Anexa 4

Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile

INTRODUCERE

Convulsiile febrile sunt cea mai frecventă cauză de convulsii în copilărie, afectând 2-5% dintre
copiii cu vârsta sub 5 ani 1,4.5. Astfel, intervalul de vârstă afectat este cel cuprins între 1 lună – 5
ani, cu cazuri rare înaintea vârstei de 6 luni și un vârf al incidenței la 18 luni.
Termenul de convulsie febrilă este folosit în mod curent pentru acest tip de manifestări, deşi termenul
adecvat este cel de crize febrile deoarece convulsiile febrile sunt crize epileptice provocate. Pot fi
unice sau se pot repeta de mai multe ori până la vârsta de 5 ani. Rareori pot fi întâlnite şi până la
vârsta de 6 ani6 .
Crizele febrile nu sunt o formă de epilepsie, aceasta presupunând crize recurente neprovocate, în
afebrilitate.
Recunoaşterea corectă a convulsiilor febrile este deosebit de importantă pentru a se evita
investigațiile în exces, pentru a diminua anxietatea părinților și a se putea stabili un management
adecvat.
Se impune astfel elaborarea unui ghid naţional de diagnostic şi tratament al convulsiilor febrile, având
în vedere variaţiile în diagnosticarea şi abordarea terapeutică a acestora în practică.
Ghidul de diagnostic şi tratament al convulsiilor febrile este conceput la nivel național, enunțând
standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale abordării cazurilor de convulsii febrile care
trebuie respectate uniform de catre medicii clinicieni din toate unitățile sanitare.

Abrevieri

CF – convulsie febrilă
CFS – convulsie febrilă simplă
CFC – convulsie febrilă complexă
EEG – electroencefalogramă
PL – puncție lombară
LCR – lichid cefalorahidian
FA – fontanela anterioară
HIC – hipertensiune intracraniană
HLG - hemoleucogramă
IRM – imagistică prin rezonanță magnetică
CT – tomografie computerizată
SNC – sistem nervos central
TGD – tulburare globală de dezvoltare

1
 1. SCOP

Scopul ghidului este diagnosticarea corectă a convulsiilor survenite în context febril, încadrarea
rapidă în forma simplă sau complexă și elaborarea unor recomandări riguroase, bazate pe dovezi
științifice, în formele simple.
Domeniul căruia i se adresează ghidul este reprezentat de personalul medical, medici de diferite
specialități (medici de familie, medici pediatri, medici neurologi pediatri, medici cu specialitatea
medicină de urgență) și asistente medicale, din ambulatorii, cabinete de medicină de familie, spitale,
precum și de personal medical în formare: studenţi la facultăţile de medicină şi medici rezidenţi. Va
exista o secțiune dedicată părinților cu anexa sub formă de broșură explicativă pentru părinți.
Obiectivele acestui ghid sunt următoarele:
- actualizarea informațiilor legate de o patologie pediatrică frecventă
- optimizarea înțelegerii de către personalul medical a bazelor științifice ale investigării și tratării
corecte a copiilor cu convulsii febrile, crescând astfel calitatea asistenţei medicale
- îmbunătățirea calității vieții copiilor afectați prin evitarea unor tratamente cu potențiale efecte
adverse și care nu au impact asupra prognosticului pe termen lung, precum și scăderea costurilor
prin evitarea acestor investigații
- aplicarea dovezilor în practica medicală, legat de investigarea și tratarea corectă a convulsiilor
febrile
- uniformizarea investigării și tratării convulsiilor febrile, prin consens între clinicieni
- protejarea clinicianului din punctul de vedere al malpraxisului
- informarea corectă a părinților de către clinician în legătură cu riscurile scăzute asociate cu
convulsiile febrile
- oferirea unei broșuri informative părinților pentru a scădea anxietatea, a asigura corectitudinea
intervenției în caz de recurență.
Se intenționează ca acest ghid să fie adoptat pe plan local şi regional.

2. METODOLOGIA DE ELABORARE

Metodologia de elaborare a pornit de la formularea de către grupul de lucru a întrebărilor pentru care
este necesară găsirea răspunsurilor, ținând cont de cele 4 elemente (PICO):
- pacientul sau problema căreia i se aplică o intervenţie
- intervenţia sau procedura despre care dorim să aflăm informaţii
- comparaţia – alternativa de tratament
- rezultatele aşteptate în urma aplicării tratamentului sau procedurii respective.
Ghidul reprezintă o actualizare a ghidurilor publicate în literatură, plecând de la ghidul Academiei
Americane de Pediatrie, publicat în 2008, completat în 2011, precum și ghidul japonez publicat în
2015 și actualizat în 2017. Numărul de ghiduri vizând acest subiect este foarte limitat. S-a ținut cont și
de recomandările Comisiei de Pediatrie din cadrul Ligii Internaționale Împotriva Epilepsiei referitoare
la abordarea crizelor epileptice ale sugarului, din 2015.
Căutarea informaţiilor, a studiilor s-a realizat în mod sistematic, având în vedere întrebările formulate,
din 1999 până în prezent.
Căutarea în bazele de date bibliografice internaționale s-a realizat utilizând cuvinte cheie pentru
fiecare întrebare: “febrile seizures” (convulsii febrile)/ “treatment” (tratament) / ”Investigations”
(investigații) / “lumbar puncture” (puncție lombară) / “EEG”/ “Neuroimaging”
(neuroimagistică) /”profilaxis” (profilaxie).
2
Căutarea sistematică a literaturii naționale și internaționale a fost urmată de evaluarea critică,
clasificarea articolelor selectate în funcție de puterea gradelor de recomandare („standard”,
„recomandare” sau „opțiune”), de nivelurile de dovezi (I-IV) şi de stabilirea puterii dovezii găsite (A-D),
semnificația acestora fiind detaliată în anexă.
Am păstrat din literatura de specialitate articolele de tip revizuri (“review”), care, deși nu aduc dovezi
științifice și nu pot fi evaluate critic obiectiv, reprezintă opinii ale specialiștilor în domeniu.
3. STRUCTURA
Acest ghid clinic este structurat în:
- definiţii şi evaluare (aprecierea riscului şi diagnostic)
- conduită terapeutică
- aspecte administrative
- bibliografie
- anexe.

