
-Energia – caracterizeaza capacitatea laserului,masurata in Joules (J).
-Densitatea de energie /Fluenta – energia emisa pe unitatea de
suprafata (J/cm2)
-Doza (J·cm2) - masoara cantitatea de energie pe unitatea de supra-
fata a fasciculului laser (sau pe unitatea de suprafata absorbanta)
-Puterea (flux radiant) – rata de transfer a energiei (J/secunda)
-Intensitatea (Densitatea de putere) fasciculului laser - putere
medie/aria transversala a fasciculului laser/suprafetei absorbante.
-Mod Pulsat – mod de operare a unui laser cu fascicul intermitent
 Proprietatile laserilor
• Intensitatea foarte mare (>>I surse obisnuite, de zeci de ori
> Iemisa la suprafata Soarelui)
• Radiatia este monocromatica – emisia este stimulata intre
doua nivele de E inguste, bine determinate
• Radiatia este coerenta – radiatia emisa in faza cu radiatia
stimulatoare
• Directionalitatea – lumina laser este emisa sub forma unui
fascicul paralel (fasciculul contine fotoni directionati in
lungul axei cavitatii rezonante (ex. cilindru in laserul cu
cristal de rubin)
 Interactia laserilor cu materia vie
- reflexie, imprastiere
(schimbarea directiei
fasciculului), absorbtie (↓ la 
mai mari, e.g. in IR)
- substantele care absorb lumina
in tesuturi - cromofori
- Absorbtia = f(, tip de
cromofor)
- Biomoleculele absorb puternic
in UV (penetrare foarte slaba,
~ m)
- In vizibil absorbtie de catre
hemoglobina si melanina
- In infrarosu (IR) – absorbtie HHb (deoxihemoglobina) - Hb nelegata de O2
de catre apa si Hb in principal O2Hb (oxihemoglobina) - Hb lagata de O2
->penetrarea in tesuturi - limitata H2O - apa nelegata de proteine
si de imprastierea optica.
Spectre de absorbtie in ale unor cromofori din tesuturi
in domeniul UV-VIS-IR si tipuri de laser cu aplicatii
medicale
 Efectele laserilor asupra materiei vii

• Efecte termice – datorita conversiei energiei luminoase in

caldura si a conductivitatii termice a tesuturilor

• Hipertermie – crestere a temperaturii la valori intre 41-44 ºC

-> modificari enzimatice => distrugerea celulelor; proces dificil
de controlat, mai putin aplicat practic

• Coagulare – necroza ireversibila, distrugerea tesuturilor are loc

dupa un timp de la iradere; la temperaturi intre 50º si 100º C
– >denaturarea proteinelor si colagenului, eliminarea apei =>
micsorarea volumului tisular iradiat

• Volatilizare / evaporarea tesuturilor la t> 100º C in fractiuni de

secunda, cu formarea unei zone de necroza de coagulare (cu
efect hemostatic) la periferia zonei iradiate
Efecte termice ale laserilor asupra materiei vii
 Efecte mecanice ale laserilor
• apar in urma crearii de plasma, sau fenomenului de
cavitatie si determina unde de soc
• Exemplu - laser pulsat Nd:YAG (nano-/picosecunde) ->
intensitate mare a fluxului luminos (~1000 W/cm2)
=> ionizarea atomilor si crearea de plasma
=> crearea unui gradient de presiune in zona periferica celei
ionizate care determina propagarea unei unde de soc cu
efect distructiv
- aplicatii medicale - laserii (IR) utilizati in oftalmologie
pentru perforarea membranelor dezvoltate dupa implantul
de lentile artificiale
• Fenomeul de cavitatie (creare de bule de aer care
implodeaza la intreruperea fasciculului laser) – utilizat in
fragmentarea calculilor urinari
 Tipuri de laseri utilizati in medicina

Dupa tipul de design:

• laseri cu CO2 – laseri cu unde continue cu puterea cea mai mare
(proceduri chirurgicale, tratamente cosmetice – facelifts,
dermabaraziune, etc.)
• Laseri cu diode – mediul activ este un semiconductor (jonctiune p-n);
utilizat in medicina dentara, in chirurgia tesuturilor moi, in hemostaza
(absorbtie mare de catre hemoglobina la  intre 800-980 nm)
• Laseri cu coloranti organici (mediul activ) – utilizat in dermatologie
(inlaturare de cicatrice, tatuaje), inlaturarea pietrelor la rinichi
• laseri cu excimeri (excited dimer) -> fascicule laser in impulsuri scurte
(10 – 25 ns), cu energie mare pe impuls, la diferite lungimi de unda in
domeniul ultraviolet – energie suficient de mare pentru a distruge
legaturi moleculare la suprafata tesuturilor  dezintegrarea lor
controlata prin ablatiune (vaporizare) fara a fi arse sau taiate; utilizati
in chirurgia ochiului – LASIK (Laser-Assisted in situ Keratomileusis,
chirurgia refractiva) – remodelarea corneei pentru corectarea
defectelor de vedere (miopie, hipermetropie, astigmatism, etc.)
 Tipuri de laseri utilizati in medicina

• laseri cu fibre – mediul activ este din fibre optice dopate cu

elemente din grupa metalelor rare (Yb, Nd, Dy, Pr, Tm)
• laseri cu gaz – un curent electric intr-un gaz – producere de
lumina coerenta (conversie de energie electrica in lumina
laser; ex. He-Ne, Co2, etc.)
• laseri cu electroni liberi – mediul activ - electronii care se
misca liber intr-o structura magnetica (acopera frecventa
cea mai mare si este ajustabila) – utilizat in chirurgia
ablativa a tesuturilor moi, corneei, tesut cerebral, etc., in
tratarea aterosclerozei si bolilor de inima prin distrugerea
depunerilor de grasime.
 Laserii in medicina - aplicatii
• scalpel cu laser – taiere sau ablatie a tesuturilor vii prin energia
laserului, vaporizarea tesuturilor moi cu continut ridicat de apa
• biologia celulara – microscalpel cu laser – obtinere de sectiuni de
dimensiuni subcelulare
• Tratamente cosmetice: acnee, celulita, inlaturarea parului in
exces, inlaturarea ridurilor, a tatuajelor
• In fizioterapie – ameliorarea durerii cronice, a efectelor
accidentelor sportive, a unor conditii musculo-scheletale
• oftalmologie (Lasik, fotocoagulare laser)
• tomografie in coerenta optica
• imagistica medicala
• eliminarea de calculi renali, vezicali, biliari (litotriptie)
 Efecte fiziologice ale laserilor – aplicatii in
fizioterapie

• Accelereaza vindecarea ranilor. Mecanism- stimularea

structurilor si functiilor intracelulare prin actiunea asupra
mitocondriilor si implicate in producerea de ADN, ARN si
alti compusi cu rol metabolic.
• Efect analgezic: In controlul durerii, laserul este
directionat spre acupuncte (declanseaza un mecanism
analgezic).
• Penetrarea directa ex. Laser rece He-Ne este ~ 0.8 mm;
penetrare indirecta (dupa refractie, reflexie, absorbtie) 10 -
12 mm.
• Absorbtie: depinde de compozitia tesuturilor (continutul de
apa si sange).
 Indicatii pentru utilizarea laserului
• Recomandat in tratamentul:
• Leziunilor deschise, laceratiilor, inciziilor, arsurilor,
ulcerului diabetic.
• Durerii, pierderii mobilitatii articulatiilor.

• Contraindicatii:
• Tratamente oculare.
• Administrare in timpul sarcinii.
• Administrare la pacienti fotosenzitivi.

