CAPITOLUL I

METODE UTILIZATE ÎN ANALIZA REZULTATELOR ECONOMICE

1.1. ANALIZA METODELOR CALITATIVE
1.1.1. DIVIZIUNEA I DESCOMPUNEREA REZUL TATELOR

Diviziunea i descompunerea rezultatelor este metoda de studiere a realit ilor economice

i const în descompunerea fenomenelor i proceselor cercetate în elementele componente pentru a
se asigura profunzimea studierii faptelor. Rezultatele agen ilor economici, fie din domeniul
produc iei, fie din domeniul consumului de resurse, se descompun pe nivelele componente, pentru a
asigura profunzimea în studierea faptelor i pentr u a constitui pe aceast cale un suport concret al
analizei fenomenelor p etrecute în via a firmei i o modalitate de a localiza rezultatele i cauzele lor
în timp i spa iu.
Prin utilizarea metodei diviziunii i descompunerii rezultatelor se determin contribu ia
fiec rui element la formarea, dezvoltarea i abaterea total a fenomenului analizat localizându-se în
timp i spa iu provenien a rezultatelor i a cauzelor acestor a.
Utilitatea diviziunii const în faptul c permite trecerea de la compararea rezultatelor globale
la compararea rezultatelor pe elemente componente. Un proces sau un fenomen poate fi descompus
în mai multe feluri, dup mai multe criterii de descompunere, în func ie de care exist mai multe
tipuri de descompunere :
diviziune dup timpul de formare a r ezultatelor;
diviziune dup locul de formare a rezultatelor;
diviziune(descompunere) pe p r i sau elemente componente.
1.diviziune dup timpul de f ormare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile,ore)
permite eviden ierea abaterilor de la evolu ia general de d esf u rare în timp a rezultatului analizat.
Exemplu:asigurarea cu materiale la intervale optime;ritmicitatea produc iei, livr rilor, încas rilor pe
zile, decade, luni etc.
2.diviziunea dup locul de formare a rezultatelor (societate pe ac iuni, sec ie, sector, loc de
munc ) permite îndeplinirea func iei analizei economico-financiare de a depista locurile, verigile
organizatorice în care efectul nu justific efortul, unde rezultatele economice sunt
necorespunz toare, adic rezultatele sunt ob inute pe baza combin rii eronate a factorilor i lu rii
unor decizii neeficiente. Practic este necesar s se stabileasc concret locul de munc , sectorul unde
s-a format un rezultat pozitiv sau negativ i s se determine contribu ia fiec rui loc la tendin a
general a r ezultatului. Exemplu : analiza produc iei ob inute pe sec ii i pe zone geografice etc…
3.diviziunea (descompunerea) pe p r i sau elemente componente permite stabilirea
contribu iei acestora la formarea i modificarea rezultatului total. Are o importan deosebit în

1
procesul de analiz economico-financiar a firmelor în vederea localiz rii rezultatelor favorabile
sau nefavorabile, pe categorii de resurse angajate sau conservate. Exemplu : analiza cifrei de
afaceri
pe produse; an aliza costurilor pe elemente de ch eltuieli etc.
Între elementele componente ale unui fenomen sau rezultat economic exist o rela ie de sum
algebric ; semnul „+” sau „-” al abaterii absolute a elementului indic sensul contribu iei sale la
abaterea total iar coeficientul calculat indic m rimea contribu iei. Astfel dac F 1, F2 , F3 ,…Fn sunt
elemente compon ente ale fenomenului F, atun ci exist rela ia: F F=F+F+ F + + ...
123 n

*echivalenta pentru abaterile absolute este: ± =F±F±F F± F±F± = ± ...

n

123 ni
i =1

*pentru a m sura i caracteriza contribu ia relativ a fiec rui element la rezultatul global se
F
utilizea indicele greut ii specifice : g F= i
s
z
unde: g s –indicele greut ii specifice.

1.1.2. GRUPAREA

Gruparea este metoda de cercetare care presupune separarea colectivit ii studiate în grupe
omogene de unit i, dup una sau mai multe caracteristici. Caracteristicile de grupare se aleg în
func ie de specificul fenomenului studiat i de scopul analizei. De exemplu , în analiza poten ialului
uman se pot folosi mai multe criterii de grup are: p e categorii de personal, dup vârst , vechime, sex ,
na ionalitate, modalit i de formar e profesional , forme de perf ec ionare pr ofesional etc.
Metoda grup rii îndepline te o serie de func ii:
sistematizarea datelor individuale prin restrân gerea num rului de valori ale caracteristicii de
grup are;
structurarea colectivit ii în p r i omogene;
prezentarea i descrierea structurii colectivit
ii;
selectarea tipurilor social-economice (dac ele ex
ist );
caracterizar ea leg turilor dintre caracteristicile
statistice.
Gruparea presupune parcurgerea urm toarelor etape:
a)analiza teoretic a popula iei studiate în ved erea stabilirii grupelor calitativ distincte i
omogene statistic;
b)stabilirea sistemului de caracteristici care permite identificarea i delimitarea
grupelor;
c)ef ectuarea iterativ prin taton ri, a grup rii propriu-zise; când num rul de valori/variante ale
caracteristicii/variabilei de grupare este mic, gruparea se face întocmai pe aceste valori/variante,
iar
când acest num r este mai mare, se stabilesc intervale de grupare sau grupe de variante;

2
 d)încadrarea în diferite grupe/clase a unit ilor popula iei i cu centralizarea/agregarea
valorilor tuturor caracteristicilor cu care se descrie popula ia studiat în ansamblu i articulat pe
grup ele ei.

1.1.3. COMPARA IA

Metoda compara iei este cel mai frecvent folosit în an aliza economico financiar . Tr s tura
caracteristic const în studierea proceselor i fenomenelor economice prin prisma unui criteriu de
referin , stabilind asem n ri i deosebiri fa de acesta. Compara ia economic este o metod prin
care analiza activit ii economice are posibilitatea de a examina i a aprecia rezultatul sau procesul
cercetat, nu ca o m rime în sine ci în raport cu un criteriu considerat baz de referin , stabilindu-
se în felul acesta nivelurile propor ionale i ritmul de dezvoltare a fenomenului.
Orice compara ie presupune doi termeni : termenul care se compar i termenul care
serve te drept baz de compara ie sau criteriu de compar a ie. În principiu bazele de referin sunt
realiz rile proprii, totu i aleger ea acesteia se face în func ie de scopul analizei, putând fi constituit
din:
rezultatele perioad ei (per ioadelor) precedente;
rezultatele planificate sau
programate;
media rezultatelor pe sector (domeniu de activitate);
rezultatele similare unor firme din ar sau str in tate;
standarde sau uzan e interne sau interna ionale;
în anumite situa ii rezultatele cercet rilor tiin ifice de laborator în domeniu etc.
Folosirea acestei metode în cadrul activit ii economice a agen ilor economici presupune
respectarea a cel pu in din urm toarelor condi ii:
*s fie asigurat omo genitatea datelor supuse compara iei– indicatorii compara i s aib
acela i con inut economic i aceea i metodologie de determinare;
*analiza s se refere la aceea i perioad de timp–an, semestru, trimestru, lun .
În practica analizei economico-financiare se utilizeaz mai multe categorii de compara ii
dup cum urmeaz :
1.compara ii în timp presupun compararea rezultatelor perioadei raportate cu cele ale unei
perioade anterioare sau posterioare;
2.compara ii în spa iu , adic între subdiviziuni organizatorice (între compartimente ale
firmei, între dou sau mai multe firme);
3.compara ii mixte sunt compara iile care îmbin cele dou criterii mai sus
men ionate:timpul i spa iul ( exemplu :urm rirea dinamicii produc iei la dou firme pe trei ani);

3
 4.compara ii în func ie de un criteriu prestabilit : plan, norme, normative, standard etc.
5.compara ii cu caracter special pentru care intervin i alte criterii în afara celor mai sus
men ionate. Cele mai frecvente sunt compara iile variantelor de proiecte tehnice, tehnologice,
organizatorice sau de investi ii, în vederea alegerii variantei optime (intervenind criterii tehnice,
economice, ecologice).
Rezultatul compara iei se exprim în valori care arat gradul în care un fenomen se abate de
la nivelul luat ca baz i poate lua urm toarele forme:
abaterea absolut ( F) reprezint diferen a dintre nivelul efectiv i cel al bazei de

compara ie a aceluia i fenomen, exprimat în unit ile de m sur proprii fenomenului dat:
= F- F1 0
F
unde: F1 –valoarea efectiv a fenomenului; F 0 –valoarea de referin a fenomenului; F– abaterea
absolut .
abaterea relativ ( r F) reprezint diferen a dintre nivelul efectiv al fenomenului i nivelul

luat ca baz de referin a aceluia i fenomen corectat cu indicele de realizare a fenomenului (I F ):

= -F· F F
rF 10
I
unde: I F –indicele de realizare a fenomenului.
indicele varia iei relative (I F )arat de câte ori indicatorul economic realizat este mai mare

sau mai mic decât cel stabilit ca baz de referin i se ex prim de obicei în procente: F
IF = 1 (%)
F 0

abaterea indicelui varia iei relative ( IF ) este ritmul (viteza) de dezvoltare a fenomenului
i se exprim procentual ca difer en între indice i unitate sau în cazul exprim rii procentuale între

indice i 100: F
= I= · R
- 1 100 100
FF
F 0

În analiza economico-financiar se consider c cea mai sugestiv form de exprimare a

fenomenelor economice în cadrul metodei compara iei este prin abater ea absolut de aceea aceasta
i indicele varia iei absolute sunt cele mai des utilizate.

4
 1.1.4. BENCHMARKING-UL

Benchmarkingul este un instrument al analizei care dep e te cadrul studiilor sectoriale,

realizând compara ii directe între procesele func ionale sau opera ionale ale unor întreprinderii ce
apar in unor sectoare dif erite, cu scopul de a identifica sursele de avantaj concuren ial. În practica
economic ben chmarking-ul este o veritabil stare de spirit care stimuleaz activitatea managerilor
i personalului în c utarea permanent a pro gresului. Adesea el devine parte integrant a culturii
unei întreprinderi .
Avantajele benchmarking-ului fa de analiza concuren ial sunt sintetizate
astfel:
BENCHMARKING-UL ANALIZA CONCUREN IAL

D solu ii concrete pornind de la repere incitative Se limiteaz la cuantificarea abaterilor

Mobilizeaz personalul Genereaz reticen a personalului

Stimuleaz ameliorarea continu a rezultatelor Nu incit întreprinderea la ac iune

Analizeaz concuren a de mâine Studiaz concuren a de azi

Benchmarking-ul se desf oar în cinci mari etape:

1.Etapa de planificare - presupune:
identificarea proceselor cheie asupra c rora se va concentra studiul, în func ie de impactul
lor economic, de importan a lor strategic pentru viitor i de receptivitatea salaria ilor la schimbare;
identificarea celo r mai bune performan e, pr actici manageriale;
identificarea posibilit ilor i mijloacelor concrete de aplicare a acestor practici în
întreprinderea analizat .
2)Etapa de analiz - presupune:
determinarea diferen elor majore fa de liderul de referin ;
stabilirea obiectivelor de performan pentru p erioada urm toare.
3)Etapa integr rii noilor metode i tehnici de management , adic :
stabilirea planului de ac iune în vederea r ealiz rii obiectivelor stabilite;
precizarea mijloacelor n ecesar e, în coeren cu obiectivele i cu planul de ac iune.
4)Ac iunea propriu-zis , prin:
punerea în aplicar e a ac iunilor stabilite;
controlul/informarea cu privire la diferitele rezultate.
5)Etapa evalu rii benchmarking-ului i validarea eficacit ii rezultatelor.
Benchmarking-ul î i g se te în mod natural locul în activit ile care se raporteaz la
func ionarea intern a întreprinderii. Este, f r îndoial , un foarte bun instrument de diminuare a
costurilor activit ilor transversale, de promovare a proceselor creatoare de valoare, de cre tere a
gradului de satisfacere a a tept rilor partenerilor externi.

5
 1.2. METODE ALE ANALIZEI CANTITATIVE
1.2.1.METODE DE ANALIZ STRUCTURAL

Pentru eviden ierea contribu iei diferitelor componente la f ormarea sau modificarea
rezultatelor globale se folosesc:
1.m rimi relative de structur – se utilizeaz la determinarea ponderii de inute de diferite

componente în totalul rezultatului (fenomenului), utilizându-se urm toarea rela ie: f

g F= · i 100
i

unde: g - ponderea elemen tului „i” (f i) în totalul fenomenului analizat (F)

i

2.coeficien ii de concentrare:
a)Gini-Struck se utilizeaz la efectuarea de co mpara ii ale structurii activit ii economice

aferente mai multor ex erci ii financiare: ng 2 -1

G n= - i

unde: n–num rul de termeni ai seriei; g - ponderea produsului sau grupei se m rfuri „i” în cifra de
i

afaceri
.
Acest coeficient poate lua valori între 0 i 1, astfel:

* apropierea de 1 presupune o concentrarea activit ii pe un num r restrâns de produse,

activit i, unit i opera ionale;
* apropierea de 0 semnific o distribu ie relativ uniform a activit ilor pe p roduse, activit i,
unit i opera ionale;
b)Herfindhal - acesta se utilizeaz cu scopul adâncirii H gi
= 2

analizei:
În cazul indicelui Herfindhal, limitele de varia ie sunt incluse în intervalul 1 ;1 , astfel:
n

* apropierea 1 arat o distribu ie egal a fenomenului între componentele sale;

n

* apropierea de 1 presupu ne un grad ridicat de con centrare a fenomenului;

3.metoda ABC
Studierea unui fenomen prin acordarea de importan e identice tuturor componentelor sale nu
are un grad de utilitate echivalent efortului de investigare depus. Din studii statistice a rezultat c în
jur de 80% din rezultate sunt determinate de un num r redus de variabile (elemente componente sau
factori de influen ). Metoda ABC permite o analiz selectiv a componentelor unui fenomen sau
rezultat în func ie de pozi ia lor în cadrul întregului.
Etapele aplic rii metodei sunt:
definirea fenomenului i a parametrului specific acestuia;
stabilirea valorilor parametrului
specific;

6
 clasarea componentelor fenomenului investigat dup o logic ABC (în ordinea
descresc toare a p arametrului
specific);
determinarea valorii cumulate a parametrului specific;
determinarea celor trei grupe de semnifica ie ABC;
reprezentarea grafic a fenomenului cu ajutorul cu rbei ABC.
Metoda ABC se folose te frecvent în analiza stocurilor, a costurilor, a puterii de negociere a
întreprinderii cu furnizorii i clien ii s i, a cifrei de afaceri etc.

1.2.2. METODE DE ANALIZ FACTORIAL

1.2.2.1. METODA ITER RII

Metoda iter rii se folose te în cazul rela iilor de tip determinist care au form matematic de
produs sau de raport între factori ( cu ac iune direct sau invers ) i care au forma unor func ii.
Metoda se bazea z pe trei principii :
1.ordonarea factorilor în cadrul modelului de analiz are în vedere condi ionarea lor
economic , i anume: factori cantitativi, factori de structur i factori calitativi;
2.substituirile se fac succesiv avându-se în vedere ordinea men ionat la primul principiu;
3.un factor substituit se men ine ca atare în opera iunile ulterioare.
De exemplu , într-un model de trei factori, într-o form abstract , fenomenul (rezultativa)
cap t expresia: ( ) F( ,f=,x)=respectiv F f a b c

*corespondent în activitatea economico-finan ciar ar putea fi: CA Pe

Pe Ae
= ·Ae
· CA

unde: Ae–active din exploatare; Ca–cifra de afaceri în pre uri de v ânzare (exclusiv TVA); Pe–profit
C Pe
din exploatare; - cifra de afaceri la 1 leu active din exploatare; - profitul la 1 leu cifr de
AAe C
A
afaceri
.
Luând ca baz modelul prezentat, influen a factorilor cu ajutorul metodei iter rii se face
astfel
:
valorile bazei de compara ie:
CA
F = +a +
b c= respectiv
·· Pe Ae Ae CA Pe
00
000000
00

valorile de comparat:
CA
F = +a +
b c= respectiv
·· Pe Ae Ae CA Pe
11
111111
11

7
 În studierea fenomenelor economice sub form de produs se porne te de la studierea
modific rilor absolute ( F) i a celor procentuale ( F %):
= F- =F- F respectiv Pe Pe Pe
1010

F Pe
= F· %= 100
·respectiv
% 100
Pe F Pe
00

Analiza fenomenului în m rimi absolute

1.Influen a factorului „a” respectiv influen a activelor de ex ploatare:
CA Pe
· ·a Ae=-0(a
0· · -a ) b c respectiv = Ae () Ae Ae CA
F 1 0 0 0 Pe 1 0
00

2. Influen a factorului „b” respectiv influen a cifrei de afaceri la 1 leu active de exploatare:

CA CA Pe
· -a A·=e 0a·0 -b ·b(c)respectiv = Ae 1
F1100Pe1
Ae Ae CA
100

3. Influen a factorului „c” respectiv influen a profitului din exploatare la 1 leu cifr de afaceri:

CA Pe P
()
· ·a A-=e 0a· ·b-c c respectiv = Ae 11
F1110Pe1
Ae CA CA e
110

Pentru verificare avem urm toarea rela ie:

CAPe
= F += ++a b+A e A e C A c respectiv Pe
FFPePePe F

1.2.2.2. METODA CALCULULUI MATRICEAL

Aplicarea calculului matriceal , adaptat la necesit ile analizei economico-financiare este

util
i eficient i se aplic în cazul existen ei unor rela ii deterministe de produsîntre fenomenul analizat
i factorii de influen de tipul:
F ai
= ·bi

Separar ea influen ei f actorilor prin metoda calculului matriceal ine seama de ordinea de
intercondi ionare a factorilor, înt rind principiile metodei iter rii succesive.
Metoda se poate aplica în toate domeniile analizei economice, iar pentru faptul c se poate
u or prelucra cu ajutorul calculatoarelor electronice, îi confer un mare grad de detaliere, exactitate,
operativitate i eficien (num rul calculelor este relativ mare).

