DIABETUL ZAHARAT

Cuvinte cheie (keywords) :

- diabetul zaharat - boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei
absolute sau relative de insulina eficienta,fie rezistentei la insulina
- glicemia - reprezintă nivelul glucozei în sânge
- insulina - un hormon secretat de insulele lui Langerhans , ce participă la
metabolismul glucidelor.
- sulfamidele hipoglicemiante - substante care actioneaza, in principal, stimuland
secretia de insulina de catre pancreas, ceea ce micsoreaza glicemia
- biguanidele - favorizează consumul intracelular de glucoză, reactivează, la
nivelul muşchilor, insulina inactivată prin legarea de proteine

Rezumat: Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie
carentei absolute sau relative de insulina eficienta,fie rezistentei la insulina, ceea ce
determina in primul rand perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea
metabolismului lipidic, protidic, hidromineral si acido-bazic. Majoritatea cazurilor ar
avea la baza un proces inflamator autoimun cu distructia selectiva a celulelor beta
Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa secretoare de glucagon si gama secretoare
de somatostatina. Arsenalul medicamentos cuprinde trei categorii de
medicamente:insuline, sulfamide, biguanide .

Abstract: Diabetes is a metabolic disease with chronic evolution, caused either

absolute or relative deficiency of insulin effectiveness or insulin resistance, which
cause disruption of glucose metabolism first, followed by disruption of lipid
metabolism, protidic, hydro and acid-base. Most cazurilorar was based on an
autoimmune inflammatory process with selective destruction of Langerhans' beta
cells, with preservation of alpha-secreting cells secreting glucagon and somatostatin
range. Medicinal arsenal includes three categories of drugs: insulin, sulphonamides,
biguanides
 Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei
absolute sau relative de insulina eficienta,fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in
primul rand perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului
lipidic, protidic, hidromineral si acido-bazic. Este cea mai frecventa boala metabolica,
afectand circa 5% din populatia generala in tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri
raman nediagnosticate).

CLASIFICARE

1. DIABET ZAHARAT TIP 1 (deficit absolut de insulina prin distructia

celulelor beta)
 imuno-mediat

 idiopatic 

2. DIABET ZAHARAT TIP 2 (variind de la insulino-rezistenta

preponderenta cu deficit relativ de insulina la deficit preponderent
secretor asociat cu insulinorezistenta).

3. ALTE TIPURI SPECIFICE

 defecte genetice de functionare a celulelor beta;

 defecte genetice ale actiunii insulinei;

 boli ale pancreasului endocrin;

 endocrinopatii;

 diabet zaharat indus de toxice sau medicamente:

 diabet zaharat indus de infectii;

 alte forme imun-mediate:-sindrom stiff-man

-Ac ai receptorilor insulinei

 alte sindroame genetice asociate cu diabet zaharat 

 4.DIABET ZAHARAT GESTATIONAL

ETIOPATOGENIE

Etiopatogenia DZ tip 1(insulino-dependent) 

Majoritatea cazurilor ar avea la baza un proces inflamator autoimun cu distructia

selectiva a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa secretoare de
glucagon si gama secretoare de somatostatina.Acest proces ar surveni preferential
la indivizi predispusi genetic. Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine
virala (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei epidemice, Epstain-Barr, coxsackie,
citomegalovirus) sau toxica (inclusiv alimentari)

Etiopatogenia DZ tip 2 (non-insulinodependent)

Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil in numeroase

cazuri, agregarea familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin
transmiterea unui mod de viata riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive
si neglijarea activitatii fizice(sedentarism).

1. ereditatea;
2. obiceiuri vicioase nocive (aport hipercaloric, exces de glucide
concentrate, exces de lipide);

3. sedentarismul;

4. stresul;

5. factori chimici:

 alimentari; alcool, coloranti, conservanti, stabilizatori;

 medicamentosi: hormoni (corticoizi, contraceptive), diuretice

tiazidice, antidepresive triciclice;

 toxici industriali sau de uz gospodaresc (pesticide). 

AFIRMAREA EXISTENTEI DIABETULUI

 Actualmente se considera ca exista trei cai pentru afirmarea
diagnosticului de diabet zaharat:

1. decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mg\dl asociata

cu poliurie, polidipsie si pierdere in greutate inexplicabila;
2. glicemie à jeun peste 126 mg\dl, ultimul pranz fiind luat cu peste 8h
inainte;

3. glicemie peste 200 mg\dl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.

Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar daca
este confirmat prin inca o determinare in alta zi. Gradul de dificultate al afirmarii
diagnosticului depinde de tipul diabetului si de forma clinica a acestuia.