4. DEFINIȚII ȘI EVALUARE
DEFINIŢIE
O convulsie febrilă (CF) este definită conform Ligii Internaționale Împotriva Epilepsiei drept o criză de
tip epileptic care survine la copilul în vârstă de peste 6 luni și până la vârsta de 5 ani, în asociere cu
febra, dar în absența oricăror semne de infecţie a sistemului nervos central (SNC), la un copil
fără istoric de crize neonatale sau alte tipuri de crize epileptice neprovocate în antecedente și fără a
întruni criteriile pentru alte tipuri de crize acute simptomatice 5,32. Există o neconcordanță în definiția
intervalului de vârstă în care pot surveni convulsiile febrile: Liga Internațională Împotriva Epilepsiei
consideră că intervalul de vârstă la care survin convulsiile febrile este cel între 6 luni și 5 ani, în timp
ce definițiile anterioare stabilesc intervalul pornind de la vârsta de 1 lună 7 , fără să existe o justificare
oficială a reformulării. Din punct de vedere epidemiologic intervalul 1 -5 luni rămâne neacoperit: dacă
în această perioadă apar crize epileptice în asociere cu febra și nu se demonstrează nicio patologie a
SNC, acestea vor fi încadrate ca și CF, pe baza criteriilor clinice.
CF pot avea mai multe aspecte clinice. Cel mai adesea au un aspect de crize tonico-clonice
generalizate şi mai rar de crize tonice sau hipotone. Durata crizei este variabilă, reprezentând un
criteriu important în definirea CF, estimarea prognosticului şi stabilirea conduitei terapeutice a unei
CF. În funcţie de aspectul clinic al crizei şi de durata ei, CF se împart în CF simple şi CF complexe.
● CF simple (CFS) sunt acele CF care au un aspect generalizat (clonic, tonic, tonico clonic sau
hipoton), durează mai puțin de 15 minute, sunt episoade unice, izolate, în decurs de 24 ore și
în episodul infecțios, apar la copii normali (fără semne de afectare neurologică şi cu intelect
normal), însă pot surveni și la copii cu tulburare de dezvoltare sau afectare neurologică, fiind
asociate cu ascensiune febrilă rapidă, peste 38,5 grade Celsius, febra putând fi detectată
uneori în perioada postcritică şi nu sunt urmate de fenomene postcritice (revenire rapidă după
criză). Reprezintă tipul cel mai frecvent de CF 8.
● CF complexe au o durată mai mare de 15 minute, un aspect de obicei focal, unilateral
(clonic), sunt multiple în decurs de 24 ore şi pot fi urmate de deficit motor postcritic. Pot apărea
la copii cu afectare neurologică anterioară (prematuri, copii cu tulburări de dezvoltare
psihomotorie, copii cu suferințe neurologice postnatale). Reprezintă 10-30% din CF 9.
Întrebările clinice formulate de către grupul de lucru acoperă ca subiecte atât investigațiile utile în
diagnosticul CF, cât și tratamentul acut și profilaxia acestora.
5. INVESTIGAȚII
3
5.1. Puncția lombară
Întrebare: Este indicată puncția lombară la copiii cu convulsii febrile?
(1) Puncția lombară (PL) trebuie efectuată (nivel standard) la orice copil care prezintă o convulsie și
febră, și care are semne și simptome meningeale evidente (cum ar fi redoare de ceafă, semnele
Kernig și/sau Brudzinski) sau alte semne clinice care indică meningită sau infecție intracraniană –
stare generală alterată, modificarea stării de conștiență, cu somnolență sau iritabilitate marcată 48.
Ca mențiune specială, în anumite situații efectuarea PL trebuie precedată de imagistică
cerebrală, de tip CT, având în vedere riscul de herniere cerebrală:
- modificări ale stării de conștiență, coma
- semne de HIC , cu deficite neurologice focale –deficite motorii unilaterale, inclusiv pareza
facială centrală
- edem papilar
- pupile inegale, dilatate, răspuns fotomotor anormal
- posturi de decerebrare/ decorticare
- copii cu risc crescut de abces cerebral (imunodeprimați, cu boală cardiacă congenitală, cu șunt
dreapta-stânga)
Riscul de herniere în suspiciunea de infecție de sistem nervos central este asociat prezenței
deficitelor neurologice focale și a modificărilor stării de conștiență. 62
Puterea recomandării: B.
Argumentare: Semnele și simptomele de iritație meningeală sunt sugestive pentru meningită, care,
dacă nu este prompt tratată poate avea consecințe nefaste, cu importante sechele neurologice și
chiar deces.
(2) PL este recomandată (nivel recomandare) la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care nu este
vaccinat sau a cărui stare de imunizare nu poate fi determinată, mai ales că semnele de iritație
meningeală pot fi absente în tabloul clinic de meningită la această grupă de vârstă.
Puterea recomandării: B.
Argumentare: Incidența mare a infecțiilor de sistem nervos central înaintea imunizării sugarilor a dus
la această recomandare. Copiii nevaccinați pot prezenta tablouri clinice atipice.
(3) PL este recomandată (nivel „recomandare”) la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care a primit
sistemic antibioterapie pe orice cale pe parcursul zilelor anterioare convulsiei, care poate masca
semnele de meningită. Acest lucru depinde de tipul de antibiotic, calea de administrare, doză,
capacitatea de a traversa bariera hematoencefalică și pătrunderea în LCR a respectivului antibiotic.
Argumentare: Antibioticele pot masca semnele și simptomele meningeale . În același timp,
folosirea lor neadecvată poate duce la scăderea răspunsului terapeutic , devenind ineficiente
pentru a trata o meningită, cu consecințe posibil severe, chiar deces.
Puterea recomandării: C.
(4) PL nu este o investigație de rutină (nivel standard) la copiii cu stare generală bună, imunizați
complet, care prezintă o convulsie febrilă simplă.
Puterea recomandării: B.

Riscuri: PL este o investigație invazivă, care poate fi dureroasă. Necesită explicarea atentă a
procedurii părinților în prealabil. De asemenea poate fi o investigație costisitoare.
Beneficii: Identificarea rapidă a unei meningite ca etiologie a convulsiilor permite tratamentul rapid și
corect și scade riscurile de sechele neurologice.

4
 Nivelul Puterea
Concluzii PL 3,5,10,11,12,13
dovezii recomandării
PL trebuie efectuată (grad de recomandare standard) la orice copil cu
CF și care are semne și simptome meningeale, stare generală
III B
alterată, modificarea stării de conștiență, cu somnolență sau iritabilitate
marcată, semne de hipertensiune intracraniană
PL este recomandată ( recomandare) la orice sugar cu vârsta între 6
și 12 luni care nu este vaccinat sau a cărui stare de imunizare nu IIb B
poate fi determinată
PL este recomandată (recomandare) la orice sugar cu vârsta între 6 și
12 luni care a primit sistemic antibioterapie pe orice cale pe III C
parcursul zilelor anterioare convulsiei.
PL nu este o investigație de rutină (grad de recomandare standard) la
III B
copiii cu CFS, cu stare generală bună, imunizați complet.

5.2. Electroencefalograma
Întrebare: Trebuie efectuată electroencefalogramă la copiii cu istoric de convulsii febrile?
Electroencefalograma de rutină nu este recomandată la copiii cu examen neurologic normal și
convulsii febrile simple (nivel standard).
Puterea recomandării B. Nivelul dovezii III.
Nu există dovezi că electroencefalograma efectuată în momentul convulsiei febrile simple sau la
distanță are rol predictiv pentru apariția epilepsiei în următorii ani. Nu sunt dovezi care să ateste că
intervenția terapeutică bazată pe această investigație modifică evoluția 5,11,53.
Date recente de putere științifică redusă susțin că EEG de tip epileptic reprezintă un factor de risc
pentru recurența CF 14. Această cercetare nu modifică recomandarea inițială. (nivel de evidență IV)
5.3. Neuroimagistica
Întrebare: Trebuie efectuată investigație imagistică cerebrală (rezonanță magnetică,
tomografie computerizată) la copiii cu istoric de convulsii febrile?
Investigația neuroimagistică nu este recomandată la copilul cu convulsii febrile simple (nivel
standard).
Puterea recomandării B.
CT şi IRM pot fi indicate în convulsiile febrile complexe, dar nu de rutină. Ele pot ajuta la diferenţierea
între convulsiile febrile complexe de cauză structurală şi cele cu predispoziţie genetică 2,15. De
asemenea, în prezența convulsiilor febrile cu aspect focal, lungi, cu modificarea stării de conștiență
(convulsii febrile complexe) imagistica cerebrală este recomandată înaintea efectuării PL, datorită
riscului de herniere cerebrală în prezența semnelor de hipertensiune intracraniană, cu modificări ale
stării de conștiență, deficite neurologice focale. În plus, investigația prin CT este asociată cu risc
crescut de expunere la radiații, iar investigația IRM cu riscul sedării și cu costuri ridicate.