8
 1.2.3. METODA RATELOR
1.2.3.1. ANALIZA TRADI IONAL PE BAZA RATELOR

Rata este un raport între dou m rimi coerente cu o valoare informa ional i opera ional
mai mare decât a celor doi indicatori judeca i sep arat.
Metoda ratelor pune la dispozi ia anali tilor instrumentul opera ional pentru o mai complex
evaluare a for elor i disfunc ionalit ilor unei firme, a performan elor unei activit i. Permite, de
asemenea, realizarea unor studii comparative în timp i spa iu, aprecierea obiectiv a pozi iei i
performan elor diferi ilor agen i economici. Dup con inutul lor, ratele pot fi:
de structur (de ex . rata activelor imobilizate, rata activelor circulante etc.);
de gestiune (de ex. rata de rota ie a stocurilor, rata creditului - clien i, rata creditului -
furnizor etc.);
de rentabilitate (economic , financiar etc.);
ale echilibrului financiar (rata solvabilit ii generale, rata de îndatorare etc.).
De i în teoria economic se opereaz cu un num r mare de rate, în practic fiecare agent
economic utilizeaz o gam relativ restrâns , care reflect cel mai bin e interesele sale. Astfel,
managerii urm resc acele rate care permit fundamentarea deciziilor de men inere, respectiv de
dezvoltare a firmei într-un mediu economic perturbat permanent de mu ta ii i crize (ratele de
gestiune, ratele de rentabilitate). În schimb, creditorii se orienteaz spre ratele de solvabilitate care
le ofer informa ii cu privire la securitatea capitalurilor plasate în întreprinderi, iar ac ionarii spre
ratele d e rentabilitate, în special spre cea financiar . Ca mecanism de calcul, ratele»se determin fie
prin raportarea unui flux la un stoc, fie invers.
Ratele sunt calculate prin:

raportarea unui flux la un stoc: flux - exprim un nivel de rentabilitate, de

R stoc
=

productivitate, de rota ie, de stare a activelor. Ex emplu: Amortizare cumulat

R obiliz
= · ri corporale 100 - coeficientul
Im

de uzur a imobiliz rilor corporale.

raportarea unui stoc la un alt stoc: stoc - reprezint o rat de structur sau de
R stoc
=

echilibru financiar. Exemplu: Stoc de materii prime

R Active
=· circulante 100 - ponderea materiilor prime în totalul

activelor circulante.

9
 raportarea unui flux la un alt flux: flux - reprezint fie o rat de structur , fie o rat
R flux
=

de marj . Exemplu: Cheltuieli iabile

var 100 - ponderea cheltuielilor variabile în totalul
R Cheltuieli
=· totale

cheltuielilor.
stoc - exprim o durat medie de rota ie. Exemplu:
raportarea unui stoc la un flux: R flux
=

Stoc mediu de m rfuri

R =· T - exprim durata medie de rota ie a stocurilor de
C ostul de cump rare al m rfurilor vândute

m rfuri.
O rat calculat i analizat separat nu are semnifica ie pentru procesul decizional. De aceea
ratele se urm
resc:
în timp (numai o evolu ie pe câ iva ani este semnificativ );
în spa iu (prin raportare la concuren i sau la normele sectoriale calculate la nivel na ional
sau interna ional);
prin integrare într-un demers globalizator (valen ele informa ionale ale ratelor se îmbog esc
printr-o abord are integratoare).

1.2.3.2.METODA SCORURILOR

Scorul reprezint o metod de analiz discriminant cu care se opereaz în mediul extern al

firmei, de regul b ncile. Ea reprezint o func ie construit pe baza unui num r mai mare sau mai
mic de indicatori (de exemplu, una din func iile scor cu care opereaz Banca Fran ei se întemeiaz
pe 8 indicatori, iar valorile ei au la baz observ ri în timp, pe un num r de ani i este aplicabil
firmelor cu peste 500 de salaria i).
Primele lucr ri privind metoda scorurilor au fost realizate în SUA, între anii 1966 i 1968,
iar în Fran a spre sfâr itul anilor ' 70. Modelul general al func iei scor este urm torul:

Z ax
= +bx+cx
+ +zx ...
123 n

unde: x ,x, ,x..., –ratele implicate în calcul; a ,b, c,...,

z –coeficien ii de ponderare.
123 n
x
Analiza discriminant se folose te preponderent în investigarea echilibrului financiar, unde nu
substituie alte metode, ci le completeaz .
Scorul Z calculat la nivelul unei firme indic gradul de vulnerabilitate al acesteia, pune în
eviden disfunc ionalitate înainte ca situa ia s devin iremediabil , compromis . Analiza
comparativ a dinamicii scorului individual cu evolu ia constant la nivelu l sectorului de activitate
reflect predispozi ia firmei la risc într-un anumit mediu profesional.

10
 În teoria economic au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre
care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman, Modelul Conan i Holder, Loeb i Partier etc.
Stabilirea scorului presupune parcurgerea urm toarelo r etape :
1.alegerea unui e antion care s cuprind dou catego rii de firme: unele falimentare sau aflate
în dificultate i altele f r probleme financiare;
2.compararea celor dou grupuri de firme, pe un interval de timp suficient de mare, pe baza
unor indicatori susceptibili de a fi semnificativi;
3.selectar ea indicatorilor care realizeaz cea mai bun
discriminare;
4.elaborarea, prin tehnica analizei discriminante, a unei combina ii liniare a indicatorilor
semnificativi (func ia sco r);
5.alegerea unui punct sau a unor puncte de inflexiune care s realizeze clasificarea predictiv
a firmelor în cele dou grupuri;
6.analiza a priori i a posteriori a ratei de succes a scorului prin co mpararea clasific rii
predictive cu situa ia cunoscut a firmelor din e antion.
Scorul constant la nivelul unei firme permite estimarea riscului de faliment la un moment dat.

1.2.4. METODE SOCIOLOGICE

Diagnosticul economico-financiar are un caracter participativ datorit implic rii întreprinderii

atât cu ocazia preg tirii i realiz rii acestuia, cât i cu ocazia discut rii concluziilor. Printre tehnicile
sociologice care asigur practic o conlucrare a anali tilor cu managerii se num r cea a
chestionarului i interviului.
Chestionarul
În p ractica diagnosticului se întâlnesc dou situa ii:
studii cu caracter gener al la nivelul unei regiuni sau al unei ri, pentru realizarea c rora se
folosesc chestionare cu întreb ri valabile pentru întreg ef ectivul de agen i economici investiga i;
studii la nivelul unei anumite întreprinderi. în acest caz se elaboreaz chestionare cu
întreb ri specifice întreprinderii, resp ectiv domeniului investigat. Pentru preg tirea lor se
recomand consultarea managerilor firmei respective, pentru a se cun oa te punctele cheie ale
preocup rilor actuale i de perspectiv ale acestora.
Indiferent de amploarea investig rii, chestionarul trebuie s satisfac câteva cerin e
elementare: s fie redactat într-un limbaj simplu, accesibil; întreb rile s fie clare; s fie redate într-
o ordine logic ; con inutul chestionarului s concorde cu nevoile de informa ii ale diferitelor tipuri
de diagnostic (func ionai, global, strategic etc. )

11
 Interviu este o discu ie deschis care încearc s l rgeasc câmpul de informa ii necesare
l
pentru realizarea unui diagnostic. în m sura în care este bine preg tit, interviul permite anali tilor
ob inerea unor informa ii fine, de nuan . Realizarea practic a interviului se poate face fie prin
lansarea unor întreb ri deschise, care se completeaz unele pe altele, pentru a puncta mai bine
anumite aspecte, fie prin solicitarea intervievatului de a face la început o scurt expunere cu privire
la problema cercetat , urmând ca analistul s formuleze întreb ri suplimentare.
Interviul constituie un real instrument de informare în m sura în care analistul respect
anumite reguli ce vizeaz propriul s u comportament (s fie amabil i diplomat; s nu întrerup prea
des discu ia; s nu fie critic: s nu fac judec i de valoare; s nu simplifice problemele; s nu
sugereze brutal solu ii; s fac un ele observa ii pertinente care s -1 stimuleze pe intervievat i s
îmbun t easc comunicarea), precum i mediul de desf urare a acestuia (în mediul intervievatului
pentru a-i asigura accesul la anumite documente).
Analistul sintetizeaz punctele esen iale ale întrevederii, într-un preraport pe care îl discut cu
cel intervievat pentru a verifica, confirma sau infirma anumite date. Acest preraport constituie o
surs complementar de informa ii pentru finalizarea diagnosticului, mai ales pentru fundamentarea
recomand rilor i direc iilor de ac iune.

12
 CAPITOLUL II
DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE

2.1. ANALIZA DIMENSIUNII I STRUCTURII RESURSELOR UMANE

Analiza vizeaz latura cantitativ i calitativ a încadr rii întreprinderilor cu personalul

necesar, dinamica i stru ctura acestuia.
Pentru reflectarea cantitativ a asigur rii cu personal se utilizeaz
indicatorii:
- num rul scriptic de salaria i , care cuprinde totalitatea personalului existent în eviden a
unit ii, în baza unui contract sau unui alt document generator de drepturi i obliga ii pentru ambele
p r i;
-
efectivul scriptic prezent la , care exprim num rul personalului prezent la lucru la
lucru
un moment dat, indiferent de timpul de lucru efectiv;
- num rul mediu scriptic (lunar, trimestrial, anual), care caracterizeaz prezen a în unitate
a
personalului, în raport cu durata calendaristic a p erioadei luate în calcul;
- num rul maxim de salaria i , adic limita superioar în cadrul c reia se poate înscrie
întreprinderea în func ie de volumul de activitate i de productivitatea muncii;
-efectivul , r eprezentat de num rul salaria ilor care au figurat în eviden a
fiscal
întreprinderii (indiferent de timp) i care au primit o anumit remunerare.
În nota anex la situa iile financiare anuale (Nota 8 - Informa ii privind salaria ii,
administratorii i directorii) întreprinderile fac men iuni cu privire la:
• num rul mediu de salaria i aferent exerci iului;
• num rul mediu de salaria i pe categorii;
• salariile pl tite sau de pl tit;
• cheltuielile cu asigur rile sociale;
• alte cheltuieli cu contribu iile pentru pensii.
În cadrarea unei întreprinderi cu personal conform nevoilor constituie, teoretic, premisa
realiz rii performan elor proiectate. Practic, realizarea acestor performan e depinde de structura,
calitatea i modul de folosire a personalului. Sc derea, în dinamic , a num rului de salaria i se
apreciaz diferit în func ie de cauzele care au, generat-o i de contextul economico-social global.
Dac aceast sc dere este, pur i simplu, consecin a unei politici defectuo ase de recrutare i
asigurare cu personal, situa ia se apreciaz negativ, deoarece conduce la deteriorarea p erforman elo r
(sc derea produc iei, a cifrei de af aceri i a altor indicatori de rezultate, sc derea rentabilit ii etc.)
i a imaginii firmei pe pia .

13
 Sc derea num rului de salaria i poate fi i rezultanta restrângerii activit ii, ceea ce sugereaz ,
f r îndoial , într-un context concuren ial dat, traversarea de c tre întreprindere a unor dificult i de
natur i amploare diferite. Aceste dificult i reflect fie incap acitatea întreprinderii de a f ace fa
restric iilor impuse de mediul economic în care activeaz , fie efectul propagat al unor imperfec iuni
i dezechilibre d e natur macroeconomic . Dar sc derea num rului de salaria i poate fi i consecin a
favorabil a modific rii raportului de echilibru dintre poten ialul uman i material, ca urmare a
reînnoirii activelor co rporale, a cre terii gradului de tehnicitate a acestora.
Analiza cantitativ a asigur rii cu personal se face distinct pe cele dou mari catego rii:
personal operativ i personal de administra ie i conducere. Cre terea relativ a personalului
operativ se apreciaz de regul ca o tendin favorabil , f r ca aceasta s constituie expresia
„perfec iunii” structurii organizatorice a întreprinderii. Interpretarea corect a evolu iei celor dou
categorii presupune implicarea naturii sectorului de activitate i a particularit ilor întreprinderii
analizate.
Analiza asigur rii cu resurse umane trebuie adâncit pe grupe de profesiuni, fiec rei grupe
revenindu-i, în virtutea diviziunii sociale a muncii, un anumit rol în desf urarea procesului de
exploatare. în acest scop, se urm re te realizarea num rului mediu de salaria i pe grupe de
profesiuni specifice fiec rui sector de activitate.
Analiza economic are ca obiectiv pe lâng dimensiunea cantitativ a resurselor umane i pe
cea calitativ , desemnat prin gradul de calificare al salaria ilor. îmbun t irea calific rii constituie
o necesitate obiectiv impus de cre terea co mplexit ii activit ii economice, diversificarea
continu a gamei de produse, cre terea gradului de tehnicitate a acestora, sporirea exigen elor
consumatorilor fa de calitatea produselor, serviciilor oferite etc. Analiza calific rii salaria ilor i
valorificar ea rezultatelor ei în procesul de decizie, constituie o cerin esen ial a activit ii tuturor
organismelor cu autoritate decizional într-un anumit domeniu. Pentru analiza asigur rii unit ilor

operative cu personal calificat se folose te coeficientul calific rii medii K ), care se determin ca o
(
medie aritmetic ponderat între categoria de încadrare (ki i num rul de lucr tori în categoria

ki ·ni
respectiv ni): K ni
= .

Acest coeficient se calcu leaz pe grupe de profesiuni i eviden iaz muta iile calitative ce au
avut loc în calificarea personalului în timp i spa iu. Cu cât m rimea lui este mai apropiat de
categoria maxim de încadrare, cu atât situa ia întreprinderii este mai bun . Analiza calific rii
personalului poate fi realizat i prin gruparea salaria ilor în func ie de studiile absolvite.
Modificarea ponderii diferitelor categorii de salaria i (absolven i ai colilor profesionale,
absolven i ai liceelor de specialitate, califica i la locul de munc etc.) indic schimb rile intervenite

14
în gradul lor de calificare. Indirect, aprecierea calific rii personalului se poate face i în func ie de
vechimea în aceea i unitate. Cre terea vechimii în munc în aceea i unitate presupune o mai bun
cunoa tere a produselor i serviciilor realizate sub aspect tehnic i merceologic, a particularit ilor
cererii, a problemelor pe care le ridic produc ia i comercializarea diferitelor grupe de produse i
servicii.
Modific rile rapide ale tehnicilor de produc ie, ale sistemului de gestiune i management,
promovarea noilor tehnologii de informar e i comunicare necesit actualizarea permanent a
cuno tin elor. Preocuparea întrep rinderilor pe linia form rii profesionale continue se analizeaz pe
baza indicatorilor:
- suma cheltuielilor pentru formare continu ;
- ponderea cheltuielilor pentru formarea continu în cheltuielile salariale;
- num rul de salaria i care au beneficiat de un curs de specializare (pe total i pe categorii);
- ponderea timpului pentru formare continu (om - ore) în timpul total de munc (exprimat
în om - ore).
Investigarea complex a asigur rii poten ialului uman necesit implicarea în analiz i a
altor criterii de structurare, dintre care
amintim:
structura salaria ilor în func ie de natura contractului de munc (nedeterminat sau
determinat ) i de du rata muncii (permanen i, sezonieri);
structura pe sexe;
structura pe categorii de vârst ;
structura pe na ionalit i;
etc.
Metodologic, analiza se bazeaz preponderent pe utilizarea indicatorilor absolu i, a indicilor
de cre tere i a m rimilor relative de structur . Pentru analiza pe categorii de vârst , situa ia poate fi
vizualizat cu ajutorul „piramidei" vârstelor.

15
 2.2. ANALIZA COMPORTAMENTULUI PERSONALULUI

Pentru evaluarea comportamentului personalului sunt supuse analizei aspecte privind

utilizarea timpului de munc disponibil, mobilitatea personalului i conflictualitatea în rela iile de
munc .
A.Folosirea timpului de munc tr ebuie privit atât sub aspect cantitativ, al utiliz rii
complete a unit ilor de timp, cât i sub aspect calitativ, al economisirii timpului cheltuit pentru
realizarea unui produs sau prestarea un ei unit i de servicii. Pentru eviden ierea acestor aspecte se
folosesc indicatorii (ex prima i in zile sau om-zile):
- fond de timp calendaristic;
- fond de timp maxim disponibil;
- fond de timp efectiv lucrat;
- fond de timp neutilizat.
Aprecierea modific rilor ce au intervenit în utilizarea timpului de munc se face pe baza
indicatorilor de mai sus în m rime absolut , a m rimilor relative de structur i a coeficientului de
T
utilizare a fondului de timp maxim disponibil (Cu), calculat dup rela ia: Cu T= · 1 100
md

unde: T - timpul efectiv lucrat T - timpul maxim disponibil;

1 md

Folosirea timpului de munc se analizeaz pe baza balan ei întocmite în acest sens, care
cuprinde, pe de o parte, sursele totale de timp ale unei perioade, iar pe de alt parte, modul de
utilizare a timpului disponibil, respectiv cauzele folosirii incomplete a acestuia.
Absenteismul poate fi generat d e motive justificate: boal , accidente de munc , maternitate,
evenimente familiale, obliga ii sociale, cauze economice ( omaj tehnic) i nejustificate (absen e
nemotivate).
De i absenteismul permite numai o evaluare cantitativ a utiliz rii timpului de munc ,
cunoa terea acestuia prezint interes datorit consecin elor sale economice, reflectate direct în
gradul i modul de utilizare a capacit ilor existente i indirect în m rimea cheltuielilor i a
rezultatelor. Costul absenteismului este un cost ascuns ce degradeaz performan ele, atât la nivelul
micro, cât i macro economic.
In fundamentarea deciziilor, prezint importan aparte examinarea structurii timpului de
munc în cadrul unui schimb. Folosirea complet a timpului de munc dintr-un schimb depinde n u
numai de comportamentul salaria ilor, ci i de o serie de variabile ale organiz rii produc iei (pentru
întreprinderile industriale), respectiv ale ofertei i cererii (pentru sfera distribu iei): particularit
ile
cererii, amplasarea unit ilor, sistemul de aprovizionare, volumul i calitatea ofertei, volumul i
structura circula iei turistice, forma de vânzare practicat , nivelul pre urilor etc.

