PROFIL: CONCURENŢA

- revistă editată de CONSILIUL CONCURENŢEI, apare trimestrial

- quarterly magazine edited by the COMPETITION COUNCIL

Pentru orice relaţii ne puteţi scrie la următoarea adresă:

For any further information, you may contact us at the following address:

CONSILIUL CONCURENŢEI (pentru revista PROFIL: CONCURENŢA)

Piaţa Presei Libere nr.1, sector 1, 013701, Bucureşti, România,
Tel.021/405.44.24, fax: 021/318.48.08
e-mail: competition@consiliulconcurentei.ro
www.consiliulconcurentei.ro

Opiniile exprimate în articolele publicate constituie păreri personale ale autorilor şi nu

reprezintă în mod necesar punctele de vedere ale Consiliului Concurenţei
The opinions expressed in the articles published are the authors' personal views and do not
necessarily represent the points of view of the Competition Council.

CONSILIUL DIRECTOR/ EXECUTIVE BOARD: Prof.univ.dr. Gheorghe OPRESCU, Alexe GAVRILĂ,

Mihai GIUGARIU, Benedict SÂRBU, Lect.dr. József Nándor NEMENYI, Ştefan NEAGOE

REDACŢIA/ EDITORIAL STAFF: Maria ALEXANDRU, József Nándor NEMENYI, Carmen BUCUR,
Georgeta GAVRILOIU

REDACTOR – ŞEF/ CHIEF EDITOR: József Nándor NEMENYI

RESPONSABIL DE NUMĂR/ EDITOR IN CHARGE OF THIS ISSUE: Carmen BUCUR

EDITOR EXECUTIV/ EXECUTIVE EDITOR: Florin ANDREI

ISSN 1454-2730

TIPAR/PRINTED BY: VEGA PROD

Criza economică din perspectiva ajutorului de stat 2
Economic crisis from state aid perspective 3
Gheorghe OPRESCU

Consideraţii asupra măsurilor anticriză promovate de Comisia Europeană 10

Considerations on the anti-crisis measures promoted by the European
Commission 11
Daniel DIACONESCU, Marius POPA

Davos 2009 – între „chingile” crizei şi „glasul” participanţilor 20

Davos 2009 – between the “girths” of the crisis and the “voice” of the
participants 21
Jozsef Nandor NEMENYI, Carmen BUCUR

Priorităţile Comisiei în aplicarea art. 82 din Tratatul CE 24

The Commission's enforcement priorities for art. 82 EC-Treaty 25
Rupprecht PODSZUN

Complexitatea contractelor într-un cadru al economiei costurilor de

tranzacţionare: legături cu politica de concurenţă 38
Contract complexity in a transaction cost economics framework: links
with competition policy 39
Peter MURRELL, Radu A. PĂUN

Conceptul de piaţă relevantă şi testul monopolistului ipotetic 48

The relevant market concept and the hypothetical monopolist test 49
Lucian BOZIAN

Posibile efecte anticoncurenţiale ale legăturilor structurale şi financiare

care se pot înfiripa între companii concurente 58
The potential anticompetitive impact of the structural links that may occur
among rival companies 59
Daniela ELEODOR

Politica în domeniul concurenţei – modele de abordare în SUA şi UE 70

The competition policy – models in US and EU approach 71
Ana IVAN-ILIESCU

Fondurile structurale în contextul actualei crize economico – financiare

mondiale 80
Structural funds in the context of the present economic- financial crisis 81
Oana TATU
 CRIZA ECONOMICĂDIN PERSPECTIVA
AJUTORULUI DE STAT
Gheorghe OPRESCU1

Rezumat

În situaţia actuală, în care efectele crizei economico-financiare s-au propagat cu rapiditate pe plan
mondial, economiile statelor membre ale UE se confruntă cu serioase dificultăţi, atât în cadrul sistemului
bancar, cât şi în economia reală. Impactul global al crizei financiare asupra economiei reale se resimte
puternic, iar economia în ansamblul său este afectată de o încetinire substanţială a creşterii, care loveşte
populaţia, întreprinderile şi locurile de muncă.

Astfel de dificultăţi afectează nu numai companiile fragile, dar şi societăţile solide, care se confruntă brusc
cu o lipsă a creditelor. Această situaţie are impact negativ în special asupra IMM-urilor, care au în general
dificultăţi mai mari de accesare a finanţării comparativ cu societăţile mari. Aceste dificultăţi, nu numai că
afectează grav situaţia economică a multor companii şi a angajaţilor acestora pe termen scurt şi mediu, dar
pot avea şi efecte negative pe termen lung, întrucât toate investiţiile planificate ar putea fi întârziate sau
chiar abandonate. În acest context, o importanţă deosebită revine modului de utilizare a fondurilor
publice.

Cuvinte cheie: criză, ajutor de stat, fonduri publice, alocare.

Ajutorul de stat Pe plan naţional, Consiliul Concurenţei este

Atât alocările din fonduri europene cât şi cele din
fonduri naţionale reprezintă măsuri financiare
menite să sprijine anumite categorii de beneficiari
şi de proiecte. Prin urmare, în condiţiile în care
aceste măsuri de sprijin cad sub incidenţa art. 87(1)
din Tratatul Comunităţii Europene, este absolut
necesar să fie respectate regulile comunitare de
ajutor de stat în acordarea lor. Astfel, se asigură
faptul că ajutoarele de stat nu permit Statului
Membru să se îndepărteze de la principiile
fundamentale ce stau la baza bunei funcţionări a
pieţei unice şi să afecteze concurenţa şi comerţul
cu celelalte State Membre într-o măsură contrară
interesului comun.
instituţia abilitată să faciliteze respectarea acestor
reguli, prin oferirea de consultanţă autorităţilor
publice implicate în acordarea ajutoarelor de stat,
precum şi potenţialilor beneficiari şi prin asigurarea
contactului dintre Romania şi Comisia Europeană
în acest domeniu. Proiectele de acte normative ce
conţin elemente de ajutor de stat sunt avizate de
Consiliul Concurenţei înainte de a fi notificate şi a fi
supuse autorizării de către Comisia Europeană
pentru a se asigura conformitatea cu prevederile
comunitare.
În exercitarea acestor atribuţii, Consiliul
Concurenţei acordă asistenţă tehnică autorităţilor
pentru întocmirea notificărilor şi informărilor
privind diverse măsuri de ajutor de stat, a

1
Preşedinte al Consiliului Concurenţei.

2
ECONOMIC CRISIS FROM STATE AID
PERSPECTIVE
Gheorghe OPRESCU2

Abstract3

In nowadays situation, when effects of the economic-financial crisis have been rapidly world-wide spread,
the EU Member States economies are facing serious difficulties, both within banking system, and in real
economy. The global financial crisis impact on real economy is strongly felt, and the economy as a whole is
affected by a significant slowing down of growth, which is harming population, companies and jobs.

Such difficulties are affecting not only fragile companies, but also the solid ones, which have suddenly been
confronted by a lack of credits. This situation has a negative impact especially on the SMEs, which have, in
general, higher difficulties in accessing financing comparatively with the largest ones. These difficulties have
not only negative short and medium term effects, by affecting the economic state of many companies and
of their employees, but they could also have negative long term effects, by delaying all planned investment
or even by abandoning them. In this context, the way of using public funds gets a high importance.

Keywords: crisis, State aid, public funds, allocation.

State Aid On the national level, the Romanian Competition

Council (hereinafter the RCC) is the authority
The financial measures aimed at supporting certain empowered to ensure the observance of these
categories of beneficiaries and projects consist of rules, by offering specialised consultancy for public
allocations both from the European funds and from authorities involved into State aid granting, as well
the national ones. Consequently, since these as for potential beneficiaries, and by ensuring the
measures fall under the Article 87(1) of the contact between Romania and the European
European Community Treaty, the observance of the Commission (hereinafter, the EC) in this field. The
Community State Aid rules in their granting is quite RCC gives advisory opinions on all legal drafts
necessary. Thus, one can be sure that State Aid containing State aid issues, in order to ensure their
granting will be done by Member States in fully compliance with community rules, before
respect of the fundamental principles governing a notification aimed at getting the EC authorization.
sound functioning of the Single Internal Market,
without any harm, on competition and on trade In the exercise of its competences, the RCC gives
between Member States, to an extent contrary to technical assistance to the authorities in drawing up
the common interest. of notifications and information sheets, answers,
statements of position, or other acts concerning

2
President of the Competition Council.
3
Translated into English by Doina Mesteacăn.

3
răspunsurilor, formulărilor de poziţii sau a altor
acte, în scopul transmiterii acestora Comisiei
Europene. Totodată, Consiliul Concurenţei
reprezintă România în cadrul reuniunilor
multilaterale organizate la nivelul Comisiei
Europene cu toate Statele Membre şi a întâlnirilor
de lucru cu experţii comunitari pe marginea unor
cazuri concrete (de exempu, Ford Craiova,
Tractorul Brasov, privatizarea Electrica Muntenia
Sud, aspectele legate de finanţarea din fondurile
structurale a investiţiilor pentru dezvoltarea şi
îmbunătăţirea reţelelor de transport gaze şi energie
electrică din fonduri structurale etc.).
Începând cu luna iunie 2008, urmare a solicitării
Consiliului Concurenţei, a fost iniţiat un mecanism
de pre-consultare cu experţii din cadrul Comisiei
Europene în domeniul privatizărilor. În cadrul
acestui mecanism, au fost transmise Comisiei
Europene fişe de informaţii cu privire la societăţile
comerciale ce urmau a fi privatizate de A.V.A.S. Pe
marginea acestor cazuri au avut loc consultări
tehnice cu Comisia Europeană, astfel încât să se
evite existenţa unor elemente de ajutor de stat
incompatibile în cadrul proceselor de privatizare.
În urma acestui mecanism, autorităţile române au
dispus măsuri corespunzătoare pentru a se asigura
respectarea reglementărilor comunitare în
domeniul ajutorului de stat, dintre care pot fi
menţionate: modificarea legislaţiei de privatizare
în sectorul minier şi al cercetării-dezvoltării,
revocarea procedurilor de privatizare în cazul unor
societăţi din aceste sectoare, precum şi revizuirea
strategiilor de privatizare avute în vedere pentru
anumite societăţi.
O mare parte din activitatea Consiliului
Concurenţei în domeniul ajutorului de stat este
legată de colaborarea cu autorităţile publice în
procesul de identificare şi de elaborare a schemelor
de ajutor de stat, astfel încât să fie asigurată
compatibilitatea acestora cu legislaţia europeană.
În acest sens, de la începutul anului 2007 şi până în
prezent, au fost elaborate 68 scheme de ajutor de
stat şi ajutor de minimis (24 scheme de ajutor de
stat şi 44 scheme de minimis). Dintre acestea, 22
de scheme au fost concepute în baza
reglementărilor privind ajutoarele de stat exceptate
de la obligaţia notificării către Comisia Europeană.
4
Acestea au fost avizate de către Consiliul
Concurenţei şi transmise spre informare către
Comisia Europeană, în prezent putând fi accesate
de către agenţii economici pentru obţinerea de
finanţare.
O atenţie deosebită trebuie acordată finanţării din
fonduri europene a proiectelor realizate de agenţi
economici în România, întrucât autorităţile
naţionale cu atribuţii în domeniu trebuie să verifice
atât conformitatea cu regulile de ajutor de stat, cât
şi cu cele privind fondurile europene. Acest fapt
poate spori complexitatea procesului de
implementare, însă se asigură o respectare a
obligaţiilor asumate de România în calitate de Stat
Membru al UE şi se evită orice neajunsuri
ulterioare care ar putea apare din nerespectarea
acestor obligaţii.
Deşi urmăreşte în principiu atingerea unor
obiective comune (dezvoltare regională şi
coeziune, protecţia mediului înconjurător,
promovarea activităţilor de cercetare, dezvoltare şi
inovare, dezvoltarea capitalului uman etc),
legislaţia în domeniul ajutorului de stat poate limita
aplicarea procedurilor referitoare la fondurile
europene în ceea ce priveşte domeniile eligibile
pentru finanţare, costurile eligibile ale proiectelor,
nivelul maxim al finanţării din surse publice,
contribuţia minimă a beneficiarilor, procedura de
autorizare şi implementare.
De aceea, în cadrul fiecărui program operaţional,
autorităţile de management împreună cu Consiliul
Concurenţei au identificat ajutoarele de stat şi au
luat măsuri pentru respectarea regulilor
comunitare în domeniu, în vederea creării cadrului
legal pentru accesarea de către agenţii economici a
fondurilor europene. Astfel, 18 dintre schemele
existente în prezent în România sunt finanţate din
fonduri europene: 12 în cadrul Programului
Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii
Economice, 3 în cadrul Programului Operaţional
Regional şi 3 în cadrul Planului Naţional de
Dezvoltare Rurală.
Cea mai mare pondere o deţin schemele ce au ca
obiectiv principal dezvoltarea regională a
României prin sprijinirea investiţiilor şi a creării de
State aid measures, in order to be submitted to the
European Commission. At the same time, the
Competition Council represents Romania both
within multilateral meetings organized by the
European Commission with all Member States, and
within working meetings with experts of the
European Commission on certain cases (such as:
Ford Craiova, Tractorul Brasov, privatization of
Electrica Muntenia Sud, issues related to the
financing from structural funds of the investment
aimed at developing and improving of the gas and
power supply networks).
Since June 2008, a pre-consultation mechanism
with the European Commission experts in the
privatization field has been initiated, at the RCC
request. Within this mechanism, information
sheets on companies intended to be privatized by
the Authority for State Assets Recovery (hereinafter
AVAS) have been transmitted to the EC. Further
technical consultations with the EC took place on
these cases, in order to avoid the existence of any
incompatible State aid elements within the
privatization processes. Subsequently, the
Romanian authorities have ordered adequate
measures aimed at ensuring compliance with State
aid community rules, such as: amending of the
privatization legislation in mining and R&D sectors,
cancellation of the privatization procedures for
certain companies from these sectors, as well as
revision of the privatization strategies took into
account for certain companies.
The majority of the RCC activities in the field of
State aid are related to collaboration with public
authorities, within a process of identifying and
elaborating State aid schemes, in order to ensure
their compatibility with community legislation. In
this context, it should be mentioned that, since the
early 2007, a number of 68 schemes have been
drawn up (24 State aid schemes, and 44 de minimis
schemes). Out of these schemes, 22 have been
elaborated on the basis of EC regulations
concerning State aids exempted from the
obligation of notification. The RCC has given
advisory opinion on all these schemes, that have
been transmitted to the EC, for information
purposes; nowadays, undertakings have the
possibility to access these schemes in order to get
needed financing.
5
Special attention should be paid to the financing
from the European funds of the projects carried out
by undertakings in Romania, because national
authorities with competences in State aid field
have to check their compliance both with State aid
rules, and with rules concerning the European
funds. Thus, the implementing process gets an
increasing complexity, but the observance of the
obligations assumed by Romania as EU Member
State is ensured, any arising of further troubles
caused by non-observance of these obligations
being avoided.
Although State aid legislation aims, as a principle, at
reaching several common objectives (regional
development and cohesion, environment
protection, promoting R&D&I activities, human
capital development, etc.), it could impede the
implementation of procedures related to the
European funds, as concerns the eligible fields to
be financed, the eligible costs of the projects, the
maximum level of financing from public sources,
the minimum contribution of the beneficiaries, the
authorizing and implementing procedure.
Thus, the Management Authorities within each
operational program, in cooperation with the RCC,
have identified State aids and took measures aimed
at the observance of the community rules in the
field, in order to create the legal framework for the
accessing of European funds by undertakings. It
should be mentioned that, out of the existing
Romanian schemes, 18 are financed from
European funds: 12 within the Sectoral
Operational Program „Increasing the Economic
Competitiveness”, 3 within the Regional
Operational Program, and 3 within the National
Rural Development Program.
The majority of these schemes have as main
objective the Romania regional development, by
supporting investment and jobs creation.
locuri de muncă (8 scheme). Aceasta se justifică
prin faptul că toate regiunile de dezvoltare din
România sunt considerate zone asistate în sensul
art. 87(3)(a) al Tratatului CE, care pot beneficia de
un nivel de finanţare mai ridicat, atât din fonduri
naţionale cât şi din fonduri comunitare. Totodată,
având în vedere necesitatea susţinerii investiţiilor în
capital uman în scopul atingerii dezideratului de
coeziune socială al UE, autoritatea de
management a Programului Operaţional
Dezvoltarea Resurselor Umane, împreună cu
Consiliul Concurenţei au elaborat două scheme de
ajutor de stat şi o schemă de minimis, având ca
obiectiv instruirea angajaţilor, ocuparea
persoanelor defavorizate şi a celor cu handicap,
asigurarea securităţii şi protecţiei sănătăţii la locul
de muncă. În situaţia economică actuală,
acordarea unor astfel de ajutoare poate avea un rol
semnificativ în reducerea impactului crizei
economice, prin diminuarea şomajului şi
asigurarea unui bazin de forţă de muncă bine
pregatită, capabilă să se adapteze mai uşor şi să
contribuie la relansarea economiei.
În ultima perioadă a devenit din ce în ce mai
evidentă importanţa covârşitoare a sectorului
energetic în economia naţională şi internaţională.
În acest context, menţionăm faptul că experţii
autorităţii de management a POS Competitivitate,
Organismului Intermediar pentru Energie şi
Consiliului Concurenţei au conlucrat pentru
elaborarea unei scheme de ajutor de stat menită să
sprijine investiţiile pentru extinderea şi
modernizarea reţelelor de distribuţie a energiei
electrice şi gazelor naturale. Dat fiind specificul
sectorului şi al proiectelor vizate, această măsură
trebuie însă notificată Comisiei Europene şi
implementată doar după obţinerea aprobării din
partea forului comunitar.
Ajutorul de stat în contextul crizei
Toate măsurile de ajutor de stat pe care le-am
menţionat până acum au fost elaborate ţinând cont
de reglementările comunitare existente. În prezent,
avand în vedere circumstanţele excepţionale
determinate de criza actuală, Comisia Europeană a
decis să flexibilizeze temporar condiţiile pentru
acordarea anumitor măsuri de sprijinire a accesului
6
la finanţare, atât pentru instituţiile financiare cât şi
pentru ceilalţi agenţi economici.
În acest context, Consiliul Concurenţei a întreprins
o serie de acţiuni pentru a veni în sprijinul
autorităţilor române în încercarea de a
preîntâmpina şi contracara, pe cât posibil, efectele
negative ale crizei economico-financiare asupra
economiei româneşti.
Salvare şi restructurare - agenţii economici din
portofoliul AVAS şi ai Ministerului Economiei
Experţii Consiliului Concurenţei au colaborat cu
reprezentanţii AVAS în vederea elaborării cadrului
legal pentru instituirea unor măsuri de sprijin
destinate societăţilor din portofoliulAVAS şi menite
a contracara efectele negative ale actualei crize
economico-financiare mondiale. În acest sens,
după consultarea prealabilă a Comisiei Europene,
a fost adoptată O.U.G. nr. 206/2008, prin care se
creează cadrul general pentru acordarea de
ajutoare de stat pentru salvarea şi restructurarea
firmelor în dificultate sub formă de credite şi
eşalonări la plata obligaţiilor fiscale, comerciale şi
bancare. În temeiul acestei ordonanţe, a fost creat
un sistem de ajutor de stat pentru salvarea
societăţilor din portofoliul AVAS aflate în dificultate
care presupune o schemă de ajutor de stat de
salvare pentru IMM-uri, precum şi posibilitatea de
a acorda ajutoare de stat individuale. În prezent,
sistemul de ajutor de stat face obiectul
mecanismului de pre-notificare derulat cu Comisia
Europeană, urmând ca, în funcţie de poziţia
reprezentanţilor acesteia, să se efectueze
notificarea formală în vederea obţinerii unei decizii
de aprobare.
Totodată, menţionăm faptul că autorităţile române
intenţionează să extindă aria de aplicabilitate a
acestui sistem de ajutor de stat şi către agenţii
economici din portofoliul Ministerului Economiei.
De asemenea, a fost elaborat un proiect de
Hotărâre de Guvern în vederea instituirii unui
mecanism de ajutor de stat privind restructurarea
agenţilor economici din portofoliul AVAS şi al
Ministerului Economiei, în scopul depăşirii
efectelor crizei economico-financiare. Se creează
astfel cadrul legal pentru acordarea de ajutoare de
This is a result of the special situation of the
Romanian „development regions”, all of them
being considered as assisted areas under the Art.
87(3) (a) of the European Community Treaty; so
they have possibility to benefit by a higher
financing, both from national funds, and from
community ones. At the same time, taking into
account the necessity to support investment in
human capital in order to reach the EU social
cohesion objective, the Management Authority of
the Operational Program „Human Resources
Development” and the RCC have together worked
out 3 schemes (2 State aid schemes and one de
minimis scheme), having as objective training of
employees, employment of disfavoured people,
and of people with disabilities, ensuring of security
and health protection on the working place. In the
current economic situation, granting such aids
might have a significant role in the decreasing of the
economic crisis impact, by diminishing
unemployment and ensuring a well-trained labour
resource, able to easily adapt and to contribute to
the re-launching of the economy.
Taking into account the significant importance of
the energy sector, that has become more obvious
both within the national and the international
economy, experts in the Management Authority of
the Sectoral Operational Program
„Competitiveness”, together with those in the
Energy Intermediate Body, and those in the RCC
have worked out a State aid scheme aimed at
supporting investment into enlargement and
modernizing of the distribution networks for power
and gas. The above mentioned measure should be
notified to the EC and may be implemented only
after getting approval from this community body,
given the specific nature of this sector and of its
related projects.
State Aid in the crisis context
All the above mentioned State aid measures have
been worked out by taking into account the existing
community rules. Nowadays, taking into
consideration the outstanding circumstances
brought about by the current crisis, the EC has
decided to temporarily get flexible conditions
required for granting certain supporting measures
7
for the access to financing, both for financial
institutions and for the other undertakings.
In this context, the RCC has undertaken several
actions aimed at supporting the Romanian
authorities in their endeavour to forestall and
counteract, as possibly as it may be, negative effects
of the economic-financial crisis on the Romanian
economy.
Rescue and restructuring – undertakings from
the portfolios of AVAS and of the Ministry of
Economy
The RCC experts collaborated with the AVAS
representatives, in order to elaborate the legal
framework for establishing of supporting measures
dedicated to undertakings from the AVAS portfolio
and intended to counteract the negative effects of
the current international economic-financial crisis.
In this respect, after preliminary consultation with
the EC, a Government Emergency Ordinance has
been adopted, in the view to create general
framework for granting State aids for rescue and
restructuring firms in difficulty, in forms of credits
and of payment phasing for tax, commercial and
banking duties (namely the Government
Emergency Ordinance no. 206/2008). On the basis
of this Emergency Ordinance, a system of State aid
for rescuing undertakings in difficulty in the AVAS
portfolio, consisting in a State aid for rescue
scheme aimed at the SMEs, as well as in the
possibility of granting individual State aids has been
created. At present, the above mentioned State aid
system is subject of the pre-notification mechanism
established between the RCC and the EC, and,
depending on the EC representatives attitude, it is
supposed to be formally notified in order to get an
approval decision.
At the same time, it should be mentioned that the
Romanian authorities intend to extent the
applicability area of this State aid system towards
the undertakings in the Ministry of Economy
portfolio. Also, a Government Decision draft has
been elaborated in order to set up a State aid
mechanism for restructuring undertakings in the
portfolios of the AVAS and of the Ministry of
Economy, aimed at outrunning the economic-
stat de restructurare, în cadrul unei scheme de
ajutor de stat sau ca ajutoare individuale, după caz,
pentru IMM-urile şi pentru întreprinderile mari
aflate în autoritatea, coordonarea sau
subordonarea AVAS şi a Ministerului Economiei.
Proiectul de act normativ va fi transmis în cadrul
mecanismului de pre-notificare experţilor Direcţiei
Generale Concurenţă din cadrul Comisiei
Europene, urmând ca acesta să fie notificat
Comisiei Europene în vederea autorizării.
- EximBank - schema de garanţii
În prezent, Consiliul Concurenţei colaborează cu
EximBank în vederea asigurării conformităţii cu
noile reglementări prevăzute de Comunicarea
Comisiei Europene privind cadrul temporar de
reglementare a măsurilor de ajutor de stat destinat
facilitării accesului la finanţare în actuala perioadă
de criză economică şi financiară, fiind astfel în curs
de finalizare o schemă de ajutor de stat sub forma
de garanţii.
Schema se adresează agenţilor economici care se
află în prezent în dificultate datorită efectelor crizei
financiare mondiale. Facilităţile sub formă de
garanţii pentru contractarea de credite de la
băncile comerciale se acordă în scopul deblocării
accesului la finanţare a beneficiarilor şi pentru
asigurarea continuităţii în desfăşurarea activităţii
acestora. Schema de ajutor de stat va fi aplicabilă
până la data de 31.12.2010.
8
Recomandări
Una dintre măsurile ce pot fi luate de autorităţile
care administrează şi/sau implementează scheme
de ajutor în vigoare este aceea de a modifica
bugetul şi numărul de beneficiari în situaţia în care
aceasta se impune pentru a răspunde necesităţilor
actuale de finanţare identificate în practică.
Această măsură este preferabilă instituirii unor noi
scheme de ajutor de stat cu acelaşi obiectiv, pentru
a face accesibilă finanţarea din fonduri publice în
condiţii de celeritate.
Totodată, ţinând cont de recentele reglementări
adoptate de Comisia Europeană şi în linie cu
măsurile de sprijin adoptate de celelalte state
membre, este posibilă elaborarea de scheme de
ajutor prin care să se acorde agenţilor economici
granturi în valoare de 500000 de euro pe o
perioadă de 3 ani, garanţii cu prime anuale reduse
sau credite cu dobânzi subvenţionate. Mai mult,
Consiliul Concurenţei a purtat discuţii cu
reprezentanţii Autorităţilor de Management cu
privire la posibilitatea de a transforma anumite
scheme de minimis, unde ajutorul este limitat la
200.000 euro, în scheme în cadrul cărora asistenţa
financiară poate ajunge până la suma de 500.000
euro.
Consiliul Concurenţei, prin experţii săi, stă la
dispoziţia furnizorilor de ajutor de stat şi doreşte să
coopereze strâns în vederea elaborării de scheme
de ajutor de stat care să obţină aprobarea Comisiei
Europene şi a căror punere în practică să conducă
la rezolvarea, în măsură posibilă, a problemelor
curente din economie.
financial crisis effects. Thus, it will be created the
legal framework for granting restructuring State
aids, within a State aid scheme or as individual aids
- as the case may be - to SMEs and to large
companies being under the authority, coordination
or subordination of AVAS and, respectively, of the
Ministry of Economy. The draft of the legal act
should be transmitted to experts in EC DGCOMP,
within the pre-notification mechanism, and it's
supposed to be further notified to the EC, in order
to get authorization.
Eximbank – guarantees scheme
At the moment, the RCC collaborates with
Eximbank to draw up a State aid scheme in form of
guarantees, in order to ensure concordance with
new regulations foreseen by the EC
Communication concerning the temporary
Framework of regulating State aid measures aimed
at facilitating access to financing within this period
of economic and financial crisis.
The scheme is addressed to undertakings that, at
the moment, are in difficulty because of the
international financial crisis effects. Facilities
granted as guarantees for contracting credits from
the commercial banks have the aim to relieve the
access to financing for the beneficiaries and to
ensure continuity of developing of their activities.
This State aid scheme will be applicable until 31
December 2010.
9
Recommendations
As a response to the currently identified financing
necessities, the authorities administering and/or
implementing in force state aid schemes can set up
a measure to modify the budget and the number of
the beneficiaries for an existing scheme. This
should be preferable, in order to ensure the access
with more celerity to financing from public funds.
At the same time, taking into account the EC
recently adopted regulations, and in line with
supporting measures adopted by the other
Member States, it is possible to elaborate
supporting schemes to supply undertakings with
grants until a maximum amount of Euros 500000
on a 3 years period, guarantees with reduced
annual premium, or credits with subsidized
interests. Also, the RCC has discussed with the
Management Authorities representatives on the
possibility to change certain de minimis schemes
that have an aid limited at Euros 200000, in
schemes where financial assistance can reach an
amount of Euros 500000.
The RCC remains at the disposal of state aid
grantors, by its experts, and intends to maintain a
close cooperation with them, in order to work out
adequate state aid schemes that could be approved
by the EC and implemented in such a manner as to
help solving the current problems within the
economy.
 CONSIDERAŢII ASUPRA MĂSURILOR
ANTICRIZĂ PROMOVATE DE
4
COMISIA EUROPEANĂ
Daniel DIACONESCU5
Marius POPA6

Rezumat

Criza financiară ce a cuprins economia mondială a obligat Comisia Europeană să reacţioneze prin
adoptarea unor măsuri care să limiteze efectele negative şi să stimuleze deblocarea activităţii de creditare
bancară către societăţi şi să încurajeze companiile să continue să investească într-o economie cu o creştere
durabilă.

Cuvinte cheie: criză, Comisia Europeană, ajutor de stat, măsuri de sprijin, concurenţă.

1. Criza financiară şi impactul acesteia asupra
economiei comunitare
Primele semne ale crizei au apărut la sfârşitul lunii
decembrie 2006 pe piaţa financiară din Statele
Unite ale Americii. Un cumul de factori care s-au
reunit în mod nefericit în acelaşi moment au
condus la o situaţie de criză. Dezvoltarea fără
precedent a unor instrumente financiare
secundare a căror complexitate ascundea uneori
slabiciuni fundamentale, încrederea nelimitată a
agenţiilor de supraveghere a pieţei în efectul auto
regulator al pieţei libere, boomul imobiliar şi
supraevaluarea de către clienţi a posibilităţilor
proprii de returnare a împrumuturilor contractate
au „conlucrat” la crearea unui blocaj. Deşi criza a
fost previzibilă, amploarea acesteia a depăşit cu
mult tot ce s-a putut imagina.
Criza din Statele Unite s-a transferat rapid pe întreg
mapamondul. Giganţi ai lumii financiare s-au trezit
că trebuie să facă faţă falimentului. Inevitabil
efectele s-au facut simţite în cazul majorităţii
companiilor şi al persoanelor fizice. Creşterile
economice atât de laudate în anii anteriori s-au
stopat iar şomerii au început să îngroaşe rândurile.
Pe lângă problemele specifice, legate în special de
piaţa americană a creditelor ipotecare şi de
garantarea activelor prin ipoteci sau de pierderile
generate de adoptarea de către diferite bănci a
unor strategii extrem de riscante, sectorul bancar se
confruntă cu o erodare generală a încrederii.
Pierderea încrederii pe piaţă are valenţe duble. Pe
de o parte, clienţilor le este teamă să îşi păstreze
depozitele bancare, iar pe de cealaltă parte,
băncile au devenit reticente în activitatea de
creditare. Lipsa generală de siguranţă cu privire la
riscul de credit al diferitelor instituţii financiare a
secătuit piaţa împrumuturilor interbancare şi a
făcut ca accesul la lichidităţi al instituţiilor
financiare să devină tot mai dificil.
Uniunea Europeană este o parte activă a
economiei globale, şi astfel, criza s-a insinuat pe
vechiul continent în mai puţin de un an de la
apariţia sa pe tărâmul american. Efectele asupra
economiei comunitare au fost similare celor
declarate de partenerii americani. Recesiunea s-a
instalat iar consecinţele se observă in mod clar:
scăderea (în cel mai fericit caz) a creşterii
economice, creşterea şomajului, majorarea
numărului de falimente, scăderea exportului,
diminuarea veniturilor bugetare. Acestora li se
adaugă şi ameninţările la adresa existenţei
diferitelor instituţii financiare care se confruntă cu
dificultăţi ca urmare a modelului de afaceri adoptat
sau a practicilor lor economice, ale căror carenţe
sunt scoase în evidenţă şi exacerbate de criza de pe
pieţele financiare.

4
Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C16/22.01.2009, modificat la data de 25 februarie 2009.
5
Director al Direcţiei de Raportare, Monitorizare şi Control al Ajutoarelor de Stat.
6
Inspector de concurenţă, Direcţia de Raportare, Monitorizare şi Control al Ajutoarelor de Stat.

10
CONSIDERATIONS ON THE ANTI-CRISIS
MEASURES PROMOTED BY THE
7
EUROPEAN COMMISSION
Daniel DIACONESCU8
Marius POPA9

Abstract10

The financial crisis that engulfed the global economy determined the European Commission to react by
adopting some measures that would limit the negative effects, stimulate the release of bank crediting to
undertakings and encourage the companies to continue to invest in an economy with a sustainable growth.

Keywords: crisis, European Commission, state aid, measures of support, competition.

1. The financial crisis and its impact on the
community economy
The first signs of the crisis appeared at the end of
December 2006 on the financial market in the
United States of America. A multitude of factors
that unfortunately reunited at the same time led to
a crisis situation. The unprecedented development
of some secondary financial instruments of a
complexity which sometimes hided fundamental
weaknesses, the unlimited faith that the market
surveillance agencies had in the self regulating
effect of the free market, the real-estate boom and
the clients' over-evaluation of their own
possibilities of returning the contracted loans, all
these “worked together” and created a blocking.
Although the crisis was predictable, its magnitude
went way beyond everything that had been
imagined.
The United States crisis quickly transferred to the
entire globe. Giants of the financial world found
themselves in face of bankruptcy. Inevitable, the
effects were felt within the majority of the
undertakings and natural persons. The highly
praised previous years' economic growths stopped,
while the unemployed started to thicken the rows.
Besides the specific problems, mainly related to the
American market of mortgage loans and the
guarantee of assets through mortgages or the losses
generated by the adoption of different banks of
some very risky strategies, the banking sector
confronts itself with a general erosion of trust. The
loss of trust in the market has a double meaning.
On the one hand, clients are afraid to keep their
bank deposits, and on the other hand, banks have
become skeptical in the crediting activity. The
general lack of safety concerning the risk of
crediting of diverse financial institutions has dried
up the market of inter-banking loans and made it
more and more difficult for the financial institutions
to access liquidities.
The European Union is an active part of the global
economy, and thus, the crisis insinuated in Europe
in less than a year since its appearance on the
American soil. The effects on the community
economy were similar to those declared by the
American partners. The recession installed itself
and the consequences are clearly observed: the
decrease (in the happiest scenario) of the
economic growth, the increase of unemployment,
the increasing number of bankruptcies, the
decrease of exports, the reducing of budgetary
incomes. Besides these, there are added threats to
the existence of different financial institutions that
confront themselves with difficulties, as a
consequence of the adopted business model or
their economic practices, which have their flaws

7
Communication from the Commission – Temporary Community framework for State Aid measures to support access to finance in the current financial and
economic crisis, OJ C16 of 22.01.2009, amended on February 25th 2009.
8
Head of Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid.
9
Competition inspector, Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid.
10
Translated into English by Marius Popa.