• Precautii – nerecomandat tratamentul

• la pacienti cu varste extreme.
• La pacienti cu medicatie complexa.
• In prezenta unor tesuturi cicatrizate pe zone intinse.
• Cand pacientii au pielea extrem de uscata.
• In prezenta unei infectii acute
 Bazele fizioterapiei cu LASER – Principii

• Lungimile de unda uzuale – cele care penetreaza mai

adanc in tesuturi datorita absorbtiei scazute de catre apa.
• Laseri utilizati:
• a) Gallium Aluminum Arsenide = 820nm (0.82 microni)
• Penetrare maxima; patrunde in tesutul conjunctiv si este
absorbit de peretii celulari (ultilizat in tratamentul durerii)
• b) Rosu vizibil la 633nm (0.633 microni); diode cu Heliu -
Neon 660nm (0.66 microni).
• Lungimi de unda care au capacitatea de a vindeca in
special tesutul epitelial si care sunt absorbite de catre
citocrom C oxidaza din mitocondrii.
 Dozimetrie
• Importanta in determinarea efectului si in raportarea
unui procedeu terapeutic. Necesar a se specifica:
• a) Lungimea de unda e.g.820nm
• b) Puterea incidenta a probei e.g.200mW.
• c) Energia Per Punct e.g. 10-20 joules pentru durerea
miofasciala sau 2-4 joules for tratarea unui ulcer. Ex.
o proba de 60 mW genereaza 4 joules/minut.
• d) Densitatea de energie ("expunerea radianta" sau
“rata de fluenta") poate fi calculata cunoscand aria
spotului (proiectiei fasciculului).
 Aparat laser pentru fizioterapie

Doza de densitate de energie depinde de aria dispozitivului de aplicare

 Tomografia in coerenta optica (OCT)

• Modalitate de imagistica cu inalta rezolutie spatiala (1-15

µm)
• Permite obtinerea de imagini de sectiuni transversale in
structuri biologice investigate, masurand lumina
imprastiata retrograd sau reflectata.
• Imaginile OCT –seturi de date 2D, reprezentand
imprastierea retrograda pe structurile dintr-un plan
transveral in tesut.
• Se utilizeaza cu precadere in oftalmologie – permite
examinarea neinvaziva a ochiului, inclusiv a
caracteristicilor morfologice ale retinei, a foveii si a
discului optic
• Se pot vizualiza detalii situate doar pana la 2-3 mm
adancime in tesuturi (comparabil cu biopsia
conventionala), datorita imprastierii si absorbtiei luminii
in tesuturi.
 Principiul OCT

- Se masoara timpul de
intarzaiere a ecoului la
reflexia/imprastierea
luminii, prin
interferometrie de joasa
coerenta. Componenta de
baza este un
interferometru Michelson.
- Se compara lumina
reflec-tata sau imprastiata
pe proba examinata cu
lumina care parcurge un
drum de referinta si care
are un decalaj in timp
cunoscut.
 OCT- aplicatii in oftalmologie

Tomograma oculara – studiul morfologiei Examinarea vascularizarii

retiniene maculei
Hee MR et al., 1995
 Interactia materiei vii cu factori fizici.
Principii ale unor metode de diagnostic
si tratament in medicina
Radiatii ionizante si interactia lor cu materia vie
Spectrul electromagnetic
 Radiatii ionizante

• Radiatii din spectrul electromagnetic (fotonice) sau

fascicule corpusculare care au suficienta energie pentru a
smulge electroni din atomi sau molecule  ionizare

• Tipuri de radiatii ionizante:

– Fotonice – raze X, raze 
– Corpusculare – fascicule  (nuclee de heliu)
- fascicule  +,  - (electroni, pozitroni)
- fascicule de neutroni (prin interactii
indirecte)
 Interactia radiatiilor X cu substanta
• Efectul fotoelectric – eliberarea unui electron din invelisul atomic
 Interactia radiatiilor X cu substanta
• Efectul Compton – interactia fotonului cu un electron liber sau
din paturile atomice exterioare  imprastierea fotonului
 Interactia radiatiilor X cu substanta
• Producerea de perechi – la interactiunea unui foton cu o
energie suficient de mare (> 1.02 MeV) cu campul nuclear
• Fotonul dispare si se genereaza o pereche electron-pozitron
(e+ - e-) prin conversia masa-energie Ee+=Ee-=m0c2=0.51 MeV
(energie de creare a particulelor)
• Pozitronul rezultat este anihilat de o antiparticula  doi
fotoni (E=0.51 MeV) ce se propaga in directii diferite

Atenuarea unui fascicul de fotoni

Intensitatea fasciculului emergent
Intensitatea fasciculului incident
Coeficient de Atenuare
Grosimea stratului de substanta traversat de radiatie
 - masoara probabilitatea de interactie a fotonului incident cu
un anumit tip de substanta
Probabilitatea mecanismelor de interactie raze X-substanta in
functie de energia fotonilor si de numarul atomic Z
 Dozimetria radiatiilor. Marimi si unitati

Masurarea efectelor biologice ale radiatiilor – utila din punctul de

vedere al aplicatiilor medicale (diagnostice si terapeutice)
Doza de radiatii primita:
1) Doza de ioni se bazeaza pe efectul ionizant al radiatiilor
 raportul dintre sarcina electrica totala a ionilor
de un anumit semn produsi direct sau indirect de radiatie
incidenta in aer uscat la 0oC si 1.013 bar si
I = dQ/dm (1 roentgen=1 C/1 Kg)
2) Doza de energie absorbita (D):
 considera absorbtia de energie de catre materie
 raportul dintre energia (E) transferata de catre
radiatii unei substante si masa substantei iradiate (m)
D=dE/dm (in S.I. I Gray = 1 J/1 Kg = 100 rad)
 Efectele biologice ale radiatiilor ionizante
• Intensitatea efectelor depinde de tipul de radiatii folosite
(e.g. o cantitate de energie mai mica transferata de radiatie
 produce acelasi efect ca si o cantitate mai mare de
radiatie  sau 

efectivitate biologica a unei radiatii (E.B.)

(se raporteaza la efectivitatea biologica a unei radiatii

standard – rad. X accelarata la 200 kV)

X, ,  =1
neutroni  = 5-10
protoni  = 10
alfa  = 20
 Efectele biologice ale radiatiilor ionizante

• Doza biologica B = ·D

• [B]S.I. = 1 Sievert (1 Sv = 100 rem) doza de energie a unei
radiatii ce produce in conditii identice aceleasi efecte
biologice ca si doza de 1 Gy provenita de la radiatia X
standard

Actiunea radiatiilor ionizante asupra biomoleculelor

- Modificari de greutate moleculara, dezaminari in lantul
peptidic, inactivarea enzimelor, coagularea substantelor
coloidale;
- Ionii rezultati intra in reactii noi cu substante din tesuturi
 Actiunea radiatiilor ionizante asupra materiei vii
Depinde de doza; alterarea ADN  cromozomii modificati
transmit noilor celule caractere anormale
La doze mari  efecte neoplazice; efectele nocive – apar dupa o
perioada de latenta
foton

Actiune indirecta

foton

Actiune directa
Actiunea radiatiilor ionizante asupra acizilor nucleici
 Efectele biologice ale radiatiilor ionizante

(1) Dereglari profunde ale proceselor vitale sunt cauzate de cantitati mici
de energie absorbita –energia termica rezultata din convertirea energiei
absorbite de organismul uman iradiat la o doza letala, ar ridica
temperatura corpului cu doar 0.001ºC –> explicat prin teoria “tintei”
conform careia deteriorarea rezulta cand energia ajunge in special la parti
cu radiosensibilitate mare in celule (locus tinta).

(2) Efectul biologic al radiatiilor ionizante se poate transmite la generatii

de urmasi, datorita efectelor asupra aparatului ereditar -> necesare studii
pentru asupra mecanismelor de actiune a radiatiilor ionizante asupra
organismelor vii si pentru protectia impotriva radiatiilor

(3) Manifestarile bolii de iradiere pot aparea dupa o perioada de latenta,

care poate dura de la minute la zeci de ani, in functie de doza de iradiere si
de radiosensibilitatea organismului. Doze foarte mari de radiatie (zeci de
mii de razi) pot cauza decesul; radiatia in doze mici dar pe timp indelungat
poate cauza modificari ale organelor si sistemelor si dezvoltarea de tumori
dupa ani de zile de la iradiere.
Efectele radiatiilor asupra oragnismelor vii
 Radioterapia

• Mecanism de actiune – distrugerea ADN-ului celulelor maligne

(prin ionizare directa sau indirecta) cu ajutorul energiei fotonice
sau prin energia particulelor incarcate electric.
• Radioterapia fotonica - efect prin intermediul radicalilor liberi;
celulele maligne mai putin diferentiate decat cele normale ->
reproducere mai accelerata, dar abilitate redusa de reparare a
deteriorarilor neletale ale lanturilor ADN; se tintesc lanturile
ADN (unul sau ambele) -> alterarile se acumuleaza -> moartea
celulelor sau diminuarea accentuata a ritmului de reproducere.
• Fotoradioterapia – aplicabilitate limitata in tratamentul
tumorilor solide datorita fenomenului de hipoxie, cauzat de
ritmul rapid de multiplicare a celulelor tumorale si insuficienta
vascularizarii => celulele hipoxice devin mai rezistente la
efectele distructive ale radiatiei.
↓↓
Metode de dilatare a vaselor de sange (terapie prin hipertemie),
administrare de substante radiosenzitive in celulele hipoxice, sau
de agenti furnizori de oxigen in tesuturi.
 Radioterapia prin particule incarcate electric
(protoni, ioni de carbon, bor, neon)
Curba doza- adancime
• Actioneaza prin transfer De penetrare pt. RX,
de energie direct (transfer comparativ
liniar de energie, TLE,
relativ mare) asupra
lanturilor ADN,
determinand ruperea lor
• Efect independent de
vasculari-zarea/oxigenarea
tumorii
• Particulele incarcate –
masa relativ mare =>
imprastiere redusa in
tesuturi, focalizare pe
tesutul tumoral si evitarea
iradierii inutile a tesutului
sanatos (riscului inducerii
de cancer post-terapeutic)
Distributia radiatiei protonice intr-un pro-
tocol terapeutic (- - - ); #2,#3 maxime Bragg
 Transferul liniar de energie (TLE)