16
 Mecanismul prin care timpul de munc (exprimat prin num rul de zile lucrate) se reflect în
rezultatele întreprinderii este sintetizat în tabelul de mai
jos:

Nr. Indicatorul asupra c ruia Rela ia de calcul a influen ei Simboluri Observa ii

Crt. ac ioneaz timpul de munc timpului de munc (exprimat în zile)
1. Productivitatea medie anual (Z)Z- W
· z Z-timp ul de munc (zile);
100
W - productivitatea
z zilnic ;
medie
2. Produc ia exerci iului ( ·)W z
Ns Z· -Z Ns - num rul de salaria i
1100

3. Rezultatul exploat rii 1 R - rata rentabilit ii

( ·)W· · z Rc
Ns Z· -Z
1100
100 c
comerciale;
4. Rata cheltuielilor fixe Ch f - suma cheltuielilor
Chf Chf
00 -· 100 fixe;
Ns Z· W
· · ·z Ns Z W z
110100

5. Rata rentabilit ii co merciale

Chf Chf
--· 00 100
Ns Z· ·W· ·z Ns Z W z
110100
6. Durata d e rota ie a activelor S - soldul mediu al T=360 zile
S 0S0 T
circulante -· activelor circulante;
sau 90 zile
Ns Z· W
· · ·z Ns Z W z
110100

B.Diagnosticul mobilit ii personalului se face pe baza indicatorilor circula iei i fluctua iei
acestuia.
Circula ia reprezint mi carea salaria ilor determinat de cauze obiective, cum sunt:
concedierea pentru cauze economice ( omaj), pension ri, decese, încheierea unor contracte de
munc cu du rat determinat , plec ri pentru satisfacerea stagiului militar, plec ri pentru studii de
lung durat , plec ri ca urmare a unui accident de munc i incapacitate de munc . Totodat , în
întreprinderi au loc i mi c ri care prin natura lor nu sunt dependente de o activitate normal ; este
cazul celor pleca i din proprie ini iativ , f r aprobarea conducerii întreprinderii, a celor concedia i
etc. Aceste plec ri reprezint fluctua ia personalului, fenomen nejustificat, cu implica ii
nefavorabile asupr a volumului i calit ii activit ii întreprinderii.
Pentru caracterizarea circula iei i fluctua iei personalului se utilizeaz urm torii
indicatori:
coeficientul intensit ii intr , care se calculeaz ca raport între nu m rul salaria ilor
rilor
intra i în întreprindere într-o anumit perioad de timp, de obicei un an, i num rul mediu de
salaria i din perioada respectiv ;
coeficientul intensit ii ie , care se stabile te ca raport între totalul plec rilor
irilor
justificate i num rul mediu de salaria i;

17
 coeficientul fluctua iei , stabilit ca raport între num rul lucr torilor pleca i din proprie
ini iativ , al celor concedia i pentru ner espectarea disciplinei în munc i num rul mediu de
salaria
i;
coeficientul mi c rii (Mt), care rep rezint raportul dintre suma intr rilor i plec rilor
totale
de salaria i i num rul mediu al acestora.
Pentru caracterizarea general a stabilit ii resurselor umane se folose te „gradul de

stabilitate”, determinat pe baza rela Gs = 1-

iei: Mt
Analiza în dinamic i fa de programele de activitate a acestor coeficien i trebuie
completat cu analiza motiva ional a mi c rii personalului, care st la baza unor m su ri practice,
eficiente pe linia cre terii stabilit ii. Astfel, printre cauzele care genereaz mi carea personalului
se
num r : necesitatea ap ropierii de domiciliu, posibilitatea realiz rii unui câ tig mai mare în alte
ramuri, neîncadrarea pe un post corespunz tor preg tirii, starea de s n tate, condi iile de munc
necorespunz toare, lipsa condi iilor pentru continuarea studiilor, deficien e de recrutare etc.
C.Într-un sistem democratic, asupra utiliz rii timpului de munc ac ioneaz i gradul de
conflictualitate dintre salaria i (sindicate) i organismele de conducere. Aceasta impune
determinarea indicatorilor de conflictualitate (colectiv i individual ) i cuantificarea consecin elor
acesteia. Conflictualitatea colectiv se apreciaz cu ajutorul indicatorilor:
num r de greve;
num r de zile de grev ;
num r de grevi ti
coeficientul de importan a grevei: Ki num
= r total de salaria i ;

num r de grevi ti din unitatea ia x

coeficientul de localizare a grevei:Ki num
= r total de grevi ti .
(sec )
Toate aspectele men ionate mai sus constituie, în ultim instan , variab ile ale volumului i
calit ii muncii depuse, respectiv ale performan elor economico-fmanciare ale oric rei întreprinderi.
Dar, fundamentarea deciziilor privind personalul necesit , f r îndoial , completarea investig rii cu
alte metode i tehnici.

18
 2.3. ANALIZA EFICIEN EI UTILIZ RII RESURSELOR UMANE

Eficien a utiliz rii resurselor umane se exprim printr-un ansamblu d e r ate, construite prin
raportar ea rezultatelor ob inute dintr-o ac iune la resursele umane folosite. Aceste rate permit
judec i de valoare privind utilizarea personalului prin compara ii în timp, în spa iu, fa de anumite
valori considerate normale, respectiv fa de mediile sectoriale.
Modelul de calcul al ratelor de eficien a folosirii personalului se bazeaz pe rela ii de tipul:
rezultate ob inute sursele umane folosite
Re
R sau
==R
Re sursele umane folosite rezultate ob inute

Rezultatele ob inute pot fi exprimate prin: produc ia realizat (în unit i fizice sau valorice),
cifra d e afaceri, valoar ea ad ugat , beneficiul.
Resursele umane pot fi exprimate prin: num rul de salaria i, num rul de lucr tori operativi,
num rul de om-zile sau om-ore, cheltuielile cu salariile (ca expresie a consumului de resurse
umane).

2.3.1. ANALIZA PRODUCTIVIT II MEDII A MUNCII

În ansamblul ratelor ce exprim eficien a folosirii resurselor umane se desprind ca utilitate

cele ce exprim prod uctivitatea muncii. Pro ductivitatea se prezint sub dou forme: ca
productivitate medie i ca productivitate mar ginal .
Productivita tea medie poate fi exprimat :
Q
a)în unit i fizice: W = ;
T
Q
b)în unit i valorice: W =e ;
T
unde: Q - produc ia în u nit i fizice; T - timpul de munc ; Qe - produc ia exerci iului;
Produc ia exerci iului poate fi înlocuit prin alt indicator de rezultate, iar cel mai semnificativ
pentru cunoa terea aportului salaria ilor la cre terea real a întreprinderii este valoarea ad ugat . În
V
acest caz vom avea rela ia: W =A .
T
În sfera distribu iei i a serviciilor , pe lâng ace ti indicatori cu caracter general, se pot
folosi i indicatori de productivitate specifici sectorului, ca, de exemplu:
- num rul actelor d e vânzare-cump rare ce revine în medie pe un salariat;
- num rul mediu de turi ti pe un salariat,
- num rul de salaria i ce revin la „X" lei volum de activitate etc.

19
 În func ie de indicatorii folosi i pentru redarea efortului, productivitatea muncii se ex prim
prin: produc ia (cifra de afaceri) pe salariat, produc ia (cifra de afaceri) medie pe salariat operativ
etc. Ace ti indicatori se calculeaz pe diverse unit i de timp (an, trimestru, lun , zi) i structuri
organizatorice.
La niv elul întreprinderii, analiza productivit ii medii are urm toarele obiective:
caracterizar ea gen eral a situa iei productivit ii medii;
analiza factorial a productivit ii medii;
analiza rezervelor de cre tere a productivit ii muncii;
reflectarea modific rii productivit ii muncii în performan ele economico-financiare ale
întreprinderii.

2.3.2. CARACTERIZAREA GENERAL A SITUA IEI

PRODUCTIVIT II MEDII

Caracterizarea general a situa iei eficien ei muncii se face pe baza valorilor absolute ale
productivit ii muncii, pe baza indicilor de cre tere i a corela iilor ce se formeaz între ace tia.
Teoretic pot ap rea urm toarele situa ii:

1. IWa Wa= egalitatea dintre cei doi indici de cre tere a productivit ii eviden iaz
Ns Nop
I
faptul c cele dou categorii de salaria i (operativi i de administra ie i conducere) s-au modificat
în acela i ritm;

2. IWa Wa cre terea mai r apid a productivit ii muncii pe un salariat în raport cu

Ns Nop
I
productivitatea pe un lucr tor operativ semnific o cre tere a ponderii salaria ilor operativi în total;

3. IWa Wa cre ter ea mai rapid a productivit ii pe un lucr tor operativ fa de

Ns Nop
I
productivitatea pe un salariat reflect o reducere a ponderii personalului operativ în favoarea celui
de administra ie i conducere;

4. IWa W
zNop Nop un ritm de cre tere a productivit ii anuale a unui lucr tor operativ
I
superior ritmului de cre tere a productivit ii zilnice semnific o îmbun t ire a gradului de utilizare
a timpului de munc disponibil;

5. I dinamica mai rapid a produc iei fa de dinamica productivit ii medii

Qe
IWa
arat faptul c d ezvoltarea întreprinderii s-a f cut preponderent pe cale ex tensiv .

20
 2.3.3. ANALIZA FACTORIAL A PRODUCTIVIT II MEDII

Productivitatea medie este un indicator calitativ, complex, a c rui m rime i evolu ie sunt
influen ate de o multitudine de factori. De aceea, produc ia medie anual pe lucr tor, ca expresie de
baz a eficien ei muncii, poate fi analizat , din pu nct de vedere factorial, dup mai multe sisteme de
leg turi cauzale.
a)Sistemul factorial, care eviden iaz leg tura dintre timpul de munc i productivitatea

pe unitatea de timp implicat în calcul, se prezint astfel: Wa = · T

Wt
unde: T - timpul de munc (zile, ore); Wt - productivitatea medie pe un itatea de timp implicat în
calcul (zilnic , orar ).
b)Sistemul factorial, care eviden iaz productivitatea muncii care poate înregistra valori
diferite pe tipuri de activit i, pe produse sau grup e de produse, pe structuri organizatorice (sectoare,
sec ii, ateliere) etc. Pentru efectuarea analizelor interne de acest tip analistul trebuie s dispun de
informa ii de natur contabil i extracontabil corespunz toare. Anali tii g sesc informa iile pe
segmente în situa iile financiare anuale
Ac iunea factorului structural (ponderea personalului pe segmente, sectoare sau pe tipuri de
activit i în total personal) poate conduce la sporirea productivit ii muncii, f r ca aceasta s
însemne i o cre tere a foi ei productive a muncii. De aceea, pentru delimitarea efortului propriu în
sporirea p roductivit ii este necesar s se stabileasc m rimea i sensul influen ei structurii. În acest

gti ·wi
scop se folose te modelul: W=
100
unde: gti - structura timpului de munc pe segmente, sectoare, tipuri de activit i sau structuri
organizatorice; wi - prod uctivitatea muncii pe structura implicat în calcul.
Pentru m surarea influen ei celor doi factori prin metoda iter rii se folosesc urm toar ele
rela ii de calcul:
1.In fluen a modific rii structurii timpului de munc :

gti1 0wi
·0 ·0 gti wi W W r
=Wgti- = - 0
100 100

2.In fluen a modific rii productivit ii muncii pe structura implicat în calcul:

gti1 wi
· · gti wi W W r
=Ww- = - 110
1
i 100 100

Id entificar ea ac iunii factorului structur al se poate face i prin analiza factorial a

gi ·n i
indicatorului num rul de salaria i operativi la „x” lei produc ie pe baza rela iei: 100
W =

21
unde: gi - structura produc iei pe segmente, secto are, tipuri de activit i sau structuri organizatorice;
ni - productivitatea muncii pe structura implicat în calcul.
c)Sistemul factorial, care eviden iaz leg tura dintre eficien a muncii i gradul de
înzestrare tehnic a salaria ilor.
Dotarea tehnic corespunz toare are ca efect u urarea condi iilor de munc , cre terea
productivit ii muncii, ameliorarea calit ii. În analiza economic , aprecierea de ansamblu a
eficien ei înzestr rii tehnice se face pe baza corela iei dintre dinamica gradului de înzestrare tehnic
Mf
a personalului ( ) i indicele productivit ii muncii (exprimat prin produc ia medie anual pe
N
s
Q Mf
11
Ns Ns W G
lucr tor). Rela ia dintre cei doi factori se p rezint astfel:
1111 sau
Q Mf W G
0000
Ns Ns
00

unde: G - gradul de înzestrare tehnic a personalului; Mf - valoarea mijloacelor fixe.

Utilizarea eficient a mijloacelor de munc impune, ca regul general , devansarea indicelui
înzestr rii tehnice de c tre indicele productivit ii muncii. Leg tura dintre gradul de înzestrare
tehnic i productivitatea muncii se poate exprima prin rela iile:
Q Mf Q Q Nop Mfa
1. 2.Q = · = · ·
Nop Nop Mf Ns Ns Nop
Mfa
Mf Mfa Q
unde: , - gradul de înzestrare tehnic a personalului operativ; Q ,
- eficien a utiliz rii
Nop Nop Mf Mfa

mijloacelor fixe, exprimat prin produc ia la 1 leu (1000 lei) mijloace fix e sau mijloace fixe active;
Nop - ponderea personalului operativ în total personal;
Ns

In fluen ele factorilor se pot calcula prin metoda iter rii, în m sura în care întreprinderea
dispune de un buget al produc iei rigu ros fundamentat.
d)Sistemul factorial, care eviden iaz productivitatea; aceasta în realitate, este
rezultatul
unui complex de factori de natur diferit , a a cu m se remarc i din rela iile de mai jos:
CA Mf Mfa Qe CA VA Mf Qe
1. 2. = · · · = · ·
VA
Ns Ns Mf Mfa Qe Ns Ns Mf
Qe
unde: Qe Qe
, - eficien a utiliz rii mijloacelor fixe exprimat prin produc ia exerci iului la 1 leu
Mfa Mf

(1000 lei) mijloace fixe active i respectiv mijloace fix e; C - gradul de realizare (de vânzare) a
A
Qe

V
produc iei ex erci iului; A
- gradul de integrare sectorial (ponderea valorii ad ugate în produc ia
Qe

exerci iului).

22
 e)în sfera distribu iei eficien a muncii este strâns legat de ac iunea unor factori specifici,
cum ar fi asigurarea întreprinderilor cu fondul de marf necesar (cantitativ, calitativ, structural):

CA Smf
=·
CA
Nop Nop
Smf
unde: Smf - gradul de asigurare a personalului operativ cu fond de marf ; C - rata de rota ie a
Nop A
Smf

stocurilor de m rfu ri (exprimat prin num r de rota ii).

f)în turism productivitatea muncii este influen at i de o serie de factori specifici lega i de
volumul i structura circula iei turistice, factori r eflecta i par ial de mod elele:
CA Nt CA CA Nt Nzt CA Wf Ds Î
1. 2. =·=··=··
Nop Nop Nt Nop Nop Nt Nzt

Nt Wf
unde: Nt - num rul total de turi ti; () - productivitatea fizic a muncii ex primat prin
Nop

C
num rul de turi ti ce revin în medie pe un salariat. - încasarea medie/turist; Nzt - num rul de
ANt

Nzt Ds CA
zile () - durata medie a sejurului; - încasarea medie pe zi turist.
Nt ÎNzt ( )
turist;
Datorit diferen ierii tarifelor de cazare pe forme de turism, respectiv pe categorii de
încadrare a unit ilor operative (num r de stele), încasarea medie pe zi turist este un indicator

gi îi
·
complex de forma: Î =
100

unde: gi - structura circula iei turistice pe categorii de unit i sau pe forme de turism; îi - încasarea
pe categoria implicat în calcul.
În activitatea de ca zare , analiza poate fi particularizat pe baza modelului:
CA Ccd Ccu CA W f Ku Î
=··=··
Nop Nop Ccd Ccu

Ccd W f
unde: Ccd - capacitatea de cazare disponibil ; Ccu - capacitatea de cazare utilizat ; () -
Nop

productivitatea fizic exprimat prin num r de locuri de cazar e ce revine în medie pe un lucr tor;
Ccu Ku - coeficientul de utilizare a capacit ii de cazare; CA
() Î ( ) - încasarea medie pe loc de
Ccd Ccu

cazare
.
Cuantificarea influen elor factorilor cuprin i în aceste sisteme func ionale multiplicative se
poate face prin metoda iter rii, sub rezerva folosirii cu pruden a rezultatelor ob inute în procesul
decizional.