11
2. Necesitatea adoptării unor măsuri temporare
de sprijin
Luând act de situaţia existentă, Comisia Europeană
a considerat imperativ necesar să adopte „un plan
european de redresare economică”11 pentru a
acţiona în vederea ieşirii Europei din actuala
situaţie nefavorabilă. Planul de redresare se
bazează pe două elemente care se sprijină
reciproc. În primul rând, măsuri pe termen scurt
pentru stimularea cererii, salvarea locurilor de
muncă şi restabilirea încrederii şi în al doilea rând,
„investiţii inteligente” pentru a determina o
creştere mai importantă şi o prosperitate durabilă
pe termen mai lung. Planul de redresare va
intensifica şi accelera reformele începute deja în
cadrul Strategiei de la Lisabona.
Măsurile adoptate de Comisia Europeană
urmăresc două obiective: în primul rând, ca
urmare a problemelor de finanţare excepţionale şi
tranzitorii legate de criza bancară, deblocarea
activităţii de creditare bancară către societăţi şi,
prin aceasta, garantarea continuităţii accesului
acestora la finanţare.
Al doilea obiectiv este încurajarea societăţilor să
continue să investească într-o economie cu o
creştere durabilă. S-ar putea înregistra, într-adevăr,
consecinţe dramatice dacă progresele
semnificative realizate până în prezent ar fi stopate
ca urmare a crizei actuale. Din acest motiv, este
necesar să se acorde societăţilor sprijin temporar
pentru a investi în continuare, combinând astfel
sprijinul financiar urgent şi necesar cu beneficiile
pe termen lung pentru Europa.
3. Instrumente utilizate pentru acordarea de
ajutorare de stat în contextul existenţei crizei
În temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din
Tratatul CE, Comisia Europeană poate declara
compatibile cu piaţa comună ajutoarele care
vizează a „remedia perturbări grave ale economiei
unui stat membru”. În lumina gravităţii actualei
crize financiare şi a impactului său asupra
economiei generale a statelor membre, Comisia
consideră că anumite categorii de ajutoare de stat
sunt justificate, pentru o perioadă limitată, pentru a
11
Comunicare a Comisiei către Consiliul European, COM(2008) 800.
12
Regulamentul CE nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr.L379/28.12.2006.
12
depăşi aceste dificultăţi, şi că aceste ajutoare pot fi
declarate compatibile cu piaţa comună în temeiul
acestui articol.
Drept urmare Comisia Europeană a emis mai multe
comunicări, una dintre ele stabilind „Cadrul
comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de
stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul
actualei crize financiare şi economice”.
Una din măsurile de sprijin îmbracă forma
ajutorului de minimis. Noile condiţii modifică sau
completează prevederile Regulamentului de
minimis12, permiţând acordarea unor ajutoare de
până la 500.000 euro.
Acordarea este posibilă doar dacă sunt îndeplinite
simultan mai multe condiţii, printre care:
ajutorul nu poate depăşi o finanţare
nerambursabilă în valoare de 500.000 euro
pe societate;
ajutorul nu va duce la creşterea valorii totale a
ajutorului de minimis primit de societate pe
perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie
2010 la un nivel ce depăşeşte plafonul de
500.000 euro;
ajutorul este acordat sub forma unei scheme;
ajutorul este acordat societăţilor care nu erau
în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate
acorda şi societăţilor care nu erau în
dificultate la acea dată, dar au început să se
confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a
crizei financiare şi economice mondiale;
ajutorul este acordat până la 31 decembrie
2010, etc.
Pentru a încuraja şi mai mult accesul la finanţare şi
pentru a reduce actuala aversiune puternică faţă de
risc a băncilor, garanţiile la împrumuturile
subvenţionate pentru o perioadă de timp limitată
pot reprezenta o soluţie adecvată şi bine
direcţionată pentru facilitarea accesului
întreprinderilor la finanţare. În consecinţă, Comisia
consideră aceste ajutoare de stat compatibile cu
piaţa comună sub rezerva îndeplinirii câtorva
condiţii cumulative:
emphasized and exacerbated by the crisis on the
financial markets.
2. The necessity to adopt some temporary
support measures
Taking into consideration the existing situation, the
European Commission has considered
imperatively necessary to adopt “a European plan
of economic redress”13 in order for Europe to exit
from the current adverse situation. The redress plan
is based on 2 elements that lean on each other.
Firstly, short-term measures in order to stimulate
the demand, the salvage of work places and the re-
establishment of faith, and secondly, “intelligent
investments” in order to determine a more
important growth and a longer-term durable
prosperity. The redress plan will intensify and
accelerate the already started reforms within the
Lisbon Strategy.
The measures adopted by the European
Commission follow two objectives: first of all, as a
consequence of the exceptional and transitory
financing problems related to the banking crisis,
the release of bank crediting to undertakings and,
thereby, ensuring continuity of access to financing.
The second objective is the encouragement of
undertakings to continue to invest in an economy
with a durable growth. There could be recorded,
indeed, dramatic consequences if the significant
progresses made up to date would be stopped,
because of the current crisis. For this reason it is
necessary to provide temporary support to
companies further invest, thus combining the
urgent and necessary financial support with the
long-term benefits for Europe.
3. Instruments used for granting state aid within
the context of the crisis existence
Under article 87 (3) (b) of the EC Treaty, the
European Commission can declare compatible
with the common market, aids that aim “to
remediate severe perturbations in the economy of
a member state”. In light of the gravity of the
current financial crisis and its impact on the general
economy of the member states, the Commission
13
Communication from the Commission to the European Council, COM (2008) 800.
14
Commission Regulation (EC) no 1998/2006 of December 15th 2006 on the application of Articles 87 and 88 of the Treaty to de minimis aid, OJ L 379 of
December 28th 2006.
13
considers that certain types of state aids are
justified, for a limited period of time, in order to
surpass these difficulties, and that those kind of aids
could be declared compatible with the common
market, in base of this article.
As a result, the European Commission has issued
several communications, one of them establishing
“The temporary community framework for state aid
measures to support access to finance in the current
financial and economic crisis”.
One of the support measures is the de minimis aid.
The latest dispositions modify or complete the
provisions of the de minimis Regulation14, allowing
the granting of aids up to 500.000 Euro.
The grant is possible only if several conditions are
met, including:
the aid cannot exceed a non refundable
financing in quantum of 500.000 Euro per
undertaking;
the aid won't lead to the rise of the total
amount of the de minimis aid received by the
undertaking, during the period of time
between the 1st of January 2008 and the 31st of
December 2010, at a level which exceeds the
500.000 Euro ceiling;
the aid is granted under a scheme;
the aid is granted to undertakings which
weren't in difficulty at the 1st of July 2008; this
aid could also be granted to undertakings
which weren't in difficulty at that date, but
began to face difficulties later, as a
consequence of the global financial and
economic crisis;
the aid is granted until December 31st, 2010,
etc.
In order to encourage, even more, the access to
financing and to reduce the banks' current
powerful aversion to risk, guarantees on loans
subsidized for a limited period of time may
represent an appropriate and well targeted solution
to facilitate the access of undertakings to financing.
As a consequence, the Commission considers
these state aids compatible with the common
market, subject to the fulfillment of some
cumulative conditions:
  pentru IMM-uri, reducerea primei anuale
care trebuie plătită pentru garanţii nu trebuie
să depăşească 25%% iar pentru societăţile
mari 15%;
 valoarea maximă a împrumutului nu va
depăşi costul salarial anual total al
beneficiarului pentru 2008. În cazul
societăţilor create începând cu 1 ianuarie
2008, valoarea maximă a împrumutului nu
poate depăşi costul salarial anual estimat
pentru primi doi ani de activitate;
 garanţiile se acordă până la 31 decembrie
2010;
 garanţia nu poate depăşi 90% din împrumut,
pe perioada acestuia;
 garanţia se poate aplica împrumuturilor
pentru investiţii şi/sau pentru capital de lucru;
 reducerea primei de garanţie nu poate fi
aplicată decât pe o perioadă de cel mult doi
ani de la acordarea garanţiei. Dacă durata
împrumutului depăşeşte doi ani, statele
membre pot aplica pentru o perioadă
suplimentară de opt ani primele de siguranţă
cuprinse în anexa la Comunicarea CE privind
Cadrul comunitar temporar pentru măsurile
de ajutor de stat, fără reducere;
 ajutorul este acordat societăţilor care nu erau
în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate
acorda şi societăţilor care nu erau în
dificultate la acea dată, dar au început să se
confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a
crizei financiare şi economice mondiale.
Societăţile pot întâmpina greutăţi în a găsi finanţare
în circumstanţele actuale ale pieţei. Prin urmare, în
statele membre se pot acorda împrumuturi
publice sau private cu o rată a dobânzii cel puţin
egală cu rata la vedere a băncii centrale la care se
adaugă o primă. Elementul de ajutor conţinut în
diferenţa dintre această rată a dobânzii şi rata de
referinţă definită în Comunicarea Comisiei privind
revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă
şi de scont15 va fi considerat, temporar, a fi
compatibil cu Tratatul CE sub rezerva îndeplinirii
condiţiilor următoare:
15
Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C14/19.01.2008.
14
 această metodă se aplică tuturor contractelor
încheiate până la 31 decembrie 2010,
indiferent de durată;
 ratele dobânzii reduse pot fi aplicate pentru
plăţi ale dobânzii înainte de 31 decembrie
2012; după această dată, împrumuturilor
trebuie să li se aplice o rată a dobânzii cel
puţin egală cu rata definită în Comunicarea
privind rata de referinţă şi de scont;
 ajutorul este acordat societăţilor care nu erau
în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate
acorda şi societăţilor care nu erau în
dificultate la acea dată, dar au început să se
confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a
crizei financiare şi economice mondiale.
Din cauza crizei financiare actuale, societăţile
întâmpină, de asemenea, mai multe dificultăţi
pentru a avea acces la finanţare în vederea
fabricării de produse mai ecologice. Este posibil ca
ajutorul sub formă de garanţii să nu fie suficient
pentru a finanţa proiectele costisitoare care vizează
sporirea protecţiei mediului prin adaptarea
anticipată la standardele viitoare, care nu au intrat
încă în vigoare, sau prin adoptarea de standarde
mai stricte decât acestea. Prin urmare, măsurile
suplimentare sub formă de împrumuturi publice
sau private subvenţionate ar putea încuraja
fabricarea de „produse ecologice”.
Subvenţiile la rata dobânzii pentru împrumuturile
destinate finanţării proiectelor constând în
fabricarea de noi produse care îmbunătăţesc în
mod semnificativ protecţia mediului pot fi
considerate compatibile dacă îndeplinesc mai
multe condiţii cumulative, printre care:
ajutorul este necesar pentru lansarea unui nou
proiect; pentru proiectele existente, ajutorul
poate fi acordat în cazul în care devine necesar
pentru continuarea proiectului, din cauza noii
situații economice;
ajutorul este acordat numai pentru proiectele
constând în fabricarea de produse ce implică
adaptarea anticipată la viitoarele standarde
comunitare privind produsele care sporesc
nivelul de protecție a mediului şi care nu au
intrat încă în vigoare sau proiecte ce implică
respectarea de standarde mai stricte decât
acestea;
 for SMEs, the reduction of the annual
premium that has to be paid for guarantees
should not exceed 25%, while for large
companies 15%;
the maximum amount of the loan should not
exceed the total annual wage cost of the
beneficiary for the year 2008. In case of
undertakings founded starting with the 1st of
January 2008, the total amount of the loan
cannot exceed the estimated annual wage cost
for the first two years of activity;
the guarantees should be granted until the 31st
of December 2010;
the guarantee cannot exceed 90% of the loan,
during its period;
the guarantee applies to loans for investments
and/or working capital;
the reduction of the guarantee premium can
only be applied for a period of maximum two
years from the granting of the guarantee. If the
duration of the loan exceeds two years, the
member states could apply, for an additional
period of eight years, for the safety premiums
contained in the annex to the EC
Communication regarding the temporary
community Framework for state aid measures,
without reduction;
the aid is granted to undertakings which
weren't in difficulty at the 1st of July 2008; the
aid might also be granted to undertakings
which weren't in difficulty at that date, but
began confronting with difficulties later, as a
consequence of the global financial and
economic crisis.
Undertakings could face difficulties when trying to
find financing in the current market
circumstances. Consequently, in member states,
private or public loans can be granted, with a rate
at least equal to the visible rate of the central bank,
to which a premium is added. The element of aid
included in the difference between this rate of
interest and the rate of interest defined in the
Commission Communication on the revision of the
method for setting the reference and discount
rates16, will be considered, on a temporary basis, to
be compatible with the EC Treaty subject to
fulfilling the following conditions:
16
OJ C14 of 19.01.2008.
15
 this method applies to all contracts closed
until the 31st of December 2010, no matter
the length of them;
 the reduced rates of interest may be applied
for payments of interests prior to the 31st of
December 2012; starting with this date, the
loans should be charged with an interest rate
at least equal with the rate defined in the
Communication on the reference and
discount rate.
 the aid is granted to undertakings which
weren't in difficulty at the 1st of July 2008; the
aid might also be granted to undertakings
which weren't in difficulty at that date, but
began confronting with difficulties later, as a
consequence of the global financial and
economic crisis.
Because of the current financial crisis, undertakings
face, as well, more difficulties in order to gain
access to financing for the manufacturing of more
ecological products. It's possible that the aid in the
form of guarantees might not be sufficient to
finance the costly projects which aim to increase
the protection of the environment through the
anticipated adaptation to future standards, which
haven't yet come into force, or by adopting even
more stringent standards than these. Consequently,
the additional measures of public or private
subsidized loans may encourage the
manufacturing of “ecological products”.
Interest rate subsidies for loans destined to finance
projects consisting in manufacturing new products,
which significantly improve the environmental
protection, may be considered compatible if they
meet several cumulative conditions, including:
the aid is necessary in order to launch a new
project; for existing projects, the aid could be
granted in case the project cannot continue
without it, because of the new economic
situation;
the aid is granted only for the projects
consisting in the manufacturing of products
that imply the anticipated adaptation to the
future community standards concerning the
products that increase the level of
environmental protection and that have not
 pentru produsele ce implică adaptarea
anticipată la viitoarele standarde comunitare în
domeniul mediului sau adoptarea de
standarde mai stricte decât acestea, investiţia
începe la 31 decembrie 2010 cel târziu, cu
obiectivul de a pune produsul pe piaţă cu cel
puţin doi ani înainte de intrarea în vigoare a
standardului;
împrumuturile sunt acordate până la 31
decembrie 2010;
întreprinderile pot beneficia de o reducere a
ratei dobânzii de 25% pentru societăţile mari,
şi respectiv 50% pentru IMM-uri;
rata dobânzii subvenţionată se aplică o
perioadă de cel mult 2 ani de la acordarea
împrumutului, etc.
Tulburările de pe piaţa financiară au afectat în mod
negativ piaţa de capital de risc a IMM-urilor aflate
în fază incipientă de dezvoltare prin restrângerea
disponibilității capitalului de risc. Din cauza
percepției actuale privind existența unor riscuri
mult mai mari asociate capitalului de risc legate de
incertitudini ce rezultă din posibilitatea unor
aşteptări reduse în ceea ce priveşte randamentul,
în prezent investitorii tind să investească mai
degrabă în active mai sigure, ale căror riscuri sunt
mai uşor de evaluat în comparație cu cele asociate
investițiilor cu capital de risc.
În consecinţă, anumite limitări prevăzute de
Orientările comunitare privind ajutorul de stat în
vederea promovării investiţiilor de capital de risc în
întreprinderile mici şi mijlocii17 au fost modificate
temporar până la 31 decembrie 2010. Principalele
modificări se referă la:
 mărirea tranşelor de finanţare maxime de la
1,5 milioane euro la 2,5 milioane euro,
pentru IMM-ul beneficiar pe o perioadă de
douăsprezece luni;
 micşorarea cantităţii minime de fonduri care
urmează să fie acordate de investitori privaţi
de la 50% la 30% în cazul zonele neasistate;
 Această adaptare temporară a orientărilor
nu se aplică măsurilor de capital de risc care
fac obiectul Regulamentului general de
exceptare pe categorii de ajutoare18.
17
Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C194/18.08.2006.
18
Regulamentul CE nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Ttratat
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L214/09.08.2008.
16
Asigurarea creditelor la export pe termen scurt
poate reprezenta o soluţie pentru deblocarea
tranzacţiilor intracomunitare şi nu numai. Pentru
aceasta Comisia Europeană permite până la data
de 31 decembrie 2010 acoperirea de către stat a
riscurilor ataşate creditelor contractate pentru
susţinerea operaţiunilor de export în condiţiile în
care statele membre pot demonstra lipsa unor
asiguratori privaţi care să preia aceste riscuri, prin
furnizarea unor elemente suficiente de probă cu
privire la indisponibilitatea acoperirii riscurilor pe
piața asigurărilor private.
4. Monitorizarea şi raportarea ajutoarelor de stat
acordate
Măsurile de ajutor de stat menţionate trebuie
notificate ex-ante Comisiei Europene. Comisia este
hotărâtă să asigure autorizarea rapidă a măsurilor
de ajutor de stat aferente crizei actuale cu condiţia
ca statele membre să asigure o cooperare strânsă şi
să furnizeze informaţii complete.
Până la 31 iulie 2009, statele membre trebuie să
prezinte Comisiei o listă a schemelor instituite în
baza acestor prevederi.
Totodată, statele membre trebuie să se asigure că
păstrează evidenţe detaliate privind acordarea
ajutoarelor. Aceste înregistrări, care trebuie să
conţină toate informaţiile necesare pentru a se
stabili că au fost respectate condiţiile, trebuie
păstrate timp de 10 ani şi furnizate, la cerere,
Comisiei. În special, statele membre trebuie să fi
obţinut informaţii care să demonstreze că
beneficiarii ajutoarelor nu erau societăţi aflate în
dificultate la 1 iulie 2008.
În plus, statele membre ar trebui să prezinte
Comisiei până la data de 31 octombrie 2009 un
raport cu privire la măsurile instituite în baza
prezentei comunicări. În special, raportul ar trebui
să prezinte elemente care să indice necesitatea
menţinerii de către Comisie după 31 decembrie
2009 a acestor măsuri, precum şi informaţii
detaliate cu privire la beneficiile de mediu ale
împrumuturilor subvenţionate. Statele membre

yet come into force or projects that imply the
keeping of even more stringent standards than
these;
for the products that imply the anticipated
adaptation to the future community
standards in the environmental field or the
adoption of more stringent standards than
these, the investment begins, the latest, on
the 31st of December 2010, with the
objective of placing the product on the
market with at least two years before the
standard comes into force;
loans are granted until the 31st of December
2010;
undertakings may benefit from a reduction in
the interest rate of 25% for large companies
and respectively 50%for SMEs;
the subsidized rate of interest applies for a
period of maximum 2 years from the granting
of the loan, etc.
The disturbances on the financial market have
negatively affected the risk capital market of the
SMEs in the early stages of development by
restricting the availability of risk capital. Because of
the current perception of the existence of much
higher risks associated with risk capital related to
uncertainties arising from the possibility of some
low expectations regarding the yield, investors now
tend to rather invest in safer assets, whose risks are
easier to evaluate by comparison with those
associated with the risk capital investments.
Consequently, some limitations provided by the
“Community guidelines on State aid to promote
risk capital investments in small and medium sized
enterprises”19 have been temporary modified until
the 31st of December 2010. The main amendments
refer to:
increasing the maximum funding tranches
from 1,5 million Euros to 2,5 million Euros, for
the beneficiary SME, for a period of 12
months;
lowering the minimum amount of funds to be
provided by private investors, from 50% to
30% in case of unassisted areas; This
temporary adjustment of the guidelines is
not applicable to the risk capital measures
covered by The General Block Exemption
19
OJ C 194 of 18.08.2006.
20
Regulation (EC) no 800/2008 of the 6th of August 2008 declaring certain categories of aid compatible with the common market in application of Articles 87
and 88 of the Treaty (General Block exemption Regulation) OJ L214 of 09.08.2008.
17
20
Regulation . 20.
Regulation
Short-term export crediting insurance may
represent a solution to unlock the intra-
Community transactions and not only those. For
this, the European Commission allows, until the 31st
of December 2010, the state to cover the risks
attached to the contracted credits for sustaining the
export operations in the conditions under which
member states could prove the lack of some private
investors which might assume these risks, by
providing sufficient elements of proof regarding the
unavailability of covering the risks on the private
insurances market.
4. Monitoring and reporting of the granted state
aids
The mentioned state aid measures must be notified
ex-ante to the European Commission. The
Commission is determined to ensure quick
approval of measures of state aid related to the
current crisis, if the member states assure a close
cooperation and provide complete information.
Until the 31st of July 2009, member states must
submit to the Commission a list of the schemes
established under these provisions.
At the same time, member states must ensure that
they keep detailed records regarding the granting
of the aids. These records, which have to contain all
the necessary information in order to establish
whether the conditions were met, must be kept for
10 years and provided, on request, to the
Commission. In particular, member states must
have obtained information showing that the
beneficiaries of the aids weren't undertakings in
difficulty at the 1st of July 2008.
Additionally, member states should present the
Commission until the 31st of October 2009 a report
on the measures introduced under this notice. In
particular, the report should present elements that
indicate the necessity for the Commission to
maintain after the 31st of December 2009 these
measures, as well as detailed information regarding
the environmental benefits of the subsidized loans.
Statele membre trebuie să furnizeze aceste
informaţii pentru fiecare an ulterior, înainte de 31
octombrie a fiecărui an.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare cu
privire la ajutorul acordat, pentru a verifica dacă s-
au respectat condiţiile prevăzute în decizia
Comisiei de aprobare a măsurii de ajutor.
5. Consideraţii finale
În contextul actual, provocarea pentru Comisie
este de a menţine concurenţa în faţa presiunilor
politice şi sociale de rezolvare cât mai rapidă a
crizei economice, fapt care ar submina obiectivul
declarat de a se acorda ajutoare de stat mai puţine
şi mai bine orientate.
18
Neelie Kroes, comisarul european pentru
concurenţă, declara la întrunirea de la Paris a
Comitetului pentru concurenţă al OECD, din 17
februarie 2009, că „trebuie să fim flexibili în
proceduri dar nu în principii” şi că centrul de
greutate, când este vorba de ajutoare de stat,
trebuie să fie pus pe calitate şi nu pe cantitate. Cu
toate acestea, în anumite condiţii, este necesară
acordarea temporară de noi ajutoare de stat.
Expansiunea rapidă a crizei impune aplicarea
normelor privind ajutoarele de stat astfel încât să
existe o flexibilitate maximă în soluţionarea crizei,
menţinânduse, în acelaşi timp, condiţii de egalitate
pe piaţă şi evitându-se restricţionarea nejustificată
a concurenţei.
Deşi ajutoarele de stat nu reprezintă o rezolvare
miraculoasă a dificultăţilor actuale, sprijinul public
bine orientat către agenţii economici ar putea
constitui o componentă benefică în efortul general
atât de a debloca creditarea societăţilor, cât şi de a
încuraja continuarea investiţiilor atât de necesare
pentru obţinerea unor beneficii pe termen lung
pentru cetăţenii Europei.
Member States must submit this information for
every subsequent year, prior to the 31st of October
of each year.
The Commission might request additional
information regarding the aid granted, in order to
verify if it met the conditions provided in the
Commission's decision to approve the state aid
measure.
5. Final considerations
In this present context, the challenge for the
Commission is to maintain competition ahead of
the political and social pressures of resolving as
quickly as possible the crisis, which would
undermine the declared objective of granting
fewer and better orientated state aids.
19
Neelie Kroes, the European commissioner for
competition, declared at a competition Committee
of the OECD reunion in Paris, held on the 17th of
February 2009, that “we need be flexible on
procedures, but not on principles” and that the
center of gravity, when it comes to state aids,
should be on quality and not on quantity. However,
in some situations, the temporary granting of new
state aids is necessary. The rapid expansion of the
crisis requires the application of state aid norms, in
order to have a maximum flexibility in resolving the
crisis, while at the same time keeping conditions of
equality on the market and avoiding an unjustified
restriction of competition.
Although state aids do not represent a miraculous
salvation from the current difficulties, a well
orientated public support towards undertakings
might represent a beneficial component in the
general effort to unlock the undertakings' crediting,
as well as to encourage the continuation of the
investments that are so necessary in order to obtain
some long-term benefits for the citizens of Europe.
 DAVOS 2009 – ÎNTRE „CHINGILE” CRIZEI
ŞI „GLASUL” PARTICIPANŢILOR
Jozsef Nandor NEMENYI21
Carmen BUCUR22

Rezumat

Într-un orizont al incertitudinilor şi manifestării agresive a efectelor crizei economico-financiare la nivel

mondial, reuniunea de la Davos din 2009 a avut o temă cel puţin „futuristă”, prin încercarea de a trasa
conturul lumii după încheierea crizei. Tema reuniunii „Formarea lumii în perioada post – criză” ar induce la
o primă vedere impresia că sfârşitul crizei este aproape, permiţând suficiente speculaţii legate de o nouă
formă a economiei globale. Cu toate acestea, glasurile participanţilor, uneori timide iar alteori puternice,
nu au confirmat o potenţială încheiere a perioadei de criză, ci mai degrabă au reprezentat încercări timide
de găsire a unor soluţii de ieşire din acest impas, marcate de tensiuni şi divergenţe. Ca şi până acum,
România a urmărit reacţiile şi comentariile reuniunii de la Davos de pe o poziţie pasivă, fiind absentă an de
an de la aceste reuniuni internaţionale.

Cuvinte cheie: criză, măsuri, efecte, sprijin pentru dezvoltare, stabilitate financiară.

Cu un record de participare, circa 2500 de
persoane printre care 40 de şefi de state şi guverne,
reuniunea de la Davos de anul acesta a adus în
prim plan criza mondială şi încercări timide de
găsire a unor soluţii. Pe fondul resimţirii din plin a
efectelor crizei economico-financiare, toate
statele, comunităţile şi companiile sunt forţate să-şi
revizuiască propriile evaluări legate de viitor şi să-şi
regândească strategiile. Conturarea unei noi forme
a lumii după criză a avut în vedere 6 obiective:
a) promovarea stabilităţii în sistemul financiar şi
revigorarea creşterii economice globale;
b) asigurarea unei guvernări eficiente la nivel
naţional şi regional pe termen lung;
c) modificări în asigurarea sustenabilităţii şi
dezvoltării economiilor;
d) conturarea de noi valori şi principii de
leadership în perioada post-criză;
e) catalizarea noului val de creştere către
inovare, ştiinţă şi tehnologie;
f) înţelegerea implicaţiilor modelelor de afaceri
în industrie.
Confirmările celor mai importanţi factori decidenţi
din mediile guvernamentale, afaceri şi societatea
civilă reflectă nevoia de creştere sistematică şi
interdisciplinară pe toate planurile economice,
politice, tehnologice şi sociale.
Prezent la reuniunea de la Davos, cunoscutul
economist Joseph Stiglitz aprecia că „în timp ce
liderii economici vorbeau despre experienţele lor,
puteai aproape literalmente simţi cum se întuneca
cerul. Atmosfera a fost foarte bine ilustrată de un
vorbitor, care sugera că am înlocuit sintagma "boom
şi prăbuşire" cu "boom şi armaghedon". Consensul
care se contura era că prognoza FMI pe 2009 – dată
publicităţii la începutul întrunirii (aceasta se referea
la o stagnare globală cu cea mai mică creştere din
perioada postbelică) – era optimistă. Singurul ton
mai înălţător a fost dat de remarca unui participant
care spunea ca prognozele care întrunesc consensul
la Davos sunt aproape întotdeauna greşite, aşa că
de această dată prognoza va fi de un pesimism
exagerat. La fel de remarcabilă a fost şi pierderea
încrederii în pieţe (s.n). Într-o sesiune de
brainstorming cu o rată mare de participare, cei din
sală au fost rugaţi să spună care cred ca este
principala eroare ce a dus la criză. Răspunsul

21
Consilier de concurenţă, Consiliul Concurenţei.
22
Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.

20
DAVOS 2009 – BETWEEN THE “GIRTHS” OF THE
CRISIS AND THE “VOICE” OF THE PARTICIPANTS
Jozsef Nandor NEMENYI23
Carmen BUCUR24

Abstract25

While we are expecting worldwide uncertainties and aggressive manifestations of the economic and
financial crisis, the 2009 Davos reunion focused on a “futuristic” subject, by attempting to sketch the future
map of the word, as it will arise after the crisis. The theme of the reunion, “Shaping the Post-Crisis World”,
seems to suggest that the end of the crisis is near, thus allowing sufficient speculations concerning a new
structure of the global economy. However, the voice of the participants - shallow or powerful, by case - did
not confirm a potential conclusion of the crisis period. It was rather a shallow attempt to find solutions for
getting past the standstill, characterized by a set of tensions and divergences. As in the past, by not
attending these international reunions, Romania took a passive approach on the reactions and comments
of the Davos reunion.

Keywords: crisis, measures, effects, support for development, financial stability.

Registering a record participation - around 2,500
attendants of whom 40 heads of state and
government - , this year's Davos reunion brought
the world crisis and the related shallow attempts at
finding solutions into the spotlight. On the
background of the very perceptible effects of the
economic and financial crisis, all states,
communities and companies are forced to review
their assessments of the future situation and to
rethink their strategies. The new draw-up of the
world after the crisis envisages 6 objectives:
a) promoting stability within the financial
system and reviving global economic growth;
b) ensuring an efficient long-term governance
at national and regional level;
c) adjustments in providing the sustainability
and the development of economies;
d) creating new leadership values and
principles in the post-crisis period;
e) accelerating the new growth wave in the
fields of innovation, science and
technologies;
f) understanding the implications of the
business models within industries.
The opinions of the most important decision-
making factors of the governmental, business and
civil society areas reflect the need of systematic and
interdisciplinary growth of the economic, politic,
technological and social environments.
The well known economist Joseph Stiglitz also
attended the Davos reunion. He said that “as
business leaders shared their experiences, one
could almost feel the clouds darkening. The spirit
was captured by one speaker who suggested that
we had gone from "boom and bust" to "boom and
Armageddon". The emerging consensus was that
the IFM forecast for 2009, issued as the meeting
convened, of global stagnation – the lowest growth
in the post-war period – was optimistic. The only
upbeat note was struck by someone who remarked
that Davos consensus forecasts are almost always
wrong, so perhaps this time it would prove
excessively pessimistic. Equally striking was the loss
of faith in markets. In a widely attended
brainstorming session at which participants were
asked what single failure accounted for the crisis,
there was a resounding answer: the belief that
markets were self-correcting. The so-called "efficient
markets" model, which holds that prices fully and

23
Competition counselor, Romanian Competition Council.
24
Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.
25
Translated into English by Ioan D. Popa, competition inspector, Research and Synthesis Directorate.

21
majorităţii? Credinţa în faptul că pieţele se
autocorectează. Aşa-numitul "model al pieţelor
eficiente", conform căruia preţurile reflectă eficient
şi pe deplin toată informaţia disponibilă, şi-a luat şi
el porţia de critică.
Acelaşi lucru s-a întamplat şi cu ţintirea inflaţiei:
concentrarea exagerată pe inflaţie a distras atenţia
de la problema mai importantă a stabilităţii
financiare. Convingerea şefilor băncilor centrale că
este necesar şi aproape suficient să controlezi
inflaţia ca să obţii creştere economică şi
prosperitate nu s-a bazat niciodată pe teorii
economice fundamentate; acum, criza a furnizat
mai multe motive de scepticism în acest sens” (s.n.
Este un model şi pentru România şi pentru BNR,
care s-a concentrat, exclusiv, pe ţintirea inflaţiei –
care nu s-a reuşit).
În fapt, singurul consens de idei la care s-a ajuns la
această reuniune a fost legat de constatarea că
bancherii sunt responsabili pentru situaţia de
colaps în care a fost adus sistemul financiar. S-a
propus chiar înfiinţarea unei bănci care să
gestioneze aşa-numitele active “bolnave”. În rest,
discuţiile contradictorii, chiar aprinse, între
participanţi nu au condus la concluzii certe, menite
să vină în sprijinul relansării economiei globale, ci
mai de grabă la exprimarea unor “ofuri” ale statelor
în curs de dezvoltare împotriva marilor “coloşi”
economici, generatori ai situaţiei de criză
financiară mondială.
Rămâne însă de văzut care vor fi acţiunile concrete
ale fiecărui stat în încercarea de ieşire din “cercul
vicios” al crizei. Adoptarea unui set de măsuri
vizând stimularea investiţiilor şi a consumului,
crearea de noi locuri de muncă şi o mai atentă
politică în domeniul bancar, în ansamblu. În
privinţa activităţii de creditare, aceasta trebuie să
fie în concordanţă cu necesitatea dezvoltării, chiar
şi cu paşi mici dar siguri, a economiei fiecărui stat,
încercând astfel a ieşi din”pânza de păianjen”
destul de gros ţesută, a crizei mondiale.
În loc de concluzii....
Orice nouă viziune economică cere bani pentru
relansare şi noi tehnologii; deci, pentru ţara
noastră, pe lângă reforme profunde şi rapide
pentru ajustări structurale – atât de necesare –
avem nevoie în 2009, din cele mai simple raţiuni,
de credite externe dar şi de relansarea procesului
intern de creditare (dar nu se ştie precis din ce
surse).
Întrebarea noastră, evident retorică, este: Se poate
oare stabili în martie 2009 intensitatea şi durata
crizei, sau altfel spus ce se poate face pentru a intra
din nou într-un trend normal de creştere
economică sustenabilă cu un deficit bugetar redus?
Între timp, numărul euroscepticilor în UE este în
creştere ca şi rata şomajului şi a sărăciei extreme, şi
se “aşteaptă” falimente răsunătoare de la Gibraltar
până în Islanda, respectiv de la Galaţi până la
Murmansk. Asta-i globalizarea anului 2009, cu
capitalismul caduc.
Până ce găsim punctul fix atât de necesar în
economie, în doctrină şi finanţe, ne gândim cu
“mândrie” că ceea ce am învăţat în facultate acum
20-30 de ani este din nou valabil:
Marx redivivus? (!)
Considerăm că această criza economică, tot mai
evidentă şi tot mai greu de stăpânit, „rezolvă” două
probleme capitale:
decimarea întreprinderilor falimentare şi
necompetitive;
decimarea „elitei academice” economice
născută în ultimii 20 de ani, care nu s-a hotărât
încă dacă este de dreapta sau de stânga în
perioada de criză.

22
efficiently reflect all available information, also came
in for a trashing.
So did inflation targeting: the excessive focus on
inflation had diverted attention from the more
fundamental question of financial stability. Central
bankers' belief that controlling inflation was
necessary and almost sufficient for growth and
prosperity had never been based on sound
economic theory; now, the crisis provided further
skepticism” (we underline that this is a valid model
for Romania and the National Romanian Bank,
which unsuccessfully focused only on inflation
targeting).
In fact, the only consensus of the reunion was that
bankers are the ones responsible for the collapse
of the financial system. Moreover, the participants
reflected on the establishment of a specific bank,
which would manage the so-called “sick” assets.
The challenging debates, sometimes even fiery, did
not lead to certain conclusions on the necessary
support for reviving the global economy. In fact,
they seem to express the “sighs” of the developing
countries concerning the great economic
“colossuses”, which had generated the world
financial crisis.
It remains to be seen how each state is going to
actually act for escaping the “vicious circle” of the
crisis. The adoption of new measures for
stimulating investments and consumption, the
creation of new jobs and a more careful banking
strategy, especially concerning the credit activity,
must be in line with the necessity of developing –
by making small but sure steps-, the economy of
each state. The aim is to escape from the thick
“spider web” of the global crisis.
23
Instead of conclusions....
In order to be relaunched, any economic novelty
requires money, as well as new technologies; so,
alongside the so necessary, profound and rapid
reforms for structural changes, it is obvious that in
2009 our country will need to contract external
credits and to restart the internal crediting process
(by using yet unidentified sources).
Our rhetorical question is: Can anyone establish
the intensity and the length of the crisis in March
2009? Or, put in other words, what can be done for
registering again a normal sustainable economic
growth alongside a low budgetary deficit?
In the meantime, the number of euroskeptics is
growing within the EU. The same trend is followed
by the unemployment rate and by the extreme
poverty; big bankruptcies are being “expected”
from Gibraltar to Island, and from Galaţi to
Murmansk. This is the globalization of 2009, and its
no longer valid capitalism.
Until we will find the so necessary fixed point in the
economy, in the doctrine and in finances, we are
“proudly” realizing that the old theories learned at
the university, 20-30 years ago, are valid once
again:
Marx redivivus? (!)
We believe that the more and more evident and
difficult to handle crises “is solving” two capital
problems:
the elimination of the noncompetitive and
bankrupted enterprises;
the elimination of the economic “academic
elite” created in the last 20 years, which hasn't
yet decided weather it should embrace a left or
a right political approach during the crises
period.
 PRIORITĂŢILE COMISIEI ÎN APLICAREA
ART. 82 DIN TRATATUL CE26
27
Rupprecht PODSZUN

Rezumat

Avem acum ceea ce aşteptam cu atâta nerăbdare? În decembrie, Comisia Europeană a emis un Document
de orientare privind priorităţile sale în aplicarea art. 82 din Tratatul CE28. Documentul urmăreşte să pună
punct discuţiilor extensive care au fost derulate în cadrul comunităţii antitrust şi care au privit maniera de a
implementa interzicerea abuzului de poziţie dominantă. De fapt, mulţi observatori par a nu fi de acord cu
ceea ce unii consideră ca fiind cea mai fructuoasă dezbatere în domeniul dreptului concurenţei din
ultimele decenii. Nu doar aplicarea art. 82 a constituit subiectul dezbaterii, ci toată problematica legată de
„abordarea mai economică” în dreptul concurenţei. În 2005, Grupul economic consultativ privind politica
în domeniul concurenţei a publicat un raport care milita pentru o abordare mai economică în dreptul
concurenţei29. Ulterior, Directoratul General pentru Concurenţă (DG COMP) a întocmit proiectul unui
„Document de discuţie” privind art. 82, asupra căruia s-au purtat dezbateri acerbe – la adresa sa au fost
formulate peste 100 de comentarii oficiale, publicate de DG COMP30.

Între timp, o voce de cea mai mare importanţă a exprimat un punct de vedere pe această temă: Curtea de
Primă Instanţă a dat soluţia în cel mai important caz de abuz din istoria europeană. Comisia a câştigat cu
uşurinţă bătălia Microsoft31. Acest fapt este destul de surprinzător, având în vedere că noul Document de
orientare nu pare să denote un grad ridicat de siguranţă intrinsecă.

Cuvinte cheie: articolul 82, aplicarea legislaţiei, Comisia Europeană, principiu.

I. Relevanţa art. 82 din Tratatul CE grupurile corporatiste mari, ci şi întreprinderile de

dimensiuni mai reduse, atunci când deţin poziţii
Art. 82 din Tratatul CE interzice abuzul de poziţie dominante pe piaţă, indiferent de cifra lor de
dominantă. Prevederea acoperă comporta- afaceri. Unele sectoare sunt, în mod special,
mentele unilaterale manifestate de actorii puternici vulnerabile în faţa abuzurilor, respectiv cele recent
de pe piaţă. Pe lângă recentul caz Microsoft, alte liberalizate. De regulă, în aceste sectoare, foştii
cazuri europene importante sunt British Airways32, monopolişti deţinuţi de stat continuă să se bucure
Telefónica33 sau AstraZeneca34. Aceste cazuri de de poziţii puternice pe piaţă; aceştia nu sunt
rezonanţă au fost de mare importanţă pentru obişnuiţi să dezvolte un spirit al concurenţei loiale.
sectoarele respective. Prin urmate, a trebuit ca autorităţile de concurenţă
din Europa să abordeze de nenumărate ori
1. Relevanţa pentru întreprinderi comportamente abuzive în telecomunicaţii,
transport, energie, servicii poştale şi în alte domenii
Interzicerea abuzurilor prezintă relevanţă pentru similare. Dacă o întreprindere este dominantă, ar
două tipuri de întreprinderi: trebui să aibă în vedere derularea un program
special de conformitate care să asigure alinierea
În primul rând, stabileşte o limită pentru practicile practicilor sale la prevederile art. 82 EC din Tratatul
de afaceri derulate de întreprinderile care deţin CE, precum şi la prevederile echivalente din
poziţie dominantă pe piaţă. Nu sunt vizate doar legislaţia naţională incidentă (care pot fi chiar mai
26
Tradus în limba română de Ioan D. Popa, inspector de concurenţă, Consiliul Concurenţei, Direcţia Cercetare - Sinteze.
27
Autorul deţine funcţia de cercetător senior în cadrul Institutului pentru proprietate intelectuală, concurenţă şi drept fiscal Max Planck din Munchen, Germania. Este
expert pe termen scurt în cadrul Programelor Phare din Europa Centrala şi de Est.
28
„Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE în cazul practicilor întreprinderilor dominante de excludere abuzivă“ – Comunicare a
Comisiei, 3.12.200, disponibile la adresa http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/index.html şi publicate în JO nr. C 45, 24.2.2009, p. 7.
29
http://ec.europa.eu/competition/publications/studies/eagcp_july_21_05.pdf.
30
http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/contributions.html.
31
TPI, 17.9.2007, Cazul T-201/04 - Microsoft.
32
CEJ, 15.3.2007, Cazul C-95/04 P - British Airways.
33
Comisia Europeană, 4.7.2007, Cazul COMP/38.784 - Wanadoo/Telefónica.
34
Comisia Europeană, 19.7.2006, Cazul COMP/A.37.507 - AstraZeneca.