• energia absorbita de mediu pe unitatea de parcurs ->

pierderea de energie a particulei ionice datorita coliziunilor
pe distanta parcursa

dE
TLE  [TLE]=keV/m sau MeV/cm
dx

Pentru un mediu dat, TLE ~ q2; TLE ~ 1/Ec, q – sarcina

electrica a particulei, Ec- energia cinetica
Radiatii cu TLE mare (3-200 keV/m) – neutroni, protoni,
particule , ioni grei
Radiatii cu TLE mic (0.3-3 keV/m) – radiatii X si , electroni,
pozitroni
 Aplicatii ale radiatiei X in diagnostic – radiografia

• Se bazeaza pe atenuarea (absorbtia) diferentiata a

fotonilor X la trecerea prin tesuturi (cu constituenti diferiti
si densitati diferite)
• Fasciculul rezultat este captat pe un film
• 3 nivele distincte de absorbtie  3 grade diferite de
innegrire a filmului radiologic:
a) absorbtie foarte redusa in aerul din cavitati – zone
opace pe film
b) absorbtie ceva mai pronuntata in celulele moi
(muschi, tesuturi cu grasime, vase sanguine) – tonuri de gri
c) absorbie pronuntata in oase si dinti (cu continut
ridicat de saruri minerale) – zone translucente pe film
 Radiografia digitala – filmul fotografic este inlocuit cu senzori de
raze X -> controlul facil al expunerii, posibilitatea de prelucrare si
transfer digital al imaginilor

Comparatie grade de expunere la RX in radiografia clasica (sus) si digitala (jos)

 Aplicatii ale radiografiei
• Investigarea de rutina:
– A sistemului osos
– A patologiei pulmonare si cardiace
– A patologiei dentare
Radiatii X – Dure – cu energie si penetrare mare  investigarea
tesuturilor osoase si a dintilor
- Moi (mai putin penetrante) pentru investigarea tesuturilor mai
putin dense

Radiografie dentara
Radiografie pulmonara
 Densitometria osoasa - DEXA (Dual Energy X-ray
Absorbtiometry)
• Utilizeaza doua surse de RX
una de energie inalta, una de
energie joasa pentru a
determina gradul de
demineralizare osoasa (sau
densitatea minerala osoasa)
• Principiu – coeficientul de
atenuare depinde de numarul
atomic Z al atomilor din proba
si de enerigia fotonilor; se
masoara transmisia RX si se
calculeaza densitatea zonala
(masa/arie de proiectie) pentru
doua tipuri de tesut – osos si
tesut moale. Prin scaderea Utila in depistarea osteoporozei si a
abosrbtiei tesutului moale din
cea a intregii zone iradiate, se raspunsului la tratamentul sau.
determina absorbtia de catre
tesutul osos.
 Tomografia computerizata (TC)

• Tehnica pentru obtinerea imaginilor sectionale ale unui

organ prin transmisia radiatiilor X si procesare
computerizata.

• Etapele obtinerii unei TC:

– Achizitia de date pentru obtinerea unei imagini
– Procesarea datelor cu ajutorul unui computer
– Afisarea imaginilor
Tomografia computerizata – prezentare
schematica
 Principiul obtinerii imaginilor CT

• Scala Hounsfield (unitati arbitrare) – pentru afisarea

valorilor de atenuare ale tesuturilor

- coeficient de atenuare

Pt. diferentierea tesuturilor- necesara o diferenta de minim 4-6 UH

-utilizare de substante de contrast pentru marcarea unor tesuturi
sau vase sanguine -> se poate obtine o diferenta de 40-60 UH
 Tomografia prin emisie de pozitroni (TEP/PET)

• Tehnica ce produce harti tridimensionale

functionale ale anumitor regiuni ale corpului
• Bazata pe detectia de perechi de raze  emise de un
radioizotop care se leaga de o molecula metabolic
activa (e.g. glucoza, apa) injectata in circulatia
sanguina.
• Compusii astfel marcati (radiotrasori) se
acumuleaza in tesutul investigat si radionuclidul
se dezintegrea-za emitand un pozitron.
• Pozitronul se propaga pana se ciocneste cu un
electron reactie de anihilare  producere de
perechi de fotoni 
 Tomografia prin emisie de pozitroni (TEP/PET)

• Fotonii  se propaga in directii opuse  ajung la un

material scintilator in dispozitivul de scanare

Fascicul luminos detectat de fotodiode in avalansa

• Suprapunerea hartilor metabolice obtinute prin PET cu

imagini anatomice obtinute prin RMN sau CT pentru
localizare
 Tomografia prin emisie de pozitroni
(TEP/PET)
• Radionuclizii utilizati – cu timp de injumatatire scurt

• limitare – producerea de radionuclizi necesita existenta

unui ciclotron in vecinatatea clinicii
 Aplicatii biomedicale ale PET

• PET – utilizat in practica clinica si in cercetare pentru a

investiga activitatea organelor (e.g. inima, creier etc.)
• In oncologie  detectarea tumorilor
• In neurologie  detectarea unor tipuri de dementa
• In cardiologie  ateroscleroza
• Psihiatrie  investigarea schizofreniei, depresiei,
dependentei de droguri
• In farmacologie  identificarea tesuturilor in care se
acumuleaza un nou medicament
 Aplicatii biomedicale ale PET
Monitorizarea raspunsului la tratament

PET implica expunerea la radiatii ionizante (doza de ~ 3 ori mai mai

mare decat cea provenita de la radiatia cosmica intr-un an, 2.2 mSv)
 Rezonanta magnetica nucleara (RMN)

P-moment de spin (cuantificat)

I = numar cuantic de spin

Constanta lui Planck

Valorile spinilor pentru diferite specii nucleare

 Interactia momentului magnetic de spin cu un camp
magnetic

Momentul magnetic  = factor giromagnetic

nuclear de spin

Energia unui spin nuclear

intr-un camp extern, B
 Despicarea Zeeman a nivelelor energetice
Pz este cuantificat: mI=numar cuantic magnetic de spin

Energia unui spin intr-un camp magnetic

 Ecuatia Larmor

Energia absorbita de la undele RF

 = frecventa Larmor

Distributia spinilor nucleari pe nivelele energetice

 statistica Boltzmann

Nivelul energetic mai jos (spin “sus”)

este mai populat  magnetizare neta
Procese de relaxare  legi exponentiale
Relaxarea spin-retea (longitudinala):
- Interactia spinilor cu campul retelei
- Masurata prin timpul de relaxare longitudinal, T1
- T1 masoara un effect energetic (revenirea componentei Mz
la starea de echilibru, M0)
- Pentru atingerea saturatiei Mz  multe pulsuri la t<T1
 sursa de contrast in imagistica RMN
Relaxarea spin-spin (transversala):
- Interactia intre spinii nucleari
- Masurata prin timpul de relaxare transversal, T2
- Defazarea spinilor  descresterea Mxy (transversala)
- T2 masoara un efect de entropie
- T2 descrie descresetrea semnalului detectabil
 Ilustrarea proceselor de relaxare

Inainte de pulsul RF Dupa aplicarea La t=T1/3 de La t=T1 de la

unui puls de 90o la excitare excitare
 Semnalul RMN

In probe biologice: T2<T1

T2* - include efectul neomogenitatii campului => T2*<<T2<T1

I. Proba in B0  polarizata
II. Puls RF  Mz rotit in plan perpendicular
III. Componenta longitudinala M: 0 Mz
IV. Un camp magnetic variabil  un curent variabil in
bobina de detectie = masurarea semnalului RMN
 Aplicatii ale RMN
Campul magnetic “simtit” de un spin nuclear :
- sensibil la vecinatate  spectroscopia RMN
- poate fi manipulat prin gradienti de camp  imagistica RMN
Spectroscopia RMN
• Electronii perturba momentul magnetic “simtit” de
spinii nucleari  ecuatia Larmor :

Constanta de ecranare
Spectroscopia RMN Exemplu - Molecula

Frecventa Larmor pentru ionii H+

Deplasarea chimica – depinde de campul aplicat, B0

 Spectroscopia RMN
Deplasarea chimica in raport cu
o linie de referinta in proba

Spectrul RMN al protonilor din metanol

 Aplicatii ale spectroscopiei RMN (SRMN)

• Diagnostic neinvaziv intr-o gama larga de

patologii
• Informatii asupra caracteristicilor metabolice ale
organelor
• Nuclee de interes pentru SRMN: 1H, 13C, 19F, 31P
• Compusi biochimici larg studiati:
- creatina (metabolism energetic)
- compusi pe baza de colina (constituenti ai
membranelor)
- zaharuri (e.g. glucoza)
- lactat, alanina  nivel ridicat in unele tumori
 Imagistica prin RMN. Contrastul imaginii si timpii
de relaxare

• Contrastul imaginii, C, depinde de: densitatea protonilor,

timpul de relaxare spin-retea -T1, timp de relaxare spin-spin
T2, curgerea sanguina.
• T1 = f (tip de tesut, intensitatea B). De exemplu la B=1.5 T:
T1(creier – materie cenusie) = 871 ms; T1(creier – materie
alba) = 515 ms; T1(creier – LCR) = 1900 ms.

