O scrisoare pierdută

de Ion Luca Caragiale

(caracterizarea personajului)

Ion Luca Caragiale, scriitor si dramaturg, apartine Epocii Marilor Clasici, alaturi
de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici, fiind considerat cel mai mare
dramaturg roman. Acesta a valorificat in operele sale curentul literar realism. Printre
reperele creatilor sale, pe langa celebra comedie "O scrisoare pierduta", se numara si
opere precum "O noapte furtunoasa" si "Napasta". Opera "O scrisoare pierduta" este
inspirata din evenimente politice intamplate in anul 1883 si este publicata in anul 1885.
Creatia apartine genului dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.
Din punct de vedere social, Tipatescu este prezentat ca fiind prefect al judetului.
Superior in ceea ce priveste pregatire, averea si statutul social al acestuia, Tipatescu
profita de investirea functiei sale ca privilegiu personal, dovedind moravurile clasei
politice, pe fondul alegerilor in Camera Deputatilor. Mai mult decat atat, este prietenul
lui Zaharia Trahanache, sef politic al puterii locale si amantul lui Zoe Trahanache, sotia
prietenului sau.
Moral, este infatisat ca fiind o persoana culta, capabila, gestionand insa "treburile"
judetului in functie de interesul sau personal. Desi, acesta vrea sa para o persoana
corecta, integra, se dovedeste si el a fi oportunist, in momentul in care pune mai presus
de loialitatea sa fata de partid si prieteni, propriul beneficiu.
Psihologic, acesta pare sa aiba o personalitate puternica insa se dovedeste mai
tarziu ca este manipulat de amanta sa, Zoe Trahanache.
O trasatura definitorie a protagonistului este impulsivitatea.
O prima secventa din care reiese aceasta este in actul I. Scena ii prezinta pe Stefan
Tipatescu si Ghita Pristada, Tipatescu citeste ziarul lui Nae Catavencu, in care acesta
este numit "bampir" si este revoltat. Politistul Pristanda i se plange prefectului de
conditile sale de trai, dupa care spune ca a cumparat cele 44 de steaguri pentru care a
primit banii, numarand aceleasi locuri de mai multe ori. Tot Pristanda i povesteste lui
Tipatescu ca a spionat o adunare organizata de Catavencu in care acesta spunea ca are o
scrisoare compromitatoare pentru prefect, insa nu a putut auzi despre ce era vorba in ea.
Scena marcheaza o caracteristica a comediei, inceptutul "ex-abrupto" - inceptul incepand
cu intriga: pierderea scrisorii de amor a lui Tipatescu pentru Zoe. Secventa marcheaza si
alte trasaturi ale comediei precum comicul de nume: Pristanda si comicul de limbaj.
 A doua secventa reprezentativa pentru trasatura dominanta a personajului este in
Actul II, scena 6, cand Zoe ii propune lui Tipatescu sa il voteze pe Catavencu, pentru a
scapa de situatia neplacuta. Prefectul ii propune lui Zoe sa fuga impreuna, insa aceasta il
refuza deoarece acesteia i pasa mult prea mult de reputatia ei. In continuare, acesta
incearca sa il convinga "amenintandu-l" cu suicidul, ca mai apoi sa devina puternica si
spunandu-i ca o sa il voteze pe Tipatescu. Indirect, prin comportament, limbaj si relatia
cu Tipatescu, Zoe este caracterizata ca fiind o femeie puternica, manipulatoare, care se
ghideaza dupa principiul "scopul scuza mijloacele". Refuzul lui Tipatescu de a isi trada
partidul este resimtit ca o tradare pentru Zoe, aceasta fiind puternica si dandu-i de inteles
amantului ca acestia pot deveni oricand inamici.
Un element de structura si compozitie il reprezinta conflictu. Ca in orice comedie,
exista conflicte exterioare de natura comica, care in realitate marcheaza tragismul vietii
sociale, politice si familiale ale unei societati corupte. In text, exista si conflicte politice
care pleaca de la ocuparea functiei de deputat: Tipatescu-Catavencu, Trahanache-
Catavencu, Farfuridi-Tipatescu. Conflictul erotic se centreaza pe triunghiul amoros
Trahanache-Zoe-Tipatescu, toti incercand din rasputeri se pastreze aparenta moralitatii si
sa il opreasca pe Catavencu din a publica biletul de dragoste scris de Tipatescu pentru
amanta sa.
Un alt element de structura si compozitie este semnificatia titlului. "O scrisoare
pierduta" ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetizand, totodata, intriga subiectului.
Scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este
pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a
parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura
victoria in alegeri.
Opera "O scrisoare pierduta" infatiseaza o societate corupta lipsita de valori
autentice, care lupta nu pentru onoarea pierduta ci pentru a isi proteja aparentele.