23
 CAPITOLUL III
ANALIZA RESURSELOR TEHNICE

3.1. ACTIVUL CONTAB IL I ACTIVUL ECONOMIC. DELIMIT RI I

UTILITATE ÎN DIAGNOSTIC

Bilan ul, în accep iunea sa contabil , red la un moment dat starea „stocurilor” clasate în
active i în pasive. Activul contabil este compus din active imobilizate (imobiliz ri necorporale,
imobiliz ri corporale, imobiliz ri financiare), active circulante (stocuri, crean e, plasamente
financiare i disponibilit i) i conturi de regularizare d e activ. Principalele p r i din active angajate
în ciclul de exploatare, adic :
activele imobilizate (ca expresie a investi iilor realizate de
întreprindere);
activele „temporare” necesare realiz rii exploat rii (stocuri de materii prime, materiale)
sau
create de aceasta (stocuri de produse finite, crean e).
În accep iune economic , activul este suma „activelor imobilizate” i a „capitalului de lucru”.
No iunea de „capital de lucru” (working capital) folosit de anali tii anglo-saxoni este echivalentul
no iunii de „necesar de fond de rulment” folosit de anali tii francezi. În teoria i practica noastr se
întâlnesc ambele concepte.
Activul economic are diverse abo rd ri în pr actica economic :
-activ de ex ploatare (sau activ industrial);
-activ economic (net);
-activ economic (net) glo bal.
Activul de exploatare este format din imobiliz rile necorporale, imobiliz rile corporale i din
necesarul de fond de rulment.
Activul economic cuprinde pe lân g activul de exploatare este format i din activele financiare
legate de exploatare.
Activul economic n et global însumeaz activele imobilizate nete, necesarul de fond de
rulment i disponibilit ile.
În anumite lucr ri, activul economic net global are semnifica ia de capital angajat, iar
chivalentul s u valoric, în pasivul bilan ului, este capitalul investit.
În analiz , prezint interes nu numai dinamica i m rimea activului economic, dar i eficien a
folosirii acestuia. Dinamica i structura activului se analizeaz pe baza ritmurilor de cre tere i a
m rimilor relative de structur . Eficien a poate fi investigat pe baza indicatorilor:
Qe sau CA
rata de rota ie a activului economic: . Nr de rota ii Activul
= economic ;

24
 produc ia exerci iului sau cifra d e afaceri la 1000 lei activ economic:
Qe sau CA
R Activul
=· economic 1000 ;

valoarea ad ugat la 100 0 lei activ economic: V

R Activul
=· economic
A 1000 ;

rezultatul exploat rii la 1000 lei activ economic: R

R Activul
=· economic
E 1000 .

3.2. ANALIZA MIJLOACELOR FIXE

Imobiliz rile corporale sunt formate din terenu ri i mijloace fix e. Acestea din urm constituie
substan a unei întreprinderi, elemente care prin ro lul lor industrial i comercial sunt indispensabile
realiz rii obiectului s u de activitate.
Se consider mijloace fixe obiectul sau complex ul de obiecte ce se utilizeaz ca atare i
îndeplinesc cumulativ urm toarele condi ii:
-au o valoare mai mare decât limita stabilit de lege;
-au o durat normal de func ionare mai mare de u n an.
Potrivit standardelor interna ionale de contabilitate, mijloacele fixe sunt imobiliz ri corporale
destinate a fi utilizate în produc ia de bunuri i servicii, pentru a fi închiriate la ter i sau în
administra ia întreprinderii pe o perioad mai mare de un exerci iu contabil.
Ca orice activ, mijloacele fixe sunt resurse controlate de întreprindere, rezultate ale unor
evenimente trecute i de la care se a tept s gener eze beneficii economice viitoare.
În diagnosticul mijloacelor fixe, principalele aspecte urm rite sunt: m rimea i dinamica
mijloacelor fixe, mi carea mijloacelor fixe, structura i starea mijloacelor fixe, eficien a folosirii
mijloacelor fixe.

3.2.1. ANALIZA DINAMICII I M RIMII MIJLOACELOR FIXE

M rimea, nivelul mijlo acelor fixe de care dispune întreprinderea la un moment dat este dat
de valoarea lor de înregistrare în contabilitate, care potrivit legii este valoarea de intrare în
patrimoniu (brut sau net ) sau costul istoric. Analistul trebuie s implice în ra ionamentele sale
aspecte privind valoarea la care sunt înregistrate mijloacele fixe. Aceasta poate fi: valoarea de
intrare i valoarea rezultat în urma reevalu rii, acolo unde legisla ia o permite.
Prin valoarea de intrare se în elege:
costul de achizi ie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
costul de produc ie, pentr u mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonial ;

25
 valoarea just , pentru alte intr ri decât cele prin achizi ie sau produc ie, dup caz.
Costul unui activ fix este reprezentat de suma pl tit în numerar sau în echivalente de
numerar pentru achizi ionarea sau construc ia acestuia. Contabilizarea activelor se face deci, dup
caz la cost de achizi ie sau de produc ie. Potrivit principiului costului istoric mijloacele fixe sunt
men inute la aceast valoare pe toat durata de via . Ele sunt supuse amortiz rii sistematice dup
metode ce reflect ritmul în care sunt consumate. Respectarea principiului costului istoric face ca
realitatea economic s fie uneori foarte diferit de valoarea contabil . Anumite active (sedii de
întreprinderi plasate în zone centrale, magazine etc.) pot s câ tige valoare în timp. Altele, foarte
specializate, pot s nu aib practic nici o valoare în afar de cea opera ional de exploatare. De aici,
necesitatea evalu rii activelor pe baza costului de înlocuire sau de manier prospectiv , p e baza
câ tigu rilor pe care acestea le pot gen era.
Reevaluarea mijloacelor fixe se face cu condi ia ca:
-acestea s fie efectuate
regulat;
-s se aplice la ansamblul de active de aceea i categorie;
-diferen ele de reevaluarea s fie înregistrate în pasiv în capitalurile proprii.
Valoarea reevaluat este bazat pe valoarea just la data reev alu rii. Valoarea just este suma
pentru care un activ ar putea fi schimbat de bun voie între dou p r i, aflate în cuno tin de
cauz , în cazul unei tranzac ii cu pre ul determinat în mod obiectiv.
În m sura în care pe parcursul ex erci iului a avut loc o reevaluare a mijloacelor fixe, aceasta
trebuie eviden iat de analist, nu numai datorit impactului asupra „m rimii”, valorii mijloacelor
fixe, ci i datorit celorlalte consecin e financiar e:
cre ter ea capitalurilor proprii ( i pe baza lor a capacit ii de îndatorare);
cre ter ea amortiz rii viitoare i deci diminuarea beneficiului;
cre ter ea activului economic;
modificarea tuturor indicatorilor de eficien construi i prin implicarea activului economic.
Dinamica mijloacelor fixe se analizeaz pe baza indicatorilor:
a)modificarea absolut a mijloacelor fixe: = mfi
- =mfi
- mfi Mf Mf Mf
1010

unde: mfi -valoarea mijloacelor fixe din categoria „i”; Mf - valoarea mijloacelor fixe totale;
b)modificarea relativ a mijloacelor fixe:
mfi1mfi
- - Mf Mf
= mfi
· =%Mf
· 100 100
010
mfi Mf
00

c) coef icientul intr rilor de mijloace f ixe: I

Ki Mf
=· 100

unde I - valo area intr rilor de mijloace fixe;

26
 E
d) coeficientul ie irilor de mijloa ce fixe: Ke Mf
=· 100 ,

unde E - valoarea ie irilor de mijloace fixe;

e) coeficientul mi c rii globale a mijloacelor fixe: I +

Kmg Mf
= ·E 100

Valoarea acestor indicatori se judec în strâns corela ie cu evolu ia produc iei, respectiv a
cifrei de afaceri i cu faza de maturitate a întreprinderilor. Devansarea mijloacelor fixe de c tre
ritmul cifrei de afaceri constituie, ca regul general , expresia folosirii eficiente a mijloacelor de
munc disponibile pentru întreprinderile aflate în faz de maturitate. Faza de demaraj sau cre tere
poate justifica dev ansarea ritmului cifrei de afaceri de c tre cel al mijloacelor
fixe.
În afara achizi iilor de mijloace fixe curente, pentru între inerea func ionalit ii normale a
întreprinderii, decizia de investi ii angajeaz viitorul întreprinderii. A a cum spunea specialistul
francez Octav Gelinier „lipsa de investi ii este moarte lent , . . . investi ia proast este moarte
sigur ”.
Decizia de investi ii antreneaz , implic , toate departamentele întreprinderii: aprovizionarea
(cu componente noi), pr oduc ia (reorganizarea, schimbarea tehnologiei), comercial (lansarea de noi
produse), financiar (g sirea surselor de finan are) etc.
Din punct de vedere financiar, cre terea mijloacelor fixe afecteaz fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment (indirect prin cre terea volumului de activitate), trezoreria, autonomia
financiar etc. Toate aceste aspecte ce fac obiectul analizei economice permit integrarea
constrângerilor specifice în optimizarea deciziei de investi ii.

3.2.2. ANALIZA STRUCTURII I ST RII MIJLOACELOR FIXE

3.2.2.1 ANALIZA STRUCTURII MIJLOACEL OR FIXE

Analiza structurii mijloacelor fixe presupune o investigare a modului de organizare intern a

acestora i a interac iunii dintre elementele lor componente. Analiza tradi ional se bazeaz pe
urm torii indicatori:
mfi
a)coeficientul de structur pe categorii de mijloace fixe: Ks Mf
=· 100

Mijloacele fixe sunt clasificate pe grupe, sub grup e, clase i subclase, iar pentru unele în
familii. Astfel, mijloacele fixe amortizabile sunt structurate, dup func ia pe care o îndeplinesc,
urm toarele grupe principale, i anume: construc ii (cl diri, construc ii speciale), echipamente
tehnologice (ma ini, utilaje i instala ii de lucru), aparate i instala ii de m surare, control i reglare,
mijloace de transport, animale i planta ii, mobilier, aparatur de birotic , echipamente de protec ie
a valorilor umane i materiale i a altor active corporale.

27
 Coeficientul de structur men ionat mai sus define te locul fiec rei grupe, subgrupe etc. de
mijloace fixe în totalul acestora.
Mfa
b ) coeficientul mijloacelor fixe active: Ka Mf
=· 100

unde: Mfa - valoarea mijloacelor fixe active.

În teoria economic sunt considerate mijloace fixe active cele care concu r în mod direct la
realizarea în bune condi ii a procesului de exploatare: ma ini i utilaje, construc ii speciale, mijloace
de transport, aparate de m sur , control i reglare.
c)structura mijloacelor fixe poate fi analizat i pe func ii ale întreprinderii,
eviden iindu-se astfel resursele tehnice af ectate: cercet rii-dezvolt rii, aprovizion rii, produc iei,
distribu iei.
Analiza adaptat exigen elor standardelor interna ionale de contabilitate impune:
1.Analiza structural a activelor de exploatare pe segmente de activitate i pe
segmente geograf ice
Activele pe segmente sunt acele active d e exploatare utilizate de un segment (de activitate sau
geografic), care sunt atribuibile direct acestuia sau alocate pe un temei rezonabil. În ceea ce prive te
componen a activelor pe segmente acestea includ: activele curente utilizate în activitatea de
exploatare a segmentului, imobiliz rile corporale, bunurile ce fac obiectul opera iunilor de leasing,
activele necorpor ale.
Metodologic, în analiz se folose te coef icientul de structur pe segmente:

A
K Ac
= ·c s eg .i
100 ;
t ot a le

unde: A - activele corporale ale segmentului de activitate sau ale segmentului geografic „i”;
seg i.
c
A - active corporale totale;
totale
c
Acest indicator st la b aza aprecierii rezultatelor pe grupe de produse i pe segmente
strategice în corela ie cu eforturile depuse pentru dotarea tehnic .
2.Analiza structural a mijloacelor fixe dup forma de proprietate
În analiz se folosesc:

coeficientul mijloacelor fixe de inute în leasing în totalul mijloacelor fixe: Mfl

K Mf
=· 100 ;

unde: Mfl - valoarea mijloacelor fixe de inute în leasing;

Mfl
coeficientul mijloacelor fixe de inute în leasing financiar în total leasing: K Mfl
=· f 100 ;

unde: Mfl f- valoarea mijloacelor fixe de inute pe baza unui contract de leasing financiar;

28
 coeficientul mijloacelor fixe de inute în leasing financiar în totalul mijloacelor fixe:
Mfl
f
K Mf
=· 100

Ace ti indicatori de structur vizeaz ansamblul bazei materiale. Analiza poate fi adâncit în
cazul fiec rui activ corporal, achizi ionat sau creat de întreprindere, mai ales a celor semnificative
din punct de veder e al po nderii lor în patrimoniul întreprinderii.

3.2.2.2. ANALIZA ST RII MIJLOACELOR FIXE

Studiul st rii mijloacelor fixe se realizeaz cu ajutorul indicatorilor:

a ) Coeficientul de reînnoire, care exprim raportul dintre mijloacele fixe intrate prin
Investi ii
investi ii i valoarea total a acestora: Kr Mf
=· 100

Acest indicator permite estimarea importan ei programului de investi ii în raport cu

capacit ile existente. O valoarea ridicat a indicatorului exprim preocuparea întreprinderii pentru
dezvoltarea capacit ilor sale de produc ie i de distribu ie. Dep irea unui anumit prag comport i
o cre tere a riscului legat de: schimbarea conjuncturii economice; schimbarea tehnologiei;
neasigurar ea sporului de productivitate scontat; asigurarea vânz rii produselor (serviciilor) realizate
cu noile cap acit i.
O valoare redus a indicatorului arat c întreprinderea ex ploateaz capacit ile existente,
existând riscul „îmb trânirii” capacit ilor disponibile, cu toate consecin ele ce decur g pe planul
productivit ii i eficien ei.
La rândul lor mijloacele fixe intrate prin investi ii pot fi structurate dup caracterul
investi iei, respectiv riscul asociat fiec rui tip,
astfel:
Investi ii Obiective
de reînnoire men inerea capacit ilor fizice de produc ie (distribu ie)

de modernizare ameliorarea poten ialului productiv

expansiune cre terea poten ialului productiv

diversificare repozi ionarea strategic (orientarea spre produse i pie e

existente, dar noi pentru întreprindere)
inovare cererea de activit i i produse noi, inexistente pe pia
pân în acest moment

Riscul cre te pe m sur ce întreprinderea se orienteaz spre diversificarea activit ilor,

respectiv spre crearea i lansarea de noi produse.

29
 A
b ) Coeficientul de uzur : Ku Mf
=· 100

unde: A - suma amortiz rii cumulate.

Evolu ia acestei rate exprim politica de investi ii a firmei: „îmb trânirea” mijloacelor fixe
(cre terea ratei), men inerea st rii lor (stabilitatea ratei), respectiv „întinerirea”
mijloacelor
disponibile (diminuarea ratei).
Dincolo de acest calcul simplu, analistul trebuie s adânceasc studiul prin abordarea unor
aspecte cheie privind: baza de amortizare; durata de amortizare; metoda de amortizare practicat .
Amortizarea este de fapt constatarea contabil a pierderii de valoare suportat de un bun prin
utilizare sau prin uzur moral . Din punct de vedere economic nu este altceva decât o etalare a
costului unui activ pe durata sa de utilizare.
Baza de amortizare este reprezentat de costul de achizi ie (eventual valoarea reevaluat ).
Potrivit normelor de contabilitate interna ional baza de amortizare este reprezentat de valoarea de
intrare (costul activului sau valoarea reevaluat ) diminuat cu v aloarea rezidual . Valoarea
rezidual reprezint valo area net pe care o întrep rindere estimeaz c o va ob ine pentru un activ la
sfâr itul duratei de via util , dup deducerea p realabil a costurilor de cedare estimate.
Durata de amortizare este reprezentat de durata normal de func ionare, adic durata de
utilizare a activului respectiv, în care folosirea acestuia aduce profit (veniturile realizate sunt mai
mari decât cheltuielile necesare pentru func ionar e, între inere i rep arare).
În accep iunea stand ardelor interna ionale d e contabilitate durata de via util reprezint :
perioada pe par cursul c reia întreprinderea estimeaz c va utiliza activul supus amortiz rii;
num rul unit ilor de produse ce se estimeaz c vor fi ob inute prin folosirea activului
respectiv.
Durata de via util este mai mic decât durata de via fizic a unui activ. Un activ
amortizabil trebuie amortizat pe perioada în care întreprinderea conteaz s -1 utilizeze i nu pe
durata sa d e via fizic .
c) Coeficientul de modernizare, care reprezint ponderea în totalul mijloacelor fixe a celor

modernizate (Mfm): Mfm

Km = · 100 .
Mf
Indicatorii de star e pr ezenta i sunt utili cadrelor de conducere atât pentru fundamentarea
deciziilor privind între inerea, modernizarea i dezvoltarea activelor corporale (fixe), cât i pentr u
în elegerea modific rii r ezultatului exerci iului i a perspectivei acestuia.