Tipuri de imagini RMN

• Contrastul depinde preponderent de:
• Densitatea protonilor (DP)  imagini DP-ponderate
• T1  T1-ponderat
• T2  T2*-ponderat
• Difuzia apei din proba  RMN ponderat in difuzie
• Perfuzia tesuturilor -> RMN ponderat in perfuzie
 Contrastul imaginii
• Obtinere de imagini RMN
 aplicare de secvente de pulsuri RF
 Manipularea parametrilor in secventele de pulsuri TR
(timp de repetare), TE (timp de ecou) optimizarea
contrastului.

SA si SB – semnal RMN in punctele A si B in proba

 Secvente de pulsuri – spin echo (SE) versus gradient
echo (GRE)
• Secventa spin-echo (SE) -1 puls de 90o, un puls de 180o ->
ecou.Timpul intre peak-ul pulsului de 90o si cel al ecoului ->
timp de ecou (TE); repetarea secventei de pulsuri dupa TR
(timp de repetitie).

1) rotirea spinilor in plan transversal prin pulsuul de 90°; 2) defazarea spi-

nilor datorita B local neomogen; 3) rotirea ansamblului de spini in plan
transversal prin pulsul de 180°; 4) recentrarea spinilor intr-un ecou de spin
dupa TE.
Secvente de pulsuri – spin echo (SE) versus gradient echo (GRE)
•Dupa pulsul RF, partea negativa a
gradientului determina dispersia
fazelor spinilor in precesie; la
inversarea gradientului, spinii se
recentreaza si formeaza un ecou
(gradient echo).
SE generata prin aplicarea
de perechi de pulsuri RF;
GRE – generat printr-un
singur puls RF impreuna
cu un gradient inversat ->
ecoul inregistrat mai rapid
-> TE mai scurt fata de
SE; la utilizarea
secventelor GRE cu
excitatii RF cu unghi de
rotire mic, se pot utiliza
valori mici ale TR (timp de
repetitie).
TR si TE mici-> achizitie
rapida a semnalelor RMN.
GRE se utilizeaza in
angiografie.
Comparatie intre semnalul RMN obtinut in acelasi tesut in
functie de gradul de omogenitate al campului magnetic

McRobbie et al.2003
 Sistemul RMN
• Magnet  B0 cat mai uniform posibil

• Sistem de gradienti  produce gradienti de camp

magnetic (Gx, Gy, Gz) pentru codarea semnalului RMN (3
seturi de bobine ortogonale)

• Bobine de radiofrecventa RF  genereaza camp B1 pentru

excitarea protonilor in proba (omogenitatea campului RF
este critica)

• Computer – controlul parametrilor secventelor de pulsuri

(tip de secventa, TR, TE, etc.), digitizarea semnalelor
analogice si stocarea datelor numerice (e.g. matrici de 256
x 256 pixeli), afisarea imaginilor.
Sistemul RMN – reprezentare schematica

http://neurocog.psy.tufts.edu/images/mri-scanner1.gif
 Sistemul RMN

http://www.magnet.fsu.edu/education/tutorials/magnetacademy/mri/images/mri-scanner.jpg
 Imagini RMN conventionale

T1- ponderata T2- ponderata

Imagistica RMN – metoda de diagnostic

- nu utilizeaza radiatii ionizante
 Imagistica ponderata in difuzie (DWI)
• Tehnica RMN sensibila la difuzia moleculelor (de apa in
special) din tesuturi
• Miscarea moleculelor de apa – poate fi izotropica sau
anizotropica (restrictionata sau impiedicata datorita
barierelor biologice - membrane celulare, alte celule)
• Anizotropia fractionala (FA) – marime ce caracterizeaza
gradul de anizotropie al difuziei moleculelor de apa
0<FA≤1; FA=0 difuzie izotropica, FA=1 difuzie axiala
(anizotropie maxima)

1, 2, 3 – valorile proprii, care estimeaza difuzivitatea de-a

lungul a 3 directii,vezi DTI
 Imagistica ponderata in difuzie (DWI)

• In creier, tracturile de substanta alba - bariere in

calea difuziei transversale a apei datorita mielinei
-> apa difuzeaza in principal de-a lungul fibrelor


Difuzie anizotropica

Difuzivitate maxima pe directia orientarii fibrelor
difuzia descrisa matematic printr-un elipsoid
 Imagistica tensorului de difuzie (DTI)

model 3d al difuziei – elipsoid

- orientarea 1,2,3 – vector proprii – de-a lungul axelor
elipsoidului
- forma 1, 2,3 – valori proprii – difuzivitatea de-a lungul
celor trei directii
Harti cantitative obtinute prin imagistica
tensorului de difuzie

MD- difuzivitate medie

FA-anizotropie fractionala
Harta color- vizualizarea
tracturilor inter- si intra-
hemisferice de substanta
alba  include FA si
informatia directionala
Traiectorii codificate prin
culoare
Rosu: stanga-dreapta
Verde: antero-posterior
Albastru: superior-inferior
1,2,3- difuzivitatea de-a
lungul axelor elipsoidului
 Harta FA (A) si harta FA directionala (B)

Stralucirea este proportionala cu valoarea FA

Combinarea informatiei FA cu cea a directiei de maxima
difuzivitate (axa cea mai lunga a elipsoidului de difuzie)
in aceeasi imagine directia tracturilor de materie alba
 Aplicatii ale imagisticii RMN ponderate in difuzie (DWI)
Aplicatii clinice
• Diagnostic – detectarea si caracterizarea/diferentierea tumorilor si
a raspunsului lor la tratament
• Planificarea chirurgicala – pentru prezervarea unor tracturi care
se gasesc in apropierea tesutului afectat
• Detectarea leziunilor cerebrale traumatice
• Detectarea ischemiei cerebrale
• Diagnosticarea unor afectiuni ale substantei albe (e.g. scleroza
multipla)
• Encefalopatii
• Diagnosticarea unor demente
• Diagnosticarea patologiei muschilor striati si a muschiului cardiac
Aplicatii in cercetare
• Identificarea tracturilor de materie alba in creier prin tractografie
• elucidarea arhitecturii creierului uman in mod neinvaziv – modele
de conectivitate cerebrala
 Rezonanta magnetica functionala
(RMNf/fMRI)
• nu poate masura in mod direct activitatea neuronala
• activitatea fiziologica coreleaza cu activitatea neuronala,
intensificarea procesarii neuronale  intensificarea
proceselor metabolice metabolice  furnizare crescuta de
energie (glucoza, O2)  cresterea irigarii cu sange
Rezonanta magnetica functionala (fMRI)

Exemplu de studiu RMNf –

design de tip bloc – vederea
unui raster cu lumina
intermitenta
Alternare ochi inchisi/deschisi

Fox and Reichle, 2007

Bazele fiziologice ale originii semnalului fMRI

Vaghela et al., 2010

 Ultrasunetele (US) – generare si proprietati

• Sunetele – unde mecanice longitudinale cu 20 Hz <  < 20 kHz

• Ultrasunetele (US) -  > 20 kHz (pana la 106 kHZ)
• Generate prin:
a) fenomene piezoelectrice – generare de vibratii elastice
in anumite materiale (cristale de quartz, unele materiale
ceramice) la aplicarea unei tensiuni alternative.
b) fenomene magnetostrictive – inducere de oscilatii intr-
un material feromagnetic la aplicarea unui camp magnetic
variabil.
Interactia US cu materia: fascicul incident  imprastiere
(reflexie, refractie), absorbite, transmisie la interfata de
separare intre doua medii cu densitati diferite (i.e. la
suprafata organelor).
 Propagarea US prin tesuturi