24
THE COMMISSION'S ENFORCEMENT PRIORITIES
FOR ART. 82 EC-TREATY
Rupprecht PODSZUN35

Abstract

So, is this what we have been so eagerly awaiting? In December, the European Commission issued a
Guidance Paper on its enforcement priorities in the field of Art. 82 EC-Treaty36. This paper is aimed at ending
the extensive discussions within the antitrust community on how to enforce the prohibition of abuses in
dominant positions. In fact, most observers seem to be put off by the result of what some have perceived as
the most fruitful debate in competition law since decades. It was not just the enforcement of Art. 82 that
was at stake in this debate, but the whole issue of a “more economic approach” towards competition law.
In 2005 the Economic Advisory Group on Competition Policy had published a report asking for a more
economic approach to competition law37. The Directorate General for Competition (DG COMP) then
drafted a “Discussion Paper” on Art. 82, that was subject to a heated debate – and to more than 100 official
comments published by the DG COMP38.

In the meantime, someone raised a voice of utmost importance to speak out on this matter: The Court of
First Instance rendered its decision in the most important abuse-case of European history. The Commission
won the Microsoft39-battle hands down. Surprisingly enough, though, the new Guidance Paper does not
beam with self-confidence.

Keywords: article 82, enforcement, European Commission, principle.

corporate groups. Smaller-sized undertakings

I. Relevance of Art. 82 EC-Treaty
might also be addressed if they hold a dominant
position in the market, regardless of their turnover.
Art. 82 EC-Treaty prohibits the abuse of a dominant
Some sectors are particularly susceptible to the
position. The provision covers unilateral conduct
focus of abuse-provisions, namely those that were
by strong market players. Important European
recently deregulated. In these sectors the former
cases, apart from the recent Microsoft case
state monopolists usually continue to hold a strong
included British Airways 4 0 , Telefónica 4 1 or
market position; they are not used to develop a fair
AstraZeneca42. These high-profile cases were of
competitive spirit. Throughout Europe,
great importance for the respective sectors.
competition authorities therefore have had to
tackle, time and time again, abusive conduct in
1. Relevance for Undertakings
telecommunications, transport, energy, postal
services and similar fields. If an undertaking is
The prohibition of abuses is of relevance for two
dominant, it should envisage a specific
different types of undertakings:
compliance-programme to align its practices with
Art. 82 EC-Treaty and the equivalent provisions of
First, it sets the yardstick for the business practices
their national laws (which might actually be more
of undertakings that hold a dominant position in
strict43). Such a compliance programme must take
the market. This does not just address huge
the new Enforcement Priorities into consideration.
35
The author is a Senior Research Fellow with the Max Planck Institute for Intellectual Property, Competition and Tax Law in Munich, Germany. He is involved as short-term
expert for Phare funded Programs in Central-Eastern Europe.
36
“Guidance on the Commission's Enforcement Priorities in Applying Article 82 EC Treaty to Abusive Exclusionary Conduct by Dominant Undertakings“ – Communication
from the Commission, 3.12.2008. Cf. http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/index.html. and published in OJ C 45, 24.2.2009, p. 7.
37
http://ec.europa.eu/competition/publications/studies/eagcp_july_21_05.pdf.
38
http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/contributions.html.
39
CFI, 17.9.2007, Case T-201/04 - Microsoft.
40
ECJ, 15.3.2007, Case C-95/04 P - British Airways.
41
European Commission, 4.7.2007, Case COMP/38.784 - Wanadoo/Telefónica.
42
European Commission, 19.7.2006, Case COMP/A.37.507 - AstraZeneca.
43
Cf. Art. 3 para. 2 Reg. 1/2003.
25
stricte44). Un astfel de program trebuie să ţină cont
de noile priorităţi în aplicarea legislaţiei.
Al doilea tip de întreprinderi, care trebuie să
acorde o mai mare atenţie Documentului de
orientare, sunt cele care doresc să atace în instanţă
anumite practici ale companiilor dominante. Astfel
de acţiuni pot fi demarate prin intermediul
procedurilor de natură civilă. În ceea ce priveşte
practicile de abuz, Curtea Europeană de Justiţie a
decis că legislaţiile naţionale trebuie să asigure
posibilitatea obţinerii de remedii efective prin
intermediul acţiunilor private45 în instanţă. Astfel de
acţiuni vor urmări, în mod normal, obţinerea
deciziilor instanţelor privind impunerea de remedii
în cazul practicilor celor mai nocive. Astfel de
decizii judecătoreşti pot fi obţinute relativ uşor, dar
nu toate instanţele sunt suficient de bine pregătite
să facă faţă caracterului special al aspectelor din
dreptul concurenţei. Alternativa este de se adresa
autorităţilor de concurenţă: Comisiei Europene,
dacă în respectivul caz este afectat comerţul între
statele membre (aşa cum se întâmplă deseori 46) sau
autorităţilor naţionale ale statelor membre. De cele
mai multe ori, alegerea acestei căi implică costuri
mai mici. Totuşi, există două dezavantaje:
autorităţile dispun de puteri discreţionare în
alegerea cazurilor pe care le vor investiga, iar
perioada de timp necesară instrumentării cazurilor
este la latitudinea autorităţilor – în ciuda faptului că
timpul este un element esenţial, deoarece
abuzurile pot determina ieşirea de pe piaţă a
concurenţilor afectaţi de comportamentul în
cauză.
2. Relevanţa pentru cei care aplică
legislaţia naţională
Documentul de orientare al Comisiei nu este
obligatoriu decât pentru aceasta. Totuşi, el a fost
dezbătut, într-o anumită măsură, cu autorităţile
naţionale de concurenţă. Întreaga discuţie a
implicat, de asemenea, şi persoanele interesate.
Prin urmare, documentul va influenţa în aceeaşi
manieră autorităţile naţionale şi instanţele
judecătoreşti. De asemenea, acesta ar putea stabili
un precedent pentru autorităţile naţionale în a-şi
adopta propriile priorităţi în aplicarea legislaţiei.
44
Cf. art. 3, paragraful 2 din Regulamentul 1/2003.
45
CEJ, 13.7.2006, Cazurile conexate C-295/04 - C-298/04 - Manfredi; CEJ, 20.9.2001, Cazul C-453/99 - Courage.
46
Cf. Comisia Europeană, Liniile directoare privind conceptul de afectare a comerţului, JO C 101, 27.4.2004, p. 81 ff.
47
Cf. Curtea Administrativă a Regatului Unit, 20.1.2009, Cazul CO/7886/2006 - Cityhook [http://www.bailii.org/ew/cases/EWHC/Admin/2009/57.html];
OLG Düsseldorf, 28.9.2005, Case VI-Kart 7/05 (V) - Sperrfusion.
48
Documentul de orientare, paragraful 10.
26
De cele mai multe ori, astfel de priorităţi se situează
în afara controlului judecătoresc. De exemplu,
există cazuri recente când instanţele naţionale au
confirmat deciziile autorităţilor de concurenţă de a
închide anumite cazuri sau de a stopa investigarea
lor47. Prin urmare, principiile autorităţilor în
aplicarea legislaţiei au căpătat o anumită relevanţă.
În mod normal, autorităţile naţionale de
concurenţă nu sunt obligate oficial să ia în
considerare notele Comisiei Europene, în afara
potenţialelor cazuri ce ţin de circumstanţe
excepţionale. Chiar şi aşa, obligaţia de stabilire a
priorităţilor în aplicarea legislaţiei nu poate fi
extinsă la nivelul autonom al autorităţilor
naţionale.
II. Principiile fundamentale ale Documentului
de orientare
Prin cele 26 de pagini ale sale, solidul document îşi
propune să definească - după o scurtă introducere
- anumiţi termeni cheie ai art. 82 şi încearcă să
ofere orientare privind „cadrul general” al
problematicii. În continuare, sunt tratate tipurile
particulare de comportament, pe care Comisia le
va instrumenta în mod prioritar.
1. Puterea pe piaţă
Pentru a intra în sfera de aplicare a art. 82, o
întreprindere trebuie să deţină o poziţie
dominantă pe piaţă. Poziţia dominantă pe piaţă
este definită ca „o poziţie de putere economică de
care se bucură o întreprindere şi care îi permite
acesteia să împiedice menţinerea unei concurenţe
efective pe piaţă relevantă, prin posibilitatea de a
se comporta, într-o măsură apreciabilă,
independent faţă de concurenţii săi, clienţii săi şi,
în ultimă instanţă, faţă de consumatori”48. Cel mai
important indicator al poziţiei dominante este cota
de piaţă. În prezent, Comisia consideră explicit
nivelul de 40 % ca fiind pragul limită: o cotă sub
40% nu poate susţine sau demonstra o poziţie
dominantă pe piaţă; pe de altă parte, poziţia
dominantă este probabil să existe dacă cota de
piaţă depăşeşte 40%. În fapt, această cifră este
superioară celor stipulate de prevederile unora
dintre statele membre - aşa cum este Germania,
unde prezumţia existenţei unei poziţii dominante
The second type of undertaking that should take a
closer look at the new Guidance Paper are those
that wish to take action against certain practices of
dominant companies. Such action can be taken in
civil court proceedings. The European Court of
Justice ruled that national law needs to provide
effective remedies against abuse through private
action49. In abuse cases, the action will normally
aim at provisional injunctive relief against
particularly harmful practices. Such rulings can be
obtained relatively fast, but not all courts are well
enough-prepared to deal with the delicacy of the
problems within European competition law. The
alternative is to address the competition
authorities: The European Commission, if the case
affects trade between Member States (as it often
does50), or the national competition authority. This
way is often cheaper. There are, however, two
disadvantages: The authorities have discretionary
powers to choose their cases, plus the fact that they
usually take their time in dealing with a case –
although time is of the essence as abuses might well
lead to the market exit of competitors that are
affected by the conduct in question.
2. Relevance for National Enforcers
The Commission's Guidance Paper does not bind
but the Commission itself. However, the paper has
been discussed at some length with the national
competition authorities. The whole discussion has
also reached the stakeholders. The Paper will,
therefore, influence national authorities and courts
alike. It might also set precedent for national
authorities to adopt their own enforcement
priorities.
49
ECJ, 13.7.2006, Joint Cases C-295/04 to C-298/04 - Manfredi; ECJ, 20.9.2001, Case C-453/99 - Courage.
50
Cf. European Commission, Guidelines on the effect on trade concept, OJ C 101, 27.4.2004, p. 81 ff.
51
Cf. UK Administrative Court, 20.1.2009, Case CO/7886/2006 - Cityhook [http://www.bailii.org/ew/cases/EWHC/Admin/2009/57.html]; OLG Düsseldorf,
28.9.2005, Case VI-Kart 7/05 (V) - Sperrfusion.
52
Guidance Paper, para. 10.
53
Cf. ECJ, 3.7.1991, Case C-63/86 - AKZO, para. 60; for the German law cf. § 19 German Act against Restraints of Competition.
54
Cf. European Commission, Notice on the definition of relevant market, OJ C 372, 9.12.1997, p. 5, para. 17.
27
Such enforcement priorities often are beyond
judicial control. For instance, there are recent cases
where national courts have backed the
competition authorities' decisions to close cases or
not to investigate further51. Therefore, the
enforcement principles of authorities gain
particular relevance. National competition
authorities usually are not formally obliged to take
notices by the European Commission into account,
although this might be the case under exceptional
circumstances. If at all, though, such an obligation
could not extend to internal enforcement
priorities.
II. Basic Principles in the Guidance Paper
The 26-pages-strong Paper sets out to define – after
a brief introduction – some of the key terms of Art.
82 and attempts to give an indication of the
“general framework” before addressing the more
specific types of conduct that the Commission will
handle with priority.
1. Market Power
In order for an undertaking to be liable under Art.
82, it needs to have market dominance. Market
dominance is defined as “a position of economic
strength enjoyed by an undertaking, which enables
it to prevent effective competition being
maintained on a relevant market, by affording it the
power to behave, to an appreciable extent,
independently of its competitors, its customers and
ultimately of its consumers”52. The most important
indicator for market dominance is its market share.
Nowadays, the Commission explicitly refers to a
market share of 40% as the yardstick: a share
below 40% will not stand for or represent market
dominance; on the other hand, market dominance
is likely if the market share is higher than 40%. This
figure is, in fact, higher than the relevant provisions
in some Member States, such as in Germany, where
the market dominance presumption starts at 33%,
but is below that of what the Court of Justice had
indicated (50%53). In practice, defining the relevant
market will, therefore, remain the most important
battle to be fought by the parties in the
proceedings. Market definition is often achieved
through reference to the SSNIP-test54: Product B is
pe piaţă se naşte de la pragul de 33% -, dar se
situează sub nivelul indicat de Curtea de Justiţie
(50%)55. Prin urmare, în practică, definirea pieţei
relevante rămâne una dintre cele mai importante
bătălii purtate în cadrul procedurilor de către
părţile implicate. Definirea pieţei relevante este
realizată de multe ori prin utilizarea testului
monopolistului ipotetic - SSNIP56: Produsul B face
parte din aceeaşi piaţă relevantă cu cea a
produsului A, dacă consumatorii aleg să-şi schimbe
opţiunea de achiziţie pentru produsul B, atunci
când preţul produsului A este majorat cu 5-10 %.
Odată definită piaţa relevantă (în mod normal, prin
testarea acesteia la nivelul consumatorilor
relevanţi), urmează determinarea volumului
acesteia şi a cotelor de piaţă.
Pe lângă cotele de piaţă, Comisia menţionează în
Documentul de orientare alte trei criterii utilizate
pentru a identifica dacă o întreprindere se poate
califica pentru a deţine o poziţie dominantă. În
primul rând, va fi examinată poziţia pe piaţă a
concurenţilor. Astfel, cota de piaţă a întreprinderii
este analizată în relaţie cu cea a concurenţilor. În al
doilea rând, sunt luate în considerare potenţialele
noi intrări pe piaţă şi posibilele sale extinderi.
Pentru aceasta, trebuie analizate atent „barierele la
intrarea pe piaţă”. În cel de al treilea rând, trebuie
evaluată puterea de cumpărare a clienţilor. Dacă o
întreprindere dominantă interacţionează cu clienţi
la fel de puternici ca ea, în mod normal, aceasta nu
va putea să majoreze preţurile sau să-şi
îngrădească concurenţii în mod unilateral.
Nu sunt menţionaţi explicit alţi factori care definesc
poziţia dominantă pe piaţă; prin urmare, Comisia îi
consideră mai puţin relevanţi. De exemplu, nu
există nicio referire cu privire la puterea unei
întreprinderi care este generată de forţa sa
financiară, de conexiunile pe care le are cu clienţii
sau de gradul în care poate dispune de resursele
necesare.
„Omisiunea” evidentă priveşte dominanţa
colectivă: nu există nicio menţiune cu privire la
acest aspect, deşi conceptul controlului în comun
al unei pieţe de către mai multe întreprinderi
(oligopol) a fost dezbătut în documentul din 2005.
Cu toate acestea, dovedirea unei „dominanţe
55
Cf. CEJ, 3.7.1991, Cazul C-63/86 - AKZO, para. 60; pentru legea germană cf. § 19 a Actului german împotriva restricţiilor de concurenţă.
56
Cf. Comisia Europeană, Notă privind definirea pieţei relevante, JO C 372, 9.12.1997, p. 5, paragraful 17.
57
TPI, 6.6.2002, Cazul T-324/99 - Airtours/FirstChoice.
58
Anexa la Regulamentul 773/2004, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:123:0018:0024:EN:PDF.
59
E-mail-ul trebuie transmis la adresa comp-market-information@ec.europa.eu. cf. http://ec.europa.eu/competition/contacts/antitrust_mail.html.
28
colective” a devenit mult mai greu de realizat după
decizia Curţii de Primă Instanţă în cazul Airtours57.
În prezent, evaluarea comportamentului în cadrul
pieţelor de tip oligopol nu reprezintă un aspect
prioritar pentru Comisie.
2. Construirea unui caz
Comisia indică prezintă căi pentru ca un caz să ia
naştere: întreprinderile care se simt afectate de
practici de excludere pot completa un „Formular
C”58, depunând astfel o plângere oficială, sau pot
transmite prin e-mail o plângere informală,
indicând anumite aspecte relevante59. Documentul
de orientare oferă indicaţii clare cu privire la
tipurile de cazuri pe care Comisia le analizează cu
atenţie sporită. De asemenea, documentul oferă
indicaţii referitoare la modalitatea de elaborare a
plângerii: aceasta trebuie să conţină descrierea
poziţiei unei întreprinderi dominante, condiţiile
existente pe piaţa relevantă, poziţia concurenţilor,
a clienţilor şi a furnizorilor, precum şi dimensiunea
presupusului comportament abuziv (durata,
procentul din vânzări afectat etc.). Bineînţeles,
trebuie descris şi presupusul abuz. Totuşi, cel mai
important aspect, lămurit foarte clar în cadrul
documentului, este necesitatea de a aduce dovezi
cu privire la comportamentul anticoncurenţial, la
strategia în cauză şi la prejudiciul adus
consumatorilor. Fără a indica posibile afectări ale
consumatorilor, orice plângere are şanse reduse de
reuşită.
3. Abordarea bazată pe efecte
Comisia accentuează faptul că îşi va schimba
abordarea, de la cea concentrată pe „formă” la una
„bazată pe efecte”: în viitor, nu vor mai fi interzise
per se anumite practici. În schimb, fiecare caz în
parte va fi evaluat în funcţie de condiţiile sale
specifice. Aceasta implică utilizarea unei analize
economice mai detaliate asupra efectelor anumitor
comportamente pe piaţă. O astfel de „abordare
mai economică” va creşte numărul opiniilor
construite pe argumente economice, precum şi
necesitatea autorităţilor de concurenţă de a-şi
întări expertiza în aria cunoştinţelor economice
superioare. În timp ce o abordare mai economică
este percepută uneori ca reprezentând un program
part of the same market as product A if customers
choose to switch to product B if the price for
product A is increased by 5-10%. Having defined
the market (normally by testing this with the
relevant customers) leads to the market volume
and the market shares.
Apart from the market share, the Commission, in its
Paper, mentions three further criteria to determine
whether an undertaking can claim a dominant
position: Firstly, the market position of competitors
will be examined. The market share, therefore, is
seen as relative to the shares of others. Secondly,
potential market entries and expansions are taken
into account. In order to achieve this, barriers to
'market entry' have to be closely analysed. Thirdly,
the countervailing buying power of customers is
considered. If a dominant undertaking has to deal
with equally strong customers, it will not be able to
raise prices or hinder competitors unilaterally in the
normal course of events.
Other factors establishing market dominance are
not mentioned explicitly, and are, therefore, seen
as less relevant by the Commission. For example,
there is no mentioning of the strength of the
undertaking through its financial power, its
connections to customers or its grip on necessary
resources.
The obvious 'blank' here is collective dominance:
no word on this matter, although the concept of
several undertakings controlling a market together
(oligopoly) had been discussed in the 2005 paper.
However, establishing 'collective dominance' had
already become much harder to achieve after the
ruling of the Court of First Instance in the Airtours60
case. Nowadays, it is not even a priority issue for
the Commission to scrutinise the behaviour in
oligopolistic markets.
60
CFI, 6.6.2002, Case T-324/99 - Airtours/FirstChoice.
61
Annex to Regulation 773/2004, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:123:0018:0024:EN:PDF.
62
The e-mail is to be sent to comp-market-information@ec.europa.eu. Cf. http://ec.europa.eu/competition/contacts/antitrust_mail.html.
63
For an introduction cf. Kerber/Schwalbe in: Hirsch/Montag/Säcker (eds.), Competition Law: European Community Practice and Procedure, London 2008;
Monti, EC Competition Law, Cambridge 2007, p. 68.
29
2. Bringing a Case
The Commission offers two ways of bringing a case
forward: Undertakings that feel hindered by
exclusionary practices can either fill in 'Form C'61
and make a formal complaint or they make an
informal complaint per email, stating the relevant
points 62 . The Guidance Paper gives clear
indications as to what sort of cases the Commission
will look at more closely. It also gives indications
how a complaint should be framed: It should
describe the position of a dominant undertaking,
the conditions on the relevant market, the position
of competitors, the position of both the customers
and suppliers and the extent of the allegedly
abusive conduct (its duration, its percentage of
sales affected, etc.). Of course, the alleged abuse
itself must also be described. Most importantly,
however, is the crystal-clear explicit request to
produce evidence of anticompetitive behaviour,
the underlying strategy and the harm caused to
consumers. Without showing likely consumer
detriment, any complaint, as a result, will have little
effect.
3. Effects-Based Approach
The Commission emphasises that it turns from a
rather 'formalistic approach' to an 'effects-based'
one: There will no longer be, per se, prohibitions of
certain practices. Instead, each individual case will
be assessed on its individual merits. This
encompasses a more detailed economic analysis of
the effects that certain behaviour has in the
markets. Such a “more economic approach” will
increase the number of economic opinions and the
necessity for competition authorities to strengthen
their expertise in 'state-of-the-art' industrial
economics. While the more economic approach is
sometimes perceived as a liberalisation
programme, i.e. less intervention and therefore
more scope of play for the dominant undertakings,
it also comes with less legal certainty. This is a clear
'downside' for businesses. The more economic
approach stems from economists of the so-called
“post Chicago school”. While the Chicago School
takes a very laisser-faire-approach (particularly
influential in the USA in the 1980s), the so-called
“post Chicago thinkers” take a more distinguished
and subtle approach. They question the exact
effects of certain practices and try to quantify
aspects such as consumer harm by using
econometric models63.
de liberalizare, adică o intervenţie mai redusă şi,
prin urmare, un spaţiu de acţiune mai larg pentru
întreprinderile dominante, aceasta aduce cu sine
un grad mai redus de siguranţă juridică. Aspectul
este în mod clar un „dezavantaj” pentru mediul de
afaceri. Acest tip de abordare este emanaţia
economiştilor din cadrul aşa-numitei „Şcoli post
Chicago”. În timp ce Şcoala Chicago adoptă o
abordare neintervenţionistă (cu influenţă specială
în SUA anilor 1980), aşa-numiţii „gânditori post
Chicago” îmbrăţişează o abordare distinctă şi mai
subtilă. Aceştia analizează rezultatele efective ale
anumitor practici şi încearcă să determine, prin
utilizarea modelelor econometrice64, aspecte
precum prejudiciul adus consumatorilor.
4. Bunăstarea consumatorilor
Un element caracteristic al „abordării mai
economice” este de a pune accent pe bunăstarea
consumatorilor, în loc de a concentra atenţia
asupra protecţiei concurenţei ori a bunăstării
generale. Comisia subliniază în documentul său
faptul că va continua să protejeze concurenţa în
această măsură. Totuşi, nu poate exista concurenţă
fără concurenţi. Prin urmare, e sigur că (deşi negată
cu vehemenţă) protecţia concurenţilor va juca un
anumit rol. Până în acest moment, Comisia nu a
pus un accent puternic pe bunăstarea
c o n s u m a t o r i l o r. E v i t a r e a p r e j u d i c i e r i i
consumatorilor este ultima prioritate a Comisiei în
ceea ce priveşte practicile abuzive. Consumatorii
pot fi definiţi şi ca producători sau distribuitori
intermediari. Prejudicierea consumatorilor se
traduce prin niveluri mai ridicate de preţ, calitate
scăzută şi/sau variante de alegere mai puţine
pentru consumatori.
5. Argumentele justificative
Întreprinderilor dominante le este permis să-şi
justifice practicile. Comisia va accepta practicile
dacă sunt necesare sau proporţionale cu atingerea
unor deziderate în afara domeniului concurenţei
(de exemplu, din raţiuni de sănătate publică).
Comisia va accepta şi comportamentele care
determină creşteri de eficienţă, care sunt utilizate
în interesul consumatorilor. Astfel de câştiguri de
eficienţă trebuie puse în balanţă cu efectele
64
Aspecte introductive cf. Kerber/Schwalbe în: Hirsch/Montag/Säcker (eds.), Competition Law: European Community Practice and Procedure, London 2008;
Monti, EC Competition Law, Cambridge 2007, p. 68.
30
negative, care pot fi supracompensate. În fapt,
testul oglindeşte prevederile art. 81 paragraful 3
din Tratatul CE şi va fi aplicat similar cazurilor care
intră sub incidenţa art. 81. Acest fapt nu este o
veste îmbucurătoare pentru întreprinderi, din
moment ce criteriile art. 81 paragraful 3 au fost
interpretate foarte strict până în prezent. În cazurile
de abuz, unii s-ar putea aştepta ca justificările
bazate pe argumentul eficienţei economice să se
dovedească la fel de greu de utilizat în practică
precum se întâmplă în domeniul controlului
concentrărilor economice sau al speţelor de cartel.
III. Tipuri de cazuri
De fiecare dată când o prevedere legală a fost
exprimată prin utilizarea unor termeni foarte
abstracţi - ceva de genul „abuz” - nu poate există
un grad de certitudine fără a defini anumite tipuri
de cazuri, care intră sub incidenţa respectivei
prevederi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul prevederii
referitoare la abuzul de poziţie dominantă, încă din
momentul adoptării acesteia în dreptul european,
în 1958. Între timp, Comisia a identificat patru
tipuri importante de abuz. Documentul de
orientare stabileşte în mod clar priorităţile în
investigarea acestor tipuri de cazuri. Deşi este
posibil ca alte tipuri de comportamente să nu intre
în atenţia Comisiei, totuşi, este aproape sigur că vor
fi instrumentate anumite cazuri. Această stare de
fapt nu creează, însă, zone de siguranţă: oricând
pot fi demarate acţiuni private, în special dacă este
vorba de o încălcare a art. 82 din Tratatul CE şi chiar
dacă autorităţile de concurenţă decid sa nu
instrumenteze un anumit caz.
1. Contractele de exclusivitate
Prima prioritate vizează cazurile implicând
contracte de exclusivitate. Întreprinderilor
dominante nu le este permisă îngrădirea clienţilor,
nici prin instrumente juridice, nici prin aplicarea de
reduceri comerciale, dacă aceasta ar însemna
blocarea accesului concurenţilor la aceştia.
Comisia urmăreşte, în special, situaţia în care o
întreprindere dominantă reuşeşte să-şi asigure
exclusivitatea asupra întregii cereri a clienţilor săi,
deşi, în fapt, ei depind doar parţial de aceasta. În
ceea ce priveşte subiectul delicat al reducerilor
 4. Consumer Welfare
One element of the “more economic approach” is
the stronger focus on consumer welfare as opposed
to the protection of the competitive process or,
indeed, the overall welfare. In its Paper, the
Commission underlines the fact that it will continue
to protect the competitive process as such. There is,
however, no competitive process without
competitors, and therefore, the protection of
competitors (although vigorously denied) will
certainly play a role. Yet, the Commission does add
a very strong emphasis on consumer welfare.
Avoiding consumer harm is the ultimate priority of
the Commission's dealings with abusive practices.
Consumers are also defined as intermediate
producers or distributors. Consumer harm is
defined as higher price levels, less quality and / or
less consumer choice.
5. Defences
Dominant undertakings are allowed to justify their
practices. The Commission will accept these
practices as long as they are necessary and
proportionate to reach non-competitive aims (e.g.
for health-reasons). The Commission will also
accept behaviour that prompts efficiency gains
that, in turn, serve the consumers. Such efficiency
gains have to be weighed up with the negative
effects, but these may be outweighed. Actually, the
test is mirroring Art. 81 para. 3 EC-Treaty and will be
applied along the same lines as in Art. 81 cases. This
is not good news for undertakings, since the criteria
under Art. 81 para. 3 have been interpreted very
strictly so far. One can expect that the efficiency
defence in abuse cases is, in general, an equally
'lame duck' just like it is in merger control or cartel
cases.
65
ECJ, 13.2.1979, Case 85/76 - Hoffmann-La Roche.
66
Cf. above (footnote 13).
31
III. Types of Cases
Whenever a legal provision is written in the most
abstract of terms – something like “abuse” for
instance – there is no form of certainty but through
that of defining types of cases that fall under these
provisions. This is what has happened with the
abuse-provision ever since it was introduced into
European law in 1958. The Commission has, in the
meantime, identified four such types of abuse as
the most important ones. The Guidance Paper
clearly sets priorities for their enforcement.
Although it is not to be excluded that other types of
behaviour are not tackled, there is, however, little
doubt that the Commission will not pick up on
certain cases. This all falls short of creating safe
havens: Private action will always be possible,
particularly if there is a violation of Art. 82 EC-
Treaty, even if the competition authorities decide
not to take on the case.
1. Exclusive Dealings
The first priority is assigned to cases of exclusive
dealing. Dominant undertakings are not allowed to
bind their customers, neither legally nor through
rebates, if it means that competitors no longer have
access to customers. This is a particular concern of
the Commission when dominant undertakings
manage to bind their customers for the whole of
their demand although the customers, in fact, only
partially depend on it. Regarding the difficult
question of rebates, the Commission emphasises
that there will be an economic analysis for each
individual case. Generally speaking , an
individualised rebate structure might indicate a
higher degree of dependency than that of a
standardised scheme. This is a reminder of the
British Airways case that triggered hot debates
amongst economists. Further leading cases for
exclusive dealings include Hoffmann-La Roche65
and AKZO66.
comerciale, Comisia accentuează faptul că, pentru
fiecare caz în parte, va realiza o analiză economică
distinctă. În general, o structură individualizată de
reduceri comerciale poate indica existenţa unui
grad mai înalt de dependenţă, în comparaţie cu o
schemă standardizată. Un exemplu este cazul
British Airways, care a generat dezbateri aprinse
între economişti. Alte cazuri importante care au
implicat contracte de exclusivitate sunt Hoffmann-
La Roche67 şi AKZO68.
2. Vânzările legate şi vânzările grupate
Al doilea tip important de cazuri acoperă vânzările
legate şi pe cele grupate: unei întreprinderi
dominante nu îi este permis să facă uz de
dependenţa pe care un client o manifestă faţă de
ea pe o anumită piaţă, astfel încât să îl forţeze de a
achiziţiona un produs distinct, care face parte
dintr-o altă piaţă. Acest fapt poate fi realizat prin
legarea directă a produselor sau prin reduceri
comerciale aplicate global asupra unor produse
distincte (vânzări grupate). Legarea poate fi
rezultatul unor operaţiuni de natură tehnică (în
mod artificial). Cu cât practica vânzărilor legate
este mai îndelungată, cu atât devine mai gravă
situaţia din punct de vedere concurenţial. Un
exemplu clasic este cazul Microsoft, unde Media
Player, un produs distinct, a fost distribuit în mod
automat împreună cu sistemul de operare
Windows69.
3. Preţurile de ruinare
A treia prioritate este reprezentată de cazurile
privind preţurile de ruinare: unei întreprinderi
dominate nu îi este permis să-şi sacrifice temporar
profitul pentru a forţa ieşirea de pe piaţă a
concurenţilor care sunt eficienţi din punct de
vedere economic şi care nu mai pot concura sub
costuri. Comisia indică faptul că se va baza pe
conceptul de „costuri medii evitabile” pentru a
stabili nivelul pragului de referinţă.
Deşi soluţia pare plauzibilă, transpunerea sa în
practică este incredibil de dificilă. Motivul este
legat de problemele critice determinate de
calcularea costurilor unei întreprinderi. Totuşi, au
existat cazuri unde s-a reuşit implementarea
acestei soluţii, aşa cum este Deutsche Post70.
67
CEJ, 13.2.1979, Cazul 85/76 - Hoffmann-La Roche.
68
Cf. nota de subsol 13.
69
Cf. nota de subsol 4.
70
Comisia Europeană, 25.7.2001, Cazul COMP/36.915 - Deutsche Post.
71
Cf. nota de subsol 6.
32
4. Refuzul de a furniza şi impunerea
adaosului comercial
În final, Comisia menţionează „refuzul de a
furniza” şi „impunerea adaosului comercial” ca
fiind două cazuri prioritare. Unei întreprinderi
dominante nu îi este permis refuzul de a furniza
bunuri, anumite drepturi sau servicii, care sunt
necesare clientului său pentru a putea concura cu
întreprinderea dominantă pe o piaţă din aval.
Interdicţia este valabilă şi în cazul furnizării
acestora la un nivel nejustificat de mare al preţului,
care îi îngreunează clientului posibilitatea de a
concura prin preţuri rezonabile pe o a doua piaţă
(impunerea adaosului comercial). Comisia
subliniază faptul că circumstanţele necesare
pentru a putea lua măsuri care afectează dreptul
de a contracta sunt stricte: produsul în cauză
trebuie să fie necesar concurenţei pe piaţa din aval,
refuzul ar conduce la eliminarea concurenţei şi la
prejudicierea consumatorilor. Un exemplu recent
de impunere a adausului comercial vizează piaţa
din Spania a accesului la anumite servicii de bandă
largă71.
5. Subiecte neabordate
Deşi sunt menţionate cazurile asupra cărora
Comisia încearcă să se concentreze, o întrebare
rămâne fără răspuns: care cazuri nu vor intra in
atenţia Comisiei?
Prima decizie importantă a fost să se concentreze
asupra abuzurilor directe de excludere împotriva
concurenţilor. Documentul de îndrumare nu
acoperă cazurile de abuz prin exploatare care
afectează în mod direct consumatorii, aşa cum
sunt preţurile excesive. Comisia doreşte să se
abţină de la a interveni direct asupra
comportamentul companiilor şi de la orice formă
de control al preţurilor. Nivelul preţului trebuie să
reiasă prin efectul concurenţei. Astfel se explică
rezervele pe care le are în ceea ce priveşte
abuzurile de exploatare. De fapt, cazurile pe care
Comisia le-a considerat abuzuri de exploatare sunt
destul de vechi. Merită subliniat faptul că setul de
criterii utilizat se rezumă la aspecte calitative.
Aceasta înseamnă că ceea ce atrage interesul
Comisiei asupra unui caz este, cu precădere, tipul
 2. Tying and Bundling
The second important type of cases covers tying
and bundling: The dominant undertaking is not
allowed to use the dependence of a customer on
the one market so as to force him into buying a
distinct product belonging to yet another market.
This can be achieved either by the direct tying of
products or through multi-product rebates
(bundling). Tying might be the result of (artificial)
technical measures. The more lasting the tie, the
more problematic it is in competition law terms. A
typical example for this was dealt with in the
Microsoft case where the Media Player, a product
in its own right, was distributed automatically along
with the Windows operating system72.
3. Predatory Pricing
The third priority is assigned to cases of predatory
pricing: The dominant undertaking is not allowed
to sacrifice profits temporarily in order to force as-
efficient-competitors out of the market who
cannot afford to compete below cost. The
Commission indicates that it will relate to the
concept of “average avoidable cost” as a yardstick
for sacrifices.
While this sounds plausible, the practice is
incredibly difficult. This is due to severe problems
involved in the calculation of cost of an
undertaking. However, successful cases from the
past include Deutsche Post73.
72
Cf. above (footnote 4).
73
European Commission, 25.7.2001, Case COMP/36.915 - Deutsche Post.
74
Cf. above (footnote 6).
75
This plays a role, though, within the general framework (para. 20).
33
4. Refusal to Supply and Margin Squeeze
Finally, the Commission mentions 'refusal to supply'
and 'margin squeeze' as two cases of priority. The
dominant undertaking is not allowed to refuse to
supply goods, rights or services that are necessary
for the customer in order to compete with the
dominant undertaking on a downstream market.
The same applies for supplying them at an
unjustifiably high rate which makes it difficult to
compete at good prices in the second market
(margin squeeze). The Commission points out that
the conditions for it taking measures overriding the
freedom of contract are strict: the product in
question must be necessary for competition on the
downstream market, the refusal would lead to an
elimination of competition and would harm
consumers. A recent case example of margin
squeeze concerned the Spanish market for internet
broadband access74.
5. Blind Spots
Having stated the cases on which the Commission
tries to focus, it still leaves the question open:
Which cases will not be in the Commission's
spotlight?
The first important decision was to focus on
exclusionary abuses that are directed against
competitors. The Guidance Paper does not cover
cases of exploitative abuses that directly harm
customers, e.g. excessive pricing. The Commission
wishes to refrain from direct interventions
regarding the behaviour of companies and from
any form of price control. The price should be
defined through competition itself. This explains its
reservations regarding exploitative abuses.
Actually, the cases decided by the Commission as
cases of exploitation date back a long time. It is
noteworthy that the criteria of the Commission
stick to qualitative aspects, i.e. it is the type of
behaviour that triggers the Commission's interest,
and not so much its economic impact75. Neither
the size of the affected market nor the strength of
the particular company is explicitly mentioned.
This differs considerably from other priority
principles, such as those of the OFT.
comportamentului şi mai puţin impactul
economic76. Nici dimensiunea pieţei şi nici puterea
unei anumite companii nu sunt menţionate
explicit. Acest fapt diferă faţă de alte principii de
stabilire a priorităţilor, aşa cum sunt cele ale OFT.
Ce altceva mai lipseşte? Documentul de orientare
conţine foarte puţine remarci privind problemele
referitoare la facilităţile esenţiale, deşi ele joacă un
rol esenţial în multe dintre cazurile importante77.
Întreaga gamă de probleme privind pieţele
asociate este foarte puţin explicată. Cazurile de
abuz prin puterea de cumpărare nu reprezintă o
prioritate a Comisiei. Discriminarea nu reprezintă
o problemă pentru Comisie.
IV. Comentarii
Ce este bun în Documentul de orientare? În
principal, acesta oferă trei elemente noi: pentru
prima dată, Comisia îşi defineşte priorităţile. De
asemenea, clarifică faptul că urmăreşte să adopte
o abordare mai economică. Şi, în final, se pare că
elementul de protecţie a consumatorilor
avansează oficial la stadiul de prioritate în cadrul
politicii actuale privind concurenţa.
1. De ce este nevoie de o stabilire a
priorităţilor?
Este normal ca o autoritate care dispune de puteri
discreţionare să-şi stabilească priorităţile. Până în
prezent, puţine autorităţi şi-au făcut publice
priorităţile. Stabilirea acestora nu este o obligaţie
legală - este un aspect de politică, sau cel puţin, de
strategie. Documentul de orientare deschide
dezbaterea privind acest subiect de politică în
domeniu.
Iniţial, Comisia planificase să publice linii
directoare care să acopere complet
comportamentele de abuz care intră sub incidenţa
art. 82. Se pare că demersul a fost oprit de opoziţia
autorităţilor naţionale de concurenţă. Declararea
priorităţilor este alternativa cea mai bună din două
motive: în primul rând, liniile directoare nu fac
decât să ofere noi definiţii abstracte, cu atât mai
mult în domeniul art. 82, care este, poate, unul
dintre cele mai vagi norme ale dreptului
76
Totuşi, în cadrul general, acesta joacă un anumit rol (paragraful 20).
77
Cf., de exemplu, CEJ, 29.4.2004, Cazul C-418/01 - IMS Health.
78
Cadrul general privind priorităţile de concurenţă, octombrie 2006, http://www.oft.gov.uk/shared_oft/press_release_attachments/compcriteria.pdf.
34
concurenţei. În practică, normele vor fi
interpretate prin jurisprudenţa curţilor de justiţie.
Aceste decizii se vor baza sau vor invoca cazurile
Comisiei - prin urmare, siguranţa juridică este
asigurată cel mai bine dacă întreprinderile cunosc
care dintre practici vor intra în atenţia autorităţilor.
Al doilea avantaj este reprezentat de faptul că
autorităţile naţionale vor putea să-şi stabilească
priorităţi diferite, şi astfel se pot dezvolta
„concepte concurente” privind interpretarea
prevederile referitoare la abuz.
Comisia identifică priorităţile în funcţie de
comportamentul în cauză - indiferent de cât de
importantă este piaţa în cauză. Se constată o
diferenţă considerabilă faţă de abordarea din
„Principiile prioritare” ale Office of Fair Trading78,
de exemplu, unde sunt luaţi în calcul alţi factori,
precum prejudicierea cuantificabilă a
consumatorilor, efectul de prevenţie sau
probabilitatea de succes a intervenţiei OFT.
Priorităţile Comisiei sunt încă foarte generale,
acoperind multe dintre cazurile potenţiale. Totuşi,
Documentul de orientare oferă indicaţii privind
direcţia finală pe care o vor avea acţiunile
Comisiei. În fapt, ar fi fost mai bine ca anumite
cazuri să fie specificate în detaliu şi sectoarele
necesitând o atenţie specială să fie evidenţiate.
2. Utilizarea accentuată a ştiinţelor
economice – un grad mai redus al
intervenţiei ?
Întotdeauna s-a considerat că discuţiile pe tema
art. 82 indică măsura în care Europa poate utiliza
„abordarea mai economică” în dreptul
concurenţei. În acest moment, întrebarea a primit
un răspuns surprinzător: deşi Comisia nu a făcut
decât să-şi anunţe propriile priorităţi în aplicarea
legislaţiei, aceasta manifestă mai multă prudenţă
comparativ cu Documentul de discuţie din anul
2005. Este adevărat, Documentul de orientare
întăreşte abordarea economică în dreptul
concurenţei, dar este departe de euforia
manifestată de economiştii post Chicago. De
asemenea, se pare că discuţiile extensive au avut
un oarecare impact. În timp de Documentul de
orientare promovează puternic evaluarea
What else is missing? There are very few remarks in
the Guidance Paper on problems with essential
facilities although these have played a crucial role
in many high-profile cases79. The whole range of
problems with aftermarkets is hardly dealt with.
Cases of the abuse of buying power are of no
priority for the Commission. Discrimination is no
issue for the Commission.
IV. Comment
What good is the Guidance Paper? It essentially
provides three new elements: For the first time, the
Commission defines its priorities. The Commission
also makes clear that it seeks a more economic
approach. And finally, it seems that consumer
protection officially advances to be the priority in
today's competition policy.
1. Why Priorities?
It seems only natural for an authority which is
vested with discretionary power to set priorities.
Yet, for many authorities it has been to date, quite
unusual to publicise these priorities. Setting
priorities is not a matter of law – it is a matter of
politics, or at least, of policy. The Guidance Paper
enables an open debate on this policy issue.
Initially, the Commission had planned to publish
fully-fledged guidelines on exclusionary abuses
under Art. 82. It seems that the opposition of
national competition authorities stopped the
Commission from this endeavour. Declaring
enforcement priorities is the better way for two
reasons: First, guidelines would normally just offer
new abstract definitions, particularly in the field of
Art. 82, perhaps one of the vaguest of norms within
competition law. In practice, the norm will be
shaped by the judgement of the courts. These
judgments will centre on or around Commission
cases – so that legal certainty is served best if
undertakings know which practices will be in the
focus of attention. The second advantage is that
national authorities remain free to set different
priorities and can therefore develop “competing
concepts” of interpreting the abuse provisions.
79
Cf. e.g. ECJ, 29.4.2004, Case C-418/01 - IMS Health.
80
Competition Prioritisation Framework, October 2006, http://www.oft.gov.uk/shared_oft/press_release_attachments/compcriteria.pdf.
35
The Commission identifies priorities according to
the behaviour in question – no matter how
important the market involved actually is. This
differs considerably from the approach in the
'Priority Principles' which have been laid down by
the Office of Fair Trading80, for instance, that take
other enforcement factors much more into
account such as quantifiable consumer harm,
deterrent effect, or the likelihood of success of an
OFT intervention.
The Commission's priorities are still very broad,
and many potential cases are covered. Yet, the
Guidance Paper does give an indication as to the
direction that the Commission's actions will
eventually take. It would have been, in fact, more
helpful to specify in a more detailed manner some
cases and to single out sectors that need specific
attention.
2. More Economics – Less Intervention?
The Art. 82 discussion has always been seen as
symbolic for the question in how far Europe follows
the “more economic approach” to competition
law. This question has now been answered in a
surprising way: Although the Commission
publishes nothing but its very own Enforcement
Priorities, it is more cautious now than in the 2005
Discussion Paper. Yes, the Guidance Paper does
strengthen the economic approach to competition
law, but it is far from euphoria toward Post-Chicago
economics. It also seems as if the extensive
discussions have had some impact. While the
Guidance Paper strongly advocates an assessment
of individual cases with particular regard to the
effects thereof, there is still no discernible belief in
econometric models.
individuală a fiecărui caz în parte, cu accent asupra
efectelor, încă nu există o încredere vizibilă în
modelele econometrice.
Acestea fiind spuse, Comisia ridică ştacheta pentru
o procedură privind aplicarea art. art. 82. Faptul că
solicită dovezi concrete privind prejudicierea
consumatorilor şi că îşi reorientează abordarea
spre cea bazată pe efecte va stimula mai puţin
plângerile. Acesta nu este un fapt surprinzător dacă
se ia în considerare criticismul aspru pe care
autorităţile de implementare europene l-au
înfruntat în anii trecuţi din partea colegilor din SUA
şi din partea reprezentanţilor firmelor de avocatură
şi a consultanţilor economici. Cu toate acestea, nu
trebuie să mai existe loc de ezitare: Comisia are o
istorie bogată privind câştigarea în instanţă a
cazurilor de abuz. Având în vedere, în special,
cazul Microsoft, ar fi fost justificat pentru Comisie
să aibă o încredere mai mare în abordarea sa.
Curtea Europeană de Justiţie va oferi o explicaţie
mai clară, odată cu stabilirea, în cursul anului
curent, a deciziei sale în cazul privind importurile
paralele - GlaxoSmithKline81. În această speţă,
problema protecţiei consumatorilor (în lumina art.
81 paragraful 3) joacă un rol important.
În ultimă instanţă, curţile de justiţie sunt cele care
stabilesc regulile, în timp ce Comisia defineşte
ţintele. O astfel de primă încercare aduce unele
clarificări, indicând un grad mai mic de intervenţie
şi deschizând calea pentru o abordare bazată pe
bunăstarea consumatorilor. Dacă acest fapt este
pozitiv sau negativ nu reprezintă, în mare măsură,
o dilemă juridică sau economică, ci un aspect de
politică. Discuţia, pentru care ar fi trebuit găsit un
rezultat prin Documentul de orientare, poate să
reînceapă tocmai pe baza acestuia.

