Adrian Păunescu – Doamne, ocroteşte-i pe

Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat sânge şi sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Am dat viaţă şi soldaţi,

pentru-o patrie de fraţi,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.

Dar pe urmă-n patruzeci,

anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi Diktat.

Biata lume nu ştia

că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop.

Iar fascismul mondial

ne-a luat parte din Ardeal,
şi lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.

Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
şi cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.

Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,

ne-au luat ţară şi pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.

Astfel am intrat şi noi

în al doilea război,
haideţi, dom-ne Mareşal
în Moldova şi-n Ardeal.

Noi de dor de noi luptam

pentru ţară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.

Şi-am pierdut şi-am fost răpuşi

şi-am fost ocupaţi de ruşi,
aliaţii au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.

Şi-am murit de mii de ori

s-avem iarăşi Trei Culori,
şi-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.

Ţara-i mică vremea grea,

ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
de uitat nu vom uita
ţara noastră cum e ea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Cât o fi român – român,

pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.

Ţine minte fiul meu,

că există Dumnezeu,
uite cum a fost şi cum va fi,
şi un jurământ te leagă,
ţara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.

Când vei fi şi tu bărbat,

să te simţi mereu soldat,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!