30
 3.3. ANALIZA CAPACIT II DE PRODUC IE. PARTICULARIT ILE ANALIZEI ÎN
SECTORUL DISTRIBU IEI I ÎN TURISM

În practica economic se utilizeaz frecvent no iu nea de capacitate de produc ie. Aceasta are
semnifica ia de dimensiune, poten ial sau efectiv a produc iei în condi iile unei dot ri tehnice
date.
Capacitatea no rmal de produc ie este produc ia estimat a fi ob inut de-a lungul unei
perioade, în condi ii normale, având în vedere i pierderea de capacitate rezultat din între inerea
planificat a echipamentului. Capacitatea de produc ie poate fi exprimat :
-valoric, prin valoarea produc iei într-o unitate de timp;
-fizic, prin: produc ia fizic pe unitatea de timp; timpul de func ionare maxim în ore sau în
zile.
Gradul de utilizare a capacit ii de produc ie se poate calcula:
Pr (oduc
) ia realizat fizic sau valoric
Gu Capacitatea
= im de produc ie fizic sau valoric
cp max ( )
sau
Num r de ore de func ionare
Gu Capacitatea
= im de func ionare în ore
cp
max ( )

Aceste rate pot fi calculate la nivelul întreprinderii i pe structuri opera ionale specifice:
sec ii, ateliere, uzine.
În sfera distribu iei i a turismului , dimensiunea cap acit ilor disponibile este reflectat de
un sistem de indicatori fizici, dintre care cei mai semnificativi sunt: num rul de unit i, num rul de
locuri, num rul de camere (în cazare), suprafa a comercial etc. Analiza dinamicii acestora, în
corela ie cu evolu ia indicatorilor de rezultate (cifra de afaceri, valoare ad ugat etc.), permite
identificarea aportului factorilor intensivi la îmbun t irea eficien ei activit ii desf urate.
În turism, o problem important , cu implica ii asupra sumei încas rilor i a calit ii
presta iilor, o constituie structura capacit ilor unit ilor de turism. Capacitatea de cazare reprezint
elementul principal al bazei tehnico-materiale specifice. Ea cuprinde o varietate de unit i de cazare,
care serv esc aceluia i scop: asigu rarea odihnei i a altor servicii necesare turistului în timpul
c l toriei. Fiecare tip de unitate de cazare exprim un principale d e unit i de cazare (hoteluri,
hanuri, cab ane, vile) i forme complementare de unit i de cazare (popasurile turistice, satele de
vacan , ad posturi, refu gii, camere la cet eni).
Analiza structural a capacit ii de cazare implic cercetarea acesteia i din punct de
vedere al gradului de confort. Unit ile de cazare sunt grupate pe categorii de confort (exprimate
printr-un anumit num r de stele) în func ie de amplasare, de echipamentul tehnico-sanitar, finisaj,
dotare, mobilier, de gama i calitatea serviciilor prestate, de calitatea i nivelul asigur rii cu

31
personal.
Metodologic, analiza structurii re elei de cazare se face cu ajutorul indicatorilor de structur ,
pe forme de cazar e, pe tipuri de unit i i pe categorii de confort. Pentru caracterizarea unitar a
re elei de cazare din punct de vedere al confortului unit ilor componente se poate calcula i analiza

ni ·ki
coeficientul categoriei medii de confort: K=
ni
unde: ki - categoria de confort „i”; ni - num rul de locuri din categoria de confort „i”.
Acest coeficient poate lua valori cuprinse între 0 i 5; cu cât este mai apropiat de 5, cu atât
situa ia re elei de cazare din punct de vedere al confortului asigurat este mai bun (în sensul c
predomin categoria de confort de 4 i 5 stele).
În aprecierea valorii coef icientului trebuie inut seama de o serie de variabile, ca: m rimea i
dinamica veniturilor popula iei rii, structura social a turi tilor beneficiari ai serviciilor,
intensitatea turismului interna ional etc. Asigurarea unei structuri optime a re elei de cazare, în
concordan cu specificul zonei turistice, constituie o condi ie a cre terii gradului de atractivitate a
acesteia i, implicit, a stimul rii circula iei
turistice.
Pornind de la indicatorii fizici ai capacit ii de presta ie se poate construi un sistem de
indicatori opera ionali, care au menirea de a eviden ia o serie de st ri de mare utilitate în politica de
dezvoltare i optimizare a utiliz rii bazei materiale. Dintre ace ti indicatori amintim:
Capacitatea maxim (instalat ) a unit ilor de cazare, alimenta ie public , agrement etc., care
reprezint num rul maxim posibil de locuri într-o unitate de timp, atât cele utilizabile, cât i cele
scoase temporar din circuitul turistic. în literatura de specialitate i în practica economic se
folosesc diferite modalit i de exprimare a capacit ii maxime, în func ie de specificul activit ii.
Astfel, în activitatea de cazare se folose te frecvent exprimarea capacit ii maxime în locuri/zile; în
alimenta ia public capacitatea poate fi exprimat prin num rul de consumatori etc. Pentru unele
tipuri de unit i, a c ror destina ie special este hrana i mai pu in satisfacerea unor nevoi de
relaxare, distrac ie, capacitatea maxim în num r de consumatori se stabile te astfel:
Nl T· ·Ks
· hs
Nc =
m ax
t
unde: Nl-num rul de locuri; T - perioada de func ionare a unit ii; Ks - coeficientul schimburilor; hs

- durata unui schimb; t - timpul mediu de servire a unui consumator.

În ex presie valoric , capacitatea max im a unei unit i de turism (CM) reprezint volumul
maxim posibil al încas rilor în func ie de afluen a turi tilor, de structura acestora, de categoria de
confort i de calitatea presta iilor. Determinarea capacit ii max ime, în unit i fizice sau valorice,
prezint importan în procesul d ecizional, atât la nivelul unit ilor operative, cât i al verigilor
coordonatoare. Astfel, pe baza capacit ii maxime se fundamenteaz programe de activitate i în

32
acela i timp se asigur un nivel obiectiv de apreciere a realiz rilor, prin raportarea la o dimensiune
maxim posibil .
Capacitatea func ional (disponibil CD) reprezint capacitatea (de cazare, alimenta
ie,
agrement etc.) utilizabil i care prin func ionalitatea sa face posibil primirea i satisfacerea
necesit ilor de cazare, hran etc. ale turi tilor. Capacitatea pus la dispozi ie este diferen a dintre
capacitatea maxim i capacitatea neutilizabil din cauza repara iilor, moderniz rilor, a st rii
func ionale necorespunz toare etc. Poate fi exprimat în num r de locuri sau în locuri-zile.
Capacitatea utilizat (CU) reprezint num rul de locuri efectiv utilizate într-o unitate de timp
pentru satisfacerea nevoilor turi tilor. Se mai poate exprima în locuri-zile sau turi ti-zile.
Gradul de valorificare a bazei materiale a unit ilor de turism este reflectat de coeficientul de
utilizare a capacit ii de presta ie, stabilit ca raport între capacitatea utilizat i cea
disponibil :
Cu
K Cd
=· 100

Asigurarea unui coeficient ridicat de utilizare a capacit ii constituie principala cale de sporire
a performan ei or în acest sector.

3.4.ANALIZA ACTIVELOR NECORPORALE

3.4.1. CON INUTUL I STRUCTURA ACT IVELOR NECORPORALE

Activele necorporale (cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare - dezvoltare,

brevetele, programele informatice etc.) joac un rol important în reu ita i dezvoltarea
întreprinderilor, în pozi ionarea lor strategic . Pentru a putea apr ecia dimensiunea i rolul acestor
resurse în dinamica întreprinderii, analistul trebuie s urm reasc :
m sura în care aceste elemente au fost înregistrate ca fiind cheltuieli ale ex erci iului sau au
fost recunoscute ca imobiliz ri necorporale (activate);
structura lor specific ;
impactul asupra rezultatelor întreprinderii.
Activele necorporale sunt active monetare, individualizate, f r substan fizic , aflate sub
controlul întreprinderii. Ele sunt recunoscute (înregistrate ca imobiliz ri) numai dac aduc b eneficii
economice viitoare i dac costul lor poate fi m surat de o manier fiabil . Activele necorporale pot
fi structurate i analizate dup diverse criterii, astf
el:
a)dup con inutul lor: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cerecetare-dezvoltare,
concesiuni, brevete i licen e, m rci d e fabric , fond comercial, pro grame informatice.
b)dup modul de formare: active necorporale create de întreprindere; active necorporale
cump rate.

33
 c)dup posibilitatea identific rii lor: elemente neidentificabile (reputa ia, amplasamentul,
calitatea sistemului de management, calitatea personalului etc.); elemente identificabile (brev ete,
licen e, m rci cump rate, programe informatice etc.)

3.4.2. ANALIZA CHELTUIELILOR DE CERCETARE-DEZVOLTARE

În tratarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare normele interna ionale fac distinc ie clar

între
cheltuielile de cercetare i cele de dezvoltare. Cheltuielile de cercetare sunt considerate acele
cheltuieli legate de dobândirea de noi cuno tin e tiin ifice i tehnice, cuno tin e preliminarii
demar rii unui proiect. Cheltuielile de dezvoltare sunt legate de punerea în aplicar e a proiectelor de
cercetar e. Ele sunt recun oscute ca active cu condi ia ca:
proiectul sau produsul s fie identificabil, iar costul acestuia m surabil;
fezabilitatea proiectului s fie demonstrat ;
întreprinderea s aib inten ia s produc sau s comercializeze produsul r espectiv;
s existe o pia pentru produsul sau proiectul în cauz ;
întreprinderea s dispun de resurse pentru finalizarea proiectului i pentru
comercializarea sau utilizarea
lui.
Dup cum se observ , aceste condi ii au un caracter subiectiv, deci alegerea între înregistrarea
ca, cheltuieli sau activarea lor r mâne în ultim instan la latitudinea întreprinderii. Aceste aspecte
prezint interes deosebit în diagnostic pentru a se aprecia:
dac în activ sunt înscrise elemente f r valoare real (ceea ce conduce la cre terea
aparent a activului);
dac p e aceast cale nu s-a realizat o manipulare a rezultatului contabil.
O dat identificate aceste cheltuieli, analiza eficien ei lor se face pe baza unor indicatori de
tipul:

VA
-valoarea ad ugat la 10 00 lei cheltuieli de dezvoltare: 100 R Cd
=· ;

CA
-cifra d e afaceri la 1000 lei cheltuieli de dezvoltare: 100 R Cd
=· ;

-cifra d e afaceri aferent produselor lansate în ultimii trei ani (sau cinci ani);
-ponderea cifr ei de afaceri aferent produselor lansate în ultimii 3(5) ani în cifra de afaceri
total .

34
 3.4.3. ANALIZA FONDULUI COMERCIAL

Fondul comercial reprezint partea din fondul de comer care nu figureaz în celelalte
elemente de patrimoniu i care con cur la men inerea sau dezvoltarea întreprinderii (clientela,
vadul, debu eele, reputa ia etc.). Elementele fondului comercial sunt legate de exercitarea tuturor
func iilor întreprinderii: comerciale (num rul i structura clien ilor, fidelitatea acestor a, puterea de
negociere cu furnizorii i cu clien ii etc.), de gestiunea resurselor umane (calitatea personalului,
competen ele managerilor etc.), financiar (imagin ea de bun-platnic, stabilitatea rela iilor cu
b ncile), de p roduc ie (calitatea dot rii tehnice, nivelul tehnologiilor, capacitatea de inovare etc.).
Ca m rime, fondul comercial reprezint diferen a dintre valoarea de aport (de utilitate) sau
costul de achizi ie al fondului de comer i valoarea elementelor de activ înregistrate distinct.
Chiar dac nu dispun în toate cazurile de valoarea fondului comercial, anali tii pot urm ri
distinct anumite componente ale acestuia. Astfel, întreprinderile dispun în baza lor de date de
informa ii privind clientela. Aceasta poate fi structurat i
analizat :
dup natur : marele public, statul (administra ia), clien i industriali, colectivit ile locale;
Asemenea aprofund ri prezint interes în ex plicarea dinamicii activit ii i în fundamentarea
orient rilor strategice
specifice
dup originea geografic : clien i locali, clien i na ionali, clien i interna ionali;
Efortul de cunoa tere, satisfacere i de adaptare la exigen ele manifestate este diferit de la un caz la
altul.
dup importan a clien ilor în cifra de afaceri a întreprinderii: clien i A, clien i B, clien i
C.
Indicatorii utiliza i în investigarea clientelei, ca o component a fondului comercial, sunt:
Nr de clien i actuali
a) coeficientul de o cupare a unei anumite pie e: . Co Nr
= de clien i poten iali ;
.

Nr de clien i noi
b) coeficientul de atragere a unor noi clien i: . Ca Nr
= total de clien i ;
.

Nr de clien i pierdu i
c) coeficientul de pierdere a clientelei: . Cp Nr
= total de clien i ;
.

CA
d) cifra d e afaceri pe client: . R Nr
= de clien i .

35
 CAPITOLUL IV
ANALIZA STOCURILOR
4.1. STOCURILE - GENERALIT I I CLASIFICARE

Într-o viziune dinamic , activitatea unei întreprinderi reprezint un sistem de fluxuri: fluxuri
de intrare (de aprovizionare), fluxuri de servicii, fluxuri de ie ire (vânzare). În cadrul acestui sistem,
stocurile sunt destinate s asigure continuitatea flux urilor de ie ire. Dac not m cu FI fluxurile de
ie ire, cu FI / fluxurile de intrare, atunci stocul poate fi schematizat astfel: FI S FI/

Stocul apare ca un fel d e „rezervor” al c rui nivel variaz în func ie de diferen a algebric a
fluxurilor de intrare i de ie ire. În aceste condi ii, stocul la momentul „t” înregistreaz valo area:
tt
S S=FI
+ FI
- sau /
tttt ()()
00

S stoc
= - -ini ial fluxul r rilor fluxul
int ie irilor
t

Problematica intr rilor, ie irilor i stocurilor este foarte diferit în func ie de tipul de activitate
i de specificul produselor care fac obiectul stoc rii. Gestiunea stocurilor are ca scop corelarea
fluxurilor de intrare i de ie ire, i amortizarea neregularit ilor generate de nesincronizarea
diferitelor componente ale activit ii. Men inerea în re ea a uno r stocuri optime este o condi ie a
rentabiliz rii capacit ii re elei prin echilibrarea a dou costuri antagonice:
-costul stocajului (car e cre te o dat cu cantitatea comandat );
-costul de comand (care scade o dat cu cre terea cantit ii comandate).
Folosirea sistemelor moderne de gestiune a stocurilor i a produc iei permite previzionarea
necesarului de materii prime s pt mânal sau chiar zilnic. Pia a electronic , transmiterea automat a
comenzilor i ameliorarea sistemelor de livrare au redus necesarul de stocu ri i costurile aferente.
Stocurile de inute de o întreprinder e pot fi structurate astfel:
a) dup con inutul lor: stocuri de materii prime; stocuri de produse finite; stocuri de
produc ie în curs de execu ie; stocuri de m rfuri.
Fiecare din aceste categorii de stocuri are un rol bine definit în procesul de exploatare, dup
cum i o determinare factorial specific .
b) dup rolul lor în procesul de exploatare: stocuri active (regulatoare); stocuri de
securitate (sigur an ).
c)dup momentul înregistr rii lor: stocuri ini iale; stocuri finale; stocuri medii (calculate
ca
medii aritmetice sau ca medii cronologice).
d)dup destina ie: stocuri destinate vânz rii (produse finite) sau revânz rii (m rfu rile
cump rate pentru a fi vândute); stocuri destinate produc iei (materii prime, materiale consumabile);
ambalaje.

36
 În analiza i diagnosticul stocurilor , investigarea este orientat spre:
evaluarea nivelului stocurilor, gradului i ritmului de asigurare a exploat rii cu stocurile
necesare
;
aprecierea costurilor legate de de inerea stocurilor;
evaluarea eficien ei investi iei în stocuri i a implica iilor politicii de stocare asupra
rezultatelor întreprinderii.
Sursele de date necesare analizei sunt: contabilitatea financiar , situa iile financiare anuale,
contabilitatea de gestiune, statisticile privind vânz rile i stocurile, tablourile de bord, bugetele de
aprovizionare i de produc ie, surse externe.
Potrivit standardelor interna ionale de contabilitate situa iile financiare anuale trebuie s
indice:
metodele de evaluare a stocurilor i de determinare a costului;
valoarea contabil a stocurilor, pe total i pe categorii;
valoarea stocurilor ev aluate la valoarea realizabil net ;
valoarea provizioanelor reintegrate în rezultatul exerci iului i cauzele acestei reintegr ri
etc.

4.2. ANALIZA STOCURILOR ÎN FUNC IE DE ROLUL L OR

ÎN PROCESUL DE EXPLOATARE
4.2.1. ANALIZA STOCURILOR ACTIVE

Stocurile activ e (regulatoare) au rolul de a sincroniza procese cu ritmuri diferite (produc ia-
vânzarea etc.), în m sur s dea continuitate i s asigure eficien a ex ploat rii. Stocul activ este
func ie direct de cantitatea aprovizionat i de ritmul consumului pe perioada dintre dou
aprovizion ri. Deci:

q
în unit i fizice sau valorice: 2 Sa= ;

( t)
în zile: Sa = 01
t 2

unde: S - stocul mediu activ; ( t) - intervalul dintre dou aprovizion ri;

01
a t
Optimizarea cantit ilor comandate conduce în mod direct la optimizarea stocului activ.
Potrivit modelului lui Wilson, cantitatea economic de comand se determin astfel:

2 ·2C
· · L· C L
Qop sau
= =Qop
p ·r cs

37
unde: Qop - cantitatea economic de comandat (sau lotul optim de aprovizionat); C - cererea
(consumul) anual; L - costul de lansare a un ei comenzi; p - pre ul de achizi ie unitar; r - r ata
cheltuielilor de stocar e (la un leu stoc); cs- costul de stocar e unitar;
T Qop
·
Intervalul optim dintre dou aprovizion ri ( ) este: = .
C

Qop
Deci, stocul active optim va fi: 2 Sa = .

Aplicarea acestui model asigur rezultate pertinente cu condi ia previziunii corespunz toare a
vânz rilor, distribu iei uniforme în timpul anului a vânz rilor, men inerii costului de lansare i
stocare la acela i nivel.

4.2.2. ANALIZA STOCURILOR DE SIGURAN

Stocul de siguran este suplimentul de stoc care permite dep irea „nivelului de serviciu”
atins de stocul activ. „Nivelul de serviciu”, care m soar gradul de satisfacere a solicit rilor sau
probabilitatea de nonruptur de stoc, se poate determina în diverse variante:
Num rul de solicit ri satisf cute pe parcursul perioadei T
a) K Num
= rul total de solicit ri în perioada T

Num rul de zile lucr toare f r ruptur de stoc în perioada T

b) K Num
= rul total de zile lucr toare în perioada T

În sfera distribu iei, „nivelul de serviciu” indic pur i simplu în câte cazuri întreprinderea a
r spuns pozitiv solicit rilor pie ei. Acesta este stabilit cu formula:
Volumul cererii satisf cute în perioadei T
K Volumul
= total al cererii rimate în perioada T
exp

Indicatorul permite aprecieri asupra gradului de satisfacere a volumului cererii.