Undele produc compresii si decompresii ale moleculelor mediului

de propagare
 Propagarea US prin tesuturi

• Vibratiile ultrasonore generate in cristal -> transmise

moleculelor mediului (energie cinetica).
• Transmiterea energiei US – mai rapida in medii mai dense
=> adancimea de penetrare scade
• Adancimea de penetrare depinde si de frecventa US -  mari
-> molecule oscileaza in ritm mai alert -> frecare mai mare ->
pierdere de energie mai rapida -> adancime de penetrare mai
mica.
• Frecvente mai mici -> frecare redusa -> adancime de
penetrare mai mare
• US cu = 3MHz permite tratamentul tesuturilor superficiale
(~2 cm adnacime), US cu = 1MHz – tratamentul tesuturilor
profunde (intre 2 si 5 cm adancime).
 Ultrasunete – proprietati

• Atenuarea US – descrisa de o lege exponentiala

I = intensitatea fasciculului la
distanta x in mediul parcurs
I0 = intensitatea fasciculului
incident (la x=0)
 = coeficientul de atenuare

• In tesuturi:

a = constanta ce depinde de natura tesutului (3<a<20)

 Ultrasunetele – aplicatii medicale
• Ultrasonografia – metoda de diagnostic:
- Plasarea unor transductori acustici (generatori de pulsuri US pe
suprafata corpului in dreptul organului investigat
- penetrarea US in corp; la intalnirea unei zone de impedanta
acustica diferita  reflexia US si detectarea ecoului
- ecourile  vibratia transductorului  transformarea in imagine
digitala cu ajutorul calculatorului si a unor metode complexe de
reconstructie.
Impedanta acustica Z=p/(v*S), p=presiunea undei sonore
v-viteza ultrasunetelor, S –suprafata prin care se propaga unda
acustica
Impedanta acustica caracteristica a unui mediu
Z0=c, - densitatea mediului, c- viteza undelor
longitudinale
Sursa
de US Principiul formarii
Unda
reflectata imaginii ecografice
tecou=2*D/v

Unda partial
reflectata
Transductorul transmite si
receptioneaza semnalele
Fara ecou
ultrasonore

Transductor

Tesut a Tesut b Tesut c

 Principiul ultrasonografiei

• Coeficientul de reflexie la trecerea dintre doua medii de

impedante Z1 si Z2
2
 Z 2  Z1 
R   
 Z 2  Z1 

• Coeficientul de transmisie

T  1 R

Ultrasonografia posibila cand Z1 si Z2 apropiate, i.e. are loc

transmisia US in tesuturile scanate
 Ultrasunete – aplicatii in diagnostic

• Cu cat diferenta dintre impedantele acustice a doua medii vecine

creste, cu atat creste ecoul. La interfata tesuturi moi/tesut osos,
sau tesut/aer -  mare -> Z mare -> cea mai mare parte a
energiei este reflectata (US ineficiente in explorarea plamanilor
si creierului).
• Ultrasonografia – efectiva in investigarea tesuturilor moi sau a
organelor ce contin fluide (e.g. inima, tiroida, rinichii, organele
abdominale – ficat, pancreas), a regiunii pelvine si a dezvoltarii
fetale.
Coeficientii de reflexie/transmisie la interfata intre diferite tipuri de tesuturi

Interfata R T
Tesut moale-tesut moale 0.01-0.02 0.98-0.99
Tesut moale - os 0.40 0.60
Tesut moale –aer 0.999 0.001
 Ultrasunete- aplicatii in diagnostic
• Metoda Doppler: bazata pe efectul Doppler  modificarea
frecventei unei unde sonore cand sursa se misca in raport cu
detectorul
- Detectarea semnalului de la fluidele in miscare din corp
(e.g. sangele) – plasare a doi transductori a.i. unul emite US,
celalalt receptioneaza unde provenite de la fluide;
- Masoara diferenta intre frecventa undei incidente si cea a
undei reflectate;
- Metoda de diagnostic in patologia cardiovasculara.
- Detecteaza: directia de curgere a sangelui in vasele
sanguine, tipul de curgere –arteriala sau venoasa, normala
sau anormala.
- Masoara viteza de curgere sanguina
 Principiul ecografiei Doppler

2 f 0  u  cos 
f  f  f 0  Sonograma – viteza sangelui arterial
v
f0 - frecventa emisa, f - frecventa receptionata, u- viteza sangelui, v-
viteza US in tesuturi, = unghi intre tranductor si directia de curgere
 Efectele US asupra organismelor vii

• Accelereaza procesul de vindecare prin cresterea irigarii

sanguine in zona tratata
• Atenuarea durerii prin diminuarea inflamarii si edemelor
• Masarea usoara a of muschilor, tendoanelor si
ligamantelor in zona tratata
• Actiune reparatorie a tesuturilor moi in special
• Mecanisme principale implicate:
- termice – datorita absorbtiei US
- mecanice (non-termice) – cavitatia –formarea de bule
microscopice in urma vibratiilor deteminate in tesuturi ->
stimularea membranelor celulare -> stimularea proceselor
celulare reparatorii
 Aplicatii US in fizioterapie
• transductor US cu 0.7<f< 3.3 MHz, aplicat pe tegument
• maximul de absorbtie in tesuturi moi, intre 2 si 5 cm adancime
• Tesuturi care absorb predominat US – ligamente, tendoane, fascii,
testuri cicatrizate
• Conditii patologice tratabile prin US – intinderi de ligamente /mus-
culare, inflamatii articulare, artrita reumatoida, osteoartrita, tendonite

Alte aplicatii medicale ale US

• Ultrasunete cu putere ridicata -> distrugerea unor tesuturi
• Pulsuri de fascicule US de inalta energie – fragmentarea pietrelor la
rinichi sau la fiere
• US focalizate – tratamentul cataractei prin facoemulsificare
• Ultrasunete de inalta intesitate – ablatia tesuturilor prin metoda HIFU
/chirurgia prin ultrasunete focalizate (FUS) sau MRgFUS (sub ghidare
prin RMN) ->US de frecvente intre 250-2000 kHz si cu intensitati mari
 Radiatia gama
• Are frecvente tipice,  > 10 exahertz (>1019 Hz), E > 100 keV,  <10 pm (10-12
m, sub diametrul atomic)
Surse naturale
• Terestre: dezintegrare atomica gama a radioizotopilor naturali, radiatia
secundara rezultata din interactiile cu particule din radiatia cosmica
• Astronomice: procese in care se genereaza electroni de energii foarte inalte,
care produc radiatie gama secundara prin radiatia de franare, explozie de
supernove;radiatia gama cosmica –ecranata de atmosfera terestra
Generare – surse artificiale
• Procese de fisiune in reactoare nucleare si in experimente in fizica energiilor
inalte (dezintegrare de particule nucleare- pioni)
• Procese de fuziune nucleara
• Radiatia gama artificiala produsa in acceleratoarele liniare de particule are
energii mult mai mari (4-25 MeV) decat radiatia gama rezultata din
dezintegrarea gama naturala  utilizata in medicina nucleara pentru
tratamentul cancerului
• Ex – izotopul de Tehnetiu 99 produce radiatie gama de 140 keV ~E radiatie X
din sistemele RX <<E fotoni terapeutici produsi in acceleratoare liniare de
particule
 Aplicatii ale radiatiei gama in medicina

•Tratamentul unor forme de cancer datorita distrugerii celulelor tumorale

(ex. Bisturiul gama – gamma-knife -> fascicule concentrate de raze gama
directionate sub diferite unghiuri pentru distrugerea tesutului tumoral cu
prezervarea tesuturilor sanatoase vecine
• Distrugerea microorganismelor prin iradiere – sterilizarea echipamen -
telor medicale (alternativa la autoclave / tratament cu agenti chimici
 Aplicatii ale radiatiei gama in medicina

• Metode de diagnostic in medicina nucleara – in tehnici

imagistice – radioizotopi care emit radiatie gama – ex. in PET
un zahar radiomarcat fluorodeoxiglucoza (FDG) care emite
pozitroni care sunt anihilati de electroni => perechi de fotoni
gama care permit diagnosticarea cancerului (tesuturi cu meta-
bolism mai ridicat decat cel sanatos)
• Cel mai des utilizat izotop nuclear in alicatii medicale Techne-
tium 99 (emite gama in interval de  apropiat de domeniul RX
de diagnostic.
• Dupa administrarea trasorului cu radionuclid pacientului,
distributia radioizotopului se monitorizeaza prin detectarea
radiatiei gama emise cu ajutorul unei camere gama.
• Metoda de diagnostic aplicabila in numeroase patologii – in
functie de molecula care a fost marcata cu izotopul radioactiv.
Tehnici de imagistica bazate pe interactia materiei vii
cu radiatii gama

