ELECTROMAGNETISMUL

Elaborat: Pîrțac Constantin

Tronciu Vasile
Chistol Vitalie
 Electromagnetismul
Corpurile care au proprietatea de a atrage fierul sunt numite magneți.
Aceștia pot fi naturali și artificiali.
Regiunile magnetului în care atracția
obiectelor din fier este maximă sunt numite poli
magnetici. Polii magnetici nu pot fi separați
unul de altul.
Polii magneţilor de acelaşi nume se resping,
iar polii de nume diferite se atrag.
Interacțiunea magnetică se realizează prin
intermediul câmpului magnetic existent în jurul
magneților.
Pentru a obține o imagine a câmpului, se
trasează liniile magnetice.
Liniile câmpului magnetic sunt liniile trasate
astfel încât tangentele duse în orice punct al lor
coincid cu direcția acului magnetic în locul
respectiv.
2
 Electromagnetismul
În anul 1820, fizicianul danez Hans Cristian Oersted
(1777–1851) experimental a stabilit, că in jurul
conductorului prin care circulă curent electric există
câmp magnetic.
În urma cercetărilor s-a stabilit:
• surse ale câmpului magnetic sunt particulele
încărcate cu sarcină electrică în mișcare;
• liniile magnetice ale câmpului creat de un conductor rectiliniu parcurs
de curent au forma unor cercuri situate în plane perpendiculare pe
conductor, având ca centre punctele de intersecție ale planelor cu acesta.
Între sensul liniilor magnetice și sensul curentului
electric există o legătură care poate fi stabilită utilizând
regula burghiului cu filet de dreapta:
la rotirea burghiului cu filet de dreapta, astfel încât
acesta să se deplaseze în sensul curentului electric, sensul
rotației mânerului său indică sensul liniilor magnetice.
3
 Electromagnetismul
Experimental s-a stabilit, că orice
conductor parcurs de curent electric este supus
unei acțiuni de forță din partea unui câmp
magnetic. Forța dată, numită și forță
electromagnetică este direct proporțională cu
intensitatea curentului prin conductor I, cu
lungimea l a părții conductorului aflată în câmp
și depinde de unghiul  dintre direcția
câmpului magnetic și cea a curentului.
În cazul când câmpul magnetic este perpendicular pe conductor forța este
maximă. Astfel:
Fmax  B  I  l ,
unde B - coeficient de proporționalitate ce reprezintă caracteristica de forță
a câmpului magnetic, numită inducție a câmpului magnetic.

4
 Electromagnetismul
Inducția magnetică este o mărime vectorială al cărei modul este egal cu
raportul dintre valoarea forței maxime, care acționează din partea
câmpului magnetic omogen asupra unei porțiuni rectilinii de conductor și
produsul intensității curentului în conductor la lungimea acestei porțiuni:
Fmax  Fmax   N =1T.
B ,  B SI 
I l  I   l  A  m
Introducerea vectorului inducției B necesită precizarea unor noțiuni
menționate anterior și anume:
linia trasată în câmp magnetic astfel încât
direcția tangentei la ea în orice punct să coincidă
cu direcția vectorului inducției câmpului se
numește linie de inducție magnetică.
De asemenea, s-a observat că liniile de inducție a câmpului magnetic sunt
linii închise. Câmpul ce posedă astfel de proprietăți se numește turbionar.
Câmpul în toate punctele căruia inducția magnetică B este aceeași este
numit câmp omogen.
5
 Electromagnetismul
Anterior s-a stabilit că, forța electromagnetică Fmax este perpendiculară atât pe
conductor, cat și pe vectorul B. Sensul acestei forțe se determină folosind
regula mâinii stângi:
dacă așezăm mâna stângă astfel încât liniile
de inducție magnetică să intre perpendicular în
palmă, iar cele patru degete întinse să indice
sensul curentului electric, atunci degetul mare,
desfăcut sub un unghi de 900, indică sensul
forței electromagnetice.

În cazul în care inducția magnetică B nu este perpendiculară pe conductor,

formând cu el un unghi arbitrar , obținem expresia generală a forței
electromagnetice:
F  B  I  l  sin  .

6
 Electromagnetismul
Forța electromagnetică ce acționează asupra conductorului este rezultanta
forțelor exercitate asupra particulelor încărcate ce se mișcă ordonat în
porțiunea respectivă a conductorului.

Forța ce acționează asupra unei particule din partea câmpului

magnetic în care se mișcă, numită forța Lorentz, este:
FL  qv B sin  ,
 - este unghiul dintre sensul curentului electric și vectorul inducției
magnetice B.