5.4. Investigațiile de laborator

5
Întrebare: Investigațiile de laborator sunt recomandate de rutină la copilul cu convulsii febrile
simple?
Următoarele investigații efectuate cu scopul de a identifica etiologia unei convulsii febrile simple nu
sunt recomandate de rutină pentru identificarea cauzei CF: hemograma, electroliții, calciul, fosforul,
magneziul, glicemia 5, ele vizând etiologia febrei și nu a CF în primul rând.
Puterea recomandării B.
Testele de laborator de rutină – nu sunt recomandate în convulsiile febrile simple în scopul
identificării cauzei acestora, ci numai în cele complexe; se pot face cu scopul de a identifica etiologia
febrei. Când există indicații de efectuare a puncției lombare se vor efectua concomitent hemocultura
și glicemia.
Alte investigații, de exemplu radiografia simplă de craniu, examene biologice (glicemie, calcemie) se
decid individualizat.

Nivelul Puterea
Concluzii alte investigații
dovezii recomandării
Efectuarea analizelor de sânge (HLG, glicemie, electroliți, calciu și
magneziu), nu este recomandată de rutină la copiii cu CFS pentru III B
stabilirea cauzei CFS.
Imagistica cerebrală nu este recomandată de rutină la copiii cu
III B
CFS.
EEG nu este recomandată de rutină copiilor cu CFS III B

6. Tratament
6.1 Prima CF
Care este atitudinea terapeutică în cazul pacientului cu o primă CF care s-a terminat?
De cele mai multe ori, atunci când copilul este adus la medic, CF este deja terminată, cele mai multe
CF fiind autolimitate și de durată scurtă, astfel încât prima măsură terapeutică va fi combaterea
energică a febrei cu toate mijloacele antitermice de care dispunem și echilibrarea copilului din punct
de vedere respirator și circulator (ABC – airway, breathing, circulation). O anamneză atentă şi
examenul clinic vor orienta în stabilirea diagnosticului de CF simplă sau complexă. Se va linişti familia
și se va informa referitor la manifestarea critică, la implicaţiile ei ulterioare asupra copilului şi la riscul
de recurenţă a CF 58.
Care este atitudinea terapeutică în cazul pacientului care face o CF în unitatea medicală?
Atitudinea terapeutică este aceeași ca pentru orice criza epileptică, la care se adaugă tratamentul
antitermic:
- măsurile suportive: adoptarea poziției de siguranță, (verificarea și corectarea parametrilor
vitali); măsurarea duratei crizei și filmarea episodului; măsurarea concentrației de oxigen (puls-
oximetrie), aport de oxigen; măsurarea nivelului glicemic si corectarea glicemiei dacă este
cazul ( suspiciune anamnestică și clinică de hipoglicemie); stabilirea accesului venos pentru
perfuzie.
- combaterea febrei, scăderea febrei sub 38,5ºC prin antipiretice: acetaminofen, ibuprofen,
manevre hipotermizante 16,17,54. Metamizolul poate fi și el folosit, dar cu precauție la copiii din
acest interval de vârstă și nu ca agent antipiretic de primă linie.

6
 - combaterea cauzei febrei (bacteriană, virală, dezechilibre electrolitice etc.);
- liniştirea familiei 18
- dacă durata crizei depășește 5 minute se va institui tratament medicamentos cu medicație
anticonvulsivantă de urgență (definiția funcțională a statusului epileptic este durata de 5
minute) Conform Ghidului Societății Americane de Epilepsie valabil (2016), sunt echivalente:
Diazepam 0,25-0,3 mg/kgc intravenos, Midazolam 0,15mg/kgc im sau 0,1mg/kgc iv (risc
de detresă respiratorie mai mic, acțiune mai rapidă decât Diazepamul) . În cazul în care
nu se obține abord venos se poate administra Diazepam intrarectal, în doză de 0,5
mg/kgc, doza maximă fiind de 10 mg pentru copiii cu greutate peste 15 kg.

Care sunt criteriile de spitalizare în caz de CF?

În cazul copiilor cu CF simple internarea nu este de obicei necesară, cu excepția primului episod de
CFS și la grupa de vârstă sub 18 luni. 1,19
Decizia de internare se ia atunci când vârsta copilului este mică (sub 18 luni), când copilul este la
prima manifestare de acest fel și/sau există semne de alarmă (modificări de conștiență, dispoziție,
posibile semne de focalitate), precum și dificultatea de a urmări copilul ulterior. Se recomandă
monitorizare cel puțin 3 ore în camera de gardă 10 .

Semne de alarmă la copilul cu CF – care necesită spitalizare 10,20

CFC (focale, multiple, prelungite)

Semne meningeale prezente
FA bombată
Persistența modificării stării de conștiență la două evaluări succesive la interval de 30 minute
Tahicardie persistentă, neconcordantă cu temperatura sau care persistă după normalizarea
temperaturii corporale
Detresă respiratorie moderată/severă, cu tahihpnee, geamăt, scăderea saturației de oxigen sub 92
%
Erupții cutanate cu evoluție progresivă

Se recomandă instruirea corectă și completă a părinților, atât ca informații teoretice, cât și legat de
administrarea Diazepamului în cazul unei convulsii prelungite și monitorizarea evoluției crizelor ( a
semnelor clinice).
 Toți copiii cu vârsta sub 18 luni cu o primă CFS se internează.
 Nu necesită spitalizare:
o Copiii diagnosticați anterior cu CFS
o Copiii cu vârsta peste 18 luni, clinic stabili, fără semne de alarmă
Tip de recomandare – recomandare. Puterea recomandării C. Nivelul dovezii IV

6.2. CF recurente

Ce medicament anticonvulsivant de urgență se indică în CF?

Intervenţia în criză
În 2018 un articol tip analiză Cochrane a comparat tratamentul cu Lorazepam și Diazepam
administrate intravenos, concluzionând că au rate de răspuns similare 22 .
În România medicamentul de primă linie este Diazepamul, cu administrare intravenoasă/
intrarectală, urmat de Midazolam intravenos.

7
Se administrează medicație anticonvulsivantă de urgență după terminarea CF?
Nu există dovezi care să susțină utilitatea administrării medicației anticonvulsivante de urgență dupa
ce criza s-a terminat. CF simple nu se repetă în 24 ore, de aceea nu este necesar să se administreze
medicație de urgență după terminarea crizei. Cele mai multe dovezi susțin că administrarea
medicației de urgență nu previne recurența CF 12,21.

Care sunt recomandările pentru părinți în caz de recurență a CF (atitudinea acasă)?

Medicația pentru intervenție acută la domiciliu este reprezentată de Diazepam (intrarectal) și
Midazolam (cu administrare buco-faringiană), însă această formă a Midazolamului – preparatul
Buccolam, nu este disponibilă în România. Recomandarea de a se utiliza la domiciliu unul dintre
aceste medicamente pe cale intrarectală, orală sau nazală, trebuie însoțită de explicarea detaliată
pentru părință a modalității de administrare, aceștia necesitând să fie de acord, să înțeleagă bine și
de asemenea, trebuie să se asigure disponibilitatea medicamentului – persoana care îngrijește
copilul va trebui sa aibă medicamentul acasă, dar și la creșă, grădiniță.
Recomandarea de a se folosi la domiciliu medicația de urgență are la bază necesitatea de a se
preveni CF prelungite 23.

Tratamentul antipiretic scade riscul de recurență în convulsiile febrile simple?