3. Devine protecţia consumatorilor un

element fundamental?

Comisia încearcă să realizeze un echilibru delicat

între protecţia concurenţei, pe de o parte, şi
protecţia consumatorilor, pe de alta. Până în
prezent, Comisia pare că înclină spre abordarea
bazată pe bunăstarea consumatorilor, comparativ
cu abordarea generală, fără a mai menţiona şi
faptul că există multe alte obiective ale politicii în
domeniul concurenţei. Rămâne neclară
semnificaţia noţiunii de „consumator”, în ciuda
notei de subsol nr.15 din document, care începe
prin a menţiona că prin „consumator” se înţelege
orice client, nu doar consumatorul final.

81
CEJ Cazurile conexate C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P, C-519/06 P - GlaxoSmithKline.

36
Having said that, the Commission does raise the
bars for an Art. 82 procedure. Demanding
concrete evidence for consumer harm and turning
towards an effects-based approach will
significantly reduce the incentive to complain. This
comes as no surprise if one takes into account the
fierce criticism the European enforcers had to face
in the past years from their US-American
colleagues and also from representatives of law
firms and economic consultancies. However, self-
consciousness is not necessary: The Commission
has a very strong track record in winning Art. 82
cases in the courts. A more self-confident
approach, particularly after the Microsoft case,
would have been justified.
3. The Rise of Consumer Protection?
More clarity will be achieved by the European
Court of Justice when it rules in the case of
GlaxoSmithKline regarding parallel imports, later
on this year82. In this case, the question of
consumer protection (under Art. 81 para 3) plays a
major role.
Ultimately, it is the courts that call the shots, but it is
the Commission that defines the targets. This first
attempt to do so brings about some clarity,
indicates less intervention and paves the way to a
consumer welfare approach. Whether this is good
or bad, is not so much a legal or economic
question, but a policy issue. The discussion that
should have been closed with the introduction of
the Guidance Paper can actually restart on the
basis of this Guidance.

The Commission tries to strike a delicate balance

between the protection of the competitive process
on the one hand and the protection of consumers
on the other. Yet, the Commission seems to lean
more toward a consumer welfare approach rather
than to a general welfare approach, not to mention
the many other aims of competition policy. It
remains unclear, what exactly the notion of
“consumer” entails, despite a definition in
footnote 15 of the document, stating that a
“consumer” includes any customer, and not just
the end consumer.

82
ECJ, Joined Cases C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P, C-519/06 P - GlaxoSmithKline.

37
 COMPLEXITATEA CONTRACTELOR ÎNTR-UN
CADRU AL ECONOMIEI COSTURILOR DE
TRANZACŢIONARE: LEGĂTURI CU POLITICA DE
CONCURENŢĂ
Peter MURRELL83
Radu A. PĂUN84
Rezumat

Decizia pe care participanţii la o tranzacţie o iau asupra complexităţii contractului depinde de expunerea
acestora la comportamentul oportunist al partenerului de afaceri. Prin urmare, contractele joacă un rol
similar cu cel al integrării verticale, fapt pentru care analiza de faţă atinge aspecte ale politicii de
concurenţă. Investigăm impactul investiţiilor ambilor parteneri dintr-o tranzacţie în bunuri dedicate acelei
tranzacţii. Un model din aria economiei costurilor de tranzacţionare sugerează că investiţiile specifice
tranzacţiei realizate de cumpărător şi vânzător au efecte opuse asupra expunerii la comportamentul
oportunist, prin urmare şi asupra complexităţii contractului. Pentru a testa această ipoteză, folosim date la
nivel de tranzacţie, colectate prin sondaj de la firme româneşti. Estimarea este realizată prin metoda
verosimilităţii maxime a efectelor tratamentului, iar rezultatele confirmă aşteptările. De asemenea,
investigăm efectul calităţii serviciilor oferite de instanţe asupra complexităţii contractelor; rezultatele
sugerează că o reformă juridică, fie şi moderată, poate avea efecte semnificative în România.

Cuvinte cheie: economia costurilor de tranzacţionare, ECT, contracte, complexitatea contractelor,

investiţii specifice tranzacţiei, sistem juridic, tranziţie, România.

Clasificare Journal of Economic Literature: D23, K12, L14, L22, O17, P3.

1. Introducere decisă de firme în funcţie de expunere lor la

Determinanţii structurii şi modului de organizare a
tranzacţiilor au fost studiaţi în numeroase lucrări,
forma de guvernare cel mai frecvent discutată în
literatura de specialitate fiind integrarea verticală85.
Prin contrast, una dintre alternativele integrării
verticale, folosirea contractelor comerciale, este
analizată mult mai puţin. Chiar şi atunci când
folosirea contractelor este discutată, majoritatea
lucrărilor dezbat lungimea contractelor, exprimată
în unităţi de timp sau număr de livrări, în timp ce
foarte puţini autori investighează complexitatea
contractelor comerciale.
Lucrarea de faţă încearcă să corecteze
dezechilibrul existent în literatura de specialitate,
analizând folosirea contractelor. O trăsătură
importantă a acestei lucrări este aceea că vom
considera complexitatea contractelor ca fiind
comportamentul oportunist al partenerilor de
afaceri. Considerăm decizia privind complexitatea
contractului ca fiind similară deciziei “producţie
sau achiziţie”, fapt pentru care rezultatele noastre
pot fi folosite şi în dezbaterea privind determinanţii
integrării verticale. Mai mult, întrucât politica de
concurenţă stabileşte, printre altele, când
integrarea verticală este permisă şi când nu,
rezultatele de faţă pot fi folosite şi în deciziile
autorităţilor de concurenţă.
Construim un model transparent bazat pe
economia costurilor de tranzacţionare (ECT),
model care arată că investiţiile specifice
tranzacţiei86 efectuate de cei doi parteneri pot
determina creşterea sau reducerea complexităţii
contractelor. Odată ce anumite presupuneri sunt
făcute, modelul generează predicţii precise, toate
confirmate apoi prin analiza datelor.

83
Profesor de economie şi director al Departamentului de Economie, Universitatea statului Maryland, College Park, MD, SUA.
84
Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.
85
Situaţia în care parteneri anterior independenţi, ce acţionează pe paliere diferite ale procesului productiv, se concentrează şi acţionează sub control şi
proprietate unică.
86
O investiţie specifică tranzacţiei (uneori numită simplu investiţie specifică) reprezintă acea investiţie realizată de una dintre părţi cu scopul de a adăuga
valoare tranzacţiei cu un anumit partener. Întrucât investiţia specifică are o valoare redusă în interacţiunea cu o altă firmă, un partener oportunist poate
încerca să-şi însuşească diferenţa dintre cele două valori.

38
CONTRACT COMPLEXITY IN A TRANSACTION
COST ECONOMICS FRAMEWORK: LINKS WITH
COMPETITION POLICY

Peter MURRELL87
Radu A. PĂUN88
Abstract89

The choice of the complexity of a contract is determined by transacting partners based on their exposure to
the opportunistic behavior of each other. Contracts thus play a role analogous to that of vertical integration,
making the present analysis directly relevant to issues of competition policy. We investigate the impact of
investments in dedicated assets made by both partners to an agreement. A transaction cost model
generates the hypothesis that buyer and seller relationship-specific investments have opposite effects on
the exposure to opportunistic behavior, hence on the complexity of the contract. To test this hypothesis, we
use agreement-level data collected by survey from a cross-section of Romanian firms. We use maximum
likelihood treatment-effects for estimation, and the results confirm our expectations. The effect of the
quality in court services on contract complexity is also investigated; the results suggest that even moderate
amounts of legal reform can have appreciable effects in Romania.

Keywords: transaction cost economics, TCE, contract, contract complexity, relationship-specific

investment, legal system, transition, Romania.

Journal of Economic Literature classifications: D23, K12, L14, L22, O17, P3.

1. Introduction complexity as analogous to the make-or-buy

Numerous papers have examined the
determinants of the structure and governance of
transactions, with the most frequently discussed
form of governance in the literature being vertical
integration90. In contrast, one of the alternatives to
vertical integration, contracting, is much less
analyzed. Even when contracting is discussed,
most papers deal with contract length, expressed in
time units or number of exchanges, while very few
authors have investigated the complexity of
contractual agreements.
We try to correct this imbalance in the literature by
analyzing contracting. An important feature of this
paper is that we consider contract complexity to be
chosen by firms in accordance with their exposure
to the opportunistic behavior of their trading
partners. We view the decision on contract
decision, meaning that our results are relevant to
debates on the determinants of vertical integration.
Moreover, since competition policy is very much
concerned with when vertical integration is or is
not permissible, our results are relevant to
deliberations of competition authorities.
We develop a transparent transaction cost
economics (TCE) model, which shows that
partners' relationship-specific investments91 can
have either positive or negative effects on contract
complexity. Once natural assumptions are made,
precise predictions follow, all of which are
confirmed by our empirical analysis.

87
Professor of Economics and Chair, Department of Economics, University of Maryland, U.S.A.
88
Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.
89
Translated into English by Radu Păun.
90
The situation when previously independent partners on the production chain come together and act under unified ownership and control.
91
A relationship-specific investment is one a party undertakes in its interaction with a particular partner in order to add value to the transaction, and which has a
lower value in its next best use, the difference between the two being the appropriable rent an opportunistic partner may seek to capture.

39
Datele pe care le folosim sunt culese de la un
eşantion de 254 de firme româneşti. Realizat în al
doilea trimestru al anului 2001, sondajul s-a axat
asupra firmelor medii şi mari, active în diverse
sectoare de activitate şi localizate în cele mai mari
12 oraşe ale ţării. Folosind chestionare diferite, în
cadrul fiecărei companii au fost intervievaţi patru
respondenţi distincţi: directorul general, şeful
departamentului juridic şi directorii
departamentelor de vânzări şi achiziţii. Construcţia
simetrică a chestionarelor adresate ultimilor doi
respondenţi ne permite combinarea răspunsurilor
acestora, ceea ce conduce la un set de date lărgit,
format din 423 de acorduri între firme româneşti.
Folosirea unor eşantioane de dimensiuni reduse şi
axarea asupra unor sectoare de activitate limitate
sunt două slăbiciuni frecvente ale studiilor bazate
pe ECT (vezi Chiappori şi Salanié, 2002), slăbiciuni
pe care lucrarea de faţă le evită.
Fără niciun dubiu, principala caracteristică a
sondajului o reprezintă multitudinea de informaţii
pe care le oferă. Astfel, chestionarele surprind
informaţii privind ambii participanţi la tranzacţie,
ceea ce este o raritate în literatura contractelor
(vezi, de exemplu, studiile realizate de Crocker şi
Reynolds, 1993, Gompers şi Lerner, 1996 şi
Saussier, 2000).
Majoritatea variabilelor pe care le construim sunt
bazate pe argumentele uzuale ale ECT.
Complexitatea contractelor reprezintă variabila
dependentă, construită ca un index prin acordarea
unor note diverselor atribute ale contractelor,
naturii formei contractuale şi anumitor clauze pe
care partenerii le-ar putea stipula. Apoi, cei mai
importanţi factori consideraţi a afecta
complexitatea contractului sunt investiţiile
specifice ale cumpărătorului şi vânzătorului,
calitatea instanţelor, uşurinţa cu care se
răspândeşte informaţia printre cumpărători şi
vânzători, dependenţa faţă de partenerul de afaceri
şi incertitudinea asociată pieţelor.
În continuare, lucrarea prezintă succint unele
aspecte teoretice esenţiale şi descrie caracteristici
ale modelului, analizei econometrice şi
rezultatelor. Lucrarea se încheie cu unele
comentarii, inclusiv privind legătura dintre
rezultate şi politica de concurenţă.
92
Acesta este cazul, în general, pentru tranzacţiile simple, când toate informaţiile relevante sunt încapsulate în preţul bunului sau serviciului şi nu există piedică
în calea comportamentului oportunist al partenerilor.
40
2. Integrarea verticală, complexitatea
contractelor şi investiţiile specifice tranzacţiei
Potrivit unui punct de vedere răspândit în literatura
de specialitate, costurile de tranzacţionare sunt
rezultatul a două trăsături inerente naturii umane:
raţionalitatea limitată şi comportamentul
oportunist. Lucrarea de faţă se concentrează asupra
celei de-a doua surse.
Oportunismul reprezintă, în general, un
comportament individualist, bazat pe subterfugii şi
viclenie. Acest gen de comportament este cel mai
probabil să apară în timpul implementării unei
tranzacţii în prezenţa bunurilor dedicate acesteia.
Masten (1996) discută două forme pe care le poate
lua oportunismul: deviaţii de la comportamentul ce
ţinteşte maximizarea surplusului comun (caz în
care partea ce deviază speră că acţiunile sale nu vor
fi detectate de partenerul de afaceri sau de instanţe)
şi eforturi de deturnare a partenerului de afaceri
(caz în care acţiunile adoptate au ca scop obţinerea
unor condiţii superioare prin forţarea renegocierii
acordului cu partenerul vulnerabil). Potrivit lui
Coase, firmele adoptă structuri costisitoare de
conducere a afacerilor, într-un efort de reducere a
costurilor de tranzacţionare, adoptând totuşi cele
mai ieftine modalităţi de a împiedica oportunismul
(Klein et al. 1978; Gibbons, 2005). În mod evident,
comportamentul oportunist este mai probabil să
apară atunci când alternativele sunt indisponibile.
Prin urmare, politica de concurenţă joacă un rol
important în atenuarea condiţiilor ce încurajează
oportunismul şi deci în reducerea costurilor de
tranzacţionare suportate de firme.
Integrarea verticală reprezintă soluţia cel mai
frecvent discutată pentru comportamentul
oportunist. Cu toate acestea, integrarea este doar
una dintre formele de organizare, plasată la un
capăt al unui spectru. La celălalt capăt se află
schimburile ocazionale, când înţelegeri singulare
au loc între actori economici independenţi92. O altă
arie de cercetare este dedicată formelor
intermediare de conducere a afacerilor, aflate între
integrarea verticală şi schimburile ocazionale.
Aceste forme sunt adoptate în încercarea de a
limita inclinaţia spre oportunism a partenerilor.
Exemplele includ contractele pe termen lung,
contractele complexe, cvasi-integrarea verticală,
contractele option, tipurile de organizare hibride şi
The data we use come from a sample of 254
Romanian companies. Conducted in the second
quarter of 2001, the survey focused on medium
and large companies active in various sectors of
activity, and located in and closely around the
twelve largest cities of the country. Using different
survey instruments, four different persons in each
company were questioned in face-to-face
interviews: the general manager, the head of the
legal department, and the managers of the sales
and procurement departments. The close
symmetry between the questionnaires addressed
to the latter two respondents allows us to combine
their responses and rely on a larger sample of four
423 agreements between Romanian companies.
Small sample sizes and interest in limited sectors of
activity are two of the common concerns with
existing TCE studies (see Chiappori and Salanié,
2002), both of which are avoided by this paper.
Unquestionably, the main characteristic of the
survey providing our data is the wealth of
information it contains. We observe features on
both sides of the agreements in our sample, which
is not at all common in the contracting literature
(see, for example, the studies by Crocker and
Reynolds, 1993, Gompers and Lerner, 1996, and
Saussier, 2000).
Most of the variables we employ follow the usual
TCE reasoning. Our dependent variable is contract
complexity, constructed as an index by assigning
scores to various features of a contract, the nature
of the contract form, and the particular clauses
partners may include. Then, the most important
factors we consider to affect contract complexity
are buyer and seller relationship-specific
investment, quality of the courts, information
dissemination among buyers and sellers,
dependence on trading partner, and exogenous
market uncertainty.
The rest of the paper summarizes some of the main
theoretical aspects and briefly describes features of
our model, econometric analysis, and results.
More conjectural remarks conclude the paper
including some comments on how our results are
relevant to competition issues.
93
This is usually the case for simple transactions, when all the relevant information is contained in the price, and there is no deterrent of partners' opportunistic
behavior.
41
2. Vertical integration, contract complexity, and
relationship-specific investments
It is commonly accepted in the literature that
transaction costs result from two inherent features
of human nature: bounded rationality and
opportunistic behavior. The focus of this paper is
on the latter of these sources.
Opportunistic behavior generally refers to
behavior that is self-seeking and uses guile. It is
most likely to appear in the implementation of a
transaction when specific assets are present.
Masten (1996) discusses two distinct forms
opportunistic behavior may take – deviations from
joint-surplus maximizing behavior (when the
breaching party hopes its actions go undetected by
his partner and courts) and efforts to hold-up a
trading partner (when actions are taken to extract
better terms by forcing renegotiation on a
vulnerable party). Following Coase, firms adopt
costly governance structures in an effort to reduce
transaction costs, employing the least costly
deterrents of opportunistic behavior (Klein et al.
1978; Gibbons, 2005). Obviously, opportunistic
behavior is more likely when alternatives are not
available. Therefore, competition policy has a role
in lessening the conditions under which
opportunistic behavior occurs and thus in reducing
the transaction costs that firms face.
The most prominent solution to opportunism
studied in the economic literature is vertical
integration. However, integration is but one form
of governance, placed at one end of a spectrum. At
the other end are spot market exchanges, when
one-time agreements take place between
independent economic actors93. A distinct body of
research is dedicated to intermediary forms of
governance, placed on the spectrum between
vertical integration and spot market transactions,
which are employed in an attempt to limit the
scope of partners' opportunism. Examples include
long-term contracts, complex contracts, quasi-
vertical integration, option contracts, hybrids, and
informal agreements. In the past, some of these
arrangements have been viewed as leading to
restraints in competition. While this might be the
case, analysis of the competitive disadvantages of
such arrangements should be counterbalanced by
acordurile informale. În trecut, unele dintre aceste fundamentale ale teoriei tranzacţiilor din
modalităţi de organizare erau privite ca perpective diferite (Whinston, 2003).
restricţionând concurenţa. Chiar dacă aşa ar sta
lucrurile, analiza dezavantajelor competitive ale 3. Un sumar al modelului, analizei datelor şi
acestor modalităţi de organizare ar trebui pusă în rezultatelor noastre
balanţă cu efectul pe care acestea îl au în sensul
reducerii costurilor de tranzacţionare. Dintre toate Dezvoltăm un model transparent94, bazat pe o
aceste forme, ne concentrăm asupra contractelor anumită ramură a ECT, care arată că investiţiile
complexe. specifice pot avea un efect pozitiv sau negativ
asupra complexităţii contractelor (şi deci, prin
Rolul unui contract se manifestă atunci când apar analogie, asupra şanselor de integrare verticală).
dispute între parteneri, întrucât aceştia cad de Acest rezultat contravine opiniei cvasi-universale
acord să urmeze anumite proceduri şi, la nevoie, să din literatura de specialitate potrivit căreia
se adreseze instanţelor comerciale. Prin urmare, principala trăsătură ce diferenţiază ECT şi TDP o
penalităţile impuse de sistemul juridic pot reprezintă variaţia direcţiei efectelor investiţiilor
descuraja comportamentul oportunist al specifice (Whinston, 2003; Acemoglu et al., 2005;
partenerilor de afaceri. Cu toate acestea, întrucât Gibbons, 2005).
costurile redactării unui contract ce poate fi aplicat
cu succes de instanţe sunt direct proporţionale cu Modelul este intuitiv şi se bazează pe câteva
valoarea ce poate fi capturată de partenerul presupuneri rezonabile. Prima dintre aceea este că,
oportunist, integrarea verticală poate constitui o în orice moment, una dintre cele două părţi este
alternativă pentru folosirea contractelor. Acest expusă oportunismului celeilalte. O altă
punct de vedere nu este unul nou; în domeniul presupunere este că vânzătorii sunt expuşi
costurilor de tranzacţionare, această opinie a fost oportunismului partenerilor de afaceri, chiar fără a
exprimată de Joskow (1985), Crocker şi Masten investi în bunuri specifice tranzacţiei. Această
(1991) şi alţii, în timp ce, în literatura de presupunere deosebit de importantă este susţinută
management, paralela dintre folosirea contractelor de date95. A treia presupunere este că partea
şi decizia “producţie sau achiziţie” a fost evocată, expusă oportunismului are prioritate în stabilirea
printre alţii, de Adler et al. (1998). Folosirea clauzelor contractuale faţă de partenerul de
contractelor complexe este preferată când afaceri96.
resursele financiare sunt limitate, astfel încât
posibilitatea de integrare verticală este exclusă, sau Posibilitatea ca investiţiile specifice ale
când integrarea nu este posibilă din alte motive, cumpărătorului şi vânzătorului să aibă efecte opuse
cum ar fi reglementările autorităţilor de asupra complexităţii contractului apare în mod
concurenţă. natural. Când vânzătorul realizează o astfel de
investiţie, aceasta îi măreşte expunerea iniţială la
Dezbaterile teoretice recente pe marginea oportunismul cumpărătorului. Prin urmare,
integrării verticale s-au axat asupra efectelor vânzătorul va cere clauze asiguratorii (penale)
diferite ale investiţiilor specifice (Acemoglu et al., suplimentare, ceea ce măreşte complexitatea
2005; Gibbons, 2005). Mai precis, în cadrul teoriei contractului. Pe de altă parte, o investiţie specifică
drepturilor de proprietate (TDP), investiţiile realizată de cumpărător este posibil să echilibreze
specifice realizate de către cei doi parteneri într-o expunerea părţilor. În acest caz, expunerea netă a
tranzacţie au efecte opuse asupra şanselor de vânzătorului va fi inferioară expunerii sale iniţiale,
integrare. În schimb, interpretarea frecventă a ECT fapt pentru care complexitatea contractului ce
este că această teorie prezice că investiţiile guvernează o astfel de tranzacţie va fi redusă. În
specifice (ale oricărei părţi implicate într-o plus, această tranzacţie va fi guvernată într-un mod
tranzacţie) cresc şansele de integrare verticală. diferit. Întrucât acordurile în care ambele părţi sunt
Comparaţia dintre TDP şi ECT reprezintă un bun expuse oportunismului celeilalte decurg de la sine,
exemplu de teorii concurente, care adoptă pentru astfel de tranzacţii nu este necesară
metodologii diferite şi privesc conceptele redactarea unor clauze contractuale extinse.
94
Modelul prezintă multe similitudini cu cel al lui Koss şi Eaton (1997).
95
Unul dintre argumentele ce susţin această presupunere este acela că, de obicei, în România (dar nu numai) cumpărătorii plătesc la momentul livrării sau după
acest moment, ceea ce înseamnă că vânzătorii trebuie să aloce resurse financiare înaintea cumpărătorilor. În plus, finanţarea externă era greu de obţinut în
România anului 2001, când au fost colectate datele noastre. De asemenea, mediul macroeconomic are implicaţii majore asupra vulnerabilităţii vânzătorilor. La
începutul anilor 2000, România încă se confrunta cu inflaţie ridicată: 45.7% în 2000 şi 34.5% în 2001. Prin urmare, orice întârziere de plată a bunurilor deja
produse echivalează cu un împrumut fără dobândă acordat cumpărătorului, fapt care implică pierderi reale acelor vânzători care nu s-au protejat prin clauze
contractuale precise.
96
Considerăm un proces contractual extrem de simplificat, în care pot fi discutate doar două tipuri de clauze: tehnice şi asiguratorii (în termeni juridici, clauze
penale). În cadrul unui anumit acord, este posibil ca părţile să aibă putere de negociere egală în ceea ce priveşte aspectele tehnice ale tranzacţiei. Cu toate
acestea, de teama oportunismului, partenerul vulnerabil poate evita să încheie o înţelegere dacă nu sunt stipulate clauze asiguratorii, fapt pentru care acest
partener are o putere de negociere ridicată în ceea ce priveşte aceste clauze.
42
their efficiency effects through the reduction of
transaction costs. Of all these, our focus will be on
complex contracts.
The purpose of a contract is that the partners agree
to follow certain procedures when disputes arise,
usually being willing to take disputes to
commercial courts, if necessary. Hence, trading
partners are discouraged from behaving
opportunistically by the penalties the legal system
imposes. However, the costs of creating a legally
enforceable contract increase with the level of
appropriable rents, and so vertical integration
might be an alternative mode of governance in
such situations. This view is not novel; in the
transaction costs area of research, it has been
expressed by others, such as Joskow (1985) and
Crocker and Masten (1991), while the existence of
contractual alternatives to the make-or-buy
decision in the business literature has been
underlined by Adler et al. (1998) and others.
Complex contracts will be the preferred choice
when financial resources are scarce, limiting the
possibility of integration, or when integration is not
possible for other reasons, such as competition
authorities' regulation.
Recent theoretical discussions of vertical
integration have focused on why the effect of
relationship-specific investment might vary
(Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005). In
particular, under the assumptions of the property-
rights theory (PRT), the specific investments made
by the two partners in an exchange have opposite
effects on the likelihood to integrate. In contrast,
TCE has usually been interpreted to predict that
relationship-specific investments (made by any
party in a transaction) increase the likelihood of
vertical integration. The comparison between PRT
and TCE is a good example of the existence of
competing theories, which employ different
methodologies and different conceptions of the
core ingredients of a theory of transactions
(Whinston, 2003).
3. A summary of our model, empirical analysis,
and results
We develop a straightforward model97 based on
the rent-seeking branch of TCE, which shows that
specific investments can have either positive or
negative effects on contract complexity (and thus,
by analogy, on the likelihood of vertical
integration). This finding is inconsistent with the
almost universal opinion in the literature that the
chief feature distinguishing TCE from PRT is
variation in the sign of the effect of specific
investment (Whinston, 2003; Acemoglu et al.,
2005; Gibbons, 2005).
The model is quite intuitive and relies on
reasonable assumptions. The first is that, at any
point, one of the two parties is exposed to the
opportunism of the other. Another assumption is
that sellers are exposed to the opportunistic
behavior of their partners even without
undertaking an investment in a specific asset.
Ample support is provided for this crucial
assumption98. The third assumption we make is
that the exposed party in a transaction has more to
say about contract terms than the other party
does99.
The possibility of opposing effects of buyer's and
seller's specific investments on contract complexity
appears naturally. When the seller undertakes a
relationship-specific investment this increases his
initial exposure to buyer's opportunism, and he will
argue for additional clauses that safeguard against
the threat of hold-up, thus leading to a more
complex contract. However, a relationship-
specific investment by the buyer is likely to lead to
a balanced exposure of the parties. In this case, the
net exposure of the seller will be lower than the
seller's initial vulnerability, and thus the complexity
of the contract governing such a transaction is likely
to be lower. In addition, the exchange would now
be subject to a different type of governance: a
transaction which has both parties exposed to the
opportunistic behavior of the other has self-
enforcing features. For such transactions, extended
written clauses are no longer needed.

97
The model bears many common aspects to that presented by Koss and Eaton (1997).
98
One of the arguments is that it is common practice in Romania and elsewhere for buyers to pay on or after delivery, which means that sellers have to commit financial
resources before buyers do. In addition, external financing was hard to obtain in Romania in 2001, the time when data were collected. The macroeconomic environment
also has major implications on sellers' vulnerability. In 2001, Romania was still confronting high levels of inflation: 45.7% in 2000 and 34.5% in 2001. Thus, any delay of
payment for the goods already produced is equivalent to an interest-free loan for the buyer, which must impose real losses for those sellers who have not protected
themselves through tight contractual provisions.
99
Let us consider an overly simplified contracting process, in which only technical and safeguarding clauses can be discussed. In a given agreement, it is plausible that parties
have equal bargaining power in negotiations over the technical aspects of the transaction. However, the prospects of opportunism may make the vulnerable partner
reluctant to enter an agreement which does not stipulate effective safeguard terms, thus this party may have greater bargaining power in negotiations over the
safeguarding clauses.