Sensul forței ce acționează asupra particulei

încărcate cu sarcină pozitivă se determinat
aplicându-se aceiași regulă a mâinii stângi.

7
 Electromagnetismul
Descoperirea de către Oersted a existenței câmpului magnetic în jurul
conductoarelor parcurse de curent a pus în evidentă legătura dintre fenomenele
electrice și magnetice.

Michael Faraday înaintează ipoteza: ar fi posibil să se obțină electricitate cu

ajutorul câmpului magnetic?
În urma mai multor experimente realizate cu magneți și bobine în anul
1831, Faraday a descoperit fenomenul inducției electromagnetice.

8
 Electromagnetismul
Pentru descrierea cantitativă a fenomenului inducției electromagnetice se
utilizează mărimea fizică numită flux magnetic.
Mărimea fizică Φ egală cu produsul dintre
modulul vectorului inducției magnetice B și aria
proiecției Sn a suprafeței cercetate pe planul
perpendicular vectorului se numește flux
magnetic:   BS  BS cos  .
n

Unitatea de flux magnetic în SI a fost numită

weber (Wb).
Luând în considerare cele expuse mai sus, legea inducției
electromagnetice (legea lui Faraday) poate fi formulată astfel:
tensiunea electromotoare de inducție ( i ) într-un circuit închis este
egală cu viteza de variație a fluxului magnetic prin suprafața mărginită de
acest circuit luată cu semnul opus:

i   .
t
9
 Electromagnetismul
Semnul „minus” corespunde regulii lui Lenz: curentul de inducție are un
astfel de sens, încât fluxul magnetic indus se opune variației fluxului
magnetic inductor.
Un caz particular foarte important al fenomenului inducției
electromagnetice are loc la variația fluxului magnetic datorită curentului
electric variabil din circuit.

Acest fenomen a fost descoperit de către

fizicianul american Joseph Henry (1797–1878) și
se numește autoinducție.

Autoinducția este fenomenul apariției t.e.m. de inducție in circuite

datorită curentului variabil din ele.

10
 Electromagnetismul

T.e.m. de autoinducție dintr-un circuit este direct proporțională cu

viteza de variație a intensității curentului prin acest circuit, având
coeficientul de proporționalitate egal cu inductanța bobinei din circuit:
I
 a  L .
t

Mărimea fizică egală cu raportul dintre fluxul magnetic ce străbate o

bobină și intensitatea curentului prin ea se numește inductanță a acestei
bobine: 
L .
I
Unitatea de inductanță în SI a fost numită henry (H).

11
 Electromagnetismul
Analizând fenomenul
autoinducției din punctul de
vedere al transformărilor
energetice, rezultă că bobina se
comportă ca o nouă sursă de
energie, care nu este altceva
decât energia câmpului
magnetic.
Energia câmpului magnetic înmagazinată în interiorul
bobinei este descrisă de expresia:
2
LI
Wm 
2
12
Electromagnetismul

13
 Problema 1
O particulă încărca cu sarcină
electrică a intrat într-un câmp
magnetic omogen cu viteza v1
perpendiculară pe liniile magnetice.
Această particulă a ieșit din câmpul
magnetic peste 2 µs. O altă particulă
identică cu prima a intrat în același
câmp magnetic cu viteza v2=v1/2.
a) Să se stabilească semnul sarcinilor electrice ale
particulelor.
b) Să se determine raza traiectoriei particulei a doua, dacă
prima particulă s-a mișcat pe o traiectorie cu raza de 6 cm.
c) Peste cât timp particula a doua a ieșit din câmpul
magnetic? 14
 Problema 1
Se dă:
a) Să se stabilească semnul sarcinilor
t = 2 µs
electrice ale particulelor.
v2 = v1/2

15
 Problema 1
Se dă: b) Să se determine raza traiectoriei particulei a
t = 2 µs doua, dacă prima particulă s-a mișcat pe o
v2 = v1/2 traiectorie cu raza de 6 cm.
FL  qBv
r2 - ?
v2 mv 2
F  ma a qBv 
R R
mv R2 mv2 qB
R  
qB R1 qB mv1
R2 v2

R1 v1
v2 v1 R1 6
R2  R1  R1  R2   3 cm
v1 2v1 2 2
16
 Problema 1
Se dă: c) Peste cât timp particula a doua a ieșit din
t = 2 µs câmpul magnetic?
v2 = v1/2 l R R
v  t
t2 - ? t t v

t2  R2 v1 v1 R2 2v1 R2
   
t1 v2  R1 v2 R1 v1 R1
t2 2R2 2R2
 t2  t1
t1 R1 R1
23
t2  2   2 s
6

17
 Problema 2
Un conductor rectiliniu parcurs de curent electric cu
intensitatea de 1,35 A se mișcă pe un plan neted înclinat
sub un unghi de 300 față de orizont. Inducția unui câmp
magnetic egală cu 32 mT este perpendiculară pe plan și pe
conductor. Aria secțiunii transversale a conductorului este
egală cu 2 mm2, iar densitatea lui – cu 2700 kg/m3.
Considerați g=10 m/s2.
a) Determinați accelerația conductorului.
b) Determinați valoarea inducției magnetice pentru care
conductorul se află în echilibru.