Folosirea medicamentelor cu rol antipiretic nu influențează incidența CF. Folosirea profilactică a
acestora nu este recomandată. Puterea recomandării C 24.
17,25,26,27
Antipireticele au rol de a ameliora confortul copilului, neprevenind recurența CF .
Un studiu recent a demonstrat eficiența acetaminofenului asupra scăderii ratei de recurență a CF în
același episod infecțios 57, însă acest lucru se aplică în cazul copiilor cu istorc de multiple episoade
de CF în cadrul aceluiași episod infecțios (CFC).
Care este riscul de recurență a CF după o CF inițială?
Bazat pe studii multiple de clasa III 9,28,29,30,49,50 au fost identificați următorii factori de risc pentru
recurența CF:
o vârsta primei crize febrile: < 1an – risc 50%, > 1an – risc 30%;
o istoricul familial de CF la rudele de gradul I;
o durata scurtă a febrei înainte de CF, sub 1 oră;
o temperatura moderată la debutul convulsiei;
o debutul focal al CF
o istoricul perinatal anormal, afectare neurologică preexistentă
Riscul de a dezvolta alte CF la 2 ani fără identificarea unui factor de risc este de aproximativ 15%.
Acest risc crește la 20% dacă pacientul prezintă 1 factor de risc, 30% cu 2 factori de risc, mai mult de
60% cu 3 factori de risc și peste 70 % cu mai mult de 3 factori de risc prezenți 9,28,31,56. Nivelul dovezii
III.
În recomandările comitetului pentru managementul crizelor epileptice ale copilului mic din cadrul
Comisiei de Pediatrie din Liga Internațională Împotriva Epilepsiei din 2015 32 se stipulează:
- Intervenția acută în timpul crizei febrile nu modifică riscul ulterior de apariție a
epilepsiei (puterea recomandării B, nivelul dovezii IIa)
- Intervenția cu medicamente antipiretice nu afectează rata de recurență a CF (puterea
recomandării B, nivelul dovezii IIa)
- Nu există indicații pentru inițierea tratamentului cronic cu medicație
anticonvulsivantă pentru CFS. (puterea recomandării B, nivelul dovezii IIa)

8
 - În cazul crizelor acute febrile este important să fie tratate cele cu durată lungă, peste
5 minute (puterea recomandării C, nivelul dovezii IV). De menționat că în recomandările
anterioare durata lungă era definită ca fiind peste 10 minute, însă odată cu definirea
operațională a noțiunii de status epileptic ca fiind momentul în care se inițiază tratamentul
acut, care este de 5 minute, conform Ligii Internaționale Împotriva Epilepsiei, s-a impus
modificarea duratei.
Care este riscul de epilepsie la copilul cu CF?
Copiii cu CF simple au același risc de a dezvolta epilepsie până la vârsta de 7 ani ca populația
generală (1%). Factorii de risc legați de apariția epilepsiei sunt:
o vârsta mică de debut a CF
o numărul mare al CF
o CF complexe, cu anomalii neurologice preexistente
o antecedentele familiale de epilepsie 6,33,59

6.3 Tratamentul profilactic

Profilaxia în CF vizează mai multe situații: administrarea intermitentă în timpul episoadelor
febrile și medicația continuă la copii cu risc mare de recurență.
Nu există ghiduri referitoare la profilaxia intermitentă a CF, ci doar recomandări și opinia experților.
Administrarea intermitentă de Diazepam intrarectal sau oral în episoadele febrile 25,26,34 are un efect
benefic în profilaxia CFS, dar efectele adverse ale benzodiazepinelor (ataxie tranzitorie, modificări ale
comportamentului – hiperactivitate sau letargie, hipotensiune, rar bradicarie, etc) nu îl recomandă ca
tratament de rutină, putând masca semnele unei posibile infecții de SNC. Riscurile medicației
antiepileptice depășesc potențialele beneficii pentru majoritatea copiilor 4,11,51,53.
Nivel al dovezii IIB.
CF simple sunt evenimente benigne, nu asociază sechele neurologice, nu pun viața copilului în
pericol și se remit în general spontan, odată cu creșterea.
Tratamentul nu modifică riscul de apariție al unei eventuale epilepsii.
Scopul profilaxiei este limitarea duratei convulsiilor prelungite, pentru a scădea riscul de
evoluție spre status epileptic și diminuarea anxietății părinților.
Astfel, în cazul unor părinți anxioși și în cazul unor recurențe frecvente, se poate administra
Diazepam în momentul febrei, dovedit a fi eficace în scăderea ratei de recurenţă a convulsiilor febrile,
luându-se însă în calcul efectele adverse: somnolența, ataxia, tulburările respiratorii. Astfel se va
administra Diazepam per os - în doză de 0,33 mg/kgc administrat per os în context febril ,
repetându-se doza după 8 ore sau Diazepam intrarectal 0,5 mg/kgc – repetat după 8 ore,
recomandându-se 2 administrări, maxim 3 în 24 ore, luându-se în calcul definiția convulsiilor febrile
ca fiind evenimente ce survin în primele 24 de ore ale unui episod febril (temperatura>38.5℃) 12,35,36.
Nivel de evidență IV.
Un studiu randomizat pe un lot de copii care au primit Diazepam intermitent în episoadele febrile a
arătat că reducerea cea mai importantă în rata de recurență au avut-o copiii cu riscul cel mai mare de
recurență (cei cu mai mulți factori de risc prezenți). Astfel se recomandă ca tratamentul intermitent să
fie utilizat atunci când există cel puțin 3 factori de risc pentru recurența CF 25,36.
Când este indicată profilaxia continuă în CF?

9
Există situații în care recurența frecventă produce disconfort copilului și familiei. În acest caz
se recomandă profilaxia continuă, administrarea continuă a unui medicament
anticonvulsivant, ținându-se cont însă de toxicitatea potențială a tratamentului anticonvulsivant
cronic. Profilaxia continuă nu este recomandată de rutină 12,23și ea se face la indicația medicului
neurolog pediatru.
Excepții sunt următoarele situații:
● copiii cu crize frecvente într-o perioadă scurtă de timp (≥ 3CF in 6 luni, ≥4 in 1an),
● durata CF>15 min,
● CF necesitand intervenţie farmacologică pentru a fi întrerupte
● dezvoltare psihomotorie anormală
● părinţi înspăimântaţi, anxioși

Ce medicament este indicat pentru profilaxia continuă în CF?

În cazul excepțiilor de mai sus, dacă profilaxia intermitentă nu este eficientă, se poate recomanda
profilaxie continuă.
Nivel de evidență III - recomandare tip opțiune.
Eficiența medicației antiepileptice în prevenirea recurenței convulsiilor febrile fost evaluată într-un
studiu tip meta-analiză 22. Rezultatul acestuia a demonstrat că tratamentul cu Fenobarbital și valproat
de sodiu, precum si cu Diazepam oral sau intrarectal scade riscul de recurență a CF pe termen scurt
(6 -24 luni), dar a asociat un risc de reacții adverse de 30-40 % 18,24,26 . Nivel de evidență Ia.
Pe de altă parte, folosirea medicației cronice anticonvulsivante nu este asociată cu un risc scăzut de
apariție a epilepsiei 4,32,37 . Nivel de evidență IIa
Medicamente antiepileptice eficiente în prevenirea recurențelor sunt valproatul de sodiu, în doză de
20-30mg/kgc/zi - medicația de primă linie în România și Fenobarbitalul în doză de 3-5mg/kgc/zi, al
cărui profil de reacții adverse este însă important. Acestea pot fi prescrise de către medicul neurolog
pediatru.
Dezavantaje ale terapiei cu acidul valproic sunt asocierea rară cu hepatotoxicitate, trombocitopenie,
modificări ale greutății corporale, în special creștere ponderală, afectări gastrointestinale. Nu a fost
raportat niciun caz de hepatotoxicitate fatală la copiii cu CF tratați, conform studiilor existente
18,22,24,38,46
. Efectele adverse ale Fenobarbitalului cele mai frecvente sunt deficit atențional,
hiperactivitate, afectare cognitivă 39 , ceea ce face utilizarea sa extrem de redusă. Carbamazepina și
Fenitoina sunt ineficiente și pot agrava 2,37 . Nivel de evidență IV.
Nu au fost studiate până în prezent anticonvulsivantele moderne.