43
Testăm predicţiile de mai sus folosind datele de
care dispunem. Metoda celor mai mici pătrate
(MCMMP) reprezintă metoda uzuală de estimare
folosită în literatura ECT. Cu toate că aceasta nu este
cea mai adecvată metodă, folosim şi noi această
tehnică, întrucât aplicarea ei va evidenţia motivele
pentru care rezultatele noastre diferă de cele din
alte lucrări. Rezultatele obţinute prin MCMMP
indică faptul că ambele investiţii specifice (realizate
de vânzător şi de cumpărător) au efect pozitiv
asupra complexităţii contractului. Acest rezultat
este în concordanţă cu vasta majoritate a
rezultatelor din literatura de specialitate: o creştere
a investiţiilor specifice duce la forme mai elaborate
de guvernare a tranzacţiilor.
Cauzalitatea inversă şi factorii omişi care ar putea
afecta atât complexitatea contractului, cât şi
investiţia specifică, pot induce erori în procesul de
estimare. Pentru a evita aceste erori, folosim o
tehnică de estimare potrivită şi recurgem la metode
ale variabilelor instrumentale100. Dat fiind că în
cazul nostru variabila reprezentând investiţia
specifică are o formă binară, adoptăm modelul
efectelor tratamentului şi estimăm sistemul de
ecuaţii rezultat prin metoda verosimilităţii maxime.
Când problema endogeneităţii investiţiei specifice
este rezolvată prin folosirea unei metode de
estimare adecvate, rezultatele obţinute diferă
semnificativ de estimările MCMMP. Mai precis,
observăm o creştere semnificativă a coeficientului
estimat pentru investiţia specifică a vânzătorului, în
timp ce semnul pentru partea cumpărătorului este
inversat. Prin urmare, cei doi coeficienţi sunt acum
aproximativ egali, dar au semne diferite, ceea ce
confirmă predicţiile modelului nostru teoretic.
Un alt rezultat care apare pregnant în toate
regresiile noastre îl constituie legătura directă
dintre complexitatea contractelor şi calitatea
serviciilor oferite de instanţele comerciale. Acest
rezultat arată că firmele iau în considerare
trăsăturile instanţelor atunci când îşi redactează
contractele comerciale (o firmă redactează un
contract mai complex doar dacă se aşteaptă că
acesta va fi aplicat de către instanţă). Din punctul
nostru de vedere, acesta este un indiciu că
complexitatea contractului, aşa cum o măsurăm în
această lucrare, reprezintă un element al unei
strategii legale ce pune accent pe folosirea
100
Folosim caracteristici tehnologice şi ale pieţei, ambele fiind factori exogeni cu influenţă asupra investiţiilor specifice, dar care nu afectează în mod direct
complexitatea contractului.
44
sistemului juridic. Acest rezultat este interesant şi
pentru că se raliază literaturii ce subliniază
importanţa sistemului juridic în ţările în tranziţie,
literatură aflată în continuă expansiune. În
particular, relaţia pozitivă menţionată mai sus
indică faptul că, chiar şi într-un sistem juridic în
care variaţia geografică a calităţii serviciilor
instanţelor este foarte limitată, calitatea instanţelor
are un efect semnificativ.
Răspândirea eficientă a informaţiei pe piaţă sau
faptul că tranzacţia investigată este prima dintre
cele două părţi nu par a avea un efect asupra
complexităţii contractului. O posibilă interpretare a
acestor rezultate este aceea că alegerea între
modalităţi foarte diferite de guvernare a
tranzacţiilor (între folosirea sistemului juridic şi
folosirea înţelegerilor informale/relaţionale) nu se
face pe baza variabilelor sugerate de analizele ce
urmează liniile ECT şi sunt realizate în ţările
dezvoltate. Aceasta nu este o contradicţie. Decizia
între alternative apropiate, cum este cea pentru un
contract mai mult sau mai puţin complex, poate fi
luată pe considerente de eficienţă, în timp ce
decizia privind alternative radical diferite poate fi
bazată pe considerente complet diferite (Nelson şi
Winter, 1982). Murrell (2003) sugerează că
alegerea între folosirea legii sau a relaţiilor
informale este dominată de particularităţile
tranziţiei, precum istoricul firmei, apartenenţa
acesteia şi relaţiile cu statul.
4. Concluzii
Această lucrare aduce câteva contribuţii literaturii
de specialitate existente. Colectăm date detaliate,
care permit realizarea analizei pentru ambii
participanţi la tranzacţii realizate într-o varietate de
sectoare economice româneşti. Investiţia specifică
este măsurată în mod direct şi unitar pentru toate
firmele, indiferent de sectorul de activitate. Setul de
date este mult mai extins decât cele utilizate în mod
frecvent în studii similare, ceea ce permite
dezvoltarea unei analize econometrice complexe.
Prin urmare, rezolvăm unele probleme evidenţiate
în legătură cu studiile existente, în principal
folosirea metodei de estimare MCMMP, care
neglijează posibila trăsătură endogenă a deciziei de
a investi în bunuri specifice tranzacţiei. Drept
rezultat, predicţiile precise ale modelului teoretic
sunt confirmate de datele folosite.
We take these predictions to the data. Ordinarily
least squares (OLS) is the typical estimating method
found in the TCE literature, even though it is not
best practice. We nevertheless begin by using this
technique since its application leads to a clearer
diagnosis of differences between our results and
those obtained in previous papers. The OLS results
indicate that both the seller and the buyer
relationship-specific investments have positive
effects on contract complexity. These results match
the overwhelming majority in the literature:
greater specific investment leads to more
elaborated methods of transactional governance.
To counter the probable biases caused by reverse
causation and unobserved factors that can
simultaneously affect contract complexity and
relationship-specific investment, we employ more
suitable estimating techniques, basically relying on
instrumental variable methods101. Given the binary
form of our specific investment variables, we
employ a treatment-effects formulation and
estimate the resulting system of equations by
maximum likelihood.
When problems from the possible endogeneity of
relationship-specific investment are countered by
using an appropriate estimating method, the
results differ significantly from the OLS estimates.
There is a large increase in the size of the estimated
coefficient for seller's specific investment variable,
while the sign on the buyer's side is reversed. The
two coefficients are now of roughly equal
magnitude but of opposite signs, matching the
predictions of the theoretical model.
Another result which appears strongly in all our
regressions is the positive relationship between
contract complexity and the quality of services
offered by commercial courts. This indicates that
firms do take into consideration court
characteristics when designing their contracts. (A
firm would construct a more complex contract only
if it would expect that contract to be enforced in
court.) This is evidence that contract complexity, as
we measure it, is an element of a legal strategy that
places emphasis on use of the formal legal system.
This result is also interesting as it adds to the
expanding literature on the importance of the
101
We rely on technological and market characteristics, which are exogenous determinants of specific investment, and which do not directly affect the
complexity of contracts.
45
formal legal system in transition and developing
economies. In particular, this positive relationship
indicates that, even in a legal system where
regional variation in quality of court services is very
limited, there is a significant effect of court quality.
Whether information disseminates efficiently on
the market and whether the investigated
agreement is the first one ever reached by the two
parties do not seem to impact on contract
complexity. One interpretation of these results is
that choice between very different modes of
transactional governance (between reliance on the
formal legal system and reliance on relational
agreements) is not based on the types of variables
suggested by TCE analysis of developed countries.
There is no inconsistency here. Choice between
closely related alternatives, such as between more
or less complex contracts, might be dominated by
efficiency considerations, while choice between
radically different alternatives might reflect a
different calculus (Nelson and Winter, 1982).
Murrell (2003) suggests that choice between
formal law and informal relationships is dominated
by the peculiarities of transition, such as firm
history, ownership, and relations with the state.
4. Conclusions
This paper exhibits several advances over the
existing literature. Detailed data is collected, which
allows for the analysis to be conducted on both
sides of agreements spanning a large variety of the
Romanian economy. The concept of specific
investment is measured directly and consistently
across firms and sectors. Because the data is much
more comprehensive than usually used in
transactional studies, more powerful forms of
econometric analysis can be conducted. Hence we
address concerns about existing studies that have
been raised in the literature, most importantly the
use of OLS as the estimation method, which
neglects the potential endogenous nature of the
decision to invest in relationship-specific assets. As
a result, the precise predictions of the theoretical
model are confirmed by the data.
Eficienţa folosirii contractelor comerciale este
importantă pentru politica de concurenţă. Atunci
când contractele sunt folosite ca alternativă la
integrarea verticală, aceasta atenuează unele dintre
forţele ce tind să reducă concurenţa. Mai mult, aşa
cum menţionam mai sus, concurenţa scade şansele
de comportament oportunist, întrucât gradul de
specificitate a bunurilor este atenuat atunci când
vânzătorii şi cumpărătorii au mai multe alternative
disponibile pe parcursul implementătii acordului.
Aceste două conexiuni relevă legătura intrinsecă
dintre politica de concurenţă şi utilizarea
contractelor comerciale. Pe de o parte, proceduri
contractuale mai eficiente pot atenua forţele care
acţionează în sensul unei structuri economice mai
concentrate. Pe de altă parte, o politică de
concurenţă de succes poate îmbunătăţi eficienţa
mecanismelor de tranzacţionare, putând deci
reduce costurile firmelor şi încărcarea cu cazuri a
sistemului juridic. În mod evident, o politică de
concurenţă de succes poate avea efecte vaste
asupra economiei.
5. Bibliografie
Acemoglu, Daron, Philippe Aghion, Rachel Griffith şi Fabrizio
Zilibotti (2005) “Vertical Integration and Technology: Theory and
Evidence”, versiunea preliminară disponibilă la http://econ-
www.mit.edu/faculty/download_pdf.php?id=1041.
Adler, Terry, Robert Scherer, Sidney Barton şi Ralph Katerberg
(1998) “An Empirical Test of Transaction Cost Theory: Validating
Contract Typology”, Journal of Applied Management Studies, 7(2),
185–200.
Chiappori, Pierre şi Bernand Salanié (2002) “Testing Contract
Theory: A Survey of Some Recent Work”, CESifo Working Paper Nr.
738.
46
Crocker, Keith şi Scott Masten (1991) “Pretia Ex Machina? Prices
and Process in Long-term Contracts”, The Journal of Law &
Economics, 34(1), 69-99.
Crocker, Keith şi Kenneth Reynolds (1993) “The Efficiency of
Incomplete Contracts: An Empirical Analysis of Air Force Engine
Procurement”, The RAND Journal of Economics, 24(1), 126-146;
Gibbons, Robert (2005) “Four Formal(izable) Theories of the
Firm?”, Journal of Economic Behavior & Organization, 58(2), 200-
245.
Gompers, Paul şi Josh Lerner (1996) “The Use of Covenants: An
Empirical Analysis of Venture Partnership Agreements”, The Journal
of Law & Economics, 39(2), 463-498.
Joskow, Paul (1985) “Vertical Integration and Long-term Contracts:
The Case of Coal-burning Electric Generating Plants”, The Journal
of Law, Economics, & Organization, 1(1), 33–80.
Klein, Benjamin, Robert Crawford şi Armen Alchian (1978)
“Vertical Integration, Appropriable Rents and the Competitive
Contracting Process”, The Journal of Law & Economics, 21(2), 297-
326.
Koss, Patricia şi Curtis Eaton (1997) “Co-specific Investments,
Hold-up and Self-enforcing Contracts”, Journal of Economic
Behavior & Organization, 32(3), 457-470.
Masten, Scott (1996) Introduction to Case Studies in Contracting
and Organization, Masten S.E. (ed.), Oxford University Press.
Murrell, Peter (2003) “Firms Facing New Institutions: Transactional
Governance in Romania”, Journal of Comparative Economics,
31(4), 695-714.
Nelson, Richard şi Sidney Winter (1982) An Evolutionary Theory of
Economic Change, Cambridge: Harvard University Press.
Saussier, Stéphane (2000) “Transaction Costs and Contractual
Incompleteness: the Case of Électricité de France”, Journal of
Economic Behavior & Organization, 42(2), 189-206.
Whinston, Michael (2003) “On the Transaction Costs
Determinants of Vertical Integration”, The Journal of Law,
Economics, & Organization, 19(1), 1-23.
The efficiency of contracting is directly relevant to
issues of competition. To the extent that contracts
can be used instead of vertical integration, this
means that some of the forces leading to reductions
in competition in the economy are reduced.
Moreover, as stated above, increases in
competition help to reduce the likelihood of
opportunistic behavior, since the degree of asset
specificity is lessened when suppliers and buyers
have more alternatives available to them as they
implement transactions. These two connections
reveal the intimate link between competition
policy and the functioning of contracts in the
economy. On the one hand, better effective
contracting procedures can reduce the forces
leading to a more concentrated economic
structure. On the other hand, a successful
competition policy can increase the efficiency of
transacting mechanisms, thus saving the costs of
firms and reducing the caseload pressure on the
court system. Evidently, a successful competition
policy can have broad effects on the economy.
5. References
Acemoglu, Daron, Philippe Aghion, Rachel Griffith and Fabrizio
Zilibotti (2005) “Vertical Integration and Technology: Theory and
Evidence”, working paper available at http://econ-
www.mit.edu/faculty/download_pdf.php?id=1041.
Adler, Terry, Robert Scherer, Sidney Barton and Ralph Katerberg
(1998) “An Empirical Test of Transaction Cost Theory: Validating
Contract Typology”, Journal of Applied Management Studies, 7(2),
185–200.
Chiappori, Pierre and Bernand Salanié (2002) “Testing Contract
Theory: A Survey of Some Recent Work”, CESifo Working Paper
No. 738.
Crocker, Keith and Scott Masten (1991) “Pretia Ex Machina? Prices
and Process in Long-term Contracts”, The Journal of Law &
Economics, 34(1), 69-99.
47
Crocker, Keith and Kenneth Reynolds (1993) “The Efficiency of
Incomplete Contracts: An Empirical Analysis of Air Force Engine
Procurement”, The RAND Journal of Economics, 24(1), 126-146.
Gibbons, Robert (2005) “Four Formal (izable) Theories of the
Firm?”, Journal of Economic Behavior & Organization, 58(2), 200-
245.
Gompers, Paul and Josh Lerner (1996) “The Use of Covenants: An
Empirical Analysis of Venture Partnership Agreements”, The
Journal of Law & Economics, 39(2), 463-498.
Joskow, Paul (1985) “Vertical Integration and Long-term Contracts:
The Case of Coal-burning Electric Generating Plants”, The Journal
of Law, Economics, & Organization, 1(1), 33–80.
Klein, Benjamin, Robert Crawford and Armen Alchian (1978)
“Vertical Integration, Appropriable Rents and the Competitive
Contracting Process”, The Journal of Law & Economics, 21(2), 297-
326.
Koss, Patricia and Curtis Eaton (1997) “Co-specific Investments,
Hold-up and Self-enforcing Contracts”, Journal of Economic
Behavior & Organization, 32(3), 457-470.
Masten, Scott (1996) Introduction to Case Studies in Contracting
and Organization, Masten S.E. (ed.), Oxford University Press.
Murrell, Peter (2003) “Firms Facing New Institutions: Transactional
Governance in Romania”, Journal of Comparative Economics,
31(4), 695-714.
Nelson, Richard and Sidney Winter (1982) An Evolutionary Theory
of Economic Change, Cambridge: Harvard University Press.
Saussier, Stéphane (2000) “Transaction Costs and Contractual
Incompleteness: the Case of Électricité de France”, Journal of
Economic Behavior & Organization, 42(2), 189-206.
Whinston, Michael (2003) “On the Transaction Costs
Determinants of Vertical Integration”, The Journal of Law,
Economics, & Organization, 19(1), 1-23.
 CONCEPTUL DE PIAŢĂ RELEVANTĂ ŞI
TESTUL MONOPOLISTULUI IPOTETIC
Lucian BOZIAN102

Rezumat
Scopul principal al definirii pieţei relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile
concurenţiale cu care se confruntă agenţii economici. Definirea pieţei relevante nu reprezintă decât un
prim pas în analiza unei practici anticoncurenţiale sau a unei concentrări economice, având însă de cele
mai multe ori o influenţă decisivă în soluţionarea speţei.
Odată definită piaţa relevantă, vor putea fi calculate cotele de piaţă ale agenţilor economici concurenţi şi
doar după definirea pieţei relevante va putea fi analizată concurenţa potenţială. Definirea pieţei relevante
reprezintă de regulă primul pas în evaluarea puterii de piaţă a unui agent economic.
Articolul îşi propune să prezinte într-o manieră succintă principalele concepte cu care se operează în
definirea pieţelor relevante, precum şi tehnica utilizată de majoritatea autorităţilor de concurenţă în
trasarea dimensiunilor acestora.

Cuvinte cheie: piaţă relevantă, definire, substituibilitate, monopolist ipotetic, test SSNIP.

Importanţa definirii pieţei relevante semnificativă, dacă poziţia sa în piaţă îi permite să

Sancţionarea înţelegerilor anticoncurenţiale
vizează acele înţelegeri, decizii şi practici
concertate ce au ca obiect sau ca efect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
semnificativă a concurenţei. Aprecierea acestor
efecte anticoncurenţiale presupune de regulă
definirea pieţei relevante şi probarea faptului că
înţelegerea respectivă ar avea un efect negativ
semnificativ asupra concurenţei. Nu se supun
acestei reguli înţelegerile ce au ca obiect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
concurenţei. În cazul acestora, definirea pieţei
relevante nu este o precondiţie pentru constatarea
încălcării regulilor de concurenţă. Definirea pieţei
relevante va fi însă necesară ulterior, pentru a
determina cifra de afaceri a agentului economic în
cauză, în vederea aplicării amenzii prevăzute de
lege.
Sancţionarea unui abuz de poziţie dominantă
intervine doar în cazul agenţilor economici
dominanţi. Un agent economic poate fi considerat
ca fiind dominant dacă are o putere de piaţă
se comporte independent faţă de concurenţii săi,
faţă de clienţi şi în cele din urmă faţă de
consumatori. Pentru a putea determina puterea de
piaţă a agentului economic şi a stabili dacă are sau
nu o poziţie dominantă, trebuie în primul rând să
se definească piaţa relevantă în care acesta ar
deţine o poziţie dominantă.
De asemenea, definirea pieţei relevante
furnizează autorităţii de concurenţă informaţiile
necesare închiderii unei investigaţii într-o fază
incipientă. Pot fi identificate astfel acele înţelegeri
ce nu au un impact semnificativ asupra
concurenţei sau acele situaţii în care agenţii
economici nu vor avea în mod evident putere de
piaţă. Definirea pieţei relevante este de asemenea
importantă pentru a se stabili dacă cota de piaţă a
unui agent economic este inferioară sau superioară
pragurilor stabilite pentru anumite exceptări pe
categorii.
În cazul concentrărilor economice, definirea pieţei
relevante reprezintă primul pas în analiza unei
operaţiuni de concentrare, urmărindu-se a se

102
Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze, Consiliul Concurenţei.

48
THE RELEVANT MARKET CONCEPT AND
THE HYPOTHETICAL MONOPOLIST TEST
Lucian BOZIAN103

Abstract104
The main purpose of market definition is that of identifying, in a systematic way, the competitive constraints
faced by the undertakings. The market definition is just a first step in analysing an anticompetitive practice
or an economic concentration, having frequently a crucial weight in solving the case.
Once the relevant market has been defined, the market shares of the competitors can be determined and
only after defining the relevant market the potential competition can be analysed. As a rule, the market
definition represents the first step in assessing the market power of an undertaking.
The article proposes to present briefly the main concepts which are used in the process of defining the
relevant markets, as well as the technique used by the majority of the competition authorities when
drawing the dimensions of the markets.

Keywords: relevant market, definition, substitutability, hypothetical monopolist, SSNIP test.

The importance of market definition
Sanctioning the anticompetitive agreements refers
to those agreements, decisions and concerted
practices which have as their object or effect the
prevention, restriction or distortion of the
competition. Assessing these anticompetitive
effects usually involves defining the relevant
market and proving the fact that the agreement
would have a negative effect on competition.
Agreements which have as their object the
prevention, restriction or distortion of competition,
are not subject of this rule. In their case, defining
the relevant market is not a precondition for
finding the infringement of competition rules.
Defining the relevant market will be required later
to determine the turnover of the undertaking
concerned, in order to implement the fine
prescribed by law.
Sanctioning an abuse of dominant position occurs
only in the case of dominant undertakings. An
undertaking can be considered as dominant if it
has a significant market power, if its market
position enables it to behave independently of its
103
Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.
104
Translated into English by Lucian Bozian.
competitors, of its customers and ultimately of its
consumers. To determine the market power of the
undertaking and whether or not it has a dominant
position, firstly, the relevant market in which it
holds a dominant position must be defined.
Also, defining the relevant market provides for the
competition authority the information necessary
that allows to close an investigation at an early
stage. In this way, there can be identified those
agreements which don't have a significant impact
on competition or those situations in which the
undertakings will not have substantial market
power. Defining the relevant market is also
important to determine whether the market share
of an undertaking is lower or higher than the
thresholds set for certain block exemptions.
In the case of mergers, the definition of the relevant
market is the first step in the analysis of a
concentration operation, aiming at to determine
whether the transaction will create or strengthen a
dominant position in the market. In this case, we
will analyze the impact of the economic

49
determina dacă operaţiunea va crea sau va întări o
poziţie dominantă în piaţă. În acest caz, se va
analiza impactul concentrării economice asupra
pieţei relevante în noua sa structură, ce va rezulta
după realizarea concentrării.
Conceptul de „piaţă”
Conceptul de piaţă are două accepţiuni diferite,
una abstractă şi una concretă. Potrivit accepţiunii
abstracte, „piaţa” este spaţiul în interiorul căruia se
schimbă mărfuri şi servicii între vânzătorii şi
cumpărătorii dintr-o arie geografică. În acest sens,
Tratatul CE utilizează termeni precum „piaţă
comună” sau „piaţă internă”.
A doua accepţiune a conceptului de „piaţă”
interesează dreptul concurenţei, fiind una mult
mai concretă. Astfel, „definirea pieţei este un
instrument de identificare şi de definire a graniţelor
în care se exercită concurenţa între întreprinderi”,
obiectivul principal fiind „să permită identificarea
concurenţilor existenţi ai întreprinderilor în
cauză”105. Piaţa relevantă este aşadar piaţa pe care
se desfăşoară concurenţa, conceptul fiind utilizat
pentru identificarea produselor şi a agenţilor
economici ce se află în concurenţă directă.
Cele trei constrângeri concurenţiale
Comunicarea Comisiei Europene privind definirea
pieţei relevante menţionează trei constrângeri
concurenţiale ce pot acţiona asupra agenţilor
economici: substituibilitatea la nivelul cererii,
substituibilitatea la nivelul ofertei şi concurenţa
potenţială.
Conceptul de substituibilitate reprezintă cheia
definirii pieţei relevante. Produsele ce ar trebui
incluse în piaţa relevantă precum şi aria geografică
a pieţei sunt determinate de măsura în care
consumatorii pot alege cu uşurinţă între produse
substituibile (substituibilitatea la nivelul cererii),
sau de măsura în care agenţii economicii pot uşor
să-şi reorienteze producţia în vederea obţinerii
unor astfel de produse substituibile
(substituibilitatea la nivelul ofertei). Rolul cel mai
important în definirea pieţei relevante îl are
substituibilitatea la nivelul cererii, aceasta fiind o
forţă de constrângere eficientă şi imediată.
Substituibilitatea la nivelul ofertei influenţează
105
Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei, Official Journal C 372, 9.12.1997. În privinţa
reglementărilor naţionale, a se vedea Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă, prin Ordinul
preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 61/2004.
106
Disponibile la adresa: http://www.usdoj.gov/atr/public/guidelines/horiz_book/hmg1.html.
107
Decizia Comisiei Europene din 22 iunie 1992, cazul nr. IV/M. 190 - Nestlé/Perrier, Official Journal L 356, 05/12/1992.
108
Decizia Comisiei Europene din 4 decembrie 1996, cazul nr. IV/M.774 - Saint-Gobain/Wacker-Chemie/NOM, Official Journal L 247 , 10/09/1997.
50
piaţa relevantă atunci când are efecte
asemănătoare celor ale substituibilităţii la nivelul
cererii şi anume eficacitate şi caracter imediat.
Concurenţa potenţială, a treia sursă de constrângere
concurenţială, este de regulă analizată într-o etapă
ulterioară definirii pieţei relevante, în general atunci
când poziţia agenţilor economici pe piaţa relevantă
a fost deja determinată.
Tehnici de definire - testul monopolistului
ipotetic
Testul monopolistului ipotetic sau testul SSNIP
(Small but Significant Non-transitory Increase in
Price) a fost adoptat de către autorităţile americane
antitrust în cadrul Instrucţiunilor privind
concentrările economice (Horizontal Merger
Guidelines106) din anul 1982, revizuite în anul
1997. La nivel comunitar prezenţa testului a fost
menţionată în decizia Comisiei Europene
Nestle/Perrier 107 , ulterior în decizia Saint-
Gobain/Wacker-Chemie/NOM108. Testul SSNIP a
fost consacrat ca şi test standard în procedura de
definire a pieţelor relevante în cuprinsul
Comunicării Comisiei privind definirea pieţei
relevante în sensul dreptului comunitar al
concurenţei din anul 1997. În această comunicare,
trimiterea la testul monopolistului ipotetic se face
nu numai pentru situaţiile în care se defineşte piaţa
relevantă în cazurile de concentrări economice (ca
î n S . U. A . ) , c i ş i î n c a z u l p r a c t i c i l o r
anticoncurenţiale de tipul înţelegerilor sau
abuzului de poziţie dominantă.
Testul monopolistului ipotetic se încadrează în
noua abordare economică pe care Comisia
Europeană o are în privinţa definirii pieţei
relevante. Acest test urmăreşte să stabilească acel
grup de produse şi acea arie geografică în care un
monopolist ipotetic ar putea practica, în mod
profitabil, un preţ mai mare decât cel concurenţial.
În aplicarea testului monopolistului ipotetic se vor
parcurge următorii paşi:
Presupunem că un agent economic, reprezentând
monopolistul ipotetic, ar deţine monopolul
producţiei sau comercializării produsului ce face
obiectul investigaţiei. Punctul de plecare îl
reprezintă cea mai restrânsă piaţă relevantă, atât
din punctul de vedere al dimensiunii produsului
cât şi al celei geografice.
concentration on the relevant market in its new
structure, which will result after the concentration.
The concept of “market”
The concept of market has two different meanings,
an abstract one and a concrete one. According to
the abstract meaning, the “market” is the space
within goods and services are changed between
the sellers and the buyers from a geographical area.
In this sense, the EC Treaty uses terms like
“common market” or “internal market”.
The second meaning of the „market” regards
competition law, being a more concrete meaning.
Thus, “market definition is a tool to identify and
define the boundaries of competition between
firms”, the main purpose of market definition
being “to identify the actual competitors of the
undertakings involved”109. The relevant market is
therefore the market on which the competition
acts, the concept being used for the identification
of the products and of the undertakings that
compete directly.
The three competitive constraints
The Commission Notice on the definition of the
relevant market refers to three competitive
constraints which can act on the undertakings:
demand substitutability, supply substitutability and
potential competition.
The concept of substitutability is the key of the
relevant market definition. Products that should be
included in the relevant market and the
geographical area of the market are determined by
the extent to which consumers can easily choose
between substitutable products (demand
substitutability), or by the extent to which
undertakings can easily shift their production to
obtain such substitutable products (supply
substitutability). Demand substitutability has the
most important role in defining the relevant
market, being an efficient and direct force of
constraint. Supply substitutability influences the
relevant market only when it has effects similar to
those of demand substitutability, namely
effectiveness and direct character.
109
The Commision Notice on the definition of relevant market for the purposes of Community competition law, Official Journal C 372, 9.12.1997.
Concerning the national provisions, see the Instructions regarding the definition of the relevant market, in order to establish the substantial part of the
market, the Order of the president of the Competition Council no. 61/2004.
110
Available at: http://www.usdoj.gov/atr/public/guidelines/horiz_book/hmg1.html.
111
The European Commission Decision from 22 June 1992, Case no. IV/M. 190 - Nestlé/Perrier, Official Journal L 356, 05/12/1992.
112
The European Commission Decision from 4 Decembre 1996, case no. IV/M.774 - Saint-Gobain/Wacker-Chemie/NOM, Official Journal L 247 ,
10/09/1997.
51
The potential competition, the third form of
competitive constraint, is usually analysed in a
stage following market definition, generally when
the position of the undertakings within the relevant
market has already been established.
Techniques for defining – the hypothetical
monopolist test
The hypothetical monopolist test or the SSNIP test
(Small but Significant Non-transitory Increase in
Price) was adopted by U.S. antitrust authorities in
the Merger Guidelines (Horizontal Merger
Guidelines110) since 1982, revised in 1997. At
community level, the test was mentioned in the
decision of the European Commission Nestle /
Perrier111, subsequently in Saint-Gobain/Wacker-
Chemie/NOMdecision112. The SSNIP test was
recognized as the standard test for defining the
relevant markets in the Commission Notice on the
definition of the relevant market for the purposes
of Community competition law since 1997. In this
Notice, the hypothetical monopolist test is
mentioned not only for situations when the
relevant market is defined for merger cases (as in
the U.S.), but also for the anticompetitive practices
like agreements or abuse of dominant position.
The hypothetical monopolist test belongs to the
new economic approach of the European
Commission on the definition of the relevant
market. This test seeks to determine that group of
products and that geographical area in which a
hypothetical monopolist could profitably practise a
higher price than the competitive one.
When applying the hypothetical monopolist test,
the following steps will be followed:
We suppose that an undertaking, representing the
hypothetical monopolist, would hold the
monopoly of production or marketing of the
product that is subject to investigation. The starting
point is the narrowest relevant market, both in
terms of product dimension and geographic
dimension.
Se continuă prin formularea următoarei întrebări:
ar fi profitabil pentru monopolistul ipotetic să
practice, în acea arie geografică, pentru
produsul respectiv un preţ mai mare cu
aproximativ 5-10% decât nivelul competitiv?
Când răspunsul la întrebarea de mai sus este unul
afirmativ, însemnând că este profitabil pentru
monopolistul ipotetic să practice acea majorare de
preţ, atunci testul este complet. Produsul şi aria
geografică aflate sub controlul monopolistului
ipotetic reprezintă piaţa relevantă.
În cazul unui răspuns negativ, însemnând că nu
este profitabil pentru monopolistul ipotetic să
practice acea majorare de preţ, avem practic de a
face cu o migrare a unui număr semnificativ de
consumatori113 către produse substituibile din
aceeaşi arie geografică sau din arii geografice
învecinate. În acest caz, testul nefiind complet va
fi repetat. Întrebarea va fi adresată acum având în
vedere atât produsul şi aria geografică iniţiale cât şi
acele produse substituibile şi ariile geografice spre
care s-au orientat consumatorii după majorarea
preţului cu 5-10%.
Prin aplicarea repetată a testului vom extinde
practic grupul de produse substituibile, adăugând
la piaţa relevantă, de fiecare dată în cazul unui
răspuns negativ, cel mai apropiat substituient, până
când vom identifica un grup de produse şi o arie
geografică în care monopolistul ipotetic poate
practica profitabil o creştere a preţului cu 5-10%
peste nivelul competitiv.
De ce o creştere de 5-10%%a preţului? Majoritatea
practicii în domeniu este de părere că o creştere a
preţului cu 5-10%% este o creştere mică dar
semnificativă în acelaşi timp, fiind considerată în
general ca potrivită pentru efectuarea testului. O
creştere a preţului cu un procent mai mare ar putea
determina o migrare artificială a consumatorilor şi
implicit o definire prea extinsă a pieţei relevante.
Trebuie reţinut însă faptul că procentul de 5-10%
este doar unul orientativ, autorităţile de
concurenţă apreciind asupra cuantumului acestuia
de la caz la caz.
Ce se înţelege prin nivel competitiv al preţului?
Aplicarea testului monopolistului ipotetic se face
având în vedere o piaţă concurenţială.
Monopolistul ipotetic ar urma să practice pentru
113
Consumatorii care se orientează spre produse substituibile în cazul unei creşteri de preţ de 5-10% sunt cunoscuţi sub denumirea de consumatori marginali.
114
În situaţia în care un monopolist ar practica deja preţuri ridicate, aplicarea testului monopolistului ipotetic ar avea ca rezultat o definire prea extinsă a pieţei
relevante, deoarece creşterea de 5-10% s-ar aplica unui preţ monopolistic şi nu unui preţ competitiv. Situaţia este cunoscută sub denumirea de Cellophane
fallacy, această eroare fiind comisă de Curtea Supremă a Statelor Unite în cazul United States v. El du Pont de Nemour and Co.
52
produsul în cauză un preţ mai mare cu 5-10% faţă
de nivelul competitiv al preţului. De regulă, nivelul
competitiv al preţului este considerat a fi preţul
curent. Există însă situaţii în care, deoarece agentul
economic în cauză deţine o putere de piaţă
importantă sau dimpotrivă este supus unor
reglementări legale speciale, preţul practicat în
acel moment, adică preţul curent, să fie diferit de
nivelul unui preţ competitiv. În consecinţă, atunci
când se aplică testul, trebuie să se aibă în vedere
dacă nu cumva preţurile curente sunt deja preţuri
monopolistice114 sau dimpotrivă preţuri de ruinare.
Pentru ce perioadă de timp monopolistul ipotetic
trebuie să susţină profitabil un preţ cu 5-10% mai
mare decât cel competitiv? Autorităţile de
concurenţă apreciază în general că o perioadă de
un an de zile este suficientă pentru a considera că
monopolistul a practicat profitabil un preţ mai
mare decât cel competitiv. Altfel spus, se aşteaptă
ca în maxim un an de zile consumatorii să
reacţioneze la creşterea cu 5-10% a preţului,
migrând eventual spre produse substituibile.
Perioada de timp în care se va urmări o reacţie a
consumatorilor depinde de natura şi structura
pieţei analizate şi va fi stabilită de la caz la caz.
Produsele şi aria geografică în care o creştere mică
dar semnificativă a preţului poate fi susţinută
profitabil de monopolistul ipotetic reprezintă piaţa
relevantă.
Trebuie precizat faptul că o definire a pieţei
relevante doar pe baza testului monopolistului
ipotetic este rareori posibilă, de cele mai multe ori
rezultatul testului reprezentând doar cadrul general
în care vor fi analizate celelalte elemente probatorii.
Componentele pieţei relevante
Piaţa relevantă are două componente: piaţa
relevantă a produsului şi piaţa geografică
relevantă. Definirea pieţei relevante se face prin
combinarea pieţei relevante a produsului şi a pieţei
geografice relevante, după ce acestea au fost
definite în prealabil. De cele mai multe ori, se
începe cu definirea pieţei relevante a produsului şi
apoi se continuă cu definirea pieţei geografice.
Definirea celor două pieţe se face utilizând acelaşi
test al monopolistului ipotetic, analizând în
principal substituţia la nivelul cererii dar şi pe cea la
nivelul ofertei.
We continue by formulating the following
question: would be profitable for the hypothetical
monopolist to practise, in that geographic area, for
that product, a price higher by approximately 5-
10%%than the competitive level?
When the answer to the question above is
affirmative, meaning that it is profitable for the
hypothetical monopolist to practice that price
increase, then the test is complete. The product
and the geographic area under the control of the
hypothetical monopolist represent the relevant
market.
In case of a negative response, meaning that it is
not profitable for the hypothetical monopolist to
practise that price increase, we have basically to do
with a migration of a significant number of
consumers115 to substitutable products in the same
geographical area or in neighbouring geographic
areas. In this case, the test is not complete and will
be repeated. The question will now be addressed
to both the initial product and geographic area and
to that substitutable products and geographic areas
to which the consumers moved after the increase
of the price by 5-10%.
By the repetitive application of the test, we will
basically extend the group of substitutable
products, adding to the relevant market, each time
when a negative answer, the nearest substitute,
until we will identify a group of products and a
geographic area in which the hypothetical
monopolist may profitably practise a price increase
by 5-10% above the competitive level.
Why a price increase by 5-10%? Most practice in
this field thinks that a price increase by 5-10%%is a
small but significant at the same time, being
generally considered as suitable for the application
of the test. An increase in the price with a higher
percentage could lead to an artificial migration of
consumers and therefore to a broad definition of
the relevant market. It should be noted however
that the rate of 5-10% is just informative, the
competition authorities considering on the amount
of the increase on a case by case basis.
What is meant by the competitive level of the price?
The application of the hypothetical monopolistic
test is taking into account a competitive market. The
hypothetical monopolist would practise for the
115
The costumers moving to substitutable products, in case of a price increase by 5-10%, are called “marginal” costumers.
116
In case that a monopolist would already practise higher prices, the application of the hypothetical monopolist test would have as result a too large definition
of the relevant market, because the increase of 5-10% would be applied to a monopolistic price and not to a competitive price. This situation is known as the
Cellophane fallacy, the error being committed by the Supreme Court of United States in the case United States v. El du Pont de Nemour and Co.
53
product concerned a price higher by 5-10% than
the competitive level. Usually, the competitive level
of the price is considered to be the current price. But
there are situations when, because the undertaking
in question has a significant market power or on the
contrary it is subject to special legal regulations, the
price prevailing at that time, namely the current
price, is different from the level of a competitive
price. Consequently, when the test should be
applied, it has to be taken into account if the current
prices116 are not already monopolistic prices or on
the contrary predatory prices.
For how long should the hypothetical monopolist
sustain profitably a price higher by 5-10% than the
competitive level? The competition authorities
generally consider that a period of one year is
sufficient to assume that the hypothetical
monopolist practised profitably a higher price than
the competitive level. In other words, it is expected
that, within a year, consumers will respond to a price
increase by 5-10%, possibly moving to substitutable
products. The period of time within a consumers'
reaction will be expected depends on the nature
and the structure of the market and will be
determined on a case by case basis.
The products and the geographical area in which a
small but significant increase in price can be
supported profitably by the hypothetical
monopolist represent the relevant market.
It should be noted that defining the relevant market
using only the hypothetical monopolist test is rarely
possible, most often the result of the test represents
only the general framework within the other
evidence will be analyzed.
The components of the relevant market
The relevant market has two components: the
product market and the geographic market.
Defining the relevant market consists in combining
the product market and the geographic market,
after they have been defined previously. Most of
the time, we start by defining the product market
and then we continue with geographic market
definition. The definition of the two markets
supposes the use of the same hypothetical
Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate
produsele şi/sau serviciile ce sunt considerate de
către consumatori ca fiind interschimbabile sau
substituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi
utilizării căreia îi sunt destinate. Produsele nu
trebuie neapărat să fie identice pentru a fi
considerate ca substituibile şi incluse astfel în
aceeaşi piaţă relevantă117, după cum nici preţurile
acestora nu trebuie să fie identice.
Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care
agenţii economici implicaţi în oferta şi cererea de
produse în cauză, zonă în care condiţiile de
concurenţă sunt suficient de omogene şi care
poate fi deosebită de zonele geografice învecinate,
deoarece condiţiile de concurenţă diferă în mod
apreciabil. Piaţa geografică relevantă poate fi
identificată ca fiind la nivel local sau regional, la
nivel naţional sau internaţional.
Rezultatele obţinute în urma aplicării testului
monopolistului ipotetic trebuie coroborate
completate cu o serie de elemente probatorii ce
vin să întregească imaginea asupra pieţei
relevante:
 caracteristicile produsului, cum ar fi de
exemplu trăsăturile, proprietăţile fizice,
nevoia pe care produsul este destinat să o
satisfacă, perisabilitatea;
 răspunsurile consumatorilor, ale agenţilor
economici concurenţi precum şi ale terţilor
interesaţi la întrebări privind comportamentul
acestora pe piaţa respectivă;
 informaţii privind preferinţele consumatorilor
din regiuni geografice diferite precum şi
informaţii privind preţurile practicate,
volumul vânzărilor, strategiile de promovare
şi marketing specifice diferitelor regiuni
geografice;
 estimările costurilor suplimentare pe care le-
ar suporta consumatorii în cazul în care ar fi
nevoiţi să se orienteze către produse
substituibile ale aceluiaşi agent economic sau
ale altor agenţi economici, din aceeaşi arie
geografică sau dintr-o arie geografică
învecinată;
 strategiile de afaceri ale agenţilor economici
117
A se vedea cazul Matches and Disposable Lighters, Competition Commission, http://www.competition-commission.org .uk/
rep_pub/reports/1992/317matches_and_lighters.htm#full.
54
implicaţi, elaborate în trecut sau viitoare;
 informaţii cu privire la modul în care a variat
preţul în trecut sau în regiuni diferite,
precum şi cu privire la impactul acestor variaţii
de preţ asupra volumului de vânzări;
 estimări ale elasticităţilor cererii, studii
econometrice, statistici privind vânzările etc.
 informaţii cu privire la barierele la intrarea
pe piaţă, indiferent de natura acestora.
Alte aspecte privind definirea pieţelor relevante
În anumite situaţii, monopolistul ipotetic ar putea
vinde produsul unor consumatori la un preţ mai
mare decât preţul la care vinde produsul altor
consumatori. Trebuie precizat că diferenţa de preţ
nu se datorează unor costuri de producţie mai mari
sau altor cheltuieli suplimentare necesare. Practic
avem acelaşi produs, aceleaşi costuri, dar vândut la
preţuri diferite unor consumatori diferiţi. Această
practică reprezintă o discriminare prin preţ.
În situaţia în care monopolistul ipotetic ar putea să
facă discriminări prin practicarea unor preţuri
substanţial diferite pentru grupe diferite de
consumatori, fiecare dintre aceste grupe ar putea
reprezenta o piaţă relevantă diferită. Astfel, piaţa
relevantă ar putea fi reprezentată de vânzările
produsului relevant unei anumite categorii de
consumatori.
Uneori produsul ce face obiectul investigaţiei
poate face parte dintr-un lanţ lung şi neîntrerupt de
produse substituibile (a-b-c-d unde b este cel mai
bun substituient pentru a, c pentru b, iar d pentru
c). Chiar dacă toate produsele sunt substituibile
între ele, asta nu înseamnă că tot lanţul de produse
substituibile reprezintă piaţa relevantă. Testul
monopolistului ipotetic va urmări să determine
care dintre produsele din cadrul lanţului reprezintă
piaţa relevantă a produsului.
În prezenţa unui lanţ de substituibilitate în cadrul
pieţei relevante a produsului, se va verifica în ce
măsură există întreruperi în acest lanţ. În cazul în
care, folosind testul SSNIP, sunt constatate
întreruperi, se va proceda la definirea unor pieţe
relevante distincte de-o parte şi de alta a „nişei”.
monopolist test, analyzing mainly the demand side future;
substitution but also the supply side substitution.
The relevant product market comprises all the  information on how the price has changed in
products and/or services which are regarded as the past or in different regions, and on the
interchangeable or substitutable by the consumer, impact of these price changes on sales volume;
by reason of the products' characteristics, their  the estimations of demand elasticity,
prices and their intended use. The products do not econometric studies, statistics on sales etc.
have to be identical to be considered substituble  information on barriers to entry, regardless
and therefore to be included in the same market118, of their nature.
and also their prices do not have to be identical.
Other aspects concerning the definition of the
relevant markets
The relevant geographic market comprises the area
in which the undertakings concerned are involved
In some cases, the hypothetical monopolist sells
in the supply and demand of products or services, in
the product to some consumers at a price higher
which the conditions of competition are sufficiently
than the price he sells to other consumers. It should
homogeneous and which can be distinguished from
be noted that the price difference is not caused by
neighbouring areas because the conditions of
higher production costs or other additional costs
competition are appreciably different in those area.
required. Basically, we have the same product,
The geographic market can be identified at local or
same costs, but sold at different prices to different
regional level, at national or international level.
consumers. This practice is a price discrimination.
The results obtained by applying the hypothetical
When the hypothetical monopolist could
monopolist test must be corroborated and
discriminate by practising significant different
supplemented by a range of evidence which come
prices for different groups of consumers, each of
to complete the picture of the relevant market:
these groups could represent a distinct relevant
market. Therefore, the relevant market could be
 the product characteristics, such as traits,
represented by the sales of the relevant product to
physical proprieties, intended use,
a particular category of consumers.
perishability;
 the responses of consumers, competitors Sometimes the product subject of investigation
and third parties to questions about their may be part of a long and unbroken chain of
behaviour on the market; substitutable products (a-b-c-d where b is the best
 information on the preferences of substitute for a, c for b, and d for c). Even if all the
consumers from different geographic regions, products are substitutable among themselves, this
as well as information on prices, sales doesn't mean that the entire chain of substitutable
volume, strategies for promoting and products represents the relevant market. The
marketing specific to different geographical hypothetical monopolist test will seek to determine
regions; which products from the chain is the relevant
product market.
 the estimations of the additional costs that
consumers will suffer if they are forced to In the presence of a chain of substitution within
switch to substitutable products of the same the product market, interruptions in this chain will
undertaking or of other undertakings, in the be checked. If, using the SSNIP test, interruptions
same geographical area or in a neighbouring are found, distinct relevant markets from a side of
geographic area; the gap will be defined. The entire chain of
substitution will be considered for a final definition
 the business strategies of the undertakings of the relevant market.
involved, elaborated in the past or for the

