Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
T
METODE ȘI TEHNICI TRADIȚIONALE : probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
DE EVALUARE
ALTERNATIVE
: lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,
aprecierile verbale, autoevaluarea,
jocurile didactice, de rol și serbările;
obervările directe/sistematice în timpul activității și înregistrarea;
discuții individuale;afișarea lucrărilor;
Oferă elevuluiconsemnarea
posibilitatea de a arăta
grafică ceea ce știe pe domenii experiențiale;
a rezultatelor
într-o varietate de contexte și situații, permit
profesorului-evaluator să obțină puncte de reper
și să adune informatii asupra derularii activitatii
copilului și implicit a sa; pe baza acestor
informatii, educatorul își fundamentează judecata
de valuare într-o apreciere obiectivă a achizițiilor Oferă educatorului o imagine la zi
elevilor si a progreselor inregistrate. asupra performanțelor copilului, dar si
o imagine exhaustivă asupra profilului
general al cunoștințelor copiilor.
progreselor inregistrate.
Valențele formative ale metodelor alternative de
evaluare sunt următoarele:
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o
interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de
calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere,
fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.
Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului,
poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Tipuri de portofolii:
- portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
- portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);
- portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate,
etc.)
Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații asupra evolutiei
copilului; lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe
parcursul anului școlar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri)
s.a.; În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi
reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor utilizate în
grădiniţă, se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica
fotolimbajului,ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul
grafic,Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colţurilor, tehnica analitico-
sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul
grupei.
După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte
integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al
învăţării, ’’ astfel evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind
considerată o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic.
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București,EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna”m Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;