7. Evoluție și prognostic
Prognosticul copiilor cu CFS este favorabil. Sechelele neurologice, deficitele neurologice dobândite în
urma convulsiilor, afectarea cognitivă și tulburările de comportament sunt complicații rare la copiii cu
CFS. Studiile existente nu au găsit o asociere între CFS și funcțiile cognitive 40,41,55,61.

Care este riscul de sechele structurale (leziuni cerebrale) după CF?

Nu s-a demonstrat asocierea cauzativă dintre CF și leziuni cerebrale determinate de acestea. Studii
de chirurgia epilepsiei legată de epilepsii de lob temporal rezistente la tratament au arătat o corelație
cu istoricul de CF prelungite în copilărie, precum și o legătura între anomalii hipocampice și epilepsie.
Totuși nu s-a putut confirma cu certitudine această asociere, considerându-se ca poate reprezenta o
predispoziție genetică pt CF și epilepsie 42,43,52.

10
Care este riscul de declin cognitiv la copilul cu convulsii febrile?
Studiile longitudinale sugerează că riscul de declin cognitiv la copiii cu convulsii febrile nu depășește
riscul din populația generală. Totuși, trebuie avut în vedere faptul că pentru copiii care prezintă
convulsii febrile prelungite sau status epilepticus ar putea exista afectare neurologică pe termen lung
44
.

Care este riscul de deces în caz de CF?

La copiii cu convulsii febrile simple, mortalitatea pe termen lung nu este mai crescută față de
populația generală, dar se pare că există o ușoară creștere a mortalității în următorii 2 ani după
apariția convulsiilor febrile complexe. Părinții trebuie însă liniștiți că riscul de deces după convulsii
febrile este foarte rar, chiar și la copiii din grupul de risc crescut 45. Nivel al dovezii IIb.

8.Când trimitem copilul cu CF la neurolog?

Indicațiile de consult neurologic la copiii cu CFS recurente sunt legate de recurența mare a
convulsiilor, de preexistența unor deficite neurologice sau a unei tulburări globale de dezvoltare,
precum și de indicația de profilaxie continuă cu medicație anticonvulsivantă.
În cazul copiilor cu CFC este necesar consult neurologic.
Astfel, situațiile în care se impune consult neurologic sunt:
- CF prelungite cu debut înaintea vârstei de 1 an
- CF complexe (lungi, cu aspect focal, repetitive)
- CFS la copii cu afectare neurologică, tulburare de dezvoltare preexistentă
- Copiii cu recurențe frecvente, cu posibilă indicație de profilaxie continuă

9. Anexe la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

Anexa nr. 1. Lista participanţilor

Anexa nr. 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor
Anexa nr. 3. Tipuri clinice de convulsii febrile
Anexa nr. 4. Factorii de risc pentru recurența convulsiilor febrile și pentru dezvoltarea
epilepsiei
Anexa nr. 5. Principalele investigaţii paraclinice în convulsiile febrile
Anexa nr. 6. Principii de tratament în convulsiile febrile
Anexa nr. 7. Recomandări pentru părinți
Anexa nr. 8. Bibliografie
Anexa nr. 1 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

AUTORI:
Dana Craiu – Profesor Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti,medic
primar neurologie pediatrica, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof Dr Alexandru Obregia”, București
Diana Bârcă – Asistent universitar, Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila
Bucuresti,medic primar neurologie pediatrica. Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof Dr Alexandru
Obregia”, București
Experţi care au evaluat ghidul :

Catrinel Ilescu Conferenţiar Universitatea de medicină şi farmacie Carol Davila

Bucureşti,medic primar neurologie pediatrică Spitalul clinic prof. Dr.
11
 Alexandru Obregia Bucureşti

Calin Lazăr Conferenţiar Universitatea de medicină şi farmacie Iuliu Haţieganu Cluj

Napoca, medic primar pediatrie Spitalul clinic de urgenţă Copii Cluj Napoca

Adela Vitan Asistent universitar, Universitatea de medicină şi farmacie,Iuliu Haţieganu

Cluj Napoca medic primar neurologie pediatrică Spitalul clinic de urgenţă
Copii Cluj Napoca

Gabriela Bar Medic primar pediatrie Institutul naţional pentru sănătatea mamei şi copilului
Alessandrescu-Rusescu Bucureşti

Anexa nr. 2 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

Tabel 1. Clasificarea nivelurilor de recomandare

Standard Standardele sunt norme care trebuie sa fie aplicate rigid şi trebuie sa fie
urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.
Recomandare Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa
standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat
raţional, logic şi documentat.
Opţiune Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând
faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua
decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită
justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare

Grad A Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de
studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia
sau Ib).
Grad B Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate,
publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).
Grad C Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi
sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în
domeniu (nivele de dovezi IV).
Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei
recomandări.
Grad E Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic
de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelurilor de dovezi

12
Nivel Ia Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate.
Nivel Ib Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine
conceput.
Nivel Iia Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fără randomizare,
bine conceput.
Nivel IIb Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput,
preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare.
Nivel III Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute.
Nivel IV Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor
experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu.

Anexa nr. 3 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

Tipuri de convulsii febrile

CFS (simple) CFC (complexe)

Frecvență Cel mai frecvent tip 10-30%
Aspect Generalizate Focale, unilaterale
Tonic, clonic, tonico-clonic,
hipoton
Durată <15 minute (frecvent >15 minute
5minute)
Număr Episod unic în 24 de ore Episoade multiple
Deficit postcritic - +
(pareză Todd)
Asocierea cu febra Apar la ascensiunea febrilă
rapidă, > 38,5 °C
uneori febra – detectată
postcritic
Ambele pot surveni la copii cu examen neurologic normal sau cu anomalii
neurologice preexistente

Anexa nr. 4 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

Factorii de risc pentru recurența convulsiilor febrile și pentru dezvoltarea epilepsiei

Factori de risc pentru recurența CF Factori de risc pentru dezvoltarea

epilepsiei
vârsta primei CF < 1 an vârsta primei CF < 1 an și > 3 ani
istoric familial de CF (rudele de grd I) istoric familial de epilepsie
durata scurtă a febrei înainte de CF, sub 1 durata scurtă a febrei înainte de CF, sub 1
oră oră
temperatura moderată la debutul
convulsiei;
debutul focal al CF CFC - multiple în 24 de ore, focale

13
Tulburarea global de dezvoltare preexistentă
Afectarea neurologică preexistentă
Anexa nr. 5 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