DIAGNOSTICUL TIPULUI DE DIABET

TIPUL 1 (insulino-dependent) corespunde tipului juvenil (diabetul

slab) din clasificarile mai vechi.

Debut: de obicei la varsta tanara, sub 30 ani (de aceea era denumit
si diabet juvenil).

Prevalenta: circa 0.5%.

Clinic: triada - poliurie, polidipsie, polifagie. Inapetenta astenie,

scadere in greutate; tendinta la acido-cetoza.

Genetic:

 asociat cu grupele HLA

 concordanta la gemeni 40-50%

Imunologic:

 prezenta de anticorpi anti-insulari circulanti in peste 50% din cazuri;

 predispozitie la boli autoimune asociate.

Terapeutic: insulinodependenta.
 TIPUL2 (insulino - independent) corespunde diabetului de maturitate
(diabetul gras) din clasificarile mai vechi.

Debut: de obicei la varsta adulta(dupa 40 ani).

Prevalenta: circa 4,5%.

Clinic:

 adesea hiperponderal (80% din pacienti);

 tendinta accentuata la complicatii angiopatice;

 decompenseaza rar.

Genetic:

 nu este asociat cu grupe HLA;

 ar fi o mutatie genetica ce afecteaza sinteza insulinei;

 concordanta la gemeni 95-100%;

 transmitere dominant autosomala.

Imunologic: Ac circulanti anti-insulari sunt rareori prezenti (sub 10%).

Terapeutic: insulina este rareori (si numai temporar) necesara.

DIAGNOSTICUL COMPLICATIILOR

A. Acute
1. metabolice

a. coma acidocetozica;

b. coma hiperosmolara;

c. coma hiperlactacidemica;

d. coma hipoglicemica.
 2. infectioase

B. bacteriene;

A. micotice.

B.Cronice(degenerative):

 retinopatia;
 glomeruloscleroza;

 arteriopatia;

 neuropatia;

 cardiopatia;

 parodontopatia;

 osteoartropatia;

 cataracta;

 neuropatiile;

 necrobioza lipoidica.

TRATAMENT

Obiective terapeutice

a. normalizarea metabolica;
b. prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii iatrogene;

c. asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal;

d. asigurarea unei durate de viata cat mai apropiata de durata normala.

Realizarea acestor obiective necesita:

  echilibrarea diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici;
 mentinerea acestor parametri in limite normale sau cat mai
apropiate de normal;

 ameliorarea sau chiar vindecarea complicatiilor.

Conditii:

 precizarea diagnosticului complet:

 individualizarea tratamentului in functie de acest
diagnostic, precum si in functie de varsta, sex, profesie,
conditii sociale si familiale;

 stabilirea tolerantei la glucide si, eventual, a necesarului

de insulina;

 aprecierea in dinamica a eficientei tratamentului (stare

generala, echilibru ponderal, capacitate de efort,
parametri biochimici) si modificarea schemei terapeutice
in functie de situatiile nou aparute;

 colaborarea stransa medic-pacient, constientizarea

pacientului fiind o conditie sina qua non a eficientei. 

Tratamentul igieno-dietetic

Exercitiu fizic (alergare, gimnastica, mers pe jos sau cu bicicleta, inot

etc.) are certe efecte benefice:

 amelioreaza sensibilitatea la insulina, normalizand metabolismul

intracelular al diabeticului;
 scade colesterolul total si trigliceridele plasmatice si creste HDL
colesterolul, scazand astfel riscul vascular;

 scade insulinemia, ceea ce diminueaza de asemenea riscul vascular.

 Dieta. Regimul alimentar constituie baza terapeutica indispensabila a tuturor
formelor de DZ fiind cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii.n Scopul dietei:
asigurarea unui aport rational de principii alimentare, atat cantitativ (aport energo-
caloric) cat si calitativ (echilibrarea principiilor alimentare). Conditii: repartitia pe
pranzuri (in functie de activitatea zilnica, evitand gaurile glucidice interprandiale –de
obicei, 3 pranzuri si 2 gustari); regularitatea alimentatiei (evitand variabilitatea
necesarului de insulina); tipul de alimentatie (in functie de particularitatile socio-
culturale zonale).

Tratamentul medicamentos cuprinde trei categorii de medicamente:insuline,

sulfamide, biguanide 

Bibliografie:

1. BOSTACA, I. – “Cheile diagnosticului in clinica medicala”, Editura

Polirom, Iasi, 1999:
2. UNGUREANU, G. COVIC, M. – “Terapeutica medicala”, Editura
Polirom, Iasi, 2000;

3. GHERASIM, L. – “Medicina Interna”, vol. II, Editura Medicala,

Bucuresti, 2001.

4. www.scribd.com