În cazul produselor de cerere zilnic , la care vânz rile evolueaz uniform în cursul anului, iar
furnizorii respect termenele de livrare, flux ul ie irilor se realizeaz pe seama stocului activ, care se

reînnoie te în momentul epuiz rii, asigur ându-se un nivel de serviciu maxim: 0 S =+

2

unde: 2 - stocul mediu active exprimat în zile rulaj.

La produsele la care cererea înregistreaz abateri fa de medie pe parcursul unei perioade

date sau la care continuitatea flux ului intr rilor nu este cert , realizarea unui anumit nivel de
serviciu depinde de m rimea stocului de siguran . În acest caz, stocul total (S t) este format din
stocul activ (S a ) i stocul de siguran . Stocul activ permite satisfacerea cererii medii. Stocul de
siguran absoarbe fluctua iile cererii fa de medie, pân la un anumit nivel de serviciu.

38
 Descompunerea stocului în cele dou p r i se justific prin rolul lor diferit în procesul
exploat rii, prin diferen a de rota ie (stocul activ se reînnoie te integral pe parcursul perioadei spre
deosebire de cel de securitate a c rui rota ie este dependent de amplitudinea varia iilor cererii),
precum i prin modul de calcul. Spre deosebire de stocul mediu care se calculeaz i se analizeaz
ca o m rime medie, stocul de sigu ran depinde de dispersia flux ului intr rilor, respectiv al ie irilor
(cererii) în jurul mediei.

Analiza stocului de siguran - a (stoc de siguran necesar în condi iile caracterului

variabil al cererii). Se calculeaz dup rela ia:

S t s=y· ·
a

unde: t - coeficient de corec ie în func ie de nivelul de serviciu asigurat; s - abaterea medie p tratic

a vânz rilor efective (x) fa de cele medii ( x ); y - raportul dintre termenul de reaprovizionare i
intervalul analizat; n - num rul de aprovizion ri.

( x) -x 2

s n=

Aceast rela ie se folose te atât pentru determinarea stocului de siguran , cât i pentru
optimizarea stocului mediu total.
ß Analiza stocurilor de siguran - ß (stoc de siguran necesar în condi iile neritmicit ii
ß
intr rilor).
Pentru a preveni deficien ele generate de nerespectarea de c tre furnizori a clauzelor
contractuale privind cantitatea i termenele de livrare, întreprinderea este nevoit s - i constituie un

anumit stoc de siguran (S ß ).

Stocul de siguran se calculeaz dup rela ia:

t ·s
S n= -
ß
1
unde: s - abater ea medie p tratic a intr rilor efective (z) fa de cele medii ( ); n - num rul de
aprovizion ri.

39
 4.3. ANALIZA STOCURILOR DUP MOME NTUL ÎNREGISTR RII LOR
4.3.1. ANALIZA STOCURILOR FINALE

Scopul analizei stocurilor finale îl constituie stabilirea operativ a cauzelor cre terii,
respectiv sc derii acestora în vederea fundament rii bugetelor de ap rovizionare i vânzare pentru
perioadele u rm toare.
Cauzele cre terii stocurilor finale sunt:
a) Neritmicitatea intr
rilor
Neresp ectarea de c tre furnizori a termenelor de r spuns la cererile de aprovizionare,
expedierea cu întârziere, c tre sfâr itul perioadei de gestiune, conduc la cre terea nejustificat a
stocurilor finale, respectiv a stocurilor medii i la încetinirea rota iei acestora. Pentru evitarea
acestei situa ii se impune urm rirea operativ a modului de realizare a intr rilor pe p roduse,
referin e etc., pe furnizori i impulsionarea acestor a.
b)Formarea stocurilor sezoniere în cazul unor bunuri la care produc ia i /sau consumul au
caracter
sezonier.
c)Fo rmarea stocurilor de m rfuri lent i greu vandabile în sfera distribu iei, datorit :
accept rii livr rilor în avans la m rfurile de vânzare lent ; aprovizion rii cu întârziere cu m rfuri de
sezon care nu mai au vânzarea asigurat ; deficien elor la recep ia calitativ a m rfurilor i
p trunderii în re ea a un or m rfuri demodate, necorespunz toare calitativ etc.; neefectu rii în toate
cazurile i la termenele indicate a reducerilor de pre uri; deficien elor în asigurarea unui sistem
informa ional corespunz tor cu privire la situa ia stocurilor care s permit cunoa terea structurii lor
din punct de veder e al vandabilit ii etc.
d)Diminuarea fluxurilor de ie ire i devansarea lor de c tre fluxurile de intrare.
Cauzele sc derii stocurilor finale sunt:
dep irea fluxului intr rilor de c tre flux ul ie irilor;
nerealizarea fluxului de intr ri conform programului stabilit: într-o propor ie mai mare
decât nerealizarea fluxului ie irilor; în condi iile realiz rii 100% fluxului ie irilor; în condi iile
dep irii fluxului ie irilor.
reducerea stocului ini ial.
Pentru demonstrarea, prin calcul economic, a primelor dou cauze se compar fluxul
intr rilor cu fluxul ie irilor:

- FI / / / FI(FI
= -FI- -FI FI )
1010
()
unde: FI - fluxul intr rilor; FI / - fluxul ie irilor;

Pentru cea de-a treia cau z se calculeaz varia ia stocului ini ial: - Si (Si)
= Si
10

40
 4.3.2. ANALIZA STOCURILOR MEDII DE M RFURI

Existen a în re ea a uno r stocuri regulatoare medii, corespunz toar e ca volum i structur

nevoilor exploat rii, constituie dovada unei politici comerciale eficiente, fundamentat pe
cunoa terea operativ a realit ilor întreprinderii. Un rol important în realizarea acestei cuno a teri
revine i analizei economice orientate spre investigar ea analitic a structu rii, dinamicii stocurilor, a
eficien ei gestiunii lor.

4.3.2.1. ANAL IZA ST RUCTURAL A STOCURILOR PRIN METODA ABC

Unit ile operative, mai ales marile suprafe e, comercializeaz o gam foarte larg de
produse. Analiza stocurilor prin atribuirea de importan e identice tuturor sortimentelor este dificil
de realizat, costisitoare i nu întotdeauna suficient de edificatoare în raport cu efortul depus. De
aceea este indicat ca analiza s se fac diferen iat, pe clase omogene constituite dup diferite
criterii. Analiza selectiv a stocurilor se poate face în fun c ie de ponderea i importan a diferitelor
elemente compon ente, utilizând în acest scop metoda ABC.
Metoda ABC presupune o analiz de structur a elementelor unei mul imi, grupându-le dup
un parametru distinct, care le determin o anumit pozi ie în ansamblul rezultatelor. Folosirea
metodei ABC în analiza stocurilor permite fundamentarea riguroas a necesarului de aprovizionat,
controlul modific rilor structurale i implica iile lor asupra rezultatelor economico-financiare ale
întreprinderii. Aplicarea acestei metode necesit parcurgerea urm toarelor etape:
I.Stabilirea con inutului economic al parametrului global (stocului
n

mediu). La nivelul întreprinderii acesta se calculeaz : S cai

= · di
i =1

unde: ca - vânzarea medie zilnic di - durata de rota ie în zile;

i
II.Determinarea param etrului global pentru fiecare sortiment , ca produs dintre factorul

cantitativ ( ca ) i cel calitativ (di).

i
III.Ierarhizarea sortimentelor (s) în func ie de valoarea para metrului global .

IV.Determinarea valorilor cumulate ale parametrului global ( s/ ) dup

/
s1 1 =
s/ /
s2 1 2=s +
rela
s/ /
iile: s3 2 = s+
3
s

41
unde: s/ - valoarea cumulat a stocului mediu; s/ - sortiment în ordinea descresc toare a valorii
stocului mediu; s - sortimentul.
V. Reprezentarea grafic a structurii stocurilor cu ajutorul curbei ABC pe baza
valorilor cumulate ale parametrului global. În acest scop se folose te un sistem de axe în care pe
abscis sunt trecute sortimentele ordonate în func ie de valorile parametrului global, iar pe ordonat
valorile cumulate ale stocurilor medii.
VI. Delimitarea celor trei zone ABC .
Clasamentul ABC este o tehnic destul de sumar de analiz , pentru c utilizeaz un criteriu
simplu i unic de structurare a elementelor stocului. Ea permite totu i orientarea analizei i deciziei
de gestiune pornind de la un minim de info rma ii. În plus, este posibil realizarea unor structur ri în
clase omogene i dup alte criterii oper a ionale: periodicitatea aprovizion rii, stabilitatea cererii etc.

4.3.2.2. ANALIZA FACTORIAL A STOCURILOR MEDII

Stocurile sunt influen ate de o varietate de factori, ce pot fi structura i în:

factori externi, lega i de natura sectorului de activitate (durata specific a procesului de
exploatare, natura cererii, sezonalitatea, intensitatea concuren ei
etc.);
factori interni, lega i de organizarea i gestiunea intern .
Dintre factorii interni cei mai importan i sunt: volumul de activitate (al produc iei i al
vânz rilor), structura vânz rilor, condi iile i ritmul aprovizion rii, metodele de gestiune a
produc iei etc.
M surarea influen ei unora din ace ti factori asupra stocului se poate face prin analiza
factorial , pe baza unor sisteme cauzale diferen iate pe trepte structurale
specifice.
A. La nivelul produselor (grupelor d e produse) analiza factorial a stocurilor medii ( s ) are

la baz rela ia: s ca

= ·d
unde: ca -cifr a de afaceri medie zilnic pe produse (grupe de produse); d - durata de rota ie a
i
stocurilor de produse (grupe de produse).
B.La nivelul întreprinderii, unde gama sortimentelor este foarte mare, stocul mediu total

( S ) este format din: S s=s+1s2+s3 + + ... n

unde: s1 s2+3s +s + + ... n - stocul mediu al sortimentului 1, 2,..., n;

Deci: S cai
= · =di· respectiv
, S CA D

unde : C - cifra de afaceri medie zilnic la nivelul întreprinderii; D - durata medie de rota ie a
A
stocurilor (exprimat în zile) la nivelul întreprinderii.

42
 Prin urmare, stocul mediu la nivelul întreprinderii se modific sub influen a direct a trei
factori: dinamica vânz rilor, structura vânz rilor, durata de rota ie la nivelul structurilor identificate.

1.Influen a vânz rilor se poate calcula dup rela ia: ()()

=S· - · CA1 0 D 0 CA
0
CA
D
Cre terea volumului de activitate, în condi iile unei rota ii constante, justific cre terea
stocurilor medii. Aceea i concluzie se desprinde din modelul lui Wilson, conform c ruia cantitatea
optim de comand este direct propor ional cu r d cina p trat a volumului vânz rilor, conducând
la cre terea stocurilor (dar într-o propor ie mai mic fa de vânz ri).
2.Influen a structurii vânz rilor:

prin proced eul direct: =S· - ·

gi
( ) gi
10
di CA ()1 0 ;
D
prin proced eul indirect sau al duratei medii recalculate: (
R
D ): = S· - CA1 D D
gi
()R
0

R gi di
·
unde: D = 10

100
3.Infleun a modific rii duratelor de rota ie pe produse sau grupe de produse:

prin proced eul direct: di

()
=S· - · CA1 1 0D 1 gi () ;
di
prin proced eul indirect sau al duratei medii recalculate: (
gi
()
DR ): = S· - CA1D D 1 R

Se impune precizarea c astfel de modele asigur o investigare a stocurilor, consider ate ca

efect al unei anumite structuri i dinamici func ionale.

4.4. ANALIZA EFICIEN EI UTILIZ RII ACTIVEL OR CIRCULANTE

Eficien a utiliz rii activelor circulante se caracterizeaz i se analizeaz prin metoda ratelor.
Ratele de rota ie se ex prim :

Stocul activelor circulante

prin durata în zile a unei rota ii: ( ) D zile T = ·
Fluxul de activitate corespunz tor

Fluxul de activitate
prin num rul de rota ii: . Nr de rota ii Stocul
= activelor circulante

În pr actica curent i chiar în unele reglement ri contabile i financiare sunt prezentate

modele de calcul nu suficient de riguroase. De ex emplu, durata de rota ie a stocurilor de m rfuri
este calculat dup rela ia:

Smf Smf
D (zile
) T=·=
CA CAz

43
 CA
Nr .de rota ii S mf
=

Cei doi indicatori implica i în calcul sunt exprima i în m rimi diferite: stocurile în cost de
achizi ie (de cump rar e), iar CA în pre de vânzare, ceea ce denatureaz rezultatele ob inute. Pentru
un plus de fiabilitate se recomand modelele:
a) durata de rota ie a stocurilor de m rfuri:
Stocul mediu de m rfuri
D Costul
= de achizi ie al m rfurilor vândute · 360

b) durata de rota ie a stocurilor de materii prime:

Stocul mediu de materii prime
D Costul
= de achizi ie al materiilor prime consumate · 360

c) durata de rota ie a stocurilor de produse finite:

Stocul mediu de produse finite
D oduc
= ia vândut în t de produc ie · 360
Pr cos

Modificarea duratei de rota ie este dependent de raportul dintre dinamica ie irilor

(produc iei, vânz rilor) i dinamica stocurilor.
Ca atare, sistemul de factori care ac ioneaz asupra cifrei de afaceri determin totodat
modificarea rota iei stocurilor.
Folosirea integral i eficient a poten ialului material i uman, producerea i comercializarea
unor m rfuri de calitate, diversificarea gamei sortimentale etc. asigur activizarea v ânz rilor i
accelerarea mi c rii
stocurilor.
Întreprinderile produ c i comercializeaz , de regul , o gam variat d e produse. Fiecare
grup de produse sau sortiment înregistreaz o durat în zile a unei rota ii specific în func ie de
particularit ile cererii, gradul de solicitare a m rfurilor respective de c tre cump r tori, natura
rela iilor cu furnizorii etc. De aceea durata medie de rota ie la nivelul unei unit i operative sau
întreprinderi este dependent de structur a vânz rilor pe grupe sau sortimente de produse (gi), i
durata de rota ie specific structurilor implicate în calcul, a a cum rezult din rela ia de mai jos:

s
gi ·
gi ·di cai i
D==
100 100

44
 4.5. IMPLICA IILE ECONOMICO-FINANCIARE ALE
POLITICII DE STOCARE

O politic eficient de stocare se materializeaz în accelerarea rota ie stocurilor contribuind

prin aceasta la îmbun t irea performan elor întreprinderii, la diminuarea cheltuielilor i sporirea
venitului. Categoriile de cheltuieli sensibile la varia ia duratei de rota ie a stocurilor sunt, în primul
rând, cele ocazionate de formarea i p strarea stocurilor i cele financiare (cheltuieli cu dobânzile).
Mecanismul prin care durata de rota ie ac ioneaz asupra ch eltuielilor este redat astfel:
Nr. Indicatori Rela ia de determinare a influen ei Semnifica ia simbolurilor
crt. duratei de rota ie
1. Suma cheltuielilo r pentru 1 R - rata cheltuielilor de
depozitarea i p strarea stocurilor CA D· (-D)· 11000
·Rs
10 0
s
stocare la 1000 lei stoc
2. Rata cheltuielilor pentru
CA D· (-D)· 1·1000
Rs
0
depozitare i p strare la 1000 lei 10

CA CA
1
3. Suma cheltuielilo r cu dobânzile 1 K - ponderea creditului în
(aferente cred itelor curente pentru CA D· (-D)· 1100
·K0·0 P totalul surselor de finan are a
102
explo atare) stocurilor;
P - procentul mediu de
dobând ;
4. Rata cheltuielilor cu dobânzile (la 1
1000 lei CA) CA D· (-D)· 1·100
K0·0 P 1000
102
·
CA
1
5. Rezultatul exploat rii (n) -n· e n - num rul de rota ii;
100
r Re - rezultatul exploat rii pe o
rota ie;
6. Rata rentabilit ii economice R - rata rentabilit ii
Rc Rc c
comerciale;
00 - a - cifra de afaceri la 1 leu
1111
++ active imobilizate.
aa nn
1110

Orice circuit în plus al m rfurilor constituie o cale de sporire a marjei comerciale i a

rentabilit ii, de îmbun t ire a structurii financiar e i a capacit ii de autofinan are a întreprinderii.
Accelerarea rota iei i, prin aceasta, îmbun t irea performan elor întreprinderii necesit :
studierea aprofundat a cererii, încheierea la timp a contractelor;
cre ter ea exigen elor manifestate în rela iile cu furnizorii pentru a asigura o aprovizionare
ritmic i o gam sortimental care s corespund cantitativ, calitativ i structural cerin elor pie ei;
optimizarea stocurilor de siguran prin sincronizarea fluxurilor de intrare i ie ire;
optimizarea termenelor de aprovizionare în con cordan cu condi iile con crete ale fiec rei
unit i;
extinderea aprovizion rii directe i promovarea formelor moderne de produc ie i de
vânzare;
folosirea eficient a poten ialului uman i material al întreprinderii.