Investigaţii:
 puncţia lombară:
 nu este o investigație de rutină la copiii cu CFS, cu stare generală bună, imunizați
complet.
 trebuie efectuată la orice copil cu CF și care are semne și simptome meningeale,
stare generală alterată, modificarea stării de conștiență, cu somnolență sau iritabilitate
marcată.
 este recomandată la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care a primit sistemic
antibioterapie pe orice cale pe parcursul zilelor anterioare convulsiei.
 este recomandată la orice sugar cu vârsta între 6 și 12 luni care nu este vaccinat sau
a cărui stare de imunizare nu poate fi determinată
 este recomandată în CFC - primul episod, precedată de imagistică cerebrală
 nu este necesară la copiii cu CFC repetate, la care se suspicionează o cauză genetică
 trebuie precedată de imagistică cerebrală de tip CT cerebral în prezența semnelor
de HIC cu deficite neurologice focale, modificărea stării de conștiență – comă, edem
papilar, în prezența pupilelor inegale, dilatate, cu răspuns fotomotor anormal, a
posturilor de decerebrare/ decorticare, la copiii cu risc crescut de abces cerebral
(imunocompromiși, cu boală cardiacă congenitală cu șunt dreapta- stânga)
 EEG:
- nu este o investigație de rutină la copiii cu CFS
- valoare limitată pentru diagnosticul si prognosticul CFS
- recomandată în CFC
- se va lua în calcul posibilitatea ca modificările să fie expresia predispoziţiei genetice şi
nu un indicator de epilepsie ulterioară

 Teste de laborator de rutină – nu sunt recomandate în convulsiile febrile simple, doar în cele
complexe; se pot face cu scopul de a identifica etiologia febrei. Alte analize, investigații
biologice (glicemie, calcemie) au indicaţie dacă istoricul sau tabloul clinic sunt sugestive
 Imagistica cerebrală de tip CT/ IRM cerebral nu este indicată de rutină – în convulsiile
febrile complexe poate ajuta la diferenţierea între formele simptomatice şi cele cu predispoziţie
genetică. Examenul CT cerebral va precede PL în situațiile enumerate la PL (semne de HIC cu
deficite neurologice focale, modificărea stării de conștiență – comă, edem papilar, în prezența
pupilelor inegale, dilatate, cu răspuns fotomotor anormal, a posturilor de decerebrare/
decorticare, la copiii cu risc crescut de abces cerebral (imunocompromiși, cu boală cardiacă
congenitală cu șunt dreapta- stânga) ).

Anexa nr. 6 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

Tratament
1. Intervenţia în criza acută
De cele mai multe ori atunci cand copilul este adus la medic CF este deja terminată astfel încât
prima măsură terapeutică va fi combaterea energică a febrei cu toate mijloacele antitermice. O
anamneză atentă şi examenul clinic ne vor orienta în stabilirea diagnosticului de CF simplă sau

14
 complexă. Se va linişti familia oferind informaţii referitoare la manifestarea critică, la implicaţiile ei
ulterioare asupra copilului şi la riscul recurenţei CF.

 măsurile suportive: decubit lateral (eliberare căi respiratorii); aport de oxigen; accesului venos
pentru perfuzie
 tratament medicamentos – în CF cu durata peste 5 minute : Diazepam 0,25-0,3 mg/kgc
intravenos, Midazolam 0,15mg/kgc im sau 0,1mg/kgc iv; dacă nu se obține abord venos
se poate administra Diazepam intrarectal, în doză de 0,5mg/kgc, doza maximă fiind de
10 mg pentru copiii cu greutate peste 15 kg.
 scăderea febrei sub 38,5ºC - antipiretice: acetaminofen, ibuprofen, băi călduţe; o opțiune este
și metamizolul, cu precauție la copii cu vârstă sub 5 ani
 combaterea cauzei febrei;
 liniştirea familiei înspăimântate

2. Profilaxia recurenţelor – se realizează la creşterea temperaturii peste 38,5 grd C

2.1 Tratamentul intermitent - dovedit eficace în scăderea ratei de recurenţă a convulsiilor febrile,
însă recomandat doar la copiii cu risc de recurență mare (cu cel puțin 3 factori de risc + pentru
recurența CF), întrucât beneficiile trebuie să depășească riscurile.
- Diazepam per os - în doză de 0,33 mg/kgc administrat la 8 ore timp de 24 ore
- Diazepam intrarectal 0,5 mg/kgc – repetat după 8 ore, eventual 3 administrări în 24 ore
- Midazolam soluție cu administrare buco-faringiană, administrat în funcție de vârsta copilului –
între 3-6 luni – 2,5 mg, însă doar în prezența unui medic, 6 luni- 1 an – 2,5 mg, 1-5 ani – 7,5
mg, 10-18 ani – 10 mg, doza maximă . Forma aceasta de administrare a Midazolamului nu
este în acest moment disponibilă în România, dar este aprobată de către Agenția Europeană
pentru Medicamente.

2.2 Profilaxia continuă – într-un număr limitat de cazuri cu risc mare de recurență. Nu de
rutină.
 Copii cu crize frecvente într-o perioadă scurtă de timp (≥ 3CF in 6 luni, ≥4 in 1an), durata
CF>15 min,
 CF necesitand intervenţie farmacologică pt a fi întrerupte
 dezvoltare psihomotorie anormală
 părinţi înspăimântaţi, anxioși
Se realizează prin administrarea continuă de medicație anticovulsivantă, valproat de sodiu, cu
precizarea că tratamentul continuu nu scade riscul de apariție a epilepsiei, ci vizează strict
recurența CF.

Anexa nr. 7 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

Recomandările pentru părinți sunt 12:

1. Rămâneți calm. Desfaceți hainele, în special în jurul gâtului. Protejați copilul pentru a nu se
răni în timpul CF.
2. Nu introduceți degetele sau obiecte și nici nu obstrucționați gura copilului. Nu deschideți gura
cu forța.
3. Așezați copilul în poziție laterală de siguranță, în care căile respiratorii nu sunt obstrucționate
și se evită aspirarea salivei și a posibilei vărsături.
15
 4. Observați cât mai detaliat semnele în timpul crizei: culoarea tegumentelor, mișcările asociate,
respirația și durata manifestării.
5. Somnul poate surveni imediat după criză, cu durată de pînă la 1 oră.
6. În cazul CF recurente, administrați medicație de urgență dacă survine o criză tonică-clonică
generalizată, cu durată > 5 minute.
- Administrați Diazepam intrarectal 0,5 mg / kg sau Midazolam cu administrare buco-
faringiană, astfel: pentru copiii cu vârsta 6 luni- 1 an – 2,5 mg, 1-5 ani – 7,5 mg, 10-18 ani – 10
mg, doza maximă . Forma aceasta de administrare a Midazolamului nu este în acest moment
disponibilă în România.
Asistența medicală este necesară în următoarele situații:
- Criză cu durată peste 5 minute sau care nu se întrerupe la administrarea medicației.
- Crize recurente
- Crize cu aspect focal
- Afectarea stării de conștiență cu durată lungă sau persistența unui deficit motor postictal
atunci când criza durează > 5 minute. Se va contacta medicul pediatru sau un alt
profesionist în sănătate.
7. Părinții copiilor cu risc ridicat de recidivă ar trebui să beneficieze de instruirea necesară.