Camera gama (camera de scintilatie/Anger)

• Dispozitiv pentru a obtine imagini ale radioizotopilor care

emit radiatie gama printr-o tehnica numita scintigrafie
• Aplicatii ale scintigrafiei – in faze initiale ale dezvoltarii de
medicamente, in imagistica in medicina nucleara – analiza
imaginilor organelor investigate sau a distributiei
radionuclizilor injectati, inhalati sau ingerati emitatori de
radiaitie gama
 Camera
gama

• Consta dintr-o serie de detectori (plane de cristal) cuplati optic ca o retea de

tuburi fotomultiplicatoare montati pe un cadru.
• Cadrul (gantry) - conectat la un computer -> controlul operarii camerei si al
achizitiei si stocarii imaginilor achizitionate.
• Sistemul inregistreaza evenimente sau numarul de fotoni gama absorbiti de
catre cristalul din camera (cristal plan pe baza de Na si I, dopat cu Thalium).
 Camera gama
• Cristalul scintileaza ca raspuns la radiatia gama incidenta
• cand fotonul iese din organismul pacientului (injectat cu com-
pusul radioactiv) elibereaza un electron din atomul de iod din
cristal => generare de fascicul luminos cand electronul ajunge
iar in stare cu energie minima (similar cu efectul fotoe-lectric
si cu efectul Compton)
• Detectarea fasciculelor fluorescente cu ajutorul tuburilor foto-
multiplicatoare situate inapoia cristalului si numararea lor.
• Reconstructia si afisarea pe ecranul computerului a imaginilor
bi-dimensionale a densitatii spatiale relative a numarului de
fascicule detectat
• Imaginea reflecta distributia si concentratia relativa a
trasorului radioactiv prezent in organele/tesuturile scanate.
Single-photon emission computed tomography
(SPECT)

• Tomografia computerizata prin emisia unui foton unic –

tehnica imagistica ce utilizeaza radiatie gama (implica
utilizarea camerei gama)
• Permite obtinerea de informatii 3D sub forma de imagini
sectionale ale corpului pacientului, care pot fi apoi
reformatate, prelucrate, manipulate.
• Implica administrarea de radioizotop emitator de radiatie
gama pacientului, prin injectare in circulatia sanguina (cel
mai adesea un marker atasat unui ligand specific -
radioligand, care se leaga /acumuleaza in anumite tesuturi
de interes, in care apoi concentratia sa este observata cu
ajutorul camerei gama)
SPECT
• Achizitia de imagini
SPECT -> camera gama
rotita in jurul
pacientului. Proiectiile
achizitionate la pozitii
definite in timpul
rotatiei, cam la 3–6
grade.
• Pt. reconstructie optima
– rotire completa (360
grade)
• Necesita 15-20 secunde
pt. obtinerea unei
proiectii => timp total de
scanare ~15–20 minute.
 SPECT - aplicatii

fig 2.
Caz: barbat 69 de cu fibrilatie atriala si
instalare brusca de hemipareza stanga.
Imagine 99mTc-HMPAO SPECT la 7.5 ore de
la instalarea hemoragiei - hipoactivitate in
lobul parietal drept.
B, Imagini 99mTc-HMPAO (stanga) and
99mTc-ECD (dreapta) SPECT la 12 ore de la
scanarea initiala arata hiperactivitate in lobul
parietal drept.
C, Scanarea CT ulterioara nu arata vreo Ogasawara et al., 1999
abnormalitate.
 SPECT - aplicatii

Diagnosticarea unor tipuri de demente

 Mecanismele biofizice ale receptiei vizuale
Analizatorul vizual

• Perceptia vizuala – capacitatea de a reflecta lumea

inconjuratoare prin procesarea informatiei continute in
lumina vizibila
• Se realizeaza la nivelul analizatorului vizual – sistem care
implica structuri extrem de specializate  implementeaza
functii complexe cum sunt receptia luminii, formarea de
reprezentari monoculare, binoculare (din perechi de
proiectii bidimensionale), identificarea si categorizarea
obiectelor, aprecierea distantei dintre obiecte (orientare in
spatiu), ghidarea miscarilor corpului in raport cu pozitia
obiectelor
 Analizatorul vizual - componente

• Ochiul – in
special retina
• Nervul optic
• chiasmul optic
• tractul optic
• Corpul lateral
geniculat
• cortexul vizual primar
• Cortexul vizual de
asociatie
 Structura ochiului

Ochiul – forma globulara; Invelisurile: 1) sclerotica -> anterior corneea,

2) coroida – anterior se ingroasa -> corpul ciliar – muschi ciliar si procese
ciliare. Anterior prezinta un diafragm–irisul cu un orificiu central,pupila.
 Aparatul optic al globului ocular
• Cristalinul
– lentila biconvexa situata inapoia irisului
- mentinut de ligamentul suspensor (zonula) inserat pe
sclerotica
- imparte globul ocular in 2 camere
– anterioara (cu umoare apoasa)
- posterioara (cu umoare vitroasa)

• Studiul ochiului dpv al opticii geometrice

a) modelul de ochi redus la un singur dioptru, care asigura
mersul razelor de lumina ca in mediul real
- modele de ochi redus (Listing, Gullstrand) –> ochiul –
dioptru sferic cu r~6 mm, separa aerul de un mediu
transparent cu n~1,33
Convergenta ochiului, C=60 dioptrii
 Studiul ochiului dpv al opticii geometrice

Modelul de ochi redus

u.v.
n=1,336

Ochiul – sistem optic central, capabil de focalizare automata,

neglijeaza detalii de curbura a cristalinului si diferente intre
indici de refractie ai fluidelor oculare
 Studiul ochiului dpv al opticii geometrice
• Model ce studiaza mersul razelor prin toti cei 4 dioptri
al globului ocular (convecsi si concavi)

Convergenta totala

C= 40 D + 20 D =
Ccornee+Ccristalin
 Formarea imaginii in ochiul normal. Defecte de
vedere si corectarea lor

a) Miopia formarea imaginilor inaintea retinei; se corecteaza

cu lentile divergente
 Defecte de vedere si corectarea lor

b) Presbiopia si hipermetropia  formarea imaginilor in spatele

retinei; se corecteaza cu lentile convergente

c) Astigmatism – datorita curburii neuniforme a corneii, razele

provenite din directii diferite sunt focalizate in puncte diferite;
corectare cu lentile cilindrice
 Acomodarea la distanta
Procesul prin care se formeaza pe retina imaginea obiectelor
situate la d< 6m de ochi ->contractia muschiului ciliar ->modifi-
carea curburii cristalinului

Ochiul normal (emetrop) – imaginea obiectelor foarte indepartate

se formeaza pe retina; cele apropiate necesita acomodare
 Acomodarea la distanta

Punctum remotum – cel mai indepartat care poate fi vazut clar fara
acomodare
-La  pt. ochiul emetrop, la d< pentru ochiul miop, la d> pentru
ochiul hipermetrop
Punctum proximum – cel mai apropiat care poate fi vazut clar cu
acomodare maxima; 25 cm pentru ochiul emetrop, d<25 cm – miopie,
d>25 cm hipermetropie
 Cataracta
• Opacizarea cristalinului
datorita unor boli congenita-le,
a diabetului zaharat, a im-
batranirii (tulburari de
nutritie), expunere indelungata
la radiatii intense
• In loc sa fie focalizata, lumina
este imprastiata
• Opacitatea creste =>
imprastierea luminii creste 
vedere neclara
• Se poate remedia prin implant
de lentila convexa (extragerea
cristalinului)
 Adaptarea la lumina

Lumina puternica Lumina slaba

Mecanismele biofizice ale receptiei vizuale .Structura retinei

Retina - membrana pe fata

interna a ochiului, contine
celule receptoare (conuri si
bastonase), responsabile de
transformarea luminii în
semnale nervoase.
 Celule fotoreceptoare

Contin rodopsina Contin iodopsina

Retina contine ~100 milioane de bastonase, ~7 milioane de conuri
 Structura si functia celulelor receptoare cu conuri si
bastonase

• Celulele cu bastonas – au o prelungire sub forma de bastonas

(segmentul extern) care contine discuri membranare suprapuse
• Membranele sunt formate din subunitati de diametru de 5 nm
in centrul carora se afla o molecula de rodopsina, formata dintr-
o proteina – opsina si aldehida vitaminei A – retinol
• Membrana prezinta numeroase canale pt. Na+ (deschise in
intuneric) care intra in celula datorita gradientului
electrochimic mare
• Na+ scos din celula datorita pompelor de Na+ => curent electric
transportat de ionii de Na+ - curent de intuneric
V intracel=-20 mV; Vextracel=0 mV
 Functia celulelor receptoare cu conuri si bastonase