45
 CAPITOLUL V
ANALIZA CHELTUIELILOR
5.1.TIPOLOGIA TRADI IONAL A CHELTUIELILOR

Pentru evaluarea obiectiv a situa iei consumurilor de resurse i a tendin ei acestora, în

analiz se face distinc ie între cheltuielile pe termen scurt i cele pe termen lung.
Cheltuielile pe termen scurt sunt cele legate de dimensiunea, dotarea i structura actu al a
întreprinderii. Modificar ea lor este dependent de gradul de utilizare a capacit ilor existente. Pe
termen lung, se pot produce modific ri de amploare în structura, dotarea i organizarea
întreprinderii, în primul rând sub inciden a progresului tehnic.
Cheltuielile pe termen lung corespund deci gestiunii strategice a întrep rinderii.
Cheltuielile pe termen scurt, abordate fie sub forma consumurilor totale de resurse, fie a
consumurilor unitare pot fi structurate dup o varietate de criterii, fiecare având un rol bine definit
în procesul de analiz i decizie.
Analiza global a cheltuielilor , completat cu investigarea acestora pe str ucturile prezentate,
permite:
cunoa terea produselor, sectoarelo r, activit ilor care contribuie la ameliorarea sau,
dimpotriv , la degrad area rezultatelor întreprinderii;
identificarea centrelor de responsabilitate eficiente, performante i a celor a c ror
func ionare este deficitar ;
depistarea pierderilor i a risipei;
depistarea posibilit ilor de optimizare a consumurilor de resurse.
Criteriile de grupare a cheltuielilor pot fi:
a)dup comportamentul fa de volumul de activitate cheltuielile se împart în:
-cheltuieli variabile - adic cele dependente de volumul de activitate, sunt consecin a
deciziei de exploatare, de utilizare a capacit ilor existente. Ele se codific propor ional sau
nepropor ional cu volumul de activitate;
-cheltuielile fixe (de structur ) sunt indispensabile ex isten ei, func ion rii întreprinderii. Ele
sunt dependente de cap acitatea poten ial de produc ie, respectiv de distribu ie a întreprinderii, de
structura acesteia. Costurile fixe sunt angajate în manier permanent i constituie, în principiu,
consecin a deciziei de investi ii. Suma lor nu se modific pe termen scurt, în timp ce valoarea
unitar a acestora (costul unitar fix) prezint tendin a de sc dere o dat cu cre terea volumului de
activitate.
Importan a acestui criteriu de grupare în calcula ia i analiza costurilor rezid , în primul rând,
din faptul c st la baza metodei de calcula ie „direct costing” i a previziunii costului. De

46
asemenea, furnizeaz informa ii necesare fundament rii deciziilor de pre , respectiv optimiz rii
diferitelor strategii ale firmei. Cunoa terea costurilor variabile i fixe, i a evolu iei lor este esen ial
pentru conducerea strategic a firmei. Rata de structur a cheltuielilor fixe determin pragul de
rentabilitate, de flexibilitate a firmei i o pune într-o pozi ie mai mult sau mai pu in sensibil în ceea
ce prive te varia ia volumului de activitate sub inciden a factorilor intern i i externi. De asemenea,
aceast rat constituie u nul din factorii cheie ai aprecierii gradului de rivalitate dintre firmele unui
anumit sector.
b)dup modul de identificare i repartizare pe purt torii de cheltuieli, cheltuielile pot fi:
-cheltuielile sunt cele legate nemijlocit de activitatea unei unit i operative, a unui loc
directe
de munc sau de realizarea unui produs (salarii, consumuri de materii prime, materiale etc.);
-cheltuielile sunt ocazionate de func ionarea întreprinderii în ansamblul s u
indirecte
(cheltuieli de administra ie, de între inere). Calificativul de cost „direct” sau „indirect” are un
caracter relativ, fiind dependent de nivelul la car e se face calculul i analiza costului, în stabilirea
gradului de aprofundare a analizei trebuie s se fac un compromis între utilitatea nivelului de
precizie i costul informa iilor ob inute.
c)dup natura lor cheltuielile se împart în:
-cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare i cheltuieli financiare):
cheltuielile de exploatare sunt ocazionate de realizarea obiectului de activitate al
întreprinderii: fabricarea de produse, prestarea de servicii, comercializarea de m rfuri etc. Ele sunt
formate din:
-cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale, combustibili,
piese de schimb, costul de achizi ie al obiectelor de inventar consumate, costul
m rfurilor vândute.
-cheltuieli cu lucr rile i serviciile efectuate de ter i: între inere, repara ii, loca ii de gestiune,
studii i cercet ri (inclusiv sumele pl tite pentru contracte de cercet ri); alte servicii efectuate de
ter i: colabor ri, comisioane, publicitate, reclam , protocol.
-cheltuieli cu impozite, taxe i v rs minte asimilate: impozitul pe salarii, impozitul pe cl diri;
taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
fondul de cercetare-dezvoltare, taxa pentru fondul asigur rilor sociale.
-cheltuieli cu personalul: salarii, asigur ri i protec ie social ; cheltuieli cu preg tirea i
perfec ionarea profesional .
-cheltuieli cu amortiz rile i provizioanele aferente exploat rii: provizioane pentru riscuri i
cheltuieli; amortiz ri privind imobiliz rile corporale; valoarea previzionat pentru deprecierea
imobilelor, a materiilor prime, materialelor, obiectelor de inventar.

47
 cheltuielile financiare sunt formate din:
-pierderi din crean e legate de participa ii;
-pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;
-diferen ele nefavor abile de curs valutar;
-dobânzi curente;
-alte cheltuieli financiare (pierderi din crean e de natur fina ciar );
-cheltuieli financiare priv ind amortiz rile i provizioanele:
-provizioane pentru riscuri i cheltuieli privind activitatea financiar ;
-provizioane pentru deprecierea imobiliz rilor financiare i a titlurilor de plasament.
cheltuieli extraordinare - sunt determinate de activit i care ies din normalitate sau cu o
frecven redus i care se refer la:
opera iunile de gestiune:
-desp gubiri, amenzi, penaliz ri, lipsuri la inventar, dona ii i subven ii
acordate (inclusiv prelev rile i dona iile în scop umanitar, pentru sp rijinirea
activit ilor culturale, sportive, pierderi din debitori litigio i;
-cheltuieli excep ionale pentru provizioanele reglementate;
-cheltuieli privind deprecierile excep ionale survenite la debitori diver i;

opera iunile de capital:

-valoarea contabil a imobiliz rilor cedate;
-alte cheltuieli excep ionale.
d)dup gradul de autonomie a decidentului, cheltuielile pot fi:
-controlabile, când deciziile privind costurile sunt la îndemâna diferitelor centre de
responsabilitate (salarii, materii prime, materiale
etc.);
-necontrolabile, impuse ca atare de puterea public prin legisla ia fiscal sau social (taxele,
impozitele etc.).
e)dup rela ia de determinare dintre consumul de resurse i efectele acestuia se
identific :
-costuri determinate, aflate în rela ie direct cu efectul ob inut (rela ia dintre costul de
cump rare i cifra de afaceri
etc.);
-costuri discre ionare, aflate în rela ie confuz cu efectul ob inut. De exemplu în cazul
cheltuielilor de publicitate nu se cunoa te cu exactitate impactul publicit ii asupra cifrei de afaceri.
f)dup modul de înregistrare în contabilitatea financiar i de gestiune:
-cheltuieli incorporabile;
-cheltuielile neincorporabile figureaz în contabilitatea general , modificând rezultatul net
total, dar nu corespund unor consumuri normale, fiind excluse din calculul costurilor. Cheltuielile

48
neincorporabile pot fi: f r r aport direct cu activitatea (ex. primele de asigurare pe via ) sau
cheltuieli care nu relev activitatea curent (cheltuieli cu provizioanele, amortizarea cheltuielilor de
constituire i a cheltuielilor de repartizat, ch eltuieli financiare - cu excep ia celor aferente
exploat rii, cheltuieli excep ionale).
-cheltuielile supletive figureaz în contabilitatea de gestiune, dar nu sunt înregistrate în
contabilitatea gen eral , din motive fiscale sau juridice ( ex. remunerarea conven ional a
capitalurilor proprii).
Aceast structurare permite corelarea rezultatului analitic total al contabilit ii de gestiune cu
rezultatul contabilit ii generale.
g) dup inciden a asupra fluxurilor de trezorerie cheltuielile pot fi:
-cheltuieli monetare, care genereaz un flux monetar (salarii, consumuri de materii prime,
plata unor servicii etc.);
-cheltuieli calculate (nemonetare): amortiz rile i provizioanele.
Aceast separare este util în determinarea i analiza capacit ii de autofinan are i a
fluxurilor de trezorerie.
h) dup caracterul lor costurile sunt:
-evidente - reflect resursele consumate ce se reg sesc ca atare în eviden a contabil a
întreprinderii;
-ascunse - costuri efectiv suportate de întreprindere, dar care nu sunt înregistrate în nici un
sistem de eviden al întreprinderii (costul noncalit ii, al deterior rii imaginii pe pia , costul
rupturilor de stoc etc.).
-de oportunitate, care reprezint valoarea ocaziei pierdute; aceasta nu se explic prin
înregistrarea unor cheltuieli, ci prin absen a încas rilor.
Pe termen lung se produc modific ri atât în dimensiunea, structura i dotarea tehnic a
întreprinderii, cât i în gradul de utilizare a factorilor de produc ie. C heltuielile care pe termen scurt
au car acter fix, evolueaz sub forma unor „praguri”, c p tând pe termen lu ng un caracter variabil.

49
 5.2. STRUCTURI SPECIFICE ANALIZE I STRATEGICE

Dup orientarea strategic a întreprinderii, se identific :

costuri de tranzac ionare care m soar consumurile de resurse ale întreprinderii determinate
de rela iile acesteia cu pia a (pre ul de achizi ie; cheltuielile pentru c utar ea, alegerea furnizorilor,
organizarea licita iei etc.; cheltuielile de redactare a contractelor; costurile ascunse legate de
vulnerabilitatea firmei fa de furnizori etc.);
costuri de complexitate legate de integrarea pe vertical a firmei, de diversificarea i
extinderea geografic (cheltuieli de gestiune, control i coordonare; cheltuieli asociate ex ternaliz rii
unor activit i marginale; cheltuieli asociate conflictelor culturale, cheltuieli asociate marii
diversit i a produselor fabricate în aceea i unitate, costurile asociate constrângerilor interne i
politicilor de func ionare ale marilor întreprind eri etc.)
Complexitatea unei întreprinderi cre te o dat cu expansiunea produselor i a op iunilor de
realizare tehnic . Costurile asociate acestei complexit i scad când procesele de produ c ie sunt
simplificate i standardizate, iar întreprinderile ofer mai pu ine op iuni legate de produs.
Complexitatea excesiv a produselor conduce la cre terea costurilor, inclusiv a timpului de realizare
i face tot mai dificil procesul de control al calit ii.
În analiza cheltuielilor de tranzac ionare, se urm re te, în termeni de eficien , rela ia:
Costurile de tranzac ionare < Costul de realizare în interiorul firmei
În analiza costului complexit ii se impune corelarea cu efectele complexit ii în termeni de
cifr d e afaceri i parte d e pia .
Dup finalitatea consumurilor de resurse, costurile pot fi:
costul „constrângerilor”, legat de eforturile f cute pentru desf urarea unor activit i
nelegate d e consumul final, ci de func ionarea intern (costurile de între inere etc.);
costul „rezultatelor”, legat de ac iunile directe i indirecte ce permit întreprinderii s ob in
un rezultat a teptat de mediul s u (ex. costul global pentru respectarea termenelor de livrare, pentr u
diversificare
etc. ).
Delimitarea fiind dificil de realizat, se impune o analiz fin de impact prin prisma
a tept rilor externe.
Aceast structur permite „calculul gradului de ad ecvare a capacit ilor” care ex prim
leg tura dintre consumurile de resurse i satisfacerea a tept rilor inter ne (eficien ) i externe
(eficacitate)
.
CC
K CR
=

50
unde: K - coeficientul de adecvare a capacit ii; CC - costul „constrângerilor”; CR - costul
„rezultatelor”
.
Dac :
K < 1, înseamn c , partea din consumul de resurse orientat spre înl turarea
constrângerilor de diverse tipuri este mai mic decât cea care a condus la ameliorarea rezultatelor;
K > 1, înseamn c întreprinderea consum cea mai mare parte din resurse pentru
rezolvarea uno r probleme ce n- au impact asup ra satisfacerii exigen elor externe.
Deci, sc d erea valorii indicatorului arat cre terea eficacit ii i invers.

5.3. ANALIZA DE TIP FACTORIAL A CHELTUIELILOR

Abordarea factorial a cheltuielilor are ca obiectiv determinarea ab aterilor fa de o anumit

baz de compara ie, explicarea lor prin prisma factorilor de influen i a cauzelor ac iunii lor,
respectiv identificarea rezervelor de optimizare a consumului de resurse, pe total sau pe anumite
structuri implicate în calcul.

5.3.1. ANALIZA FACTORIAL A CHELTUIELILOR LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII

La nivelul întreprinderii, indiferent de profilul acesteia, prezint interes explicarea modific rii
ratei medii a cheltuielilor, ca ex presie sintetic a eficien ei consumului de r esurse.
Generic, ca orice indicator de eficien (ca orice rat ), rata medie a cheltuielilor se calculeaz

Ch C h gi rchi
·
dup rela iile: 1000
Rch1000
sau
= · =Rch
100
· = sau Rch
Qe CA

unde: Ch - suma total a cheltuielilor; Q e- produc ia ex erci iului; CA-cifra de af aceri; gi - structura
produc iei exerci iului sau a cifrei de afaceri pe produse, activit i etc.; rchi- rata cheltuielilor pe
structura implicat în calcul.
Într-o abordare analitic , cea de a doua rela ie necesit separarea din totalul cheltuielilor a
celor aferente cifrei de afaceri (produc iei vândute i a vânz rilor de m rfuri).
Pentru întreprinderile industriale , prin descompunerea sumei cheltuielilor i a p roduc iei în
factori explicativi specifici, rela ia de calcul i an aliz a ratei cheltuielilor
devine:
q ·ci
Rch q= pi
· 1000
·

unde: q-produc ia v ândut (în unit i fizice); c -costul mediu unitar; pi - pre ul de vânzare unitar.
i

51
 Aceast rela ie este opera ional i în sfera distribu iei, cu precizarea c indicatorul „cost
unitar” cuprinde atât costul de cump rare (achizi ie) al m rfurilor vândute, cât i costul de
desfacere. Posibilitatea practic a aplic rii acestei rela ii este condi ionat de modul de organizar e a
contabilit ii analitice.
În cazul activit ii de cazare , rata medie a cheltuielilor se analizeaz dup o formul

lzi ·
similar : 1000,
Rch unde
=
: · = îi+citi îsi
lzi ·
îi
unde: lzi-volumul presta iilor exprimat prin num r de locuri-zile cazare; ci- costul unitar al

presta iilor pe categorii de confort; îi- încasarea unitar pe categorii de confort; ti - tariful de
cazare
pe categorii de confo rt; îsi - încas rile din presta ii suplimentare pe categorii de confort.
Modificarea ratei medii a cheltuielilor fa de o anumit baz de compara ie se ex plic , pentru
întreprinderile din sfera produc iei, prin influen a: structurii produc iei (serviciilor) realizate;
pre ului mediu unitar; costului mediu unitar; i se calculeaz prin metoda iter rii.
Reducerea ratei medii a cheltuielilor, ca expresie a economicit ii consu mului de resurse, se
poate realiza prin: cre terea produc iei (serviciilor vândute), reducerea costului mediu unitar i
sporirea pre ului mediu de vânzare.
În ceea ce prive te reducerea costului unitar, în accep iunea sa d e cost complet, se impune
corelarea cu calitatea produselor i serviciilor prestate. O reducere a cheltuielilor în detrimentul
calit ii totale este lipsit de sens i se transform dintr-un eventual avantaj pentru întreprindere într-
un handicap major cu consecin e asupra imaginii de marc , pozi iei con curen iale, p r ii de pia ,
rezultatelor
financiare.

5.3.2. ANALIZA PRINCIPALELOR CATEGORII DE CHELTUIELI

Id entificar ea posibilit ilor concrete de optimizare a consumului de resurse necesit adâncirea

analizei pe elemente de cheltuieli, implicarea factorilor de influen specifici i investigarea lor în
contextul obiectivelor strategice ale firmei.

5.3.2.1.ANALIZA CHELTUIELILOR SALARIALE

Costul utiliz rii for ei de munc cuprinde dou componente:

costul suportat de întreprindere: salariile nete; contribu iile pentru asigur ri sociale;
contribu ia pentru ajutorul de omaj.
costul suportat de salaria i: impozitul pe salarii; contribu ia pentru pensie suplimentar ;
contribu ia pentru ajutorul de omaj.

52
 Cheltuielile privind impozitul pe salarii, asigur rile i protec ia social sunt dependente ca
m rime de valoarea fondului de salarii (net). De aceea, analiza lor este orientat spre investigarea
dinamicii, structurii i factorilor de influen a fondului de salarii:
-caracterizarea situa iei generale a fondului de
salarii;
-analiza factorial a fondului de salarii;
-analiza corela iei dintre dinamica fondului de salarii i a produc iei exerci iului, respectiv a
cifrei de
afaceri.
Caracterizarea situa iei generale a fondului de salarii se face pe baza modific rii absolute
i relative a Modificarea absolut a fondului de salarii ( Fs) se calculeaz
acestuia. astfel:
=F - s Fs Fs
10

unde: F - fondul de salarii din baza de compara ie; F - fondul de salarii r ealizat.
0 1
s s
Cre terea absolut a fondului de salarii se explic , în primul rând, prin sporirea volumului de
activitate i a salariului mediu tarifar pe unitatea de timp munc . De asemenea, aceast cre tere
poate fi rezultatul modific rilor intervenite în structura personalului în func ie de preg tirea
profesional , gradul de calificare, vechimea neîntrerupt în munc .
Modificarea relativ a fondului de salarii, care are accep iunea d e modificare condi ionat
de volumul de activitate, se determin dup rela ia:
Fs ·
= Fs
- =Fs Fs unde Fs : 100 I
0 Qe
1 aa

unde: Fs a - fondul de salarii admisibil; I - indicele volumului de activitate (exprimat prin

Qe

produc ia exerci iului).