Anexa nr. 8 la Ghidul “Diagnostic şi tratament în convulsiile febrile”

BIBLIOGRAFIE
1. Practice parameter: the neurodiagnostic evaluation of the child with a first simple febrile seizure.
American Academy of Pediatrics. Provisional Committee on Quality Improvement, Subcommittee
on Febrile Seizures. Pediatrics. 1996 May;97(5):769-72; discussion 773-5. PMID: 8628629.
2. American Academy of Pediatrics, Committee on Quality Improvement of the child with simple
febrile seizures. Pediatrics. 1999; 103(6 pt 1):1307-9
3. American Academy of Pediatrics Steering Committee on Quality Improvement and Management.
Classifying recommendations for clinical practice guidelines. Pediatrics. 2004;114(3):874-877.
doi:10.1542/peds.2004-1260
4. Steering Committee on Quality Improvement and Management, Subcommittee on Febrile
Seizures American Academy of Pediatrics. Febrile seizures: clinical practice guideline for the long-
term management of the child with simple febrile seizures. Pediatrics. 2008;121(6):1281-1286.
doi:10.1542/peds.2008-0939
5. American Academy of Pediatrics, Subcommittee on febrile Seizures. Clinical Practice Guideline –
Febrile Seizures: Guideline for the Neurodiagnostic Evaluation of the Child With a Simple Febrile
Seizure. Pediatrics 2011 Feb; 127 (2): 389-394.
6. Cross JH. Fever and fever-related epilepsies. Epilepsia. 2012 Sep;53 Suppl 4:3-8. doi:
10.1111/j.1528-1167.2012.03608.x. PMID: 22946716.
7. Guidelines for epidemiologic studies on epilepsy. Commission on Epidemiology and Prognosis,
International League Against Epilepsy. Epilepsia. 1993;34(4):592-596. doi:10.1111/j.1528-
1157.1993.tb00433.x
8. Shinnar S, Glauser TA. Febrile seizures. J Child Neurol. 2002;17 Suppl 1:S44-S52.
doi:10.1177/08830738020170010601
9. Berg AT, Shinnar S. Complex febrile seizures. Epilepsia. 1996; 37(2):126-133. doi:10.1111/
j.1528-1157.1996.tb00003.x
10. Auvin S, Antonios M, Benoist G, et al. Évaluation d’un enfant après une crise fébrile : focus sur
trois problèmes de pratique clinique [Evaluating a child after a febrile seizure: Insights on three
important issues]. Arch Pediatr. 2017;24(11):1137-1146. doi:10.1016/j.arcped.2017.08.018
16
11. Natsume J, Hamano SI, Iyoda K, et al. New guidelines for management of febrile seizures in
Japan. Brain Dev. 2017;39(1):2-9. doi:10.1016/j.braindev.2016.06.003
12. Capovilla G, Mastrangelo M, Romeo A, Vigevano F. Recommendations for the management of
"febrile seizures": Ad Hoc Task Force of LICE Guidelines Commission. Epilepsia. 2009;50 Suppl
1:2-6. doi:10.1111/j.1528-1167.2008.01963.x
13. Chin RF, Neville BG, Peckham C, et al. Incidence, cause, and short-term outcome of convulsive
status epilepticus in childhood: prospective population-based study. Lancet 2006; 368:222.
14. Cappellari AM, Brizio C, Mazzoni MB, et al. Predictive value of EEG for febrile seizure
recurrence. Brain Dev. 2018;40(4):311-315. doi:10.1016/j.braindev.2017.12.004
15. Kimia AA, Ben-Joseph E, Prabhu S, et al. Yield of emergent neuroimaging among children
presenting with a first complex febrile seizure. Pediatr Emerg Care. 2012; 28(4): 316-321.
doi:10.1097/ PEC.0b013e31824d8b0b
16. Schnaiderman D, Lahat E, Sheefer T, Aladjem M. Antipyretic effectiveness of acetaminophen in
febrile seizures: ongoing prophylaxis versus sporadic usage. Eur J Pediatr. 1993;152(9):747-749.
doi:10.1007/BF01953992
17. Van Esch A, Van Steensel-Moll HA, Steyerberg EW, Offringa M, Habbema JD, Derksen-Lubsen
G. Antipyretic efficacy of ibuprofen and acetaminophen in children with febrile seizures. Arch
Pediatr Adolesc Med. 1995;149(6):632-637. doi:10.1001/archpedi.1995.02170190042007
18. Lux AL. Treatment of febrile seizures: historical perspective, current opinions, and potential
future directions. Brain Dev. 2010;32(1):42-50. doi:10.1016/j.braindev.2009.09.016
19. Fukuyama Y, Seki T, Ohtsuka C, Miura H, Hara guidelines for physicians in the management of
febrile seizures. Brain Dev. 1996 Nov-Dec;18(6):479-84. doi: 10.1016/s0387-7604(96)00066-6.
PMID: 898084710.1016/s0387-7604(96)00066-6. PMID: 8980847
20. Laino D, Mencaroni E, Esposito S. Management of Pediatric Febrile Seizures. Int J Environ Res
Public Health. 2018;15(10):2232. Published 2018 Oct 12. doi:10.3390/ijerph15102232
21. Smith DK, Sadler KP, Benedum M. Febrile Seizures: Risks, Evaluation, and Prognosis. Am
Fam Physician. 2019;99(7):445-450.
22. Offringa M, Newton R, Cozijnsen MA, Nevitt SJ. Prophylactic drug management for febrile
seizures in children. Cochrane Database Syst Rev. 2017;2(2):CD003031. Published 2017 Feb 22.
doi:10.1002/ 14651858.CD003031.pub3
23. Knudsen FU, Paerregaard A, Andersen R, Andresen J. Long term outcome of prophylaxis for
febrile convulsions. Arch Dis Child. 1996;74(1):13-18. doi:10.1136/adc.74.1.13
24. Offringa M, Newton R. Prophylactic drug management for febrile seizures in children
(Review). Evid Based Child Health. 2013;8(4):1376-1485. doi:10.1002/ebch.1921
25. Pavlidou E, Tzitiridou M, Panteliadis C. Effectiveness of intermittent diazepam prophylaxis in
febrile seizures: long-term prospective controlled study. J Child Neurol. 2006; 21(12): 1036-1040.
doi:10.1177/ 7010.2006.00221
26. Rosman NP, Colton T, Labazzo J, et al. A controlled trial of diazepam administered during
febrile illnesses to prevent recurrence of febrile seizures. N Engl J Med. 1993;329(2):79-84.
doi:10.1056/NEJM199307083290202
27. Rosenbloom E, Finkelstein Y, Adams-Webber T, Kozer E. Do antipyretics prevent the
recurrence of febrile seizures in children? A systematic review of randomized controlled trials and
meta-analysis. Eur J Paediatr Neurol. 2013;17(6):585-588. doi:10.1016/j.ejpn.2013.04.008
28. Berg AT, Shinnar S, Darefsky AS, et al. Predictors of recurrent febrile seizures. A prospective
cohort study. Arch Pediatr Adolesc Med. 1997;151(4):371-378.
doi:10.1001/archpedi.1997.02170410045006
29. Tarkka R, Rantala H, Uhari M, Pokka T. Risk of recurrence and outcome after the first febrile
seizure. Pediatr Neurol. 1998 Mar;18(3):218-20. doi: https://doi.org/10.1016/S0887-8994(97)00194-
X
30. Visser AM, Jaddoe VW, Breteler MM, Hofman A, Moll HA, Arts WF. Frequent fever episodes
17
and the risk of febrile seizures: the Generation R study. Eur J Paediatr Neurol. 2012; 16(1): 29-34.
doi:10.1016 /j.ejpn.2011.09.007
31. Pavlidou E, Tzitiridou M, Kontopoulos E, Panteliadis CP. Which factors determine febrile
seizure recurrence? A prospective study. Brain Dev. 2008;30(1):7-13.