La actiunea luminii - activarea rodopsinei -> inchiderea

canalelor de Na+ (dispare curentul de intuneric)
 hiperpolarizarea celulei (-35mV) => V -> excitatia
neuronilor bipolari cu terminatiile in contact cu celulele
receptoare
- Plocale din neuronii bipolari -> excitatia neuronilor
ganglionari  trenuri de potentiale de actiune de tip tot
sau nimic  mezencefal  scoarta cerebrala (occipital,
scizura calcarina)
 Comparatie intre celule cu conuri si celule cu
bastonase
Celulele cu conuri – adaptate la
lumina intensa
- vedere in culori (diurna)
- forma -> lipsa discurilor
- au falduri ale membranei
- pigment – iodopsina – varietati
distincte: eritrolab – absoarbe
intens rosu, clorolab – absoarbe
intens verde, cianolab –
absoarbe intens violet
- functioneaza ca si celulele cu
bastonas: lumina – hiperpolari-
zare -> potential de actiune in
neuronii bipolari
- mai raspandite in zona foveii Conuri – max 560 nm
centrale Basonase – max 500 nm
• Celulele cu bastonase –
adaptate la lumina scazuta Comparatie intre
- specializate in vedere alb- celule cu conuri si
negru (crepusculara) celule cu bastonase
- au aceeasi senzitivitate
pentru lumina, independent
de  => nu pot detecta
diferente de culoare
- contin pigmentul
rodopsina (carenta de
vitamina A – diminuarea
vederii nocturne)
- au discuri
- sunt mai raspandite in
zonele de margine ale retinei
Distributia celulelor cu conuri si bastonase
 Mecanismele fotoreceptiei

• Retinal – fotoizomerizare (necesita 1 foton)

• Conversie 11-cis retinal  11-trans retinal => induce
schimb conformational in molecula de opsina
• Declansarea unui semnal intracelular in cascada ->
transductie
• Inchiderea canalului ionic
• Variatie de potential electric celular (participa si ioni de
K+, Ca2+, etc.)
 Vederea cromatica
• Prin combinarea diferitelor tipuri de culori -> perceptia de noi
culori; ex. Rosu+verde = galben, rosu + albastru = violet;
verde+albastru= cyan
• Suprapunere de rosu, verde, albastru -> lumina alba
• La nivelul ochiului uman – 3 tipuri de conuri
– Datorita absentei (transmise genetic) a unuia sau a mai
multor tipuri de conuri - > deficiente de vedere cromatica –
inabilitatea de a percepe anumite culori
– 8% dintre barbati, 0.5% dintre femei – deficiente de
perceptie rosu-verde (deuteranopia)
Defecte ale vederii cromatice

Deuteranopia Tritanopia
Vederea normala
(deficit verde-rosu) (deficit albastru-galben)
 Biofizica receptiei auditive

Urechea – 3 segmente: 1) urechea externa – pavilion, conduct auditiv,

Timpan; 2) urechea medie – contine oase, ligamente si muschi (ciocan,
nicolava, scarita, FO, FR); 3) Urechea interna – vestibul V, 3 canale
semicirculare CS, melcul (M)
 Drumul parcurs de semnalele acustice in ureche
• P(timpan ext)= P(timpan int) datorita trompei lui Eustachio,
care comunica cu nasofaringele
• Vibratiile timpanului  ciocan  nicovala  scarita 
fereastra ovala a melcului (FFO=1.3 x Ftimpan)
• Muschii inserati pe oscioare realizeaza variatia nivelului de am-
plificare-control automat (pentru protejarea urechii interne)
• Amplificarea sunetului – la nivelul FO (urechea medie)
FFO Stimpan
 1.3 S FO  Ftimpan  p a  S t
Ft 15
purechei int erna  S FO 1.3  pa  S t
 1.3 purecheint erna   1.3  15  1Pa  20Pa
pa  S t S FO

SFO= suprafata membranei FO; pa=presiunea acustica din conductul auditiv

Drumul parcurs de semnalele acustice in ureche
Sectiune prin melc

1-organul lui Corti

2-canal vestibular
3- canal timpanic
 Drumul parcurs de semnalele acustice in ureche
Sectiune transversala Vibratiile coloanei de lichid (perilim-
prin melc fa) din CV si CT sunt in opozitie de
faza “masaj” al canalului mediu ce
contine endolimfa-> Stare de vibratie
a membranei bazilare cu structurile
de pe ea
Sistemul mecanic de cap-
tare si transmitere a
vibratiilor aerului asigura
functionarea urechii atat
pentru semnalele aflate la
limita pragului de audibi-
litate, cat si pentru cele
aflate la limita durerii
 Mecanismul biofizic al receptiei auditive
Organul lui Corti

Pe membrana bazilara- 2 straturi de celule  tunel; siruri de celule

receptoarecu cili, in contact cu terminatiile nervoase ale nervului auditiv
Celule receptoare cu cili din urechea interna

http://www.sickkids.ca/Research/Auditory-science-laboratory
 Mecanismul biofizic al receptiei auditive

• Deasupra organului lui Corti pluteste membrana tectoria

(acelulara), alcatuita din proteine intens hidratate; ea atinge
usor cilii celulelor receptoare

• La trecerea semnalului acustic prin canalul vestibular si

timpanic, membrana bazilara vibreaza si odata cu ea,
vibreaza si celulele receptoare – cilii -> deformare (indoire
sau inclinare) in contact cu membrana tectoria  variatie
de potential de repaus al celulei receptoare (potential de
actiune local) in terminatiile nervului auditiv

• In functie de amplitudinea potentialului local din terminatia

nervoasa, in fibrele nervului auditiv iau nastere trenuri de
potentiale de actiune de tip “tot sau nimic”, frecventa lor
creste cu cresterea AP Local
 Mecanismul biofizic al receptiei auditive
Mecanismele posibile care determina indoirea cililor si aparitia
Preceptor:
• deschiderea canalelor Na+ sau K+ printr-un efect pur mecanic
sau intervin proprietatile piezoelectrice ipotetice ale cililor
celulelor receptoare
• Perilimfa din CV si CT - bogata in ioni de Na+
• Endolimfa din CMediu – bogata in ioni de K+
• Endolimfa este incarcata negativ (~80-100 mV) fata de perilimfa
• La un semnal acustic apar variatii ale acestui potential
(potentiale microfonice), care daca sunt culese si amplificate pot
reda intr-un difuzor cu exactitatea unui microfon piezoelectric
de foarte buna calitate semnalul acustic receptionat
 Mecanismul biofizic al receptiei auditive

• Capacitatea urechii interne de a face deosebire intre

sunetele de tonalitate joasa/inalta (cu frecv mica/mare)
• Teoria Helmholtz – datorita fenomenului de rezonanta –
similar cu corzile harpei sau pianului – intra in vibratie cele
cu o lungime potrivita cu frecventa vibratiei, a semnalului
acustic receptionat
• Membrana bazilara – ingusta la baza melcului, lata la varf;
alcatuita din ~42000 fibre paralele, ca si corzile harpei
• Sunetele joase – receptionate la varful melcului, cele inalte
la baza melcului
 Mecanismul biofizic al
receptiei auditive a
sunetelor de diferite
tonalitati

Sunetele audibile -
frecventa 20 –20.000 Hz
(20 kHz)
 Mecanismul biofizic al receptiei auditive
Teoria lui Von Bekésy (a undei calatoare):
• In membrana bazilara ia nastere un val, care se deplaseaza
spre helicotrema
• La inceput, inaltimea acestui val este mica, dar intr-un
anumit punct al membranei bazilare ce depinde de frecventa
semnalului acustic, inaltimea valului acustic creste brusc,
apoi scade la fel de brusc
• Valoare maxima (hmax):
– la baza melcului pentru sunete cu frecvente inalte
- la varful melcului pentru sunete cu frecvente joase
- acolo unde se produce, celulele receptoare ating
membrana tectoria si initiaza excitatia auditiva (hmax=1m
pt. semnalele acustice cele mai intense)
 Mecanismul biofizic al receptiei auditive
Modelul propus pentru explicarea fenomenelor bioelectrice
 Audiograma