In egalitatea Fs 1 > Fs a semnific dep irea relativ a fondului d e salarii, iar Fs 1< Fs a o
economie relativ . Egalitatea Fs 1= Fs a are semnifica ia de prag al eficien ei cheltuielilor,
concretizat în men inerea ratei cheltuielilor cu salariile la 1000 lei volum de activitate.
În structura fondului de salarii, o parte este variabil , dependent de volumul de activitate, iar
o parte este relativ constant , acordându-se indiferent de gr adul de realizare a acestuia. De aceea,
pentru o determinare mai riguroas a modific rii relative a fondului de salarii se folose te rela ia:

Fsv ·
= Fs
-+ Fs 0
I 100
Qe
10
Fsf
unde: Fsv - partea variabil a fondului de salarii; Fsf - partea fix a fondului de salarii.
Analiza factorial a fondului de salarii
Criteriul specific de determinare a fondului de salarii îl constituie volumul de activitate. De
aceea, un prim sistem de analiz factorial a fondu lui de salarii la nivelul întreprinderii are forma:

53
 11
Fs Qe
= · Rs
· = respectiv
·· Fs
, CA Rs
1000 1000
gi ·
unde Qe
: , , Ns
100
=W· =a· CA
= T cah Rs rsi

unde: Ns - num rul mediu de salaria i; W - productivitatea medie anual ; R - rata cheltuielilor cu
a s
salariile la 1000 de lei Qe sau CA; g i - structura produc iei (cifrei de afaceri); rsi- rata cheltuielilor
cu salariile pe structura considerat .
Explicarea varia iei fondului de salarii se poate face i pe baza modelului:
1
Fs N
= s· =Sa· ·unde Sa W :a1000
Rs

i acest model eviden iaz leg tura dintre veniturile salaria ilor i rezultatele ob inute din
munc , exprimate prin productivitatea muncii. Fondul de salarii al personalului operativ (remunerat
pe baza unor cote de salarizare diferen iate pe trepte) se poate analiza dup rela ia:
11
Fs Qe
=·C· =gi· ·ci
1000 1000

unde: C - cota medie d e salarizare la 1000 d e lei produc ie; ci - cota medie de salarizare pe categorii
de salaria i
etc.
În acest caz, modificarea fondului de salarii al personalului operativ este rezultatul ac iunii a
trei factori: volumul de activitate, structura activit ii i cotele de salarizare pe
structurile
considerate.

5.2.2.2. ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR CU

RANSPORTUL M RFURILOR

Pentru deplasarea m rfurilor de la produc tor la unit ile de desfacere se efectueaz o serie
de cheltuieli cu transportul feroviar, pe ap , auto etc. În dinamica cheltuielilor de transport se
reflect sistemul de ap rovizionare, structura m rfurilor aprovizionate, tipurile de mijloace de
transport folosite i ra ionalitatea utiliz rii lor d in punct de vedere al capacit ii, tipului, rutelor
optime etc.
Ca principale probleme ale analizei se au în vedere: analiza situa iei gen erale a cheltuielilor de
transport i analiza factorial a
acestora.
Caracteriza rea situa iei generale a cheltuielilor de transport se face pe baza indicatorilor:
suma cheltuielilor de transport, nivelul relativ al cheltuielilor de transport i ponderea lor în totalul
cheltuielilor de circula ie. Suma cheltuielilor de transport se modific o dat cu cantitatea de m rfuri
transportate i, respectiv, cu volumul vânz rilor. Economicitatea transportului presupune ca ritmul
de cre tere a volumului de activitate s fie mai mare decât ritmul de cre tere a sumei cheltuielilor. O

54
asemenea dinamic se co ncretizeaz în reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de transport.
Cre terea cheltuielilor de transport într-un ritm mai mare decât volumul vânz rilor poate
constitui o stare normal , numai în m sura în care e determinat de extinderea aprovizion rii
directe, de folosirea unor mijloace de transport cu vitez comercial mai mare i care asigur
condi ii mai bune de p strare a m rfurilor, de modificare a structurii m rfurilor aprovizionate, de
cre ter e a tarifelor de transport sau a pre ului combustibilului. Cheltuielile de transport pot spori i
datorit ac iunii unor factori subiectivi: folosirea incomplet a capacit ii mijloacelor de transport,
efectuarea unor transporturi nera ionale sub aspectul distan ei (îndep rtate, încruci ate), dep irea
timpului de sta ionare etc.
Analiza diagnostic de tip factorial a cheltuielilor cu transportul m rfurilor
Pentru stabilirea cauzelor modific rii cheltuielilor de transport i a direc iilor de ac iune,
privind economisirea lor e necesar analiza factorial pe total i pe tipuri de transport.
În func ie de scop i d e sursele informa ionale, se pot folosi mai multe modele de analiz .
Astfel, cheltuielile de transport, fiind cheltuieli variabile, pot fi analizate dup modelul general:

1: gi ntri
·
Chtr D=Ntr
· · =unde Ntr
1000 100

unde: Chtr - cheltuieli de transport ; D - volumul de activitate ; Nt - nivelul mediu al cheltuielilor

r
de transport ; gi - structura m rfurilor transportate ; ntri - nivelul relativ al cheltuielilor de transport
pe grupe de m rfuri.
Nivelul mediu al cheltuielilor de transport la 1000 lei vânz ri este rezultatul ac iunii a doi
factori:
1.structura m r furilor ap rovizionate;
2.nivelul relativ al cheltuielilor de transport pe elementele structurale constituite.
Factorul structural poate fi identificat i analizat din dou puncte de vedere: structura
m rfurilor aprovizionate pe grupe de m rfuri, respectiv structura m rfurilor aprovizionate pe tipuri
de mijloace de transp ort. În cazul implic rii primului tip de structur , modificarea sumei
cheltuielilor de transport se explic prin:
1
l .Influ en a volumului de activitate: · -(D
·) D Ntr
1000 100

2. Influen a nivelului mediu al cheltuielilor de transport: 1

·D ()
· -Ntr Ntr
1000 110

din care:
2.1.Influen a modific rii structurii vânz rilor pe grupe de m rfuri:

11 () (gi)1ntri
0
·
·D
· -1 Ntr
· · r- Ntr sau D Nt r
010
1000 1000 100

55
 gi1ntri
·
unde: r Ntr = 0

100

2.2.Influen a modific rii nivelului cheltuielilor de transport pe grupe de m rfuri:

11
·D
· 1- 1Ntr() r
·1·1 - Ntr sau D Ntr
(gi)1ntri
0
·
1000 1000 100

Cre terea volumului de activitate justific dep irea cheltuielilor de transport, deoarece
aceasta presupun e aprovizionarea cu cantit i sporite de m rfuri, folosirea unui. num r mai mare de
mijloace de transport, efectuarea unui num r mai mare d e curse. Reducerea nivelului mediu al
cheltuielilor de transport pe seama factorului calitativ (nivelul cheltuielilor de transport pe grupe de
m rfuri) se apreciaz ca o stare pozitiv ce reflect efortul propriu al întreprinderii pe linia folosirii
integrale a capacit ii mijloacelor de transport, reducerii cheltuielilor de înc rcare-desc rcare,
sta ionare, extinderii vehicul rii m rfurilor de la furnizori la unit ile comerciale în sistem paletizat,
containerizat, folosirii cu prec dere a autovehiculelor dotate cu dispozitive de manipulare
mecanizate a m rfurilor etc.
O mai bun cunoa tere a evolu iei cheltuielilor de transport, a cauzelor modific rii acestora se
poate realiza prin analiza lor pe tipuri de transporturi.
În cazul transportului auto modelul specific de analiz a cheltuielilor se p rezint astfel:

Chtr q=d· c·

unde: q – cantitatea transportat ; d - distan a medie de transport; c - costul mediu pe kg/km.

Potrivit acestui model , principalele r ezeme de reducere a cheltuielilor de transport auto sunt:
ra ionalizarea mi c rii m rfurilor;
sporirea aprovizion rii cu m rfuri de la furnizorii locali;
eliminarea transporturilor îndep rtate, încruci ate;
utilizarea integral a capacit ii mijloacelor de transport;
reducerea cheltuielilor de înc rcare-desc rcare, sta ionare
etc.
În cazul în care se fac transporturi cu mijloace închiriate atunci analiza se întemeiaz pe
dou variabile de baz (M i t) :
Chtr M
= t·
unde : M- mijloacele de transport închiriate ; t - tariful pe unitate de timp.
În acest caz, utilizarea timpului i capacit ii mijloacelor de transport reprezint principalele
rezerve ale reducerii
cheltuielilor.

56
 5.3.2.3. ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR DE STOCARE

Formarea stocurilor de m rfuri, p strarea lor o anumit perioad de timp, preg tirea
m rfurilor în vederea vânz rii genereaz o serie de consumuri de resurse umane, materiale i
financiare. Cheltuielile de stocar e sunt formate din:
cheltuieli de reaprovizionare;
cheltuieli de între inere a m rfurilor în stoc;
cheltuieli asociate rota iei lente a
stocurilor;
costul rupturii de stoc;
costul imobiliz rilor de capital în stoc.
Dup natura lor aceste cheltuieli pot fi structurate în:
-cheltuieli financiare (remunerar ea
capitalului);
-cheltuieli de stocare pro priu-zise.
Aprovizionarea unit ilor comerciale este un proces complex care necesit o serie de
cheltuieli pentru: contactarea furnizorilor, negocieri, redactarea i expedierea comenzilor. recep ia i
controlul m rfurilor. Pe termen scurt, costul unitar de lansare a comenzilor de reaprovizionare
cre te o d at cu num rul de comenzi.
Cheltuielile de între inere a m rfurilor în stoc cuprind:
cheltuieli cu munca vie (salarii i alte cheltuieli cu munca vie aferente personalului din
depozite);
cheltuieli materiale (amortizarea mijloacelor fixe din depozite, consumuri de materiale,
combustibil, energie etc.) .
Între aceste dou categorii de cheltuieli (de reaprovizionare i de între inere a stocurilor)
exist un raport invers. Astfel, cre terea frecven ei fluxurilor de aprovizionare i men inerea unor
stocuri mai mici determin diminuarea cheltuielilor de între inere a stocurilor, dar antreneaz o
sporire a cheltuielilor de reaprovizionare. Un stoc activ mai mare, care se reînnoie te la intervale
mai mari de timp, determin diminuarea cheltuielilor de aprovizionare ca urmare a sc derii
frecven ei comenzilor lansate, dar i o cre tere corespunz toare a cheltuielilor de p strare a
m rfurilor în stoc. În aceste condi ii, economisirea consumului de resurse legat de stocare necesit
optimizarea, pe de o parte, a termenului de reaprovizionare, iar pe de alt p ane, a lotului de m rfuri.
Dup modelul lui Wilson, m rimea lotului optim, care asigur cheltuieli de aprovizionare i

·N
· c
stocare minime, se stabile te dup rela ia: 2 QT
= c· aa

unde: Q - reprezint lotul optim de aprovizionare; Na - necesarul total de aprovizionare; Ca -

costul de lansare al unei comenzi; Cs - costul de stocare unitar.

57
 Dup acela i autor, intervalul optim dintre dou aprovizion ri (0) se determin astfel:

2 ·T · c
= a

N ·c
a s

Suma cheltuielilor de aprovizionare i stocare se calculeaz astfel: Ch = 2 ·T · N · c · c

s a a s

Rota ia lent a stocurilor i formarea m rfurilor f r mi care sau cu mi care lent

genereaz pierderi a c ror valoare se poate determina dup rela ia:
P = Costul de cump rare - Valoarea rezidual a m rfurilor f r mi care
Deficien ele de aprovizionare, neconcordan a cantitativ i structural a fluxurilor de
intrare cu cele de ie ire pot avea ca rezultat apari ia rupturilor de stoc. Costul rupturilor de stoc,
greu de evaluat cu exactitate, este, pe termen scurt, propor ional cu timpii mor i generali de lipsa de
marf i cu pierderile de vânzare. Pe termen lung, rupturile de stoc conduc la pierderea încrederii
clientelei, la sc derea coeficientului de fidelitate, sl birea pozi iei pe pia i consolidarea pozi iei
întreprinderilor concurente. Costul insuficien ei stocurilor se apreciaz diferit în func ie de
comportamentul consumatorilor.
Dac întârzierea este acceptat iar cererea este satisf cuta cu întârziere, costul rupturilor
de
stoc este egal cu valoarea cheltuielilor ocazionate de o reaprovizionare rapid (suplimentul de
cheltuieli legat de folosirea unor mijloace mai rapide, de recurgerea la furnizori netradi ionali,
respectiv de acceptarea condi iilor acestora). Dac întârzierea e neacceptat , iar cererea nu este
satisf cut , costul rupturii de stoc se exprim prin lipsa de câ tig generata de întreruperea activit ii.
Costul imobiliz rilor de capital în stoc este dependent de modalit ile de finan are a
stocurilor. Dac stocurile sunt acoperite din credite pe termen scurt, costul imobiliz rilor de capital
este egal cu dobânda aferent creditelor primite. Dac stocul e finan at din credit-furnizori, iar
acesta este achitat în termen, costul imobiliz rilor de capital este nu l. În cazul autofinan rii
stocurilor, costul imobiliz rilor de capital nu e un cost explicit, ci un cost de oportunitate rezultat
din imobilizarea unei p r i din fondul de rulment în stocuri i din indisponibilizarea lui pentru alte
activit i.

58
 5.3.2.4. ANALIZA CHELTUIE LILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

Cheltuielile cu amortizarea , ca parte a cheltu ielilor materiale ale firmei, au caracter de

cheltuieli conven ional-constante i sunt condi io nate de dinamica volumului produc iei ca efect al
cre terii gradului de utilizare a mijloacelor fixe.
Amortizarea ca expresie valoric a uzurii fizice a mijloacelor fixe, influen eaz atât
cheltuielile materiale , cât i costurile de produc ie ale firmei. C re terea gradului de utilizare
extensiv i intensiv a mijloacelor fixe se reflect în realizarea performan elor economico -
financiare ale firmei i în reducerea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifr de afaceri.
Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe pot fi analizate în dou moduri i anume:
1. ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare sau cifr de afaceri;
2. ca sum aferent veniturilor din exploatare sau cifr de afaceri.
Ca modele de analiz factorial a cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare i respectiv
cifr d e afaceri pot fi utilizate:
Mfc
·
A A M f A A Ve
1. 1000
Ca1sau1000sau=1000
0 0 0VE
· · = 1000
· · · =1000
·
Ve Ve Ve Ve Mf 100

Mfc
·
A A M f A A
2. 1000
Ca1 0sau 1000
0 0C A sau
= ·1000
· = · 1000
· · = · 1000
CA CA CA
CA Mf 100
CA
Dup modelul multiplicativ: M f
·· 1000 abaterea cheltuielilor cu amortizarea la
AVe M f

1000 lei venituri de exploatare se explic factorial astfel:

Mf
1. In fluen a eficien ei mijloacelor fixe caracterizat pe baza raportului :
C
A
(a)a- · c Mf
M f sau M
1 - · · · 00
f
1000 1000 10 unde: a =
Ve1 Ve Mf
A
100 V
00
e
M f A sau A a (c1c-
0
)
2. In fluen a cotei medii a amortiz rii: 11 -·· 0 1000 1000
1

Ve M f M f 100
110

din care:
2.1 In fluen a structurii mijloacelor fixe pe categorii:

M f1 A sau
r A a
1
(c -)
r
0
-·· 0 1000 1000 c
Ve M f M f 100
110

mfi ci· ·gi ci r

unde: A M
= ·f=c =A c r 1010

100 100

59
 2.2 In fluen a cotelor de amortizare pe categorii ale mijloacelor fixe:

M f A A sau r
1
()
a c1c- r

11 -·· 1000 1000

Ve M f M f 100
110

nn
m fi ci
· · gi ci
1010
unde: rii A i=c== 1= 1 r

100 100

unde: m - valoarea medie a mijloacelor fixe pe categorii; gi - structura mijloacelor fixe pe

1
fi
categorii; ci - cotele de amortizare pe catego rii ale mijloacelor fixe.
A
Dup modelul de corela ie : · 1000 modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei
Ve

venituri din exploatare se explic astfel:

AA
1.In fluen a sumei veniturilor din exploatare: 00 - · 1000
Ve Ve
10

din care:

AA
1.1 In fluen a timpului total de munc : 00 -· 1000
T wh
· · T wh
1000

A0 0
1.2 In fluen a productivit ii medii orare: A -· 1000
T1 1 ·1wh
·
0
T
wh
A -·
2. In fluen a sumei amortiz rii: A
10 1000
Ve1

din care:
(M)f M- f· c 0
2.1 In fluen a valorii medii anuale a mijloacelor fixe: 10
·1000
Ve1

din care:
(M)fi M- ·fi c
10 0
2.1.1 In fluen a valorii ini iale a mijloace fixe: · 1000
V
1
e
(M)fi M-fi· c
//
0
2.1.2 In fluen a valorii medii a intr rilor de mijloace fix e: 10
· 1000
V
1
e
()
M fi /M
///-
fi·c 0
2.1.3 In fluen a valorii medii a ie irilor de mijloace fixe: 10
·1000
V
1
e
()
M f 1c c 1 0 - ·
2.2 In fluen a cotei medii de amortizare: 1000
V
1
e
din care:

60
 1
()
M f c cr - 0
2.2.1 In fluen a structur ii mijloacelor fixe pe categorii : ·1000
V
1
e
()
M f c c1 -
1
r

2.2.2 In fluen a cotelor de amortizare pe catego rii ale mijloacelor fixe: ·1000
V
1
e
unde: M fi - valoarea medie ini ial a mijloacelor fixe; M fi / - valoarea medie a intr rilor de

mijloace fixe; M fi // - valoarea medie a ie irilor de mijloace fixe.

Analiza factorial a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei C A se realizeaz pe baza

A
modelului: CA1000
CACA = · 1000 prezentat schematic
astfel:

qv
C i
A p
- pi a

CA10 00 CA
M fi

Mf M fi /
A
M fi//
c

61