doi:10.1016/j.braindev.2007.05.001
32. Wilmshurst JM, Gaillard WD, Vinayan KP, et al. Summary of recommendations for the
management of infantile seizures: Task Force Report for the ILAE Commission of Pediatrics.
Epilepsia. 2015;56(8):1185-1197. doi:10.1111/epi.13057
33. Camfield P, Camfield C, Gordon K, Dooley J. What types of epilepsy are preceded by febrile
seizures? A population-based study of children. Dev Med Child Neurol. 1994; 36(10):887-892. doi:
10.1111/ j.1469-8749.1994.tb11779.x
34. Inoue M, Adachi S, Kawakami I, Koga H. Change in the strategy for prophylactic diazepam use
for febrile seizures and the impact on seizure recurrence within 24 h. Seizure. 2020;75:70-74. doi:
10.1016/ j.seizure.2019.12.021
35. Verrotti A, Latini G, di Corcia G, et al. Intermittent oral diazepam prophylaxis in febrile
convulsions: its effectiveness for febrile seizure recurrence. Eur J Paediatr Neurol. 2004; 8(3):131-
134. doi:10.1016/ j.ejpn.2004.01.008
36. Camfield P, Camfield C. Are febrile seizures an indication for intermittent benzodiazepine
treatment, and if so, in which cases? Epileptic Disord. 2014 Oct 9. doi: 10.1684/epd.2014.0683.
Epub ahead of print. PMID: 25299426.
37. Baumann RJ, Duffner PK. Treatment of children with simple febrile seizures: the AAP practice
parameter. American Academy of Pediatrics. Pediatr Neurol. 2000;23(1):11-17. doi:10.1016/s0887-
8994(00)00148-x
38. Lee, K., Melchior, J.C. Sodium valproate versus phenobarbital in the prophylactic treatment of
febrile convulsions in childhood. Eur J Pediatr 137, 151–153 (1981).
https://doi.org/10.1007/BF00441308
39. Sulzbacher S, Farwell JR, Temkin N, Lu AS, Hirtz DG. Late cognitive effects of early treatment
with phenobarbital. Clin Pediatr (Phila). 1999 Jul;38(7):387-94. doi: 10.1177/000992289903800702.
PMID: 10416094.
40.Verity CM, Greenwood R, Golding J. Long-term intellectual and behavioral outcomes of children
with febrile convulsions. N Engl J Med. 1998 Jun 11;338(24):1723-8. doi:
10.1056/NEJM199806113382403. PMID: 9624192.
41. Nørgaard M, Ehrenstein V, Mahon BE, Nielsen GL, Rothman KJ, Sørensen HT. Febrile
seizures and cognitive function in young adult life: a prevalence study in Danish conscripts. J
Pediatr. 2009 Sep;155(3):404-9. doi: 10.1016/j.jpeds.2009.04.003. Epub 2009 Jun 24. PMID:
19555964.
42. Berg AT, Shinnar S, Levy SR, Testa FM. Childhood-onset epilepsy with and without preceding
febrile seizures. Neurology. 1999 Nov 10;53(8):1742-8. doi: 10.1212/wnl.53.8.1742. PMID:
10563622.
43. Theodore WH, Bhatia S, Hatta J, Fazilat S, DeCarli C, Bookheimer SY, Gaillard WD.
Hippocampal atrophy, epilepsy duration, and febrile seizures in patients with partial seizures.
Neurology. 1999 Jan 1;52(1):132-6. doi: 10.1212/wnl.52.1.132. PMID: 9921860.
44. Gupta A. Febrile Seizures. Continuum (Minneap Minn). 2016;22(1 Epilepsy):51-59.
doi:10.1212/CON.0000000000000274
45. Vestergaard M, Pedersen CB, Sidenius P, Olsen J, Christensen J. The long-term risk of
epilepsy after febrile seizures in susceptible subgroups. Am J Epidemiol. 2007;165(8):911-918.
doi:10.1093/aje/kwk086
46. Robert J. Baumann. Technical Report: Treatment of the Child With Simple Febrile Seizures.
Pediatrics Jun 1999, 103 (6) e86; DOI: 10.1542/peds.103.6.e86
47. Aguirre-Velázquez C, Huerta Hurtado AM, Ceja-Moreno H, et al. Clinical guideline: febrile
18
seizures, diagnosis and treatment. Rev Mex Neuroci. 2019;20(2):97-103. doi:
10.24875/RMN.M19000029
48. Green SM, Rothrock SG, Clem KJ, Zurcher RF, Mellick L. Can seizures be the sole
manifestation of meningitis in febrile children?. Pediatrics. 1993;92(4):527-534.
49. Hesdorffer DC, Shinnar S, Lewis DV, et al. Design and phenomenology of the FEBSTAT study.
Epilepsia. 2012;53(9):1471-1480. doi:10.1111/j.1528-1167.2012.03567.x
50. Hesdorffer DC, Shinnar S, Lax DN, et al. Risk factors for subsequent febrile seizures in the
FEBSTAT study. Epilepsia. 2016;57(7):1042-1047. doi:10.1111/epi.13418
51. Febrile seizures in children: benefits and risks of prophylactic drug management. Drug Ther
Bull. 2017 Jun;55(6):62-63. doi: 10.1136/dtb.2017.6.0484. Epub 2017 May 31. PMID: 28566318.
52. Huang CC, Chang YC. The long-term effects of febrile seizures on the hippocampal neuronal
plasticity - clinical and experimental evidence. Brain Dev. 2009;31(5):383-387.
doi:10.1016/j.braindev.2008.11.008
53. Sugai K. Current management of febrile seizures in Japan: an overview. Brain Dev.
2010;32(1):64-70. doi:10.1016/j.braindev.2009.09.019
54. Kimia AA, Bachur RG, Torres A, Harper MB. Febrile seizures: emergency medicine
perspective. Curr Opin Pediatr. 2015;27(3):292-297. doi:10.1097/MOP.0000000000000220
55. Knudsen FU. Febrile seizures: treatment and prognosis. Epilepsia. 2000;41(1):2-9.
doi:10.1111/j.1528-1157.2000.tb01497.x
56. Gontko-Romanowska K, Żaba Z, Panieński P, et al. The assessment of risk factors for febrile
seizures in children. Neurol Neurochir Pol. 2017;51(6):454-458. doi:10.1016/j.pjnns.2017.07.011
57. Murata S, Okasora K, Tanabe T, et al. Acetaminophen and Febrile Seizure Recurrences During
the Same Fever Episode. Pediatrics. 2018;142(5): e20181009. doi:10.1542/peds.2018-1009
58. Oluwabusi T, Sood SK. Update on the management of simple febrile seizures: emphasis on
minimal intervention. Curr Opin Pediatr. 2012;24(2):259-265. doi:10.1097/MOP.0b013e3283506765
59. Pavlidou E, Panteliadis C. Prognostic factors for subsequent epilepsy in children with febrile
seizures. Epilepsia. 2013;54(12):2101-2107. doi:10.1111/epi.12429
60. Kılıç B. Clinical Features and Evaluation in Terms of Prophylaxis of Patients With Febrile
Seizures. Sisli Etfal Hastan Tip Bul. 2019;53(3):276-283. Published 2019 Aug 27.
doi:10.14744/SEMB.2019.30633
61. Guevara-González J, Dimas-Rendón I, González de Guevara L, Guevara-Campos J, Cauli O.
Febrile seizure and related syndromes. Neurology, psychiatry and brain research. 2018 Feb;27:1-5.
doi: https://doi.org/ 10.1016/ j.npbr.2017.11.003
62. Rennick G, Shann F, de Campo J. Cerebral herniation during bacterial meningitis in children.
BMJ. 1993;306(6883):953-955. doi:10.1136/bmj.306.6883.953

Acest Ghid a fost elaborat sub coordonarea Institutului Naţional pentru Sănătatea Mamei şi
Copilului „Alessandrescu - Rusescu” Bucureşti, în cadrul Programului Operațional Capital Uman:
„Flux de îngrijire continuă a nou-născutului și a sugarului cu risc crescut de îmbolnăvire și deces” -
Cod proiect 109586, în parteneriat cu Fundaţia CRED

19