• Grafic care arata praguri audibile pentru frecvente standard,

masurate cu un audiometru. Axa Y - intensitatea masurata in
decibeli; axa X frecventa masurata in Hertz (sau scala logarit-
mica a frecventei)
• Domeniul de frecvente acoperite de audiograma 100 - 8000 Hz
(include frecventa fundamentala a sunetelor in vorbire)
• Pragul de audibilitate - reprezentat relativ la o curba standard
care reprezinta auzul 'normal' in dB
• Auzul “mediu” normal – considerat aproape de 0 dB de la
250 Hz la 8 kHz
• Determinarea pragurilor auditive – audiometrie  prezentarea
a diferite tonuri la o frecventa si intensitate specifice; persoana
raspunde cand percepe sunetul, se inregistreaza sunetul cu
intensitatea minima auzita
Audiograma-
exemplu in
cazul unui
deficit de auz
asociat cu
inaintarea in
varsta
 Bazele biofizice ale contractiei musculare
Sistemul muscular - caracteristici
• Tesutul muscular – 70% din greutatea corpului
• Muschi - 1) striati (locomotie, postura); 2) netezi (organe interne –
digestive, artere, etc.); 3) cardiac (contractiile inimii).
• Motilitatea – capacitatea organismelor vii de a-si modifica locatia
• Contractilitatea – capacitatea de a genera forta si lucru mecanic
• Proprietatile muschilor (contractilitatea) – bazate pe interactia
dintre proteinele din componenta tesutului muscular – actina si
miozina (implica hidroliza ATP)
Clasificarea muschilor

Muschi striat Muschi neted Muschi cardiac

Unitatea motorie – o terminatie nervoasa + una sau mai
multe fibre musculare
 Jonctiunea neuro-musculara

Influxul nervos ajuns

la butonul presinaptic
->deschiderea canale-
lor de Ca2+ comandate
electric-> Ca2+ intra in
neuron -> exocitoza
veziculeor de ACh ->
legarea cu receptorii
ACh din fibra muscu-
lara -> depolarizarea
fibrei musculare

Fibra musculara
 Structura muschiului scheletic (striat)

Muschiul - format din fascicule de fibre (celule) musculare

Fibra musculara – alcatuita din miofibrile
O miofibrila contine unitati contractile – sarcomere
Sarcomerul – consta din unitati alternative de filamente subtiri si groase
 Structura fibrei musculare
• Sarcolema (membrana fibrei musculare)
• Sarcoplasma (citoplasma – contine organite, enzime, miofibrile,
mitocondrii, reticul endoplasmic, etc.)

Organite celulare specifice - miofibrilele (elementele contractile) – au diametru

de 0,2—2 µm, dispuse paralel cu lungimea fibrei musculare, grupate în fascicule
de cate 30-50
- au un aspect heterogen, prezinta de-a lungul lor o alternanţă de benzi clare şi
întunecate situate la acelasi nivel în toate miofibrilele  aspect de striaţiune
transversală, tipica fibrei musculare striate.
 Structura sarcomerului
• Benzi (discuri) clare izotrope (monorefringente, nu polarizează lumina) -
benzile I, sunt străbătute de o membrană subţire numită membrana Z.
• Discuri (benzi) întunecate anizotrope (birefringente, polarizează parţial
lumina) - benzile A, sunt străbătute de o zonă clară — stria Hensen (zona
H) prin care trece o membrana fină - membrana M.
• Segmentul cuprins între două membrane Z-sarcomerul, are lungime de
2,5-3 µm.
• Sarcomerul reprezintă unitatea morfofuncţională a fibrei striate
 Structura sarcomerului

• Alcatuit din 1/2 disc clar - l

• un disc întunecat cu zona H şi membrana M
• 1/2 disc clar
• miofibrilele - constituite din numeroase fibrile elementare -
miofilamente (50—150 µm), ce constituie unitatea
ultrastructurală si funcţională a miofibrilei.
Miofilamentele sunt de 2 tipuri:
• - groase de 100 µm şi lungi de 1,5 microni, cuprinse în
discul întunecat, formate din miozină
• - subţiri de 50 µm formate din actină, tropomiozină si
troponină, se întind în toată banda luminoasă, trec si se
intercalează si printre miofilamentele groase din banda
întunecată, pana la stria Hensen.
Structura sarcomerului

Filamente groase - miozina,

ancorate in centrul sarcome-
rului (linia M)

Filamente subtiri – actina,

ancorate la capetele
Sarcomerului (liniile Z)
Contractia musculara

Fibra contractata

- Filamentele de actina patrund

printre cele de miozina

- Filamentele de actina – legate

de extremitatile sarcomerului
(linia Z) -> liniile Z se apropie
(sarcomerul se scurteaza)
• In timpul contractiei muscula-
re, capetele laterale ale fila- Contractia musculara
mentelor de miozina (groase)
vin in contact cu filamentele de
actina si se rotesc  depla-
sarea filamentelor subtiri spre
mijlocul sarcomerului (peste
cele groase)
• Liniile Z se apropie  scurta-
rea sarcomerului (benzile A –
dimensiune constanta); Miofi-
lamentele - aceeasi lungime.
Capatul liber al filamentelor de
actina se apropie de centrul
sarcomerului => apropierea
liniilor Z, scurtarea benzilor I,
ingustarea zonei H.
• Actiune similara in toate sarco-
merele – scurtarea miofibrilei,
a intregii fibre si respectiv a
muschiului => muschiul se
scurteaza, dar isi mareste
sectiunea (volumul ramane Sus – sarcomer relaxat; jos sarcomer
constant) in stare de contractie
Mecanismul contractiei musculare

- Filamentele de miozina
deplaseaza de-a lungul lor
filamentele de actina
- Sarcomerul se scurteaza,
fara ca modificarea lungimii
filamentelor de actina sau de
miozina
-Procesul necesita consum de
energie, rezultata prin
hidroliza ATP
 Mecanismele contractiei musculare

ATP  ADP + Pi (fosfat anorganic)

- Capetele filamentelor de miozina -> extensie si legare prin punti

transversale de situsuri de pe filamente de actina
- Filamentele de miozina trag filamentele de actina -> scurtarea
sarcomerului
Pentru revenirea la starea initiala a filamentelor de miozina -> consum
energetic (din hidroliza ATP)
 Mecanismul contractiei musculare
Faze:
• Excitarea fibrei musculare
• Cuplajul excitatie – contractie
• Contractia
• Relaxarea
• Studiate de Albert Szent-Gyorgyi in 1942, R.E. Davis in 1963
• In fibra in repaus -> potential de repaus: sarcolema
incarcata (-) la interior, (+) la exterior (polarizata).
• Ioni Na+ predominant la exterior, ioni de K+ la interior
(echilibru dinamic – ioni K+ ies din celula, Na+ intra,
permeabilitatea pentru K+ > permeabiliatea Na+ => K+ iese
mai repede din celula
• => membrana pozitiva la exterior
 Mecanismul contractiei musculare

• Cand influxul nervos ajunge la nivelul jonctiunii neuro-

musculare -> eliberarea moleculelor de neurotransmitator
(acetilcolina, Ach)-> legarea Ach de receptorii din sarcolema
 permeabilitatea pentru Na+  sarcolema devine
electropozitiva la interior (electronegativa la exterior) ->
potential de actiune

• Potentialul de actiune  stimularea reticulului sarcoplasmic

de a elibera ioni Ca2+ -> initierea proceselor biochimice din
contractia musculara. Ca2+ si Mg2+ - co-factori pentru ATP-
aza din miozina, care hidrolizeaza ATP (in ADP si fosfat
inorganic + energie).
 SPECT - aplicatii

Diagnosticarea unor tipuri de demente

 Aplicatii biomedicale ale PET
Monitorizarea raspunsului la tratament

PET implica expunerea la radiatii ionizante (doza de ~ 3 ori mai mai

mare decat cea provenita de la radiatia cosmica intr-un an, 2.2 mSv)
 Harta FA (A) si harta FA directionala (B)

Stralucirea este proportionala cu valoarea FA

Combinarea informatiei FA cu cea a directiei de maxima
difuzivitate (axa cea mai lunga a elipsoidului de difuzie)
in aceeasi imagine directia tracturilor de materie alba
 Spectrele de absorbtie in domeniul vizibil
ale pigmentilor vizuali

Celulele fotoreceptoare din retina – conuri, fotopigmenti care au maxime de absorptie

specifice; Senzitivitatea spectrala – secventa de aminoacizi din opsina
Structura sarcomerului

Filamente groase - miozina,

ancorate in centrul sarcome-
rului (linia M)

Filamente subtiri – actina,

ancorate la capetele
Sarcomerului (liniile Z)
Mecanismul contractiei musculare

- Filamentele de miozina
deplaseaza de-a lungul lor
filamentele de actina
- Sarcomerul se scurteaza,
fara ca modificarea lungimii
filamentelor de actina sau de
miozina
-Procesul necesita consum de
energie, rezultata prin
hidroliza ATP