118
See the case Matches and Disposable Lighters, Competition Commission, http://www.competition- commission.org .uk/
rep_pub/reports/1992/317matches_and_lighters.htm#full.

55
Întregul lanţ de substituibilitate va fi însă avut în
vedere pentru o definire finală a pieţei relevante.
O altă posibilă dimensiune a definirii pieţei
relevante este timpul. De cele mai multe ori
factorul timp este legat de produsul în cauză, fiind
astfel avut în vedere şi cuprins în definirea pieţei
relevante a produsului.
Factorul timp este sesizabil în cazurile în care
consumatorii nu ar putea să aleagă între două
perioade de timp diferite. De exemplu, persoanele
care călătoresc cu mijloace de transport la ore de
vârf ar putea să nu vadă acest serviciu de transport
ca substituibil cu cel din afara orelor de vârf.
Bibliografie
Competition Law, European Community Practice and Procedure,
Prof. Dr. Gunther Hirsch, Dr. Frank Montag, Prof. Dr. Franz Jurgen
Sacker, London, Sweet&Maxwell 2008.
EC Competition Law: Text, Cases and Materials, Alison Jones,
Brenda Sufrin, Oxford University Press, 2007.
Competition Policy, Theory and Practice, Massimo Motta,
Cambridge Univerity Press, 2007.
EC Competition Law, Giorgio Monti, Cambridge University Press,
2007.
The Law and Economics of Article 82 EC, Robert O'Donoghue, A
Jorge Padilla, HART Publishing, 2006.
Competition Law, Richard Whish, Butterworths Law, 2000.

Deoarece într-o anumită măsură, dimensiunea

temporală este o extindere a dimensiunii
produsului, piaţa relevantă a produsului ar putea fi
definită ca fiind, de exemplu, piaţa serviciilor de
transport într-un anumit interval de timp.

Concluzii

Rolul decisiv pe care îl are definirea pieţei

relevante în soluţionarea atât a cazurilor antitrust
cât şi în cazul evaluării operaţiunilor de
concentrare economică este recunoscut fără
ezitare atât de teoreticienii cât şi de practicienii
dreptului concurenţei.

Tehnica definirii pieţelor relevante a evoluat treptat

odată cu politica de concurenţă, odată cu pieţele
pe care le veghează această politică. Noua
abordare economică, împartaşită de majoritatea
autorităţilor de concurenţă, a înregistrat aprecieri
pozitive dar în acelaşi timp a cunoscut şi o serie de
critici vehemente.

Dincolo de confruntările de opinii pe tema tehnicii

de definire a pieţei relevante, necesitatea definirii
acesteia nu este pusă la îndoială. Considerată a fi
primul pas în soluţionarea unui caz antitrust sau în
evaluarea unei concentrări economice, definirea
pieţei relevante este poate şi cel mai important pas
în derularea investigaţiei. Definirea corectă şi
fidelă a pieţei relevante, reprezintă în opinia
personală, condiţia necesară pentru a finaliza cu
succes o investigaţie.

56
Another possible dimension of the relevant market
definition is time. In most cases the time issue is
related to the product in question, being
considered and included in the definition of
relevant product market.
The time factor is noticeable when consumers
could choose between two different periods of
time. For example, people travelling by means of
transportation at peak hours might not see this
service as being substitutable with transportation at
non-peak hours.
Because time dimension is to a certain extent an
extension of the product dimension, the relevant
Bibliography
Competition Law, European Community Practice and Procedure,
Prof. Dr. Gunther Hirsch, Dr. Frank Montag, Prof. Dr. Franz Jurgen
Sacker, London, Sweet&Maxwell 2008.
EC Competition Law: Text, Cases and Materials, Alison Jones,
Brenda Sufrin, Oxford University Press, 2007.
Competition Policy, Theory and Practice, Massimo Motta,
Cambridge University Press, 2007.
EC Competition Law, Giorgio Monti, Cambridge University Press,
2007.
The Law and Economics of Article 82 EC, Robert O'Donoghue, A
Jorge Padilla, HART Publishing, 2006.
Competition Law, Richard Whish, Butterworths Law, 2000.

product market could be defined as, for instance,

the market of transportation services within a
certain period of time.

Conclusions

The crucial role played by the relevant market

definition when solving antitrust cases as well as
when assessing the economic concentration
operations is recognized without hesitation not
only by theorists but also by the practitioners of
competition law.

The technique for defining the relevant markets

evolved gradually along with the competition
policy and with the markets that are safeguarded
by this policy. The new economic approach,
shared by the majority of the competition
authorities, received positive feedbacks but at the
same time met a number of strong criticisms.

Beyond the confrontations of views on the

technique for defining the relevant market, the
need to define is not questioned. Considered to be
the first step in solving an antitrust case or in
assessing a merger, the definition of the relevant
market is also maybe the most important step in the
investigation. Defining correctly and realistically
the relevant market represents, in my personal
opinion, the condition required to complete
successfully an investigation.

57
 POSIBILE EFECTE ANTICONCURENŢIALE ALE
LEGĂTURILOR STRUCTURALE ŞI FINANCIARE
CARE SE POT ÎNFIRIPA ÎNTRE COMPANII
CONCURENTE
Daniela ELEODOR119

Rezumat

Independenţa actorilor de pe o piaţă în luarea deciziilor strategice cu privire la activitatea lor comercială
este un semn clar de manifestare a unei concurenţe viguroase pe acea piaţă. Cu toate acestea, legăturile
structurale care se pot înfiripa între companii concurente ameninţă în anumite circumstanţe buna
funcţionare a mecanismelor de piaţă. Deşi potenţialul impact anticoncurenţial al majorităţii tipurilor de
astfel de tranzacţii poate fi contracarat cu succes prin intermediul politicii de control a concentrărilor
economice, există totuşi anumite situaţii particulare în care legăturile structurale pot scăpa de sub
incidenţa reglementărilor din domeniul concentrărilor economice, în condiţiile în care necesită
monitorizare şi, uneori, chiar şi intervenţie din partea unei autorităţi de concurenţă.

Dar care sunt acele situaţii în care legăturile structurale dintre companii concurente pot scăpa de sub
incidenţa reglementărilor privind concentrările economice, în ce cazuri acestea pot provoca efecte
anticoncurenţiale şi în ce măsură autorităţile de concurenţă au la îndemână instrumente adecvate pentru a
preveni sau contracara aceste efecte anticoncurenţiale? Acestea sunt de fapt, câteva dintre aspectele pe
care le vom explora în acest articol atât din perspectiva jurisprundenţei din domeniu precum şi a cadrului
legislativ care se aplică legăturilor structurale dintre companii concurente de-o parte şi de alta a
Atlanticului.

Cuvinte cheie: acţionari minoritari, personal de conducere suprapus în companii concurente,

reglementări antitrust, controlul concentrărilor economice, efecte anticoncurenţiale.

Manifestarea unei concurenţe viguroase pe o piaţă
are la bază prezumţia că agenţii economici care
operează pe o piaţă îşi iau deciziile strategice cu
privire la activitatea lor în mod independent. Cu
toate acestea, legăturile structurale care se pot
înfiripa între companii concurente ameninţă, în
anumite circumstanţe, buna funcţionare a
mecanismelor de piaţă.
Legăturile structurale între companii concurente
pot lua forma achiziţionării de pachete minoritare
de acţiuni (directe sau încrucişate) precum şi
suprapunerilor personalului de conducere.
Achiziţionarea unor participaţii minoritare într-o
companie poate conferi deţinătorului lor
posibilitatea exercitării unei influenţe decisive
asupra unei întreprinderi în temeiul drepturilor,
contractelor sau al altor mijloace. Acest tip de
participare la capitalul unei întreprinderi este
cunoscut şi sub numele de participaţii la capital
“active”. Cu toate acestea, există situaţii în care
pachetele minoritare de acţiuni sunt cumpărate
numai în scopul participării la profitul/pierderea
companiei ţintă. Cunoscute sub numele de
investiţii pasive la capital, acestea din urmă nu
conferă posibilitatea celui care le deţine să
controleze sau să influenţeze deciziile strategice cu
privire la activitatea companiei ţintă. Spre
deosebire de participaţiile active la capital, putem
spune aşadar, că investiţiile pasive se referă strict la
acele situaţii în care investitorul nu caută să

119
Inspector de concurenţă, Direcţia Relaţii Externe şi Integrare Europeană.

58
THE POTENTIAL ANTICOMPETITIVE
IMPACT OF THE STRUCTURAL LINKS
THAT MAY OCCUR AMONG RIVAL
COMPANIES
Daniela ELEODOR120

Abstract121

The independence of the market players in taking their strategic decisions with respect to their commercial
activities is a clear sign of an active competition in the respective market. Nevertheless, there are
circumstances where the structural links that may occur between rival companies may threaten the well
functioning of the market mechanisms. Whereas the potential anticompetitive impact of a larger part of
these links is very likely to be caught under merger control rules, it still may be room for some transactions to
evade this ex-ante control. However, even in this later scenario, it may be necessary the surveillance or
sometimes even the antitrust enforcers' intervention.

But which are those situations where the structural links among competitors may escape from the
application of the laws and regulations on merger control, when might they cause anticompetitive
unilateral and coordinated effects and to what extent competition authorities are well equipped in order to
prevent or remedy such occurrences? There are some of the issues that are going to be addressed
throughout this paper from the perspective of both the jurisprudence and the legal framework applied to
structural links among competitors on both sides of the Atlantic.

Keywords: minority shareholdings, interlocking directorates, antitrust rules, merger control,

anticompetitive effects.

A vigorous competition in a market stems from the
premise that the undertakings take their strategic
decisions independently from each over.
Nevertheless, the structural links that may arise
among competitors may jeopardize under
particular circumstances the competitive
conditions on the market.
Structural links among rival companies may take
the form of minority shareholdings (direct or
reciprocal) acquired by the owner in a target
company and interlocking directorates.
The acquisition of a minority stake in a target
company may confer its owner the possibility to
exercise a decisive influence over another
company in virtue of the rights, contracts and other
means. This type of participation to the equity of
another company is often called an active minority
shareholding. However, there are circumstances
where the minority shareholdings are acquired
only with the purpose of participation of their
owner in the profit/losses of the target company
and do not entitle therefore their holder to exercise
some form of control or influence over the strategic
decisions on the commercial activities of the target
company. The later types of transactions are usually
called passive investments. The fact that the
minority shareholder is interested in making a
mere financial investment in the activities of the

120
Competition inspector, Directorate of External Relationships and European Integration.
121
Translated into English by Daniela Eleodor.

59
dobândească control asupra activităţii companiei
concurente sau acces la informaţii confidenţiale
referitoare la activitatea companiei ţintă.
Această distincţie între participaţiile la capital
„active” şi investiţiile financiare pasive este extrem
de relevantă din punct de vedere al
reglementărilor privind controlul concentrărilor
economice în vigoare în multe jurisdicţii. Astfel,
achiziţionarea de pachete minoritare care conferă
controlul direct sau indirect, de facto sau de jure,
asupra agentului economic achiziţionat este
considerată o operaţiune de concentrare
economică şi prin urmare poate fi supusă analizei
posibilelor efecte anticoncurenţiale prin aplicarea
reglementărilor privind controlul concentrărilor
economice.
Pentru argumentele specificate mai sus, investiţiile
financiare pasive nu pot fi calificate stricto-senso
drept operaţiuni de concentrări economice, şi,
prin urmare, în majoritatea jurisdicţiilor nu intră
sub incidenţa regulilor de control a concentrărilor
economice, scăpând controlului ex-ante în multe
jurisdicţii.
În acest context, ne amintim că Comisia
Europeană (CE) a solicitat în procedura de
consultare publică ce a precedat adoptării Cărţii
Verzi din 2001, părerea membrilor Reţelei
Europene de Concurenţă (ECN) cu privire la
extinderea sferei de aplicare a reglementărilor
comunitare privind concentrările economice şi
asupra investiţiilor pasive. La vremea aceea,
majoritatea membrilor ECN au susţinut părerea CE
că numai un număr limitat de astfel de tranzacţii ar
ridica probleme de concurenţă care nu ar putea fi
soluţionate în mod satisfăcător prin aplicarea art.
81 si 82 din Tratatul CE.
Iată de ce problema pachetelor minoritare de
acţiuni care nu conferă controlul în sensul definiţiei
unei concentrări economice nu a fost inclusă pe
agenda reformei Regulamentului CE privind
Concentrările Economice din 2004.
Ulterior, o serie de analişti economici122 au criticat
decizia CE de atunci. Mai recent, BIAC (Business
Advisory Committee)123 a sugerat în cadrul
122
A se consulta Francesco Russo – „Abuse of Protected Position? Minority Shareholdings and Restriction of Market' Competitiveness in the European Union”,
Amsterdam Center for Law&Economics, Working Paper no.2006-12, disponibilă pe http://ssrn.acle.nl.
123
A se consulta contribuţia BIAC pentru masa rotundă privind “Probleme de concurenţă izvorând din deţinerea unor pachete minoritare de acţiuni şi existenţa
unor suprapuneri în managementul firmelor concurente”, organizată în cadrul reuniunilor Grupului de Lucru 3 privind Cooperarea şi aplicarea regulilor de
concurenţă al Comitetului de Concurenţă OCDE, februarie 2008 – DAF/COMP/WP3(2008)28.
124
A se consulta Monitorul Oficial L24, 29.01.2004, pag. 1-22.
60
reuniunilor Comitetului pentru Concurenţă
OCDE, important forum internaţional de dezbateri
a aspectelor majore ale politicii şi legii concurenţei,
necesitatea adoptării de către CE a unor
instrucţiuni în acest domeniu care să confere
certitudine legală agenţilor economici cu privire la
următoarele:
pragul de minimis al participaţiei minoritare la
capital, stabilindu-se astfel şi pragul peste care
participaţiile la capital în alte companii pot
produce efecte anticoncurenţiale;
circumstanţele în care achiziţiile încrucişate
de participaţii la capital în companii
concurente pot reprezenta o ameninţare
pentru concurenţa pe piaţă;
o indicaţie cu privire la situaţiile în care CE va
interzice existenţa de personal de conducere
suprapus între corporaţii, inclusiv sucursale şi
filiale;
remedii acceptabile de către CE în cazul în
care se dovedeşte că participaţiile minoritare
pot avea efecte anticoncurenţiale;
Cu toate acestea, nu putem ignora faptul că
suprareglementarea acestor tipuri de investiţii,
care în cele mai multe cazuri sunt pro-competitive,
ar împovăra atât agenţii economici cât şi CE care s-
ar confrunta cu o avalanşă de notificări de
concentrări economice.
Să analizăm în continuare care este de fapt cadrul
legal de analiză a pachetelor minoritare de acţiuni
de-o parte şi de-alta a Atlanticului.
La nivel comunitar, aplicarea directă a
Regulamentului CE nr.139/2004 1 2 4 privind
controlul concentrărilor economice între agenţi
economici are la bază conceptul de control care
este definit ca dreptul şi/sau posibilitatea unor
agenţi economici ori persoane fizice de a exercita,
direct sau indirect, „o influenţă determinantă”
asupra unuia sau mai multor agenţi economici. De
asemenea, pachetele minoritare de acţiuni pot fi
luate în considerare la calculul cifrei de afaceri a
firmelor implicate în operaţiunea notificată în
scopul stabilirii jurisdicţiei CE asupra operaţiunii în
cauză, atunci când agentul economic posedă
direct sau indirect mai mult de jumătate din
other company and not to acquire any kind of
control over the rival company or access to
sensitive information on the activities of the target
is actually what distinguishes a passive investment
from an active one.
Basically, this distinction between active and
passive shareholdings is extremely relevant from
the perspective of merger control rules in many
jurisdictions. Thus, the minority stocks that confer
direct or indirect control “de facto” or “de jure”
over the target company may be considered full
mergers and consequently, may fall under the
scope of merger review rules for ascertaining
possible anticompetitive effects.
For the reasons mentioned above, passive
investments may not be qualified as full mergers
and consequently, in a large part of jurisdictions
they may fall outside the merger control rules and
ex-ante control.
Looking back in time, we remember that the
European Commission considered the possibility
of widening the scope of the EC Merger Regulation
to cover passive investments in the process of the
wider public consultations it held with the Member
States that paved the way for the adoption of the
2001 Green Paper. At that time, the majority part of
the Member States backed the European
Commission viewpoint that only a limited number
of these types of transactions would raise
competition concerns that could nevertheless be
successfully addressed under articles 81 and 82 of
the EC Treaty.
Those were the main reasons behind the retaining
of the concept of shift of control as a corn criterion
for the definition of a merger and the non-
extension of the scope of EC Merger Regulation to
the minority shareholdings that do not confer some
sort of control on the occasion of the 2004 Review.
Shortly after, a series of economic analysts have
condemned the EC decision125. More recently, on
the occasion of the 2008 February reunions of the
OECD Competition Committee, outstanding
forum for the international debate of the major
aspects of the competition law and policy, BIAC126
125
See Francesco Russo – „Abuse of Protected Position? Minority Shareholdings and Restriction of Markets' Competitiveness in the European Union”, Amsterdam Center for
Law&Economics, Working Paper No. 2006-12, available at http://ssrn.acle.nl
126
See BIAC submission on the OECD WP3 Competition Committee roundtable on “Antitrust Issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, 2008, February –
OLIS, DAF/COMP/WP3(2008)28.
127
See Official Journal L24, 29.01.2004, p. 1-22.
61
(Business and the Advisory Committee to the
OECD) pleaded in favour of the adoption by the
European Commission of a sort of Guidelines in
this field that would introduce legal certainty with
respect to the following aspects:
a “de minimis” rule for the minority stocks
triggering thus also the threshold above which
these participations are more likely to raise
anticompetitive concerns;
an explanation of the circumstances under
which the agency will deem cross-ownership
interests to constitute a threat to competition;
an indication of the circumstances under
which the agency will challenge cross-
directorships between corporations, including
subsidiaries and affiliates; and
an indication of the potentially acceptable
remedies considered if it is found that the
minority shareholding can indeed have anti-
competitive effects.
However, one should not disregard that the
excessive regulation of such investments, which in
most if not all the cases are pro-competitive would
result in superfluous, unnecessary notifications,
putting extra burden to both the European
Commission and the undertakings concerned.
Let's clear up which is actually the legal framework
for the analysis of minority stocks under merger
control rules on both sides of the Atlantic.
The jurisdiction of the European Commission
under EC Merger Regulation127 over minority
shareholdings lies in the concept of control
whereby control is considered to be conferred
when an undertaking has the right or the possibility
to exercise directly or indirectly a “decisive
influence” over another undertaking. Minority
holdings may also be considered when calculating
the turnover of the undertakings involved in the
transaction in order to determine EC jurisdiction
over that transaction. Their relevance for this
specific purpose may arise only when the minority
shareholder owns directly or indirectly more than
half of the assets pertaining to the target company,
is entitled to exercise more than half of its voting
rights, has the power to appoint more than half of
activele celuilalt agent economic, sau are puterea
de a exercita mai mult de jumătate din drepturile
de vot, de a numi mai mult de jumătate din
numărul membrilor organelor de conducere sau
de a conduce activităţile agenţilor economici
(art.5(4) din Regulamentul CE privind
concentrările economice).
Astfel, potrivit Regulamentului CE privind
concentrările economice, numai acele fuziuni şi
achiziţii având o dimensiune comunitară128 (ceea
ce înseamnă atingerea condiţiilor de prag
referitoare la cifra de afaceri a părţilor la
concentrare) şi care rezultă într-o schimbare
durabilă a controlului pot constitui o concentrare
economică ce face obiectul notificării la nivel
comunitar.
Aceeaşi abordare o vom întâlni şi în reglementările
privind controlul concentrărilor economice
adoptate ulterior de o serie de ţări UE, inclusiv
România129.
Întrucât în acest articol accentul cade pe investiţiile
financiare pasive, nu vom insista în cele ce
urmează pe detalierea cazurilor în care un acţionar
care deţine o poziţie minoritară de control poate
dobândi controlul unic sau în comun legal sau de
facto asupra unui alt agent economic, acestea fiind
de altfel pe larg clarificate în Nota Consolidată a
CE130.
Revenind la problema investiţiilor financiare
pasive, art. 3(5) din Regulamentul CE privind
concurentrările economice clarifică că, nu se
consideră că s-a realizat o concentrare economică
dacă participările de capital la un agent economic
au fost achiziţionate, cu titlu temporar în vederea
revânzării lor, cu condiţia ca achizitorul să nu
exercite drepturile de vot aferente participării sale la
capital pentru a determina comportamentul
concurenţial al respectivului agent economic, sau
cu condiţia să exercite aceste drepturi numai în
vederea pregătirii cesionării integrale sau parţiale a
întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia sau a
cesionării valorilor mobiliare în cauză, şi că
cesiunea să intervină în termen de un an de la data
achiziţiei; Comisia Europeană poate prelungi acest
termen, la cerere, dacă se face dovada ca
128
Potrivit Art.1(2)al Regulamentului CE nr.139/2004, o concentrare are dimensiune comunitară dacă i) cifra totală de afaceri combinată, realizată la nivel
mondial de toate întreprinderile implicate, depăşeşte 5 000 milioane EUR şi ii) cifra totală de afaceri realizată în mod individal în Comunitate de către cel
putin două dintre întreprinderile implicate depăşeşte 250 milioane EUR, cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai
mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel comunitar într-unul şi acelaşi Stat Membru.
129
A se vedea Contribuţia naţională pentru Masa Rotundă cu privire la această temă - “Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking
directorates”, România, OLIS, DAF/COMP/WP3/WD(2008)16.
130
A se vedea Nota Consolidată a CE din 10 iulie 2007 emisă în aplicarea Regulamentului CE 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între
agenţii economici.
62
cesionarea nu a fost posibilă, în condiţii rezonabile,
în termenul stabilit.
Aşadar, cadrul legal comunitar în domeniul
concentrărilor economice face o distincţie clară
între acţionari minoritari care se comportă ca
simplii investitori, de natură speculativă şi aceia
care exercită o oarecare formă de cotnrol sau de
influenţă asupra companiei ţintă, pe care i-am
denumit mai sus acţionari minoritari activi.
Chiar dacă investiţiile financiare pasive ies din sfera
Regulamentului CE privind concentrările
economice, aşa cum s-a arătat mai sus, CE ia în
considerare legăturile structurale dintre companii
concurente alături de alte elemente, în analiza de
la caz la caz a concentrărilor economice. Această
abordare devine evidentă dacă ne aruncăm
privirea şi pe formularul de notificare care este
anexă la Regulamentul nr.802/2004 privind
implementarea Regulamentului CE referitor la
controlul concentrărilor economice. Secţiunea 4 a
formularului de notificare a unei operaţiuni de
concentrare economică prevede că părţile la o
concentrare au obligaţia să indice, printre altele,
agenţii economici activi pe pieţele afectate în cazul
cărora agenţii economici, persoanele care fac parte
din acelaşi grup deţin individual sau colectiv 10%
sau mai mult din drepturile de vot, acţiunile sau
alte valori imobiliare emise precum şi o listă a
membrilor consiliilor de administraţie şi a
directorilor executivi care sunt, în acelaşi timp,
membrii ai consiliilor de administraţie sau directori
la oricare alt agent economic activ pe pieţele
afectate.
Stau mărturie în acest sens şi cele câteva cazuri de
concentrări economice având dimensiune
comunitară în care legăturile structurale între
companii concurente, ar fi putut ridica probleme
de concurenţă dar care au fost eliminate prin
angajamente asumate de părţile la tranzacţie de a
cesiona, sau a reduce gradual participaţia
minoritară deţinută în firma concurentă.
the board members or has the right to manage the
undertakings' affairs (article 5(4) of the EC Merger
Regulation).
Thus, according to EC Merger Regulation, only
those mergers and acquisitions having a
community dimension131 (this means the fulfilling of
certain turnover thresholds) that trigger a shift of
control on a lasting basis may constitute an
economic concentration that may be notifiable at
Community level.
The same approach is true about the merger
control regimes in a series of EU countries,
including Romania132 that followed the EC model of
merger control rules.
Since the focus in this paper is on passive
investments, the thorough presentation of the
particular circumstances where a minority
shareholder may acquire through a qualified
minority the sole or joint control, “de jure” or “de
facto” will not be addressed here in so far as these
aspects are fully clarified by the EC Consolidated
Jurisdictional Notice133.
Coming back to the issue of passive investments,
article 3(5) of the EC Merger Regulation clarifies
that it is not deemed to be considered a
concentration if the controlling package of shares
was acquired with a view to be resold, provided that
the shareholder does not exercise the voting rights
attached to those shares with a view to determining
the competitive behaviour of the respective
undertaking or it exercises such voting rights only
with a view to preparing the disposal of all or part of
those shares and that any such disposal takes place
within one year of the date of the shares' acquisition.
That period may be extended by the Romanian
competition authority on request where the
minority shareholder can show that the disposal
was not reasonably possible within the period set.
Therefore, the community legal framework
governing mergers makes a clear distinction
between minority shareholdings who behave as
mere investors of a speculative nature and those
who exercise some form of control or influence
over the target companies called above active
minority shareholdings.
Even if passive investments falls out of the scope of
the EC Merger Regulation, as showed above, the
European Commission may assess the structural
links among competitors in conjunction with other
important elements in a case-by-case merger
analysis. This approach becomes apparent if we
take a look also on the Notification Form enclosed
to the Regulation 802/2004 implementing the EC
Merger Regulation. Section 4 of Form CO states
that “for each of the parties to the concentration
provide a list of all undertakings belonging to the
same group. This list must include: [...] a list of all
other undertakings which are active in affected
markets in which the undertakings, or persons, of
the group hold individually or collectively 10% or
more of the voting rights, issued share capital or
other securities; a list [...] of the members [...] of
management who are also members of the boards
of management or of the supervisory boards of any
other undertaking which is active in affected
market”.
Another indicative point is the several merger cases
having a community dimension where the
structural links between competitors would have
created competition concerns. In all these cases,
the parties involved in the economic
concentrations committed themselves to divest
altogether or to gradually decrease the minority
shareholdings they held in their rivals.

131
According to art.1(2) of the EC Council Regulation no.139/2004, a concentration has a Community dimension: (i) if the combined worldwide sales revenues of all undertakings
concerned exceed 5,000 million; and (ii) each of at least two of the undertakings concerned has a European Union wide turnover exceeding 250 million; unless (iii) each of the
undertakings concerned achieves more than two-thirds of their Community-wide turnover within one and the same Member State. Additional turnover thresholds are laid down in
Art.1(3) of the Merger Regulation.
132
See the national submission for the OECD WP3's Competition Committee roundtable on “Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, Romania,
OLIS, DAF/COMP/WP3/WD(2008)16.
133
See Consolidated Jurisdictional Notice of the European Commission of 10 July 2007 under EC Council Regulation no.139/2004 on the control of economic concentrations between
undertakings.

63
Astfel, s-a întâmplat în cazul Thyssen/Krupp134 în
care Krupp deţinea o participaţie de 10% în
concurentul său, Kone împreună cu o serie de
drepturi contractuale precum şi personal de
conducere încrucişat. Având în vedere structura de
oligopol a pieţei, analiza CE a scos la iveală că,
post-concentrare, concurenţa pe piata s-ar fi redus
semnificativ în principale datorită lipsei motivaţiei
rivalilor de a se mai concura.
Alte exemple de cazuri în care legăturile structurale
între concurenţi au ridicat îndoilei serioase cu
privire la compatibilitatea cu un mediu
concurenţial normal au fost cazurile de concentrări
economice Allianz/Dresdner135,
Nordbanken/Postgirot şi mai recent, EON/MOL136
şi Siemens/VA Tech137. Merită amintit de asemenea
cazul Nordbanken/Postgirot138 care ilustrează că
deţinerea de pachete de acţiuni minoritare de
către un acţionar în companii concurente ale
entităţii controlate de acel acţionar poate ridica
mai multe probleme de concurenţă decât
investiţiile directe în companii concurente.
Au fost însă şi cazuri, spre exemplu concentrarea
economică Ryanair/Aer Lingus 139 , în care
cesionarea integrală a pachetului minoritar de
25% deţinut de Ryanair în concurentul său Aer
Lingus, nu ar fi fost un remediu suficient care să
compatibilizeze operaţiunea cu un mediu
concurenţial normal şi, în final, s-a ajuns până la
interzicerea concentrării economice datorită
potenţialului impact anticoncurenţial major al
operaţiunii demonstrat de CE.
Prin contrast, angajamentele de tip
comportamental asumate de părţile la concetrare
de a nu-şi comunica reciproc informaţii
confidenţiale (aşa-numitul Chinese Wall validat de
Curtea Europeană de Justiţie odată cu instaurarea
doctrinei Philip Morris) nu reprezintă întotdeauna
un instrument viabil pentru o autoritate de
concurenţă care să garanteze separarea efectivă a
comportamentului concurenţial al părţilor
implicate şi preîntâmpinarea efectelor de
coordonare ale companiilor post-concentrare. Mai
mult decât atât, nu este de ignorat şi faptul că
implementarea remediilor comportamentale este
uneori dificil de monitorizat de către o autoritate
de concurenţă. Aceasta explică, de altfel, şi
preferinţa tot mai vizibilă a autorităţilor de
concurenţă pentru remedii structurale.
O altă abordare cu privire la pachetele
minoritare de acţiuni şi incidenţa lor asupra
reglementărilor din domeniul concentrărilor
economice
În SUA, definirea unei concentrări economice nu
se bazează pe conceptul de control aşa cum se
întâmplă în UE ci dimpotrivă, are o sferă de
acoperire mai largă. Sectiunea 7 a Actului Clayton
consacrată reglementărilor privind concentrările
economice se aplică achiziţionării oricărei părţi din
capitalul social al unei societăţi concurente sau
neconcurente şi interzice astfel de achiziţii atunci
când acestea au ca efect restrângerea substanţială a
concurenţei pe piaţă. Reglementările privind
concentrările economice nu se aplică totuşi în
cazul în care persoanele cumpără astfel de
participaţii numai în scopul salvgardării unei
investiţii în condiţiile în care nu utilizează
participaţiile minoritare pentru exercitarea
dreptului de vot sau pentru a restrânge concurenţa
pe piaţă.
Este aşadar, irelevant pentru autorităţile de
concurenţă din SUA, dacă achiziţionarea unei
participaţii minoritare la capitalul unei companii
concurente conferă deţinătorului său controlul sau
nu asupra concurentului pentru aplicarea
reglementărilor privind controlul concentrărilor
economice. În general, măsurile luate de
autorităţile de concurenţă din SUA în cazul
concentrărilor economice rezultate în urma
achiziţionării pachetelor minoritare de acţiuni în
alte companii cu potenţial impact anticoncurenţial
au constat fie în solicitarea achizitorului de a trata
participaţiile minoritare la capitalul celeleilalte
companii drept investiţii financiare pasive pure sau
de a le vinde, după caz.
Un alt instrument al politicii de concurenţă cu
ajutorul cărora autorităţile de concurenţă pot
evalua efectele concurenţiale ale pachetelor
minoritare de acţiuni care nu conferă controlul
este aplicarea ex-post a prevederilor privind
înţelegerile orizontale şi abuzul de poziţie
dominantă.