18
 Problema 2
y
a) Determinați accelerația conductorului. N
F
mg  N  F  ma
a
mg sin   F  ma
Vg sin   IBl  Va x
 Slg sin   IBl   Sla
mg
 Sg sin   IB   Sa
 Sg sin   IB IB
a  g sin  
S S
1 1,35  32 103
a  10    5  8  3 m/ s 2

2 2700  2 106
19
 Problema 2
b) Determinați valoarea inducției magnetice
pentru care conductorul se află în echilibru.
y
mg  N  F  ma N F
mg sin   F  ma
a
Vg sin   IBl  Va
 Slg sin   IBl   Sla x
 Sg sin   IB   Sa
mg
 Sg sin   IB  0
 Sg sin  2700  2 106 10
B B  20 mT
I 1,35  2
20
 Problema 3

O spiră conductoare cu raza r = 3 cm se află într-un

câmp magnetic omogen cu inductanța B = 0,1 T
având direcția perpendiculară pe planul spirei.
Spira se deformează în direcția AB astfel, încât se
obține un segment de dreaptă. Determinați sarcina
electrică care va trece prin conductor în timpul
deformării. Rezistența spirei R = 0,785 ,  = 3,14.

21
 Problema 3
Se dă:  i
r = 3 cm i   I
B = 0,1 T t R
 q q 
R = 0,785 I  I 
 = 3,14 Rt t t Rt
q-?
 BS
q   ( BS )  BS q  
R R
B r 2
S  0   r 2
q
R
0,1  3,14  (3 102 ) 2
q  3,6 104 C
0,785
22
 Electromagnetismul
Problema 4.
Un conductor cu lungimea de 0,2 m, prin care circulă un curent cu intensitatea
de 15 A, se află într-un câmp magnetic cu inducția de 0,6 T, unghiul dintre
conductor și liniile de inducție fiind egal cu 90°. Determinați lucrul mecanic
efectuat la deplasarea conductorului în acest câmp la distanța de 0,4 m în
direcția forței care acționează asupra conductorului cu curent din partea
câmpului magnetic.
Problema 5.
Un conductor rectiliniu cu aria secțiunii transversale de 2 mm2 se află într-un
câmp magnetic omogen orientat orizontal cu inducția de 27 mT. Conductorul
este situat perpendicular pe liniile de inducție ale câmpului și este parcurs de un
curent cu intensitatea de 2 A. Determinați densitatea materialului din care este
confecționat conductorul în cazul când acesta se află în poziție orizontală și
forța de greutate ce acționează asupra lui este echilibrată de forța
electromagnetică. Accelerația gravitațională se va lua egală cu 10 m/s2.

23
 Electromagnetismul
Problema 6.
Un electron în mișcare nimerește într-un câmp magnetic omogen, inducția
căruia este 0,455 T, perpendicular pe liniile de inducție ale câmpului magnetic
cu viteza de 7200 km/s. Determinați raza arcului de cerc, pe care se mișcă
electronul în câmp magnetic. Masa electronului m = 9,110-31 kg, sarcina lui
|e|=1,610-19 C.
Problema 7.

24
 Electromagnetismul
Problema 8.
Într-un câmp magnetic, perpendicular pe liniile acestuia, este plasat un cadru cu
aria S = 0,16 m2 confecționat dintr-o sârmă cu rezistența electrică R = 2 . În
intervalul de timp t = 0,2 s inducția magnetică ce străbate cadrul de la B1=0,5T
până la B2 = 0 T. Determinați:
a) tensiunea electromotoare indusă în cadru;
b) intensitatea curentului de inducție care trece prin cadru.
Problema 9.
O spiră de sârmă este conectată la un condensator cu capacitatea de 12,5 F.
Aria spirei este egală cu 2 cm2, planul ei fiind perpendicular pe vectorul
inducției unui câmp magnetic omogen. Determinați viteza variației inducției
câmpului magnetic, dacă sarcina de pe armătura condensatorului este egală cu
510-9 C.

25