134
A se vedea Decizia CE din 2 iunie 1998, cazul M. 1080.
135
A se vedea Decizia CE din 19 iulie 2001, cazul M 2431.
136
A se vedea Decizia CE din 21 decembrie 2005, cazul M 3696.
137
A se vedea Decizia CE din 13 iulie 2005, cazul M. 3653.
138
A se vedea Decizia CE din 8 noiembrie 2001, cazul M 2567.
139
A se vedea Decizia CE din 10 noiembrie 2007, cazul M. 4439.

64
This was the case in Tyssen/Krupp140 where Krupp
held a minority stock of 10% in its rival, Kone
together with a series of contractual rights and
interlocking directorates. Taking into account that
the relevant market presented all the features of an
oligopolistic market, the EC merger analysis
revealed that post-concentration, the incentives of
the companies to compete would have been
mitigated, leading thus to a significant restriction of
the competition on the respective market. Other
examples of cases where the structural links raised
serious competition doubts were the
Allianz/Dresdner merger141 and more recently, the
EON/MOL142 and Siemens/VA Tech mergers 143. It
deserves to be reminded here also the case of
Nordbanken/Postgirot merger144 showing that
passive investments may give rise to higher
anticompetitive concerns when a firm controlling
one company passively invest in that company's
competitor than in its competitor.
There have also been cases, for instance the merger
Ryanair/Aer Lingus145 where the divestiture of the
25%minority stock held by Ryanair in its competitor,
Aer Lingus would have not been sufficient for
addressing the competition concerns raised by the
merger and eventually, EC prohibited the merger.
On the contrary, the behavioural remedies to
which the parties may commit themselves that
could take the form of the non-disclosure of
confidential information among the parties
involved (the so-called Chinese Wall validated by
the European Court of Justice in the landmark
Philip Morris) is not always a reliable instrument for
competition authorities that could successfully
address the structural problems and prevent the
cooperation among companies after the
implementation of the merger. Moreover, the
implementation of the behavioural remedies is
sometimes difficult to be monitored by a
competition authority and that is actually why
competition authorities, tend to prefer structural
remedies to behavioural remedies.
Another approach with respect to the minority
stocks and their possible interference with the
regulation on merger control
In the USA, the jurisdiction over the mergers is not
based on the concept of control as it is the case
under the EC merger review regime. On the
contrary, the US merger control system has a
broader scope. Section 7 of Clayton Act dedicated
to merger control rules is applicable to all
acquisitions of minority shareholdings in the equity
of a rival or non-rival company and accordingly,
such acquisitions may be prohibited in case it is
found that they have the potential to cause the
substantial lessening of competition on the market.
There is nevertheless an exception in place for
those acquisitions which are made solely for
safeguarding an investment in so far as their owner
do not exercise the voting rights attached to those
stocks or do not use them in order to restrain
competition on the market.
It is therefore irrelevant for the US competition
authorities whether the acquisition of a minority
stake confers or not the control of its owner over a
competitor for the application of the regulation on
merger control. Basically, the measures taken by
the US competition authorities with respect to the
minority shareholdings consisted either in
requiring companies to treat them as purely passive
investments or to divest the interest altogether.
The ex-post enforcement of antitrust rules on
horizontal agreements and on abuse of dominant
position is another instrument in the hand of a
competition authority when it comes to the passive
investments in competing companies.

140
See the EC decision of June, 2, 1998, case M. 1080.
141
See the EC decision of July, 19, 2001, case M 2431.
142
See the EC decision of December, 21, 2005, case M 3696.
143
See the EC decision of July, 13, 2005, case M. 3653.
144
See the EC decision of November, 8, 2001, case M 2567.
145
See EC decision of November, 10, 2007, Case M. 4439.

65
În acest sens, jurisprudenţa CE cât şi cea a Curţii
Europene de Justiţie 1 4 6 au consacrat că
achiziţionarea sau existenţa unor pachete
minoritare de acţiuni în companii concurente
poate deveni, în anumite cazuri, relevantă alături
de alte elemente pentru determinarea unei
încălcări a art. 81 sau art.82 din Tratatul CE însă
nidecum nu poate constitui în sine un
comportament capabil să restricţioneze
concurenţa. Cu toate acestea, în cazul Philip
Morris, CEJ a confirmat decizia CE potrivit căreia
achiziţionarea de către Philip Morris a unui pachet
minoritar de acţiuni în compania concurentă –
Rothmans nu contravine nici art. 81 şi nici art.82
din Tratatul CE.
Investiţiile financiare pasive în companii
concurente pot avea un impact anticoncurenţial
pe pieţe oligopolistice caracterizate prin prezenţa
unui număr restrâns de jucători importanţi în care
intrarea unui potenţial concurent este dificil de
realizat. Pe astfel de pieţe, impactul
anticoncurenţial va fi chiar mai mare dacă între
companiile concurente există şi personal de
conducere suprapus.
Efectele unilaterale ale investiţiilor pasive care se
pot manifesta prin creşterea preţurilor faţă de
situaţia în care nu avem de-a face cu o investiţie
pasivă sau prin micşorarea capacităţii de producţie
pot izvorî dacă deţinerea unui pachet minoritar
într-o companie concurentă afectează motivaţia
companiilor concurente de a se concura în mod
efectiv. Pe cale de consecinţă, se crează premisele
pentru slăbirea concurenţei pe piaţă şi adoptarea
mai degrabă a unei strategii comune de
maximizare a profiturilor în companiile
concurente.
În practică, cuantificarea efectelor potenţiale
unilaterale depinde de evaluarea unui cumul de
factori cum ar fi mărimea pachetului minoritar,
cota de piaţă a companiei ţintă, gradul de
substituibilitate între produsele celor 2 firme,
nivelul cererii care este capturat de o companie în
cazul în care firma concurentă procedează la o
creştere a preţurilor. Probabilitatea apariţiei
efectelor unilaterale creşte aşadar odată cu nivelul
participaţiei în firme concurente şi cu rata de
transfer a clienţilor între cele două firme
146
Cazul 142 şi 156/84 British-American Tobacco Company Ltd şi R.J. Reynolds Industries Inc. vs. CE, [1986] ECR 1899.
147
Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, “The Economics of Tacit Collusion”, 2003, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.
148
A se consulta Sumarul dezbaterilor din cadrul mesei rotunde pe această temă care s-a desfăşurat în febraurie, 2008, în cadrul reuniunilor Grupului de Lucru
3 privind Cooperarea şi Aplicarea regulilor de concurenţă din cadrul Comitetului de Concurenţă OCDE – DAF/COMP/WP3/M(2008)1/ANN4.
149
Decizia CE în cazul 93/252 Warner-Lambert/Gilette, Monitorul Oficial L116/21.
66
concurente. În plus, dacă avem de-a face cu
pachete minoritare încrucişate, efectele
unilaterale preconizate vor fi semnificativ mai
mari.
Pe pieţele oligopolistice, investiţiile pasive, în
special dacă sunt reciproce (acţionariat încrucişat)
pot facilita la fel de bine şi înţelegerea expresă sau
tacită147 pe piaţă a companiilor pe piaţă deoarece
crează premisele pentru scurgerea şi transferul de
informaţii sensibile privind preţurile, costurile,
strategii de acţiune şi alte decizii cheie între
companiile concurente.
Cu toate acestea, experienţa autorităţilor de
concurenţă cu privire la aplicarea regulilor privind
practici anticoncurenţiale în cazul achiziţionării de
pachete minoritare care nu conferă investitorului
posibilitatea exercitării controlului asupra
agentului economic achiziţionat (investiţii pasive)
este limitată148 tocmai datorită dificultăţilor de a
dovedi înţelegerea aticoncurenţială sau puterea de
piaţă substanţială şi comportamentul unilateral
ilicit.
Un exemplu de incidenţă a investiţiilor pasive
asupra art.82 din Tratatul CE îl constituie cazul
Warner-Lambert-Gilette149, în care CE a considerat
că achiziţionarea de către compania dominantă
Gilette a unui pachet de acţiuni de 22% într-o
companie concurentă, în condiţiile în care nu
conferea investitorului posibilitatea de a exercita
un oarecare control asupra companiei ţintă
constituie un abuz de poziţie dominantă şi a impus
Gilette să vândă pachetul de acţiuni minoritar
pentru remedierea concurenţei pe piaţă. CE a
demonstrat în acest caz că legătura structurală
dintre firmele concurente a contribuit la o
schimbare semnificativă a structurii pieţei şi ca
această schimbare ar putea restricţiona concurenţa
pe piaţă. În plus, comportamentul comercial al
Warner-Lambert, firma rivală, ar fi fost în mod clar
influenţat de legătura structurală care s-ar fi creat
între cele două companii concurente în condiţiile
în care compania Gillette era lider de piaţă.
Concluzia pe care o putem trage este că indiferent
de instrumentele pe care le au la îndemână,
autorităţile de concurenţă pentru prevenirea sau
In this respect, both EC and European Court of
Justice150 have recognized that the acquisition of
one company of a minority shareholding in its rival
may become, under certain circumstances,
relevant for establishing an infringement of article
81 or 82 or the EC Treaty but it may not constitute
in itself a conduct restricting competition.
Nevertheless, in the Philip Morris case, the
European Court of Justice retained EC judgment
according to which the acquisition by Philip Morris
of a minority stake in one of its competitors,
Rothmans does not contravene either article 81 or
article 82 of the EC Treaty.
Passive investments among competitors may cause
anticompetitive effects in oligopolistic markets
where there are only a small number of significant
players and the chance of a potential competitor to
enter the market is less likely to occur. In such
markets, the magnitude of the anticompetitive
effects of the passive investment may increase
more in the presence of interlocking directorates.
The unilateral effects of the passive investments
which may take the form either of prices going up
relative to the case without passive investment or a
decrease of the output may arise where such links
negatively impacts the incentives of the rival
companies to effectively compete against each
other. As a result, the companies may be bolstered
to compete less vigorously and to adopt conduct
oriented towards a joint profit-maximization
strategy.
In practice, the magnitude of these unilateral
effects depends on the evaluation of a mix of
factors such as the size of size of the minority
interest, the market share of the target company,
the degree of substitutability between the products
of both companies, the level of the demand that
may be captured by one company in case its
competitor decides to an increase of the price. The
likelihood of the unilateral effects increases
therefore with the level of the ownerships in
competing firms and with the diversion ratio
between the acquiring firm and the target.
Moreover, in case of cross-ownership of minority
150
Cases 142 and 156/84 British-American Tobacco Company Ltd & R.J. Reynolds Industries Inc. vs. CE, [1986] ECR 1899.
151
Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, “The Economics of Tacit Collusion”, 2003, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.
152
See executive summary of the 2008 February Roundtable on „Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorate”, WP3 on
Cooperation and enforcement of the OECD Competition Committee – DAF/COMP/WP3/M(2008)1/ANN4.
153
EC decision in the case 93/252 Warner-Lambert/Gilette, Official Journal L116/21
67
shareholdings in rival companies, the anticipated
unilateral effects will increase further.
In oligopolisitic markets, the passive investments,
especially if they are reciprocal may facilitate as
well tacit or explicit collusion151 in the market. This
refers to the scenario in which the leakage and the
exchange of sensitive information on prices, costs,
future strategies and other key decisions among
competitors is an imminent threat.
However, the experience of the competition
authorities with respect to the application of the
rules on restrictive agreements and abuse of
dominance to cases involving passive investments
is limited152. This is due, in particular, to the
standard of proof required for establishing such
infringements, i.e finding evidence to prove the
existence of an agreement or the substantial
market power and the unlawful unilateral conduct.
An example where a passive investment was
brought under article 82 of the EC Treaty is the
Warner –Lambert/Gillette case153. In this particular
case, EC ascertained that the acquisition by the
dominant company Gillette of a minority stake of
22%in its rival, although not conferring to his owner
the possibility to exercise some sort of control over
its rival constitutes an abuse of dominant position.
In order to restore competition on the market, the
dominant company Gillette was required to sell the
minority participation it held in its rival. EC showed
in this case that the structural link between the rival
companies significantly altered the market
structure relative to the situation when no such
links were in place and that this occurrence would
restrain competition on the market. Moreover,
taking into account that Gillette was a market
leader, the commercial behaviour of Warner-
Lambert, the rival company would have been for
sure influenced by the structural link that would
have been created between the competing
companies.
The conclusion which can be drawn is that partial
shareholdings among competitors are not in
themselves able to restrict competition but
nevertheless they may have a clear potential for
combaterea posibilelor efecte anticoncurenţiale
ale investiţiilor financiare pasive în companii
concurente sau neconcurente, realizarea de
investiţii financiare pasive în alte companii nu
constituie în sine un comportament capabil să
restricţioneze concurenţa însă nici nu trebuie
neglijat potenţialul impact anticoncurenţial pe
care-l pot avea în analizarea cazurilor de
concentrări economice sau de practici
anticoncurenţiale de către autorităţile de
concurenţă154. În majoritatea cazurilor, problemele
de concurenţă pe care le crează legăturile
structurale dintre companii pot fi soluţionate cu
succes pe baza de angajamente structurale, după
cum am arătat pe parcursul lucrării.

Bibliografie

Areeda P. and Turner D.F. (1980): “Antitrust Law”.

Caronna F. (2004): “Article 81 as a Tool for Controlling Minority

Cross-Shareholdings Between Competitors”, in European Law
Review, Vol. 29, pp. 485-500.

Charléty P., Fagar M-C. and Souam S. (2007): “Incentives for

Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, available at
http://ssrn.com.

Ezrachi A. and Gilo D. (2006): “EC Competition Law and the

Regulation of Passive Investments Among Competitors”, in Oxford
Journal of Legal Studies, Vol. 26, pp. 327-349;

Gilo D.(2000): “The Anticompetitive Effects of Passive

Investment”, in Michigan Law Review, Vol. 99,. No. 1, pp. 1-47;

Gilo D., Moshe Y. and Spiegel Y. (2005): “Partial Ownership and

Tacit Collusion”, The Erwin Schrödinger International Institute for
Mathematical Physics, Vienna, Preprint ESI 1619;

Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, (2003): “The Economics of

Tacit Collusion”, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.

Motta M. (2004): “Competition Policy, Theory and Practice”,

Cambridge University Press.

* * * (2003): “Minority Shareholdings”, CRA International,

Competition Memo.

* * * (2007): “Antitrust Law Developments”, ABA Section of

Antitrust Law, 6th edition.

154
A se consulta Charléty P., Fagar M-C. and Souam S., “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, February 15, 2007 – disponibil pe
website-ul http://ssrn.com.

68
anticompetitive effects. Therefore, competition
authorities are called to be vigilant155 and not to
underestimate their potential anticompetitive
impact irrespective of the type of regulatory
instruments involved (merger control, restrictive
agreements and abuse of dominant position).
Usually, the competition concerns raised by
minority shareholders or/and interlocking
directorates among competitors can be safely
solved by structural remedies, as showed
throughout the paper.

Bibliography

Areeda P. and Turner D.F. (1980): “Antitrust Law”.

Caronna F. (2004): “Article 81 as a Tool for Controlling Minority

Cross-Shareholdings Between Competitors”, in European Law
Review, Vol. 29, pp. 485-500.

Charléty P., Fagar M-C. and Souam S. (2007): “Incentives for Partial
Acquisitions and Real Market Concentration”, available at
http://ssrn.com.

Ezrachi A. and Gilo D. (2006): “EC Competition Law and the

Regulation of Passive Investments Among Competitors”, in Oxford
Journal of Legal Studies, Vol. 26, pp. 327-349.

Gilo D.(2000): “The Anticompetitive Effects of Passive Investment”,

in Michigan Law Review, Vol. 99,. No. 1, pp. 1-47.

Gilo D., Moshe Y. and Spiegel Y. (2005): “Partial Ownership and

Tacit Collusion”, The Erwin Schrödinger International Institute for
Mathematical Physics, Vienna, Preprint ESI 1619.

Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, (2003): “The Economics of

Tacit Collusion”, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.

Motta M. (2004): “Competition Policy, Theory and Practice”,

Cambridge University Press.

* * * (2003): “Minority Shareholdings”, CRA International,

Competition Memo.

* * * (2007): “Antitrust Law Developments”, ABA Section of

Antitrust Law, 6th edition.

155
See Charléty P., Fagar M-C. and Souam S., “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, February 15, 2007 – available on
http://ssrn.com.

69
 POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI –
MODELE DE ABORDARE ÎN SUA ŞI UE
156
Ana IVAN-ILIESCU

Rezumat

Din punct de vedere al evoluţiei politicii în domeniul concurenţei în plan internaţional, reglementările în
materie de concurenţă au apărut mai întâi în Statele Unite, apoi în Europa. Atât reglementările, cât şi cadrul
general al politicii de concurenţă, funcţionează după două modele diferite. Modelul american este în mod
esenţial un model investigativ, în care aplicarea are un caracter punitiv şi de descurajare a
comportamentelor similare pe viitor. Modelul european al politicii în domeniul concurenţei a fost apreciat
a fi un model administrativ, în care sistemul notificării ex ante a posibilelor practici anticoncurenţiale a jucat
în mod tradiţional un rol major (ex.: exceptările pe categorii).

Cuvinte-cheie: politică publică în domeniul concurenţei, modelul investigativ, modelul administrativ,

aplicarea privată.

Din punct de vedere al evoluţiei reglementărilor
privind concurenţa în plan internaţional, SUA este
liderul de grup, primul care a creat şi implementat
legi în acest domeniu. O politică publică în
domeniul concurenţei a apărut în SUA la sfârşitul
secolului al XIX-lea, ca reacţie la concentrările
economice existente în economia americană.
Alături de Legea Sherman din 1890, legislaţia
fundamentală pe care se bazează politica antitrust
constă în Legea Clayton şi Legea Comisiei Federale
a Comerţului (Federal Trade Commission – FTC) din
1914 precum şi Legea Robinson-Patman din
1936157. Anii '60 sunt consideraţi a fi perioada unui
activism extrem al politicii SUA în domeniul
concurenţei. Este perioada în care concentrările pe
orizontală care au ca efect obţinerea de economii
de scală sunt blocate tocmai din acest motiv, pentru
a nu elimina de pe piaţă concurenţii mai puţin
eficienţi. Începând însă cu jumătatea anilor '70,
perspectiva autorităţilor se modifică radical. Una
dintre tezele fundamentale ale noii abordări consta
în promovarea criteriului eficienţei în evaluarea
compatibilităţii practicilor de afaceri cu obiectivele
legislaţiei în domeniul concurenţei şi nu în
calificarea acestora ca fiind per se (prin forma lor)
anticoncurenţiale. Astfel, o practică de afaceri care
poate părea prima facie anticoncurenţială este
calificată ca fiind pro-concurenţială dacă are ca
efect creşterea eficienţei alocării resurselor în
economie şi, în final, creşterea bunăstării
consumatorilor158. În mod concret însă, acest proces
de tranziţie nu este însă instantaneu. Dacă criteriul
eficienţei este amintit în Liniile directoare în
concentrări (Merger Guidelines) ale
Departamentului de Justiţie (DOJ) în 1968, el va fi
complet adoptat abia în 1997 prin publicarea unui
document comun de către DOJ şi FTC Linii
directoare în concentrările pe orizontală (Horizontal
Merger Guidelines).
Până după cel de-al Doilea Război Mondial,
problematica concurenţei nici nu a fost ridicată cu
adevărat în vreun stat european. Cartelurile,
considerate în prezent cea mai manifestă şi nocivă
formă de comportament anticoncurenţial, erau
acceptate, implicit sau explicit, de către statele
europene. Germania a fost singurul stat din lume
care la începutul secolului XX a recunoscut prin

156
Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.
157
Motivaţiile adoptării Legii Sherman au fost preponderent politice, precum aversiunea faţă de puterea economică a „marilor afaceri” şi dorinţa factorului politic de a
proteja micile afaceri concurate sau abuzate de către marile trusturi. Cazul Aluminium Company of America (Alcoa), instrumentat de autorităţile antitrust americane în
1945, este sugestiv în acest sens: „nu există o excludere mai eficientă [s.n. – a concurenţilor de către compania în cauză] decât să urmezi progresiv orice nouă oportunitate
care apare pe piaţă şi să întâmpini orice nou concurent cu o capacitate de producţie în rezervă la dispoziţia unei organizaţii de mărime mare care dispune de avantajul
experienţei, legăturilor de afaceri bine stabilită şi a unui personal de elită”.
158
În această perioadă, investigaţiile unor mari companii, precum American Telephone & Telegraph şi International Business Machine, sunt închise iar atitudinea faţă de
înţelegerile pe verticală (producător - distribuitor) şi concentrări (mai ales a celor pe orizontală, între competitori) devine mai favorabilă.

70
THE COMPETITION POLICY – MODELS IN US
AND EU APPROACH
Ana IVAN-ILIESCU159

Abstract160

Regarding the international evolution of the competition policy, regulations in this field appeared first in the
United States, then in Europe. Both the regulations and the general framework of the competition policy
are functionning by two different models. The American model is essentially a forensic model in which the
enforcement has essentially a punitive character and has the function of a deterrent for the future
behaviour. The European competition model was qualified as an administrative model where the ex-ante
notification of different possible anticompetitive practices has traditionally played a major role (ex.: the
block exemptions).

Keywords: public policy in the competition field, forensic model, administrative model, private
enforcement.

Regarding the evolution in international anticompetitive. As a consequence, a business

competition rules, US is the country-leader, the first
state which created and implemented laws in this
area. A public policy in the competition field
appeared in the United States at the end of the
XIXth century, as a reaction to the proliferation of
economic concentrations in the American
economy. Besides the Sherman Act of 1890, the
core legislation of antitrust policy comprises Clayton
Act and Federal Trade Commission Act of 1914 as
well as the Robinson Patman Act of 1936161. The
'60s were considered to be the age of an extreme
activism of the US antitrust policy. It is the period
when horizontal concentrations that could generate
scale economies are blocked mainly because of
this, in order not to eliminate from the market the
less efficient competitors. Starting with the second
half of the '70s, the perspective of the public
authorities is radically changed. One of the core
thesis of the new doctrine consisted in the
promotion of the economic efficiency criteria in the
evaluation of the compatibility of business practices
with the purpose of competition legislation. Such
practices were not qualified per se as
practice that may seem prima facie as
anticompetitive is accepted as pre-competitive in
the case that it has the effect of an increase in
efficiency in the allocation of resources in the
economy and, finally, in the welfare of the
consumers162. In practice, this process is not
instantaneous. Whether the efficiencies criterion is
remembered in the 1968 DOJ Merger Guidelines, it
was completely established only in 1997 with the
publication of a joint document (DOJ and FTC)
Horizontal Merger Guidelines.
Until the Second World War, the competition issues
were not raised in any sense in an European
country. Cartels, qualified today as the most
damaging anticompetitive behaviour, were
accepted, openly or not, by the European states.
Germany was the only country in the world which,
at the beginning of the XXth century, recognised by
the commercial law that the promises of cartel
members were similar to legitimate contractual
obligations (what meant that they were
enforceable). The first competition clauses are

159
Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.
160
Translated into English by Ana Ivan-Iliescu.
161
The motivations for the adoption of the Sherman Act were mainly political, such as the aversion against the economic power of big businesses as well as the political
willingness to protect the small businesses which were aggressively competed or abused by the trusts. The Aluminium Company of America (Alcoa) case, instrumented
by the antitrust authorities in 1945, is relevant in this respect: “we can think of no more effective exclusion than progressively to embrace each new opportunity as it
opened and to face every newcomer with new capacity already geared into a great organization, having the advantage of experience, trade connections and the elite of
personnel”.
162
In this period, investigations of big companies like American Telephone & Telegraph and International Business Machine are closed and the attitude towards the vertical
agreements (producer - distributor) and concentrations (especially the horizontal mergers between competitors) is more favourable.

71
legislaţia comercială promisiunile membrilor unui mai ales în cazul proceselor de concentrare care
cartel ca fiind obligaţii contractuale legitime (ceea implicau marii „campioni naţionali” (firme mari din
ce însemna că acordurile de cartel erau acceptate economia naţională, considerate motoarele
ca legale). Primele prevederi de natură acesteia, cu un număr mare de angajaţi)164.
concurenţială sunt adoptate în spaţiul european
prin Tratatul care pune bazele Comunităţii Modelul federal american este în mod esenţial un
Economice a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), model investigativ (forensic model) în sensul în care
obiectivul vizat fiind cel de a preveni concentrările accentul cade pe aplicarea ex post. O astfel de
din acest sector, considerate un factor economic aplicare are în mod esenţial un caracter punitiv şi de
important în declanşarea celui de-al Doilea Război descurajare a comportamentelor similare pe viitor.
Mondial. Tratatul de la Roma din 1957, care pune Ca atribute fundamentale, politica americană în
bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), domeniul concurenţei se caracterizează prin:
conţine în mod explicit şi pe larg prevederi
referitoare la concurenţă: celebrele articole 85, 86 infracţionalizarea comportamentului
şi 90 (devenite în 1991 articolele 81, 82 şi 86 din indivizilor: deşi firmele sunt cele care se dedau
Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht). Dacă la diferite practici anticoncurenţiale iar
comparăm aceste articole cu cele ale Legii rezultatul acestor practici se regăseşte în final
Sherman, se poate remarca tendinţa europeană de în conturile lor de profit şi pierderi, indivizii
codificare, prin comparaţie cu caracterul mai vag al sunt în realitate cei care iau decizii. Practicile
textului legii americane (legiuitorul american lăsând anticoncurenţiale ale firmelor sunt demarate
curţilor libertatea de interpretare a conceptelor de către indivizi din conducerea acestor
vagi). Realitatea economică şi politică din CEE era entităţi, care au abilitatea de a modifica
însă total diferită de cea a SUA. Comunitatea comportamentul concurenţial al respectivelor
Economică Europeană era o uniune de 6 state entităţi. În consecinţă, legislaţia americană în
naţionale cu o puternică tradiţie în domeniul concurenţei îi penalizează şi pe
intervenţionismul public, cu o prezenţă majoră a indivizii implicaţi în practici anticoncurenţiale,
statului în economie sub forma întreprinderilor de atât contravenţional, prin amenzi individuale,
stat. Monopolurile, fie ele private sau publice, erau cât şi penal, prin impunerea de termene de
mai curând norma decât excepţia pentru mariile detenţie (începând cu anul 1975, termene
industrii din statele respective, mai ales după care pot ajunge în prezent la 5 ani);
experienţa de război. Această realitate economică aplicarea privată a legislaţiei în domeniul
este cea care determină apariţia, în cazul Europei, a concurenţei: în SUA, orice parte care este
unor obiective majore specifice politicii în afectată de o practică anticoncurenţială
domeniul concurenţei faţă de cele existente în SUA. calificată ca ilegală de către o decizie a
Dezideratul fundamental al autorităţilor autorităţilor publice poate demara un proces
comunitare este cel de creare a unei Pieţe Unice, de obţinere de despăgubiri din partea firmei în
respectiv al integrării economiilor statelor membre cauză. Principiul de calcul al despăgubirilor
în cadrul unei economii europene, ca principal care pot fi obţinute este că acestea pot fi de trei
mijloc de atingere a obiectivelor politici vizate de ori mai mari decât daunele suferite efectiv.
către elitele politice163. Iată un motiv puternic care Acest principiu se aplică nu numai în cazul
explică de ce legislaţia europeană pune un accent marilor companii, care au abilitatea de a
deosebit pe controlul înţelegerilor verticale care pot demara pe cont propriu un astfel de proces,
avea ca efect compartimentarea Pieţei Unice în dar şi de către consumatorii din marele public,
pieţe naţionale, respectiv pe încurajarea comerţului firmele de avocatură adjudecându-şi
paralel şi a competiţiei intra-brand (concurenţa posibilitatea de a le reprezenta automat
între canalele de distribuţie ale aceluiaşi producător interesele. Unul dintre factorii care pot explica
de pe pieţe naţionale diferite). În ciuda acestui o astfel de abordare este acela că Oficiul
deziderat de integrare, statele naţionale şi-au Antitrust – principalul organ al adminstraţiei
păstrat diferite mecanisme indirecte de intervenţie, publice care este însărcinat cu aplicarea
163
Acest obiectiv specific modelului european al politicii în domeniul concurenţei presupunea astfel eliminarea barierelor de diferite naturi – în afara celor comerciale
care sunt înlăturate gradual prin uniunea vamală finalizată în 1968 – în calea integrării economiilor naţionale ale statelor membre, de la comportamentul firmelor
private (strategii de distribuţie, abuz de poziţie dominantă, carteluri etc.) până la cele ce ţineau de intervenţia statelor membre (ajutorul de stat, menţinerea
drepturilor de monopol locale etc.).
164
Chiar şi în 2006, autorităţile spaniole au fost acuzate că au încercat să împiedice preluarea de către compania germană E.ON a firmei spaniole ENDESA în speranţa
menţinerii unui control spaniol asupra firmei de utilităţi. Astfel, Comisia Europeană a deschis pe 18 octombrie 2006 procedura de investigare a încălcării de către
Spania a articolului 21 din Regulamentul privind fuziunilor (Comunicatul de presă IP/06/1426 al Comisiei Europene) datorită condiţiilor ad hoc impuse de către
Autoritatea spaniolă de Reglementare a Sectorului Energetic companiei germane. Din acest punct de vedere, se poate aprecia că unele state naţionale se opun încă
libertăţii de concentrare la nivel european în anumite sectoare datorită unor motive pur politice şi sociale, care împiedică eficienţa economică în alocarea
resurselor la nivel comunitar. Este poate un factor indirect care a marjat către tendinţa politicii europene de a încuraja rivalitatea între concurenţi – şi o oarecare
inerţie în menţinerea structurilor de piaţă – în faţa libertăţii de acţiune a criteriului eficienţei.
72
adopted in the European context by the Treaty The American model is essentially a forensic model
establishing the European Coal and Steel in the sense that its approach is mainly ex post. Such
Community. The main objectives were to prevent enforcement has essentially a punitive character
the economic concentrations in this sector, and has the function of a deterrent for the future
considered to be one of the factors that triggered behaviour. As fundamental attributes, the US
the Second World War. The Treaty of Rome of antitrust policy is characterized by:
1957, which establishes the European Economic
Community, explicitly includes detailed provisions the criminalization of the individual behaviour:
in the competition field such as the well known the while the firms are the entities that implement
85th, 86th and 90th articles (which became the the anticompetitive practices and the result of
81st, 82nd and 86th articles of the Maastricht Treaty these practices are finally found in their income
establishing the European Union). If we compare statement, the individuals take in reality
these articles with the parallel articles of the decisions. The anticompetitive practices of the
Sherman Act, we cannot ignore the European companies are initiated by individuals from the
inclination towards codification as opposed to the management who have the ability o modify the
vagueness of the text of the American act (the competitive behaviour of these entities. As a
American legislator let the Courts to interpret the consequence, the American antitrust
concepts). The economic and political reality of the legislation punishes also the individuals both
European Community was totally different from the with personal fines but also with prison terms
American one. The community was a union of 6 (starting with 1975, terms that can reach today
national states with a strong tradition in public 5 years);
interventionism, with a major presence of the state the private enforcement of the competition
in the economy through state companies. policy: in United States, any party affected by
Monopolies, whether private or public, were more an anticompetitive practice which is declared
frequently the norm than the exception for the big illegal by the public authorities may start a
industries, especially after the war experience. Such process for obtaining damages. The principle is
an economic reality determines in the case of that the compensation is three times bigger
Europe the existence of specific objectives in the than the actual damages (the so called treble
competition field in comparison with United States. damages). Such legal action can be initiated
The fundamental goal of Brussels is to create a not only by the big companies that can cover
Single Market, that is, of integrating the economies the costs of the action but also by the
of the member states in a new European economy, consumers form the public as law firms may
as the main tool of reaching the political ends assume, through class action, the right to
envisaged by the political elites165. This is a strong represent them in Court. One of the possible
factor that explains why European legislation put a reasons that may explain such an approach is
specific accent on the control of vertical agreements that the Antitrust Office – the main public
which could have the effect of a authority that enforces the competition
compartmentalization of the European markets legislation – is a unit of the Department of
along national borders, supporting the parallel trade Justice (DOJ). Initially, the division benefited
and intra-brand competition (the competition from a transfer of competencies and human
between the distribution channels of the same resources from DOJ and that may explain some
producer on different geographic areas). Despite of the abovementioned attributes of the
the objective of integration, the member states have enforcement process. Later, the economists
kept different indirect mechanisms of intervention, took over as the main specialists of the division.
especially in the case of concentrations that
involved the big “national champions” (big firms
considered the engine of the national economy,
with a great number of employees)166.
165
This specific objective of the European model of the competition policy demanded the elimination of the different barriers – besides the commercial ones
which will be eliminated through the customs union accomplished in 1968 – in the path of the integration of the national economies of the member states.
Such barriers comprised the behaviour of the private businesses (distribution strategies, abuse of dominance, cartels on national markets, and so on) and that
of public authorities of the member states (state aid, granting monopoly rights, so on).
166
Even in 2006, the Spanish authorities were accused of attempting to prevent the takeover of the Spanish firm ENDESA by the German company E.ON with the
desire to maintain the Spanish control of the utility company. European Commission opened on 18th October 2006 the procedure of investigation of the
possible breaking by Spain of the article 21st of the Merger Regulation (IP/06/1426 of the European Commission) because of the ad hoc conditions imposed to
the Germany Company by the Spanish Energy Sector Regulator. From such a perspective, we can appreciate that certain national states are still opposing the
liberty of economic concentration in certain economic sector because of pure political and social reasons. Such reasons may impede the efficient allocation of
resources at the Community level. These may be the factors that partially explain the option of the European policy to encourage the rivalry of the producers –
and the low speed of the change of the market structures – instead of the liberty of action of the efficiency considerations.

73
 legislaţiei în domeniul concurenţei – este o
divizie în cadrul Departamentului de Justiţie
(DOJ). Iniţial, divizia a beneficiat de un transfer
semnificativ de competenţe şi resurse umane
din partea DOJ, fapt care a explicat poate şi
unele dintre caracteristicile amintite ale
procesului de aplicare. Ulterior însă,
economiştii au luat locul juriştilor ca majoritate
a angajaţilor diviziei.
Spre deosebire de infracţionalizarea
comportamentului individual de către legislaţia
americană, prevederile cadrului legal al
concurenţei în Uniunea Europeană se aplică doar
firmelor. Acest lucru se traduce prin faptul că
indivizii, respectiv factorii de decizie în companiile
implicate în practici anticoncurenţiale, nu au o
expunere legală. Deşi la nivelul autorităţilor
centrale ale Uniunii Europene, se încearcă o
reevaluare a acestor prevederi în sensul
infracţionalizării, după modelul american, a
acţiunilor indivizilor, obstacolele în această direcţie
nu sunt simple. Una dintre cele mai importante
bariere ar fi aceea că dreptul penal este, la nivelul
Uniunii Europene, naţional, respectiv este codificat
şi aplicat la nivelul fiecărui stat membru. Integrarea
europeană pe dimensiunea justiţiei şi afacerilor
interne (al treilea pilon al Uniunii Europene), deşi
demarată, se rezumă deocamdată la cooperarea
judiciară şi în acţiunile operative ale poliţiei.
Impunerea de către autorităţile europene în
domeniul concurenţei – în capacitatea lor de organ
de anchetă, de judecată şi de aplicare a legii – a
unor sancţiuni penale asupra unor indivizi cetăţeni
ai unui stat membru ar însemna necesitatea unei
integrări mai mari pe această dimensiune, multe
state membre nefiind pregătite, cel puţin până
acum, pentru acest pas. Cu toate acestea, există
iniţiative semnificative la nivelul statelor membre în
direcţia infracţionalizării acţiunilor indivizilor, fapt
posibil datorită atât concordanţei cu dreptul penal
naţional cât şi a principiului subsidiarităţii
implementat pe larg prin Regulamentul nr. 1 / 2003
în politica în domeniul concurenţei. Irlanda şi
Marea Britanie – poate şi datorită unor elemente
comune cu tradiţia legală în SUA – sunt ţări care au
realizat paşi concreţi în această direcţie, dincolo de
ceea ce s-a realizat la nivel comunitar.
74
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte natura sa,
modelul european al politicii în domeniul
concurenţei a fost apreciat a fi un „model
administrativ / birocratic”, în care sistemul
notificării ex ante a diferitelor practici posibil
anticoncurenţiale a jucat în mod tradiţional un rol
major. Unul dintre exemplele aduse de către
literatura de specialitate sunt instrumentul numit
„exceptările pe categorii” (block exemptions),
utilizat pe larg de către autorităţile europene.
Pornind de la experienţa dobândită cu investigarea
anumitor cazuri individuale care se încadrează în
aceeaşi categorie de practici, Comisia Europeană a
adoptat exceptări pe categorii pentru a evita
anchetele ulterioare în acelaşi tip de practică. După
cum afirmă unii analişti, exceptările pe categorii
sunt „expresia tradiţiei continentale a codificării”.
Notificările sunt realizate de către firmele implicate
în acorduri sau practici care ar putea fi calificate în
anumite condiţii ca anticoncurenţiale. Ele „notifică”
Comisia Europeană asupra acordului sau practicii în
cauză, obţinând din partea acesteia permisiunea de
a continua. Comisia poate exprima non-opoziţia
faţă de acordul sau practica în cauză (negative
clearance), poate solicita modificarea anumitor
clauze sau practici sau poate declara practica sau
acordul ca fiind incompatibile cu concurenţa.
Autorităţile americane în domeniul concurenţei par
a fi împrumutat la rândul lor în mod limitat acest
mecanism european, prin acordarea aşa-numitelor
„imunităţi antitrust” în anumite sectoare
considerate ca ridicând probleme delicate din
punctul de vedere al concurenţei, precum sectorul
transporturilor aeriene. Un acord care primeşte o
astfel de imunitate nu va fi ulterior, atât timp cât se
încadrează în spiritul celui aprobat de către
autorităţi, anchetat.
Unul dintre paradoxurile sancţiunilor specifice
legislaţie în domeniul concurenţei este faptul că
amenzile aplicate de către autorităţi companiilor
pot sau nu să îşi atingă ţinta, respectiv cea de
penalizare pe de o parte şi de descurajare de
cealaltă parte. În cazul Uniunii Europene, amenda
maximă care poate fi aplicată unei companii este de
10% din cifra de afaceri a ultimului an (înaintea
luării deciziei de către autorităţi) la care, după 1 mai
2004, se pot adăuga amenzi cominatorii (zilnice) de
5% din cifra de afaceri. Termenul de prescripţie al
By opposition with the criminalization of the
individual behaviour in the American antitrust
legislation, the competition policy of the European
Union deals only with firms (undertakings). Such an
approach means that the individual decision
makers in companies are not exposed for the
anticompetitive practices. Even if European
authorities attempt lately to re-evaluate such an
approach and adopt the American approach, the
obstacles in this direction are not small. One of the
main barriers is that, in the European Union, the
penal law is still national. It is codified and enforced
by each member state. The European integration in
the justice and internal affairs dimension (the third
pillar of the union), even if already started, is
reduced to the judicial cooperation and the
operative actins of police. A decision of the
European authorities to award – in their capacity of
investigation, deliberation and enforcement – penal
sanctions against individual citizens of a member
state would suppose a deeper integration in this
dimension and a number of European countries
aren't prepared for such a step. However, there are
a number of significant initiatives at the national
level towards implementing the principle of
criminalization of individuals involved in
anticompetitive practices. Such a trend is favoured
by the overlap of competition and penal law as well
as the implementation of the subsidiarity principle
in the competition enforcement as a result of the
Regulation 1 on 2003. Countries like Ireland and
Great Britain – maybe because of common legal
traditions with USA – have already made steps in
this direction, besides the accomplishments at the
European level.
75
On the other hand, the European competition
model was qualified as an “administrative /
bureaucratic model” where the ex ante notification
of different possible anticompetitive practices has
traditionally played a major role. One of the
significant examples in this respect is the tool of
block exemptions, frequently employed by the
European authorities. Starting with their experience
in investigating individual cases that belong to the
same category of practices, the European
Commission later adopts block exemptions in order
to avoid investigation in the same category.
According to certain analysts' evaluation, the block
exemptions are the “continental expression of
codification”. Notifications are realized by the
companies that are involved in agreements or
practices that can be qualified as sensible from the
point of view of competition. They notify the
European Commission of the agreement or practice
and solicit the permission to continue it. The
Commission may express its nonopposition
(through negative clearance), may impose a
modification of certain clauses or declare that the
agreement or practice is incompatible with the
competition.
The American antitrust authorities seem to
selectively borrow this tool from the European
policy by granting so called antitrust immunity to
certain agreements in specific economic sectors
with competition issues, like airlines. An agreement
that receives such immunity won't be investigated
as long as it remains in the spirit of the accepted
practices.
One of the possible paradoxes in the enforcement
of the competition policy is the fact that the
penalties and fines awarded by competition
authorities may or may not reach their function,
penalization on the one hand and deterrent on the
other hand. In the case of the European Union, the
maximum fine that can be awarded to an individual
company is 10%%of its turnover in the last fiscal year
(which precedes the decision of the Commission)
and, after 1st of may 2004, it can be complemented
by a daily fine of 5%%of the daily average turnover.
The prescription of an anticompetitive practice
occurs after 5 years from the moment of its end.
unei practici anticoncurenţiale este de 5 ani din
momentul încetării ei. Dacă ea operează pentru o
perioadă mai mare, constituie o circumstanţă
agravantă. Ce înseamnă o amendă de 10% din cifra
de afaceri a ultimului an în condiţiile în care
practica anticoncurenţială a avut ca efect o creştere
a preţului cu 5% în ultimii 5 ani? Se poate spune că
amenda nici măcar nu a acoperit câştigul înregistrat
de către firmă. Iar în cazul în care cartelul a fost
descoperit încă din primul an, dacă amenda
depăşeşte valoarea câştigului realizat de către
firmă, această pierdere din partea firmei poate fi
uşor recuperată printr-o creştere de preţ în viitor.
Consumatorul este deci cel asupra căruia este
transmisă amenda. Singurul efect descurajant este
cel care apare în cazul companiilor de tip
conglomerat, acolo unde existenţa unei practici
anticoncurenţiale la nivel de divizie de produs
poate avea ca efect o amendă care este calculată la
nivelul întregii entităţi, ceea ce înseamnă că cu cât
divizia respectivă este mai mică ca pondere în cifra
de afaceri a grupului cu atât întregul grup va fi
sancţionat mai aspru prin amenda în cauză. În acest
caz, amenda poate uşor să depăşească facil
câştigurile obţinute prin practica în cauză167.
Efectele posibile pot fi:
conglomeratele prezente şi în industrii
oligopoliste, cu antecendente în operarea
unor acorduri de tip cartel, vor avea motivaţia
de a se încorpora divizia respectivă într-o nouă
entitate (pentru a nu mai avea efecte asupra
celorlalte divizii);
generalizarea practicii la nivelul întregului grup
(pentru ca fiecare divizie să obţină o creştere a
câştigurilor);
implementarea unor politici mai consistente
de control al comporta-mentului managerilor
de divizie.
Cazul Microsoft este un caz aparte din acest punct
de vedere căci reprezintă situaţia în care unei
companii i-a fost aplicată o amendă de către
Comisia Europeană, pe de o parte, iar pe de altă
parte, i-a fost cerută încetarea unei practici
considerată ca anticoncurenţială. Compania
americană nu a încetat practica în cauză, fapt care i-
a atras din partea Comisiei impunerea unor amenzi
cominatorii, fapt care nu a avut niciun efect (cel
167
Un exemplu în acest sens îl constituie cazul cartelului hârtiei fără carbon, amenzile totale acordate de către Comisia Europeană depăşind 310 milioane euro, la
o piaţă de circa 850 milioane de euro (1995), tocmai datorită acestui „efect de conglomerare” (amenda reprezintă peste 36% din cifrele de afaceri
combinate).
76
puţin nu imediat) asupra comportamentului
companiei. Microsoft a primit în 2004 o amendă
record pentru o companie individuală (497
milioane euro). Pe 10 noiembrie 2005 se adaugă o
amendă de 280,5 milioane euro precum şi o
amendă de 2 milioane euro / zi pentru neajustarea
comportamentului concurenţial (nerenunţarea la
practicile anticoncurenţiale) conform deciziei
Comisiei iar de la 31 iulie 2006 amenda zilnică
creşte la 3 milioane euro / zi. Este primul caz din
istoria politicii europene în domeniul concurenţei
în care care o companie nu renunţă imediat la o
practică anticoncurenţială sancţionată de către
autorităţi. Această situaţie este relevantă pentru
lipsa vreunui efect de penalizare sau descurajare
asupra companiilor care apreciază că efectele
renunţării la practica anticoncurenţială sunt mai
importante decât plata amenzii.
Problema se pune însă diferit în cazul în care
indivizii răspund contravenţional şi penal pentru
implicarea lor în practicile anticoncurenţiale ale
companiilor pe care le reprezintă. Indiferent de
impactul financiar al amenzii asupra situaţiei
financiare a companiei, spectrul unei amenzi
personale şi a unui termen de detenţie are un alt
efect asupra disponibilităţii indivizilor de a coopera
sau chiar de a lua iniţiativa de a denunţa o anumită
practică. Se poate aprecia că aplicarea unei amenzi
care să genereze falimentul companiei în cauză este
puţin probabilă, în măsura în care o astfel de
acţiune ar putea afecta concurenţa de pe piaţa în
cauză (mai ales dacă avem de-a face cu o piaţă
oligopolistă, aşa cum sunt cvasi-totalitatea pieţelor
pe care se formează cartelurile). Cu toate acestea,
au existat mai multe cazuri de carteluri în care
companiile sancţionate au solicitat o reducere a
amenzii deoarece le-ar afecta echilibrul financiar,
dar Comisia Europeană se pare că nu a fost sensibilă
la astfel de argumente. Această situaţie este mai
relevantă în cazul, evident, al cartelurilor. Cu toate
acestea, există şi mecanisme indirecte de pedepsire
a practicilor anticoncurenţiale individuale chiar şi
pe piaţa europeană, mai ales de natura reputaţiei.
Un manager implicat într-un cartel care a fost
descoperit şi sancţionat, determinând suportarea
unor amenzi semnificative din partea firmei pe care
o conduce, poate fi ulterior sancţionat prin
boicotarea serviciilor sale pe piaţa forţei de muncă.
The operation of an illegal practice or agreement for
a large period constitutes an aggravating clause.
What really means 10% of the last year's turnover in
the case of an illegal practice that has had the effect
of a price increase of 5% in the last 5 years? We can
appreciate that the fine does not even cover the
profit illegally obtained by the firm. Even in the case
that the cartel is discovered and penalized in the
first year of its operation, in the case that the fine is
bigger than the illegal gains, such a negative balance
can easily be covered by the firm by passing it to the
final consumer by a future small increase in price.
The consumer, in reality, “pays” the fine in the end.
The only deterrent appears in the case of
conglomerates, where the illegal anticompetitive
practice of a division determines a fine which is
calculated taking into consideration the turnover of
the entire entity. This means that smaller the
division involved in illegal practices, bigger the
economic effect on the entire conglomerate and, as
a consequence, the deterrent. In such a situation,
the fine will easily overpass the illegal profits168.
Possible effects are:
the conglomerates active also on oligopoly
markets, in case of previous anticompetitive
antecedents on those markets, will have the
incentive to carve-out or spin-off the division
operating on that particular market (in order to
avoid the financial spill-over of possible future
fines);
the generalization of the illegal practice at the
level of the entire group (in order for all the
divisions to obtain abnormal profits through
illegal practices);
the implementation of consistent control and
monitoring policies of the headquarters in
order to avoid the moral hazard of
anticompetitive behaviour of second tier
managers.
The Microsoft case raised particular challenges from
this point of view as it is the situation of a company
that, on the one hand, was fined by the European
Commission and, on the other hand, ordered to
cease a certain business practice (refusal to supply)
qualified as illegal by the European legislation. The
American company hasn't immediately ceased the
168
An example in this case is the carbonless paper cartel which operated in the middle 90s on the European market. The total fines awarded by the Commission
were 310 million euros while the entire product market was “only” of 850 million euros (1995), specifically because of the “conglomerate effect” (the total fine
represented 36% of the total turnover on the market).
77
practice and the Commission reacted by imposing
daily fines which at their turn hasn't determined a
practical reaction (at least in the short term).
Microsoft was penalized in 2005 with a record fine
for an individual company (497 million euros). On
10th November 2005, it received also a
supplementary 280 million euros fine and a daily
fine of 2 million euros for not adjusting its business
practice. On 31st July 2006, the daily fine reaches 3
million euros. It is the first case in the history of 50
years of European competition policy, according to
the knowledge of the author, when a company does
not immediately conform to the requests of the
public authorities. Such a situation is relevant for the
lack of penalizing and deterrent effect of the fines
on certain companies that perceive that the effects
of adjusting their business practices qualified by
competition authorities as anticompetitive are
more negative than the fine received.
We can also take into consideration the gap
between the law (as expression of political
objectives) and the reality (as natural economic
phenomena). A law that qualifies gravitation as
illegal, for example, cannot be observed by
anybody. The behaviour of Microsoft can be
explained by two possible arguments: it is more
profitable to pay the fine and continue the
anticompetitive practice or the decision of the
Commission is totally unacceptable by the
company (from the point of view of the nature of its
business), irrespective of the possible financial and
business difficulties the company will face in the
end. The effects are different in the case that
individuals are legally liable for their involvement in
the anticompetitive practices of the companies.
Irrespective of the financial impact of the corporate
fine on the balance sheet of the company, the
spectre of a personal fine or prison sentence has
another effect on the willingness of individuals to
cooperate with public authorities and take the
initiative to reveal a certain illegal practice. We can
appreciate that the possibility that a certain fine
determine the bankruptcy of the company is very
low, as it can gravely alter market structure of the
sector (especially in the case of oligopoly markets,
where the cartels are usually formed). However,
there were certain cases when the fined companies
attempted to ask for a reduction of penalties with
Altfel spus, foarte probabil companiile nu vor dori Politica în domeniul concurenţei este cea care a
angajarea unui manager care a fost implicat în ajuns să joace rolul central în crearea unei Pieţe
trecut în practici anticoncurenţiale, care pot aduce Unice la nivelul Uniunii Europene, fiind apreciată
probleme de natură financiară companiei. nu fără substanţă în prezent drept „motorul
integrării europene”. Aceast politică este cea care
Aplicarea privată a legislaţiei în domeniul poate asigura că realitatea economică, concretizată
concurenţei înseamnă posibilitatea terţilor care au în acţiunea efectivă a agenţilor economici pe Piaţa
suferit pierderi ca urmare a unei practici ilegale de a Unică, va fi conformă cadrului de reglementare
fi despăgubiţi de către companie în cauză. După comunitar. Dilema majoră care rămâne este cea a
cum afirma comisarul european Neelie Kroes, evoluţiei viitoare a relaţiei dintre politicile diferitelor
„firmele şi persoanele private care au suferit pierderi state în domeniul concurenţei pe plan internaţional
de pe urma unor activităţi ilegale precum cartelurile şi a legăturii dintre acestea şi celelalte politici
au dreptul de a fi compensaţi. În prezent, acest drept publice, şi în primul rând a celor comerciale. Ca o
este de cele mai multe ori teoretic datorită politică cu o puternică dimensiune de
obstacolelor în calea exercitării acestui drept în extrateritorialitate, se poate aprecia că actualul
practică”169. Regulamentul nr. 1/ 2003 încurajează context al concurenţei la nivel internaţional, din
acţiunea terţilor afectaţi de către practicile perspectiva legislaţiei specifice, este nesatisfăcător.
anticoncurenţiale, un element de facilitare fiind
descentralizarea instituţională a politicii în Bibliografie
domeniul concurenţei şi renaţionalizarea ei
parţială, care pot favoriza o mai bună corelaţie cu Richard Wish (2005): „Competition Law”, Oxford University Press.
dreptul naţional. Despăgubirile de această natură Yang-Ching Chao, Gee San, (2001): „International and Comparative
pot fi solicitate exclusiv în cadrul unei curţi Competition Law and Policies”, Kluwer Law International.
naţionale. Una dintre problemele extrem de
* * * (2002): „Limits and Control of Competition with a View to
discutabile asociate aplicării private a legislaţiei International Harmonization”, Kluwer Law International.
concurenţei constă în posibilitatea apariţiei unor
contradicţii interne. Procedura activ utilizată de
către autorităţi de a acorda clemenţă firmelor care
cooperează în investigarea unui cartel nu le scuteşte
pe aceasta de răspunderea faţă de solicitarea de
despăgubiri private. În plus, în cazul legislaţiei SUA,
firmele care participă la un cartel sunt responsabile
pentru solicitările de despăgubiri şi din partea
clienţilor firmelor de pe aceeaşi piaţă care nu au
participat la cartel. Promovarea modelului
american are însă şi părţile sale mai puţin pozitive.
După cum afirmă chiar Comisia Europeană,
promovarea aplicării private a legislaţiei în
domeniul concurenţei poate avea ca rezultat nu
răspândirea unei „culturi a concurenţei” în mediul
de afaceri, ci pe cea a unei „culturi a dării în
judecată” (litigation culture). În ciuda obstacolelor
semnificative în calea introducerii unei asemenea
proceduri şi la nivelul Uniunii Europene, principiul
că părţile afectate de practicile anticoncurenţiale ar
trebui compensate cumva pare a căpăta
recunoaştere din ce în ce mai largă în cadrul
autorităţilor europene.

169
Curtea Europeană de Justiţie a reafirmat în anul 2001 acest drept în cazul Courage versus Crehan.

78
the argument that their financial situation will be business environment but that of a “litigation
negatively affected. The European Commission, culture”. Despite enormous obstacles facing the
even if it analyzed the requests, has not reduced the widespread implementation of this policy tool in
fines. This is more the case, of course, of cartels. European Union, the principle that the affected
There are also other indirect “punishment” parties must be somehow compensated is generally
mechanisms operating on the European markets, as accepted in European forums.
elsewhere, for individual involvement in
anticompetitive practices, and they take especially The competition policy got a central role in the
the form of considerations of reputation. A manager creation of the Single Market in Europe, being
involved in a discovered cartel will know, as a genuinely called the “engine of the European
consequence of the fines awarded to his company, integration”. This particular policy is the only one
a future possible boycott on the market for that can practically fill the gap between economic
managerial services. In other words, it is very reality (the business behaviour of the undertakings
probable that no other company will hire such a on the European market) and the legislative
manager involved in the past in illegal business framework. The major dilemma will reside in the
practices as they may affect the value of the would future evolution of the interaction between
be employer. different competition policies at the world level and
the relation between the competition policies and
The private enforcement of the competition law other public policies, like trade policies. As a policy
means that any party affected by an illegal business with a strong dimension of extraterritoriality, we can
practice may sue the company in order to obtain appreciate that the current framework of
compensation. As the European commissioner competition at the international level, from the
Neelie Kroes stated, “Businesses and individuals perspective of international legislation, is non-
who suffer losses because of illegal activities such as satisfactory.
cartels have a right to compensation. Currently, this
right is all too often theoretical because of obstacles Bibliography
to exercising this right in practice”170. The Regulation
Richard Wish (2005): „Competition Law”, Oxford University Press.
1 on 2003 encourages the action of third parties to
obtain damages and the institutional Yang-Ching Chao, Gee San, (2001): „International and Comparative
decentralization of the enforcement of competition Competition Law and Policies”, Kluwer Law International.
law – and its partial renationalization – favour a * * * (2002): „Limits and Control of Competition with a View to
better correlation between the competition International Harmonization”, Kluwer Law International.
enforcement and national legal system. The
compensation cannot be asked but in a national
court. One of the challenges faced by the private
enforcement of the competition law is the
possibility of internal contradictions. The leniency
practice of the competition authorities in cartel
investigations does not exonerate the cooperating
firms in their liability towards third parties.
Moreover, in the case of United States, the
members of a cartel are also liable for the requests
for compensation from the part of the clients of
non-cartel producers. The promotion of the
American model in Europe has also some grey
aspects. As European Commission stated, the
promotion of the private enforcement of the
competition law may have the result not the
promotion of a “competition culture” in the

170
The European Court of Justice reaffirmed in 2001 this right in Courage versus Crehan.

79
 FONDURILE STRUCTURALE ÎN CONTEXTUL
ACTUALEI CRIZE ECONOMICO – FINANCIARE
MONDIALE
Oana TATU171

Rezumat

În actualul context economico-financiar afectat de criza economică mondială o importanţă deosebită

revine modului de utilizare a fondurilor publice, atât a celor naţionale cât şi a celor europene172. În măsura
în care sunt corect orientate şi dimensionate, acestea pot constitui un instrument important de redresare
economică.

Cuvinte cheie: fonduri structurale, fonduri naţionale, criză economico-financiară, acccesare fonduri.

În contextul economic actual, grevat de o criză de proiecte. Fondurile europene provin de la

economico-financiară globală, economiile statelor
membre ale Uniunii Europene se confruntă cu
serioase dificultăţi, atât în cadrul sistemului bancar
cât şi în economia reală. Impactul crizei financiare
asupra economiei reale se resimte puternic, iar
economia în ansamblul său este afectată de o
încetinire substanţială a creşterii care loveşte
populaţia, întreprinderile şi locurile de muncă.
bugetul comunitar, în timp ce ajutoarele de stat, în
sensul art.87 din Tratatul Comunităţilor Europene,
sunt acordate din resurse ale statului, fiind afectat
astfel bugetul consolidat naţional. Aceasta este una
din raţiunile pentru care fondurile europene nu au
fost considerate în trecut, potrivit jurisprudenţei
comunitare, ajutor de stat:
,, nefinanţarea din surse publice naţionale''.

Astfel de dificultăţi afectează nu numai companiile Odată cu schimbările legislative şi procedurale

fragile, dar şi societăţile solide, care se confruntă
brusc cu o lipsă a creditelor. Această situaţie are
impact negativ în special asupra IMM-urilor, care au
în general dificultăţi mai mari de accesare a
finanţării comparativ cu societăţile mari. Aceste
dificultăţi, nu numai că afectează grav situaţia
economică a multor companii şi a angajaţilor
acestora pe termen scurt şi mediu, dar pot avea şi
efecte negative pe termen lung, întrucât toate
investiţiile planificate ar putea fi întârziate sau chiar
abandonate.
Fondurile naţionale vs. fondurile europene
Atât alocările din fonduri europene cât şi cele din
fonduri naţionale reprezintă măsuri financiare
menite să sprijine anumite categorii de beneficiari şi
survenite la nivel comunitar în domeniul fondurilor
europene şi ajutorului de stat, s-a conturat din ce în
ce mai clar ideea că fondurile comunitare trebuie să
fie utilizate într-o manieră compatibilă cu regulile
de ajutor de stat. Potrivit dispoziţiilor art.9 din
Regulamentul CE 1083 / 2006, ,,Comisia şi Statele
Membre trebuie să se asigure că asistenţa acordată
din fondurile comunitare este consistentă cu
activităţile, politicile şi priorităţile Comunităţii şi
complementare altor instrumente financiare ale
Comunităţii”. Este absolut necesar sa fie respectate
regulile de ajutor de stat în acordarea fondurilor
structurale şi de coeziune având in vedere că
Statele Membre au putere discreţionară în
acordarea şi controlul acestor bani. Se urmăreşte
astfel asigurarea îndeplinirii principiilor
fundamentale ce stau la baza bunei funcţionări a

171
Inspector de concurenţă, Direcţia Autorizare Ajutor de Stat.
172
În contextul crizei economice actuale, Comisia Europeana a modificat reglementările aplicabile în domeniul ajutorului de stat, statuând reguli mai puţin
restrictive în vederea beneficierii de astfel de măsuri de sprijin financiar. Reglementarea comunitară aplicabilă este ,, Cadrul temporar pentru măsurile de
ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice”. Aceste prevederi se referă exclusiv la societăţile
comerciale afectate de criză, respectiv cele care au intrat în dificultate după 1 iulie 2008. Pentru societăţile comerciale ce aveau probleme dinainte de 1 iulie
se aplică, în continuare, legislaţia ,, normală”.

80
STRUCTURAL FUNDS IN THE CONTEXT OF THE
PRESENT ECONOMIC- FINANCIAL CRISIS
Oana TATU173

Abstract174

Within the present economic-financial context affected by the global economic crisis, which propagated
itself at world level, a special importance is given to the use of public funding, domestic as well as
European175. If corectly oriented and cuantified, they can represent an important instrument for economic
recovery.

Keywords: structural funds, national/domestic funds, economic-fianncial crisis, acccessing funds.

As specified above, in the present economic
context, affected by an acute economic-financial
crisis, the economies of the Member States of the
European Union are confronted with serious
difficulties within the banking system as well as in
the real economy. The global impact of the financial
crisis on the real economy is strongly felt and the
economy on the whole is being affected by a
significant slowliness in grouth, which hits the
population, the undertakings and the jobs.
This type of difficulties, as the above-mentioned
ones, affect not only the frail companies, but also
the stronger ones, suddenly confronted with a lack
of credit. This situation has a negative impact
esspecially on the SMEs, which usually have grater
difficulties when accessing funding, compared to
the large undertakings. These difficulties not only
affect in a serious manner the economic situation of
many companies, but may also have negative long
term effects, as all the planned investments could be
delaied or even abandoned.
National funds vs. European funds
The grants from European funds as well as from
domestic funds represent financial measures ment
to support certain cathegories of beneficiaries and
projects. The European funds come from the
Community budget, while the State aids, subject to
art.87 in The EC Treaty, are being granted from State
resources, affecting this way the national
consolidated budget. This is one of the reasons for
which the European funds were not considered to
be State aids, in the past, according to the EC case-
law:
,, non-finance from national public sources''.
Along with the legal and procedural changes
occured at Community level in the European funds
and State aid area, it was more and more clear that
the Community funds must be used in a manned
compatible with the State aid rules. In accordance
with the provisions in art.9 of the EC Regulation
1083 / 2006, ,,the Commission and the Member
States must insure themselvs that the support
granted from Community funds is in line with the
Community activities, policies and priorities and
complementary to other Community financial
instruments”. Taking into account that the State aid
is part of the Community competition policy, it is
absolutely necessary to be fulfilled the State aid
ruleswhen granting structural and cohesion funds.
This way, it is being insures that the European funds
do not allow to a certain Member State to drift away
from the fundamental principles base of a well

173
Competition inspector, Directorate of State Aid Authorization.
174
Translated into English by Oana Tatu.
175
In the context of the present economic crisis, the European Commission has modified the regulations applicable in the State aid field, stipulating less restrictive
rules on granting such financial support measures. The applicable European regulation is the “Temporary framework for State aid measures to support access to
finance in the current financial and economic crisis”. Those provisions are exclusively designated for the undertakings affected by the crisis, namely those
which entered in difficulty after July the 1st, 2008. For those undertakings which already had probelms before 1 of July, the „normal” legislation continues to
apply.

81
pieţei unice şi neafectarea concurenţei şi a
comerţului cu celelalte State Membre într-o măsură
contrară interesului comun. Dacă fondurile
comunitare sunt acordate selectiv favorizând un
anumit agent economic sau un anumit sector de
activitate creând astfel premisele distorsionării
concurenţei şi comerţului cu Statele Membre,
acestea intră în categoria ajutorului de stat.
Legislaţia în domeniul ajutorului de stat poate limita
aplicarea procedurilor referitoare la fondurile
europene în ceea ce priveşte domeniile eligibile
pentru finanţate, costurile eligibile ale proiectelor,
nivelul maxim al finanţării din surse publice,
contribuţia minimă a beneficiarilor, procedura de
autorizare şi implementare. De aceea, în cadrul
fiecărui program operaţional176, autorităţile de
management împreună cu Consiliul Concurenţei
au de a identifica ajutoarele de stat şi de a lua
măsuri pentru respectarea regulilor comunitare în
domeniu, în vederea creării cadrului legal pentru
accesarea de către agenţii economici a fondurilor
europene.
Domeniile eligibile
În ceea ce priveşte domeniile eligibile, există o
oarecare similitudine între fondurile europene şi
ajutorul de stat.
Următoarele domenii pot fi finanţate din fondurile
structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene şi
ajutor de stat: cercetare şi dezvoltare tehnologică,
informatizarea societăţii, transport, energie,
protecţia mediului înconjurător şi prevenirea
riscului, turism, cultură, regenerare urbană şi rurală,
companii şi antreprenori, acces la locuri de muncă
stabile, incluziune socială pentru persoane
defavorizate, dezvoltarea capitalului uman,
investiţii în infrastructură socială, inclusiv cea de
sănătate şi educaţie şi promovarea dezvoltării
parteneriatului.
176
Programele Operaţionale (PO) sunt documentele prin care se realizează implementarea acţiunilor strategice prevăzute în CSNR şi implicit accesarea efectivă a
Instrumentelor Structurale. Au fost elaborate şapte Programe Operaţionale (PO), în cadrul Obiectivului „Convergenţă”.
82
Deşi, în principiu, ajutorul de stat se poate acorda în
toate domeniile, totuşi există reglementări specifice
pentru fiecare tip de ajutor care exclud anumite
sectoare din sfera lor de aplicare. De exemplu,
reglementările privind ajutorul regional nu se aplică
în sectorul cărbunelui, oţelului, pescuitului,
producţiei primare a produselor agricole conţinute
de Anexa 1 a Tratatului CE, construcţiilor navale,
ajutorului pentru export.
Costurile eligibile, nivelurile de finanţare
Costurile eligibile nu coincid în totalitate în cazul
finanţărilor acordate din fondurile europene şi a
celor care implică ajutor de stat.
În cazul fondurilor europene, costurile eligibile
pentru fiecare program operaţional sunt stabilite de
către Statele Membre. Ca regulă generală, nu pot fi
eligibile pentru Fondul European pentru Dezvoltare
Regională: dobânzile, achiziţionarea de terenuri cu
o valoare care depăşeşte 10% din costurile totale
eligibile ale proiectului, respectiv, închiderea
centralelor nucleare, taxa pe valoare adăugată de
recuperat. Pentru ajutor de stat, costurile eligibile
diferă în funcţie de tipul de ajutor de stat, respectiv
obiectivul avut în vedere, şi sunt stabilite la nivel
comunitar, în regulamentele şi instrucţiunile
Comisiei Europene. Atunci când este necesară
implementarea unor proiecte care implică în mare
parte costuri neeligibile pe fonduri europene, se pot
găsi modalităţi de finanţare a unora dintre acestea
din ajutor de stat.Trebuie reţinută o particularitate a
cheltuielilor eligibile atunci când vorbim de fonduri
structurale: în cazul în care proiectele finanţate sunt
generatoare de venituri, cheltuielile eligibile se
calculează prin deducerea valorii curente a
venitului net obţinut din costul investiţiei efectuate,
pe perioada de referinţă. În calcularea cheltuielilor
eligibile, autoritatea de management trebuie să ţină
cont de categoria proiectului, rata normală de
profitabilitate aşteptată pentru o astfel de investiţie
şi perioada de referinţă corespunzatoare, aplicarea
principiului poluatorul plăteşte, etc.
În ceea ce priveşte nivelul maxim al finanţării care
poate fi acordată din surse comunitare/surse de stat,
există plafoane diferite pentru fondurile europene
şi pentru ajutor de stat. La calculul intensităţii
functioning of the Unique market and to affect the
competition and trade with the other Member
States in a measure contrar to the common interest.
Furthermore, at present it exists the opinion that
when Community funds are granted selectively,
favouring a certain undertaking or a certain activity
sector and creating the premises for distorting the
competition and the trade between the Member
States, they are considered to be State aids, as the
Member State has discretionary power and control
on the money.
The legislation inthe State aid field may limit the
applicability of the proceures on the European
funds as far as the areas eligible for financing, the
eligible costs of the projects, the maximum level of
the funding from public sources, the minimum
contribution of the beneficiaries and the
authorization and implementing procedure are
concerned. Therefore, within each operational
program177, the management authorities, together
with the Competition Council, have identified the
State aids and took the necessary measures to
comply with the Community rules in this field, in
order to create the legal framework for accessing
the European funds.
Eligible areas
As far as the eligible areas are concerned, there is a
certain similarity between the European funds and
the State aid.
The following areas may be financed from the
European Union's structural and cohesion funds
and State aid: reasearch and technological
development, introduction of information
technology/IT endowment, transport, energy,
environmental protection and risk prevention,
tourism, culture, urban and country recovery,
companies and atrepreneurship, acces to stable
jobs, social enclosure for the disabled persons,
developing the humane capital, investments in
social ifrastructure, including in health and
education and promoting the development of the
partnership.
177
Operational Programs (PO) are those documents implementing the strategic actions provisioned in the CSNR and, implicitly, the actual access to the Structural
Instruments. Seven Operational Programs were elaborated within the Objective „Convergence”.
83
Although, in principle, State aid can be granted in all
areas, there still are specific regulations for each
type of aid that exclude certain sectors from their
applicability area. For example, the provisions on
regional aid do not apply for the coal sector, steel,
fishery, primary production of those agricultural
products enclosed in the Annexa 1 to the EC Treaty,
shipbuilding and aid for export.
Eligible costs, financing levels
The eligible costs aren't allways the same for the
financing from European funds as those from State
aid.
In the case of European funds, the eligible costs for
each operational program are being established by
the Member States. As a general rule, cannot be
eligible for the European Fund for Regional
Development the following: interests, aquisition of
land with a value exceeding 10% from the total
eligible costs of the project, closure of nuclear
powerplants, VAT to be recovered. For State aid, the
eligible costs vary according to the type of State aid
in question, namely the objective of the State aid,
and are being established at Community level, by
the European Commission's regulations and
guidelines. When it is necessary to implement
certain projects that involve mainly costs that are
not eligible for European funds, can be found ways
to finance some of them through State aid. A certain
characteristic of the eligible costs must be kept in
mind when talking about structural funds: if the
projects financed are generating incomes, the
eligible costs are calculated by deducing the current
value of the net income obtained from the actual
investment, during the reference time period.
When calculating the eligible costs, the
management authority must take into account the
project's cathegory, the normal profitability rate
expected for this type of investment and the
reference time period, the applicability of the
principle the polluter pays, etc.
As far as the maximum level of financing that can be
granted from Community/State resources is
concerned, there are different threasholds for
European funds and for State aid. When calculating
the State aid intensity, it is taken into account the
ajutorului de stat se ia în calcul toată cheltuiala
publică, inclusiv banii proveniţi din fonduri
europene, intensitate care se aplică pentru fiecare
proiect individual, fie că e vorba de un ajutor de stat
ad-hoc sau o alocare în cadrul unei scheme.Spre
deosebire de regulile în domeniul ajutorului de stat,
în cazul fondurilor europene, plafoanele maxime
de finanţare se aplică pe total program operaţional
şi nu pe fiecare axa prioritară sau pe fiecare proiect
în parte. Din punct de vedere al cofinanţării
fondurilor europene este de indicat ca această
cofinanţare sa se realizeze din ajutoare exceptate
de la obligaţia notificării ( ajutoare pentru IMM-uri,
ajutoare regionale, ajutoare de minimis, etc) ce se
acordă sub forma schemelor de ajutor de stat178.
A fi sau a nu fi doar un contribuabil la bugetul
european?
În linii mari, nu trebuie omis faptul că prin ,, fonduri
structurale” spunem cofinanţare publică179 şi
privată, adică participare din partea statului român
cât şi interes şi contribuţie din partea beneficiarilor,
obiective realiste şi mai puţin ambiţioase în raport
cu resursele umane şi financiare existente,
proceduri eficiente.
Dacă pentru proiecţia bugetară 1988-1992 politica
agricolă comună (PAC) absorbea 61% din total
bugetul, până în 2013 dezvoltarea economică şi
creşterea competitivităţii economice va beneficia
de 26%, PAC având doar 31%. Dincolo de aceste
priorităţi şi procente, trebuie avut în vedere
următorul aspect: toate statele membre contribuie
la bugetul european, având astfel două tipuri de
state membre - net contribuabili (cum ar fi
Germania care dă mai mult decât primeşte înapoi
de la bugetul european) şi net beneficiar (cum ar fi
Franţa care primeşte mai mult decât contribuie la
bugetul European în ciuda drasticei reduceri a PAC,
ea fiind principala beneficiară acestor fonduri).
Rămâne de văzut dacă prin proiectele avute în
vedere cât şi prin nivelul de absorbţie al fondurilor
europene, România va fi sau nu va fi un real
beneficiar al fondurilor europene ori va rămâne şi în
continuare un contribuabil la bugetul european.

178
Vezi site-ul Consiliului Concurentei : www.consiliulconcurentei.ro
179
În acest context cofinanţarea fondurilor europene ar fi de preferat să se asigure din ajutoare exceptate de la obligaţia notificării la Comisia Europeană (ajutoare
pentru IMM-uri, ajutoare regionale, ajutoare de minimis, etc).

84
whole public cost, including the money from
European funds, intentsity applied for each project
on an individual basis, regardless if we are talking of
an ad-hoc State aid or a grant within a scheme.
Unlike the regulations in the State aid field, in the
case of European funds the maximum financing
threasholds are applied to the whole operational
program and not to each priority axis or each
project. From the point of view of co-financing
European funds it is recommendable that this co-
finance to be made from aids exempted from the
obligation to notify (aids for SMEs, regional aids, de
minimis aids, etc) granted as State aid schemes180.
To be or not to be just a taxpayer to the European
budget?
In whole, it must not be ommissible that when we
say ,,structural funds” we also say public and private
co-financing181, namely participation from the
Romanian state and interest and contribution from
the beneficiaries, realistic and less ambitious
objectives in accordance with the human and
financial existing resources, efficient procedures.
180
See the Romanian Competition Council's site : www.consiliulconcurentei.ro
181
In this context it would be better to ensure the co-financing of European funds from State aids exempted from the obligation to notify to the European
Commission (State aids for SMEs, regional aids, de minimis, etc).
85
If in the budgetary forecast for 1988-1992 the
Common Agricultural Policy (PAC) absorbed 61%
from the total budget, until 2013 the economic
development and the increase of the economic
competitivity shall benefit of 26%, PAC having only
31%. Beyond these priorities and percentage, it must
be taken into account the following aspect: all
Member States are contributing to the European
budget, having from this point of view, two types of
Member States - net contributors (as is Germany,
which pays more than it receives from the European
budget) and net beneficiaries (as it is France which
received more than its contribution to the European
budget, albeit the drastic reduction of PAC, France
being the main beneficiary of these funds).
It remains to be seen if due to the projects in
discussion and the level of absorbtion of the
European funds, Romania shall or shall not be a
real beneficiary of the European funds or it will
remain a certain and continous payer to the
European budget.
 tipărit la:

Tel. 0238-720 514

e-mail: vegaprod@vegagroup.ro
www.vegagroup.ro
 CONSILIUL CONCURENŢEI
COMPETITION COUNCIL

PLENUL CONSILIULUI
COUNCIL'S PLENUM

PREŞEDINTE/ PRESIDENT:

Gheorghe OPRESCU – ministru/minister

Tel. + 40 021 4054424, fax: + 40 021 3184908

VICEPREŞEDINTE/ VICEPRESIDENT:

Alexe GAVRILĂ - secretar de stat/secretary of state

Tel. +40 021 4054538, fax: +40 021 3184910

CONSILIERI DE CONCURENŢĂ/ COMPETITION COUNSELORS:

Mihai GIUGARIU – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4044449, fax: +40 021 4054412

Benedict SÂRBU – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4054537, fax: +40 021 4054505

József Nándor NEMENYI – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4054450, fax: +40 021 4054412

Ştefan NEAGOE – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4054536, fax: +40 021 4054505